1.Piata de asigurari-concepte generale

Aparitia asigurarilor este legata de existenta unor evenimente posibile, dar incerte, care ameninta bunurile materiale, precum si integritatea corporala si chiar viata oamenilor, asa cum sunt calamitatile naturale, incendiile, bolile, accidentele. Denumirea de piata este valabila atat pentru tarile in care functioneaza mai multe organizatii de asigurare, fiind o piataconcurentiala, dar si pentru tarile unde exista doar o astfel de organizatie, existand o singura oferta de asigurare. O astfel de piata, aparent neconcurentiala, prezinta si cateva elemente de concurenta, in sensul ca singura organizatie de asigurare are menirea de a convinge persoanele fizice si juridice asigurabile sa accepte conditiile oferite de aceasta si aducand in acest fel cererea de asigurare la dimensiunea ofertei. Piata de asigurari reprezinta totalitatea de relatii economice-sociale ce apar in legatura cu crearea in comun de catre persoanele fizice si juridice amenintate de anumite riscuri a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac alte cerinte economico-financiare probabile, imprevizibile. La nivel european se poate preciza ca lumea asigurarilor a cunoscut o evolutie de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar si cu apreciabile diferentieri de la o tara la alta.

Trebuie precizat n primul rnd ca Europa este locul de aparitie a asigurarilor moderne si ramne o piataesentiala la nivel mondial, cu o crestere rapida mai ales n ramurile asigurarilor de viata si de economisire, dar ocupnd locul doi dupa Statele Unite.

2.Istoria internationala a asigurarilor

2.1.Primele forme ale distributie riscului

Reprezentand un domeniu complex, in care se imbina economia, finantele, dreptul si matematica, se considera ca asigurarile au inceput sa se dezvolte abia in perioada moderna.

Desi asigurarile nu erau dezvoltate, oamenii constientizau pericolele la care erau expusi, incercand sa se protejeze de ele inca din cele mai vechi timpuri. Au realizat ca pierderile pot fi suportate mult mai usor cand sunt impartite intre mai multi oameni, astfel s-au constituit comunitati bazate pe aceleasi interese si dispersarea riscului. Tehnici si principii ale asigurarii au aparut in comunitatile din Asia si Orientul Mijlociu Islamic, dar si in Europa Medievala.Extinzandu-se comertul spre America de Nord si restul lumii, odata cu acesta s-a extins si asigurarea. Aparitia riscului a fost determinat de anumite circumstante. Domeniile in care s-a impus distributia riscului ca o necesitate sunt:navigatia, agricultura, intrajutorarea membrilor unei comunitati si asociatiile de inmormantare.

2.1.1.Tehnici in navigatie

Pentru acest aspect luam exemplu, problema vaselor comerciantilor chinezi care transportau bunuri pe raul Yangtze. Acest rau avand portiuni care nu erau sigure, deseori se scufunda cate o nava, survenind pierderi mari pentru comerciantii chinezi.De aceea fiecare comerciant isi incarca marfa pe mai multe vase, fiecare nava transportand marfa a mai multor comercianti.Daca o nava se scufunda inainte de a ajunge la destinatie, pierderea se impartea intre mai multi comercianti, fiind evident mult mai mica decat daca ar fi fost suportata doar de unul singur.Impartind marfa pe mai multe vase, comerciantii au fost capabili sa transfere o parte a riscului de dauna.

2.1.2.Tehnici in agricultura

De asemenea agricultura este un bun exemplu ce implica riscuri.Se stie ca recoltele sunt supuse actiunii parazitilor, de aceea agricultorii din Orientul Mijlociu nu detineau loturi compacte, ci terenuri situate in diferite regiuni. Prin acest lucru, productia a scazut cu 10% sau 15%.Chiar daca productia a scazut, a avut ca efect si reducerea variatiilor anuale ale recoltei fiecarui agricultor.

