Înaintea fondării regatului Israel evreii au fost mult timp nomazi.

Din masa popoarelor semitice s-a desprins un grup de triburi de crescători de vite si nomazi, care conduse de Avraam s- a aşezat în ţara Canaanului ce cuprindea Palestina şi Fenicia. In timpul marilor perioade de foamete care au lovit această ţară , evreii conduşi de cei trei patriarhi Avraam, Isaac şi Iacob au fost nevoiţi să migreze. S -au aşezat în Egipt sub conducerea lui Iosif.

În timpul Regatului Nou evreii sunt reduşi la statutul social de dependeţă , ceea ce ar putea explica robia egipteană din tradiţia biblică.

După o şedere de mai bine de 4 secole evreii părăsesc Egiptul sub conducerea lui Moise. Urmează 40 de ani de rătăcire prin pustiu (Peninsula Sinai), timp în care Moise le-a dat evreilor cele 10 porunci ()Decalogul) şi Cartea Legii (Tora).

Sub conducerea lui Ioşua, succesorul lui Moise , evreii s- au reaşezat în Palestina (sec. XIII î.Ch.).

Evreii devin sedentari şi trec la o viaţă agricolă. Pericolul reprezentat de de filistenişi de amoniţi i- a determinat pe evrei să- şi aleagă un singur conducător, intemeind instituţia monarhiei.

Primul rege a fost Saul care a unit cele 12 triburi israelite , a constituit o armată permanentă şi a încheiat cucerirea Palestinei.

Succesorul său Davit a unit toate triburile din Palestina, a stabilit capitata statului la Ierusalim, a alcătuit o armată permanentă cu care i -a înfrânt pe moabiţi şi filisteni.