BOCªA CULTURALÃ ½ 1

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃISSN 1582-9375 ANUL XXI. NR. 2 (109) / 2020

GABRIELA ªERBAN

Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa,dincolo de pandemie...

Precum bibliotecile din þarã ºi din lume, ºi biblioteca publicã bocºanã este profund afectatã deapariþia ºi rãspândirea cu repeziciune a coronavirusului (COVID19).

Având în vedere evoluþia epidemiei, declaratã ulterior, de cãtre OMS, pandemie, începând cu datade 16 martie 2020 la Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” din Bocºa (Caraº-Severin) s-au luat mãsuride prevenire a apariþiei ºi rãspândirii acestei groaznice boli.

Astfel, au fost anulate sau amânate toate evenimentele culturale ºi activitãþile de educaþie permanentãpropuse spre desfãºurare în aceastã perioadã; de asemenea, au fost suspendate serviciile pentru public,precum ºi serviciul relaþii cu publicul.

Considerând cã mãsurile de prevenþie sunt esenþiale pentru evitarea contractãrii virusuluiCOVID19, s-au luat mãsuri adecvate pentru a proteja sãnãtatea angajaþilor, a colaboratorilor, a celorcare, dintr-un motiv sau altul, sunt obligaþi sã treacã pragul instituþiei în aceastã perioadã. Aºadar, înbibliotecã se desfãºoarã activitãþi permanente de curãþenie, dezinfectare, angajaþii fiind echipaþi cu mascãºi mãnuºi protectoare, asigurate de administraþia localã, mãsuri de igienã obligatorii ºi eficiente. Deasemenea, au fost sistate deplasãrile în afara instituþiei, cu foarte mici excepþii.

În aceastã perioadã de „izolare”, angajaþii bibliotecii au în atenþie fondul de documente, lucrândla prelucrarea unor donaþii consistente de carte. La sfârºitul anului 2019 biblioteca bocºanã a fostbeneficiara a douã importante donaþii de carte: una din partea familiei prof. Craiovan (Reºiþa) ºi cealaltãdin partea familiei av. Lucian Stancu (Orºova). Este vorba despre câteva sute de volume care trebuietriate, înregistrate, prelucrate ºi aranjate în rafturile bibliotecii.

De asemenea, se lucreazã la realizarea unor Cataloage privind Fondul special de carte de laBiblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa. Acest fond special cuprinde carte veche, carte cu autograf ºicarte cu ex libris ºi ediþii bibliofile.Acestui „fond special” i se alãturã ºi fondul de carte „Banatica”, fondcare necesitã, de asemenea, atenþie, fiind într-o permanentã dezvoltare prin adãugare de noi titluri ºinoi exemplare de volume ºi publicaþii din Banat.

Ca de obicei, angajaþii bibliotecii lucreazã ºi la redactarea revistei „Bocºa culturalã”, intratã în celde-al XXI-lea an de apariþie.

În aceastã perioadã Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa pregãteºte ºi cea de-a XIII-aediþie a Concursului Judeþean de creaþii literar-artistice „Gânduri cãtre Dumnezeu”. Lucrãrile – celeliterare – se primesc on-line, pe adresa de email a bibliotecii (biblioteca_bocsa@yahoo.com), pânã în 31mai 2020 (termenul a fost prelungit). Desenele ºi lucrãrile artistice trebuie aduse la sediul instituþieiîn original.

Corespondenþa cu diverºi colaboratori din þarã ºi strãinãtate este încã o preocupare importantã aslujitorilor cãrþii bocºene, precum ºi contactul permanent, comunicarea cu utilizatorii serviciilor bibliotecii,pentru diverse informaþii ºi lãmuriri.

Se cunoaºte faptul cã, în incinta Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea” Bocºa îºi desfãºoarãactivitatea ºi Centrul Catehetic „Vasiova” coordonat de pr.dr. Daniel Crecan, iar multe dintre activitãþile

888(Continuare în pag. 9)

2 ½ BOCªA CULTURALÃ

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteSerile duhovniceºti din Postul Paºtelui la

Biserica Ortodoxã „Naºterea Maicii Domnului”Bocºa Vasiova

În perioada 9 – 14 martie 2020, la Biserica Ortodoxã „Naºterea Maicii Domnului” din BocºaVasiova s-au desfãºurat serile duhovniceºti, obiºnuite în acest Post al Paºtelui, „timp al primãveriiduhovniceºti”.

Din cauza tristei situaþii din þarã ºi din lume, având în vedere evoluþia COVID-19, lumeatemându-se ºi protejându-se de aceastã epidemie (declaratã ulterior, de cãtre OMS, pandemie), prezenþala sfânta Bisericã în aceastã sãptãmânã a fost mai scãzutã, însã, credincioºii prezenþi s-au bucurat atâtde slujbele oficiate de cãtre preotul dr. Daniel Crecan, cât ºi de cuvintele de înþelepciune rostite decãtre invitaþii acestuia.

Aºadar, în prima searã, pr. Mihai Zaharia de la Parohia Dognecea a pus la sufletele credincioºilorun cuvânt despre „Post, rugãciune, fapte bune ºi foloasele lor duhovniceºti.”

Marþi, în cea de-a doua searã, a fost invitat pr. Petru Vintilescu de la Parohia Vermeº, iarfrumoasa sa cuvântare a avut ca temã „Euharistia – izvor al vieþii veºnice”.

În cea de-a treia searã a fost prezent pãrintele Ciprian Costiº de la Biserica „Pogorârea Sf. Duh”Bocºa Montanã, cel care a pus la sufletul credincioºilor prezenþi un frumos cuvânt despre aceastãperioadã deosebitã din punct de vedere duhovnicesc, postul mare, despre „urcuºul spre Înviere”, despreapropierea oamenilor de cele sfinte, despre spovedire ºi sfântã împãrtãºire, despre redescoperireaadevãratei nobleþi a sufletului.

Seara de joi, 12 martie 2020, cea de-a patra ºi cea mai lungã din aceastã sãptãmânã binecuvântatã,a aparþinut cãrþii ºi cãlãtoriei, dar nu orice cãlãtorie, ci una a inimii, în „locurile unde s-a arãtat înlume iubirea ºi lucrarea minunatã a lui Dumnezeu pentru oameni ºi prin oameni.” Invitat a fostmanagerul Bibliotecii „Tata Oancea” Bocºa, Gabriela ªerban, de astã datã în calitate de pelerin peurmele Mântuitorului. Credincioºii prezenþi au vizionat imagini din acest pelerinaj, au ascultat poveºtiºi au luat parte la prezentarea volumului „Shalom from Israel. Pagini din jurnal de pelerin” (Reºiþa:TIM, 2019).

Cea de-a cincea searã a aparþinut pãrintelui ªtefan Ionuþ Puºchiþã de la Parohia Ocna de Fier,cel care l-a reamintit ºi a adus un cuvânt de cinstire Sfântului Ierarh Nichifor, patriarhul Constantinopolului.

Sâmbãtã, în cea de-a ºasea searã, invitatul pãrintelui Daniel Crecan a fost istoricul Mihai Viºan,iar subiectul a fost unul interesant, dr. Mihai Viºan aducânt în atenþia credincioºilor prezenþi file deistorie localã, date demografice privind Bocºa de ieri ºi de azi.

Sãptãmâna serilor duhovniceºti s-a încheiat cu Taina Sfântului Maslu lacare au luat parte ºapte preoþi: pr. IonDãnuþ Liuba (Izgar), pr. Petru Vintilescu(Vermeº), pr. Ioan Vâºcu (Berzovia), pr.Ciprian Costiº (Bocºa Montanã), pr. MihaiZaharia (Dognecea), pr. ªtefan IonuþPuºchiþã (Ocna de Fier) ºi preotul gazdã,dr. Daniel Crecan.

O sãptãmânã binecuvântatã, darbucuria acestor seri duhovniceºti a fostumbritã de teama ºi durerea pricinuitede epidemia din ce în ce mai existentã.De altfel, trebuie sã precizez cã, lafinalul fiecãrei seri, preoþii, dimpreunãcu credincioºii, au rostit o rugãciune desãnãtate ºi stopare a epidemiei iscatãde virusul COVID-19.

Gabriela ªerban

BOCªA CULTURALÃ ½ 3

Jurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieMARIA NIÞU

Mi-a sãrit muºtarul!Jurnal de pandemie. 1 Mai 2020. Nu ºtiu a

câta zi de izolare din motiv de cauzã, de scop, deGauadalajara ºi de Agent 007 Corona Covid 19.

Friday. Vinerea neagrã. Nu e voie la bere,grãtar cu mici ºi muºtar! Mi-a sãrit muºtarul! Defapt, de zile bune îmi tot sare muºtarul, cu fiecareordonanþã (militarã!!) abramburealã abracadabrantã,ca de conspiraþii din rãzboiul stelelor. De data astami-a sãrit cu mici ºi cu grãtar cu tot! De parcãmult aº fi mers eu la grãtar cu mici, bere ºimuºtar de 1 Mai Muncitoresc! Dacã vreau bere ºimici cu muºtar, iau când mã gâdilã cheful, nuaºtept o datã de calendarul mã-sii ºi bilet de voiede la Prefecturã. Nu prea mã omor eu dupã bereºi mici cu muºtar, doar cã acu’ mi-a sãrit muºtarul,aºa, din principiu! Pânã ºi libertatea unui mic cumuºtar (dacã aº avea poftã!) mi-e încãlcatã! Maiceva ca-n Orwell!

La drept vorbind, eu l-am sãrit pe el ºi elm-a sãrit pe mine, cã nu am dat ochi unul cualtul!

Cicã e sport colectiv sãritul muºtarului, maiceva decât cum sari capra, stau eu caprã apoi staitu caprã, când nu e capra de la sala de gimnasticã.Dacã e capra furioasã cã tocmai i-ai tãiat iedul dePaºti, sari capra iute, sari gardul, sari pârleazul,sã nu sarã ea pe tine.

Sã stau acasã ºi sã fac mici la grãtar,pebalcon! Cãrbuni am, balcon am, grãtar am, miciam, dar… pentru ce?! dacã n-am chef acum?!Vecinii or sã sune la 112, cã le violentez intimitateaaerului, agresiune la aerul proaspãt, primãvãraticde iarbã verde! „Atmosfera” ar fi de iarbã uscatã,ori arsã, pârlitã de jar ºi soare la grãtar! Înpoieni, însã, ar fi minunea care n-a fost nicicând:liiiiniºteaaaa de iarbã verde!

Ei nu, cã-mi sare iar muºtarul! (Care caprã,care muºtar?!).

Cum au dispãrut hârtia igienicã, fãina ºimãlaiul, în primele zile de pandemie… (mondialã!!!),uite cã acum a dispãrut ºi muºtarul! Mi-a sãritmuºtarul de pe raft! Nu se poate pune fãinã ºimãlai la grãtar, mici din mãmãligã, unºi cu fãinã,daþi prin pesmet, stropiþi cu bere!

Bere Holsten, cã e mai ieftinã decât Ciucaº,bere brand german, trimisã cu drone, la baxuri, înizoletã, de cãtre cei plecaþi recent în Germania lacules de sparanghel… Sparanghelul ei de strategiepandemicã, ruptã-n cur la vama Nãdlac! Nãdragulcui nu stã închis în casã! Eins, zwei, Polizei!

N-o sã pricep, nici în ruptul capului miºcarea

asta …de ºah cu nebunul! Cicã aºa au vrut ei,s-au înghesuit buluc sã plece, ca la vacanþã în LasVegas! În coloane ca de deportaþi din lumea atreia pe plantaþiile sclavei Isaura! ªi saºii au vrutsã plece, când a fost cu zbughitul lor în Germania,ºi parcã erau mai în dreptul lor! ªi mare scandalretro, cã au fost vânduþi de Ceau pe mãrci germane!Fãcea ºi omul un ban cinstit, cã, dacã aºa au vrut,sã nu plece degeaba, ca de la o casã strãinã!

No, ni mã, piano pianissimo, cã iar mi-asãrit muºtarul!

E doar sport naþional de 1 Mai ºi acum uitecã ne sare 1 Mai, chiar înaintea CampionatelorMondiale. A sãri cu sarea în bucate, sare pe ranastatului în casã. Iar parcarea de la Pãdurea Verdee pustie, Doamne, ce pustie mai e, din verde a datîn roºu de zgurã-n ecomonie!

Pânã la urmã mi-a aruncat cu praºtia muºtarpeste gard vecina, cã ºi ei i-a sãrit muºtarul!Care-i rãmãsese de la Paºti, de la friptura demiel! Zãu, uite aºa: a fãcut picioare ºi a sãritîntr-un picior pânã la mine borcanul cu muºtar!Cã nu era sã mã sarã muºtarul, eu ºi berea fãrãmuºtar la mici - mititei, moare neica dupã ei.

ªi totuºi, de unde pânã unde s-a încetãþenitexpresia asta, cã-i „sare muºtarul” unuia care esupãrat, se enerveazã repede, e iritat brusc deceva?! (Cã muºtarul ãsta vãd cã nu are maniere,nu acþioneazã tacticos, ci brusc, dintr-o sãriturã ºigata, þi-a pãtat obrazul!)

