EVANGHELIA ÎN UMBRĂ ŞI REALITATE · Lumina care a strălucit asupra lui din studierea...

EVANGHELIA ÎN UMBRĂ

ŞI REALITATE

PLANUL DE MÂNTUIRE

– ÎN SIMBOLURI –

Material de studiu din Biblie și Spiritul Profetic

Editura Păzitorul Adevărului

Iancu Nelu

3Evanghelia în umbră și realitate

PrefațăReaducerea omului în armonie cu Dumnezeu, înălțarea și înobilarea condiției sale morale, astfel încât

să poată din nou reflecta imaginea Creatorului, a fost marele scop al evangheliei. Atât de importantă era această lucrare încât a necesitat un sacrificiu imens, imposibil de înțeles de către noi oamenii, ca ființe cre-ate. Fiul lui Dumnezeu a părăsit curțile cerești, a venit personal pe minuscula noastră lume rebelă pentru a ne învăța cum să obținem calificarea pentru o viață mai înaltă.

În școala inaugurată în Eden chiar înainte de apariția păcatului studiile erau permanente și sistematic predate de Marele Învățător, prin comunicare liberă. Omul era capabil să perceapă frumusețea principiilor cerești și să trăiască în armonie cu voința lui Dumnezeu. După păcătuire omul a devenit incapabil să mai pătrundă în planurile cerului și să înțeleagă scopul învățătorului divin. De aceea era nevoie de predarea prin simboluri a planului de salvare.

Înțelegerea și predicarea acestor profunde și înălțătoare teme ale mântuirii din păcat prin credință ab-sorbea timpul, preocuparea și interesul fratelui Nelu Iancu pe care am avut de multe ori ocazia să-l surprind aplecat peste paginile sacre ale Bibliei, peste manuscrisele studiilor sale sau îngenuncheat rugând-se pentru înțelepciune și putere.

Lumina care a strălucit asupra lui din studierea Scripturilor a reprezentat idealul dupa care își modela viața sau își direcționa prioritățile. A iubit biserica, s-a identificat cu interesele acesteia iar ideea ca lega-mantul cel vesnic este făgăduința lui Dumnezeu pusă deoparte pentru “mântuirea tuturor celor care cred” l-a condus sa-si abandoneze interese personale si familiale profitabile si chiar viata ca sa devina un salvator de suflete pentru Hristos.

Prin harul și grija deosebită a lui Dumnezeu, cititorii cărții „Evanghelia în umbră și realitate se pot bucura de o înțelegere mai profundă și concisă a răscumpărării, a scopului Evangheliei veșnice. Cititorul va înțelege parcurgând paginile acestei cărți că ea a fost concepută ca un ghid, un ajutor care urmărește să îndrepte atenția sufletelor ce flămânzesc după adevăr, la Domnul Isus, ca Miel de jertfa, ca Preot, ca Lumi-na lumii, ca Pâine a vieții, în speranța că acestea vor accepta Cuvântul “care S-a făcut trup…” ca temelie a credinței lor.

Domnul Isus Hristos este înfățișat în noblețea și generozitatea iubirii Sale. Din iubire ni S-a alăturat, devenind om, ca să sufere și să moară în locul nostru. Din iubire ne ocrotește în fața celor mai aspre atacuri ale celui rau. Din iubire pregătește lumea și cerul pentru marele act de încununare a mântuirii, revenirea Sa ca Domn și Salvator. Din iubire ne transformă și ne inobilează, astfel ca sa ne simțim bine alături de El de-a lungul veșniciei.

Ultimele capitole scot în evidență locul nostru în desfășurarea ultimelor evenimente. În citatele din Biblie și Spiritul Profeției, de care s-a folosit în studiul său, autorul a subliniat cele mai semnificative idei pentru a întări și mai mult înțelegerea responsabilității noastre.

Pe măsură ce veți înainta în citirea acestei cărți, vă încurajez să vă asumați responsabilitatea de a vă decide viitorul. Să nu vă lăsați derutați de agitația și zgomotul luptei dintre adevăr și minciună, iar decizia voastră să evidențieze odată mai mult acuratețea și temeinicia triumfului iubirii lui Dumnezeu.

9Planul de mântuire în simboluri

Studiul 1

Studiul 1

PLANUL DE MÂNTUIRE ÎN SIMBOLURI„Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov, care se vor întoarce

de la păcatele lor”, zice Domnul.” (Isaia 59:20).

„Legământul harului a fost făcut întâia dată cu omul în Eden, când, după cădere, s-a dat o făgăduinţă divină – că sămânţa femeii urma să zdrobească capul șarpelui. Legământul acesta le oferea tuturor oame-nilor iertare și sprijinul harului lui Dumnezeu pentru ascultarea viitoare prin credinţa în Hristos. Li se făgăduia, de asemenea, viaţa veșnică, cu condiţia credincioșiei faţă de Legea lui Dumnezeu. În felul acesta, patriarhii au primit nădejdea mântuirii. Același legământ a fost reînnoit faţă de Avraam... (Genesa17:7).Deși acest legământ a fost făcut cu Adam și reînnoit cu Avraam, a putut fi ratificat numai la moartea lui Isus Hristos. El existase în chip de făgăduinţă a lui Dumnezeu de la cea dintâi comunicare făcută cu privire la mântuire; fusese primit prin credinţă; și cu toate acestea, când a fost ratificat de Domnul Hristos, a fost numit un Legământ nou. Legea lui Dumnezeu stătea la baza acestui legământ, care în principiu era un acord pentru a-i aduce din nou pe oameni în armonie cu voinţa divină, așezându-i într-o poziţie în care puteau asculta de Legea lui Dumnezeu.” (PP., pg. 420, cap. 32).

„Un alt contract – numit în Scriptură “Vechiul legământ” – a fost încheiat între Dumnezeu și Israel, la Sinai, și a fost apoi ratificat prin sângele jertfei (animalului de jertfă).” (PP., pg. 421, cap. 32).

„Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele Domnului și toate legile. Tot poporul a răspuns în-tr-un glas: Vom face tot ce a zis Domnul. Moise a scris toate cuvintele Domnului... A luat cartea legământu-lui și a citit-o în faţa poporului... Moise a luat sângele și a stropit poporul, zicând: Iată sângele legământului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.” (Exodul 24:3, 4, 7, 8).

„Condiţiile ‚Vechiului legământ’ erau: ascultă și vei trăi. ‚Să păziți legile și poruncile Mele: omul care le va împlini, va trăi prin ele...’ (Leviticul 18:5); dar ‚Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia și cine nu le va face!’ (Deuteronom 27:26).” (PP., pg. 422, cap. 32).

