1

TEMA 1: Activitatea de comerţ exterior ca obiect al contabilităţii

1 Esenţa şi conţinutul specific al operaţiunilor de comerţ exterior

Comerţul exterior este una din ramurile principale ale economiei naţionale şi

cuprinde atît operaţiile de import cu bunuri şi servicii, cît şi activităţile de cooperare tehnico-ştiinţifică cu

străinătatea. Importul şi respectiv exportul de bunuri şi servicii contribuie la realizarea Produsului Intern

Brut, iar raportul dintre aceste componente influenţează în sens pozitiv sau negativ creşterea economică

generală.

Diferitele aspecte sociale şi politice ce rezulta din activitatea de comerţ exterior sunt necuantificabile

prin sistemul de contabilitate, acestea fiind încadrate în categoria efectelor neeconomice care influenţează

pozitiv sau negativ economia unei ţari.

Principalele trăsături economico-financiare care caracterizează activitatea unităţilor ce practică comerţ

extererior şi care se reflectă direct în contabilitate sunt: caracterul economic al activităţii; interferenţa

factorului naţional cu cel internaţional a activităţii; diversitatea şi specificitatea activităţii de comerţ exterior;

sistemul de finanţare, creditare şi decontare a activităţii.

Caracterul economic al activităţii de comerţ exterior se regăseşte în organizarea şi conducerea

contabilităţii, iar modelul contabil al acestei activităţi are la bază planul de conturi destinat tuturor unităţilor

patrimoniale care desfăşoară activităţi economice.

În contabilitatea financiară, formele de realizare a activităţii de comerţ exterior implică, utilizarea unor

metodologii adecvate conţinutului fiecăreia dintre ele, iar în contabilitatea de gestiune a fiecărei forme sau

tip de activitate ca o structură care se evidenţiază distinct potrivit nevoilor de gestiune internă.

Sistemul de finanţare, creditate şi decontare –reprezintă principalele modalităţi de asigurare de către

unităţile economice a fondurilor necesare desfăşurării activităţii.

Pe calea finanţării se asigură fondurile proprii sub forma capitalului social şi a celorlalte fonduri proprii:

rezerve, rezultatului exerciţiului, fondurile proprii cu scop determinat.

Pe calea creditării se asigură completarea necesarului total de fonduri sub forma datoriilor financiare,

comerciale sau de altă natură.

Decontarea activităţii de comerţ exterior – are o influenţă deosebită asupra contabilităţii. Acestea se

regăsesc în contabilitate sub forma: mijloacelor de plată, instrumentelor de plată şi de credit şi modalităţilor

de plată.

Raportul de echivalenţă dintre unitatea monetară a unei ţări şi unităţile monetare ale altor ţări reprezintă

cursul valutar sau cursul de schimb.

Sfera operatorilor economici care exercită activitatea de comerţ exterior este mai cuprinzătoare decît

aceea a operatorilor interni care exercită exclusiv activităţi de comerţ intern.

În ceea ce priveşte organizarea contabilităţii operaţiunilor de comerţ exterior menţionăm că aceasta este

influenţată de următoarele:

1) caracterul economic al activităţii de comerţ exterior,

2) diversitatea activităţilor de comerţ exterior,

3) sistemul de finanţare-creditare şi decontare a activităţilor de comerţ

Caracterul economic al activităţii de comerţ exterior are ca rezultat crearea de venit naţional, deoarece

această activitate se desfăşoară în sfera producţiei destinate comerţului exterior, precum şi a circulaţiei

acestei producţii.

Modelul de contabilitate practicat este acela prin care se pun în evidenţă fondurile materiale şi băneşti,

consumul acestora pentru desfăşurarea activităţilor de import precum şi pe evidenţierea rezultatelor

economice obţinute în urma prestării activităţilor de comerţ exterior.

În acest context în viziunea economistului D.Vişan modelul contabil al activităţii de comerţ exterior

are la bază reguli generale ale sistemului contabil al întreprinderii, cadrul contabil general şi anume:

obiectivele, condiţiile şi modalităţile de definire a sistemului contabil naţional; convenţiile contabile;

metodele de evaluare, documentele de sinteză (definire, reguli de stabilire, modele).

În aplicarea sa sistemul contabil al întreprinderii ia în considerare Planul de Conturi, reguli de

funcţionare a conturilor, principiile şi metodologia contabilă prevăzută în SNC şi SIRF.

În plus, prin specificul sau contabilitatea operaţiunilor de comerţ exterior reflectă raporturile economico-

financiare dintre operatorii economici ce aparţin unor structuri economice diferite şi astfel uzanţele,

2

cutumele şi normele dreptului internaţional apar în operaţiile contabile ce se execută. În această categorie

putem exemplifica preţurile utilizate pentru evaluarea operaţiilor de comerţ exterior de bunuri şi servicii, a

condiţiilor de livrare a mărfurilor, a modalităţilor de plată, a sistemului de finanţare etc.

2. Contractul de vînzare - cumpărare, conţinutul, pregătirea şi executarea. Conditii

INCOTERMS

Tranzacţiile de comerţ exterior prezintă forma tranzacţiilor economice internaţionale, care au ca obiect

schimbul internaţional de bunuri şi ca bază au interdependenţa dintre ţări din punct de vedere al comerţului.

În cazul efectuării tranzacţiilor externe intervine elementul de extraneitate, ceea ce presupune

implicarea normelor de drept internaţional privat. Astfel, raporturilor între părţile contractante este

aplicabilă legislaţia naţională atît a unui stat, cît şi a celuilalt stat. În cadrul tranzacţiilor de import agenţii

economici pot pretinde la încheierea unui şir de contracte, cum ar fi:

contractul de vînzare-cumpărare;

contractul de mandat;

contractul de comision;

alte tipuri de contracte.

Contractul internaţional de vînzare – cumpărare presupune că o parte (cumpărător – rezident al

Republicii Moldova) se obligă să preia un bun sau serviciu în proprietatea sa de la o altă parte (vânzător –

nerezident al Republicii Moldova) şi să achite valoarea acestuia, iar ultimul se obligă să predea bunul şi să

încaseze valoarea lui. Contractele de vînzare – cumpărare se tratează în următoarele acte legislative: Codul

civil al Republicii Moldova aprovat prin Legea nr. 1107 – XV din 06.06.2002. Conform Codului Civil

partea a treia, titlul II, capitolul I, art 666, contractul, în general, este acordul de voinţă realizat

între două sau mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi

juridice. Părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept,

acest contract şi pot stabili conţinutul lui. Acesta se consideră încheiat, dacă părţile au ajuns la un

acord privind toate clauzele lui esenţiale.

Prin intermediul contractului internaţional de vânzare – cumpărare părţile participante

stipulează toate condiţiile în care va fi înfăptuită tranzacţia. El nu are o formă strict determinată şi

este stabilit la voinţa şi competenţa părţilor.

Încheierea contractului este o etapă responsabilă în realizarea afacerii. Participanţii la

tranzacţiile internaţionale analizează şi studiază condiţiile impuse prin contract, apreciază

solvabilitatea şi lichiditatea întreprinderii cu care se încheie contractul, trebuie să cunoască actele

normative corespunzătoare, care reglează tranzacţiile internaţionale.

În contractul de vînzare-cumparare internaţional după cum am menţionat mai sus apare elementul de

extraneitate, ceea ce dă de înţeles că contractul dat nu poate fi supus în exclusivitate legislaţiei naţionale.

Astfel prezenţa elementului respectiv oferă dreptul părţilor de a stabili legea de care să se conducă contractul

dacă actele ce ţin de tranzacţia internaţională sunt îndeplinite pe teritoriul unor state diferite, obiectul

transportului de pe teritoriul unui stat în teritoriul altui stat, cînd predarea bunurilor trebuie realizat pe teritoriul

unui stat diferit de cel în care s-au îndeplinit actele, constituind oferta şi acceptarea ofertei. În cazul în care

contractul internaţional de vânzare – cumpărare nu prevede careva reglementări specifice, care ar

determina legea aplicabilă raporturilor juridice, normele generale se conţin în Convenţia Naţiunilor Unite

asupra contractelor de vînzare internaţională de mărfuri din 11.04.1980.

Contractul de mandat reprezintă un acord, încheiat în scris, prin care o parte (mandant)

împuterniceşte altă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta se obligă să

acţioneze în numele şi pe contul mandantului.

Contractul de comision reprezintă acordul de voinţă, prin care o parte (comisionar) se obligă să

încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul celeilalte părţi (comitent), iar aceasta se obligă să

plătească o remuneraţie (comision). Relaţiile contractuale stabilite conform contractului de comision dau

naştere unor drepturi şi obligaţii identice celor prevăzute de contractul de mandat.

În cadrul tranzacţiilor de barter se va ţine cont de faptul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare,

forma scrisă a acestor tranzacţii reprezintă, de regulă, contractul de schimb, prin care părţile au obligaţia de

a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unor bunuri. Fiecare parte a contractului de schimb este

considerată vînzător al bunului pe care îl înstrăinează şi cumpărător al bunului pe care îl primeşte în schimb,

astfel încît acestui tip de tranzacţie externă îi sînt opozabile prevederile contractului de vînzare-cumpărare.

3

În cadrul tranzacţiilor de leasing se încheie un contract de leasing, prin care o parte — creditorul

financiar (locator) se obligă să dobîndească în proprietate bunul mobil specificat în contract şi să-l dea în

posesiune şi folosinţă, pentru o perioadă determinată de contract, celeilalte părţi (locatar), iar aceasta se

obligă să plătească în rate o sumă de bani.

În cazul efectuării operaţiunii de leasing, este necesară a determina tipul leasingului conform Legii

cu privire la leasing nr.59-XVI din 28.04.2005.

În cadrul prestărilor de servicii forma scrisă a tranzacţiei reprezintă contractul de prestări servicii,

prin care o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta din

urmă se obligă să plătească retribuţia convenită.

Deci, aşa cum rezultă şi din difiniţiile de mai sus, cele două trăsături fundamentale ale contractului

comercial internaţional sunt: comercialitatea (acte de comerţ) şi internaţionalitatea (element de extraneitate).

Din definiţie rezultă următoarele caracteristici juridice ale acestui contract:

- caracterul consensual: părţile se obligă prin libera lor voinţă, respectînd cadrul general, naţional şi

internaţional al contractării;

- caracterul sinalagmatic: obligaţia fiecărei părţi este cauza obligaţiei celeilalte părţi (obligaţia

exportatorului de a livra bunul se întemeiază pe obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul şi invers);

- caracterul translativ de proprietate: vînzătorul se obligă să transfere asupra cumpărătorului, contra

plăţii preţului, toate componentele dreptului de proprietate: posesiunea, folosinţa şi dispoziţiunea;

- caracterul de internaţionalitate, dat de incidenţa unuia sau mai multor aspecte de extraneitate.

