expresivitatea emotionala

download expresivitatea emotionala

If you can't read please download the document

  • date post

    21-Oct-2015
  • Category

    Documents

  • view

    366
  • download

    18

Embed Size (px)

description

expresivitatea emotionala

Transcript of expresivitatea emotionala

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII, TINERETULUI SI SPORTULUIUNIVERSITATEADIMITRIE CANTEMIR DIN TIRGU MURESFacultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

Studiul expresivitatii emotionale

Coordonator:Lect.univ.dr. Speranta PopescuOrban Csaba DanielAnul II

Tirgu Mures2014Introducere si motivarea temeiAm ales aceasta tema deoarece consider ca, cunoasterea cat mai buna a expresivitatii si deci intelegerea emotiilor pe care oamenii le afiseaza este un element esential pe care trebuie sa il stapanaesc pentru a putea profesa cat mai bine in directia propusa. Un bun psiholog trebuie sa fie capabil sa inteleaga cu o acuratete cat mai mare toate emotiile pe care o persoana le resimte in urma unor evenimente si sa reuseasca sa le filtreze, doar acele informatii necesare pentru al ajuta pe omul aflat in suferinta.Una dintre cele mai bune cai de a putea filtra si de a observa concordanta emotiile cu trairile acestora este prin studierea expresivitatii faciale, deoarece uneori unele emotii sau sentimente nu pot fi exprimate cu usurinta in cuvinte,sau cand persoana nu poate intelege propiile sale sentimente.Lucrarea aceasta face referire la literatura de specialitate privind afectivitatea, emotiile, experienta acestora si expresiile lor de pe fetele oamenilor, astfel: Afectivitatea, rolul acesteia in activitatea umana, teoriile mecanistice, cognitiviste si ale pragmaticii emotionale (Mihai Anitei 2010); exprimarea emotiilor, clasificarea acestora si ipoteza feed-back-ului facial (Paul Ekman, 1993.); cercetari in domeniul expresiei faciale ale emotiilor (Ekman, 1973).; Emotii date pe Fata (Ekman, 2003.).

Capitolul I AFECTIVITATEA1. Teoriile afectivitatii Afectivitatea este functia de simtire profunda a constiintei, in parte simtire constienta si in parte inconstienta, care insoteste si sustine dinamic procesele cognitive si activitatea.[footnoteRef:1] [1: Romlica a.,PSIHIATRIE editia a 2-a reviziuta, Editura de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2004, p.195.]

Procesele afective sau starile emotionale ne controleaza viata: suntem gri de invidie, rosii de furie sau suntem albastrii din cauza tristetii. Starile afective pozitive, precum dragostea si dorinta, sunt cele care aduc placere vietii, pe cand cele negative, precum frica, depresia si furia, pot face in asa fel incat viata noastra sa fie un chin. [footnoteRef:2] [2: Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.393.]

Afectivitatea se defineste ca stratul cel mai intim, cel mai profund, in mare parte inconstient, care explica mobilurile cele mai adanci ale conduitei umane si care reprezinta forta de atractie sau respingere, de placere sau neplacere, ceea ce inseamna ca afectivitatea este bipolara, deci este motorul masinii umane. Afectivitatea este sinonima cu suflet sau inima.[footnoteRef:3] [3: Romlica a.,PSIHIATRIE editia a 2-a reviziuta, Editura de Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2004, p.195.]

Procesele afective sunt stari sau trairi subiective care reflecta relatiile omului cu lumea inconjuratoare si masura in care necesitatile lui interne sunt sau nu satisfacute. Ansamblul proceselor afective (emotii, dispozitii, sentimente, pasiuni) sunt reunite sub numele de afectivitate. Emotiile sunt acele stari afective de scurta durata si cu o intensitate variabila. Emotiile pot sa fie, in primul rand, un raspuns la o situatie sau la un eveniment cu care ne confruntam; ele pot sa ne motiveze comportamentul atunci cand suntem nervosi, reactionam cu o anumita agresivitate; nu in ultimul rand, o emotie poate sa fie un scop in sine. Ne putem comporta in asa fel incat sa obtinem o stare de placere sau chiar sentimente de dragoste. Emotiile sunt stari afective care au trei componente: una cognitiva, una fiziologica si una comportamentala, dupa cum vom vedea in continuare.Frica apare, de obicei, ca raspuns la o amenintare si implica cunoasterea faptului ca exista un element periculos. Din punct de vedere fiziologic se manifesta predominant simpatetic si presupune batai rapide de inima, respiratie, respiratie accelerata, transpiratie si tensiune musculara. Comportamental, aceasta stare presupune tendinta de a evita sau de a scapa de situatia periculoasa. Ca raspuns la o provocare sociala, furia presupune constientizarea ca provocatorul ar trebui sa primeasca acelasi tratament, sa i se plateasca cu aceeasi moneda. Maniferstarile fiziologice sunt atat de ordin simpatic cat si parasimpatic, iar comportamental, exista tendinta de atacare a persoanei provocatoare. Emotiile au componente psihologice, situationale si cognitive, dar psihologii s-au contrazis in legatura cu modul in care aceste componente interactioneaza in asa fel incat sa produca stari sentimentale sau actiuni motivate de aceste stari..[footnoteRef:4] Unii dintre psihologi sustin faptul ca declansarea fiziologica este componenta de baza a raspunsului emotional fata de constientizare si ca natura declansarii pe care o resimtim influenteaza in mod puternic modalitatea noastra de a eticheta o anumita emotie. [footnoteRef:5] [4: Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.393.] [5: Apud, Izard,C.E., The Psychology of emotion, Editura Plenum Press, New York, 1991, p.451.]