„Legământul avraamic a fost ratificat prin sângele Domnului Hristos și a fost numit ‚al doilea’ sau ‚noul legământ’, deoarece sângele cu care a fost sigilat a fost vărsat după sângele primului legământ...” (PP., pg. 421, cap. 32).

Dacă legământul edenic conţinea făgăduinţa mântuirii, de ce s-a mai făcut un alt legământ la Sinai?

„În robie, poporul pierduse în mare măsură cunoașterea de Dumnezeu și a principiilor legământului avraamic. Eliberându-i din Egipt, Dumnezeu a căutat să le descopere puterea și mila Sa, pentru ca ei să fie făcuţi să-L iubească și să aibă încredere în El. I-a dus la Marea Roșie, unde, fiind urmăriţi de egipteni, scă-parea părea că este imposibilă. Aceasta pentru ca ei să-și poată da seama de totala lor neputinţă, de nevoia lor de ajutor dumnezeiesc, cum și de faptul că El lucrase izbăvirea lor. În felul acesta, ei au fost umpluţi de iubire și recunoștinţă faţă de Dumnezeu și de încredere în puterea Lui de a-i ajuta. El Şi-i alipise de Sine, ca Eliberator al lor din robia trecătoare.

Dar mai era un adevăr, mult mai mare, care trebuia să fie înscris în mintea lor. Trăind în mijlocul idolatriei și al corupţiei, ei nu aveau o concepţie dreaptă cu privire la sfinţenia lui Dumnezeu, la păcăto-șenia fără margini a inimii lor, la faptul că în ei înșiși nu aveau niciun pic de putere pentru a da ascultare


LEGEA MORALĂ

Cele zece porunci

LEGEA CEREMONIALĂ

Legea jertfelor

1. Este numită: „Legea Domnului” (Psalmii 19:7; Daniel 9:11).

2. A fost rostită de Domnul către tot poporul (Deuteronom 5:22).

3. A fost scrisă de Dumnezeu pe două table de piatră (Exodul 31:18; Deuteronom 4:13).

4. A fost pusă în chivot (Deuteronom 10:1-5; 1 Împărați 8:9).

5. Nu conține nimic cu privire la jertfe (Ieremia 7:22).

6. Conține un Sabat săptămânal (Exodul 20:8-11). O zi de Sabat pe vecie (Isaia 66:23).

7. Este veșnică (Psalmii 111:7,8; Luca 16:17; Matei 5:18).

1. Este numită: „Legea lui Moise” (Fapte 15:5; Neemia 8:1; Daniel 9:11).

2. A fost dată lui Moise pentru a o transmite poporului (Exodul 21:1; 24:3,4; Deuteronom 4:14).

3. A fost scrisă de Moise într-o carte (Deuteronom 31:9,24).

4. A fost pusă lângă chivot (Deuteronom 31:24-26).

5. Este legea jertfelor de ispășire, pentru vină, de mulțumire... (Leviticul 7:37).

6. Conține Sabate anuale (Exodul 12:16) - I și II (Leviticul 23:24,25) - III (Leviticul 23:27,28) - IV (Numeri 29:12) - V (Numeri 29:12,35) - VI (Leviticul 23:15,16,21) - VII Sabate care au încetat la cruce (Coloseni 2:14,16,17).

7. A fost des�nțat de Hristos (Evrei 7:12; 10:8,9).

CELE DOUĂ MARI CATEGORII DE LEGI DIVINE


Studiul 3

Studiul 3

EVANGHELIA ÎN UMBRĂ ŞI REALITATE„Ceea ce se făcea în simbol în serviciul sanctuarului pământesc, se face în realitate în

serviciul Sanctuarului Ceresc.” (M.L., 420, cap. 23).

UMBRĂ ŞI REALITATE

1. PAŞTELE – 14.01 (MARTIE - APRILIE)

– Exodul 12:2, 3, 5, 6, 8, 14– „... în luna întâia, în a 14-a zi a lunii, între cele

două seri, vor fi Paștele Domnului.” (Leviticul 23:5).

– „... Paștele... avea loc în luna Abib, întâia lună a anului iudaic, care corespunde cu sfârșitul lui Martie și începutul lui Aprilie.” (P.P., pg. 617).

2. AZIMILE – 15.01

– „În a cinsprezecea zi a lunii acesteia va fi sărbă-toarea Azimilor în cinstea Domnului; șapte zile să mâncaţi azimi.” (Leviticul 23:6-8).

– „Veţi scoate aluatul din casele voastre…” (Exodul 12:15).

– „După Paște urma Sărbătoarea Azimilor care ţi-nea șapte zile” (P.P., pg. 620).

3. PRIMELE ROADE – 16.01

– „... un snop, ca pârgă a secerișului.” (Leviticul 23:10,11).

– „... în ziua a doua a sărbătorii, I se aduceau lui Dumnezeu primele roade ale recoltei anului.” (P.P., pg. 620).

1. HRISTOS – JERTFIT

– „… Hristos, Paștele nostru a fost jertfit.” (1 Corin-teni 5:7 u.p.).

– „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lu-mii.” (Ioan 1:29).

– „Junghierea mielului de Paște era o preînchipuire a morţii Domnului Hristos.” (M.L., pg. 399, cap. 22).

– Aceste simboluri s-au împlinit nu numai în ceea ce privește evenimentul, ci și timpul; în ziua a 14-a Hristos a fost jertfit – (M.L., pg. 398).

2. HRISTOS – FĂRĂ PĂCAT

– „…Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” (1 Petru 1:19).

– „Pâinile nedospite… reprezentau propriul Său sa-crificiu fără defect.” (H.L.L., pg. 485).

– „… pâinile nedospite …reprezentau pe Mântui-torul.” (H.L.L., pg. 53).

3. HRISTOS – ÎNVIAT

– „Hristos a înviat din morţi, pârga celor ador-miţi… cel dintâi rod.” (1 Corinteni 15:20, 23).

– „Snopul din primele roade, care era legănat în tim-pul Paștelui înaintea Domnului, simboliza învierea lui Hristos.” (M.L., pg. 399).

– „Hristos a înviat din morţi ca rodul cel dintâi al celor adormiţi.” (Matei 27:52, 53; H.L.L., pg. 576).

– „Mielul junghiat, pâinile nedospite, snopul celor din-tâi roade, reprezentau pe Mântuitorul.” (H.L.L, pg. 53).


Studiul 3

457

408 27 34 1833

1844

?