De gradul de detaliere şi de exactitatea cu care sunt tratate aceste documente depinde buna realizare a

tranzacţiilor pe care le definesc. În cele ce urmează sunt prezentate succint principalele cerinţe ce trebuie

respectate la întocmirea contractelor comerciale internaţionale

Din cauza că nu există o lege universală pentru încheierea contractului internaţional, obligaţiile părţilor

ţin de legile care le convin: legea din ţara vînzătorului, legea din ţara cumpărătorului, legea dintr-o ţară terţă,

reguli şi practici internaţionale.

O mare parte a legislaţiilor prevăd forma scrisă a contractului. În cazul în care contractul este încheiat

între persoane absente, adică prin corespondenţă, apare problema precizării locului şi datei la care s-a

efectuat încheierea contractului.

În practica internaţională se folosesc două teorii: Teoria recepţiei şi Teoria emisiei.

Teoria recepţiei prevede ca contractul de vînzare – cumpărare se consideră încheiat atunci cînd

ofertantul a primit acceptarea. Această variantă este considerată ca teoria informaţiei, deoarece contractul se

încheie doar cînd ofertantul a fost informat. Teoria dată este utilizată în Germania, Austria, Elveţia, România

şi Republica Moldova.

Teoria emisiei prevede ca contractul să fie încheiat în momentul în care acceptarea ofertei a fost

expediată prin scrisoare, fax, telegramă, iar locul încheierii contractului este sediul acceptatorului. Data

încheierii contractului corespunde în momentul în care destinatarul ofertei acceptă. Această teorie este cel

mai des utilizată şi este acceptată de ONU şi de legislaţia ţărilor ca: SUA, Franţa, Marea Britanie, ţările din

America Latină.

Condiţii de întocmire a contractului - determinarea momentului întocmirii contractului este esenţială

pentru a se stabili dacă acesta este valabil încheiat; potrivit prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite asupra

contractelor de vînzare internaţională de mărfuri o propunere de încheiere a unui contract adresată uneia sau

mai multor persoane determinate constituie oferta.

Oferta produce efecte în momentul ajungerii ei la destinatar. O ofertă poate fi revocată pînă la

încheierea contractului dacă revocarea soseşte la destinatar înainte ca acesta să fi expediat acceptarea.

Acceptarea este constituită de o declaraţie sau o altă manifestare a destinatarului prin care acesta îşi

exprimă acordul la o ofertă. Acceptarea produce efecte în momentul în care indicaţia de acceptare parvine

ofertantului.

Elementele complementare – privind îndeosebi preţul, plata, calitatea şi cantitatea mărfurilor, locul şi

momentul predării, întinderea responsabilităţii unei părţi faţă de cealaltă, sau rezolvarea litigiilor sunt

considerate ca alternînd în mod substanţial termenii ofertei.

Termenul de acceptare - stabilit de ofertant într-o telegramă sau scrisoare, începe sa curgă din

momentul în care telegrama este predată pentru expediere, sau prin telefon, fax, etc.

Elementele obligatorii ale contractului – clauze: stabilirea obligaţiilor contractuale se face de către

părţi prin prevederea unor clauze referitoare la obiectul şi executarea contractului.

4

Conţinutul cadrului orientativ al unui contract comercial internaţional de vânzare-cumpărare de

mărfuri: părţile contractului; obiectul contractului; obligaţiile părţilor contractante; cantitate, calitate,

ambalare şi marcare; termenul de livrare; preţul şi valoarea totală; condiţii de plată; condiţii de livrare;

expediţie şi transport; asigurarea mărfii; garanţii; recepţia; reclamaţii; penalităţi; daune; reziliere; forţa

majoră; arbitrajul; cesiunea contractului; intrarea în vigoare; dispoziţii finale.

Părţile contractuale – subiecţii contractelor de vînzare internaţională sunt comercianţi, persoane fizice

care exercită în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, regiile autonome şi organizaţiile

cooperatiste.

Pentru identificarea părţilor, în cadrul contractului comercial internaţional, va menţiona denumirea

completă şi adresa exactă, capitalul social, numărul de înmatriculare la registrul comerţului. În acelaşi timp,

firma străină, va indica: forma juridică de organizare, precizarea calităţii în care acţionează în domeniu;

sediul social statutar (real); numărul şi data de înmatriculare.

În cazul în care părţile contractante sau numai una dintre acestea este persoana fizică, se specifică:

numele şi adresa completă a acestora.

Pentru evitarea anumitor riscuri contractuale, o importanţă deosebită o prezintă cunoaşterea unităţii

comerciale a partenerului, reprezentată de solvabilitate – adică de gradul în care capitalului social asigură

acoperirea creditelor pe termen mediu şi lung, lichiditate – adică de capacitatea de a realiza asocieri prin

elemente patrimoniale active (contul casa, contul efecte de încasat, debitor pe termen scurt etc.), elementele

de pasiv şi rentabilitate, rata beneficiului net aferent anului financiar supus analizei.

Obiectul contractului – precizează conţinutuleconomic al contractului şi anume condiţiile în care

vînzătorul se obligă să execute mărfurile sau să presteze anumite servicii pentru satisfacerea cerinţelor

cumpărătorului.

Obiectul contractului îl pot constitui: bunuri fungibile (care pot înlocui unele cu altele); bunuri

nefungibile, care nu se pot înlocui unele cu altele, fiind bunuri certe. Obiectul contractului, marfa, necesită

evaluări calitative şi cantitative.

Denumirea mărfii care face obiectul contractului trebuie astfel stabilită încît orice posibilitate de

înţelegere greşită. În cazul bunurilor fungibile este suficientă trecerea denumirii complete şi a tipului de

marfă, iar în cazul bunurilor nefungibile este necesară precizarea elementelor care contribuie la

individualizarea produsului sau a prestării.

În practica internaţională se utilizează mai multe metode de determinare a calităţii şi anume:

Metoda descrierii mărfii. Este cea mai utilizată şi se aplică unei game largi de mărfuri, de la

materii prime pînă la echipamente industriale complexe. Metoda se bazează pe descrierea mărfii prin

documentaţii tehnice, descrieri amănunţite (în anexele la contract) sau caiete de sarcini.

Metoda mostrei. Mostra este o parte reprezentativă a mărfii sau un exemplar din aceasta, fără

valoare comercială, pe care vînzătorul o pune la dispoziţia cumpărătorului pentru acceptarea mărfii.

Metoda standardelor. În tranzacţii comerciale de mărfuri de bază – produse agricole, metale sau

minereuri – determinarea calităţii mărfii se realizează prin referirea la o noţiune consacrată.

Metoda vizionării mărfii. Constă fie în „văzut-plăcut”, cînd cumpărătorul vede real marfa şi

încheie contractul, fie după ce cumpărătorul probează marfa. Ultima metodă se aplică în general la mărfuri

gen maşini şi utilaje, cîn cumpărătorul încearcă produsul iar dacă nu-i acceptă calitatea, contractul se

consideră reziliat.

Metoda „tel-quel”. Cumpărătorul acceptă marfa aşa cum se prezintă la descărcare. Se foloseşte

pentru mărfuri la care nu pot interveni schimbări majore de calitate.

Garanţia calităţii mărfurilor - după definirea condiţiilor de calitate privind obiectul contractului,

părţile trebuie să convină şi să prevadă în contract garanţiile pe care le dau vînzătorii pentru asigurarea

calităţii mărfii contractate. În contractul internaţional un element, care nu trebuie evitat, este şi descrierea

parametrilor tehnici şi de calitate a obiectului contractului. Foarte important este ca producătorul de mărfuri,

în măsura posibilului, să producă mărfurile pe baza standartelor internaţionale. Astfel trimiterea, în contract,

la standartul internaţional defineşte nivelul tehnic şi de calitate a obiectului.

Cantitatea se determină prin precizarea în contract a cantităţii totale sau parţiale pe sortimente, unităţi

de măsură, locul şi modul de determinare a cantităţii, a documentului care atestă cantitatea livrată,

tolerantele admisibile la cantităţile totale sau parţiale (exprimate în unităţi de măsură sau procente).

Ambalajul şi marcarea Ambalajul constituie o componentă importantă a strategiei comerciale, mai

ales în exportul bunurilor de consum, iar în contract trebuie menţionat în mod expres felul acestuia. Dacă

5

vînzătorul şi cumpărătorul nu se înţeleg anticipat asupra ambalajului, vînzătorul este obligat, conform

normelor uzuale, să predea marfa cumpărătorului într-un „ambalaj uzual de export” (utilizat în ţara

vînzătorului pentru exportul mărfurilor respective).

Marcarea se face în limba ţării vînzătorului, cu traducerea într-o limbă de circulaţie internaţională sau

numai în aceasta din urmă.

Recepţia mărfurilor - se va preciza locul recepţiei cantitative şi calitative, momentul în care se

efectuează recepţia, modul de efectuare a recepţiei cantitative şi calitative ţinînd seama de prevederile

standardelor şi normelor tehnice şi de uzanţele internaţionale, cu precizarea persoanelor sau organismelor

locale sau internaţionale, suportarea cheltuielilor de recepţie, cazurile în care poate fi refuzată sau respinsă o

marfă.

Termenul de livrare – în contract se menţionează drept clauze privind termenele de livrare, termenul

final, eşalonarea livrărilor, condiţiile în care pot fi modificate termenele de livrare stabilite prin contract,

documentele care atestă data la care s-a efectuat livrarea.

Condiţia de livrare reprezintă una din clauzele esenţiale ce se convin între prezenţa unui contract

comercial internaţional, prin acesta regulamentându-se în fapt transferul mărfurilor şi a riseurilor de la

vânzare la cumpărare, inclusiv consecinţele juridice şi economice generale.

În acest sens Camera de Comerţ Internaţional de la Paris a publicat reguli cu caracter internaţional

cunoscute sub denumire de INCOTERMS,încă din 1936, pe măsura dezvoltării comerţului mondial,a

modificărilor ce au intervenit în modalităţile de realizare a transportului internaţional şi a modernizărilor ce

au caracterizat procesul evolutiv al vieţii economice internaţionale, a revizuit, completat şi sistematizat în

mai multe rânduri şi anume în 1953,1967,1976,1980,1990,2000 şi ultima ediţie INCOTERMS-2010.

Regulile INTECOTERMS prevăd denumiri standart şi abrevieri fiecărei condiţii de livrare şi cuprind

cheltuieli minime şi maxime care pot fi suportate de vînzător.

Conditii de livrare 2010 sunt aplicabile incepand cu 01.01.2011.

