Definitie proprie a sociologiei educatiei “Sociologia educaţiei abordează educaţia ca pe un fenomen social. În consecinţă, se ocupă de originea socială a educaţiei, de manifestările ei sociale, de conţinutul ei social, de instituţiile ei sociale, de dezvoltarea ei socială, de repercusiunile ei sociale, de funcţia ei socială, de obiectivele ei sociale, de posibilităţile ei sociale şi de agenţii ei sociali.” (Quintana). Misiunea prospectivă a sociologiei educaţiei este aceea de a stimula dezvoltarea unui învăţământ cu adevărat democratic, care are ca scop necondiţionat egalizarea şanselor la educaţie. Sociologia educaţiei se naşte din pedagogia socială şi devine, în societatea contemporană,o ştiinţă a educaţiei care are un pronunţat character indisciplinar, jucând totodată un rol important în elaborarea modelelor normative, prescriptive ale domeniului. Ce inseamna o paradigma Paradigmele sociologiei educatiei reprezinta ansambluri de concepte, reguli, norme si metode utilizate, pentru o perioada de timp, de catre comunitatea stiintifica a domeniului, atât în procesul de cercetare cât si în cel de solutionare a unor probleme curente. Asadar sunt realizări ştiinţifice universal recunoscute care, pentru o perioadă de timp, constituie soluţii model pentru o anumită categorie de probleme; cuprinzand în structura lor elemente de natură teoretică, metodologică şi instrumental-practică.Caracteristici prin care se detaseaza de o simpla teorie stintifica:

1. determinarea faptului semnificativ, adică „acea clasă de fapte pe care paradigma le-a identificat ca deosebit de revelatoare despre natura lucrurilor” şi care sunt absolut necesare pentru rezolvarea problemelor cu care cercetătorii se confruntă (ex. rolul familiei în procesul de socializare);

2. potrivirea faptelor cu teoria, prin determinări factuale care „vizează acele fapte pot fi direct comparate cu predicţiile paradigmei ”

3.articularea teoriei „ dizolvând ambiguităţile rămase şi permiţând rezolvarea problemelor asupra cărora anterior ea atrăsese doar atenţia.” Această caracteristică este considerată de autor ca fiind cea mai importantă, deoarece contextul oferit de afirmarea paradigmei se constituie ca garant al soluţionării acestor probleme aparent minore. Ce inseamna paradigma la nivel socio uman.La nivelul ştiinţelor socio-umane nu se poate vorbi despre conceptul de paradigmă decât într-un sens foarte larg. In ştiinţele sociale paradigmele sunt rar acceptate de toată lumea, chiar în interiorul unei specialităţi anume (...).Faptul că există mai multe şcoli de gândire în sânul aceleiaşi discipline sau subdiscipline nu împiedică pe vreuna dintre ele să fie fertilă pentru cei care o practică ” In sociologie, ca de altfel în toate ştiinţele sociale, paradigmele sunt mai mult respinse decât acceptate, situaţie care a generat dezbateri între specialişti cu privire la caracterul aparadigmatic, preparadigmatic sau multiparadigmatic al unora dintre ştiinţele sociale Realizati diferenta dintre paradigma macro si micro structural

