Executarea Silita a Creantelor Bugetare

7/27/2019 Executarea Silita a Creantelor Bugetare

http://slidepdf.com/reader/full/executarea-silita-a-creantelor-bugetare 1/15

1

Executarea silită a creanțelor bugetare

Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor,

de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia. Pentru valorificarea

unor creante, acestea trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de lege: sa fie stabilite fara nici un

dubiu, sa nu constituie obiectul unui litigiu; creantele certe, cuantumul lor sa fie precis determinat;

creantele lichide,asa cum sunt creantele care au ca obuect sume de bani; sa fie ajunse la scadenta,

putandu-se cere de indata executarea lor, eventual pe cale silita; creantele exigibile. De exemplu pentru

a se efectua compensatia legala a doua creante, acestea trebuie sa fie certe, lichide si exigibile.

Creanțele bugetare reprezinta creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri

bugetare, precum si accesoriile acestora.

Executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii

civile. Scopul activității judiciare nu se poate limita doar la obținerea unei hotărâri judecătorești

favorabile. Simpla recunoaștere a dreptului sau obligarea debitorului de a restabili dreptul încălcat sau

obligarea debitorului de a restabili dreptul încălcat ori contestat nu este adeseori suficientă.

Într-adevăr așa cum se exprima și un procedurist elvețian,” hotărârea judecătorească prin ea însăși

,chiar înzestrată cu autoritatea de lucru judecat , riscă să rămânăno lovitură de sabie în apă și să nu

servesască cu nimic părții victorioase , în special reclamantului , dacă el n-ar putea recurge la

constraângere pentru a o executa„.

Iată de ce, adeseori, este necesară și recurgerea la forța de constrângere a statului pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse printr-o hotărârea judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu. Iar

această constrangere și pe cale de consecință realizarea efectivă a dreptului subiectiv, se poate realiza în

faza executării silite.

În considerarea celor de mai sus, putem defini executarea silită ca acea fază a procesului civil în cadrul

căreia creditorul îșă poate realiza ân mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu, prin

constrângerea patrimonială a debitorului.

Iar, această fază procesuală se caracterizează prin existența unor norme procedurale destinate a institui

mijloace eficiente pentru realizarea dispozițiilor cuprinse într-un titlu executoriu.

Executarea silită prezintă o importanță deosebită pentru creditor î ntrucât constituie ultima modalitate

de valorificare a dreptului în caz de opunere din partea debitorului1

1 Ioan Leș, Legislația executării silite, Comentarii și explicații, pag 3-4



2

ART 379

(1) Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru ocreanțăcertă,lichidă și exigibilă.

(2) Dacă datoria consistă în sumă nelămurită , urmăririle se vor amâna până ce, mai întâi se

va face lichidarea.(3) Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte

acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.(4) Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță

sau câand este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice,fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza uneidispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceastădeterminare ar fi nevoită de o deosebită socoteală.2

Actul administrativ titlu de creanță

Ca modalitate de individualizarea obligației bugetare cu vocație generală, titlul decreanță bugetară reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de

plată ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil.3

Într-o altă acceptțiune literatura de specialitate reține că titlurile de creanță financiar - bugetară sunt actele de constatare și individualizare a sumelor de bani datorate caimpozite, taxe sau alte venituri bugetare4.În literatura interbelică titlul, general privit , a fost definit ca fiind un act juridic, adică omanifestare de voință unilaterală sau bilaterală sau un simplu fapt care are drept efect acrea o situație juridică individuală prin transpunerea unui drept de la o persoană la altasau prin crearea unui drept nou în profitul unei persoane5

2 Ioan Leș, op. cit, pag 84

3Adrian Fanu Moca-Contenciosul fiscal, pag 143

4 M. Șt Minea, E Iordăchescu, A-M Georoceanu, Dreptul finanțelor publice, p 270

5Adrian Fanu Moca, op cit, p 143



3

Particularitățile veniturilor publice

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile sau averea

persoanelor fizice sau juridice la dispoziția statului, în vederea acoperirii cheltuielior sale.Această prelevare se face în mod obligatoriu cu titlu nerambursabil și fără contraprestațiedin partea statului.Caracterul obligatoriu trebuie să fie înțeles în sensul că plata impozitelor către stat este osarcină impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează un venit dintr -oanumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legislației fiscale,datorează impozit. Impozitele sunt plăți care se fac către stat cu titlu definitiv și nerambursabil, în schimbulacesteia plătitorii neputând solicita statului o contraprestație de valoare egală sau