Principalele modificari aduse conditiilor de livrare (Incoterms 2010) sunt:

Au aparut 2 conditii de livrare noi: Delivered at Terminal (DAT) si Delivered at Place (DAP)

Au fost eliminate 4 conditii de livrare : DEQ; DAF; DES; DDU

DAP inlocuieste pe: DAF; DES; DDU

DAT inlocuieste pe: DEQ

Conditiile de livrare au fost sortate dupa modul de utilizare: orice mod de transport; maritim si

terestru.

La toate tipurile de transport de referă următoarele condiții:

EXW (Ex Works) - Franco uzina: este condiţia de livrare cea mai comodă pentru vînzător, care trebuie să

pună marfa ambalată la dispoziţia cumpărătorului, care este obligat să o încarce pe cheltuiala şi riscul său.

Vînzătorul îşi îndeplineşte obligaţiunile atunci, cînd pune la dispoziţia cumpărătorului marfa

ambalată în locul indicat în contract, la depozitul, uzină sau/şi în termenul indicat în contract. Cumpărătorul

este obligat să încarce marfa şi s-o transporte la destinaţie, suportînd toate cheltuielile şi riscurile privind

distrugerea mărfii. Părţile pot conveni ca vînzătorul să perfecteze documentele de export (licenţe, certificate)

pe cheltuiala cumpărătorului.

FCA (Free Carrier) - Franco caraus inseamna ca vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare in

momentul in care a predat marfa vamuita pentru export, in grija carausului desemnat de cumparator la locul

sau punctul convenit. In cazul in care cumparatorul nu indica un punct precis, vanzatorul poate sa aleaga

punctul de la locul sau raza teritoriala mentionata unde carausul urmeaza sa preia marfa in custodia sa. In

cazul in care potrivit practicii comerciale este necesar sprijinul vanzatorului pentru incheierea contractului

cu carausul (cum este cazul in transportul CFR sau aerian). Vanzatorul actioneaza pe riscul si cheltuiala

cumparatorului.

CPT (Carriage Paid To) - Vanzatorul plateste pentru transportul marfii la destinatia convenita. Riscurile

de pierdere sau de deteriorare a marfii, precum si orice alte cheltuieli suplimentare cauzate de evenimente

care au avut loc dupa ce marfa a fost predata carausului trec de la vanzator la cumparator in momentul in

care marfa a fost predata carausului. In cazul in care pentru transportul marfii se folosesc carausi succesivi,

riscurile trec de la vanzator la cumparator in momentul in care marfa a fost predata primului caraus.

6

Termenul CPT implica obligatia vanzatorului de vamuire a marfii pentru export Acest termen poate fi folosit

pentru toate modurile de transport, inclusiv pentru transportul multimodal.

CIP (Carriage and Insurance Paid To) - Vanzatorul are aceleasi obligatii ca la termenul CPT dar

suplimentar el trebuie sa efectueze si asigurarea pentru acoperirea riscului de pierdere sau deteriorare a

marfii pe timpul transportului. Vanzatorul incheie contractul si plateste prima de asigurare. Cumparatorul

trebuie sa ia nota ca in cazul CIP vanzatorul este obligat sa obtina prima de asigurarea pentru acoperire

minima. Termenul CIP implica obligatia vanzatorului de vamuire a marfii pentru export Acest termen poate

fi folosit pentru toate modurile de transport, inclusiv pentru transportul multimodal.

DAT (Delivered at Terminal) - Vanzatorul livreaza si descarca din mijlocul de transport la terminalul (din

portul sau locul) stabilit cu cumparatorul. Terminal inseamna orice loc, cum ar fi: chei; depozit; strada;

cargo terminal; terminal CFR. Vanzatorul acopera toate costurile pentru livrarea si descarcarea marfurilor la

terminalul stabilit. Este recomandat ca notiunea de Terminal sa fie foarte bine precizata. DAT acopera

formalitatile de vamuire la export dar NU include costul formalitatilor de vamuire la import.

DAP (Delivered at Place) Vanzatorul livreaza marfurile in mijloacele de transport adecvate la locul stabilit

cu cumparatorul. Vanzatorul acopera toate costurile pentru livrarea si descarcarea marfurilor la terminalul

stabilit. Este recomandat ca notiunea de Terminal sa fie foarte bine precizata. In cazul in care vanzatorul

suporta costuri legate de descarcarea bunurilor la destinatie, acesta Nu are dreptul sa refactureze aceste

costuri cumparatorului. Este recomandat ca notiunea de LOC sa fie foarte bine precizata. DAP acopera

formalitatile de vamuire la export dar NU include costul formalitatilor de vamuire la import.

DDP (Delivered Duty Paid) Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare in momentul in care marfa a

fost pusa la dispozitia cumparatorului, la locul convenit din tara importatoare. Vanzatorul trebuie sa suporte

toate cheltuielile si riscurile legate de aducerea marfii in acest loc inclusiv a taxelor vamale, a altor taxe si

speze oficiale care se platesc la import, precum si a costurilor si riscurilor de indeplinire a formalitatilor

vamale. Acest termen poate fi folosit

La transportul maritim și terestru se referă

7

FAS (Free Alongside Ship). Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare in momentul in care marfa a

fost pusa de-a lungul vasului, pe chei sau pe slepuri, barje sau pe bac, in portul de incarcare convenit.

Aceasta inseamna ca toate costurile si riscurile de pierdere sau deteriorare a marfii sunt suportate din acel

moment de cumparator. Termenul FAS implica obligatia cumparatorului de vamuire a marfii pentru export

si nu trebuie folosita in cazul in care cumparatorul nu poate sa indeplineasca direct sau indirect formalitatile

de export Acest termen poate fi folosit numai pentru transportul maritim sau pe apele interioare.

FOB (Free On Board). Vanzatorul isi indeplineste obligatia de livrare in momentul in care marfa a trecut

balustrada vasului, in portul de incarcare convenit .Costurile si riscurile de pierdere si deteriorare a marfii

sunt suportate din acel moment de cumparator. Termenul FOB implica obligatia vanzatorului de vamuire a

marfii pentru export. Acest termen poate fi folosit numai pentru transportul maritim sau pe apele interioare.

In cazul in care balustrada vasului nu prezinta relevanta, cum ar fi in cazul traficului roll-on/roll-off sau

containerizat este mai potrivit sa se foloseasca termenul FCA.

CFR (Cost & Freight). Vanzatorul trebuie sa plateasca navlu-ul si costurile necesare pentru aducerea marfii

in portul de destinatie convenit, dar riscul de pierdere sau deteriorare a marfii, precum si orice costuri

suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc dupa ce marfa a fost livrata la bordul navei se transfera

de la vanzator la cumparator in momentul in care marfa trece de balustrada vasului in portul de incarcare.

Termenul C.F.R implica obligatia vanzatorului de vamuire a marfii pentru export In cazul in care balustrada

vasului nu prezinta relevanta cum ar fi in cazul traficului roll-on/roll-off sau containerizat este mai potrivit

sa se foloseasca termenul

CIF (Cost, Insurance and Freight). Vanzatorul are aceleasi obligatii ca in cazul termenului CFR dar

suplimentar, el trebuie sa efectueze asigurarea maritima care sa acopere riscul cumparatorului de pirdere sau

deteriorare a marfii in timpul transportului maritim. Vanzatorul incheie si plateste contractele de asigurare si

plateste prima de asigurare. Cumparatorul ia nota ca in cazul termenului CIF, vanzatorul este obligat sa

obtina asigurarea pentru acoperirea minima. Termenul CIF implica obligatia vanzatorului de vamuire a

marfii pentru export In cazul in care balustrada vasului nu prezinta relevanta cum ar fi in cazul traficului

roll-on/roll-off sau containerizat este mai potrivit sa se

Preţurile se stabilesc ca urmare a negocierii dintre părţi, prin licitaţie sau cotaţii bursiere, la stabilirea

preţurilor de tranzacţie luîndu-se în calcul condiţia de livrare, condiţia de plată şi tendinţele conjuncturale.

În contract se menţionează preţul unitar exprimat în valuta de tranzacţie, corelat cu condiţia de livrare

convenită între părţi, valoarea contractului, exprimată în moneda contractului. În cazul preţurilor fixe, acest

lucru va fi menţionat clar şi se va preciza perioada de valabilitate a acestor preţuri.

În cazul preţurilor determinabile, se va înscrie în contract momentul şi modul în care se face

determinarea preţului pentru plata mărfii care s-a livrat sau urmează să se livreze, în cadrul contractului.

În cazul preţurilor revizuibile, plecînd de la preţul iniţial (de bază) din contract se va înscrie clauza de

revizuire a preţului convenită de părţi şi formulă, elementele şi precizările necesare pentru calcularea

preţului revizuit la momentul stabilit pentru plata mărfurilor care constituie obiectul contractului de vînzare-

cumpărare.

Clauzele de consolidare valutară se vor înscrie în contract, de la caz la caz, în funcţie de valuta

convenită pentru decontarea mărfurilor livrate.

În cazul vînzărilor pe credit se va menţiona perioada de credit convenită, dobînda separată de preţ ce

urmează a fi plătită de cumpărător în plus faţă de preţul convenit.

Modalităţile de plată - în contract se va preciza modalitatea de plată (plata anticipată – în avans, în

numerar; acreditiv; incasso documentar; cont deschis); momentul şi locul în care se efectuează încasarea,

eşalonarea efectuării plăţii, respectiv cota de avans, cota de livrare, cota de credit etc.; modul de garantare a

plăţii inclusiv cu menţionarea garanţiilor bancare, plata taxelor şi a comisioanelor bancare uzuale;

documentele necesare pentru plata mărfurilor livrate; termenele limită de prezentare la plată a documentelor

de livrare; menţinerea unor condiţii speciale de care depinde efectuarea plăţii.

În cazul livrărilor pe credit se vor preciza: valoarea creditului, perioada de credit, perioada de graţie,

numărul de rate şi valoarea fiecărei rate, dobînda anuală separată de preţ aplicabilă cotei de credit,

8

mijloacele de garantare a creditului ( respectiv scrisoarea de garanţie bancară, avalul, gajul, ipoteca,

rezervarea dreptului de proprietate).

Forţa majoră este unul dintre cele mai importante compartimente ale contractului de vînzare-

cumpărare internaţional. El prevede eliberarea totală sau parţială de obligaţia ai ambilor părţi de a răspunde

de pierderile apărute în urma calamităţilor naturale, războaielor sau în urma acţiunilor organelor de stat sau a

altor situaţii care nu pot fi controlate de părţile contractante. Ca dovadă, în aceste cazuri, servesc

certificatele, actele eliberate de organele împuternicite din ţara cumpărătorului sau a vînzătorului.Contractul

încheiat este semnat de ambele părţi şi toate modificările ulterioare în condiţiile contractului sunt reflectate

într-un proces-verbal şi se anexează la contract. După aceasta participantul activităţii de comerţ organizează

evidenţa operativă a îndeplinirii condiţiilor contractului respectiv, ceea ce e necesar pentru asigurarea

controlului respectării (graficul de livrări) obligaţiunilor părţilor.

