EVALUAREA REZULTATELOR ŞCOLARE LA LITERATURA

ROMÂNĂ

Inst. Mirela Paraschiv

Şcoala cu cls. I-VIII Nr.3 Slatina-Olt

1.Evaluarea—locul, rolul şi structura

Evaluarea este o componentă esenţială a activităţii de învăţământ, în special a

procesului didactic. Problematica generată de acţiunea de evaluare face parte din

ansamblul teoriei educaţiei. Teoria evaluării ca sistem de concepţii, principii şi tehnici

referitoare la măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului didactic

este o componentă a terminologiei didactice.

Actul evaluării reprezintă un proces continuu formal sai informal, de apreciere

a calităţii, a importanţei sau a utilităţii activităţii de predare – învăţare, proces

desfăşurat din nevoia de selecţie, de comparare sau de ameliorare a acesteia.

Evaluarea este o activitate complexă care presupune realizarea mai multor

acţiuni şi operaţii aflate în strânsă legătură şi componente ale unui proces unitar.

Totuşi, ele sunt diferite prin natura şi prin rolul îndeplinit. Aceste acţiuni şi operaţii

constau în:

-realizarea unor operaţii în vederea adaptării de decizii având un obiectiv

definit;

-înregistrarea datelor şi comunicarea rezultatelor;

-prelucrarea şi interpretarea datelor;

-aprecierea rezultatelor pe baza unor criterii şi standarde;

-adoptarea unor decizii prin valorificarea rezultatelor evaluării în scopul

optimizării demersurilor aplicative viitoare.1

Acestea sunt şi principalele probleme rezolvate de evaluare:

-Măsurarea=stabilirea unor relaţii între un sistem de simboluri şi un ansamblu

de rezultate ale unor standarde prestabilite (descriptori);

1 Ana, D., Ana, M., Logel , D.,Stroescu – Logel, E—Metodica predării matematicii la clasele I-IV, editura Carminis, Piteşti, 2003

-aprecierea=presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor

măsurării.

Reforma sistemului de evaluare porneşte de la constatarea că verificarea

tradiţională prezintă destule imperfecţiuni, precum:

-accentul pus pe cunoştinţe teoretice, în defavoarea priceperilor şi

deprinderilor practice, de aplicare a acestora;

-nerespectarea particularităţilor de vârstă;

-subiectivismul, rezultat al lipsei unor unităţi generale de măsură;

-utilizarea notării ca instrument coercitiv, ceea ce determină aversiunea

elevilor faţă de obiect şi faţă de învăţare, în general.

Sistemul de evaluare din învăţământul primar presupune măsurarea şi

aprecierea rezultatelor pe baza descriptorilor de performanţă, criterii unitare de

apreciere a performanţelor elevilor pe baza a patru trepte de notare şi care

furnizează informaţii relevante asupra nivelului de pregătire atins de aceştia. Datorită

înlocuirii sistemului de notare prin calificative acordate pe niveluri de performanţă, au

fost eliminate discriminările şi ierarhizările punând accent pe dezvoltarea spiritului de

echipă şi mai puţin pe cel de competiţie.

2.Rolul proceselor evaluate în actul didactic

Pentru sistemul de învăţământ evaluarea devine un instrument care permite

autoreglarea procesului didactic. Retroacţiunea sau feed-back-ul este un principiu

fundamental al oricărei acţiuni eficiente, care constă în asigurarea operativă a

informaţiei despre efectul acţiunii. După fiecare demers didactic, la toate disciplinele

de învăţământ, ne străduim să dobândim informaţii despre ce şi cât au înţeles elevii,

ce cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi capacităţi şi-au însuşit şi, în funcţie de acestea,

stabilim obiective noi sau insistăm asupra celor pe acre nu le-am atins într-o măsură

mulţumitoare. Evaluarea stimulează şi elevul şi cadrul didactic.

Evaluarea este privită cu interes şi de familie, care în multe cazuri intervine în

scopul ameliorării pregătirii. Procesul de evaluare este urmărit şi de societate, care

dobândeşte siguranţa încredinţării viitorului către actuala generaţie de elevi.

Controlul şi evaluarea cunoştinţelor, inserate în desfăşurarea lecţiei sau a altor

forme de activitate, îndeplinesc o seamă de funcţii:

a.Moment al conexiunii inverse în procesul de instruire

Actul transmiterii sau comunicării de informaţie şi actul receptării şi însuşirii

acesteia sunt două activităţi solidare ale procesului de învăţământ.

Profesorul îşi dă seama despre rezultatele activităţii de predare, culege

informaţii despre modul de receptare a datelor oferite, despre dificultăţi şi lacune în

asimilare. Această informaţie „trebuie să aibă un caracter sistematic şi continuu

pentru a rotunji ciclul (bucla) predării şi a închide configuraţia”.2

Elevul, pe de altă parte, are nevoie de validarea paşilor în învăţare, de

„sancţionarea” corectitudinii noţiunilor şi raţionamentelor însuşite, de corectarea

greşelilor etc.

b.Măsurarea progresului realizat de elevi

O funcţie importantă a verificării şi notării este măsurarea randamentului

şcolar, a progresului realizat de elevi pentru a şti cât mai corect unde se situează

aceştia pe firul obiectivelor prevăzute ale instruirii. Evaluarea progresului unui elev în

atingerea obiectivelor presupune compararea performanţelor actuale cu rata de

progres aşteptată. Se organizează programe corectoare în funcţie de decalajul

constatat. Are loc astfel o activitate de monitorizare continuă. Această monitorizare

este estimată că ar trebui să aibă loc de două ori pe săptămână pentru a fi eficientă.