2.1.3Protectia membrilor unei comunitati

Un alt exemplu a distributiei riscului ar fi cel al comunitatilor unite, cum sunt cele din Amish din Pennsylvania si Ohio(S.U.A.).Conform traditiei acestor comunitati, cand o familie membra a comunitatii, suporta o nenorocire, iar casa era distrusa, intreaga comunitate, venea in ajutorul acestei familii, participand la reconstructia cladirii. Tinerii casatoriti dispuneau de resursele comunitatii, fiind ajutati sa isi construiasca caminul.2.1.4.Asociatii de inmormantare O alta forma de asigurare de viata au aplicat primele asociatii de inmormantare, in care se desfasurau ceremonii intregi de comemorare a decedatului. Pentru aceasta, familiile celor decedati plateau o suma de bani periodic, iar pentru ca cei care cotizau la aceasta asociatie erau intr-un numar mare, suma era mica. Toate aceste exemple arata utilitatea tehnicilor de distributie a riscului in cadrul anumitor comunitati si civilizatii inainte de aparitia contractelor propriu-zise.Toate aceste concepte de asociere si transfer al riscului au fost dezvoltate si practicate inca din trecut. Insa , abia in epoca moderna s-au dezvoltat cu adevarat motode si principii stiintifice de masurare a riscurilor transferate.

2.1.5.Evolutia asigurarilor maritime

Forme de asigurare existau inca din anul 5000 inainte de Cristos, cand babilonienii au constituit si utilizat un sistem de imprumuturi maritime, fiind considerat o forma incipienta a asigurarilor. Prin tablitele asiriene gasite, stim ca babilonienii erau foarte buni comercianti, care aveau de asemenea foarte multe idei despre un contract, valoarea banilor si inmultirea lor prin imprumuturi pe camata, cu dobanda simpla si compusa.

De exemplu un negustor incredinta unui armator(proprietar sau cel care incarca nava) o cantitate de marfuri, sau o suma de bani, pentru a cumpara o cantitate de marfuri, cu scopul de a le vinde in alte orase. Anticipandu-se obtinerea unui profit, se contracta imprumutul de catre armator sau comerciant, fiind acceptata platirea unei dobanzi calculata ca procent din suma imprumutata.

Debitorul nu era silit sa restituie banii, comform contractului de imprumut maritim, in situatia in care, datorita unui accident nevoit, marfurile nu mai ajungeau la destinatie. Dobanda in cazul imprumuturilor maritime era mare fata de cazul altor imprumuturi, de aceea s-a crezut ca aceasta diferenta a fost impusa de creditor in schimbul acceptarii riscului transportului. Astfel, riscul pierderii bunurilor transportate era transferat creditorului, contra unei sume stabilite sub forma de dobanda suplimentara. Dupa conceperea contractului de imprumut maritim al babilonienilor, acesta a fost preluat de catre fenicieni, greci, romani, fiind desigur adaptat si dezvoltat de fiecare data. Juristii din secolul al XIX, au analizat contractele de imprumut maritim si au constatat ca acestea aveau aceeasi structura cu cele moderne, folosite in Londra in anul 1860.2.1.6.Piata asigurarilor maritime

Contractele de asigurare maritima usurau mult comertul medieval, fiind folosite doar daca ambele parti se puneau de acord asupra elementelor contractului. Erau deja orase in care exista o anumita experienta a asigurarilor, avand o anumita reputatie pe piata asigurarilor insa odata cu trecerea timpului, centrele europene ale asigurarilor s-au orientat dinspre orasele italiene spre centre comerciale mari, cum ar fi nord-vestul Europei:Anvers, Amsterdam, Londra.