Sigur de la o zi de 1 Mai, din cine ºtie cevremi în carantinã! Fãrã bere, fãrã grãtar ºi fãrãmici cu muºtar! Mai þineþi minte snoava?! „Cumdoriþi micii, cu muºtar sau fãrã?”. „Cu muºtar! Cumuºtar!” A doua zi dupã 1 Mai muncitoresc,muncitorul nostru nimereºte la un congres luuung,unde bineînþeles cã adoarme. E trezit brusc deropotul de aplauze ºi sacadarea: „Pe Ce Re! Pe CeRe!” Nedezmeticit, se-nscrie speriat în cor, aplaudândºi scandând zelos: „Cu muº-tar! Cu muº-tar!”Bineînþeles cã bãieþilor cu ochi albaºtri le-a sãritmuºtarul pe nas, ºi l-au sãltat în dubã, sã cugete:„cum doriþi micii? cu muºtar sau fãrã muºtar?!”

Ei nu, nici de aici, dintr-un banc (acumrãsuflat!), nu e originea expresiei „a-i sãri muºtarul!”

E o expresie colocvialã, idiomaticã, ca deargou miºtocar. Strãinii care vor sã parã cool, sedau în vânt dupã astfel de expresii, româneºti„funny”, amuzante rãu (deºi nu e prea amuzantsã-þi sarã muºtarul!) Englezul spune „Sunt supãrat”,”I’m upset”, ori „I am losing my temper”, „mi-ampierdut cumpãtul”, dar nu „my mustard will jumpoff”- mi-a sãrit muºtarul (doar dacã nu e vorba deinfulecat prea rapid un hot dog cu muºtar!) Cândenglezul se enerveazã, nu-i sare muºtarul, dar îºi

4 ½ BOCªA CULTURALÃ

Jurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemiepierde cumpãtul, firea, ori, în expresii idiomaticeîºi pierde… capra! „He lose one’s goat”!

Cu un francez m-aº înþelege mai repede, ºiel când „se enerveaza repede”, are o expresieasemãnãtoare: „la moutar de lui monte au nez” „ise urcã muºtarul în nas”. Poate totuºi a rãmasexpresia dintr-o altercaþie în bucãtãrie, cu condimentprea pipãrate, cum ar fi mustar cu hrean. cândiuþeala potenþatã de hrean îþi bufneºte pe nas!

Ca în gimnasticã, sportul ãsta cu sãritul e lamai multe aparate: îi sare muºtarul, dar la fel debine ºi familiar, îi sare (cuiva) þandãra (sau arþagul,aºchia, bâzdâcul, þâfna) ori schimbã acþiunea, îºiiese din pepeni, e scos din pepeni, tot când seenerveazã, aºa dintr-o datã ºi chiar pentru onimica toatã! ªi asta trebuie lãmurit, Agent 007,cum vine?!

Dacã multe expresii idiomatice ori vorbecelebre au povestea lor culturalã, istoricã, folcloricãetc, regãsibilã în diverse surse (cum ar fi „pevremea lui Pazvante Chiorul!, ori „a lui PapurãVodã”, de la Ana la Caiafa etc.), astea din domeniulculinar zãu cã îþi cam alunecã printre degete.

Cum sunt consemnatã la domiciliu (doar înºcoala generalã mai primeam pedepse cu statulobligatoriu în casã, taman de la activitãþile preferate,ºi taman când era soarele mai jucãuº), nu potmerge la bibliotecã, sã caut în dicþionare explicaþiiclamate de lingviºti cu greutate despre origineaexpresiei „a-i sãri muºtarul!”. Cum „Mister Googleºtie tot” nu-mi mai spune nimic, sã n-o dau pearãturã ºi sã vorbesc dupã ureche, mã opresc aici,mãrturisind cã sigur ºi ºtiinþific nu ºtiu de undevine expresia „mi-a sãrit muºtarul!”.

Dar zãu cã-mi sare muºtarul rãu de totdacã nu aflu pânã la urmã.

Tema de casã este „Cu muº-tar!”

Întâmplarea care aoprit timpul în loc...

(Din jurnalul unui profesor)

A fost odatã... mi-a fost dat sã cred cã mãaflu într-o poveste, dar nu una minunatã, sã trecprin întâmplarea care a oprit timpul în loc. Trãim,cu toþii, experienþe pe care le vedeam doar înfilmele S.F. ºi nu ne imaginam vreodatã cã potexista ºi în realitate: de la începutul lunii martie,mai exact, 11 martie, 2020, porþile ºcolilor s-auînchis, ne-am retras în casele noastre, aºteptândsã vedem ce se întâmplã. Am trecut de la o stare,la alta: stare de alertã, stare de urgenþã, iar starede alertã... cu mascã, fãrã mascã... Douã luni de„închisoare” în propria locuinþã, interdicþii, temeri,întrebãri, multe rãmase încã fãrã rãspuns. Amînvãþat sã facem cursuri on-line, fiecare cum aputut ºi cu ce a avut. Elevii au trecut, ºi ei, prinstãri contradictorii: bucuria cã stau acasã,curiozitate, apoi incertitudini, fricã, obosealã deatâta stat în faþa calculatorului, dor de ºcoalã, decolegi...

Acum, ºcoala e goalã. Bãncile...triste. S-apus praf pe clopoþelul care anunþa, cu bucurie, cãe pauzã. Nimeni nu a mai cântat „Gaudeamusigitur”... Elevii îmi spun, la întâlnirile on-line, cãvor la ºcoalã (nu ºtii valoarea unui lucru, pânã nuîl pierzi!). Le e dor de colegi, de clasã, de profesori...Aºteptãm examenele claselor terminale, ºi acestea,cu mãsuri deosebite, apoi... vacanþa, tot cuinterdicþii, tot cu mascã, fãrã mascã...

Vacanþã liniºtitã, dragi elevi! Sper sã nereîntâlnim cu bine, la toamnã, fãrã mascã, ºi sãne amintim cã a fost odatã o întâmplare care aoprit timpul în loc!

Prof. Carla Cioca,31 mai 2020

În memoria luiOctavian Doclin

Versul scris pe coala albã

E un boem ce trece prin soare

Cãlare pe un armãsar de foc

Ce are în aripi

O razã de luminã

Izvorâtã din poemul

Pe care îl þine în mânã Dumnezeu.

Se aude glasul poeziei în Eden

Metafora e un înger,

Ce aºterne în carte

Cuvintele durerii ce erup

Ca un vulcan

Din astrul cãzut în versul

Prin care trece universul.

Iulian Barbu

BOCªA CULTURALÃ ½ 5

Jurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieDr.ist. Dana Antoaneta Bãlãnescu

NESPUSNu aº fi crezut vreodatã! Dupã cãderea

comunismului în Europa ºi evenimentele dinRomânia, decembrie 1989 (mã feresc, ca istoric, sãle categorisesc, deocamdatã, într-un fel sau altul...),sã fim martori - chiar personaje - într-o situaþiedramaticã a omenirii (pandemia Covid-19, diniarna-primavara anului 2020).

Am alesintenþionat titlul,fiindcã acest cuvântare multiple sensuri(nota 1) ! Exact, caexplicaþiile nedes-cifrate (încã) pentrucriza din prezent!

Încã din 1992,când pledam (pu-blicistic) pentru unMUZEU – ca Agoramileniului III, amapelat la semni-ficaþia dublã a cuvântului CRIZà în chinezã: pericol,dar ºi prilej/oportunitate(2). Nu detaliez acum,poate în alt articol. Adaug, însã cã, de pildã,BIBLIOTECA a depãºit pericolele, devenind oinstituþie cu rol multiplu într-o comunitate.

Revin la prezentul incert. Fireºte, este preatimpuriu pentru analize ºi concluzii personale.Poate doar prin convingerea mea, ivitã, chiar, întimp ce redactez aceste rânduri: dacã se doreºte,de multã vreme, globalizare, atunci trãim acum oglobalizare a durerii, fricii, incertitudinii! Aflu dintoate semnalele virtuale, dar ºi reale, despre panicamai accentuatã sau mai uºoarã de pe întreagaPlanetã! Mi-aº îngãdui, încã o concluzie recentã,ivitã în mintea mea, dupã o discuþie cu un distinsmedic ºi om de culturã, care îmi prezentase,succint, situaþia pandemiei din diverse þãri. ªianume: fiecare naþie a acþionat, precum firea sa.Rezultatele fiind vizibile pentru oricine, chiar ºipentru sceptici ori cinici. ªi iar adaug, chiar cândscriu: globalizarea nu a reuºit (încã) sã ºteargãidentitatea fiecãrui popor. Aºadar, iatã, am combinat,spontan, cele douã concluzii ale mele!

Sunt liniºtitã! Mai ales, cã mã îndrept sprefinalul textului, cu o mai veche (de data aceasta)convingere a mea. Care þine, cumva, de specialitateaprofesionalã. Încã din studenþie, am devenit adeptateoriei istoriografice a lui Arnold Toynbee(3) despreevoluþia spiralicã a omenirii. La început, mi-aplãcut ideea, pãrea logicã. Treptat, cercetând diferite

epoci istorice, în cele patru decenii ale cariereimele, cât ºi traversând vremuri, uneori, bulversate,i-am dat dreptate deplinã istoricului britanic (1889-1975)! Tare aº vrea sã fiu crezutã, nu doar dincauza optimismului meu recunoscut(4). Ci, pentrucã am þinut între palme, iar ochii mei au zãrit...„milenii de istorie”. Începând cu figurineleneolitice, cu ceramica ºi monedele din diverseperioade, terminând cu monumentele istoricemoderne ºi contemporane. Deseori, mai simt ºiacum, mirosul lutului frãmântat, al metalului rosde vreme, al pietrei înfipte în neuitare...

E adevãrat: de vreo douã decenii, consideramcã omenirea se aflã în curba de jos a SPIRALEI,dar sperând mereu cã va ajunge spre curba desus, ca de atâtea ori, de-a lungul istoriei saleindelungate. Încã, mai sper. Chiar ºi în aceastãdramaticã încercare prezentã. Nu prea sunt deacord cu teoriile exagerate despre schimbare,adaptare. Fiindcã înseamnã resemnare ºi nuînfruntare ºi nu eradicare cuvenitã a relelor(ºtiute ºi neºtiute/viitoare)! Deoarece, milostivulDumnezeu ne-a lãsat valori morale ºi culturale,care trebuie pãstrate, chiar ºi apãrate uneori!Socotesc, cã, doar astfel, omenireava ajunge, iarãºi,„în vârful SPIRALEI”! ªi va privi spre Cer! Cuevlavie, cu gratitudine. Cu nespusã mândrie !

NOTE1.Cf. Dicþionarelor oficiale, NESPUS are multe

sensuri: indescriptibil, inexprimabil, negrãit,nepovestit, nenumit, nerostit (îvr) . DAR ºi:Extraord inar. Miraculos . Supranatura l .Nemaipomenit. Titlul meu poate fi interpretat înaceste sensuri. Fiecare îºi alege ceea ce îºi doreºte!

2. Despre aceastã semnificaþie a cuvântuluicrizã, in chinezã, prima datã am aflat de la MihaelaVarga (sociololog, editor, fost director adj.la MuzeulNaþional Cotroceni, Bucureºti), care ne-a predat lacursurile de pedagogie muzealã, decembrie 1992,Sinaia-Peliºor. Fiul ei, Mihai, de asemenea, sociolog(acum în Berlin), ca student, a efectuat cercetãriîn Reºiþa ºi a participat, la invitaþia mea, la uneveniment al Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea”(decembrie 2010, ?? dedicat lui Zeno Vancea).

3. In 1919–1924 a fost profesor de istorieuniversalã la Universitatea din Londra, iar in1925–1955 a fost director de studii la Royal Instituteof International Affairs. In timpul celor douã rãzboaiemondiale a lucrat pentru Foreign Office ºi a fãcutparte din delegaþiile britanice la conferinþele depace de la Paris din 1919 ºi 1946. Alãturi demonumentala lucrare A Study of History(douãsprezece volume, 1934–1961), Toynbee a scris

6 ½ BOCªA CULTURALÃ

Mãrturii dinpandemie:

„În primul rând doresc sã precizez cã laA.C.S. Golden Kids Boca îºi desfãºoarã activitateaîn jur de 70 de copii care doresc sã înveþetainele jocului pe semicerc. Am luat decizia dea întrerupe orice activitate handbalisticã, inclusivpregãtirea, începând cu data de 10 martie2020, cu o zi înainte de a se lua hotãrâreaînchiderii ºcolilor, nu am dorit sã predispunsãnãtatea niciunui copil care se pregãteºte subcomanda mea. Aceastã perioadã de pandemieºi de izolare a fost una dificilã ºi a venit ca unºoc pentru noi, eram calificaþi la fazele peeuro-regiune la juniori 4 în cadrul campionatuluinaþional organizat de Federaþia Românã deHandbal, juniori 4 înseamnã sportivi nãscuþi înperioada 2007-2008, atât la bãieþi cât ºi la fete,iar la fete trãgeam speranþe la calificarea laturneul final, adicã primele 16 echipe din þarã.