31

538

Vara �erbinte

1798

2300 ani

EVANGHELIA ÎN UMBRĂ EVANGHELIA ÎN REALITATE

49 ani 434 ani483 ani

490 ani

Paștele – 14. 01 (martie - aprilie)

Azimile – 15. 01

Primele roade – 16. 01

Rusalile – (50 de zile după pârgă)

Ziua trâmbiței – 01. 07 (octombrie)

Ziua ispățirii – 10. 07

Sărbătoarea corturilor – 15. 07

Hristos – jert�t

Hristos – fără păcat

Hristos – înviat

Ziua cincizecimii

Se anunță începerea judecății de cercetare

1844 – Începerea judecatății de cercetare

În Cananul Ceresc - Apocalipsa 7:9,21

1810 ani

7 ani

12

34 5 6 7

1

2

3

4

5

6

7

1

2

3

4

5

6

7

25Biserica lui dumnezeu de-a lungul veacurilor

Studiul 4

Studiul 4

BISERICA LUI DUMNEZEU DE-A LUNGUL VEACURILOR „În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu

o cunună de douăsprezece stele pe cap.” (Apocalipsa 12:1).

Pe cine reprezintă femeia?

„Atât Vechiul cât și Noul Testament iau legământul căsătoriei ca un simbol pentru legătura intimă dintre Hristos și Biserica Sa... Așadar, Biserica lui Hristos este asemănată cu o femeie curată, sfântă și ne-prihănită (Efeseni 5:23-32).” (Exp. D.A., pg. 385).

„... învăluită în soare”

„Hristos este Soarele dreptății, iar lumina Evangheliei sau a Noului Testament sunt razele Sale...” (Exp. D.A., pg. 385).

„... cu luna sub picioare”

„Temelia pe care se sprijină Biserica lui Hristos este Vechiul Testament, care e preînchipuit prin luna de sub picioarele femeii. În timp ce Hristos, Soarele dreptății, își revarsă prin viața și învățătura Sa, toren-tele luminii Sale prin Noul Testament, luna sau Vechiul Testament este luminat de reflexia făcută de Noul Testament.” (Exp. D.A., pg. 387).

„... o cunună de douăsprezece stele pe cap”

„... Preînchipuie ceata celor doisprezece apostoli care strălucesc în tot decursul erei creștine... „cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci” (Daniel 12:3)... Astfel, Biserica lui Hristos, învăluită în Soarele Noului Testament, cu luna Vechiului Testament sub picioa-rele ei și cu coroana de douăsprezece stele pe cap, reprezintă perfecțiunea frumuseții și a podoabei.” (Exp. D.A., pg. 387).

„Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.” (Apocalipsa 12:2).

„Nașterea din versetul doi se referă, fără îndoială, la nașterea Domnului Hristos... Femeia despre care este vorba aici nu se referă numai la mama Domnului Hristos, ci și la poporul Vechiului Testament, din care avea să vină Isus (Isaia 7:14).” (Exp. D.A., pg. 387).

„În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.” (Apocalipsa 12:3).

Pe cine reprezintă balaurul?

„Arhivrăjmașul poporului lui Dumnezeu este, bineînțeles, diavolul, șarpele de la început... Totuși, aici ne este înfățișată și puterea politică prin care își execută planurile lui vrăjmașe împotriva cauzei lui Dum-


Studiul 6

MĂRTURIA LUI ISUS – DUHUL PROOROCIEI

„Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos...” (2 Petru 1:19).

„Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul, Eu sunt Dumnezeu și nu este niciunul ca Mine.” (Isaia 46:9).

„Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună și să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vre-mile străvechi? Să vestească viitorul și ce are să se întâmple!” (Isaia 44:7).

„Eu am vestit dela început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ,Ho-tărârile Mele vor rămânea în picioare și Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.” (Isaia 46:10).

„Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-și descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.” (Amos 3:7).„Căci nicio proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mânaţi de

Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:21).

Proorocii în planul lui Dumnezeu

(Pilda vierilor) „Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă ţară. Când a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.Vierii au pus mâna pe robii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. A mai trimes alţi robi, mai mulţi decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel.” (Matei 21:33-36).

„Domnul a înștiinţat pe Israel și pe Iuda prin toţi proorocii Lui, prin toţi văzătorii...” (2 Împărați 17:13).„Din ziua când au ieșit părinţii voștri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis pe toţi slujitorii Mei,

prorocii...” (Ieremia 7:25).„Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele și au râs de proorocii Lui...”

(2 Cronici 36:16).„Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi

de el!” (Deuteronom 18:15). „.În adevăr, Moise a zis părinţilor noștri: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voștri

un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului.” (Fapte 3:22,23).

„La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicând: „Vor primi cu cinste pe fiul meu!” Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: „Iată moștenitorul; veniţi să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.” Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora? Ei I-au răspuns: „Pe ticăloșii aceia ticălos îi va pierde și via o va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor.” (Matei 21:37-41).

„De aceea, iată, vă trimit proroci, înţelepţi și cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî și răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre și-i veţi prigoni din cetate în cetate.” (Matei 23:34).

43Judecata de cercetare

Studiul 7

Studiul 7

JUDECATA DE CERCETARE„Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce

ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: „Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide...” (Apocalipsa 3:7,8).

„Iudeii care au lepădat lumina dată de Domnul Hristos la prima Sa venire și au refuzat de a-L primi în credinţă ca Mântuitor al lumii, nu au putut primi iertarea pe care o dă El. Când Domnul Isus… a intrat… în Sanctuarul ceresc… iudeii au fost lăsaţi în întuneric complet să-și continue slujbele și sacrificiile lor nefolo-sitoare. Serviciul simbolurilor și umbrelor încetase. Uşa aceea prin care oamenii aveau până aici intrare la Dumnezeu, nu mai era deschisă. Iudeii refuzaseră să-L caute în singurul mod prin care putea să fie găsit, prin serviciul din Sanctuarul ceresc. De aceea nu mai aveau nicio părtăşie cu Dumnezeu. Pentru ei uşa era închisă. Nu aveau nicio cunoştinţă despre Hristos ca adevărată jertfă şi singurul Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu; de aceea ei n-au putut să primească binefacerile mijlocirii Sale.” (Luca 7:30-34). (M.L., pg. 430, cap. 24).

„Tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora...” (Evrei 9:28).„Căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut Preot prin jurământul Celui ce I-a

zis: „Domnul a jurat și nu Se va căi: „Tu ești Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.” (Evrei 7:21).„Şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi și de viţei, ci cu însuși

sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică.” (Evrei 9:12).„Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului

locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” (Evrei 9:24).

„Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijlo-ceşte pentru noi!” (Romani 8:34).