2.1.7.Dezvoltarea asigurarilor in orasele italiene

Asigurarea propriu-zisa a fost conceputa in Italia. Specialistii sustin ca aceasta este cauzata atat de legaturile geografice dintre asigurarea relativ clasica a vremurilor romane si asigurarea oraselor italiene, cat si dezvoltarea comertului in Italia de Nord la inceputul secolului al XIV-lea. De asemenea Roma reprezenta un punct central al crestinismului, astfel atragea taxele papale din Europa, devenind un mediu foarte bun pentru dezvoltarea asigurarilor. Primele polite de asigurare din lume au fost incheiate de negustorii din Genova, Pisa,Florenta si Venetia, care erau scrise in italiana si a fost modelul pe mai departe, pe baza caruia s-au dezvoltat si celelalte, chiar si politele Lloyd`s.

Tot in Italia apar si primele societati de asigurari. Au aparut societati ce efectuau operatiuni la distante mari; se acordau imprumuturi comerciantilor ce calatoreau pe mare, debitorii fiind obligati sa ramburseze sumele primite numai daca ajungeau cu bine in port, iar fiecare imprumut era pentru o singura calatorie, riscurile financiare fiind pe seama creditorilor.

2.1.8.Dezvoltarea asigurarilor in Nord-vestul Europei

O regiune activa in comert s-a dovedit a fi Flandra,fiind renumita si prin industria sa manufacturiera textila. Zona geografica in care erau situati flamanzii era foarte buna pentru navigatie, insa nu dezvoltasera un interes pentru asta, dar si-au constituit o flota comerciala proprie. In anul 1310, in Bruges s-a infiintat o camera de asigurari, continuand sa fie unul dintre cele mai importante centre de asigurari pana in secolul al XV-lea.In Italia s-a realizat prima incercare de reglementare a asigurarilor, cunoscuta ca si Ordonanta din anul 1435, prin care se urmarea prevenirea abuzurilor si a fraudelor si stimularea armatorilor spanioli.

Un secol mai tarziu, nord-vestul Europei devenise un important centru comercial la distanta, remarcandu-se Anversul, iar in secolul XVII-lea, centru comertului european se muta la Amsterdam in care se stabilesc relatii comerciale in intreaga lume, fiind de asemenea un loc foarte bun de a deschide o afacere. Dezvoltandu-se comertul la distanta, in anul 1598 s-a creat o Camera pentru asigurari, iar in anul 1609, au fost infiintate Banca Amsterdam si Bursa Amsterdam. Banca nu percepea comision pentru serviciile bancare si transferurile monetare, sediul avandu-l in apropierea Bursei care reprezenta una din primele piete bursiere ale lumii, constituind de astfel si centrul asigurarilor maritime, aflate in continua dezvoltare.

2.1.9.Dezvoltarea asigurarilor in Anglia Chiar daca englezii au acordat o importanta mare activitatilor economice, Anglia nu s-a bucurat de un comert prosper in Evul mediu, orasele limitandu-si negotul la nivel de regiune si de asemenea, comertul maritim era foarte slab dezvoltat, lana fiind aproape singurul articol cerut la export. Cu toate ca nu au avut un comert prosper, englezii au fost receptivi la politele de asigurare ale italienilor, jucand un rol important in dezvoltarea asigurarilor in general. Notarii erau cei care incheiau si eliberau contractele si tot ei aveau o evidenta sa politelor incheiate. Cu toate acestea, nu se stie exact cand a fost emisa prima polita de asigurare in Anglia. Frederick Martin afirma ca cea mai veche polita cunoscuta exista din 15 februarie 1613, insa R. J. Mardsen considera ca aceasta dateaza din 1524. Lombard Street era considerat centrul pietei asigurarilor, insa piata nu era intocmai dezvoltata , asigurarea maritima din secolul al XVI-lea era caracterizata prin absenta societatilor de asigurari. In anul 1570 a fost infiintata Bursa Regala denumita Royal Exchange, iar in 1576 s-a infiintat Camera de Asigurari in cadrul Royal Exchange, undepana in 1690 trebuia sa fie inregistrate toate politele semnate. Constituirea acestei Camere de Asigurari avea drept scop inlaturarea practicelor neloiale care erau preponderent in dezavantajul pietei asigurarilor.