Obligaţiile vînzătorului

În conformitate cu convenţia de la Viena (1980), într-o vînzare internaţională, vînzătorul are trei

obligaţii principale:

Să livreze marfa şi să remită documentele de livrare. Livrarea mărfurilor înseamnă punerea

mărfurilor la dispoziţia cumpărătorului la locul prevăzut în contract şi la data fixată prin contract sau

determinabilă pe baza contractului. Totodată, remiterea documentelor trebuie să fie făcută în momentul, la

locul şi în formele prevăzute prin contract.

Să livreze marfa conform cu prevederile contractului. Aceasta înseamnă livrarea de mărfuri a

căror cantitate, calitate şi tip corespund celor prevăzute în contract şi ale căror ambalaj şi condiţionare

corespund prevederilor contractului.

Să livreze mărfurile libere de orice sarcini (garanţia pentru evicţiune). Aceasta înseamnă că

vînzătorul trebuie să livreze mărfurile libere de orice drept sau pretenţie din partea unui terţ, cu excepţia

cazului în care cumpărătorul acceptă mărfurile cu sarcini.

Vînzătorul este obligat, potrivit prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite asupra contractelor de

vînzare internaţională de mărfuri, ca la predarea mărfurilor, să se realizeze şi transferarea proprietăţii

acestora sau dacă este cazul, la remiterea documentelor referitoare la marfă. Referitor la termenul de predare

a mărfurilor: dacă este fixată prin contract o dată, la acea dată; dacă este fixată o perioadă de timp sau

determinabilă prin referire la contract, în orice moment în cursul acelei perioade. Vînzătorul, dacă este

obligat prin contract să remită documentele care se referă la mărfuri, le remite la momentul, în locul şi forma

prevăzută în contract:

- privitor la conformitatea mărfurilor, vînzătorul este obligat să predea mărfurile a căror cantitate,

calitate şi tip corespund celor prevăzute în contract şi al căror ambalaj sau condiţionare corespund celui

prevăzut în contract;

- vînzătorul este răspunzător de orice lipsă de conformitate, care există în momentul transmiterii

riscurilor către cumpărător, chiar dacă această lipsă nu apare decît ulterior;

- cumpărătorul trebuie să examineze mărfurile sau să le supună examinării într-un termen cît se poate

mai scurt, ţinînd seama de împrejurări.

În toate situaţiile, cumpărătorul este decăzut din dreptul de ase preleva de o lipsă de conformitate, dacă

nu o denunţă cel mai tîrziu într-un termen de 2 ani, calculat de la data la care mărfurile i-au fost remise în

mod efectiv, exceptînd cazul în care acest termen ar fi incompatibil cu durata unei garanţii contractuale.

Dacă vînzătorul predă mărfurile înainte de data stabilită, cumpărătorul poate să le preia sau le poate refuza;

sau dacă vînzătorul predă o cantitate superioară celei prevăzute în contract, cumpărătorul poate accepta sau

refuza preluarea cantităţii predate excedentar. În cazul în care cumpărătorul acceptă să preia marfa, integral

sau parţial, trebuie să o plătească la preţul din contract.

Obligaţiile cumpărătorului Convenţia de la Viena (1980) precizează obligaţiile cumpărătorului în vînzarea internaţională, după

cum urmează:

Cumpărătorul este obligat la plata preţului. Această obligaţie include cerinţa de a lua toate

măsurile şi de a îndeplini formalităţile menite să permită plata preţului, măsuri şi formalităţi prevăzute în

contract sau prevăzute în legi şi reglementări. Preţul trebuie plătit la locul convenit sau, în lipsă, la sediul

vînzătorului, sau, dacă plata se face contra remiterii mărfii sau a documentelor, acolo unde remiterea are loc.

Preţul trebuie plătit în momentul convenit prin contract sau rezultînd din contract fără să fie necesară vreo

9

cerere sau formalitate din partea vînzătorului. În lipsa precizării în contract a momentului plăţii, aceasta

trebuie făcută la punerea la dispoziţia cumpărătorului a mărfii sau a documentelor care o reprezintă.

Cumpărătorul este obligat să preia efectiv marfa livrată.

Cumpărătorul are obligaţia de specificare a mărfii, atunci cînd contractul prevede că acesta

trebuie să specifice forma, măsura sau alte caracteristici ale mărfii.

Cumpărătorul se obligă, în condiţiile prevăzute în contract, să plătească preţul şi să preia mărfurile

predate.

10

Interpretarea termenilor comerciale INCOTERMS-2010

Costuri

7uCondiţiile

de bază

Indiv

idual

izar

e,

ambal

area

Încă

rcar

ea (

cam

ion,

vag

on).

Încă

rcar

e

conta

iner

la

uzi

nă

sau î

n

antr

epozi

t ple

care

Dep

lasa

re/a

pro

pie

re d

e

port

, ae

roport

, te

rmin

al

pla

tform

a de

gru

paj

:

term

inal

de

ple

care

Form

alit

ăţi

vam

ale

de

export

Tra

nsb

ord

are

(tre

cere

) în

inci

nta

port

uar

ă,

aero

port

uar

ă, p

latf

orm

ă,

dep

ozi

t de

gru

paj

,

term

inal

de

ple

care

Tra

nsp

ort

pri

nci

pal

Asi

gura

re /

tra

nsp

ort

Uti

liza

re/p

asaj

inci

nta

,

port

uri

, ae

rop

ort

uar

e,

dep

ozi

t /

pla

tf.

de

gru

paj

,

term

inal

sosi

re

Form

alit

ăţi

vam

ale

de

import

(dre

ptu

ri ş

i ta

xe)

Dep

lasa

re l

a dom

icil

iu

sau a

ntr

epozi

t so

sire

Des

cărc

are

la d

om

icil

iu

(uzi

nă)

sau

antr

epozi

t

sosi

re

VP

= V

înza

re l

a ple

care

VS

= V

înza

re l

a so

sire

M =

Tra

nsp

ort

mar

itim

T =

Tra

nsp

ort

ter

estr

u

MM

= T

ransp

ort

cu o

rice

modal

itat

e

EXW □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ VP

MM

FCA □ □ □ □ □ □ □ VP MM

FAS □ □ □ □ □ □ □ VP MT

FOB □ □ □ □ □ □ □ VP MT

CPT □ □ □ □ □ VP MM

CFR □ □ □ □ □ VP MT

CIP □ □ □ □ VP MM

CIF □ □ □ □ VP MN

DAP □ □ VS MM

DDP □ VS MM

DAT □ □ □ VS MM

costuri în sarcina vînzătorului □ Costuri în sarcina cumpărătorului

11

Tema 2: Reglementarea activităţii de comerţ exterior

1. Cadrul legal aferent desfăşurării operaţiilor de comerţ exterior

2. Regimurile vamale utilizate in activitatea de comerţ exterior.

3. Instrumentele de politica comerciala de natura tarifara (vamala).

- 1 - Diferitele aspecte sociale şi politice ce rezulta din activitatea de comerţ exterior sunt necuantificabile

prin sistemul de contabilitate, acestea fiind încadrate în categoria efectelor neeconomice care influenţează

pozitiv sau negativ economia unei ţari.

În Republica Moldova comerţul exterior este reglemenat prin Legea reglementării de stat a

activităţii comerciale externe nr.1031-XIV din 08.06.2000, MO// nr. 119-200 din 21.09.2000 care

determină elementele de bază ale reglementării de către stat a activităţii economice externe, obligaţiile şi

responsabilităţile organelor administraţiei publice în domeniul respectiv. În acest act legislativ sunt trasate

principiile de bază ale reglementării comerţului exterior în Republica Moldova, promovarea şi stimularea

activităţilor economice externe, stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor economice externe cu alte state,

monitorizarea de către stat a activităţii comerciale externe, regimurile comerciale speciale.

Totodată menţionăm că în Repupblica Moldova comerţul exterior este reglementat de un şir de acte

normative, cum sunt:

Legea cu privire la tariful vamal al Republicii Moldova nr. 1380 – XIII, MO// nr 40-41/286

din 20.11.1997 cu modificările şi completările ulterioare. Prezenta lege stabileşte modul de formare şi de

aplicare a tarifului vamal la mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, regulile

de supunere a acestora taxelor vamale, precum şi metodele de determinare a valorii în vamă şi a ţării de

origine a mărfurilor.

Legea privind reglementarea valutară nr.62-XVI din 21 martie 2008 MO// nr.127-130/496

din 18.07.2008, prezenta lege stabileşte principiile generale de reglementare valutară în R.M., drepturile şi

obligaţiile rezidenţilor şi nerezidenţilor aferente domeniului valutar, precum şi împuternicirile organelor

controlului valutar şi atribuţiile agenţilor controlului valutar.

Legea cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul

Republicii Moldova de către persoane fizice nr. 1569-XV din 20.12.2002, MO// nr.185-189/1416, din

31.12.2002. Prezenta lege stabileşte modul de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova de către

persoane fizice a mărfurilor, obiectelor de uz personal şi a mijloacelor de transport auto. La introducerea

bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova persoanele fizice declară şi achită drepturile de import la organul

vamal situat în punctele de trecere a frontierei de stat precum şi alte reguli de introducere a bunurilor pe

teritoriul Republicii Moldova.

Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20.09.2000 MO// nr. 160-162/ 1201

din 23.12.2002. Acest cod exprimă promovarea politicii vamale, asigurarea respectării reglementărilor

vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi persoanelor peste frontiera vamală a Republicii

Moldova, perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea

vamală, din alte activităţi de promovare a politicii vamale.

Codul Fiscal al Republicii Moldova nr. 1163 – XIII din 24.07.1997, cu modificările şi

completările ulterioare din 27.06.2008, MO// nr.127-130/3223. Codul fiscal prevede modul de impozitare,

declarare şi achitare a taxei pe valoarea adăugată prin titlul III “Taxa pe valoarea adăugată” şi accizelor la

mărfurile şi serviciile importate prin Titlul IV “Accize”;

Legea privind licenţierea unor genuri de activitate nr.451-XI din 30.07.2001, MO// nr.

108-109/836 din 06.09.2001. Prezenta lege determină cadrul juridic, organizatoric şi economic de licenţiere

a unor genuri de activitate, stabileşte genurile de activitate supuse licenţierii şi este orientată spre asigurarea

controlului din partea statului asupra respectării cerinţelor şi condiţiilor a căror efectuare este necesară la

desfăşurarea genurilor respective de activitate.