Paradigme macrostructurale realizează atât o analiză a societăţii la nivel global cât şi o abordare a diverselor subsisteme sociale, privite în interdependeţa lor structurală şi funcţională. Sugerează necesitatea abordării holistice a educaţiei, ca sistem şi a raporturilor dintre instruire şi formare profesională, dintre nivelul formal, nonformal şi cel informal al educaţiei, dintre dimensiunile sau laturile educaţiei,dintre sistemul de învăţământ şi procesul de învăţământ, dintre predare, învăţare şi evaluare etc. Paradigmele microstructurale sunt raportate la o serie de aspecte sociale punctuale, contextuale, de dimensiuni mai reduse, care presupun „studiul comportamentului cotidian în situaţii de interacţiune de tip faţă în faţă ” . Abordează aspecte legate de: relaţiile pedagogice din cadrul grupului-clasă, cultura şi climatul clasei de elevi, caracteristici ale şcolii ca organizaţie, caracteristici ale clasei de elevi ca microgrup social, fenomenul atribuirii, fenomenul etichetării, construcţia identităţii sociale, în spaţiul şcolii etc. Deşi, aparent sunt tratate ca fiind diamentral opuse, în practica socio-educaţională ele interacţionează. CE REPREZINTA PARADIGMA IN STIINTELE EDUÎn viziunea lui Sorin Cristea putem vorbi despre trei criterii de clasificare : criteriul polar - face distincţia între două paradigme pedagogice aflate în permanentă contradicţie: pedagogia esenţei şi pedagogia existenţei; criteriul multinivelar - se raportează la predominanţa unui anumit element din structura de bază a educaţiei în raport cu celelalte : magistrocentrism, psihocentrism, sociocentrism sau tehnocentrism; criteriul istoric - raportat la pedagogia modernă şi postmodernă, permite identificarea: paradigmei psihocentriste, paradigma sociocentriste şi paradigmei curriculumului. Care sunt caracteristicile socializari primare si secundareSocializarea primara Caracteristici fundamentale: formează individului un prim set de percepţii şi reprezentări sociale cu privire la sine, la ceilaţi, despre lume şi viaţă; părinţii, profesorii şi alte persoane din mediul apropiat copilului reprezintă adevărate filtre între el şi realitatea socială; principala achiziţie a acestei etape este limbajul, prin intermediul căruia copilul îşi însuşește anumite modele de conduită; prin dimensiunea sa afectivă, socializarea primară îl face pe copil să se apropie subiectiv de sine şi de lume, prin interiorizarea unor roluri şi atitudini pe care le observă la cei din jurul său. Socializarea secundaraCaracteristici fundamentale: se realizează sub influenţa unor medii instituţionale, numite de E. Stănciulescu " sub-lumi instituţionale"; se bazează pe achiziţiile socializării primare şi pe relaţia dintre acestea şi informaţiile noi; presupune învăţarea unor roluri instituţionale şi a limbajului specific instituţional; identificarea emoţională cu ceilalţi este mai redusă; este dominată de raţionalitate. Explicati de ce socializarea individului reprezintă un proces de natură piho-socială :

Socializarea reprezinta un proces deoarece: pe de o parte societatea exercită o acţiune externă complexă, menită să îl familiarizeze pe individ cu normele, regulile, valorile sociale pe care acesta trebuie să le interiorizeze încă de timpuriu, cu ajutorul familiei şi al şcolii, iar pe de altă parte, pe măsură ce individul se dezvoltă din punct de vedere psihic , conştientizează importanţa acestei interiorizări şi o realizează în mod voluntar, ca pe o acţiune de ordin intrinsec, prin autoimpunere, autoeducare, adică autosocializare.

Tipologia familei După Elisabeta Stănciulescu, familia este " unitatea socială constituită din adulţi şi copii, între care există relaţii de filiaţie naturală( de sânge) sau socială, indiferent de alte considerente ."1. După numărul de membri şi relaţiile dintre aceştia:1. F a m i l i a nu c l e a r ă (simplă) este unitatea compusă dintr-o pereche maritală (soţ, soţie) şi copii dependenţi de ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună. Familia nucleară reprezintă