Lucrarea care se desfășoară în Sanctuarul ceresc este lucrarea ce se desfășura prin serviciile simbolice în Sanctuarul pământesc:

„Zi de zi păcătoșii pocăiţi aduceau jertfele lor la ușa cortului și, punând mâna pe capul animalului de junghiat, își mărturiseau păcatele, închipuind că le pun asupra jertfei nevinovate. Jertfa era apoi ucisă. „Fără vărsare de sânge” – zice apostolul, „nu este iertare de păcate”... Sângele reprezentând viaţa pierdută în fărădelege a păcătosului, a cărui vină o purta acum jertfa, era dus de către preot în Sfânta și stropit în faţa perdelei, dincolo de care era chivotul cu Legea, pe care o călcase păcătosul. Prin ceremonia aceasta, păcatul prin sânge, era dus în mod figurat în Sanctuar.” (M.L., pg. 418, cap. 23).

„Aceasta era slujba săvârșită ca închipuire și umbră a lucrurilor cerești. Şi cele ce se făceau atunci în slujbele Sanctuarului pământesc trebuia făcute în realitate în Sanctuarul ceresc.” (M.L., pg. 419).

„Slujbele preotului în cursul anului în prima despărţitură a Sanctuarului,... reprezenta lucrarea de slujire începută de Hristos la înălţarea Sa la cer.” (M.L., pg. 419).


Studiul 10

SEMNUL FIAREI„Protivnicii Tăi... şi-au pus semnele lor drept semne.” (Psalmii 74:4).

Prin ce se evidenţiază cei sfinţi în conflictul final, în lupta cu fiara?

„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credinţa lui Isus.” (Apo-calipsa 14:12).

Dumnezeu a ales Sabatul (amintit în porunca a patra) ca un semn special, un memorial al creațiunii prin care Își evidenţiază poporul Său:

„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţești. Să lucrezi șase zile, și să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea... Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfinţit-o.” (Exodul 20:8-11).

„Să lucrezi șase zile; dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului.” (Exodul 31:15).„Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știţi că Eu sunt Domnul, Dumne-

zeul vostru!” (Ezechiel 20:20).„Toţi cei care ţin ziua a șaptea arată prin acest act că sunt adoratori ai lui Dumnezeu. În acest fel, Saba-

tul este semnul ascultării de Dumnezeu...” (P.P., pg. 348).Astăzi lumea creștină ţine ca zi de odihnă prima zi a săptămânii, duminica și nu ziua a șaptea a săp-

tămânii, sâmbăta! De ce? Cine a făcut această schimbare și când? A fost prezis în Sfânta Scriptură faptul că cineva se va încumeta să facă vreo schimbare în Legea lui Dumnezeu?

„El mi-a vorbit așa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâșia tot pământul, îl va călca în picioare și-l va zdrobi. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintașii lui și va doborî trei împăraţi. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt și se va încumeta să schimbe vremile și legea; și sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi și o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata, și i se va lua stăpânirea, care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna.” (Daniel 7:23-25).

„Apostolul Pavel a prevestit, în a doua sa Epistolă către Tesaloniceni, o mare cădere de la credinţă, care urma să aibă ca rezultat întemeierea puterii papale. El declara că ziua lui Hristos nu va veni „... îna-inte ca să fi venit lepădarea de credinţă și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu”. Şi mai departe, apostolul îi avertizează pe fraţii săi că: „Taina fărădelegii a și început să lucreze”. (2 Tesaloniceni 2:3,4,7). Chiar la acea dată tim-purie, el a văzut strecurându-se în biserică rătăciri care urmau să pregătească drumul pentru dezvoltarea papalităţii.” (M.L., pg. 49, cap. 3).

„... Când persecuţia a încetat, iar creștinismul a intrat în curţile și palatele împăraţilor, a fost lăsată la o parte simplitatea umilă a lui Hristos și a apostolilor Lui, în schimbul pompei și mândriei preoţilor și

71Sigilarea

Studiul 11

Studiul 11

SIGILAREA„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale

pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare… Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului Celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.” (Apocalipsa 7:1-4).

Care este rolul unei peceţi?

„... Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desfi-inţată.” (Estera 8:8).

„.Şi ea a scris niște scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab și le-a trimis bătrâ-nilor și dregătorilor...” (1 Împărați 21:8).

„... un sigiliu (pecete) este folosit în legătură cu o anumită lege… sau pe documentele care trebuie să fie legalizate.” (Exp. D.A., pg. 455).

„Acum, împărate, întărește oprirea și iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” (Daniel 6:8).

Un sigiliu sau o pecete trebuie să conţină trei elemente specifice:

1. Numele Legiuitorului2. Titlul (Autoritatea)3. Teritoriul Legiuitorului.

Care este sigiliul sau pecetea lui Dumnezeu?

„Sigiliul lui Dumnezeu este acea parte a legii Sale care conţine numele Său, sau titlul Său descriptiv, arătând cine este El, extinderea stăpânirii Sale și dreptul Său de a stăpâni.” (Explicația cărții Apocalipsa – de Uriah Smith pg. 110).

Porunca a patra este singura dintre cele zece care ne ajută să Îl deosebim pe singurul Dumnezeu adevărat (Creator) de așa numiții „dumnezei”. (1 Corinteni 8:5,6).

„Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt niște idoli, dar Domnul a făcut cerurile.” (Psalmii 96:5).„Dumnezeii, care n-au făcut nici cerurile, nici pământul, vor pieri de pe pământ și de supt ceruri.”

(Ieremia 10:11).„Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile

prin priceperea Lui.” (Ieremia 10:12).„Sigiliul Legii lui Dumnezeu se găsește în porunca a patra. Din toate cele Zece Porunci numai aceasta

menţionează numele și titlul Legiuitorului. Porunca declară că El este Creatorul cerului și al pământului și

77Biserica după 1844

Studiul 12

Studiul 12

BISERICA DUPĂ 1844„Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: “Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul Cre-

dincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale, că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clo-cot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa 3:14-16).

„De la 1845, primejdiile poporului lui Dumnezeu mi-au fost puse în faţă din timp în timp și mi-au fost arătate pericolele care se vor îngrămădi în jurul rămășiţei în zilele din urmă. Aceste primejdii mi s-au descoperit mereu până în timpul de faţă. Scene mari se vor dezvălui în curând în faţa noastră.” (M.Sp., pg. 405, cap. Încrederea în oameni).

1850 – Starea Bisericii

În 1843, 1844 „... atunci exista un spirit de consacrare care nu mai există acum. Ce a venit peste preţi-osul popor deosebit al lui Dumnezeu? Am văzut asemănarea cu lumea… o mare lipsă de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu.” (T.1., pg. 128, cap. Cele două căi).