Legea cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii

12

provenite din tranzacţiile economice externe nr. 1466 – XIII din 29.01.1998, MO// nr. 28-29/203 din

02.04.1998. Prezenta lege stabileşte modul de activitate, drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea agenţilor

economici şi a autorităţilor administraţiei publice în domeniul repatrierii mijloacelor băneşti, mărfurilor şi

serviciilor provenite din tranzacţiile economice externe.

Legea Contabilităţii nr. 113/XVI din 27.04.2007, MO// nr. 90-93 (2077-2080) din 29 iunie

2007. Stabileşte cadrul juridic a cerinţelor unice şi a mecanismului de reglementare a contabilităţii şi

raportării financiare în Rebublica Moldova. Conform articolului 20 (4) pentru operaţiunile de export-import

al activelor şi serviciilor, drept documente primare pot fi utilizate documentele aplicate în practica

internaţională sau cele prevăzute de contract.

Regulamentul cu privire la licenţierea unor genuri de activitate pe piaţa produselor

petroliere din 01.10.2004, MO// nr.212-217/447 din 26.11.2004, stabileşte modul de licenţiere a unor genuri

de activitate pe piaţa produselor petroliere pentru agenţii economici ce intenţionează să practice activităţile

de import şi comercializarea cu ridicata/amănuntul a produselor petroliere principale şi a gazelor lichefiate.

Hotărîrea nr.182 din 13 iulie 2006 cu privire la modificarea şi completarea

Regulamentului privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova art. 10.6 litera b)

MO// nr.168-170 (3055-3057), nr.1129 din 16 octombrie 2007, conform căreia în cazul operaţiunilor curente

ce ţin de achitarea importului de mărfuri, servicii pentru achitarea acestor plăţi nu se permite retragerea de

numerar/ cecuri de călătorii în valută străină prin intermediul cardurilor.

Hotărîrea despre aprobarea regulamentului privind transportare mărfurilor prin

posturile vamale interne de control nr.792 din 08.07.2004 MO// nr. 112-118 din 16.07.2004, prin care se

aprobă lista localităţilor limitrofe frontierei administrative ale căror locuitori beneficiază de scutiri de

drepturi de import la introducerea mărfurilor de consum personal.

Hotărîrea Guvernului cu privire la perfecţionarea mecanismului de reglare a

comerţului extern nr. 777 din 13.08.97 cu modificările şi completările ulterioare din 11.09.1997 MO// nr.

059 articolul nr. 635, prin care se aduce la cunoştinţă că începînd cu 1 septembrie

1997, exportul, importul, precum şi reexportul de mărfuri (lucrări, servicii) se va efectua liber, prin

declararea acestora în vamă, cu excepţia mărfurilor indicate în anexa la prezenta lege, al căror import-

export şi reexport necesită deţinerea unei licenţe respective, eliberate de către organele specificate în aceeaşi

anexă.

Hotarîre cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii

în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova nr. 600 din 14.05.2002, MO// nr. 66-68,

697 din 23.05.2002. Pentru a evita reţinerea nejustificată a mărfurilor, organul vamal va efectua procedura

controlului valorii în vamă în termene cît mai restrînse. Dacă pe parcursul perioadei de vămuire a mărfurilor

a fost imposibilă luarea unei decizii definitive privind acceptarea valorii în vamă, anunţate de declarant, sau

privind rectificarea justificată a acesteia, organul vamal respectiv va putea adopta o decizie de eliberare

condiţională a mărfurilor. Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică

corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă (pct. 1 al art. 8 din Legea cu privire la tariful

vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi

oportunitatea aplicării ei (pct.2 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), integritatea (completivitatea)

documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi corespunderea lor cu cerinţele

stabilite.

Ordin cu privire la perfectarea activităţii vamale la vamuirea mărfurilor provenite din

tranzacţiile economice externe nr.276-0 din 24.10.2002 MO// nr.162/ 368 din 06.12.2002, conform căreia

la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, organele vamale vor prezenta spre

perfectare declaraţiile vamale cu condiţia prezentării de către agenţii economici a unui set de acte în original.

Hotărîre privind aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea brokerului vamal

şi a specialistului în domeniul vămuirii nr. 1290 din 09.12.2005 cu modificările şi completările de la

03.11.2007, MO// nr. 160-162, articolul 1201. Regulamentul cu privire la activitatea brokerului vamal şi a

specialistului în domeniul vămuirii (în continuare - Regulament) este elaborat în conformitate cu prevederile

secţiunii 25 a Codului vamal al Republicii Moldova şi stabileşte modul de eliberare a autorizaţiilor pentru

activitatea brokerului vamal, ordinea şi formele de asigurare a obligaţiilor brokerului vamal faţă de organele

vamale, ordinea eliberării atestatelor de calificare a specialiştilor în domeniul vămuirii, efectuării controlului

de stat asupra activităţii brokerilor vamali şi a activităţii specialiştilor în domeniul vămuirii, precum şi

stabileşte drepturile şi obligaţiile brokerului vamal şi ale specialistului.

13

Hotărîre cu privire la Politica monetară şi valutară a BNM pe anul 2009 nr. 255, din18

decembrie 2008 MO// nr.233-236 (3326-3329) din 26.12.2008, obiectivul fundamental este promovarea şi

menţinerea unui sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijinirea politicii economice a statului.

Această lege stabileşte şi promovează politica monetară şi valutară ca parte componentă a politicii

economice unice a statului.

Hotărîre privind activitatea Serviciului Standartizare şi Metrologie în anul 2006 şi în

simestrul I al anului 2007, MO// nr. 157-160 (3044-3047), nr.1065 din 28.09.07 prevede promovarea

politicii statului în domeniile standartizării, metrologiei evaluării conformităţii, securităţii industriale şi

protecţiei consumatorilor.

Standartul Naţional de Contabilitate 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale” ordinul

Ministerului Finanţelor 174 din 25.12.97 MO// nr. 88/91 din 30.12.1997 care prvede modul de formare a

costului de achiziţie a stocurilor de mărfuri şi materiale astfel conform acestui standart cheltuielile de

achiziţionare a stocurilor de mărfuri şi materiale cuprind valoarea cumpărăturilor, taxelor vamale şi alte

impozite, prevăzute de legislaţia în vigoare ( cu excepţia impozitelor care ulterior urmează a fi restituite

întreprinderii de către organele fiscale), precum şi cheltuielile de transport legate nemijlocit de

achiziţionarea mărfurilor, stocurilor de producţie şi prestările de servicii de către terţi.

Standartul Naţional de Contabilitate 21 „Efectele variaţiilor cursurilor valutare” ţine de

diferenţele de curs, care rezultă din operaţiunile curente.

Pe parcursul ultimilor ani, a fost elaborat si adoptat setul de legi necesar certificarii produselor

comercializate în comerţul exterior. În prezent este în vigoare următoarul act legislativ care reglementează

certificarea producţiei cum ar fi: Legea cu privire la certificare nr. 652–XIV din 28.10.1992 modificat din

03.06.03 MO// nr.138/din 08.07.2003 articolul 557, prezenta lege stabileşte cadrul juridic al certificării

produselor, utilajelor, proceselor, tehnologiilor, sistemelor de producţie şi lucrărilor potenţial periculoase,

software, sistemelor calităţii şi serviciilor, denumite în continuare produse, în scopul asigurării securităţii

naţionale, evitării fraudelor, apărării drepturilor, protecţiei vieţii, sănătăţii şi averii consumatorilor, protecţiei

mediului, conform obiectivelor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

În ultima perioadă, Republica Moldova a întreprins o serie de măsuri direcţionate spre crearea

cadrului juridic special de reglementare şi promovare a comerţului exterior. În prezent sunt semnate 32 de

acorduri bilaterale privind colaborarea comercial-economică, 12 acorduri de comerţ liber.

- 2 - Orice activitate de comerţ exterior necesita dirijarea de către stat a acestui gen de activitate. Unul

din factorii principali utilizaţi de stat este reglementarea vamală. La 17.02.2008 Parlamentul RM a aprobat

legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.XV MO nr.46-50 din 25.03.2008 prin care

s-au operat un şir de modificări esenţiale în legislaţia vamală privind determinarea destinaţiilor vamale şi a

regimurilor vamale în cadrul acestora, reanimarea depozitelor provizorii, reglementarea obligaţiei vamale

separat de cea fiscală.Prin această modificare au fost introduse standardele vamale europene şi în

RM.Totodată au fost concretizate şi caracterizate regimurile vamale.

Regimul vamal reprezintă totalitatea reglementărilor vamale care determină statutul

mărfurilor şi mijloacele de transport în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi destinaţia mărfurilor.

Standardele legislaţiei comunitare şi codul vamal al RM disting următoarele regimuri vamale:

1. regimuri vamale definitive care includ:

a) importul

b) exportul

2. regimuri vamale suspensive:

a) tranzit

b) antrepozit vamal

c) perfecţionare activă (cu suspendare)

d)transformare sub control vamal

e) admitere temporară

f) perfecţionare pasivă

Regimurile vamale definitive sunt operaţiuni de o singură dată prin care mărfurile se scot din

supraveghere vamală şi se pun în circulaţie liberă necondiţionată fie pe teritoriul vamal, fie în afara acestuia

cu aplicarea dreptului de import sau de export şi măsurile de politică economică respective. Caracterul

14

definitiv este conferit acestui tip de regim de faptul că procedura de vămuire prevede încasarea obligatorie a

dreptului de import sau de export. O altă trăsătură a regimurilor definitive este încheierea acestora care se

face numai prin acordarea liberului de vamă şi punerea mărfurilor respective în circulaţie necondiţionată.

În consecinţă, un regim vamal definitiv nu poate figura ca un regim vamal precedent şi nu poate fi

continuat de un alt regim vamal. În acest context reimportul sau reexportul mărfurilor sunt proceduri vamale

care încheie alte regimuri decât cele definitive.

Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar care au drept efect suspendarea

temporară sau parţială a drepturilor de import sau de export. Pe toată perioada aflării mărfurilor sub regim

vamal suspensiv, acestea se află sub supraveghere vamală, iar autorizarea regimului vamal suspensiv se

admite numai în caz când organele vamale pot asigura supravegherea şi controlul acestui regim.Prin

autorizaţia emisă, organul vamal fixează termenii şi condiţiile de derulare şi încheiere a regimului vamal

suspensiv. Termenul de încheiere a regimului vamal suspensiv poate fi prelungit de către organul vamal care

a autorizat regimul, sau în caz de refuz, de organul ierarhic superior la cererea scrisă, argumentată a

titularului operaţiunii depusă în cadrul termenului acordat iniţial.