Aceastã pandemie a fost o perioadã greaatât pentru mine ca antrenor, pentru pãrinþi,dar mai ales pentru copii, aceºtia fiind obiºnuiþisã socializeze, sã petreacã timp împreunã cucolegii/colegele de club. Pe toatã aceastã duratãam pãstrat legãtura atât telefonic, cât ºi prinreþele de socializare, atât cu copiii cât ºi cupãrinþii. Pentru a-i face pe sportivi sã treacãpeste, le-am recomandat sã îºi continuepregãtirea pe cât posibil în siguranþã în casã,am lansat tot felul de provocãri de exerciþiifizice, mesaje încurajatoare, am încercat sã leoferim o variantã de a fi împreunã. Sperãm cãvom trece cu bine peste ºi ne vom putearevedea cât mai curând în sala de antrenamentºi sã reluãm toatã activitatea cu antrenamente,competiþii ºi, cel mai important, timp preþiospetrecut împreunã.” ne-a declarat prof. BosiocBogdan Ionuþ, preºedinte ºi antrenor al secþieide handbal Golden Kids Bocºa.

Jurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemienumeroase alte cãrþi, între care: Civilization of Trial(1948), An Historian’s Approach to Religion (1956), Eastto West: A Journey Round the World (1958), Hellenism:the History of a Civilization (1959).

4. Apropo de firea mea optimistã, am fostporeclitã de cãtre regizorul ºi scriitorul român PetrikaIonesco (Paris), chiar în aceastã iarnã: „Împãrãteasaoptimiºtilor”.

Trandafirii în pandemie

Surprizã!!!Petalele cu miros de spiniau înnebunit culorile de pe pãmânt,nimic nu mai este ca înainte, astãziiarba îºi întinde covorul peste tot,cãutând disperatã dansatori verzi.Tinerii smochini i-au lãsat frunzelesã se îndrãgosteascã de orice razã de luminã.Trandafirii galbeni i-au ridicat ziduri de cristalpentru a nu mai fi bârfiþi, cei roºiiîºi ascund ochii în sânul fetelor,iar cei rozi spun în fiecare zi o poezietrandafirilor viºinii.Pe aleea grãdinii cu caise vorbitoareau apãrut zeci de magazine cu perdeleunde vând cei mai ciudaþi trandafiri.Povestea lor, povestea oamenilor,povestea universului, toate sunt scrisede trandafirii de sticlã, doar ei potsã dezlege limba celor de pe covorul verde,ei sunt mesagerii perfecþi ai dorinþelor,Cine sunteþi voi?Se auzirã vocile mugurilor de meri,miraþi de strãlucirea din jur.Noi suntem cei care cred în anotimpuri,în oameni, în iubire, în atingere, în sãrut.Dar suntem în pandemie...Vorbi tufa de zmeurã þinîndu-se strâns degardul vechi cu miros de mentã.ªi ce dacã?Noi suntem trandafirii rechin, ochi de pisicã,trandafirii deºertului, ºi suntem portocalii,de fapt suntem cum vrem noi, astãzi suntemtrandafirii în pandemie!

Mia Rogobete

COVID-19

Stãm izolaþi de prieteni, de veciniPãstrãm distanþa, pe figurã mascã,Prin urbe suntem niºte…manechini...Dar ºi COVID-ul e… un „gurã–cascã”!

Ion Grecu

BOCªA CULTURALÃ ½ 7

VASILE BOGDAN

Redescoperirea ReºiþeiCa orice bãnãþean aflat în faþa unei noi felii

de viaþã, am purces la a face ordine. Am golitbiroul ºi am cotrobãit în dulapuri ºi rafturi neatinsede multã vreme în cãutarea unor lucruri de acãror existenþã uitasem demult.

Era atât de nefireascã aceastã cãdere întimp, o aventurã într-un necunoscut mondial, cãsimþeam nevoia sã o iau, cumva, de la capãt.

Iar capãtul acela nu avea sã întârzie sãaparã. Într-un dulap cu manuscrise, în care nuumblasem de multã vreme, am gãsit niºte paginiscrise cu cernealã aºezate între niºte scoarþe deplastic. Le-am deschis agasat gândind cã am datde alte multe scrieri începute ºi neterminate îngoana timpului. Ei, dar acesta era un teanc serios,de câteva sute de pagini. Merita mãcar sã-l rãsfoiesc.

Încep sã-l citesc. Culmea, nu îmi aduc amintede el. Povestea unui tânãr ce se angajeazã la unziar de provincie, în R., aºezare muncitoreascã.

Apoi caut mai departe într-un teanc de dosareºi dau peste manuscrisul dactilografiat pe de-a-ntregul. Iar în mintea mea se face luminã.

Era un roman, scris, cum precizez în ultimapaginã, între noiembrie 1987 ºi mai 1989, de careuitasem cu desãvârºire. Mã veþi întreba cum de ecu putinþã. Ei bine, iatã cã se poate.

Deîndatã dupã ce l-am încheiat, a venitRevoluþia ºi am pãºit într-o altã viaþã. ÎnainteaUºii Timpului fusesem redactor la ziarul „DrapelulRoºu” din Timiºoara ºi scriam literaturã sã deschidîn mine alte robinete de creaþie decât cenuºiulacela diurn, dincoace de Uºã sãream într-o realitatefrustã, în plinã naºtere a unui nou Timp, revenitla Radio Timiºoara, ce se numea acum ºi „Liberã”.

Mãrturisesc cã am uitat cu desãvârºire ºi demanuscris ºi de conþinutul sãu. Este un roman,„Compãna”, pe care îl trimisesem, în mijloculanului 1989, editurii „Eminescu” din Bucureºti,unde îmi mai apãruserã alte douã romane, sprepublicare. Fusese acceptat, era în planul editorialpe 1990. Apoi ºtiþi ce a urmat...

Mi-am propus sã-l transcriu direct pecalculator, deci nu am nici acum imaginea sa înîntregime. Are ºi dezvelirea aceasta, uºor perversãmãrturiesc, farmecul ei. Ce ºtiu deocamdatã estecã un tânãr angajat la ziarul din Reºiþa anilor 70descoperã Cetatea de Foc, lumea sa de oameni, pesine însuºi. Tenta autobiograficã poate fisubînþeleasã. Dar e mult mai mult: o Reºiþã în

Jurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemie

adevãrul ei etern, aºa cum va rãmâne ºi când nuo mai fi picior de siderurgist în ea, îi va fi trecutaura de oraº al poeþilor ºi tot ce va rebrendui deacum înainte. Sunt acolo, în adânc, urme deneînlãturat, care o marcheazã, o definesc, o facmereu egalã cu ea însãºi.

Este, altfel spus, o (re)scriere beletristicã acãrþii mele de debut „Reºiþa dincolo de cuvinte”,care, fãrã sã ºtiu, ºi la peste patru decenii de laapariþia ei, îmi mãsoarã ºi azi paºii ºi gândurile.Numai cã aici apar drept personaje romaneºti ºiunii ctitori ai Cetãþii în vreme, de la oamenii careau aºezat focul, cu veacuri în urmã, pânã la unom care a clãdit conºtiinþa muncitoreascã, mândriaºi demnitatea celor mulþi, bocºanul Carol Loncearºi alþii.

Ce-i de fãcut cu paginile acestea, mã întrebmai copiind câte o paginã, douã, între alte proiectecare îmi ocupã acum cu urgenþã timpul? Cred cãar merita povestitã aventura descoperirii ºi olecturã criticã a textului de atunci, cu comentarii,adãugiri, reflecþii (ºi nu dintre cele mai optimiste).Nu cred cã e mult aºteptatul Roman al Reºiþei,sunt alþii mai talentaþi de cât mine sã-l scrie. Edoar un moment de creaþie, altul al întâmplãriidescoperirii ºi apoi al... scrutãrii mereu altor feþeale oraºului de azi.

Ce þi-e ºi cu pandemia asta!

Timiºoara, 30 mai 2020

Ing.VictorCreangã,fostdirectoral uzineibocºeneºi primaral urbei,publicã ocartedespretradiþiileindustrieibocºene,omagiindtreisecole demetalurgiepe ValeaBârzavei

8 ½ BOCªA CULTURALÃ

Jurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemie

Pandemia, lecþie pentru sufleteMã numãr printre cei mai rãsfãþaþi de Dumnezeu oameni. De ce? Pentru cã m-a trezit din acel

somn greu ce se aºternuse peste sufletul meu, somnul acelei normalitãþi cu care te obiºnuieºti atâtde mult, încât, deºi ai tot, uiþi sã te bucuri de acel tot ºi devii nemulþumit ºi nemulþumitor, mereuîn cãutarea „senzaþionalului”. Participarea la Sfintele Liturghii ºi la Sfânta Tainã a Împãrtãºaniei,comuniunea cu toþi oamenii dragi, ºansa de a adresa un cuvânt bun celui în nevoie, bucuria de aîmbrãþiºa oameni ºi de a fi aproape de ei, plimbãrile, interacþiunile cu turiºtii mei (în contextul în carelucrez în domeniul turismului), toate acestea au devenit parte din normalitatea vieþii, parte dinexistenþa mea. Nu aº fi crezut vreodatã cã va veni o vreme în care nu mã voi mai bucura deplin detoate aceste lucruri. Dar, realizez cã, dacã aceastã vreme nu ar fi venit, nu m-aº fi trezit niciodatã ºiaº fi continuat sã cred cã ele mi se cuvin, devenind astfel banalitãþi... ºi cum sã consideri darurilecereºti lucruri lipsite de valoare, fãrã preþ, obiºnuite?

Am auzit, de-a lungul acestei perioade, totfelul de teorii cu privire la SARS-CoV-2 . Nu amstat sã cântãresc niciodatã prea mult toate acesteipoteze, întrucât, din punctul meu de vedere, fiecã este un act criminal, un accident, o pedeapsãdivinã, esenþiale sunt lecþiile pe care le-am puteaînvãþa în astfel de momente. Aºadar, în rândurilecare urmeazã, am încercat sã privesc dincolo deceea ce cunosc deja, dincolo de numere ºi statistici,dincolo de lacrimi ºi rugãciuni, ºi voi încerca sãredau, prin simboluri sau metafore, învãþãturilepe care le-am deprins în urma carantinei,sentimentele mele ºi cine am devenit, cu speranþacã voi folosi aceastã perioadã spre înãlþarea sufletuluimeu, în lumina adevãratelor valori, în lumina luiHristos.

Biserica ... de acasãÎncã din copilãrie, am crescut în credinþã ºi

rugãciune. Pãrinþii ºi bunicii mei m-au învãþatrugãciuni, m-au dus de mânuþã la bisericã, mi-auvorbit despre Dumnezeu, însã, odatã cu adolescenþaºi tinereþea, m-am obiºnuit ca rugãciunile sã mi lefac singurã, considerându-le ca parte din intimitateamea. Acum, sunt recunoscãtoare lui Dumnezeu cãam redescoperit dulceaþa comuniunii cu Dumnezeuºi cu familia mea în rugãciune. Abia aºtept momenteleîn care ne aºezãm, împreunã, pe genunchi, bucuriafiindu-ne astfel înmulþitã, cãci acolo unde sunt doisau trei în numele lui Hristos, acolo este ºi El, ºichiar Îl simþim lângã noi. Este aºa de bine sã Îl aipe Dumnezeu nu doar undeva, acolo, sus, în Cerulîndepãrtat, ci parte din familia ta!

Pe lângã pãrtãºia cu familia mea, departede Sfânta Liturghie fiind trupeºte, am transformatcasa mea într-o micã bisericã: fereastra mi-a deveniticoana vie în care am vãzut deplinã frumuseþeaLui în armoniile primãvãratice ale naturii; amdeschis întotdeauna fereastra atunci când îmiîncepeam dimineaþa cu rugãciune, întrucât

pãsãrelele erau corul ce întregea rugãciunea meacu imnuri de slavã în ale lor triluri; m-amîmpãrtãºit din Potirul Cuvântului, Biblia, ducânddor de Trupul ºi Sângele Mântuitorului meu, dându-mi seama de faptul cã niciodatã nu mi-am pusproblema „lipsei de igienã ºi protecþie” din actulÎmpãrtãºaniei. De ce nu? Pentru cã nu m-amîmbolnãvit niciodatã, dar de vindecat, m-am vindecatmereu. Trupeºte ºi sufleteºte, L-am gustat, simþitºi trãit pe Hristos, iar dacã El este cu mine, de cesã mã tem? De boalã? De moarte? Pãi nu emoartea întâlnirea cu El? Desigur, asta nu înseamnãcã nu trebuie sã avem grijã de noi sau cã trebuiesã ne cauzãm singuri moartea, dar eu cred cãHristos este Cel mai important, Domn al vieþii ºial morþii, ºi ºtiu cã dacã trãiesc, pentru Domnultrãiesc, iar dacã mor, pentru Domnul mor, spre amã naºte în veºnicie.

