Explicația științifică

2. Tipuri de explicații științifice

Diversitatea criteriilor de clasificare corespunde diversității modurilor explicative

cultivate de diferite domenii științifice1. Astfel, explicațiile se clasifică:

I. După nivelul de generalitate al explanandumului:

A. Explicația:

- unui termen;

- unui fapt;

- unei legi;

B. Explicații:

- paradigmatice;

- fenomenologice;

- operatorii;

II. După conținutul și tipul explansului:

A. Explicație cauzală/cvasicauzală/cvasiteleologică/teleologică;

B. Explicație determinist-cauzală/finalistă/genetică;

C. Explicații primare-cauzale, teleologice/secundare-rațiune nomica;

D. Explicații in termenii naturii umane/care invocă societatea;

E. Explicații psihologice:

- reductioniste intrapsihice sau extrapsihice-sociologice, fizicaliste, organiciste;

- constructiviste-comportamentale, genetice, abstracte;

F. Explicații personale/subpersonale;

G. Explicații:

- pe filiera stângă: materialiste, realiste, naturaliste, empiriste, pozitiviste, obiectiviste,

deterministe, evoluționiste;

-pe filiera dreaptă: spiritualiste, idealiste, umaniste, rationaliste, subiectiviste,

interdeterministe, fixiste, vitaliste, animiste;

III. După forma logică si gradul de probabilitate:

A. Explicație nomologic-deductivă/inductiv-probabilistică;

B. Explicație nomologic-deductivă/probabilistică, incluzând explicatia nomologic-inductivă;

C. Explicația nomologic-deductivă/ipotetico-deductivă;

IV. După adecvarea la standardele de științificitate:

1Ibid.;

A. Explicație științifică/preștiințifică;

B. Explicații adevărate/confirmate de datele disponibile;

C. Explicații în context/ipotetico-deductive propriu-zise;

D. Explicație completă/incompletă;

E. Explicație corectă/incorectă;

F. Explicații științifice/neștiințifice;

G. Explicații obiective/interpretări subiective;

V. După criteriul temporal:

A. Explicație istorică, diacronică, genetică/sincronică;

VI. După valoarea predictivă:

A. Explicație predictivă-anticipativă, provizorie, prealabilă/ postdictivă, retrodictivă, post

factum2.

2 Alis Elena Oancea, op.cit., p. 7;