Chemarea:

„Îngerul a zis: „... El este înfricoșat în mânia Sa și totuși Îl insultaţi zilnic. Luptaţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă” …” (T.1., pg. 127).


„... Mulţi dintre cei ce pretind a aștepta apropiata venire a lui Hristos, se aseamănă mai mult lumii și caută cu mai mult interes aplauzele celor din jur, decât aprobarea lui Dumnezeu. Ei sunt reci şi formalişti, aseme-nea bisericilor cu numele, de care cu puţin timp, mai înainte s-au despărţit.” (Exp.V., pg. 108, cap. Speranţa comunităţii).

Chemarea:

„... Ei nu sunt „nici reci, nici fierbinţi”, ci numai „încropiţi”, iar dacă nu vor urma sfatul „martorului credincios şi adevărat” și nu se vor pocăi în mod serios, „cumpărând aur curăţit prin foc”, „veșminte albe... și alifie de ochi”, atunci El îi va vărsa din gura Lui.” (Exp.V., pg. 108).


„Solia către laodiceeni nu a realizat acea pocăinţă zeloasă… pe care eu mă așteptam s-o văd…” (T.1., pg. 177, cap. Solia către Biserica Laodiceea).

Chemarea:

„Acei care urcă la orice punct și rezistă la orice încercare și biruiesc... au ascultat de sfatul Martorului Credincios și aceștia vor primi ploaia târzie…” (T.1., pg. 179).

81Un alt înger

Studiul 13

Studiul 13

UN ALT ÎNGER„După aceea am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi

pământul s-a luminat de slava lui.” (Apocalipsa 18:1).

Îngerul este răspunzător pentru încheierea lucrării lui Dumnezeu pe pământ: „... pământul s-a luminat de slava lui.” Cu mult înainte, Domnul i-a spus lui Moise și lui Habacuc despre această profeţie:

„Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot pământul…” (Nu-meri 14:21).

„Căci pământul va fi plin de cunoștinţa slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.” (Habacuc 2:14).

„Iată, Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta...” (Habacuc 2:13).„Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă...” (Habacuc 2:3).

De ce a fost nevoie de un alt înger?

1. Pentru că solia îngerului al III-lea a devenit inofensivă și fără glas„Ne aflăm în primejdia de a vesti solia îngerului al treilea într-un mod atât de nehotărât, încât să nu

impresioneze poporul… solia care trebuie să fie vestită cu mare putere devine moale și fără glas. (T.6., pg. 55, 56, cap. Ultima avertizare).

2. Din cauza apostaziei bisericii„În loc de a călăuzi lumea să asculte de Legea lui Dumnezeu, biserica se unește tot mai mult cu lumea

în neascultare. În fiecare zi, biserica se îndreaptă spre lume.” (T.8., pg. 91, cap. Şi ai uitat).„Ceata care la 1844 era unită în iubire și-a pierdut acum iubirea. Ei se împotriveau unii altora și au căzut

într-o stare rece și apostaziată.” (Exp.V., pg. 257, cap. Solia îngerului al treilea).„Poporul lui Dumnezeu mi-a fost prezentat ca fiind într-o stare de apostazie.” (T.2., pg. 375, cap. Un

apel în comunitate).3. Pentru a se da putere și tărie soliei îngerului al treilea„Apoi am văzut un alt înger puternic, care avea însărcinarea să se coboare pe pământ spre a uni

glasul său cu acela al îngerului al treilea și să dea soliei sale și mai multă putere…” (Exp.V., pg. 277, cap. Marea strigare).

„Această solie părea a fi un adaos la solia îngerului al treilea prin aceea că se atașează la ea, asemenea stri-gătului de la miezul nopţii care s-a atașat la solia îngerului al doilea în anul 1844.” (Exp.V., pg. 173).

Când și-a început lucrarea acest „un alt înger”?

În toamna anului 1888, s-a ţinut la Minneapolis, Minnesota, o importantă sesiune a Conferinţei Genera-le. La această întâlnire a fost prezentată o concepţie mai pe larg a marelui adevăr al neprihănirii prin credinţă.

„Domnul a trimis poporului Său cea mai preţioasă solie prin Elder Wagoner și Jones… Ea prezintă siguranţa îndreptăţirii prin credinţă; ea invită pe popor să primească dreptatea lui Hristos, care se dă pe

85Biserica după 1888

Studiul 14

Studiul 14

BISERICA DUPĂ 1888„Dar lumina care trebuia să lumineze tot pământul cu mărirea sa a fost dispreţuită de

acei care pretind a crede adevărul prezent.” (M.Sp., 81, cap. Necesitatea curăţirii inimii).

„De la 1845, primejdiile poporului lui Dumnezeu mi-au fost puse în faţă din timp în timp și mi-au fost arătate pericolele care se vor îngrămădi în jurul rămășiţei în zilele din urmă. Aceste primejdii mi s-au descoperit mereu până în timpul de faţă. Scene mari se vor dezvălui în curând în faţa noastră.” (M.Sp., 405, cap. Încrederea în oameni).


„Între noi a avut loc o depărtare de la Dumnezeu și nici o lucrare zeloasă de pocăinţă și întoarcere la iubirea cea dintâi… n-a avut loc până acum.” (M.Sp., pg. 407, cap. Lepădarea adevăratei religiuni).

„Adevărata religiune, unica religiune a Bibliei care învaţă iertare numai prin meritele unui Mântuitor răstignit și înviat și care propagă îndreptăţire în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, a fost nesocotită, combătută, luată în râs și lepădată.” (M.Sp., pg. 408).

„Prejudecăţile și părerile care predominau în Minneapolis, n-au fost înmormântate prin niciun mijloc; sămânţa care s-a semănat acolo, în multe inimi, e gata să răsară și să aducă aceeași recoltă. Vârfurile au fost tăiate, dar rădăcinile n-au fost smulse de tot…” (M.Sp., pg. 407, cap. Degradarea sufletului).

„Ardoarea iubirii lor dintâi s-a răcit și dacă ei nu vor fi udaţi cu botezul Spiritului Sfânt, sfeșnicul lor va fi mișcat din locul lui, afară numai dacă ei se pocăiesc…” (M.Sp., pg. 148, cap. Pocăiţi-vă și faceţi lucrurile dintâi – 1892).

Chemarea:

„Dacă distrugeţi aceste rădăcini de amărăciune, prin mărturisirea păcatelor, atunci veţi vedea lu-mina în lumina lui Dumnezeu. Fără această lucrare radicală, voi nu vă veţi curăţi sufletele niciodată.” (M.Sp., pg. 407).