2.2.Evoluatia asigurarilor de viata

La sfarsitul secolului al XVII-lea, persoanele care erau interesate sa investeasca in transporturi se intalneau la Cafeneaua Edward Lloyd`s, in care se incheiau contracte de asigurare maritime. S-a editat si un ziar, Lloyd`s in care se relatau toate noutatile maritime. In prezent, piata Lloyd`s isi are sediul in cladirea Lloyd`s din Lime Street, City of London. Initial erau incheiate doar contracte destinate asigurarilor maritime, insa spre sfarsitul secolului al XIX-lea a inceput si subscrierea asigurarilor ne-maritime. Cele mai frecvente asigurari incheiate sunt: aigurarile de incendiu, cele de raspundere, accidente, furt, avariere, mijloace de transport si marfuri transportate, in tranzit sau depozitate, animale. S-a introdus anumite tipuri de asigurari: prima polita de asigurare a locuintelor impotriva riscului de spargere, prima polita de aviatie, prima polita de asigurari de autovehicule, chiar si prima polita de asigurare a satelitilor. Caracteristici ale pietei Lloyd`s: au incheiat contracte de asigurari si reasigurari in peste 100 de tari; pe piata Lloyd`s activau 1124 de membri individuali si 1017 membri corporativi, grupati in 62 de sindicate; 44 de managing agents subscriau riscurile propuse de brokeri pentru clientii lor; 11 consultanti autorizati activeaza pe piata; in prezent, piata Lloyd`s detine peste 72.000 de contracte de asigurari cu clinti din intreaga lume; din anul 1967 au fost acceptate ca membri si femeile.

Din ianuarie 1994, deja sunt doua categorii de membri, membrii individuali, ce erau cunoscuti sub termenul deNames si membri corporativi. Membrii individuali au ajuns in anul 1998 in numar de 6825, iar din 1968 puteau fi de orice nationalitate dar cu domiciliul in Regatul Unit sau in Commonwealth. Membrii corporativi sunt persoane juridice care trebuie sa depuna la Lloyd`s sume in valoare de 500 000 lire sterline.