apropriată. Cât privește natura juridică, impozitele au fost reglementate de-a lungul timpului ca procedeu financiar de constituire a fondurilor bănești destinate acopeririii cheltuielilor publice, atribuindu-li-se particularitatea de obligații financiar fiscale sau obligațiifinanciare publice, denumite și obligații fiscale , având deci natura juridica a obligației dea plăti bugetului statului sumele de bani care erau individualizate ca impozite.Această natură juridică este proprie și taxelor și celorlalte plăți prevăzute dereglementările în vigoare ca fiind datorate către bugetul statului. Natura juridică de obligație financiar -fiscală a impozitelor este expres prevăzută deConstituție, unde se prevede ca ”cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe

, la cheltuielile publice”. Putem afirma că obligația de a plăti impozitul în folosul bugetului de stat reprezintă oobligație de natură juridică, deoarece este reglementată ca atare prin legi, neîndeplinireaei atrăgând răspunderea juridică a subiectului impozabil, splicarea unor sancțiunicontravenționale specifice și în cele din urmă executarea silită în vederea recuperăriisumelor de bani cuvenite bugetului statului neachitate integral și la termenele stabilite.Denumirea financiar-fiscală a acestei obligații se justifică prin faptul că este reglementatăîn contextul finanțelor publice și cu scopul realizarii efective a veniturilor bugetului destat. Obligația financiar - fiscală care constă în plata unor sume de bani către bugetulstatului, are natură patrimonială dar, în comparație cu alte obligații juridice, care prezintănatura juridică patrimonială, aceasta se distinge prin unele trăsături caracteristice, dintrecare vom reține pentru exemplificare doar două: - Izvorul obligației financiar fiscale este legea, ca act de reglementare emis de către

Parlament; chiar dacă Parlamentul deleagă, în mod temporar și excepțional, Guvernulsă instituie taxe și impozite acesta din urmă instituie respectivele taxe și impozite tot pe calea legii, concepută ca act normativ emis de către autoritățile statului.



4

- Beneficiarul acestei obligații este statul, care este reprezentat prin organele fiscalecreate în cadrul administrației de stat sub conducerea Ministerului Finanțelor Publiceși de către unitățile Trezoreriei Finanțelor Publice competente să încaseze sumele de bani care reprezintă venituri ale bugetului de stat.

Elementele definitorii ale veniturilor publice

Veniturile publice se caracterizează prin anumite trăsături individuale determinate demodul de stabilire, de proveniență, de înlesniri, etc.

În același timp, aceste trăsături trebuie să se găsească în norma juridică fără de careveniturile nu s-ar putea determina, urmări și realiza. În aceste condiții, elementelerespective ale venitului trebuie să fie precizate în mod clar și concis în actele normativefiscale.

Elementele comune veniturilor fiscale sunt:

- Denumirea venitului fiscal;- Debitorul sau subiectul impunerii;- Obiectul sau materia impozabilă; - Unitatea de evaluare;- Unitatea de impunere;- Asieta sau modul de așezare a venitului; - Perceperea sau încasarea venitului fiscal;- Termenele de plată; - Înlesnirile, drepturile și obligațiile debitorilor; - Răspunderea debitorilor; - Calificarea venitului fiscal.6

6 Dan Drosu Șaguna, Dan Șova, Drept fiscal, pag 32-33



5

Colectarea impozitelor

Prin reglementarea fiecărei categorii de venituri fiscale, legea instituie o obligație cu caracter general, a cărei concretizare ca obligație bănească într -un anumit cuantum, ce incumbă unuianumit contribuabil, se realizează prin titlul de creanță fiscală.

Ca modalitate de individualizare a obligației fiscale cu vocație generală instituită prin lege, titlulde creanță fiscală reprezintă deci actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de platăce revine persoanei fizice sau juridice ce are calitatea de contribuabil.

Odată stabilită întinderea acestei obligații care va fi diferită de la un subicet la altul executareasa se va face în condițiile și cu respectarea termenelor prevăzute de actul normativ ce

reglementează venitul fiscal în cauză.

Titlul de creanță se întocmește sau se confirmă de către organele ce compun aparatul fiscal alstatului și cărora le revine competența de a calcula impozitele și taxele datorate bugetului de stat.