„O, de ar trezi Domnul pe acei care sunt în poziţii cu răspundere, ca să nu mai întreprindă lucrarea, sprijinindu-se pe propria isteţime.” (M.Sp., pg. 148).


„Şi chiar Conferinţa Generală s-a corupt prin sentimente și principii nedrepte.” (M.Sp., pg. 313, cap. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine).

„În această privinţă, nu va putea avea loc nicio schimbare reală, până ce nu va avea loc o mișcare de-cisivă pentru a aduce o altă ordine de lucruri.” (M.Sp., pg. 314).

„Dumnezeu va lucra pentru lămurirea comunităţii Sale. Eu vă spun adevărul, că Domnul este în per-spectivă să se întoarcă și să distrugă în instituţiile care sunt numite cu numele Lui.” (M.Sp., pg. 325, cap. Judecata divină asupra lui Amalec).

91Înapoi la Eden

Studiul 15

Studiul 15

ÎNAPOI LA EDEN„Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge

mereu crescând până la miezul zilei.” (Proverbele 4:18).

„Dumnezeu le cere celor din poporul Său să înainteze continuu. Trebuie să învăţăm că îngăduirea apetitului este cea mai mare piedică pentru progresul mintal și sfinţirea sufletului..” (D.H., pg. 41, art. 55).

„Singura noastră speranţă de a dobândi iarăși Edenul, este într-o înfrânare hotărâtă.” (Cumpătarea creștină, pg. 36).

„Adevărata cumpătare ne învaţă să renunţăm la tot ce este dăunător și să folosim cu pricepere ceea e este sănătos. Puţini sunt acei care înţeleg așa cum ar trebui cât de mult au de-a face obiceiurile lor în dietă cu sănă-tatea lor, cu caracterul lor și cu utilitatea lor în această lume, cât și cu soarta lor veșnică.” (P.P., pg. 647, cap. 54).

„Dieta influenţează mult dispoziţia omului de a intra în ispită și a săvârși păcate.” (D.H., pg. 47).„Cumpătarea în mâncare, în băutură, în dormire și în îmbrăcăminte, este unul din marile principii ale

vieţii religioase.” (cumpătare și în „muncă fizică sau intelectuală…” (Evrei 12:2). (T.6., pg. 345, cap. Adevă-rata cumpătare).

Şapte perioade distincte în dieta omului

1. De la creațiune până la căderea în păcat

• Hrana pentru om:

– Cereale: „iarbă cu sămânţă” (Genesa 1.11)– Fructe: „pomi roditori” (Genesa 1.11)– Oleaginoase (nuci, migdale, etc.) (Genesa 1:12).„Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, și pomi care fac rod și care își au sămânţa în

ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.” (Genesa 1:12).„Şi Dumnezeu a zis: Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă și care este pe faţa întregului pă-

mânt și orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.” (Genesa 1:29).

• Hrană pentru animale:

„Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului și tuturor vietăţilor care se mișcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi așa a fost.” (Genesa 1:30).2. După căderea în păcat până la potop

„Omului i-a zis: „... blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini și pălămidă să-ţi dea și să mănânci iarba de pe câmp.” (Genesa 3:17,18).

„Când a părăsit Edenul… a primit îngăduinţa de a mânca și ‘iarba de pe câmp’. ” (D.H., pg 71, art. 111).„Tu faci să crească iarba pentru vite și verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană.”

(Psalmii 104:14).

101Înapoi la Eden

Studiul 15C

reaț

iun

ea

Căd

erea

în p

ăcat

Poto

pu

l

Exo

du

l

Mor

min

tele

lăco

mie

i

Ref

orm

a sa

nit

ară

În E

den

ul n

ou

DE LA EDEN LA EDEN - 7 ETAPE ÎN DIETĂ

1 2 3 4 5 6 7

2300 ani - Daniel 8:14

Veșnicia457 1844

Vârsta oamenilor înainte și după potopAni

Nume

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

930

912

905

910

895

962

365

969

777

950

600

438

433

464

239

239

230

148

205

175

ADAMSETENOSCAINANM

AHALAEELIAREDENOHM

ETUSALALAM

EHNOESEMARPACŞADSELAHEBERREU

SERUGNAHORTERAHAVRAAM

PELEG

POTOPUL

1656

Vârsta medie până la potop

a fost de 912 ani

103Căsătoria

Studiul 16

Studiul 16

CĂSĂTORIA„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, se va alipi de nevasta sa şi se vor face

un singur trup.” (Genesa 2:24).

„El (Isus) le-a atras atenţia înapoi la zilele măreţe din Eden, când Dumnezeu le-a numit pe toate ca ‘foarte bune’. Aici și-au avut originea căsătoria și Sabatul, cele două instituţii create pentru slava lui Dumne-zeu și spre binele omenirii. Atunci când a unit mâinile perechii sfinte prin căsătorie, zicând: “Va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup” (Genesa 2:24)... prin aceasta El a făcut de cunoscut legea căsătoriei pentru toţi fiii lui Adam, până la sfârșitul timpului.” (Cug., pg. 48).

„Ca orice alt dar al lui Dumnezeu încredinţat omului și căsătoria a fost degradată prin păcat; dar sco-pul Evangheliei este de a o aduce iarăși înapoi la curăţia și la frumuseţea originală.” (Cug., pg. 48).

„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El va întoarce inima părinţilor spre copii și inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4:5,6).

„La timpul sfârșitului orice rânduială divină trebuie restatornicită.” (Fapte 3:21 „... până la vremea așezării din nou a tuturor lucrurilor...”). (P.R., pg. 477, cap. 57).

„Ai tăi vor zidi iarăși pe dărămăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune…” (Isaia 58:12).

Când a început să se practice poligamia?

„Lameh și-a luat două neveste...” (Genesa 4:19).„Contrar rânduielii lui Dumnezeu de la început, poligamia a fost introdusă încă de timpuriu.” (P.P.,

pg. 94, cap. 7).După potop, poligamia devenise atât de generală, încât ea nu mai era privită ca păcat– Avraam – „… a doua sa femeie… Poligamia devenise atât de generală, încât ea nu mai era privită ca

păcat; dar ea nu era mai puţin decât o călcare a Legii lui Dumnezeu…” (P.P., pg. 157, cap. 13).– Iacov – „... viaţa sa a fost amărâtă din cauza certurilor dintre femeile surori.” (P.P., pg. 211, cap. 17). – David – „Mai târziu, David a luat-o pe Abigail de soţie. El era deja căsătorit cu o femeie, dar morala

naţiunilor din vremea sa i-a întunecat mintea și i-a influenţat purtarea. Chiar oameni mari și buni au greșit, urmând obiceiurile lumii. Rezultatele nenorocite ale faptului că a luat mai multe soţii s-au făcut simţite în toată viaţa lui David.” (1 Cronici 3:1-9 ), (P.P., pg. 771, cap. 65).

