Colec{ie coordonatl de

LAVINIA BETEAEunsun Kim

S6bastien Falletti

PRIN DESERTSPRE LI BTFTNTTFuga mea din Coreea de Nord

Traducere de Mihnea Gafita

Cuvint-inainte de Alina Pavelescu

Con(nrBOOKS*2417 *

Cuprins

Cuvdnt-tnainte de Alina Pavelescu. .

Testament la unsprezece ani. .

Capitolul | - Scrisul ca mdrturieCapitolul 2 - Am fost o elevd bund...

Capitolul 3 - In {aralui Km. .

Capitolul 4 - ,,O sd murim toate" .

Capitolul 5 - Fuga

Capitolul 6 - E\ti kotjebi! RuSine!

Capitolul 7 - ExilulCapitolul 8 * Am fost vdndute

Capitolul 9 - Frd.{iorul meu

Capitolul L0 - Relntoarcerea tn infern.: . . . . .

Capitolul LL * Pefagd .. i r..Capitolul L2 - Visdnd la Coreea de Sud

Capitolul 13 * Drumul prtn desert. . . . .. . . . . . .Capitolul 14 - Ultima incercare

Capitolul 15 - Nouameavia{d.Capitolul 16 - Vise de realizat

5

11

t723

33

4L

49

56

68

79

92

t02110

t26133

153

t66185

Efilog. 189

Mu$umiri 20f

Testament la unsprezece ani

Decembrie 1997. De aproape o siptlmind, eram singuriin apartamentul nostru mic qi inghefat din Eundeok, oragul

din Coreea de Nord in care mi niscusem. Cu excepfia unei

misu{e de cafea gi a unui gifonier de lemn, plrin{ii mei vindu-seri toati mobila, ca si cumpere de mAncare gi si ne umplem

burlile. Pann qi covorul dispiruse, aqa c[ dormeam direct pe

podeaua de ciment, intr-o flc[turi de sac de dormit, insiilatdin haine vechi. Perefii erau cu desivirqire goi, in afari de douiportrete inrimate qi atArnate alituri unul de celilalt - al,,Eter-

nului Pregedintd'Kim Il-Sung* $i al succesorului s[u, ,,IubitulConducitor" Kim )ong-Il**, care se uitau de sus la mine. Se {iv6ndut qi acele portrete ar fi trecut drept un sacrilegiu, care se

pedepsea cu moartea.

Chiar daci se lisa deja intunericul in acea dupi-amiazi de

decembrie tirziu,inci reugeam si vid ce scriam. Odati soarele

* Kim Il-sung (1912-1994),liderul suprem al R.P.D. Coreene din 1949

pini la moartea sa. Poart[ titlul onorific de ,,Pregedinte Etern" din 1998.

In Romtnia comunisti, era cunoscut sub numele de Kim Ir-Sen (n.tr.).** Kim |ong-Il (1941-2011), fiul lui Kim Il-Sung, a fost liderul

suprem al R.P.D. Coreene din 1994 ptni la moartea sa qi a fost urmat la

conducere de fiul siu, Kim |ong-Un (n. 1983), actualul lider supremal R.P.D. Coreene (n. tr.).

12 EuNsuN Kru

apus, n-ag mai fi vlzut nimic - nu mai avearn curent elec-

tric in apartament, Ei-apoi becurile se duseseri qi ele de ceva

timp. Nici cilduri nu mai era, dar frigul nu-l sim{eam citugide pu{in, fiindci eram de-a dreptul sleiti dupi cdteva zile fard,

nimic de mAncare. Credeam cu tirie cd urma si mor de foame.

Aqa ci m-am apucat si-mi scriu testamentul.Aveam unsprezece ani.

Mai devreme in aceeasi zi

Pentru a treia oari, mi hot[risem si plec si-mi caut mamagi sora mai mare, pe nume Keumsun. Se duseseri amindouicu $ase zile in urmi la Rajin-Sonbong, un oraq mare, vecincu al nostru, ca si incerce sI facl rost de mincare, fiindci laEundeok nu se mai gisea nimic. Adunindu-mi tot curajul pe

care-l aveam in mine, traversasem riul pe pod gi o luasempe strada mare, in direclia glrii. Nu erau mulli oameni care

s[ meargi pe cele dou[ trotuare, ins[, chiar gi aga, tot avuse-

sem griji s[ mi uit cu aten[ie la oricine trecea pe lingl mine,doar-doar aq fi vizut-o pe mama intorcindu-se din cealaltidirecfie. Aruncasem o privire citre magazinul de tiifei de pepartea stingi, unde-mi plicuse la nebunie si mininc, undemi dusese tatll meu cu diverse ocazii speciale. Ceva mai in-colo, zirisem studioul fotografic unde merseserim odatI cutolii, si ne facem un portret de familie. Cind ajunsesem, incele din urm[, la sta{ie, mi se diduse voie si cilitoresc pe

gratis la spatele unui autobuz aglomerat, care mergea la Ra-jin-Sonbong. Drumul pini acolo dura in jur de o ori. Proba-bil ci fusesem lisati si merg flri si plitesc pentru ci eramdoar un copil.