Dat fiind faptul că obligația fiscală este o obligație impusă în mod unilateral de către statcontribuabilului, și titlul de creanță ce o individualizează, întocmit de organele financiareabilitate, va fi un act juridic unilateral.

Manifestarea de voință în acest sens a organelor financiare își are temeiul în lege, care impune oanumită sarcină fiscală. Prin urmare, depășirea de către aceste organe a cadrului stabilit de lege

pentru individualizarea obligației fiscale va da contribuabilului dreptul de a contesta titlul decreanță fiscală astfel emis.

Titlul de creanță, ca act juridic unilateral, dă naștere unui drept de creanță al statului având caobiect sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului de stat, precum și obligațieice revine contribuabilului de a plăti aceste sume în cuantumul și termenele stabilite.

La baza emiterii titlului de creanță de către organele financiare se află, pentru anumite categoriide venituri fiscale, declarația de impunere sau taxare pe care contribuabilul are obligația de acomunica organelor fiscale competente orice modificare a datelor declarate anterior.

Nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea contravențională a contribuabilului. Prin declarația de impunere, contribuabilul identifică veniturile sau bunurile impozabilule sautaxabile. Această declarație trebuie depusă la organele fiscale competente într -un anumit termende la ivirea premiselor ce dau naștere obligației fiscale în sarcina contribuabilului, respectiv de laobținerea venitului sau de la dobândirea bunului în legătură cu care există această obligație.



6

Organele financiare au dreptul de a verifica exactitatea datelor înscrise în declarația de impunereși de a solicita contribuabililor documentele contabile, evidențele și orice alte elemente materialesau valorice, necesare în vederea cunoașterii realității obiectelor sau surselor impozabile sautaxabile.

Pe baza declarației contribuabilor, organele fiscale competente emit titlul de creanță fiscală, act juridic unilateral, caracterizat prin anumite particularități cu importante consecințe juridice.

Titlul de creanță fiscală este un act declarativ de drepturi și obligații.

Importanța practică a calificării titlului de creanță fiscală ca fiind un act juridic declarativ esteevidențiată în ipoteza în care contribuabilul nu își respectă obligația de a întocmi și depunde laorganele fiscale, în termenul stabilit, declarația de impunere. În lipsa acesteia nu va fi emisniciun titlu de creanță fiscală.

Dacă titlul de creanță fiscală va fi calificat însă ca un act juridic declarativ de drepturi, efectele

sale vor avea caracter retroactiv, sumele reprezentând impozite sau taxe urmând a fi calculateinclusiv pe perioada anterioară amiterii titlului de creanță fiscală, din momentul în carecontribua bilul a obținut venitul sau a dobândit bunul în legătură cu care există obligațiile fiscale.

Această perioadă pentru care se vor calcula retroactiv drepturile bănești cuvenite statului vatrebui să se înscrie în termenul de prescripție a obligației fiscale.

Dacă, prin această întârziere s-au depășit datele la care creanța fiscală devenea exigibilă, se vor aplica majorările de întârziere prevăzute de lege.

Caracterul executoriu- Titlul de creanță fiscală este executoriu de drept fără a mai fi necesarăînvestirea sa cu titlu executoriu, urmărirea silită a veniturilor și bunurilor deținute de debitor putându-se realiza fără parcurgerea unei etape prealabile.

Rațiunea acestei particularități a creanței fiscale constă în necesitatea realizării veniturilor bugetului de stat la termenele și în cuantumul prevăzut de lege. Având în vedere destinațiataxelor și impozitelor și faptul că beneficiară a acestor sume este întreaga societate, fiind vorba prin urmare despre un interes public, legiuitorul a recunoscut caracterul executoriu de drept alcreanței fiscale.

În măsura în care contribuabilii nu își execută la termenele stabilite obligația de a plăti sumele

cuvenite bugetului de stat, organele fiscale au dreptul de a trece la executarea silită a acestor sume.