– Solomon – „A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de ţiitoare; și nevestele i-au abătut inima.” (1 Împărați 11:3). („femei… cu sutele”. P.R., pg. 36, cap. 3).

„Călcarea poruncii a șaptea a fost, de asemenea, practicată foarte de timpuriu în numele religiei. Ritua-lurile cele mai depravate și mai dezgustătoare au devenit o parte a închinării păgâne.” (P.P., pg. 383, cap. 29).

„A fost planul bine studiat al lui Satana (în veacul antediluvian) de a perverti instituţia căsătoriei, de a slăbi obligaţia acesteia și de a-i diminua caracterul sacru; pentru că pe nicio altă cale mai sigură nu ar fi pu-tut el deforma mai bine chipul lui Dumnezeu în om și deschide ușa către nenorocire și viciu.” (P.P., pg. 384).

107Ultima avertizare

Studiul 17

Studiul 17

ULTIMA AVERTIZARE„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi

pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilo-nul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte... Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” (Apocalipsa 18:1-5).

„... Babilonul a umplut măsura vinovăţiei și distrugerea este gata să cadă peste el. Dar Dumnezeu mai are popor în Babilon și, înainte de căderea judecăţilor Sale, acești credincioși trebuie să fie chemaţi afară din el, ca să nu fie părtași la păcatele lui și să nu fie loviţi cu urgiile lui. De aceea are loc mișcarea simbolizată printr-un înger coborând din cer, luminând pământul cu slava lui, strigând cu glas tare și făcând cunoscute păcatele Babilonului. În legătură cu solia lui se aude chemarea: ‚Ieșiţi din mijlocul ei, poporul Meu’. Această proclamare unită cu solia îngerului al treilea constituie avertizarea finală care va fi dată locuitorilor pămân-tului.” (M.L., pg. 604).

Un scurt timp de strâmtorare înainte de închiderea harului

„Şi la începutul timpului de strâmtorare noi am fost umpluţi de Spiritul Sfânt, când am mers şi am vestit Sabatul şi mai pe deplin. Această viziune a fost dată în anul 1847, când numai puţini dintre fraţii adventiști ţineau Sabatul și dintre aceștia foarte puţini erau cei care considerau ţinerea Sabatului atât de importantă, pen-tru a forma o linie de despărţire între poporul lui Dumnezeu și necredincioși. Acum împlinirea acelei viziuni a început să se vadă. ‚Începutul timpului de strâmtorare’, menţionat aici, nu se referă la timpul când vor fi văr-sate cele șapte plăgi, ci la un timp cu puţin înainte, timp în care Hristos se află în Sanctuar. În acel timp când lucrarea de salvare este în curs de încheiere va veni strâmtorarea pe pământ și naţiunile vor fi înfuriate, totuși ele vor fi reţinute pentru a nu împiedica lucrarea îngerului al treilea. În acel timp va veni ‚ploaia cea târzie’ sau reînsufleţirea de la faţa Domnului, pentru a da putere strigătului puternic al îngerului al treilea și pentru a pregăti pe sfinţi spre a putea rezista în timpul celor șapte plăgi.” (Exp.V., pg. 33).

1. Legile duminicale„În accidente și calamităţi pe mare și pe uscat, în marile conflagraţii, în uragane violente și furtuni cu

grindină groaznice, în inundaţii, cicloane, valuri uriașe și cutremure, Satana își exercită puterea în toate locurile, în mii de forme. El distruge recolta gata coaptă și urmarea este foametea și suferinţa. El infectează aerul cu germeni ucigători, și mii de oameni pier din cauza epidemiilor. Aceste nenorociri vor deveni din ce în ce mai frecvente și mai dezastruase. Distrugerea va veni atât asupra oamenilor cât și a animalelor.” (M.L., pg. 590, cap. 36).

„Marele amăgitor va convinge pe oameni că cei care slujesc lui Dumnezeu provoacă toate aceste rele... Se va afirma că oamenii insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical, că acest păcat a adus ca-lamităţile care nu vor înceta până nu se va impune cu stricteţe păzirea duminicii.” (vezi: 1 Regi 18:17,18). (M.L., pg. 590).

119Poporul lui Dumnezeu salvat

Studiul 19

Studiul 19

POPORUL LUI DUMNEZEU SALVAT„Îmi ridic ochii spre munţi. De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Dom-

nul, care a făcut cerul şi pământul.” (Psalmii 121:1,2).

„Când protecţia legilor omenești va fi retrasă de la aceia care respectă Legea lui Dumnezeu, în diferite ţări se va produce o mișcare simultană pentru nimicirea lor. Când timpul stabilit prin decret se apropie, oamenii vor complota să smulgă din rădăcini secta cea urâtă. Se va hotărî ca lovitura decisivă, care să aducă la tăcere vocile dezaprobatoare și mustrătoare, să fie dată într-o anumită noapte.” (M.L., pg. 635, cap. 40).

„Copiii lui Dumnezeu – unii în celulele închisorilor, alţii ascunși în locuri singuratice, în păduri și munţi – se roagă încă pentru ocrotire divină, în timp ce în toate părţile, grupuri de oameni înarmaţi, în-demnaţi de cete de îngeri răi, se pregătesc pentru lucrarea de ucidere.” (M.L., pg. 635, cap. 40).

„Dacă sângele martorilor credincioși ai lui Hristos ar fi vărsat în timpul acesta, n-ar mai fi ca sângele martirilor, o sămânţă semănată care să aducă un seceriș pentru Dumnezeu. Credincioșia lor n-ar mai fi o mărturie pentru a convinge pa alţii despre adevăr; căci inima împietrită a respins valurile îndurării până când ele nu se mai întorc. Dacă cei drepţi ar fi lăsaţi acum să cadă pradă în mâna vrăjmașilor lor, aceasta ar însemna un triumf pentru prinţul întunericului.” (M.L., pg. 634, cap. 39).

Plaga a șaptea

„Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: ‚S-a isprăvit!’ Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, și s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare.” (Apocalipsa 16:17,18).

„O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.” (Apocalipsa 16:21).

