Din punct de vedere functional, semnele ortografice separa cuvintele dupa sensul lor lexical si dupa valorile lor gramaticale. t2i24itDintre semnele ortografice, valoare expresiva (sau mai degraba stilistica) are mai intai cratima, atunci cand este folosita in operele literare scrise in vers clasic, tinand cont de consecintele ei in prozodie: mentine masura, conserva. ritmul, contribuie la realizarea rimei (atunci cand se afla in finalul versului; de pilda, patemi- singuratate-mi, din poezia „Mai am un singur dor”, de Mihai Eminescu).Apostroful marcheaza, in plan expresiv, un ritm rapid in rostire, o exprimare neingrijita (colocviala sau regionala).Semnele de punctuatie, din punct de vedere functional, delimiteaza cuvinte, grupuri de cuvinte, propozitii si fraze in functie de intonatie si de pauzele prezente in vorbire.Dintre semnele de punctuatie, valori expresive au: a) virgula (cand folosirea ei se refera la o parte de vorbire in cazul vocativ sau la o interjectie); b) semnul exclamarii (in aceleasi situatii ca virgula, dar si atunci cand se foloseste dupa exclamatiile retorice); c) semnul intrebarii (in interogatiile retorice sau cand se asociaza cu o exclamatie in propozitiile interogativ-exclamative); d) punctele de suspensie (cand marcheaza intreruperea momentana a vorbirii din cauza unor stari emotive puternice).Semnul intrebarii si semnul exclamarii exprima o implicare afectiva puternica: indoiala, nedumerirea, uimirea, emotia, bucuria, surpriza, furia etc. Cand sentimentele exprimate sunt deosebit de puternice, semnul exclamarii este folosit dublu sau triplu.Punctele de suspensie mai evidentiaza surprinderea, ezitarea, indoiala sau o vorbire incoerenta.Uneori, chiar punctul are valoare expresiva atunci cand segmenteaza frazele pentru a marca o anumita tensiune sufleteasca sau o gradare ascendenta a actiunii.In stilul modern, el poate izola, cu efect expresiv, o subordonata de regenta ei.O anumita ritmicitate confera frazei si punctul si virgula prin care se subliniaza si unele asemanari intre unitatile sintactice constitutive.

-în situaţiile în care se formează un contrast între elementele mesajului din strofă   Punctele de suspensie:    - deschid diverse perspective de interpretare a mesajului: disperare, meditaţie, nedumerire, îngîndurare, suspendare, renunţare, haos în gîndire; -deschid undă verde derulării unei profunde dureri materializate în meditaţie; -sugerează posibilitatea interpretării meditative a unei sintagme (cuvînt, enunţ); -sugerează ideea de proporţie a elementelor mesajului; -implică sentimentul vinei, determinat de naivitatea şi inocenţa sentimentului; -constituie fundalul pe care se srealizează trăiri şi sentimente; -reprezintă declanşarea unei game de bogate şi variate emoţii, atitudini; -interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric) Semnul interogării: -concentrează valori stilistice în interogaţiile retorice; -încearcă de a te plasa pe o poziţie, de a soluţiona o problemă, de a găsi un răspuns (de fapt fiind o întrebare care nu aşteaptă răspuns); -constată un adevăr Punctul şi virgula: -se utilizează cînd este necesară o pauză mai mare decît virgula şi mai mică decît punctul;

- marchează ezitarea autorului de a trce la alt segment de comunicare; -face o legătură între cele enunţate anterior şi cele ce urmează să fie spuse în continuare Linia de pauză: -se foloseşte cu aceeaşi funcţie ca şi virgula, doar că ea vine, deseori, ca o concluzie, cu valoare de precizare, în susţinerea aserţiunii anunţate pînă la ea; -deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei elucidări şi a unei insistări; -are valoare de semn de egalitate, de echivalenţă totală între două realităţi, făcîndu-se o identificare între elementele mesajului Două puncte: -marchează o pauză, uneori mai mică decît punctul, pauză care pregăteşte şi anunţă o vorbire directă, o enumerare, o explicaţie sau o concluzie; -are valoare stilistică atunci cînd poate fi înlocuit, eventual cu alte semne de punctuaţie, care au aceeaşi funcţie ca şi el, dar se recurge anume la el; -are rolul de a anunţa ceea ce presupune respect, ceea ce constituie un element specific, de altă factură decît alte elemente ale realităţii; -introduce o constatare, de o mare valoare, de o mare revelaţie; -este un segment de pornire, de demarare a unei constatări derivate din ceea ce a trăit şi, în consecinţă a conchis autorul   Semnul exclamării:    -prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă revolta, durerea de care poate fi cuprins un suflet răvăşit; -prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă admiraţia ce nu poate fi redată prin cuvinte; -prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă imnele de laudă care sunt înglobate în interjecţii; -exteriorizează starea de spirit (a poetului, a eului liric), o face cunoscută cititorului Substantivul, adjectivul serveşte drept potenţial stilistic în vederea formării a numeroase figuri de stil: metaforă, epitet, comparaţie, antiteză, personificare, metonimie. Acest fapt se realizează graţie polisemiei lui foarte ramificate şi bogate; fiecare sens al lui cumulează variate valori conotative Adjectivul serveşte drept potenţial stilistic în vederea formării a numeroase figuri de stil: metaforă, epitet, comparaţie, antiteză