De menţionat că cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv sunt

suportate de titularul operaţiunii. În vederea acordării unui regim vamal suspensiv, organele vamale vor

solicita constituirea unei garanţii pentru a asigura achitarea oricărei obligaţii ce poate apărea.

Regimurile vamale suspensive cu excepţia tranzitului se încheie prin clasarea sub o altă destinaţie

vamală fie a mărfurilor iniţiale fie a produselor compensate sau transportate.

IMPORTUL- regim vamal în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal şi primesc

statutul de mărfuri puse în liberă circulaţie după ce sunt plătite drepturile de import şi sunt aplicate măsurile

de politică economică. În cazul importului în unele cazuri poate fi acordată o reducere sau o scutire de taxe

vamale ceea ce se numeşte tratament tarifar preferenţial .De acesta pot beneficia unele categorii de

mărfuri în funcţie de originea acestora potrivit acordurilor internaţionale la care RM este parte.

O procedură importantă în cazul importului este constatarea originii mărfurilor. Organul vamal

constată originea mărfii în baza următoarelor criterii:

a) mărfurile obţinute în totalitate într-o ţară;

b) mărfurile obţinute printr-o prelucrare sau transformare suficientă într-o ţară.

Originea mărfii trebuie confirmată prin certificatul de origine eliberat de organele ţării abilitate de

aceasta.

EXPORTUL-regim vamal în care mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal fără obligaţia

reintroducerii lor pe acest teritoriu.

Sunt admise la export mărfurile produse în ţară precum şi cele importate şi puse în liberă circulaţie

anterior cu excepţia mărfurilor care sunt puse unor măsuri de restricţie în cadrul politicii

economice.Exportul se efectuează cu condiţia onorării drepturilor de export şi instrumentele de politică

economică.

Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile să fie scoase de pe teritoriul vamal în

aceeaşi stare care se aflau la data înregistrării Declaraţiei de export cu excepţia pierderilor naturale aferente

transportării mărfurilor. Mărfurile autohtone pot fi exportate temporar în caz în care urmează a fi reintroduse

în ţară fără a suferi vreo modificare cu excepţia uzurii normale sau a pierderilor naturale. Organul vamal

fixează termenul în care mărfurile trebuie să fie reintroduse sau să fie plasate sub o altă destinaţie

vamală.Termenul dat nu trebuie să depăşească 3 ani. El poate fi prelungit în unele cazuri temeinic justificate

de către guvern în fiecare caz separat. Exportul poate fi plătit definitiv şi temporar.

TRANZITUL-regim vamal în care mărfurile sunt transportate pe teritoriul vamal sub

supraveghere vamală de la un organ la altul fără perceperea drepturilor de import şi export şi fără aplicarea

măsurilor de politică economică. Timpul tranzitului se stabileşte de organul vamal, dar nu poate depăşi 8 zile

de la data trecerii frontierei vamale. Titularul regimului vamal de tranzit este persoana sub responsabilitatea

căreia are loc operaţiunea de tranzit. El este obligat să depună la organul vamal de plecare o declaraţie

vamală de tranzit.

Nu pot fi plasate sub regim vamal de tranzit mărfurile interzise de legislaţia RM. Pentru a fi plasate

sub regim vamal de tranzit, mărfurile trebuie să întrunească următoarele condiţii:

1. să nu fie utilizate în alte scopuri decât cele de tranzit;

2. să fie transportate la organul vamal de destinaţie în termenii stabiliţi de organul vamal

de plecare.

15

În cazul în care titularul operaţiunii de tranzit efectuată cu transportul său propriu nu poate garanta

respectarea legislaţiei vamale, organul vamal este în drept să acorde regim vamal de tranzit cu condiţia

respectării unor anumite cerinţe (înzestrarea corespunzătoare a mijlocului de transport, sau efectuarea

transportului de mărfuri de către un alt transportator, sau cu însoţire vamală). Cheltuielile suplimentare

aferente acţiunii date vor fi suportate de transportator.Regimul vamal de tranzit se încheie atunci când

mărfurile împreună cu documentele însoţitoare sunt prezentate la organul vamal de destinaţie în starea

iniţială cu excepţia pierderilor naturale.

ANTREPOZIT VAMAL- locul aprobat de organul vamal şi aflat sub supravegherea acestora

unde pot fi depozitate mărfurile şi anume:

1. a mărfurilor streine fără aplicarea drepturilor de import şi a măsurilor de politică

economică;

2. a mărfurilor autohtone destinate exportului.

Deţinătorul de antrepozit vamal este numit antrepozitar , care este o persoană juridică ,

administrează şi gestionează antrepozitul vamal. Sub regimul de antrepozit vamal pot fi plasate orice mărfuri

cu excepţia celor prevăzute de legislaţia RM. Antrepozitul vamal poate fi privat sau public. Antrepozitul

vamal public este disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor. Antrepozitul vamal privat este

destinat exclusiv depozitării mărfurilor de către antrepozitar. Pentru a deschide un antrepozit vamal este

nevoie de autorizaţie. În vederea obţinerii autorizaţiei solicitantul trebuie să depună în scris o cerere care să

conţină informaţia necesară pentru acordarea autorizaţiei şi în special să demonstreze că există o raţiune

economică pentru antrepozitare. Autorizaţia se eliberează numai persoanelor juridice din RM. Mărfurile

plasate sub regim vamal de antrepozitare pot fi supuse următoarelor operaţiuni:

1. de asigurare a integrităţii lor;

2. de pregătire cu acordul organului vamal spre vânzare şi transportare.

Operaţiunile sus menţionate nu pot modifica parametrii tehnici de calitate a mărfurilor.

PERFECŢIONARE ACTIVĂ- regim vamal ce permite ca mărfurile să fie utilizate pe teritoriul

RM în una sau mai multe operaţiuni de prelucrare şi anume:

1. mărfurile streine destinate scoaterii de pe teritoriul vamal sub formă de produse

compensatoare fără încasarea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.

2. mărfurile importate şi puse în liberă circulaţie dacă sunt scoase de pe teritoriul vamal sub

formă de produse compensatoare cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la realizarea

exportului.

Pentru a activa sub regimul vamal dat, se eliberează autorizaţia la solicitarea persoanei care

efectuează perfecţionarea activă, sau care este responsabilă de aceasta. Autorizaţia se eliberează numai

persoanelor juridice din RM. Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele

compensatoare trebuie să fie exportate , reexportate sau li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La

stabilirea acestui termen se va ţine cont de procesele tehnologice ale fiecărui agent economic. Termenul dat

începe să decurgă din data în care mărfurile sunt plasate sub regim vamal de perfecţionare activă.

TRANSFORMARE SUB CONTROL VAMAL- regim vamal ce permite ca mărfurile straine să fie

utilizate pe teritoriul RM în operaţiuni ce le modifică natura sau starea fără aplicarea măsurilor de import şi

politică economică. Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează la solicitarea persoanei care

efectuează transformarea sau care este responsabilă de aceasta. Ea se eliberează doar persoanelor juridice

din RM. In autorizaţie se specifică termenul în care produsele transformate trebuie să fie exportate sau li se

atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. Autorizaţia de transformare se eliberează în caz când:

1. mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

2. mărfurile după transformare nu pot fi readuse la forma sau la starea în care se aflau până la plasarea

lor sub regim vamal;

3. utilizarea regimului vamal nu poate duce la evitarea efectuării reglementării privind originea şi

restricţiile cantitative aplicate mărfurilor importate;

4. sunt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul vamal să contribuie la crearea şi menţinerea activităţii

de transformare a mărfurilor în RM fără a atinge nedorit interesele producătorilor autohtoni de

mărfuri similare.

ADMITERE TEMPORARĂ – regim vamal ce permite utilizarea pe teritoriul RM cu suspendarea parţială

sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică a mărfurilor streine

destinate reexportului în aceeaşi stare cu excepţia uzurii lor normale. Pe toată durata regimului vamal de

16

admitere temporară mărfurile trebuie să rămână în proprietatea persoanei streine. Ele nu pot fi vândute,

închiriate, subînchiriate, gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul RM decât cu

acordul organului vamal după plata drepturilor de import şi efectuarea procedurilor vamale de punere în

liberă circulaţie cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Mărfurile introduse în baza unui contract de

leasing internaţional se plasează sub regim vamal de admitere temporară.

PERFECŢIONARE PASIVĂ-regim vamal în care mărfurile aflate în liberă circulaţie sunt scoase pentru

prelucrare sau transformare în afara teritoriului vamal, iar produsele compensatoare sunt introduse cu

exonerarea totală sau parţială de drepturi de import. Exportul temporar de mărfuri în vederea perfecţionării

pasive atrage aplicarea măsurilor de politică economică prevăzute pentru exportul definitiv de mărfuri. Nu

pot fi plasate sub acest regim:

1. mărfurile care prin scoaterea de pe teritoriul vamal creează temei pentru exonerarea de drepturi de

import sau pentru restituirea drepturilor de import încasate;

2. mărfurile care înainte de a fi scoase de pe teritoriul vamal au fost importate cu exonerarea totală de

drepturi de import până la expirarea termenului de exonerare.

Perfecţionarea pasivă se efectuează în baza autorizaţiei eliberată de organul vamal conform legislaţiei. În ea

se indică termenul duratei acestui regim. Organul vamal determină termenul în dependenţă de durata

procesului tehnologic justificat din punct de vedere economic.

În afară de regimurile sus menţionate , mărfurile pot fi plasate în:

1. zona liberă;

2. magazin „duty free”;

3. reexportul mărfurilor;

4. distrugerea mărfurilor;

5. abandon în favoarea statului.

ZONA LIBERĂ este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile streine sunt introduse şi utilizate fără

aplicarea măsurilor de politică economică, iar mărfurile autohtone sunt introduse şi utilizate cu respectarea

condiţiilor stabilite pentru regimul vamal de export.

MAGAZIN „DUTY FREE” constă în comercializarea mărfurilor sub supraveghere vamală fără aplicarea

măsurilor de politică economică în locuri special amenajate, amplasate în aeroporturile internaţionale sau la

bordul aeronavelor. Plasarea mărfurilor în aceste magazine se efectuează fără perceperea drepturilor de

import. În magazinele date mărfurile se comercializează contra lei moldoveneşti , contra valută streină şi cu

utilizarea cardurilor bancare.

REEXPORTUL MĂRFURILOR este destinaţia vamală care constă în scoaterea mărfurilor streine de pe

teritoriul vamal fără perceperea drepturilor de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.

DISTRUGEREA MĂRFURILOR este destinaţia vamală ce constă în distrugerea mărfurilor streine sub

supraveghere vamală fără perceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.