În concluzie, aceastã perioadã m-a învãþatcã Dumnezeu este pretutindeni, deci pot clãdioriunde, duhovniceºte vorbind, o Bisericã înminiaturã – Biserica de acasã, unde punþile dintresufletul meu, sufletele celor dragi mie ºi inimaTatãlui s-au întãrit, fiind de-acum mai puterniceîn faþa oricãrei furtuni. De asemenea, m-a învãþatcã, uneori, trebuie sã duc dor chiar de cele sfinte,cãci, altfel, risc sã pierd evlavia cu care mãapropii de Sfânta Bisericã a Domnului meu.

Doi metri de dor ºi dragosteÎn ce se mãsoarã dragostea? Dar dorul? Pot

fi ele exprimate deplin prin cuvinte? Sau printr-oîmbrãþiºare, un sãrut, o strângere de mânã? ªicând acestea pot pune în pericol siguranþa celordragi, ce faci? Strângi toatã dragostea în depozitulsufletului, provizie pentru mai târziu? Dar oareproviziile nu sunt pentru iarnã? Pãi ºi ce altcevaa fost aceastã perioadã dacã nu o iarnã a sufletelor,când, îngheþate de teamã, cea mai mare necesitatea lor era însãºi dragostea?

BOCªA CULTURALÃ ½ 9

Jurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemieJurnal de pandemiePerioada aceasta m-a învãþat cã dragostea

nu este captivã în anumite forme, gesturi, atingerifizice, ci este liberã, descãtuºatã, fãrã mãºti ºibiruitoare. Dragostea, dacã ea într-adevãr exista,s-a manifestat, în continuare, în toatã deplinãtateaei. Sau, poate, pentru prima datã, s-a manifestatcu adevãrat în mod deplin. O pungã de provizii lauºa celor dragi sau celor în nevoie, un telefonpentru a ºti cã te gândeºti la ei ºi cã îi porþi înrugãciune, respectarea bunicilor prin amânareaieºirilor noastre, a celor mai tineri, în perioadastãrii de urgenþã, toate acestea au fost dovezi aledragostei noastre. Deºi departe trupeºte, sufleºteam fost mai aproape, cei doi metri dintre noi fiindplini de dragoste ºi...dor. Dorul de oameni.

Temniþa zâmbetului sau...ochii, fereastra spresuflet?

Masca, o temniþã a cuvintelor ºi a zâmbetelor,dar un lucru necesar în ultima perioadã, nu-i aºa?Cred cã era nevoie de o astfel de temniþã, cãcizâmbetele noastre false au minþit destul, iarcuvintele care nu erau spre zidirea noastrã seînmulþiserã.

Cu ce am rãmas? Cu ochii, adevãrata fereastrãspre suflet! Putem schiþa zâmbete pe chip ºiputem arunca priviri otrãvitoare – cine minte ºicine spune adevãrul? Ochii întãresc declaraþia dedragoste ºi tot ei declarã rãzboiul. Cât desprezâmbet, dacã sufletul zâmbeºte cu adevãrat, ochiiîl vor reflecta oricum.

Ce am învãþat din asta? Cã nu am nevoie decuvinte sau zâmbete, îmi sunt de ajuns ochiipentru a descrie un om.

Oameni sãnãtoºi, naturã bolnavã. Oamenibolnavi, naturã sãnãtoasã.

Studiile de specialitate privind mediul auarãtat cã natura, sub toate aspectele ei, s-aînsãnãtoºit în perioada de izolare a oamenilor.Ceea ce pentru noi a fost o perioadã dificilã,pentru naturã a fost medicament. Ceea ce pe noine-a îmbolnãvit, a însãnãtoºit mediul înconjurãtor,întreaga naturã. Cum? Salvând-o de noi! Nu etrist? Natura ne oferã tot ceea ce este spre folosulnostru, iar noi cum o rãsplãtim? Distrugând-o?Aruncându-ne deºeurile în spaþiile verzi? Tãindcopacii?

Oameni sãnãtoºi, naturã bolnavã ºi oamenibolnavi, naturã sãnãtoasã – aºa trebuie sã fie?Oare nu putem fi ºi noi, ºi ea sãnãtoºi? Oare nuputem înþelege cã trebuie sã ºi protejãm, nu doarsã fim protejaþi? ªi, ce e cel mai grav, nu înþelegemcã toate acþiunile noastre împotriva mediului sevor întoarce împotriva noastrã, întrucât Pãmântulnu depinde în totalitate doar de noi, însã noi

depindem de el, deasupra tututor împãrãþindDumnezeu!

În concluzie, eu cred cã aceastã pandemiereprezintã o lecþie pentru fiecare dintre noi. Trebuiesã preþuim tot ceea ce avem, toate lucrurile decare ne putem bucura în voie, cãci am aflat dejacât de mult putem tânji chiar dupã cele maibanale lucruri sau activitãþi. Am aflat ºi cum estesã stãm departe de oameni, deseori dorindu-neacest lucru atunci când aceºtia ne supãrau prinfelul lor de a fi. Acum, preferãm sã îi avemalãturi de noi, cât mai aproape, chiar dacã ne maiºi supãrã câteodatã.

Ce bine ar fi ca aceastã perioadã sã ne fiînvãþat sã fim mai buni, mai iubitori, mai rãbdãtori,sã (ne) dãruim mai mult aproapelui nostru, dragosteafiind adevãrata valoare a unui om. Vedem cã, înperioada pandemiei, s-au pierdut vieþi, locuri demuncã, libertatea, dar ceea ce nu trebuie sã se fipierdut este dragostea, în toate formele ei: dragosteafaþã de Dumnezeu, de oameni, de naturã, cidimpotrivã, aceasta trebuie sã se fi înmulþit.

Tu cât iubeºti? În mãsura iubirii tale, atâtde mult sau de puþin þi-a fost vindecat sufletul depandemia rãutãþii, a indiferenþei, a pãcatului!

ROXANA NOVACOVICI

acestui centru sunt comune. Pentru a protejacopiii ºi tinerii acestui centru, pentru a nu-i expunesub nicio formã, au fost suspendate ºi activitãþilepermanente precum: atelierul de picturã, vizionãrilede filme, ºezãtorile literar-muzicale, întâlnirilecatehetice ºi atelierul de creaþie (handmade-uri).

Noul coronavirus a fost declarat o urgenþãmondialã de cãtre OMS, provocând probleme graveîn întreaga lume. Dincolo de spaima pandemiei,viaþa se deruleazã, ne dorim noi, cât mai firesc.Îngrijorarea persistã. Este prezentã. Însã, cartea,sub diferite forme, poate fi, ºi în aceste condiþii,un prieten foarte bun ºi un sprijin de nãdejde.Lectura ne poate delecta, deconecta ºi vindeca înclipe de crizã. Nu renunþaþi la ea!

Biblioteca Orãºeneascã „TataOancea” Bocºa, dincolo de

pandemie...

(Urmare din pag. 1)

10 ½ BOCªA CULTURALÃ

Sã ne pr Sã ne pr Sã ne pr Sã ne pr Sã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile VASILE BOGDAN

O FIGURÃ EMBLEMATICÃA CULTURII DIN BANAT

Interviu cu prof. MARCU MIHAI DELEANU,scriitor, istoric literar ºi lingvist

– Dragã Mihai, ai pãstorit, dupã zeci de ani, onouã ediþie a volumului antologic Anotimpuri, semnatde Tata Oancea. Ei bine, la aceastã distanþã de vremecum l-ai recitit pe Tata Oancea?

– L-am recitit ca pe un om de culturãdeosebit, în ciuda studiilor sale precare, scolasticvorbind, dar cu o experienþã de viaþã ieºitã dincomun, ºi mã bucur cã aceastã discuþie a noastrãare loc acum, aici, în aula Filialei Academiei dinTimiºoara, pentru cã Tata Oancea este, în ciudaimaginii sale de bard popular, de om cu preocupãriinsolite pentru vremea lui, o figurã emblematicã aculturii din Banat ºi din Timiºoara, aº spune,pentru cã aici a editat mulþi ani la rând revistaVasiova.

M-am gândit la propunerea ta de a aveaaceastã discuþie încã de la Marga, unde ne-amîntâlnit acum câteva zile, ºi aº vrea sã remarcfaptul cã Tata Oancea a fost un om deosebit dinmulte puncte de vedere. Citindu-i jurnalul, volumulI pe care l-ai publicat deja, mi-am dat seama cãeste o figurã emblematicã a culturii nu numaipopulare, a culturii culte din Banat, ca sã zic aºa,Tata Oancea fiind un reprezentant a ceea ce anumit Blaga cândva „barocul etnografiei româneºti”,el este reprezentantul barocului culturii din Banat,pentru cã a fãcut atât de multe cu revista lui încultura bãnãþeanã încât oricine studiazã perioadainterbelicã, de exemplu, din Timiºoara ºi din Banat,nu poate sã ocoleascã revista Vasiova.

A fost un spirit iscoditor, a fostun spirit inovator, ca sã spun aºa înprivinþa aceasta, ºi mã bucur cã amavut inspiraþia ca în 1970 sã scoatemprima antologie din creaþia lui în care,premeditat, am remarcat cã nu atâtpoezia lui Tata Oancea e valoroasã,cât jurnalele ºi prozele lui sunt de ovaloare incontestabilã pentru nivelulculturii scrise din Banat din acei ani,iar reeditarea volumului acum de cãtrecei de la Bocºa, Primãria de acolo,

care a finanþat reeditarea la editura David PressPrint, a fost un gest de recuperare a memorieiculturale bãnãþene. M-am bucurat cã am putut sãcontribui la reeditarea volumului din 1970 ºi pentrucã prin jurnalele pe care le scoþi acum confirmivaloarea fragmentelor de jurnal pe care le-ampublicat noi în antologia aceea numitã Anotimpuri.

– A existat un anumit criteriu când aþi selectatmaterialul pentru a realiza acum 40 de ani aceaantologie?

Criterii au fost mai multe. În primul rândam plecat cu ideea preconceputã cã este un poetdialectal. Fals. Am publicat însã poezii reprezentativepentru literatura dialectalã din Banat, aº cita doarControla, spre exemplu, ºi alte câteva. Dar amdescoperit atunci ºi am zis cã e bine sã marcãmacest lucru ºi am ºi spus câteva cuvinte în prefaþade atunci în acest sens, cã Tata Oancea este ºi unprozator de excepþie, din categoria scriitorilor carevalorificã etnograficul, cultura popularã trãitã, nuinventatã sau vãzutã de la distanþã, ci trãitã pecont propriu. Dupã aceea a fost ideea de a reproduceo seamã de fotografii pentru a ilustra evoluþia luica personalitate, ca persoanã publicã. De la acelportret cu barbiºon ºi baston, cu þilindru ºi cusoaþa lui îmbrãcatã în costum popular, parcã eraRegina Maria, pânã la imaginea din ultimii ani, cupãlãria celebrã, cu lavalierã ºi cu pletele care l-aufãcut cunoscut în cultura bãnãþeanã pe Tata Oancea.

Dialogul a avut loc într-o zi de mai 2016 în Aula Filialei Academiei Române din Timiºoara.

BOCªA CULTURALÃ ½ 11

Deci au fost câteva criterii pentru redescoperirealui Tata Oancea altfel decât era cunoscut pânãatunci.

– ªtii ce m-a frapat pe mine? Citindu-l pe TataOancea în mai multe formule mi-am dat seama cãîmpletea foarte interesant experienþa de viaþã,existenþa aceea din Vasiova, ruralul, cu setea de acunoaºte, avea o bibliotecã fantasticã, pe care a ºicitit-o.

– Da, pentru cã ºtii emblema lui, care erape toate numerele revistei: „Munciþi, cetiþi,cãlãtoriþi”. El a muncit, pentru cã a fost sculptor,chiar tâmplar, a sculptat vreo ºapte sau nu ºtiucâte catapetesme de biserici în Banat, în zonaCaraºului. Dupã aceea a citit enorm ºi jurnalulsãu aratã acest lucru, dar ºi biblioteca, pãcat cã s-a sprânjit, cum zice bãnãþeanul, s-a rãspândit ºinu mai poate sã fie un tot ca sã-þi faci o imagineasupra culturii lui Tata Oancea. Deci a citit ºimai ales a cãlãtorit, a cãlãtorit în tot Banatul înprimul rând, a cãlãtorit la Bucureºti, a cãlãtorit întimpul rãzboiului pânã în Cehia, pânã la Jicin, ºitoate cãlãtoriile lui sunt jurnale de viaþã nu numaide cãlãtorie, sunt jurnale de cunoaºtere, cu o seteexorbitantã, a realitãþilor ºi a vieþii în general.

– Ai simþit, în lecturile tale, în cunoaºterea taasupra spaþiului bãnãþean, cã acesta a lãsat ceva înurma lui?