„Cu strigăte de biruinţă, cu batjocuri și blesteme, mulţimile de oameni răi sunt gata să se arunce asu-pra prăzii, când, iată, un întuneric des, mai adânc decât întunericul nopţii, cade peste pământ. Apoi, un curcubeu strălucind de slavă de la tronul lui Dumnezeu se arată pe cer și pare să înconjoare fiecare grupă de rugători. Mulţimile înfuriate se opresc deodată. Strigătele lor batjocoritoare se sting. Obiectele urii lor criminale sunt uitate. Cu presimţiri înfricoșate privesc la simbolul legământului lui Dumnezeu și doresc să fie ocrotiţi de strălucirea lui orbitoare...” (M.L., pg. 636, cap. 40).

„Dumnezeul lui Israel va interveni pentru eliberarea aleșilor Săi acum, în ora strâmtorării extreme. Domnul spune: ‚Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă, ca cel ce merge... ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel. Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, Își va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, în mijlocul unui foc mistuitor, în mijlo-cul înecului, furtunii și pietrelor de grindină’ (Isaia 30:29,30).” (M.L., pg. 635, cap. 40).

„Toate în natură par că au ieșit din făgașul lor. Râurile încetează să curgă. Nori negri, grei, se ridică și se lovesc unii de alţii. În mijlocul cerului furios se arată un spaţiu senin, de o strălucire de nedescris, de unde vine vocea lui Dumnezeu asemenea sunetului de ape multe, zicând : ‚S-a sfârșit!’ (Apocalipsa 16:17).” (M.L., pg. 636, cap. 40).


Studiul 20

SFÂRŞITUL LUPTEI„Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul

Isus Hristos.” (Filipeni 3:20).

„Drepţii în viaţă sunt schimbaţi “într-o clipă, într-o clipeală de ochi.” La glasul lui Dumnezeu ei au fost slăviţi; acum făcuţi nemuritori și împreună cu sfinţii cei înviaţi sunt luaţi spre întâmpinarea Dom-nului în văzduh și cu cântări de bucurie, se înalţă împreună spre cetatea lui Dumnezeu... De fiecare parte a carului de nor sunt aripi și sub el sunt roţi vii; și când carul se urcă spre cer, roţile strigă „Sfânt”; și aripile când se mișcă, strigă „Sfânt” și escorta de îngeri strigă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dum-nezeu Atotputernicul!” Şi mântuiţii strigă „Aleluia”, în timp ce carul triumfal înaintează către Noul Ierusalim.” (M.L., pg. 645, cap. 40).

„Înainte de a intra în cetatea lui Dumnezeu, Mântuitorul dă urmașilor Săi emblemele victoriei și… insignele demnităţii lor regale. Şirurile acelea strălucitoare sunt rânduite în careu în jurul Regelui lor… Pe capul biruitorilor, Isus cu propria Sa mână pune cununa măririi. Pentru fiecare este câte o cunună, purtând numele său cel nou (Apocalipsa 2:17) și inscripţia „Sfinţit Domnului”. În mâna fiecăruia e pusă ramura de palmier a biruinţei și o harfă strălucitoare.” (M.L., pg. 646, cap. 40).

Limbajul omenesc este prea slab pentru a încerca să descrie cerul !

„Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9).

„Înaintea mulţimii celor răscumpăraţi este acum sfânta cetate. Isus deschide porţile de mărgăritar și naţiunile care au păstrat credinţa adevărului intră înăuntru. Acolo ei văd Paradisul lui Dumnezeu, patria lui Adam pe timpul nevinovăţiei. Apoi, aud acea voce, mai scumpă decât orice muzică… care le zice: ‘Lupta voastră s-a sfârșit’. ‘Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu și moșteniţi Împărăţia pregătită vouă încă de la întemeierea lumii!” (Matei 25.34). Acum e împlinită rugăciunea Mântuitorului… „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea…” (Ioan 17:24). (M.L., pg. 647, cap. 40).

„Bucuria Mântuitorului este de a vedea în împărăţia măririi, sufletele care au fost salvate prin sufe-rinţele și prin umilinţa Sa. Iar mântuiţii vor fi părtași ai bucuriei Sale, văzând și ei printre cei fericiţi pe cei câștigaţi pentru Hristos prin rugăciunile, lucrarea și prin sacrificiile lor iubitoare.”(M.L., pg. 646, cap. 40).

„Când mântuiţilor li se spune astfel bun venit în cetatea lui Dumnezeu, răsună în văzduh un puternic strigăt de bucurie. Cei doi Adami urmează să se întâlnească acum. Fiul lui Dumnezeu stă cu braţele des-chise ca să primească pe tatăl neamului nostru, pe omul pe care l-a creat El cu mâna Sa, dar care a păcătuit împotriva Creatorului său și pentru al cărui păcat semnele răstignirii se văd pe corpul Mântuitorului. Când Adam vede urmele crudelor piroane, el nu cade la sânul Domnului, ci în umilinţă se aruncă la picioarele Sale, strigând: „Vrednic, vrednic este Mielușelul, care a fost înjunghiat.” (M.L., pg. 647, cap. 40).

„Mântuitorul îl duce la pomul vieţii, ia din pom un rod minunat și îi dă să mănânce. Adam se uită în jur și vede o mare mulţime din familia sa, mântuiţi, stând acum în Paradisul lui Dumnezeu.” (M.L., pg. 648, cap. 40).


Cuprins

Prefață . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Studiul 1 – Planul de mântuire în simboluri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Studiul 2 – S-a împlinit vremea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

Studiul 3 – Evanghelia în umbră și realitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

Studiul 4 – Biserica lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Studiul 5 – Prima și a doua solie îngerească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

Studiul 6 – Mărturia lui Isus – Duhul proorociei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

Studiul 7 – Judecata de cercetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Studiul 8 – Solia îngerului al treilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

Studiul 9 – Semnul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

Studiul 10 – Semnul fiarei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

Studiul 11 – Sigilarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

Studiul 12 – Biserica după 1844 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

Studiul 13 – Un alt înger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

Studiul 14 – Biserica după 1888 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

Studiul 15 – Înapoi la Eden . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

Studiul 16 – Căsătoria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

Studiul 17 – Ultima avertizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Studiul 18 – Închiderea harului – plăgile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113

Studiul 19 – Poporul lui Dumnezeu salvat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

Studiul 20 – Sfârșitul luptei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

Bibliografie și prescurtări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

EVANGHELIA ÎN UMBRĂ ŞI REALITATE · Lumina care a strălucit asupra lui din studierea...

Documents

Transcript of EVANGHELIA ÎN UMBRĂ ŞI REALITATE · Lumina care a strălucit asupra lui din studierea...