Pe tot parcursul cllitoriei, in disperarea mea de a-mi gisimiuna, intruna mi uitasem, nervoasi, dar atenti, la fiecare

Prin deSert sprelibertate 13

maqinl qi fiecare camion care treceau din sens invers. Efortu-

rile mele fuseseri in zadar; cind ajunsesem la destinatie, m[trezisem singuri in fafa unui baraj de bnrba{i in uniforme. In-trarea in Rajin-sonbong era blocati de un gard metalic elec-

trificat. Ca sd, ajungi panl in oragul propriu-zis, i{i trebuia unpermis anume. Probabil ci agteptasem acolo cel pu{in o or[,cu privirile pline de speranll gi de teaml afintite spre oricine

ieqea prin acel gard. insi din mullime nu se desprinseserd, dinpicate, nici mama, nici sora mea Keumsun. Descurajati, deci-

sesem cleracazul s[ m6-ntorc inapoi acasi, fiindcfl noaptea se

apropia cu pagi repezi.

Mai fbcusem de trei ori aceeaqi cllltorie, dar, dupi aceasta,

ultima, eram siguri ci nu se mai intorceau, nici una, nici alta.

Probabil ci se-ntimplase ceva cu ele. Sau, imi trecuse prinminte, poate ci hotirtseri s[ renunfe la mine, qi gata. Cum

aveam inima grea Ei plini de amiriciune, m[ lisasem cu-

prinsi de resentimente fafi de mama. La plecare, imi spusese

ci urma si revini cu ceva de mincare ,,in doui sau trei zile".e . i-Imi lisase cincisprezece woni nord-coreeni, din care si trl-iesc, iar in acel moment mi se piruse o avere, nu glume. La

inceput, fusesem extaziati - nu mai avusesem atafia bani de

cAnd mi gtiam eu. Ochii imi strlluceau de entuziasm. Ca un

adevirat adult, mi dusesem de una singuri gi mAndri la piafa

de ling[ r:da, zisl jangmadang.lmi cumpirasem de acolo un

calup de tofu gi mi intorsesem cu el in micul nostru aparta-

ment de la etajul doi al blocului in care locuiam. Cu lingura

luam din acel tofu moale, drimuindu-l in aga fel, incit si-miajungl pAni se intorceau mama gi sora. Dou[ zile rlmisesem

in cas[, urmirindu-i cu privirile pe oamenii care treceau pe

stradi. Eu gi sora mea nu mai mergeam la gcoal[ de cAnd ne

74 EuNsuN Krru

murise tatil, cu cateva siptimini in urmi, pe ll noiembrie.Eram prea ocupate si scormonim dupi ridicini gi lemne inmunli, ca si supravieluim. $i-apoi, am {i fost prea stingheritesi ne intoarcem la gcoali, pentru ci nu mai aveam nimic deimbricat, care s[ fie cit de cit prezentabil. Vinduser[m tot ce

mai aveam 9i purtam nigte zdrenle.ln ultimele zile, de fiecaredati iegisem din casi cu teama c[ m-ag fi putut intilni cu co-legi de clasi.

Dupi ce au mai trecut patruzeci gi opt de ore, am inceputsi simt foamea care-mi rodea stomacul, iar teama ci fusesemplrisiti se tot amplifica. Dupi ce terminasem calupul de tofu,nu mai rimisese nimic in casi de minpare. Iar mama tot nuse-ntorsese. M-am intins pe jos gi am incercat s-adorm, inchi-zind ochii gi numilrdnd pnn[ la znce in minte; pani ag fi ter-minat, cu siguran{i se-ntorcea. Dar am ajuns la zece gi nu s-aintimplat nimic, aga c-am luat-o de la inceput invers, de la zecela unu. Nici aga nu s-a schimbat nimic.

Curind, am inceput si sar peste mese. Am gisit pe bal-con citeva frunze de napi prifuite, rimase de cind le desft-guraserim acolo, s[ se usuce la soare. Am luat citeva mai pufindecolorate,le-am pus la fiert gi le-am ftcut supi. Doui zile, amsupraviefuit cu acea fierturi fhri urmi de gust.