– O, pentru mine da. Pãcat însã cã pentrumemoria culturalã bãnãþeanã lucrurile nu suntpuse la punct, nu sunt puse în valoare, ca sã spunaºa, pentru cã Tata Oancea ar merita mult maimult sã fie cunoscut, prin ceea ce a lãsat încultura din Banat ca jurnalist, ca poet, ca sã nu

zic ºi prozator, prozo-reporter dacã ar fi un asemeneagen literar, ºi prin experienþa de viaþã care a pus-o pe tavã în întreaga lui operã, ºi-a pus inima ºiconºtiinþa ºi mintea ºi sufletul pe tavã pentrucontemporanii sãi.

– ªi dacã ai contopi toatã cunoaºterea ta despreTata Oancea într-un singur cuvânt, care ar fi acesta?

– Îmi pare rãu cã nu pot sã fiu original, dartot aºa i-aº spune cum i-au spus ºi alþii, un DonQuijote, pentru cã aºa cum îmi amintesc dinlectura romanului lui Cervantes, ºi cavalerul acelatrãia, se hrãnea tot din lecturile lui. Tot astfel ºi-a trãit ºi Tata Oancea viaþa prin lecturile sale, aîncercat sã-ºi trãiascã viaþa ca existenþã dar ºi caproiecþie a lecturilor sale. Este un Don Quijotebãnãþean.

– Revista Vasiova în întregul ei rãmâne operavieþii lui.

– Da, este pãcat cã nu s-a scris încã monografiaacestei reviste, eu am încercat cândva, când amdescoperit-o, prin anii ’60, când eram încã pevremea regiunii, eram la Casa de Culturã dinReºiþa ºi nopþi întregi am citit-o cu o mare plãcere.Adunând numãr cu numãr am alcãtuit o colecþiea ei, pe baza cãreia am alcãtuit antologia Anotimpuriºi atunci mi-am propus sã scriu o monografie aacestei reviste. Pãcat cã nu m-au mai ajutatvremurile ºi vremea ºi ea a rãmas nescrisã. Darpoate o va scrie cineva, cândva.

(Fragment din volumul IV al cãrþii „Eu, DonQuijote al Banatului. Fantastica viaþã a lui TataOancea”, volum aflat sub tipar).

Slujbã de pomenire în capela-cavou a familieipreotului Ioan Lupinca

Dupã cum este tradiþia, de Rusalii sauSãrbãtoarea Pogorârii Sfântului Duh, creºtiniiortodocºi ies în cimitirul satului, iar preotulslujeºte la mormintele celor plecaþi.

ªi în acest an, ca de obicei, familia adeschis ºi cavoul preotului Ioan Lupinca, undeodihnesc membrii familiei – preotul, preoteasa ºifiica Eleonora – iar preotul dr. Daniel Crecan aoficiat o frumoasã slujbãde pomenire, la care aluat parte dna. SmarandaCristea, nepoata pr. IoanLupinca.

În numãrul viitoral revistei noastre vomprezenta un portret alvrednicului de pomenirepr. Ioan Lupinca, „preotpatriot care a plãtit cuani grei de temniþã faptulde a f i denunþatcomunismul” (Gheorghe

Jurma ºi Vasile Petrica. Istorie ºi artã bisericeascã.Biserici din Protopopiatul Ortodox Român Reºiþa.Reºiþa: Timpul, 2000), nãscut în 9 iulie 1907 laGreoni (Caraº-Severin) ºi decedat în 2 august1984 la Bocºa, slujitor al Bisericii Ortodoxe„Naºterea Maicii Domnului” din Bocºa Vasiovaîn perioada 1952 – 1984.

Mulþumim pentru sprijin ºi amabilitatedoamnei Smaranda Cristea!

„Bocºa culturalã”

12 ½ BOCªA CULTURALÃ

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileGABRIELA ªERBAN

Avva Ioanichie la ceas aniversar – 45La Vasiova (cartier al oraºului Bocºa, Caraº-Severin), pe Valea Godinova, lângã drumul ce urcã

spre Ocna de Fier, se aflã Mãnãstirea „Sf. Ilie de la Izvor”1.Sfinþitã în 19 iulie 1907 de cãtre arhimandritul Filaret ºi împodobitã de Tata Oancea, cel care-i

sculpteazã în lemn iconostasul, din 1938 devine mãnãstire de maici ºi poartã numele Sfântului ProorocIlie.

Este bine cunoscutã istoria veche ºi legendarãa acestui lãcaº, potrivit cãreia minerul AxentePerian ºi-a redobândit vederea dupã ce s-a spãlatpe ochi cu apa din izvorul ce se aflã în apropiereamãnãstirii. În anul 1850 s-a construit aici o capelã,care devine loc de pelerinaj ºi închinare, dupãcum scrie Ion B. Mureºianu: „apa izvorului ºi tãriacredinþei au fost cãutate de mulþi pelerini ce veneauaici de la mai mari depãrtãri în ziua praznicului Sf.Ilie” ºi i-a naºtere dorinþa construirii unei mãnãstiri.Aceastã dorinþã a ridicãrii uneimãnãstiri a fost împlinitã de MacarieGuºcã (1866 – 1947), sufletul acestuilãcaº, cel care pune piatra de temelieîn 2 mai 19052.

În perioada comunistã ,complexul monahal a devenitpreventoriu TBC infantil, apoi ºcoalãpentru handicapaþi. Dupã 1990 afost revendicat de mãnãstire ºirefãcut complet. Din 1996 Sf. Ilieeste declarat Patronul spiritual aloraºului Bocºa, iar în perioada 19 –20 iulie mãnãstirea devine centrude atracþie pentru sãrbãtoarea urbei.

Dintre duhovnicii vestiþi careau trudit în ºi pentru aceastãMãnãstire îi amintim pe VichentieMãlãu, despre care se spune cã „astrãluc i t ca un luceafãr înmãnãstirile noastre”, Calistrat Bobu,Ilie Cleopa, Olivian Bindiu, IeronimStoica ºi tânãrul Ieromonah Ioanichie(Ion Petricã).

Prima stareþã a mãnãstirii afost maica Alexandrina Colibaba,nãscutã în Rãdãuþi (Bucovina), agerãºi asprã, adeptã a disciplinei, cu unsuflet mare ºi cu multã evlavie. Numai prejos este actuala stareþã,maica Varvara, de asemenea fireagerã, inteligentã, o ardeleancãchibzu i tã º i pr i ceputã înadministrarea acestui locaº sfânt încare, o mânã de mãicuþe, se roagã

în frãþie ºi armonie, viaþa acestora axându-se perugãciune ºi ascultare.

De mai bine de 15 ani, sufletul Mãnãstirii„Sf. Ilie de la Izvor” este tânãrul preot Ion Petricã,pãrintele Ionel, devenit, în timp, ieromonahIoanichie.

Fiu al Bocºei, Ion Petricã s-a nãscut în 9mai 1975 la Bocºa Român, jud. Caraº-Severin.Urmeaz cursurile ºcolilor din Bocºa, apoi Facultateade Teologie a Universitþii de Vest din Timiºoara ºi

Facultatea de Sociologie, specializareaAsistenþ Social. Din 2011 este doctorîn sociologie ºi cadru didactic asociatla Facultatea de ªtiinþe Sociale ºi aleEducaþiei din cadrul Universitãþii« Eftimie Murgu » Reºiþa. Din 2002funcþioneaz ca inspector de specialitateîn cadrul Direcþiei General de AsistenþSocial Caraº-Severin ºi preot slujitorla Mnstirea Sf. Ilie din Bocºa. În 25februarie 2019 devine Ieromonah subnumele de Ioanichie. Este unul dintrecei mai apreciaþi ºi cãutaþi duhovnicidin zona Banatului Montan, fiind unpreot cu har, dar ºi cu mare dragostede carte ºi condei, fiind un intelectualrasat.

A debutat publicistic în 1998 în« Foaia diecezan »din Caransebeº.Continu s publice eseuri în „Reflex”,„24 de Ore”, „Timpul” (Reºiþa), „Bocºaculturalã”, iar debutul editorial sepetrece în 2006 cu volumul „Meditaþiipentru contemporani”, aprut la edituraMarineasa din Timiºoara. Apoi„Conceptul sentimentului de comuniunesocialã la Alfred Adler”.- Timiºoara :Marineasa, 2008 ; „Cuvinte vechitâlcuite în timpuri noi.”- Sibiu : Agnos,2009 ; „Conceptul sentimentului decomuniune socialã la Alfred Adler” ed.a II-a revizuitã.- Timiºoara : Nepsis ;Eurobit, 2010 ; „Complementaritateaîntre Bisericã ºi statul român cu privirela protecþia copilului”. Timiºoara.

BOCªA CULTURALÃ ½ 13

Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileNepsis ; Eurobi t , 2010 ; „Meditaþii pentru contempo-rani”. ed. a II-a revizuitã.Timiºoara. Nepsis; Eurobit,2010; „Comunicarea organi-zaþionalã”. Studiu de caz. Arad.Editura Universitãþii « AurelVlaicu ». 2010; „Pãrintele PaisieOlaru sau acolo unde sãlãºluiaIubirea”. Deva. Charisma. 2012;„Biserica ºi asistenþa socialã dinRomânia”. Iaºi. InstitutulEuropean. 2012 ; „Religiozitateaºi instituþiile sociale înRomânia”. Iaºi : InstitutulEuropean, 2013. De asemenea,semneazã postfaþa ediþiei a III-a a volumului „Anastasis” deAdrian Georgescu (Bucureºti :No 14 Plus Minus, 2014).

În 2008 i se acordãPremiul special al juriului laConcursul Naþional de prozã « Liviu Rebreanu »pentru volumul „Conceptul sentimentului decomuniune socialã la Alfred Adler”.

Despre autorul, împãtimitul de scris ºi lecturãIon Petricã, gãsim referinþe în : „Carte cu scriitori”/D. Costa. Reºiþa. TIM. 2006 ; „Bocºa din inimã”/Vasile Bogdan. Reºiþa. TIM. 2010; Interviu realizatde Adalbert Gyuris în : ”Caiete silvane”. Sãlaj.Serie nouã. Anul VI, nr. 8-9 (67-68), august-septembrie, 2010, p. 36- 39; „Cãrãºeni de neuitat”XIII/ Petru Ciurea ºi Constantin Falcã. Timiºoara.Eurostampa. 2011; „Întâlniri cu destine”/ AdalbertGyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012; „Cãlugãrulcopiilor” : dialog cu pãrintele Ioan Petricã de laMãnãstirea Vasiova realizat de Isabela Aivãnceseiîn: „Lumea monahilor. De la literã la duh”. Nr. 56,februarie 2012; „Cãrãºeni de neuitat” XIX. / PetruCiurea ºi Constantin Falcã.Timiºoara: Eurostampa,2013; „Biblioteca, între datorie ºi pasiune. 60 de anide lecturã ºi bibliotecã publicã la Bocºa”/Gabrielaªerban.-Reºiþa: TIM, 2013 (Bocºa- istorie ºi culturã;30); „Panorama presei din Caraº-Severin”/ GheorgheJurma.- Reºiþa: TIM, 2018, precum ºi în diversepublicaþii seriale: „Jurnal de Caraº-Severin”, „Bocºaculturalã”3 etc. Iar despre omul Ion Petricã ºicãrþile sale s-au exprimat oral ºi în scris importanþioameni de culturã, personalitãþi precum P.S. Lucian,episcopul Caransebeºului, prof. univ. dr. ViorelPrelici, dr. Alin Gavreliuc, dr. Ana Vasile, prof.Dimitrie Costea, prof. Monica Maria Condan, criticºi istoric literar Adela Lungu-Schindler, critic ºiistoric literar Maria Niþu, scriitorii ºi jurnaliºtiiGheorghe Jurma, Nina Curiþa, Adalbert Gyuriº,Gabriela ªerban4 ºi alþii.

Omul aplecat spre cercetare ºi scris, IonPetricã, ne prezintã „strãdanii care mijlocesc întreteologie, psihanalizã ºi asistenþã socialã” ºi care,dupã cum spune PS Lucian, episcopulCaransebeºului, „scot în evidenþã, prin abordare,terminologie ºi conþinut, rostul pe care învãþãturaBisericii îl are în desluºirea ºi orientarea ºtiinþelor”5.

În scrierile sale „Ion Petricã aduce cu sineansamblul de competenþe furnizate de cãtre odiplomã de licenþã în teologie, un masterat îndomeniul asistenþei sociale ºi unul în domeniulpsihologiei organizaþionale, la care se alãturãexperienþa unui doctorat sociologic” afirmã dr.Alin Gavriliuc, iar prof. Monica Maria Condandescoperã un „adept al unei unitãþi între creºtinismºi ºtiinþã, fãrã ca cele douã sã se contopeascã unacu cealaltã. [...] Preotul Ion Petricã, creând, seautodepãºeºte, se înalþã spre pãrþile superioareale spiritului ºi astfel poate exercita o bunã influenþãasupra celor ce îl ascultã sau îl citesc.”6

„Prin eseurile teologice ºi articolele cuprinseîn paginile cãrþii7 ne întâlnim cu o întreagãînvãþãturã ºi în acelaºi timp cu zbaterile, slãbiciunileomului din zilele noastre care încearcã sã înþeleagãºi sã se înþeleagã”, scrie Adela Lungu Schindler,deoarece „pr. Ion Petricã publicã o carte care îldezvãluie în ipostaza preotului, dar experienþaeste în acelaºi timp a asistentului social, a dascãluluiºi, înainte de toate, a omului.”