”nucleul” tuturor celorlalte forme de structuri familiale.2. F a m i l i a e x t i n s ă (lărgită, compusă, multigeneraţională) cuprinde pe lângă nucleul familial şi alte rude şi generaţii cum ar fi bunicii din ambele părţi, unchi şi mătuşi, împreună cu familiiile acestora etc.2. După criteriul numărului de parteneri care formează familia1.F a m i liil e po l i g a m e sunt de două tipuri: familii poliandrice şi familii poliginice. Familiile poliandrice sunt acele familii unde femeia are dreptul să se căsătorească cu mai mulţi bărbaţi sau unde există mai mulţi parteneri bărbaţi. Familiile poliginice sunt cele unde există mai multe partenere femei, bărbaţii având dreptul de a alege mai multe soţii.Caracteristic acestor familii poligame este numărul de copii mare. Poligamia este întâlnită la unele popoare ce promovează după caz sexul masculin sau feminin pentru a proteja societatea.2. F a m i liil e mo n o g a m e sunt acele familii în care un bărbat sau o femeie au dreptul să se căsătorească doar cu un singur partene3. Criteriul numărului de părinţi care formează familia familia:1. F a m i li i l e b i p a r e n t a l e - există ambii părinţi acestea fiind formate, de obicei, din părinţii naturali ai copilului/copiilor. În cazul în care părinţii au mai fost căsătoriţi şi au divorţat, sau şi-au pierdut partenerul aceste familii se numesc mixte. (pot conţine proprii copii din căsătoriile anterioare şi copii comuni ai partenerilor.)2. F a m il i l e m o n o p a r e n t a l e - în care unul dintre părinţi nu există, copii fiind crescuţi doar de un singur părinte. Lipsa unui părinte se datorează fie decesului acestuia, fie divorţului. O familie monoparentală se poate constitui şi în cazul în care o persoană poate deveni părinte unic, prin conceperea unui copil prin fertilizare in vitro, prin adopţia unui copil sau atunci când celălalt partener nu ia parte la creşterea copilului.4.Criteriul numărului de copii:se disting 4 tipuri de familii: familia cu un singur copil, cu 2 copii, cu 3 sau mai multi. Probleme ale familiei contemporane care infuenteaza procesul de socializare

Familia contemporană traversează un amplu proces de transformare, datorat multiplelor schimbări ce vin din sfera mediului social, profesional, economic, politic şi demografic. Cele mai semnificative schimbări se prezintă astfel:Ca efect al emancipării femeilor acestea îmbrăţişează de cele mai multe ori o carieră profesională ; Fenomenul şomajului ;Creşterea timpului dedicat activităţilor profesionale; Probleme de comunicare,relaționare cu copiii; Fenomenul migraţiei forţei de muncă spre alte regiuni; Influenţa negativă a mass-mediei; Criza valorilor mediului familial cu fenomene de: divorţ, coabitaj, abandon, scăderea natalităţii, violenţă fizică şi verbală, comportamente antisociale etc. Caracteristici ale socializari in familie Stiluri educative ale parintilor Socializarea copilului în familie se realizează într-un climat marcat de afectivitate, ceea ce facilitează transmiterea şi însuşirea valorilor şi normelor sociale. Natura contactelor cu cei din jur, climatul socio-afectiv, generează şi întreţin trăiri emoţionale de o anumită calitate, formează atitudini şi reglaje corespunzătoare.Rolul pozitiv al familiei în procesul socializării este demonstrat de natura legăturii afective particulare şi diversificate care îi uneşte pe membrii şi de rolul securizant necesar dezvoltării copilului; Manifestările de tandreţe nu trebuie înfrânate sau blocate, pentru a nu se altera climatul favorabil creşterii şi dezvoltării personalităţii copilului.Stiluri educative ale părinţilorMODELUL RAŢIONAL- părinţii deţin puterea şi se impun în procesul educaţional, există o ierarhie clară a rolurilor, acordă importanţă sporită disciplinei, supunerii, reuşitei şcolare şi profesionale a copilului;MODELUL UMANIST- părintele joacă rol de ghid al copilului în viaţă, îl lasă să acţioneze conform propriilor opţiuni, îl încurajează, îl valorizează, îi stimulează încrederea în sineMODELUL SIMBIO-SINERGIC- părinţii şi copiii sunt parteneri în activităţile care îi interesează în egală reciprocitate, respect şi valorizare . Functile sociale ale scolii