Teoria comuna in legatura cu emotiile este aceea conform aareia se intampla ceva (apare o situatie), care este perceputa intr-un anumit fel (interpretat) de prsoana respectiva, ca mai apoi sa apara starea emotionala (o combinatie intre declansare si ganduri). Din multitudinea de teorii asupra afectivitatii putem mentiona trei directii generale in care s-au grupat teoriile enuntate de-a lungul timpului. Putem in acest sens sa mentionam teoriile mecanistice, teoriile cognitiviste, si teoriile pragmaticii emotionale.

1.1 Teoriile mecanisticeTeoriile mecanistice dezbat existenta a doua tipuri de probleme: originea emotiilor este una de tip centrala sau din contra, una periferica (teoria James-Lange contra teoriei lui Cannon), iar pa doua problema se refera la relatia emotie-cognitie (emotia este un element al cognitiei sau este o entitate de sine statatoare?).Teoria James-Lange. La sfarsitul secolului XIX, William James a sugerat faptul ca emotiile noastre nu sunt o cauza, ci sunt un raspuns la anumite evenimente. Acelasi punct de vedere il avea si un alt psiholog contemporan cu James, danezul Carl Lamge; astfel a aparut teoria ce le poarta numele. Conform teoriei James-Lange, anumiti stimuli externi declanseaza in mod instinctiv anumite modele de excitatii pentru a face fata la doua modalitati de aparare: fuga sau lupta. Astfel, devenim nervosi pentru ca ne comportam agresiv, ni se face frica pentru ca fugim. Deci perceptia atrage dupa sine modificarile fiziologice, iar constiinta acestora constituie ceea ce noi numim emotie. Emotiile sunt doar reprezentari cognitive (produse secundare) ale raspunsurilor psihologice si comportamentale automate. Cannon (1927) a criticat teoria celor doi, argumentand ca excitatia psihologica care insoteste emotia A nu este fundamental diferita de excitatia care insoteste emotia B, asa cum sustinea teoria James-Lange. De asemenea, putem mentiona ca teoria James-Lange atribuie o semnificatie foarte mica cognitiei, ca functie; ea neaga rolul functiei cognitive, rolul valorilor umane individuale si alegerii individuale. Pe de alta parte, teoria James-Lange se afla in concordanta cu teoria feed-back-ului facial. Astfel, zambetul poate, aparent induce sentimente placute, desi nu stim daca efectul acestor stari placute va invinge tristetea (Ekman, 1993). Totodata, teoria James-Lange sugereaza faptul ca suntem capabili sa ne schimbam sentimentele prin modificarea comportamentului.Atat James-Lange cat si Cannon-Bard recunosc existenta unor pattern-uri specifice ale modificarilor fiziologice in functie de emotiile traite.[footnoteRef:6] [6: Anitei, M., Fundamentele psihologiei, Editura universitara, Bucuresti, 2010 p.394.]

1.2 Teoriile cognitiviste

Teoriile cognitiviste se concentreaza asupra explicarii procesului de transmitere a informatiei . Principiul general este acela conform caruia evenimentul inductor este receptat, iar, mai apoi interpretat. Odata interpretat, el este codificat si transpus intr-o forma de reprezentare interna. In functie de aceasta reprezentare interna, se adopta un plan de pregatire pentru a actiona intr-un anumit fel. Abia dupa acest pas se face o evaluare a adaptarii la situatia respectiva . In general, sustinatorii teoriilor cognitiviste merg pe linia indicata de Schachter in 1964: interpretarea situatiei are rolul de a determina aspectul subiectiv si tipul de emotie implicate. Printre psihologii care au sustinut importanta factorului cognitiv se numara: Gordon Bower, Richard Lazarus, Stanley Schachter si Robert Zajonc. Stanley Schachter afirma ca emotiile au modele generale pentru excitatia fizica. Emotiile variaza de-a lungul unei dimensiuni slab-puternic ce este determinata de nivelul de excitatie a individului. Eticheta pe care o atribuim unei anumite stari emotionale depinde in mare parte de modalitatea noastra de a percepe situatia, din punct de vedere cognitiv. Evaluarea cognitiva se bazeaza pe mai multi factori, inclusiv pe perceptia noastra despre evenimentele exterioare si modul in care alti oameni raspund la aceleasi evenimente. Data fiind mereu prezenta altor indivizi in jurul nostru nu este de mirare ca ne obligam la a face comparatii cu acestia pentru a ajunge la un raspuns potrivit.Robert Zanjoc considera ca emotia este o entitate independenta, autonoma ce nu poate fi redusa la simpla cognitie si mai mult, emotia are o latura diferita complet de aceasta. A adus si o serie de argumente care sa sustina teoria sa: reactiile afective se produc intr-un timp mai scurt decat reactiile cognitive, care prezinta stari lente mai lungi; reactiile afective oc