Distrugerea mărfurilor se efectuează cu autorizaţia organului vamal. Nu se acordă autorizaţie în caz în care

distrugerea mărfurilor ar putea aduce daune mediului precum şi alte cauze prevăzute de legislaţie.

Cheltuielile ce apar în cazul dat sunt suportate de către persoana interesată.

ABANDON ÎN FAVOAREA STATULUI este destinaţia vamală care constă în renunţarea la mărfuri în

folosul statului fără acordarea drepturilor de import sau de export. Abandonul în favoarea statului se

efectuează cu acordul organului vamal. Persoana ce abandonează marfa nu suportă nici o cheltuială.

- 3 -

Parte componentă a politicii comerciale a unui stat, politica vamală este realizată cu ajutorul

reglementărilor adoptate de stat care vizează întrarea sau ieşirea în/din ţară a mărfurilor şi care implică:

controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat a mărfurilor şi mijloacelor de transport, îndeplinirea

formalităţilor vamale şi plata taxelor vamale (sau impunerea vamală).

Instrumentele principale cu ajutorul cărora se realizează politica vamală sunt, în primul rînd tarifele

vamale, care cuprind taxele vamale care se percep asupra mărfurilor importate (sau exportate) şi în al doilea

rând, legile, codurile vamale şi regulamentele vamale, situaţia prezentându-se diferit de la un stat la altul în

ce priveşte gama (mai largă sau mai resrînsă) de instrumente de politică vamală folosite

În cadrul politicii vamale, impunerea vamală a jucat şi continuă să joace rolul principal. Ea

îndeplineşte următoarele funcţiuni:

17

a) de natură fiscală (taxe vamale fiind o sursă de venit la bugetul statului);

b) de natură protecţionistă (protejează economia naţională de concurenţa străină în sensul la taxa

vamală percepută la import.

Impunerea vamală s-a practicat şi în orânduirile precapitaliste, îndeplinind în special o funcţie

fiscală. În capitalism, pe lângă funcţia fiscală, s-au acceptat funcţiile de protejare, de negociere şi adesea

chiar de discriminare în relaţiile comerciale internaţionale.

Barierele netarifare sunt un complex de măsuri şi reglementări de politică comercială (publice sau

private) care împiedică, limitează sau deformează fluxul internaţional de bunuri şi servicii şi care au ca

principal apărarea pieţei interne de concurenţă străină şi/sau echilibrarea balanţei de plăţi.

Spre deosebire de barierele tarifare (vamale), cele netarifare prezintă anumite particularităţi, mai

importante fiind următoarele:

a) prin formele pe care le îmbracă, barierele netarifare urmăresc mărfurile pe tot parcursul lor de la

exportator, şi până la consumatorul final, acţionând eşalonat, din momentul în care s-a efectuat

comanda pentru un anumit produs ce urmează să fie importat şi până la momentul consumului

final al acestuia;

b) marea diversitate şi gradul lor de diferenţiat de protecţie reprezintă o a două particularitate a

acestor bariere;

c) domeniile extrem de variate de aplicabilitate, legate de sfera relaţiilor economice internaţionale,

reprezintă o a treia particularitate a acestora;

d) în al patrulea rând, în marea lor majoritate, aceste bariere sunt mai greu de cunoscut de către

exportatori şi, din această cauză, se evaluează mult mai greu gradul de protecţie şi mai ales

gradul lor de discriminare;

e) în sfârşit, barierele netarifare pot influenţa direct volumul fizic al mărfurilor importate în sensul

limitării acestuia, pot influenţa indirect volumul importurilor prin mecanismul preţurilor sau pot

crea alte condiţii care să îngreuneze realizarea importatorilor.

Taxele pentru procedurile vamale sunt stabilite în mărimi advalorim în dependenţă

de valoarea mărfurilor şi obiectelor vămuite. Taxa pentru vămuirea mărfurilor şi obiectelor importate,

exportate se percepe separat pe fiecare cod marfar cu aplicarea cotei în dependenţă de valoarea în vamă a

mărfii şi tipul declaraţiei. Calculul taxelor pentru proceduri vamale se efectuează în dependenţă de regimul

anunţat. Taxa pentru proceduri vamale nu se calculează la mărfurile şi obiectele cu valoarea în vamă până la

50 euro. Persoanele fizice ce nu sunt subiecţi ai antreprenoriatului achită taxa pentru proceduri vamale la

introducerea , scoaterea mărfurilor şi obiectelor de uz personal în cantităţi ce nu depăşesc limitele stabilite

de legislaţie. Taxele nu sunt achitate în caz când aceştia introduc, scot mărfurile în legătură cu schimbarea

locului de trai permanent sau în cazul obţinerii unor moşteniri.

Procedurile vamale sunt stabilite de legea nr.1380-XIII din 20.11.1997. Departamentul vamal efectuează

calculul pentru proceduri vamale în formularul nr. PV-1 „calculul procedurilor vamale”. Acestea sunt

achitate prin virament sau numerar până /în momentul efectuării tranzacţiei.

Lista serviciilor vamale şi mărimea taxei pentru proceduri vamale

Serviciile vamale cuantumul în euro

1.vămuirea mărfurilor plasate în regim de import,

de perfecţionare pasivă (cu excepţia celor menţionate

în punctul 2) de transformare sub control vamal în ma-

gazin „duty free” cu valoare în vamă:

de la 100-1000 euro 4 euro

peste 1000 euro 0.4% din valoarea în vamă a

dar nu mai mult de 1800 euro

2.vămuirea mărfurilor lăsate în regim de perfecţio-

18

nare pasivă în cazul scoaterii lor pentru reparaţie 0.1% din valoarea în va

cu obligaţia reintroducerii acestora după efectuarea mă a mărfurilor, dar nu

acestor lucrări mai mult de 500 euro

3.vămuirea mărfurilor plasate în regim vamal de

admitere temporară sau export temporar, respectiv 0.08% din valoarea în va

reexport sau introducerea acestora: mă a mărfii, dar nu mai

a)până la 2 luni prezentate la târguri,expoziţii mult de 400 euro

b)până la 2 luni cu valoarea în vamă

de la 100-1000 euro 4 euro

mai mult de 1000 euro 0.4% din valoarea în va

mă a mărfii, dar nu mai

mult de 1800 euro

4.vămuirea mărfurilor plasate la export 0.1% din valoarea în va

sau reexport mă a mărfii, dar nu mai

mult de 500 euro.

În afară de taxele percepute de Departamentul vamal, agenţii economici mai suportă cheltuieli

legate de îndeplinirea Declaraţiei vamale, servicii terminal, care sunt achitate de altor persoane juridice

autorizate cu acest drept.

Tema: Determinarea şi funcţiile documentelor specifice comerţului exterior

Orice act sau fapt de comerţ are putere juridică doar dacă este confirmat documentar. În linii

generale, documentul este un act juridic care confirmă autenticitatea unri operaţiuni. Documentele

confirmative sunt indispensabile cu atît mai mult în activitatea de comerţ exterior, deoarece în aceste

operaţiuni sunt implicaţi agenţi economici din diferite ţări.

Conform art.19 al Legii Contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007, faptele economice se

contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare. Documentele primare se întocmesc în timpul

efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după

producerea evenimentului.

Prin art.20, p.(4) al Legii menţionate se indică că pentru operaţiunile de comerț exterior al activelor

şi serviciilor, drept documente primare pot fi utilizate documentele aplicate în practica internaţională sau

cele prevăzute de contract.

În comparaţie cu tranzacţiile comerciale naţionale, operaţiile de comerț exterior se caracterizează

printr-o varietate mare de documente primare, care după caracterul şi destinaţia lor pot fi clasificate în:

documente comerciale şi documente financiare.

Documentele comerciale includ: documente de transport, documente de asigurare, facturi

comerciale, documente de însoţire a mărfurilor.

Activitatea de comerţ exterior ester posibilă numai în condiţiile transportării mărfurilor (produselor)

de la vînzător la cumpărător. Transportările intrnaţionale se realizează cu transportul auto, maritim, feroviar

şi aerian. Legalitatea şi siguranţa acestor operaţiuni sunt asigurate de documentele însoţitoare. Documentele

de transport sunt acte oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia despre condiţiile şi caracterul

deplasării, precum şi trăsăturile de bază ale mărfurilor transportate.

Transportul internaţional auto. Transportarea mărfurilor se efectuează în baza „Convenţiei privind

acordul transportării internaţionale a mărfurilor” (CMR), încheiată la Geneva în mai 1956 şi „Convenţia

vamală privind transportarea internaţională cu utilizarea carnetului TIR” (Convenţia TIR, 1975). Prima

stipulează drepturile şi obligaţiunile transportatorului. Prevederile ei se aplică la orice acord de transportare

auto, cînd locurile de descărcare şi încărcare se află în ţări diferite. În practica internaţională acordul de

transportare a confirmat prin întocmirea facturii internaţionale de transportare CMR (Convention

Merchandises Routiers), considerată ca scrisoare de trăsură, document validat pentru transportare recunoscut

19

de ţările Europene. Formularul acestei facturi este stabilită de Uniunea Internaţională a Transportului Auto

(IRU).

În scopul simplificării procedurilor vamale în ţările europene a fost adoptată în 1959 „Convenţia

vamală privind transportarea internaţională de bunuri cu utilizare a carnetului TIR”. Mărfurile transportate

cu respectarea proceduii TIR nu sunt supuse plăţii sau depozitării vamale la vămi intermediare; nu sunt

controlate de organele vamale intermediare cînd marfa (mijloc de trnsport) e plombată. Dreptul la

transportare cu respectarea procedurii TIR îl are posesorul carnetului TIR, care se eliberează de Asociaţia

Internaţională a Transportului Autorutier (AITA).

Transportul anumitor mărfuri este complet interzis sub acoperirea unui carnet TIR. Aceste mărfuri

sunt: alcool şi produse derivate, cu excepţia berii sau a vinului; tutun şi produse derivate, cu excepţia

tutunului brut.

Transportul internaţional feroviar. Aceste feluri de transportări se realizează pe baza acordului

bilateral (multilateral), încheiat între ţările cointeresate şi în prezent se efectuiază în baza „Convenţiei

privind transportarea feroviară internaţională”, care conţine textul unificat al Convenţiilor de la Bern.

Documentul de bază care se întocmeşte la efectuarea transportării feroviare este factura feroviară Rail Way

Bill, numită şi scrisoare de trăsură feroviară CIM. Transportul internaţional maritim . Acest tip de

transport se efectuează în baza contractului de transport maritim. Cel mai răspîndit contract internaţional

maritim este contractul în baza conosamentului, care reprezintă un document de fracht al navei. În acest

document se indică datele descrise în art.15 al „Convenţiei ONU privind transportul maritim de bunuri” din

1978.