„Preotul Ion Petricã este duhovnic laMãnãstirea „Sf. Ilie” Vasiova – loc binecuvântatîntru liniºte sufleteascã ºi luminare spiritualã, nudoar pentru cei ce sãlãºluiesc în oraºul Bocºa, cipentru oricine îºi poposeºte aici pasul de cãlãtor.

14 ½ BOCªA CULTURALÃ

Activitatea sa de înluminare creºtinã l-a fãcut sãgãseascã aceastã cale spre sufletul omului – cea ascrisului, complinind misia de apostolat” scrie MariaNiþu8 în deschiderea recenziei la volumul „Meditaþiipentru contemporani” (Timiºoara: Eurobit, 2010)confirmând mãrturisirile scriitorului Ion Petricã îninterviul realizat de Vasile Bogdan pentru volumul IIal cãrþii „Bocºa din inimã” (Reºiþa: TIM, 2010):„Întâlnirea dintre mine ºi carte ºi mai ales dintremine ºi scris au apãrut datoritã faptului cã întâlnindu-mã cu Dumnezeu ºi, în bucuria aceea pe care o dãaceastã legãturã sfântã, am dorit sã-L mãrturisesc ºiprin scris.”

În vorbirea despre omul, preotul, duhovnicul ºiscriitorul Ion Petricã, deosebit de calde ºi elocventesunt rândurile scrise de Nina Curiþa, menite sã-lcaracterizeze simplu ºi concis: „...Faptul cã, într-olume în care uitãm ce înseamnã credinþa ºi Dumnezeu,auzi mulþi oameni care spun cã merg la Bocºa, lapãrintele Petricã, nu poate sã însemne altceva decâtcã preotul scriitor poate tipãri în sufletul oricui tainelerugãciunii. [...] Cuvintele, rugãciunile, blândeþea ºifaptele sale spun totul.”9

Important ºi drag colaborator al BiblioteciiOrãºeneºti „Tata Oancea” din Bocºa, avva Ioanichie(cum îmi place mie sã-l numesc!) se aflã la ceasaniversar. Pãrintele meu duhovnic (ºi nu doar almeu!), duhvnicul nostru înþelept ºi talentat, a împlinito sumã rotundã de ani – 45. Un citat celebru spunecã „nu anii din viaþã sunt cei care conteazã, ci viaþadin anii tãi”, iar avva Ioanichie mãrturiseºte: „Vreauo viaþã de rugãciune unde sã pot ºi eu sã rostesc caºi Sfântul Siluan Athonitul: «inima mea tânjeºte dupãDomnul ºi-L caut cu lacrimi.»”10

Avva Ioanichie, Dumnezeu sã-þi dãruiascãsãnãtate întru mulþi ani! ªi sã-þi împlineascã ce ocrede El de trebuinþã. Iar noi, sã-þi fim întotdeaunaaproape ºi, precum spune Ieromonahul HrisostomFilipescu într-unul dintre eseurile sale, sã învãþãm„sã vãrsãm lacrimi din dragoste de Dumnezeu, debucurie ºi de dor dumnezeiesc, contemplând frumuseþeacreaþiei...” ºi sã ne bucurãm de minunea de a fi,cãutând, cât mai des, Bucuria în Potir!11

La mulþi ºi binecuvântaþi ani!

1 Bocºa culturalã. Anul V, nr. 7-8-9 / iulie-august-septembrie 2004;2 Bocºa culturalã. Anul VI, nr. 3 (50)/ 2005.3 Bocºa culturalã. Anul XI, nr. 4 (71)/ 20104 Bocºa culturalã. Anul XI, nr. 2 (69)/ 20105 Bocºa culturalã. Anul XI, nr. 4 (71)/ 20106 Bocºa culturalã. Anul XV, nr. 3-4 (86-87)/ 2014, p. 18.7 Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi. Sibiu: Agnos, 2009.8 Revista Portal-MÃIASTRA. Anul XIII, nr 3 (52)/ 2017,p. 40.9 Bocºa culturalã. Anul XI, nr. 4 (71)/ 2010, p.15.10 Bocºa culturalã. Anul XI, nr. 4 (71)/ 2010, p.13.11 Ieromonah Hrisostom Filipescu. Puþine cuvinte, multãiubire... Iaºi: PIM, 2013.

t�������

Semne prevestitoare demoarte ºi obiceiuri de

înmormântare la gorjeni

Toiagul cu mere al mortului ºi cãratulapei dimineaþa

Fiecãrui mort i se pregãteºte un toiagplin cu de toate. Se ia un bãþ de alun, se curãþãde coajã, având grijã sã se lase douã þepuºe-nvârf ºi apoi se începe a se împodobi. În þepuºeledin vârf se înfig mere, se leagã un prosop cubani în el, batistã, dulciuri, colãcei, fiecare ceare pregãtit sã dea de pomanã. Dacã cel morteste femeie, tot o femeie va primi acest toiag.La pomanã, dupã preotul care dezlegã masa ºidupã femeia cu toiagul ce merge în spatele lui,se mai aflã femeia care udã dintr-o canã oridintr-un urcior.

În dimineaþa de dupã înmormântare, începetãmâiatul mortului/mormântului, apoi „ducereaizvoarelor”. În unele sate, la tãmâiat ºi la dusulizvoarelor merge o femeie bãtrânã, care cunoaºteobiceiul. Ea carã în fiecare dimineaþã, vreme de44 de zile, câte o gãleatã de apã la trei oamenineajutoraþi. Apa se duce înainte sã rãsarã soareleºi pe nemâncat. În sâmbãta când se face pomanade ºase sãptãmâni, femeia aceasta va împlini,alãturi de rude ale mortului, obiceiul „slobozitulizvoarelor”.

„O femeie sau douã din familia mortului mergcu mine la fântâna de la care am luat apã de cãrat.Au cu ele nouã colaci, nouã lumânãri, þuicã, vin ºice mai dau de pomanã. Eu aduc cotovãile de dovleacsau trocile. Astea sunt exterior de la dovleci, le usuctoamna. Am un bãþ de alun care se cheamã rãbojºi pe care am fãcut 44 de crestãturi cu un cuþit.Câtã apã am cãrat. Ruda mortului aduce o basmasau o eºarfã, înainte aducea o pânzã albã, acum s-au modernizat. Eu iau apã cu o ulcea de pãmânt ºivãrs de 44 de ori pe aceastã cârpã, pe care o þineruda mortului. Aºa se slobozesc izvoarele. Apoi, încotovaie (cotovaicã), pun patru lumânãri ºi îi daudrumul pe apã. Aºa e la noi, aici. Nu ºtiu cum o fila alþii!”, a povestit tanti Veta din Þicleni. (articolCult-ura.ro)

În Teleºti se merge la un râu cu apãlimpede împreunã cu un copil sub 10 ani caretimp de 7 sãptãmâni a dus izvorul la 3 case(bãiat, dacã decedatul a fost bãrbat ºi fatã, dacãdecedatul a fost femeie). Trebuie sã ai o boatã(toiag) împodobitã cu de toate, colaci, 44 de cãnipe care le umpli cu apã din izvor/râu, o cotovaicãîn care pui monede ºi lumânãri aprinse. Acesteiadin urmã i se dã drumul pe apã, timp în carepe un metru de pânzã albã/ prosop alb se

(Continuare în pag. 19)

BOCªA CULTURALÃ ½ 15

PoesisPoesisPoesisPoesisPoesisPoeme de Costel Simedrea

În plicuri roz ºi parfumate, îþi voi trimite sentimenteDin parcurile unde azi mai cresc doar albe crizanteme.Voi pune-n ele ºi speranþe cu vise mari ºi inocenteªi poate voi uita cândva dezamãgirile supreme.

Dar cred, iubito, c-o sã-nceapã sã cadã peste ele brumã,ªi vom vedea, ca-ntr-un scenariu, cum le vom pierde rând perând.Vor fi la fel ca o poemã ce, pentru alþii, e postumãPãstrând ascunse-ntre petale lacrimi pe-obraz alunecând

ªi, poate fãrã voia noastrã, va mai rãmâne-ntr-o batistã,Pentru ce-a fost cândva, odatã, un mic schelet dintr-unregret,Ce se va duce în amurguri, cãutând o amintire tristã,Chiar dacã ºtie c-o sã parã, dacã o cautã, desuet.

Oricum, acum e gata totul, nu ºtiu ce-ar mai putea sã fie...Þi-am spus de una ºi de alta, nimic nu ar mai fi în plus!In parc mor albe crizanteme ºi se îngroapã-n veºnicieÎn plicuri roz ºi parfumate o sã-þi trimit un blând apus...

***

De o vreme stau în crâºmã ºi paharul mi-este plin,Mai privesc ºi pe fereastã cum pe-afarã trece vânt,A-nceput apoi sã plouã, apa îmi curgea în vinªi cuprins de disperare, trist, am început sã cânt

Eram singur la o masã, lucru ce se-ntâmplã rar,Am strigat ºi ospãtarul ca sã vinã lângã mine,I-am turnat ºi lui din sticlã sã goleascã un pahar,L-am rugat sã-l dea de duºcã ºi cu mine sã închine.

Mi-a fãcut pe plac bãiatul chiar de nu mã cunoºteaªi m-a întrebat în ºoaptã: Vi-aþi dori ºi o urare?Eu priveam prin geam afarã ºi-am vãzut cã vrema-i rea,ªi-ntrebam, fãcându-i plata, dacã n-are puþin soare...

M-a privit uimit bãiatulul, a crezut cã sunt nebun,A vrut sã îmi dea ºi restul, eu i-am sus cã-i în zadar,Când am întrebat de sticlã n-a-nþeles ce vreau sã spunªi-a strigat: Pleacã bãtrâne ºi bea-þi ultimul pahar!

***

Curge rubiniu în cupe un buchet cu amintirePovestind de vechi prieteni ce mai sunt, ori mi s-au dus.De pe coardele bãtrâne încep azi sã se deºireNostalgiile ce poartã cãtre veºnicul apus

Vã mai spun despre-o beþie petrecutã-n altã viaþã,

Poemede DORINA MÃGÃRIN

Ca doi copii

Încumeta-m-aº, încumetare -noapte de mai, nori sub copaie, paºiprin odaie,Încumeta-m-aº de-aº ºti cã vine o viaþã-nEdenalãturi de tine, dar chiar fãrã Eden, totte-aº urmaca sã-mi dezvãlui inima nopþii ºi inimata!

Încumeta-m-aº s-ascund sub sulfinãSteaua zorilor din a ta grãdinãca-n zorii-nopþii, când ai sã vii, sã neiubim ca doi copii -Doar tu, eu, noi ºi unda Mach, uitatãundeva prin þarc,Doar eu, noi, tu - de ai sã vii, sã neiubim ca doi copii!

Dacã tu…

Pe buzele taleÎmi revãrs durerea de-a trãiªi teama de singurãtate ºi tãcere…

Dacã tu n-ai fi existat,Nu m-aº fi apucat de scrisPe frunze de rouãTot ce cu sânge n-am scrisPe nisipul umedÎntr-o viaþã, în careM-am închis în aºteptarePânã ce soarele rãsare din mare.

Pe buzele taleÎmi revãrs durerea de-a trãiªi teama de singurãtate ºi tãcere…

ªtii bine cã-n curând te-oi pãrãsiDe asta însã vãd cã n-ai temereM-oi ofili ca orice rozã-n asfinþitScãldatã lin de lacrimile taleStrãfulgeratã de un dor neîmplinitªi de privirile-þi opale.

Pe buzele taleÎmi revãrs durerea de-a trãiªi teama de singurãtate ºi tãcere…

16 ½ BOCªA CULTURALÃ

Rãtãcitã printre vise ºi speranþe mari, în plus,Când credeam cã bãtrâneþea damigenei mã învaþãCare este adevãrul ºi în vinuri cum e pus

Aº mai vrea, iubiþi prieteni, dar ce se mai poatespune?Astãzi singur cu paharul stau ºi vãd cã este gol!Are-n el sãpate, parcã, neºtiute niºte runeCa o replicã din piesa în care-am jucat un rol!

Iar acum se lasã noaptea ca o faþã grea de masã,Se stinge ºi lumânarea, ori poate în cer o stea,Aº mai vrea iar o beþie, dar sunt singurºi nu-mi pasãªi-aº mai vrea ceva prieteni, dar nu ºtiu ce aº maivrea...