Pentru a fi admis ca membru , o persoana trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: varsta minima sa fie de 21 de ani, sa fie recomandat de 5 membri ai corporatie Lloyd`s, sa fie integri, sa aiba o avere de cel putin 250 000 lire sterline, sa accepte tranzactionarea de asigurari in nume propriu cu raspundere nelimitata, nu se cer cunostinte sau experienta in domeniul asigurarilor. Principalele tipuri de asigurari ce se tranzactioneaza pe piata Lloyd`s se grupeaza in patru sub-piete: aigurari maritime, asigurari non-maritime, asigurari de aviatie si asigurari auto.Astazi, aceasta piata este cea mai importanta sub aspectul veniturilor si aduce circa 52% din primele de asigurari ale pietei Lloyd`s. Inafara de cele patru categorii, pe piata Lloyd`s se asigura si o mare varietate de riscuri neobisnuite cum ar fi: picioarele fotbalistilor, mainile pianistilor, vocile cantaretilor. De asemenea Lloyd`s este recunoscuta pe piata pe care s-au asigurat marile vedete:actori, sportivi, cantareti. Printre acestia putem aminti: Gene Kelly, Elizabeth Taylor, Frank Sinatra, Richard Burton, Sir Laurence Olive si multi altii. Lloyd`s proteja bunurile personale ale starurilor, printre cei mai renumiti amintim:Eric Clapton, Phil Collins, Bob Dylan, Michael Jackson, Bros, Billy Joel.Tot prin secolul al XVII-lea, societatile pe actiuni East India Company sau South Sea Company si Royal African Company, si-au marit capitalulprin vanzarea actiunilor unor investitori care isi imparteau profitul, dar care nu riscau mai mult decat valoarea investitiilor respective.In anul 1720 s-a declansat o prabusire economica cunoscuta sub numele de South Sea Bubble. In acea perioada doar doua companii aveau voie sa incheie contracte de asigurari maritime: London Assurance si Royal Exchange. Aceasta restrictie era in avantajul Lloyd`s, dezvoltandu-se si devenind principala piata pentru asigurari maritime din Anglia. In anul 1871 se emite un act de Parlament, prin care Lloyd`s devenea o societate pe actiuni, continuand sa functioneze astfel si dupa noile legi. Datorita intampinarii a tot mai multor greutati si nedreptati, s-au constituit asociatii profesionale cum ar fi breslele, corporatiile, sindicatele.Evoluand, unele dintre ele functioneaza ca sisteme actuale, care acorda ajutoare banesti in caz de imbolnavire, rente de invadilitate, pensii. In secolul al XIV-lea , in Florenta, se constituie Monte delle doti, un asezamant care avea drept scop ajutarea tinerilor casatoriti. Suma era inapoiata dupa cativa ani fiind de cinci ori mai mare decat cea initiala. Tot in aceeasi perioada au aparut asigurari pentru ce cadeau prada piratilor. Se sustine ca inca din perioada saxofona(827-1015), exista in Londra o societate ce se ocupa cu rascumpararea scavilor. Mai tarziu, prin anul 1300 apare o companie de asigurari cu acest scop. Mai tarziu asigurarile de viata erau obiectul unor pariuri, astfel in 1588, Senatul din Geneva a emis o ordonanta de restrictii acestor pariuri. In Anglia datorita caracterului aventurier al englezilor , pariurile privind durata de viata a indivizilor au fost practicata pana in 1720. In 1698 s-a infiintat compania de asigurari de viata Societe de Merciers, primind in asigurare oameni casatoriti daca erau sanatosi, ce nu erau marinari sau militari si nu depaseau varsta de 60 de ani, in schimbul unor sume de bani, societatea se angaja sa ofere o renta anuala sotiei asiguratului, in cazul in care ar fi ramas vaduva. Un an mai tarziu, in anul 1699, Stansfeld impreuna cu cei 200 de asociati ai sai, infiinta societate care iti oferea suma de 500 de lire sterlire familiei oricarui asociat daca acesta ar fi decedat. Fara a se cunoaste, Stansfeld a constituit inca o societate, la fel ca si precedenta, dar neaducand profit, ambele au dat faliment la scurt timp de la infiintare. Multi autori considerau insa ca prima institutie de asigurari de viata din Anglia a fost infiintata cu acordul reginei Anna abia in 1706. Episcopul Thomas Allen si alte persoane importante, au pus in comun sume de bani si au constituit compania Amicable Society sau Perpetual Assurance,companie care a durat pana in 1866, mai bine de o suta de ani. Mostenitorii subscriitorilor decedati ai companiei primeau o suma de bani anual, stabilita de societate. Anul 1760 a fost marcat de un eveniment important in evolutia asigurarilor de viata ale Angliei, constand in realizarea unui nou sistem de stabilire a primelor de asigurare. Conform tabelelor de mortalitate realizate de Jonh Graunt si Edmund Halley, si a noii metode, prima anuala era determinata in functie de varsta persoanei asigurate, iar suma se stabilea la un capital fix, fara a o putea mari sau micsora dupa bunul plac. The Equitable Society for the Assurance of Life and Survivorships a fost constituita in 1761 de savantii timpului, fiind considerata printre primele societati moderne de asigurare. In anul 1787, s-a infiintat, ca girant pentru operatiunile de asigurari asupra vietii, Compagnie Royale, societate ce avea un capital de 8 milioane de franci. In aceasta companie a lucrat Duvillard, cunoscut pentru sudiile sale in asigurari, dar si pentru tabelele de specialitate care ii poarta numele. Compagnie Royale isi lua clientii din randurile aristocratiei, disparand in 1789, in timpul Revolutiei.