Funcţia profesional- economică; Funcţia ştiinţifică şi tehnologică; Funcţia cultural- artistică. Funcţia social-politică şi ideologică

Ce inseamna cultura şi climatul organizaţiei şcolare, care sunt factori care influenteaza climatul

Cultura organizaţiei şcolare-reprezintă un ansamblu de valori, convingeri, tradiţii prin care o organizaţie şcolară se distinge de altele asemănătoare şi îşi asigură stabilitatea.Climatul organizaţiei şcolare-desemnează o serie de proprietăţi măsurabile ale mediului şcolar, bazate pe percepţiile colective ale membrilor organizaţiei, ce se exprimă în comportamentele acestora.Factori ce influenţează climatul organizaţiei şcolare:Factori structurali: mărimea şcolii, structura de vârstă a membrilor, gradul de omogenitate al pregătirii profesionale, poziţia socială extraorganizaţională etc.;

Factori instrumentali: condiţii materiale, timpul, spaţiul, relaţiile funcţionale dintre membri, stilul de conducere, modalităţile de comunicareFactori socio-afectivi: relaţii socio-afective, satisfacţia profesională, tehnicile de motivare a angajaților, modalităţile de promovare etc.12. Ce inseamna o organizatie sanatoasa

Sănătatea organizaţiei şcolare reprezintă capacitatea acesteia de a supravietui si de a se adapta

mediului, de a se dezvolta şi de a funcţiona în mod eficient;Indicatori care evidentieaza sanatatea organizatiei: Claritatea şi consensul asupra scopurilor prioritare Caracterul realist al scopurilor propuse Moralul ridicat al membrilor, plăcerea de a lucra în organizaţie. Libertatea de iniţiativă a membrilor organizaţiei-Descentralizarea deciziei Utilizarea eficientă a resurselor disponibile Coeziunea internă a colectivului Autonomie în rezolvarea problemelor, adaptabilitate Reacţii afective normale la solicitările exterioare13.Ce este parteneriatul sc rolul si scopul Este o relaţie formalizată ce are ca scop sporirea eficienţei activităţilor instructiv-educative, cu efecte directe asupra formării şi dezvoltării copiilor/elevilor.R ol u r i c e r e v i n ş c o lii : Informează părinţii cu privire la situaţia şcolară a elevilor, oferta educaţională a şcolii, proiecte şi acţiuni desfăşurate de şcoală; Acordă consultaţii părinţilor cu privire la diferite probleme de natură psiho-pedagogică; Oferă elevilor manuale, burse sociale sau de studiu şi premii, susţinând familia din punct de vedere material;R o l u r i c e r ev i n f am ili e i : Oferă şcolii informaţii diverse despre elev, despre condiţiile materiale de care dispune elevul în mediul familial; Acordă sprijin informaţional şcolii, în diverse domenii profesionale; Contribuie la îmbunătăţirea bazei didactico-materiale şi la organizarea activităţilor extraşcolare; Clasa de elevi ca microgrup social Clasa de elevi reprezintă cadrul psihosocial al desfăşurării activităţii de instrucţie şi educaţie , un mediu propice pentru comunicare şi socializare. Perspective de abordare a clasei de elevi: Didactică – pune accent pe aspectele de organizare a clasei de elevi şi pe cele privind activitatea instructiv-educativă; Psihosocială – pune accent pe aspectele socio-relaţionale şi pe dinamica afectiva, socială şi educativa din grupul-clasa; defineşte cel mai bine clasa de elevi din punctul de vedere al managementuluiTipuri de grupuri şcolare a) Din punct de vedere al mǎrimii • grupuri şcolare mici (microgrupuri şcolare)- clasele de elevi • grupuri şcolare mari, ca ansambluri de grupuri şcolare mici - şcolile, liceele, universitǎţile;