Conosamentul reprezintă o hîrtie de valoare, un titlu de credit reprezentativ, care atestă dreptul de

proprietate asupra mărfurilor. În cazul acreditivului documentar, pentru bancă, conosamentul reprezintă

gajul operaţiunii: dacă ordonatorul (importatorul) refuză să plătească, banca fiind în posesia conosamentului,

poate ridica mărfurile sau poate negocia conosamentul recuperîndu-şi suma plătită beneficiarului

(exportatorului).

Conosamentele pot fi: nominative, la purtător şi la ordin.

Transportul internaţional aerian. Zborurile deasupra ţărilor străine şi deasupra mărilor se efectuiază

în conformitate cu acordurile bilaterale şi multilaterale dintre părţile cointeresate. În cazul transportării

bunurilor pe cale aeriană se încheie un contract de drept civil între compania aeriană şi expeditorul de

bunuri, în care de asemenea se indică drepturile şi obligaţiile destinatarului. Transportarea internaţională

aeriană de bunuri se perfectează printr-un document de transport aerian, numită scrisoare de transport

aerian (Air Way Bill – AWB),sau „fracht aerian” de transport specific mărfurilor în trafic aerian.

Scrisoarea de trăsură feroviară (Rail Wazbill) reprezintă contractul de transport internaţional

feroviar; acesta se consideră încheiat în momentul în care calea ferată de predare a primit marfa pentru

transport, moment confirmat de ştampila cu dată a staţiei de expediţie aplicată pe scrisoarea de trăsură.

Îndiferent de tipul transportului, orice marfă transportată e supusă riscului de a fi pierdută,

deteriorată. Riscurile sunt anumite evenimente probabile care pot surveni pe parcursul transportului

mărfurilor şi care pot avea ca urmare pierderea sau avarierea totală sau parţială atât a mărfurilor cît şi a

mijloacelor de transport.

Riscurile se împart în: riscuri asigurabile şi riscuri excluse.

De aceea exportatorii şi importatorii tind să minimizeze aceste riscuri prin încheierea contractului de

asigurare a mărfurilor. Asigurarea se efectuează pe acea perioadă, pe parcursul căreia răspunderea o poartă

importatorul sau cînd ea trece la exportator. Încheierea acordului privind sigurarea mărfurilor se

reglementează de Legea cu privire la asigurări nr.407 din 21.12.2006. Încheierea acordului privind

asigurarea mărfurilor e confirmată de eliberarea poliţei de asigurare, care conţine informaţiile privind

riscurile recuperate. În cazul în care conţinutul contractului general de asigurare nu corespunde cu conţinutul

poliţei de asigurare eliberate pentru fiecare lot de bunuri, prioritate are poliţa de asigurare. (art.13(4)).

Momentul trecerii riscului pierderii sau deteriorării bunurilor de la vînzător la cumpărător este

stipulat în termenii sistemului INCOTERMS.

Poliţa de asigurare se emite de către compania de asigurări în forma unei înţelegeri, menţionînd

vloarea asigurată, detalii privind marfa livrată şi modalitatea de transport, riscurile acoperite de poliţa

respectivă, precum şi termenii şi condiţiile aplicabile în cazul poliţei respective.

20

Certificatul de asigurare este un document emis, de asemenea, de o companie de asigurări care

conţine suma asigurată şi toate celelalte detalii legate de livrare mărfii şi face referire la poliţa sub care a fot

emis.

Factura comercială (Invoice) este un document contabil care include aşa informaţie ca: numărul şi

data documentului, denumirea furnizorului şi a cumpărătorului, numărul contractului, descrierea mărfurilor,

cantitatea livrată, preţurile unitare şi totale, unităţile de măsură, numărul de colete, numerele şi marcajele de

expediere, etc.

Certificatul de origine a mărfii este o declaraţie semnată prin care se confirmă origine mărfurilor. Ea

conţine elementele caracteristice ale expediţiei la care se referă. În majoritatea cazurilor, certificatul de

origine este emis de o cameră de comerţ sau de către autorităţile vamale. Certificatul de origine se

întocmeşte în limba engleză.

Certificatul fitosanitar este un document emis de obicei de către o instituţie specializată în medicina

veterinară care evidenţiază condiţia sanitară a mărfurilor. Anumite tipuri d marfă şi anumite ţări solicită

prezentare acestui tip de certificat la importul anumitor mărfuri. Chiar dacă legislaţia ţării importatoare nu

impune prezentarea unui asemenea certificat, beneficiarul de mărfuri poate solicita un asemenea document

pentru a fi sigur că marfa livrată îndeplineşte condiţii contractuale şi standardele de sănătate.

Lista coletelor (Packing List) reprezintă un document emis de către vînzător sau de către

producătorul mărfurilor şi conţine specificaţii privind ambalajul, greutăţile, şi numărul de unităţi livrate,

uneori conţine şi refriri la marcaj.

Lista de greutăţi (Weight List) este un document care conţine aceleaşi elemente ca şi lista de coletaj,

dar este obligatoriu să fie indicată greutatea mărfurilor şi, eventual, greutatea fiecărui colet. Documentul

trebuie să fie semnat de importator.

Aviz de însoţire al mărfii este un document în care se prezintă caracteristicile mărfii importate.

Certificatul d analiză (Certificate of Analisys)şi Certificatul de conformitate (Declaration of

Conformity) sunt documente ce adeveresc rezultatele analizelor de laborator cărora au fost supuse mărfurile.

Permis fitosanitar de import este un document emis de Inspectoratul principal de stat pentru

carantină fitosanitară ce atestă că marfa importată are dreptul la import cu condiţia de a fi supusă controlului

fitosanitar obligatoriu.

Autorizaţie sanitară de import se emite de către Centrul de medicină preventivă municipal Chişinău

şi menirea documentului sus-numit este de a autoriza sanitar importul mărfurilor indicate în documentele de

însoţire.

Documentele financiare ţin nemijlocit de achitarea cu furnizrii de mărfuri, materiale nerezidenţi în

depenenţă de modalitatea de decontare utilizată.

Efectuarea opeaţiunilor de import presupune şi îndeplinirea unor formalităţi vamale. Cu toate că au

existat preocupări pe plan internaţional (Camera Internaţională de Comerţ, Acorul pentru Tarife şi Comerţ,

Organizaţia Mondială a vămilor de Bruxells, etc.) pentru simplificarea formalităţilor şi tipizarea

documentelor legate de circulaţia mărfurilor pe plan internaţional, un număr încă mare de ţări cere

îndeplinirea unor documente suplimentare care îngreunează sau limitează importul de mărfuri.

Documentele vamale includ Declaraţia Vamală, Formularul PV-1 „Calculul procedurilor vamale”.

Declaraţia vamală se completează în limba de stat. Nu se permit corectări la întocmirea acesteia.

Declaraţia vamală este de două tipuri:

a) Declaraţia vamală primară – exemplarul dclaraţiei vamale în detaliu care cuprinde informaţie

generalizată cu privire la suma în factura comercială şi valoarea în vamă.

Ea include un singur cod tarifar.

b) Declaraţia vamală complementară – serveşte ca supliment la cea primară şi include în detaliu

codurile tarifare diferite.

Declaraţia vamală se întocmeşte conform prevederilor Ordinului referitor la aprobarea Normelor

tehnice privind imprimarea, utilizarea şi colîmpletarea declaraţiei vamale în detaliu. Declaraţia vamală se

completează cu ajutorul maşinii de dactilografiat sau a imprimantelor.

Totodată organele vamale completează Borderoul documentelor anexate care se anexează la

declaraţia vamală. În acest boderou sunt indicate toate documentele ce înoţesc marfa: contractul de vînzare-

cumpărare, scrisoarea de trăsură CMR sau alt document de transport, invoice-ul, certificat de origine al

mărfurilor, certificat de conformitate, etc.

21

Fiecare operaţiune de comerț exterior are specificul său, ceea ce determină lista documentelor

necesare la efectuarea tranzacţiei.

Orice agent economic rezident a Republicii Moldova care intenţionează iniţierea activităţii de comerţ

exterior, este obligat a se înregistra la Departamentul Vamal al RM. Pentru înregistrare, agentul economic

prezintă următoarele documente:

- cerere, pe numele directorului general privind înregistrarea întreprinderii sau organizaţiei ca participant

al comerţului exterior;

- copia autentificată de către solicitant a certificatului de înregistrare eliberat de Camera Înregistrării de

Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale;

- copia autentificată de către solicitant a certificatului de atribuire a codului statistic.

Totodată, sunt necesare şi :

- acte ordinare, procese verbale cu privire la numirea în funcţie a conducătorului întreprinderii şi a

contabilului- şef;

- certificat de înregistrare ca plătitor de TVA;

- certificat de atribuire a codului fiscal;

- statutul, decizia de fondare;

- contractul de constituire;

- actele eliberate de agentul economic ce confirmă mostrele ştampilelor;

- actele eliberate de agentul economic, ce confirmă mostrele semnăturilor persoanelor ce au dreptul de a

activa în numele întreprinderii, fără împuterniciri suplimetare.

În baza documentelor prezentate, Departamentul Vamal va completa baza de date a întreprinderilor

înregistrate şi va remite informaţia în cauză birourilor vamale teritoriale. Birourile vamale teritoriale vor

permite introducerea/scoaterea mărfurilor pe/din teritoriul vamal al Republicii Moldova şi/sau perfectarea

declaraţiei vamale numai întreprinderilor şi organizaţiilor cu sediul în Moldova, care sunt incluse în baza de

date a întreprinderilor înregistrate ca participanţi la comerţul exterior.

Activitatea de comerţ exterior este posibilă numai în condiţiile transportării mărfurilor (produselor) de

la vînzător la cumpărător. Transportările internaţionale se realizează cu transportul auto maritim, feroviar şi

aerian. Legalitatea şi siguranţa acestor operaţiuni sunt asigurate de documentele însoţitoare. Documentele de

transport sunt acte oficiale ce însoţesc încărcătura şi conţin informaţia despre condiţiile şi caracterul

deplasării, precum şi trăsăturile de bază ale mărfurilor transportate.

Actele normative reglementează diferite etape a operaţiilor de comerț exterior şi din punct de vedere al

documentării lor. Aşadar, în conformitate cu Ordinul Departamentului Vamal al RM nr. 276-O din

24.10.2002 cu ultimele modificări din 16.13.2003, nr.58-O, la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţii

economice, organele vamale vor accepta spre perfectare declaraţia vamală cu condiţia prezentării de către

agentul economic a numeroase acte, reieşind din particularităţile tranzacţiei şi regimul vamal solicitat .

Fiecare operaţiune de comerț exterior are specificul său, ceea ce determină lista documentelor

necesare la efectuarea tranzacţiei.