2.4.Evolutia asigurarilor contra incendiilor

In din secolul al XI-lea, au fost impuse prin lege stingerea lumanarilor si acoperirea focurilor din locuinte pe timp de noapte, deoarece frecventa incendiilor era din ce in ce mai ridicata. Incendiu reprezenta cu adevarat un pericol mai ales ca existau din ce in ce mai multe constructii din lemn, astfel pe 2 septembrie 1666 in Londra, focul isi lasa amprenta intr-un mod tragic. Astfel dupa 4 zile, focul a distrus 13.200 de cladiri(locuinte, biserici, magazine), insa pierderile de vieti omenesti erau putine, intre 5 si 16 persoane. Valoarea pagubelor s-a ridicat la aproximativ 10 milioane de lire sterline, suma care in 1999 reprezenta 53 de milioane de dolari, mentionand ca veniturile Londrei din acea perioada erau de 12.000 de lire sterline pe an. Efectele dezastrului au determinat autoritatile de atunci de a impune anumite masuri pentru prevenirea unui alt dezatru similar. Astfel, s-a impus ca fiecare cartier sa dispuna de 800 de galeti, 50 de scari mobile si multe alte echipamente de stingere a incendiilor; la fel gospodariile trebuiau dotate cu galeti iar cetatenii aveau obligatia de a ajuta la stingerea focului.

S-au dat legi permitand constituirea unor organizatii care sa despagubeasca pierderile de dupa incendii,o astefel de organizatie a fost intreprinsa de catre Nicholas Barbon, care se ocupa de construirea si vanzarea locuintelor. Prin clauzele contractului el era obligat sa repare orice casa distrusa de incendii. Datorita succesului in anul 1680 isi extinde afacerea , infiintand separat Insurance Office for Houses. Conform unor autori, Barbon ar fi constituit in 1667, pe langa Bursa Indoneza , prima societate de asigurari numita The Fire Office, iar din 1680 a fost numita The Phoenix Fire Office. Pentru a fi identificate cladirile asigurate aveau o emblema atasata, inscriptionata cu o pasare renascand din cenusa. La inceput pompierii nu participau a stingerea incendiului, daca acea cladire nu era asigurata de compania lor. Mai tarziu insa companiile de asigurari au donat munincipalitatii echipamente de stingere a incendiilor. Astfel, primaria angaja pompieri pe care ii rasfira in tot orasul, iar atunci cand avea loc un incendiu, actionau chiar daca cladirea era asigurata sau nu. O alta companie, Sun Fire Office a fost infiintata in anul 1710, iar in anul 1726 si-a extins rapid activitatea, depasind alte societati la fel. A incheiat cateva contracte de asigurare in Scotia si in Tara Galilor, insa aceasta practica nu a fost foarte bine inteleasa in afara Londrei. Americanii au fost foarte receptivi, atat cu asigurarile maritime, cat si cuasigurarile impotriva incendiilor. Astfel prima companie americana de asigurari contra incendiilor constituita in anul 1735 in Charleston, sub denumirea de Friendly Society for the Mutual Insuring of Houses against Fire. Fiecare membru al companiei avea obligatia de a achita o prima a carei valoare reprezenta un procent din suma asigurata. Pe 18 noiembrie 1740, in orasul Charleston are loc un incendiu ce a facut scum 300 de cladiri. Pentru a fi evitate asemenea evenimente, William Penn, intemeietorul Philadelphiei, a proiectat orasul cu un sistem de strazi perpendiculare. Benjamin Franklin s-a ocupat de realizarea unor sisteme de iluminare a orasului, cat si angajarea unor agenti de paza pe timp de noapte, care sa indice rapid posibilele incendii. Benjamin Franklin a fost unul dintre fondatorii asociatiei Philadelphia Contributionship for the Insurance of Houses from Loss by Fire, care era o societate mutuala, organizata dupa modelul societatilor din Anglia. In anul 1787, una dintre primele societati de asigurare pe actiuni a fost Baltimore Insurance Company, fiind autorizata de Tribunalul din Maryland, iar mai tarziu a fost cunoscuta sub denumirea de Maryland Insurance Fire Company. Desi americanii dadeau o importanta mare prevenirii pagubelor de incendii, in secolul al XX-lea nu a trecut nici un an fara sa se inregistreze un incediu, iar in 1908 si respectiv 1922, s-au produs pana la 7 incendii. In prezent, incendiile catastrofale nu mai sunt atat de prezente, insa a crescut frecventa incendiilor care se intind din zonele impadurite catre zonele de concentrare a activitatii economice.2.5.Evolutia asigurarilor agricole Comertul fiind principala ocupatie a comunitatilor, iar proprietatile apartinand doar unei clase, nu se simtea necesitatea practicarii asigurarilor agricole, mai ales ca oamenii o perioada indelungata puneau pericolele naturale pe baza zeilor. Pana la infiintarea unor societati, a aparut ideea de ajutor reciproc intre micii proprietari de pamant. Acestia fiind solidari dadeau din recolta lor si celor ce ereau loviti de pericolele naturii. In secolele XI-XII, existau asociatii ce aveau drept scop ajutorul reciproc in cazul pagubelor agricole sau in cazul mortalitatii vitelor, au fost infaptuite in Anglia, Danemarca,Islanda, cat si Germania. In anul 1556, in Spania apar asigurarile de vite, fiind legate de asigurarea slavilor si garantarea transportului animalelor pe mare. Mult mai tarziu, prin 1710 s-a constituit in Londra o asigurare a cailor, care asuma garantia contra mortii naturale, a furtului si a invadilitatii animalului asigurat. In anul 1765 s-a constituit prima societate de asigurari agricole, in Silezia, printr-un edict al lui Frederic cel Mare, care a impus tuturor proprietarilor de vite sa incheie o asemenea asigurare. Astfel despagubirile pe cap de vita:valoarea pentru un bou era 10 taleri, iar pentru o vaca 6 taleri. Astfel de societati s-au infiintat in 1774 in Danemarca si in 1782 in Austria. Asigurarea agricola a devenit mult mai evidenta pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea , dupa reforma agrara. Primele asigurari contra grindinei au aparut in Scotia in anul 1780, iar in Franta existau doua societati de asigurare, una pentru vine si una pentru grane.