b) Din punct de vedere al organizǎrii • grupuri şcolare formale, instituţionalizate, legale, organizate pe baza unor reglementǎri oficiale; • grupuri şcolare informale, spontane, neinstituţionalizate, care se constituie ca structuri temporare, incidentale, de elevi. 14. Caracteristicile claseiScopurile: - generale, de tip prescriptiv, stabilite anterior de persoane care nu aparţin grupului clasă; - individuale, stabilite de persoane din interiorul clasei , trebuie armonizate cu cele generale şi invers;Rolurile – sarcini ce trebuie realizate de membrii grupului, distribuite in raport cu competentele individuale; Exemplu:pentru elevi: şeful clasei, responsabil cu curăţenia, ordinea şi disciplina, elev de serviciu etc; pentru cadrele didactice: mediator, consilier, coordonator, organizator, evaluator Normele - reguli de conduită recunoscute şi acceptate de grup, care prescriu modele de comportament, având rol reglator şi de evaluare a activităţii grupului;Coeziunea grupului - gradul de unitate şi integrare a colectivului şcolar, rezistenţa la destructurare;creşte în funcţie de : atracţia dintre membrii, cooperarea, valorificarea afectivităţii individuale, atitudinea deschisă a cadrului didactic etc coeziunea; autonomia sau dependenţa (de alte clase); conformismul/nonconformismul (faţă de norme); permeabilitatea/impermeabilitatea (accptarea noilor membrii); stabilitatea/instabilitatea (durabilitatea în timp); sintalitatea (Cattell) – personalitatea grupului ca ansamblu dinamic sub raport: structural-funcţional, relaţional, interacţional, de climat şi atmosferă axiologică ; 15. Tipuri de relatii Relaţiile sunt de tip formal şi informal, îmbrăcând mai multe forme.1. relaţii de comunicare manifestate în schimbul de idei, păreri, convingeri, concepţii şi în rezolvarea unor probleme, fapt care favorizeaza coeziunea grupului ; 2. relaţii de cunoaştere si intercunoaştere a trăsăturilor de voinţă şi caracter, a comportamentului etc. ; 3.relaţii afectiv-simpatetice de preferinţă, de respingere sau de indiferenţă, care pot stimula sau perturba starea de spirit şi randamentul grupului. Relaţia profesor-elevi are un caracter asimetric, întrucât profesorul, deţinând rolul conducător, este cel care hotărăşte ce activităţi va desfăşura grupul clasei, cum se va lucra, ce se va învăţa. 16.Analiza sociologica Relaţia dintre sistemul de educaţie/învăţământ şi sistemul social, privit în ansamblul său, a fost una de interdependenţă şi de condiţionare reciprocă Aspecte de interes in analiza sociologică a sistemului și procesului de învățământ(S.Cristea, C. Constantinescu)1. Demografia populației școlare;Se raportează la sistemul de învăţământ din perspectiva factorului natural, adica a raportului dintre rata intrărilor şi cea a ieşirilor din sistem, înregistrate la un moment dat. La nivel mondial evoluţia indicelui demografic înregistrează în ultimii ani un fenomen de regres. Efectele asupra învaţământului se raportează în special la :- gradul de cuprindere a populaţiei în sistemul de educaţie sau învăţământ;