***

Buna seara, doamnã, m-am cam întomnat,Scuturat de vânturi ce aduc uitare.In turle bãtrâne clopote reci bat,Reflecrând apusul care azi ne doare

Bunã seara, doamnã, bunã seara spun,Mi se face foame de o împlinireDar vine o vreme când ºi rãu-i bunªi în visul nostru mai vrea sã respire

Ãsta e finalul, ºi-i neaºteptat!Pentru tot ce a fost atunci, la-ntâmplare,Clopote de noapte în turle azi batªi vor hrãni blânde rãdãcini de floare

Iar floarea va creºte peste un mormânt,Dar unde va fi nimeni n-o sã-þi spunã.Rãmâne în urmã un fel de gând sfânt...Deci, la revedere, doamnã, noapte bunã!

***

Unde suntem, mã întreb, ºi ce facem împreunã?Poate aºteptãm iar clipa care ne mai dã un vis,Poate însetaþi de noapte mai sorbim stropii de lunãªi privim la stele oarbe care viaþa ne-au prezis

Am plecat plini de speranþe pe un drum necunoscut,Ne-am crezut ºi noi mai tineri, semãnând cu doilãstari,Ne-am oprit aici în codru, într-un loc unde am vrutSã culegem bucurie ºi speranþe mult mai mari.

Toate ne-au pãrut frumoase, însã, Doamne, n-amºtiutC-a îmbãtrânit pãdurea ºi copacii sunt cãrunþi,Totul pare un scenariu scris în pripã, neplãcut,Despre timpul care luptã astãzi cu bãtrânii munþi

Hai, dacã mai vrei, odatã, sã vorbim de bucurii,Apoi sã plecãm acasã pe drumul de altãdat’Am cules fructe amare, mult prea coapte ºi târziiDintr-un anotimp, ce astãzi, fãrã voie, ne-a trãdat!

***se dedicãdoamnei doctorCristina Trache

Primiþi o inima, vã rog, e cam bolnavã ºi cam ruptã,E rãtãcitã în tãceri, cãutând cuvântul de pe buze,Poate, aºa cum nu credea, a fost înfrântã într-o luptãPe care-a dus-o mai demult, cu sentimentele ursuze!

Acum ce-aº mai putea sã fac? Azi ºi regretele suntmulte,Retrase-s la o mãnãstire ºi spun în tainã rugãciuni,Dar îngerii sunt toþi plecaþi, nimeni nu stã sã leasculte,ªi, chiar de-ai vrea sã îi gãseºti, nu ai de unde sã-iaduni...

Doar clopotul ce bate-n turlã mai ºtie unde au plecatªi, parcã tulburând pãdurea, vibreazã stins, pe când îicheamã,Sã vindece pe biet bolnavul, sã-l cureþe ºi de pãcatªi numai cu puterea lor sã-l vindece acum de teamã!

Dar îngerii nu vor s-audã, doar unul singur a venitSã-l ia în grija lui pe omul cu sufletul acum olog,ªi parcã greu îl mai aude când îi ºopteºte, chinuit:Dacã nu am nimic sã dãrui, primiþi o inimã, vã rog?

În Biblioteca din Bãile Herculane, 2015:Costel Simedrea ºi Gabriela ªerban

BOCªA CULTURALÃ ½ 17

Dascãli de frunte

Înv. Elena Malenovschi, dascãl desãvârºit Învãþãtorul îþi deschide uºa, însã numai tu însuþi poþi trece dincolo de ea. (Proverb chinezesc)

Doamna învãþãtoare Elena Malenovschi ne-a rãmas în minteºi în suflet ca un cadru didactic desãvârºit, dascãlul care ne-aarãtat o cale dreaptã în viaþã, ne-a ajutat sã înþelegem cã fãrãînvãþãturã, credinþã ºi disciplinã nimic nu e posibil. A fost mentorulmultor tineri bocºeni ºi nu numai, un om serios ºi generos, cu osensibilitate ºi bunãtate rar întâlnite.

Rãsfoind cartea vieþii, doamna învãþãtoare ne-a povestit: M-am nãscut într-o perioadã de efervescenþã politicã în þarã, la 26martie 1945 în oraºul Bocºa, într-o familie de oameni cu multãcredinþã în Dumnezeu, tatãl Ioan Pârvu a fost crâsnic în bisericã,iar mama Elena o creºtinã adevãratã. Pãrinþii m-au înconjurat cudragoste, m-au crescut ºi educat frumos, mereu i-am consideratexemple demne de urmat în viaþã.

În localitatea natalã am urmat grãdiniþa, ciclul primar ºi gimnazial.În urma rezultatelor obþinute în aceastã perioadã, am fost îndrumatã spre o profesie nobilã ºi

care mi-a adus satisfacþii multiple, ªcoala Pedagogicã Arad. În anul ºcolar 1964-1965 am absolvitaceastã instituþie de învãþãmânt fiind repartizatã la ªcoala Generalã din centrul miner Ocna de Fier.Aici l-am întâlnit pe viitorul meu soþ profesorul Vasile Malenovschi.

Am privit cu multã seriozitate rolul meu de cadru didactic din primii ani de activitate la catedrã.Munca ºi rezultatele mele în învãþãmânt au dat roade.

În anul 1975 m-am transferat prin concurs pe un post de învãþãtoare la ªcoala Generalã Nr. 1Bocºa.

18 ½ BOCªA CULTURALÃ

Elevii mei mi-au adus satisfacþii remarcabileprin prezenþa lor la olimpiadele zonale ºi judeþenela limba românã ºi matematicã. Dintre elevii curezultate foarte bune amintesc pe: Baloºin Ciprian,Poptelecan Laviniu, Petriºor Mihaela.

În centrul atenþiei mele au fost toate formelede perfecþionare: definitivat, gradul II ºi gradul I.Lucrarea mea pentru obþinerea gradului I înînvãþãmânt (Dezvoltarea capacitãþilor expresive aleelevilor prin predarea lecþiilor de citire) din anul 1984a fost încununarea muncii mele în actul didacticîn anii ce au urmat la catedrã.

În urma rezultatelor de la clasã ºi în afaraºcolii, am fost numitã de Inspectoratul ªcolarJudeþean Caraº-Severin, metodist, conducând timpde 18 ani Cercul Pedagogic pe zona Bocºa.

Marea împlinire a vieþii a fost naºtereafiicei mele (1977) Ludmila. Mi-a urmat exemplulterminând Liceul Pedagogic din Caransebeº cucele mai bune rezultate, fiind repartizatã tot laªcoala Generalã Nr. 1 Bocºa. Dupã un an deºcoalã a intrat la facultate. Este în prezent magistratla Parchetul de pe lângã Tribunalul Timiºoara.

Cãsãtoritã cu Mihail Vartolomei în 2003, arezultat mult aºteptatul urmaº, nepoþelul Teo înanul 2016. Scumpul meu Teo este o marebinecuvântare de la Dumnezeu.

Împlinitã profesional, familial dar ºi spiritualmuþumesc mult de tot Celui de Sus. Nu amrenunþat la aceastã credinþã în pofida vicisitudinilorvremii.

Fiind la pensie mi-am dorit mult sã vizitezÞara Sfântã. S-a ivit prilejul sã mi se împlineascãacest vis participând la pelerinajul organizat depreotul Eugen Jurca din Timiºoara, nepot prinalianþã.

Aºadar, în primãvara anului 2018 amîndeplinit chemarea biblicã ajungând la Ierusalim,oraºul sfânt. Îndemn pe orice om sã calce peurmele Domnului Iisus Hristos mãcar o datã înviaþã.

Îi mulþumesc Bunului Dumnezeu pentru totce mi-a dãruit în viaþã ºi-L rog sã-i binecuvântezeºi sã-i fereascã de rãu pe cei dragi din familiamea, pe foºtii elevi, colegii dascãli ºi pe toþioamenii.

Mulþumim de-nþelepciune, de lumina ce ne-aidat,

Mulþumim de anii-n care Tu ne-ai binecuvântat.Doamne-ai pus în noi iubire ºi speranþã ºi

credinþãSã-nþelegem cã prin Tine totul este cu putinþã...

Prof. Drd. Liana Ferciug

Poeme de ION GRECU

ISUS

Cu inima zdrobitã, am venitLa Cel ce jertfã ni s-a dat pe cruce.Prin El, pãcatul lumii-i rãstignit;Povara noastrã grea, tot El o duce.

Ridic privirea, vãd ochii blajini;O faþã chinuitã, în sudoare,Cu fruntea-naltã, încununatã-n spiniªi înþeleg cã sufletul Îl doare,

ªi trupul cel spre moarte dãruit.O vrea înfrântã pân-la-ngenunchiere!Cu ea cãlcând spre Noul Trup, Slãvit,Prin minunata, Sfântã Înviere!

Cobor privirea ºi mã simt învins.Pribeagul „eu” ce cãi sã mai apuce?Am fost în sinea mea ultimul ins,Indiferent la jertfa de pe cruce.

Mã iartã, Doamne, Tu vei înþelege;Pentru nelegiuiþii lumii, ai venit.Iubirea, Harul, mai presus de lege,Minunea Învierii-ai sãvârºit!

Mi-e grea povara ºi nu o mai pot duce;Zadarnic caut ºi ce pot aºtepta?Strig ca tâlharul atârnat pe cruce:Primeºte-mã-n Împãrãþia Ta!

AUTOPORTRET

Trecut-a întreg anul ce-n mine a lucratCa într-o încãpere ascunsã ºi umbritã.Era drumeþul vremii un sculptor înzestratªi-mi întregise chipul din viaþa risipitã.

În ciobul de oglindã al timpului, zãrescO faþã mai bãtrânã, în pragul înserãriiªi fiecare clipã pe care o trãiescM-apropie, statornic, de lutul împãcãrii.

La ceas de-aniversare, s-au strâns toþi aniimei.Ei, sculptorii vieþii, în mine au lucrat.Ciocnesc o cupã plinã sub ninse flori de teiªi din priviri se-ntreabã de-i lucrul terminat.

Nu ºtiu nici anii însã, iar timpul cum sã ºtieCât clocotul de viaþã mai stãruie în mine?!Dar sigur, anii vrednici ce vin, cu mãiestrieVor încheia lucrarea ce-i strânsã adânc înmine.

BOCªA CULTURALÃ ½ 19

Suflet blând, te-aiprefãcut în stea! „M-amîmbolnãvit de moarte Într-ozi Când m-am nãscut”, scriaM. Sorescu. Cu toþii ºtim cãsuntem muritori, cã vine o ziîn care trebuie sã pãrãsimviaþa pãmânteascã ºi sã lãsãm

În 24 martie 2020, pe pagina oficialã a Liceului Teoretic „Tata Oancea” din Bocºa a apãrut,din nou, un anunþ trist, alãturi de chipul cald al profesoarei Alexandrina ªtiopu:

„De azi ne vei zâmbi din cer, dragã Sandi! Drum lin...Ne vom lua rãmas bun miercuri, 25 martie, la ora 13.00, la Cimitirul de pe strada

Gheorghe Vucu.”Iar mesajele au curs la dispariþia uneia dintre cele mai îndrãgite profesoare din Bocºa.Dumnezeu sã o odihneascã!

„Bocºa culturalã”

Diana Cioca ºi Sandi ªtiopu

sufletul sã urce pe scara delicatã,trimisã din cer. Nimeni nu ºtiecând va fi acea zi. Plecãm ºilãsãm în urmã multã durere,dar ºi amintiri dragi, tristeþe ºimai ales întrebarea: De ce ne-aipãrãsit? Aceastã întrebare mi-avenit în minte când, într-odimineaþã, am aflat cã draganoastrã Sandi „ne va zâmbi dincer”. Am stat câteva momenteneºtiind dacã visez sau e adevãrat.Cu douã zile în urmã am vorbitla telefon ºi totul pãrea cã ebine. Dar Dumnezeu a rânduitaltfel ºi am înþeles cã trebuie sãaccept, deºi este foarte greu.Buna mea prietenã mi-a lãsat însuflet atâtea clipe frumoase,sfaturi înþelepte, amintiri pe carenici moartea hâdã ºi nemilioasãnu mi le poate lua. Ea va rãmânepentru totdeauna în gândurile ºiîn inimile colegilor, ale elevilor,ale tuturor celor care au cunos-cut-o pentru cã a avut pentrufiecare o vorbã bunã, a luminatminþi ºi suflete, dar mai ales

pentru cã a fost o adevãratãDoamnã, un Om care a iubitoamenii, i-a ajutat întotdeauna,un Dascãl cu har, iar pentrumine a fost ca o sorã maimare. Rãmas bun, draga meaSandi, Dumnezeu sã îi deaodihnã veºnicã!

Stela Boulescu

aºtern colacii în numãr fãrã soþ, cele 44 cãni cu apã ºi se spunerugãciunea Tatãl nostru împreunã cu copilul care la sfârºit primeºtecele 44 de cãni, colacii ºi toiagul de pomanã. Dacã cotovaica pluteºtepe apã 10 metri fãrã sã se rãstoarne, înseamnã cã cel mic a purtatcurat izvorul (nu a mãturat, nu a curãþat la animale- în credinþa cãaltfel ar duce mizeria în izor).