2.6.Comitetul european de asigurari(CEA) CEA(Comitetul European de Asigurari) este una dintre cele mai importante companii care are preocupari in asigurari, ce a fost constituita in anul 1953, avand in prezent 29 de membri, cu sediul in Paris. O fost infiintata cu scopul de a reprezenta si promova interesele asiguratorilor Europei, prin schimbul de opinii si experienta a asigurarilor.

Zona Economica Europeana(European Economic Area) era piata unica a asigurarilor in Europa si acoperea 27 de tari. Asigurarile s-au dezvoltat odata cu cresterea economica, astfel in 1997 asigurarile de viata cresc cu 14,1% fata de cele non-viata care au o crestere mai lenta cu 8,8% fata de anul 1996. De asemenea, Uniunea Europeana a inregistrat o crestere a asigurarilor cu 8,8% in 1997 fata de 1996. In 1998, CEA era una dintre cele mai mari 3 piete de asigurari din Europa formata din Franta, Geermania,Marea Britanie si reprezentand 67,1% din totalul asigurarilor de viata si 64,9% din totalul asigurarilor non-viata. In 1996 , societatile de asigurari din Uniunea Europeana administrau active in valoare de 2,381 mld ECU, iar in 1997 aproximativ 2,660 mld ECU, reprezentand peste 37% din PIB european.