- alfabetizarea populaţiei2. Planificarea învățământului; Pesupune proiectarea eficientă a activităţii de formare şi dezvoltare a personalităţii în acord cu cerinţele societaţii şi în funcţie de resursele pedagogice disponibile. Ea se bazează pe prospectarea educaţiei şi pe prognozarea ( linii strategice de acţiune) acesteia prin raportare directă la cerinţele vieţii sociale. Se realizează pentru o perioadă de 5-15 ani şi urmăreşte transformarea elementelor de prognoză şi prospectare în norme, stabilite la nivel de politică a educaţiei. Planificarea educaţiei trebuie realizată în special într-o manieră calitativă, ce vizează creşterea eficienţei interne a sistemului de învăţământ, prin valorificarea raporturilor dintre factorii interni şi externi.3. Democratizarea învățământului; Se raportează la perfecţionarea managementului şcolar . Aceasta implică pe de o parte egalizarea şanselor de reuşită şcolară a elevilor şi pe de altă parte formarea şi perfecţionarea a cadrelor didactice , bazată pe standarde autentice de calitate profesională.4. Informatizarea invățământului; Constă în asimilarea şi valorificarea, în practica educaţională a noilor tehnologii informaţionale prin activităţi ca: alfabetizarea informatică a tuturor elevilor şi cadrelor didactice, introducerea unor discipline de profil în curriculum-ul obligatoriu sau măcar în cel opţional, promovarea metodelor de instruire programată şi instruire asistată de calculator, crearea şi utilizarea de softuri educaţionale pentru diverse discipline, folosirea tehnicilor informatice în crearea unor baze de date necesare gestionării învăţământului etc. 5. Descentralizarea administrativă a învățământului. Constă în repartizarea raţională a resurselor educaţiei ( umane, materiale, financiare, informaţionale ), în vederea gestionării lor la nivel local, teritorial în raport cu condiţiile concrete de acolo. Incă din perioada interbelică pedagogul român G.G.Antonescu afirma că descentralizarea administrativă trebuie să fie bazată pe “centralismul ştiinţei “ (unitatea conceptelor , a principiilor psihopedagogice şi a metodologiei didactice). Dacă nu se asigură această corelaţie atunci descentralizarea va conduce la dezorganizare în sistemul de învăţământ!!! 17. Argumentati relatia dintre sist global si sist social18. Cerintele unei planificari Raportarea la sistemul social global şi la sistemul natural, economic, politic şi cultural al societatii sau comunităţii; Formarea resurselor umane, potrivit nevoilor sociale; Valorificarea raţională a tuturor resurselor existente la nivelul sistemului de învăţământ; Proiectarea curriculară a activităţii de instrucţie şi educaţie; Promovarea educaţiei permanente şi a autoeducaţiei. 19. Corelatia dintre demografia populatiei si planificarea invatarii20. Democratizarea invatariiImplică aspecte ce ţin de: constituirea unui trunchi comun de cultură generală, valabil pentru toţi elevii aflaţi pe o anumită treaptă de şcolaritate (curriculum nucleu) şi a unui curriculum la decizia şcolii,

particularizat la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ , în raport cu caracteristicile comunităţii educative locale; facilitarea accesului la educaţie a tuturor categoriilor sociale prin: susţinerea educaţională a populaţiei de etnie rromă, reluarea parcursului şcolar prin programe de tipul „ A doua şansă”, susţinerea financiară a elevilor proveniţi din familii cu venituri mici (Programul „ Bani de liceu”)etc.; îmbunătăţirea relaţiilor pedagogice dintre toţi membrii comunităţii educative: profesori,elevi, părinţi, manageri şcolari, reprezentanţi ai autorităţilor locale ( iniţierea parteneriatelor educaţionale, programe de educare a părinţilor, formarea continuă a cadrelor didactice etc.); proiectarea curriculară a instruirii bazată pe rolul prioritar al finalităţilor educaţionale (ideal, scopuri, obiective) în raport cu celelalte componente: conţinuturi, metodologie de predare-învăţăre, activităţi de evaluare; 21. Relatia dintre educatie si socializareSe concretizează prin contribuţia şcolii la evoluţia sistemului social, pe următoarele paliere ale acestuia:

1. Dezvoltarea economică ( prin pregătirea forţei de muncă);2. Schimbarea socială ( roluri şi statusuri sociale);3. Reproducerea raporturilor de putere ( teoria reproducţiei socio-culturale);4. Confirmarea unor modele sociale sau culturale ( regăsite în finalităţile educaţiei).

22. Paradigma la alegere- 5 idei representative- contributia autorului la paradigme