Ptocedura executării silite urmează să fie declanșată din oficiu de către organele fiscalecompetente, nefiind necesară intervenția unor alte organe ale statului care să autorizezeexecutarea silită. Organele fiscale, au obligația ca, în momentul în care constată neplata lascadență a sumelor cuvenite bugetului de stat să procedeze la realizarea acestora pe calea



7

executării silite. Această obligație este imperativă, în cazul nerespectării sale putînd fi angajatărăspunderea persoanelor din cadrul organelor fiscale competente care aveau obligația de aconstata neplata și de a trece la executarea silită.7

Obiectul executării silite

Executarea silită a obligațiilor fiscale se desfășoară asupra elementelor active ale patrimoniuluidebitorului, respectiv veniturile bănești și bunurile sale. Aceasta va avea ca obiect toate bunurileși veniturile debitorului ce pot fi urmărite potrivit legii.

Cu toate acestea, poatrivit Codului de procedură fiscală și Codului de procedură civilă, anumitecategorii de venituri și anumite bunuri nu pot fi supuse urmăririi silite 8

Veniturile contribuabilului

Sunt supuse executării silite orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități băneștiîn lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate cuorice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în

viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizațiiinternaționale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite, încazul în car e împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.

7 Dan Șova, Drept fiscal, pag 274

8Idem, op cit, p 311



8

În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în valută băncile suntautorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută fără consimțământul t itularului decont, la cursul de schimb afișat de acestea pentru ziua respectivă.

Sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile

de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririinumai în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Nu pot fi urmărite pentru realizarea creanțelor fiscale ale statului următoarele categorii devenituri:

a) Ajutoarele sociale ( pentru incapacitate temporară de muncă, sumele cuvenite șomerilor,alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, ajutorul acordat în caz de deces, etc);

b) Compensația acordată angajaților în caz de desfacere a contractului de muncă pe baza

oricăror dispoziții legale; c) Diurnele și orice indemnizații cu destinație specială; d) Bursele de studii.9

Bunurile contribuabilului

În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi urmărite silit pentru realizarea creanțelor fiscaleale statului următoarele categorii de bunuri:

a) Bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor și la formarea profesională, precum și cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupații cucaracter permanent, inclusiv cele necesare desfășurării activității agricole, cum suntuneltele, semințele, îngrășămintele, furajele și animalele de producție și de lucru;

b) Alimentele strict necesare debitorului și familiei sale pe timp de 2 luni, iar dacă debitorulse ocupă exclusiv cu agricultura , alimentele strict necesare până la noua recoltă;

c) Combustibilul necesar debitorului și familiei sale pentru încălzit și pentru prepararea

hranei, socotit pentru 3 luni de hrană; d) Obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;e) Bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului și familiei sale precum

și obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de același fel.

9 Dan Șova, Op cit, pag 312



9

Măsurile asigurătorii

Pentru creanțele bugetare ce urmează a fi stabilite de către instanțele judecătorești, organele încauză vor cere instanței să dispună după caz înființarea popririi asigurătorii asupra veniturilor, asechestrului asigurător asupra bunurilor mobilee, a ipotecii asigurătoare asupra bunurilor imobile ce aparțin celor chemați în judecată , precum și orice altă măsură de indisponibilizare aveniturilor și bunurilor urmăribile, prevăzute de lege pentru asigurarea realizării creanțelor bugetare. Se apreciază ca pentru motive temeinice, înființarea măsurilor de asigurare poate ficerută și în cazul în care creanțele bugetare urmează a se stabili în alt mod decât de cătreinstanțele judecătorești, dispozițiile din Codul de procedură civilă privind ordonanța președențială fiind aplicabile.10

Măsurile asigurătorii se dispun și se aduc la îndeplinire prin procedură administrativă, deorganele fiscale competente.

Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și a sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile șă/sau imobile proprietate a debitorului, precum și a veniturilor acestuia, candexistă pericolul ca acesta să se sustragă, să-și ascundă sau să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod consider abil colectarea, precum și în cazul suspendăriiexecutării actului administrativ dispuse de către organul de soluționare a contestației în fazaadministrativă prealabilă a sesizării organelor judecătorești.11

Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării decontroale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organelefiscale competente, dacă nu au fost desființate în condițiile rămân valabile pe toată perioadaexecutării silite, fără îndeplinirea altor formalități.

Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății măsurileasigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie,organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilitesau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorulorganului fiscal competent. Măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal, precum și cele

10Ioan Fanu Moca,Drept fiscal, pag 475

11 Dan Șoguna, op cit, pag 312



10

dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire înconformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

În cazul înființării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesuluiverbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară..

Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun dreptasupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii sechestruluisunt lovite de nulitate absolută.

Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă intergral creanța fiscală a bugetuluigeneral consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înființate și asupra bunurilor deținute de cătredebitor în proprietate comună cu terțe persoane, pentru cota- parte deținută de acesta,

Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile legale care reglementează contestația la

executare silită.

Formele și procedura executării silite

Premergător declanșării executării silite, organul fiscal va remite contribuabilului înștiințarea de plată. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea înștiințării de plată debitorul nu a executat de bunăvoie obligația fiscală, organul de executare va declanșa executarea silită.

Modalitățile de executare silită a creanțelor fiscale ale statului reglementate de Codul de procedură fiscală sunt următoarele:

- Executarea silită prin poprire; - Executarea silită a bunurilor mobile; - Executarea silită a bunurilor imobile;12

12Idem, pag 313



11

Condițiile declanșării executării silite

Pentru a se putea trece la executarea silită a creanței fiscale este necesar să fie întrunite cumulativurmătoarele condiții:

a) Să existe titlu de creanță fiscală devenit titlu executoriu

Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriuemis potrivit prezentului cod fiscal de către organul de executare competente în a cărui razăteritorială își are domiciliul fiscal debitorul, sau al unui înscris care, potrivit legii, constituietitlu executoriu.

În lipsa acestui titlu, obligația ce revine contribuabilului nu este individualizată și prinurmare, nu se cunoaște întinderea acestei obligații de plată.

În aceste condiții este evident că nu se poate trece la executarea silită atât timp cât nu estestabilită cu certitudine întinderea obligației ce urmează a fi executată.

Prin urmare, își va găsi aplicarea și în această materie principiul potrivit căruia nu se poateexecuta silit o creanță care nu este lichidă.

b) Creanța fiscală să fie exigibilă

Momentul exigibilității creanței bugetare este reglementat în actele normative ce instituievenituri fiscale pentru fiecare asemenenea categorie de venituri.

Considerăm că o creanță fiscală poate deveni exigibilă înainte de termenul fixat în acest sens deactul normativ ce o reglementează în ipoteza în care contribuabilul este un comerciant împotrivacăruia s-a declanșat procedura reorganizării judiciacre potrivit legii 85/2006.

În măsura în care între momentul emiterii titlului de creanță fiscală și momentul în care actulnormativ prevede exigibilitatea obligației fiscale există un termen, creanța fiscală va fi afectatăde un termen suspensiv prevăzut în favoarea debitorului.

Considerăm că ăn lipsa unei reglementări exprese, și în aceasstă materie își vor găsi aplicarea prevederilor Codului civil, astfel încât debitorul insolvabil va pierde beneficiul termenului, iar creanța fiscală a statului va deven astfel exigibilă înainte de termenul stabilit de actul normal ce oinstituie.

c) Dreptul statului de a începe executarea silită să nu se fi prescris.



12

Împlinirea termenului de prescripție stabilit de actele normative în materie fiscală dă dreptulcontribuabilului de a se opune executării silite declanșate împotriva sa.

Organul de executare va înceta de îndată procedura de executare silită în cazul în care debitorulîși execută obligația de plată a creanței bugetare, iar odată cu aceasta achită și majorările de

întârziere, dobânzile, cheltuielile de executare și orice alte obligații de plată conexe obligației bugetare stabilite în sarcina sa conform legii.13

Executarea silită prin poprire

În art 41 se stabilește că sunt supuse executării prin poprire, potrivit legii, orice sume urmăribilereprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută datorate cu orice titlu denitoruluide terțe persoane.

Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoanelor fizice și persoanelor juridice, se înființează decătre organul de executare printr -o adresă care va fi trimisă terțului poprit, împreună cu o copiecertificată de ce titlul executoriu.

Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea propririi. Ca și în dreptul comun această poprire nu este supusă validării.

Poprirea înființată anterior, ca măsurp de asigurare, devine executorie prin comunicarea copieicertificate de pe titlul executoriu, făcute terțului poprit, și prin înștiințarea despre aceastadebitorului

Terțul poprit este obligat, ca în termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivitdispozițiilor de mai sus să înștiințeze organul de executare dacă datorează vreo sumă de banidebitorului.

Poprirea se consideră înființată la data la care terțul poprit, prin înștiințarea trimisă organului deexecutare, confirmă că datorează sume de bani debitorului, sau la data expirării termenului maisus arătat.