Au mai trecut doui zile, timp in care n-am pus nimic ingur[. Nu mai aveam destuli energie nici micar si ies din casiqi si cergesc sau si fur. Pufin ctte pu{in, corpul mi s-a obiqnuitcu foamea care-mi chinuia burta, insi nu mai aveam puteredeloc. Copleqiti de slibiciunea care mi cuprinsese, arn incer-cat si dorm. Mi simfeam de parci podeaua era gatasi se caqte

Ei si mi-nghit6, de parcd urma sI fiu absorbiti in strifundu-rile pimflntului.

Prin deSert sprelibertate 15

Dintr-odati,amrealizatci urma s[ mor cit de curAnd. Asta

era. Pin[ cind mama gi sora mea s-ar fi intors acasl, avea sifie prea tirziu. inci de la inceputul Marqului Stlruitor - marea

foamete nord-coreeani de la mijlocul anilor 1990* -, gtiam cin-aveam cum s[ scap cu via[[. Mi obignuisem in aga misuricu ideea, incit nici nu ml mai temeam de moarte. Chiar qi aga,

mi-am spus, in sinea.mea, ci n-ag fi vrut si pirisesc lumea infelul ista, ftri s6las o urmi a trecerii mele prin ea. M-am hot6-

rAt brusc si-mi scriu testamentul. Voiam si-i povestesc mamei

toate prin cite trecusem. Voiam si qtie c-o aqteptasem, ci fr-cusem tot posibilul s-o g[sesc. $i, mai ales, voiam si qtie ci misim[eam abandonati.

Am scos din sertarul misulei de cafea un carnelel9i un cre-

ion, dintre pulinele obiecte de valoare pe care nu le vinduse-

rim inci. Hirtia carne[elului era de bunl calitate. Ghemuitlpe jos, in amurg, am inceput si-mi scriu testamenful. Am rela-

tat in carnefel toate incerclrile qi tribula[iile mele, inclusiv cele

trei cilitorii dus-intors pinl la Rajin-Sonbong. Cu creionul

strins in pumn, cuprinsi de disperare, am umPlut o pagini

intreagi: ,,Mami, te-am agteptat. $ase zile te-am tot aEteptat.

Mi simt ca gi cum ag muri cit de curAnd. De ce nu te-ai intors

inci la mine?"Dupi ce-am terminat pagina, m-a podidit plinsul gi m-am

pribuEit la podea, in penumbra nop[ii, care mi inviluia din

ce in ce mai mult. Dintr-odatl, am auzit zgomote care veneau

dinspre casa sc[rii. Mi-a s[rit inima din piept.

Dar, vai!, nu erau decit vecinii, care se-ntorceau in aparta-

mentul de-alituri.

* lntre anii 1994 gi 1998, cu un virfin 1997, Coreea de Nord a trecut

printr-o teribill foamete, a clrei principali cauzl a fost oprirea impor-turilor de alimente din fosta Uniune Sovieticl (n. tr.).

t6 Euwsurq Kru

Mi-am depus testamentul pe mlsu{a de cafea gi, cu lacri-mile curgdndu-mi quvoi pe obraji, m-am intins pe jos qi aminchis ochii. Eram convinsl ci urma si nu m6 mai trezesc

niciodati.

Capitolul 1

Scrisul ca mdrturie

Martie 20ll.lJqileautomate se inchid c-o bufnituri. Trenul

in care am urcat mI hurduci inainte gi inapoi, in timp ce stri-bate releaua de tuneluri subterane a metroului din Seul. Cum

stau rezemati de geamul ferestrei, o intreagi paleti de culoride la reclamele strilucitoare lncepe si defileze pe laturile in-tunecate ale tunelului, cu lozinci pe care am impresia c[ nu

reu$esc si le descifrez. Totul aici, la Seul, ln capitala Coreei de

Sud, se migci prea repede, inclusiv metroul.

Mi numesc Eunsun Kim qi astlzi, cind scriu aceste rtn-duri, am douizeci qi cinci de ani.

Dac[ v-a{i uita la mine, vi s-ar pirea, probabil, cd sunt ca

oricare alte studenti. Pentru ci sunt atit de slabl, poate cinici nu v-a[i da seama c[ sunt cea mai mare dintre tofi cole-

gii mei. Peste weo patruzeci de minute, voi ajunge la intrarea

universitifii Sogang, una dintre cele mai bune din Coreea de

Sud. Campusul meu nu este la fel de impresionant cum sunt

cele de la prestigioasele universitlfi Coreea sau Yonsei, dar asta

nu conteazl, mi simt acolo ca la mine acasi, atAt de multe lo-curi cunoscute sunt qi atit de mulfi prieteni mi-am flcut.

Mi-am planificat dejaziuain detaliu.lnarmati cu laptopul

meu Samsung oranj cu negru, am de gAnd s5-mi petrec ziaalabiblioteci, pregitindu-mi pentru examene. Pe iPhone-ul meu