La fiecare înmormântare, pomanã sau parastas este nelipsitãcoliva care se face din grâu curat (arpacaº azi). Grâul este ales, sesparge ºi se spalã în nouã ape, dupã care se fierbe pânã devine opasta omogenã amestecându-se cu zahãr, nuci ºi arome. Colacii deformã rotundã, nelipsiþi ºi ei, au în mijloc modelat o cruce din aluat.

Un alt obicei practicat pentru ce-i morþi este cel din Joia Maredin sãptãmâna Patimilor. Sãtenii se trezesc dimineþa, la ora patru, ºiîºi comemoreazã morþii. Aprind focuri în faþa caselor dupã care mergla cimitir. Fiecare bãtrânã þine în mânã câþiva coceni pe care îiaprinde în faþa mormintelor celor plecaþi dintre noi, un buchet delalele ºi tãmâie. Cei vii încep sã-i roage pe cei morþi sã revinã peaceastã lume ºi sã vadã ce s-a mai întâmplat cu familiile lor. Laîntoarcere femeile coc colaci ºi cozonaci pe care îi oferã de pomanã.

Prof. Corina-Cristina Nuþã

(Urmare din pag. 14)TRADIÞII

20 ½ BOCªA CULTURALÃ

Viaþa cãrþilor

Cu Cenaclul„Semenicul” pesteTimp sau Despreimposibilitatea

literaturii/culturiide a îmbãtrâni

- Cenaclul„Semenicul” la ceas

aniversar: 70 de ani -

Ce face un scriitor? Careîi este menirea? Având ºansaunui numãr, aº zice, însemnatde întâlniri cu scriitorul GheorgheJurma, acesta mi-a spus în câtevarânduri cã scriitorul trebuie sãscrie. Da, sã scrie. Cã aceastaeste menirea lui, asta trebuie elsã facã: sã scrie. Cã va publicamai devreme sau mai târziu, cãva publica mai mult sau maipuþin din ce scrie, este un altaspect. Dar scriitorul, în primulrând, trebuie sã scrie. ªi exactasta face Gheorghe Jurma. Scrie.Citeºte, culege informaþii, trãieºteîn mijlocul fenomenului culturalºi scrie. Aºa s-a nãscut, pe lângãalte zeci de cãrþi ce îi construiescbiografia ºi opera, ºi cartea defaþã – Amintiri de la CencalulSemenicul (Editura TIM, Reºiþa,2019) –, carte care, dupãmãrturisirea autorului, s-aconstruit – timp de cinci decenii(!!!) – de la sine prin rolul celuicare scrie: «În lungul timpului,adicã de aproape cinci decenii, laevenimentele importante, dacãnu chiar la fiecare întîlnire decenaclu, am notat pe diferite foi(mai rar pe caiete) momentelederulate, uneori mai detaliat, decele mai multe ori expeditiv, cuconsemnarea unor nume sau idei.Regãsind ºi revãzînd multe fiºeîn etapa redactãrii cãrþii „Reºiþaliterarã” (Editura TIM, Reºiþa,2016), am pus de o parte o seamãde notiþe pentru o altã carte saualtã viziune a ei, bazatã tocmaipe istoria trãitã (uneori ºi

construitã) din 1970 încoace, decînd cunosc mersul acesteiinstituþii care se numeºte„Cenaclul literar Semenicul”.Pentru cei 70 de ani ai cenaclului,am crezut cã se poate realiza oasemenea istorie subiectivã,plecînd de la cioburile haoticpãstrate, dar mai ales haoticnotate la vremea lor, în genul„23 X”, fãrã an!, combinînd acelefragmente într-o aºezare maiaproape de naraþiunea istoricã.Dar vai! cînd a fost sã împlinimefectiv acest obiectiv, am constatatcã multe din hîrtiile puse de-oparte le-am pitit aºa de bine cãnu le mai gãseam tocmai cîndaveam nevoie de ele. Aºa amajuns la varianta cãrþii de faþã(ºi ea trecutã prin mai multeforme), aºezînd de-a valma notaþiidin hîrtiile mele, din proceseverbale, mãrturii ale unorscriitori, amintiri ale cenacliºtilor,fotografii ºi decupaje din ziare ºireviste ...» (1) De fapt, scriereade faþã, dupã cum s-a arãtatdeja, este mai mult decât o carte.Este însãºi istoria unei istoriitrãite, a unei istorii în care s-acrezut ºi în care s-a investit totul.O istorie pe care s-a pariat, dupãcum se vede, câºtigãtor.

ªi fiindcã totul are unînceput, relatãrile încep chiar de

la momentul înfiinþãrii cenaclului,de la „primele luni ale anului1949, dupã alte surse chiaroctombrie 1948, oricum unul dincele mai vechi din Banat” (2),unde sunt amintiþi „cei dintâi”:Gheorghe Ebetiuc, Nicolae Cãtanã,Romulus Fabian, Toma GeorgeMaiorescu, dar ºi alþii ºi suntemcãlãtoriþi pânã în prezent, cândcenaclul îºi descoperã în con-tinuare noile vlãstare prin careîºi duce mai departe existenþa.

Cartea de faþã – un album,aº spune, mai ales literar princaracterul ce îl afiºeazã – secompune dintr-o mulþime deelemente specifice atât unuialbum, cât ºi ale unei istoriiliterare locale, conþinând fel defel de momente (cum ar fi evocãridin partea celor care au fostmembri ai cenaclului reºiþean oridin partea celor care, cu diverseocazii ori manifestãri, au poposit,fie ºi numai pentru o searã, înmrejele atmosferei reºiþenededicate culturii), evocãri (alecãrþilor reºiþenilor sau despreReºiþa), emoþiile primei întâl-niri cu cenaclul, ale primelorzile (Nicolae Sârbu, NicolaeIrimia, Gheorghe Zincescu, CostelStancu, Iulian Barbu, ChristianBistriceanu) sau chiar ale debu-tului publicistic (GheorgheZincescu, Olga Neagu) etc. Sunt,astfel, consemnate (spre neuitare)în paginile acestei monografii,gânduri ºi impresii ale unorscr i i tor i precum Corne lUngureanu, Petre Stoica, ArturSilvestri, Mircea Martin, MihaiBeniuc, Nicolae Prelipceanu,Laurenþiu Ulici, Ion Cocora, IonDur – «întîlnirea a fost de pominã,o hãrmãlaie imposibil de stãpînit,cu gîlgîieli ºi bîlbîieli, din cinciîn cinci minute echilibrate dezeiþele serii cu obsedantaîntrebare intelectualã „da, ce ce??De-aia!» (3) care este, dupã cumse poate vedea, în totalã opoziþiecu ceea ce declara, de exemplu,Gabriela Melinescu cu ani în

BOCªA CULTURALÃ ½ 21

urmã, în 1972, despre una dinºedinþele cenaclului la care aparticipat: „M-a impresionatcenaclul literar, maniera elevatãºi competenþa în care s-au purtatdiscuþiile. Cei doi poeþi care aucitit în ºedinþa la care am luatparte (Olga Neagu ºi NicolaeSîrbu) au prezentat lucrãrideosebite, dovedind cã sînt sinceriîn seriozitatea cu care scriu ºicã meritã sã avem încredere întalentul lor. [...] Sînt sigurã cãla Reºiþa existã amatori ºi creatoride poezie autenticã.” (4) –, NicolaeCiobanu ºi Sorin Titel, dar ºialþii, amintit fiind totodatã ºifaptul cã cei doi din urmãsubliniazã punctele centrale alecenaclului, dar ºi ce ar mai trebuisã se aducã nou în cadrul acestuia(fiindcã la acea vreme era uncenaclu tânãr ºi lipsit de oexperienþã solidã, se mai poateavea în vedere, spre exemplu,cel puþin menþiunea privind unuldin rapoartele întocmite de cãtreGheorghe Ebetiuc în primuldeceniu de activitate al cenaclului,în volumul Reºiþa literarã, EdituraTIM, Reºiþa, 2016, p. 52), portreteale unor scriitori precum cel allui Ion Chichere, personaj extremde important pentru CenaclulSemenicul, dar ºi pentru întreagaculturã ºi poezie reºiþeanã.

Dar Gheorghe Jurma, acestneobosit „colecþionar” de istorieºi culturã, nu se opreºte doar laatât ºi îºi continuã ºirul trecerilorîn revistã prin intermediul altorapropiaþi, într-un fel sau altul,ai cenaclului, exemplul ales deaceastã datã fiind ConstantinMãrãscu care evocã atmosferaîntâlnirilor cenacliºtilor, dar care,totodatã, nu uitã sã aminteascãºi transformãrile aduse îninteriorul Cenaclului cum estecritica pe text introdusã chiar deGheorghe Jurma: „GheorgheJurma, noul preºedinte alcenaclului, a introdus critica petext. Nu mai era suficient sãspunã cineva doar cã îi placesau nu îi place o poezie sau oprozã. Trebuiau argumente, sefãcea trimitere la figuri de stil,la construcþie, º.a.m.d.” (5) Cu

alte cuvinte, activitatea cenacluluitrecea la un alt nivel, un nivelsuperior, un nivel definit de acelprofesionalism mult mai rigurosdecât cel cunoscut pânã lamomentul respectiv.

Dupã cum spuneam, nuputeau fi lãsate deoparte nicimomentele de debut ale unoradin cei care prin ideile ºi, maiales, scrierile lor au dat viaþãatât cenaclului înfiinþat la Reºiþa,cât ºi oraºului de pe Bârzava(Gheorghe Zincescu, Olga Neaguetc.), nici înfiinþarea revisteiSemenicul pornind de la unsimplu caiet ºapirografiat în 1971ºi care de abia din 2001 a începutsã fie tipãrit sub formã de carte,pânã la momentul respectivsuferind numeroase transformãride formã ºi chiar întreruperi deapariþie, dar nici momentulredenumirii Reºiþei din Cetateade foc (cum l-a numit, odatã,Mihail Davidoglu) în Oraºul cupoeþi (cum l-a numit ArturSilvestri), sintagma preluatã decriticul literar Gheorghe Jurmapentru a denumi una din colecþiileediturii, pe atunci, Timpul,colecþie în care au debutat oriprin care ºi-au îmbogãþit operapoeticã o semnificativã parte dinpoeþii urbei: Ion Chichere,Octavian Doclin, Olga Neagu etc.,alãturi de alte colecþii – mai noisau mai vechi – care fac cinsteatât oraºului ºi scriitorilororaºului, cât ºi zonei, dar ºiculturii naþionale: colecþiaEminescu, colecþia Bocºa - Istorieºi culturã, dar ºi altele, colecþiiîn care s-au publicat cãrþiimportante ºi, în acelaºi timp,necesare pentru pãstrarea iden-titãþii naþionale.

Spus în puþine cuvinte, esteo carte ce adunã în interiorul ei,ºi care va purta cu sine pestetimp, amãnunte de istorie culturalãce nu pot fi oferite de nici oenciclopedie literarã sau dicþionaral literaturii ºi care nu poate fiscrisã de nimeni altcineva decâtde unul din cei care au trãit „peviu” ºi direct din interior acesteevenimente, o carte care îºi plimbãcititorul de la imaginea exploziilor

poetice ale poetului Ion Chicherepânã la curiozitatea de a cãuta ºipãtrunde în interiorul altor tomurice contribuie la acest colþ geograficcultural, dar ºi la întreaga frescãa Banatului cultural, scrieriprecum cele semnate de MarcuMihail Deleanu (Reºiþa filologicã,etc.), Gheorghe Jurma (Reºiþaliterarã, Reºiþa muzicalã etc.),Aurel E. Peteanu, pr. dr. GheorgheCotoºman, Cornel Ungureanu,Ioan Viorel Boldureanu, IonelBota, Nicolae Sârbu, Virgil Birou,Nicolae Stoica de Haþeg, VasileVãrãdean, Rodica Vârtaciu, IoanTomi, Aurel Turcuº, LiviuMãrghitan, Ion B. Mureºianu,Horia Musta, Dorina SabinaPârvulescu, Johann Jakob Ehrler,Francesco Griselini ºi mulþi alþiicare, dupã cum se poate vedeanumai din autorii amintiþi, ºi-auexprimat dragostea faþã de acestþinut fiecare din segmentul sãude cercetare: literaturã, grai,muzicã, istorie, spiritualitate(religie), artã (picturã etc.), ceeace dovedeºte, încã o datã, cãBanatul deþine o bogãþie culturalãcu tradiþie ºi rãdãcini adânci cese alãturã cu succes întreguluipatrimoniu cultural naþional.

Aºadar, într-un puterniccentru industrial, cu tradiþie ºiistorie pe acest segment, ce simþeanevoia de culturã – literarã, deaceastã datã – ce dorea sãcontribuie la patrimoniul culturalnaþional, Gheorghe Jurma, acest„cercetãtor aplicat, doritor sã punãîn luminã virtuþile spirituale alespaþiului bãnãþean” (6), reuºeºtesã ducã mai departe muncaînaintaºilor sãi, muncã începutãîn urmã cu 70 de ani – iatã,aproape un secol! –, care aureuºit înfiinþarea unui cenacluliterar ce iniþial nu purta niciun nume