Franta, Germania si Marea Britanie, detineau impreuna 63% din totalul primelor incasate si 70% din Uniunea Europeana. Italia, Elvetia si Spania detineau 20,5% din volumul de prime incasate de tarile membre CEA in 1998, fiecare avand ponderi intre 6,6% si 3,9%. Iar restul de tari din Uniunea Europeana detineau 4% din volumul primelor incasate.In 1997, 10 tari aveau activitate de asigurari de peste 50% dintre care Luxemburg si Finlanda cu peste 75%, Elvetia, Marea Britanie, Suedia, Franta, Irlanda si Danemarca intre 60% si 75%, Olanda si Cipru intre 50% si 60%.

Ratingurile companiilor de pe piata europeana a asigurarilor sustin previziuni optimiste, n conditiile n care 79% dintre companiile monitorizate au primit rating stabil, 16%, si doar 5% au fost notate cu rating negativ. Aceste ratinguri s-ar putea chiar ameliora, n conditiile n care companiile din industria asigurarilor vor demonstra ca profitabilitatea afacerilor din 2006 este sustenabila pe termen lung", a declarat analistul Standard &Poor's Simon Marshall, citat n raportul agentiei. Potrivit lui Marshall, factorii care ar putea deteriora ratingul companiilor europene de asigurari ar fi proasta administrare si integrare a achizitiilor de companii, precum si volatilitatea de pe pietele de capital. Aceste previziuni pozitive pentru anul 2007 s-au stabilit si datorita sezonului de uragane din Statele Unite din anul 2005 care a dus la majorarea pretuluiasigurarii riscului de catastrofa.

Asigurarile din tarile Uniunii Europene se diferentiaza de la o tara la alta n functie de anumite variabile, precum: procentajul persoanelor ce poseda autoturisme si locuinte, sistemul de pensii si asigurarile de sanatate. n unele tari, asigurarile de viata au un procentaj mai mare dect asigurarilenon-viata.

Dupainformatiile oferite de reportul din mai 2005 de pe piataasigurarilor europene se observa ca piata Europei de Vest este ajunsa la maturitate, iar piata Europei de Est este ntr-o continua crestere, de unde si noii actori intrati pe piata. n anul 2005, piata de asigurari europeana a nregistrat o crestere de 4,5%, ceea ce nsumeaza 978 de miliarde euro. Conform statisticilor facute de EUROSTAT, rata de angajare s-a majorat intre 1995 si 2004 cu 0,5%, dar ce este de remarcat este numarul persoanelor angajate in asigurari care aveau varsta cuprinsa intre 50 si 64 de ani, a crecut in acest interval cu 27%. In anul 2004 Europa a detronat America de Nord luand pentru prima data in istorie locul acesteia, drept cea mai mare piata de asigurari din lume.

Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii sunt cei mai mari jucatori ai pietei de asigurari din lume, n 2004, Uniunea Europeana detinnd 34,4% din totalul primelor subscrise la nivel mondial, iar Statele Unite ale Americii, 33,8% din totalul subscrierilor. n perioada analizata, la nivelul tarilor Uniunii Europene s-a nregistrat un volum total de prime subscrise de peste 896,7 miliarde euro, sectorul asigurarilor de viata genernd prime n valoare de peste 529,3 miliarde euro, iar cel al asigurarilornon-viata de 367.6 miliarde euro.

3.Dictionar:

Armator = persoana care armeaza o nava, proprietar de nava;

Subscriitor = persoana care semneaza un act, un tratat, o conventie;

Conjurat = proiect realizat in secret, prin care un grup de persoane uneltesteimpotriva statului sau a unei persoane;

Mutualitate = se face in mod reciproc si simultan, acordul ambelor parti;

Ghilda = asociatie politica, economica si religioasa;

Confrerie = asociatie constituita in scopuri caritabile, grupare de oameni cu pareri comune;

Dota = a pune la dispozia unei institutii sau unei intreprinderi fonduri banesti necesare activitatii ;

ECU = unitate monetara europeana.

4.Bibliografie :

1. Dan Anghel Constantinescu, Tratat de asigurari, volumul I, Editura Economica, 2004.

2. www.regielive.ro

3. www.referate.ro

4. Curs PotalFeaa

1