13Idem, pag 307



13

După înființarea popririi, terțul poprit este obligat ca, de îndată, să facă reținerile prevăzute delege și să verse sumele reținute în contul indicat de organul de executare.

În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit vaanunța în scris despre aceasta pe creditori și va proceda la distribuirea ordinii de preferință. 14

Pentru realizarea creanțelor bugetare, debitorii deținători de conturi bancare poti fi urmăriți, prindecontare bancară. În acest caz odată cu comunicarea somației și a titlului executoriu, făcutedebitorului, o copie certificată de pe acest titlu va fi introdusă în banca unde se află deschiscontul debitorului, iar despre această măsură va fi înștiințat și debitorul.

În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate, la data sesizării băncii, sumeleexistente sunt indisponibilizate.

Executarea silită asupra bunurilor mobile

Se face prin sechestrarea și valorificarea acestora, în temeiul unui titlu executoriu. Sunt supuseexecutării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepțiile prevăzute de lege.

Sechestrarea bunurilor

Înainte de a trece la valorificarea bunurilor mobile ale debitorului, acestea trebuie sechestrate.

Aplicarea sechestrului se face de către prganul de executare care încheie un proces-verbal desechestru.

Din momentul procesului verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Câttimp durează executarea silită, debitorul nu poate dispune decât cu aprobarea dată, potrivit legiide organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea celui în culpă potrivitlegii.

Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului, sau a altei

persoane desemnate de organul de executare, ori vor fi ridicate și depozitate de organul deexecutare.15

14Zilberstein, pag 487

15Idem pag 489



14

Valorificarea bunurilor mobile

Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama atât de interesul

legitim și imediat al creditorului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit, organul deexecutare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate într-una din modalitățile prevăzute dedispozițiile în vigoare și care față de datele concrete ale cauzei se dovedește a fi mai eficientă.

Astfel, se poate proceda la valorificarea bunurilor mobile potrivit înțelegerii părților, prinvânzare în regim de consignație, prin vânzare directă unui cumpărător sau la licitație, precum șiîn alte modalități admise de lege.

Executarea silită asupra bunurilor imobile

Bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executării silite, în afară de cazurile în care legeadispune altfel.

În cazul în care imobilul urmărit este situat în raza teritorială a altui organ de executare decât celunde se află sediul sau domiciliul debitorului, organul de executare coordonator va sesizaorganul de executare corespunzător, acesta la rândul său va întocmi un proces verbal deidentificare bunului imobil supus executării, conform legii.

Organele de executare au obligația de îndată ce au întocmit procesul verbal să comunicedebitorului o somație care va cuprinde toate datele de identificare ale bunului, mențiunea că s -aluat măsura înscrierii somației în evidențele de publicitate imobiliară, precum și aceea că dacă nuse face plata sumei datorate în termen de 5 zile se va proceda la executarea silită a imo bilului.

Valorificarea bunurilor imobile

Imobilele urmărite silit se valorifică prin vânzare la licitație ăublică, vânzare directă sau altemodalități admise de lege.



15

Vânzarea la licitație se ține la locul unde se află imobilul sau la locul stabilit de organul deexecutare după caz.

Primul termen de licitație se va putea fixa numai după expirarea termenului de 30 de zile de lacomunicarea somației.16

Incidente de temporizare a procedurii de executare

Perimarea executării silite-este în general o sancțiune procesuală care constă în stingerea

procesului în faza în care se găsește, considerându-se că partea, printr -o îndelungată lipsă destăruință, a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, cerere care ca urmare a perimării este considerată că nu a fost introdusă.

Perimarea intervine pe deplin drept, la împlinirea termenului de 6 luni de la data îndepliniriioricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de urmărire.

Prin orice act de executare, neurmat de alte acte de urmărire , în cazul perimării, trebuie înțelesultimul act săvârșit în cursul unei proceduri de executare determinate și nu ultimul act intervenitîn ansamblul executării pornite de creditor.

Suspendarea executării silite este după cum era și normal are loc în cazul cailor de atac șideasemenea în temeiul contestației la executare, așadar vorbim despre suspendarea acordată deinstanța de judecată în baza căilor de atac contra hotărârilor judecătorești .

16Prof Savelly Zilberstein, Prof univ. Dr Viorel Mihai Ciobanu , pag 492

Executarea Silita a Creantelor Bugetare

Documents

Transcript of Executarea Silita a Creantelor Bugetare