Nevoia măsurării de la mărimile fizice spre sfera psihologică sunt extinse de cerinţele

de ordin practic şi social. Rezultatele, prestaţiile, performanţele, produsele activităţii

fac obiectul evaluării şi din ele „se citeşte” evoluţia capacităţilor, intereselor,

atitudinilor.

c.Valoarea motivaţională a evaluării

Verificarea/ascultarea ritmică îl face pe elev să înveţe cu regularitate; între

frecvenţa ascultării la lecţie şi reuşita şcolară există o corelaţie directă. Controlul,

evaluarea externă ritmică stimulează pregătirea continuă a lecţiilor de către elevi şi

constituie suport pentru deprinderi personale de automonitorizare.

Valoarea motivaţională a evaluării constă în: dorinţa de succes, respectiv

teama de eşec, care sunt imbolduri pentru învăţare. Succesul sistematic înscrie

motivaţia învăţării într-o spirală ascendentă, în timp ce eşecul poate duce la

„demotivare”.

d.Moment al autoevaluării, al formării conştinţei de sine

Aprecierea obţinută în şcoală devine reper în autoapreciere, în formarea

imaginii de sine. Aprecierea profesorului este însuşită de grupul-clasă şi se răsfrânge

2 Ionescu, M., Radu, I.—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005

în sfera relaţiilor interpersonale, în statutul sociometric al elevului. Imaginea formată

asupra unui elev se răsfrânge neîncetat în comportamentul profesorului faţă de

acesta şi devine, în acelaşi timp, suport pentru imaginea e sine

e.Factor de reglare

●pentru profesor—cum să-şi dozeze materialul, ce trebuie reluat cu paşi mici,

evidenţa surselor de eroare;

●pentru elevi—indiciu în reglarea efortului de învăţare (un reper în dozarea

investiţiei de timp în viitor, „semnal e alarmă” pentru promovare etc.); datorită

evaluării, elevul ia act de cerinţele societăţii faţă de pregătirea sa şi îşi conturează

aspiraţiile proprii;

●pentru părinţi—o bază de predilecţie sau garanţie a reuşitei în viitor, indiciu

pentru acordarea de sprijin.

3.Forme de evaluare a rezultatelor şcolare la limba şi literatura română

Forme de evaluare a procesului e instruire:

a.Evaluarea iniţială—se efectuează la începutul unei activităţi de instruire în

scopul cunoaşterii capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la

care pornesc, a volumului de cunoştinţe şi capacitate necesare asimilării

conţinuturilor, secvenţelor sau etapelor următoare.

Datele obţinute prin evaluarea iniţială ajută la conturarea principalelor

coordonate ale activităţii viitoare:

-adaptarea strategiilor didactice la posibilităţile de asimilare ale elevilor;

-organizarea unor programe de recuperare pentru întreaga clasă;

-adaptarea unor măsuri de sprijinire sau de recuperare pentru o parte a

colectivului.

b.Evaluarea sumativă (cumulativă)—se realizează prin verificări punctuale pe

parcursul semestrului, la sfârşit de secvenţă (capitol) – unitate deînvăţare –şi de o

evaluare globală de bilanţ la sfârşitul unor perioade e activitate (semestru, an şcolar).

Evaluarea sumativă nu permite amelioarea procesului didactic decât după perioade

mari de timp.

c.Evaluarea formativă (continuă)—verificarea performanţelor elevilor pe

secvenţe mici de activitate şcolară şi eliminarea caracterului de sondaj. Ea realizează

măsurarea şi aprecierea performanţelor tuturor elevilor privind dobândirea întregului

conţinut corespunzător fiecărei secvenţe. Evaluarea formativă permite cunoaşterea

pregătirii elevilor, identificarea neajunsurilor după fiecare secvenţă de învăţare şi

adaptarea măsurilor necesare ameliorării procesului de învăţământ şi a

randamentului şcolar.

Frecvenţa evaluărilor formative este impusă de obiectivele şi conţinuturile

curriculare şi oferă învăţătorului informaţii privind efectele activităţii oglindite în

performanţele elevilor.

4.Metode de evaluare a rezultatelor şcolare la limba şi literatura română

Observarea curentă a comportamentului de învăţare al elevilor, probele orale,

probele scrise, temele pentru acasă sunt forme de verificare, metode şi procedee de

evidenţiere a performanţelor elevilor ce fac parte din sistemul metodologic lal

evaluării rezultatelor şcolare şi a randamentului şcolar.

Observarea sistematică a comportamentului de învăţare al elevilor permite

cunoaşterea pregătirii elevilor prin calitatea răspunsurilor date de aceştia în cadrul

dialogului frontal cu clasa, a interesului pentru învăţare manifestat prin participarea

afectivă la demersul didactic, prin îndeplinirea îndatoririlor şcolare.

Probele orale implică cerinţa referitoare la ritmicitatea examinării, enunţul

întrebărilor, ritmul desfăşurării dialogului de verificare, necesitatea antrenării celorlalţi

elevi pentru completarea sau corectarea răspunsurilor elevilor chestionaţi, extinderea

verificării de la informaţia dobândită de aceştia şi posibilitatea de redare, la

capacitatea de transfer, de aplicare, de compunere şi rezolvare de probleme.

Evaluarea prin probe scrise reprezintă metoda fundamentală de evaluare a

nivelului de pregătire al elevilor ce permite evaluarea unui umăr mare de subiecţi într-

un interval relativ scurt de timp, oferă şanse egale elevilor, prin identitatea

subiectelor, face posibilă compararea rezultatelor obţinute, asigură o apreciere

precisă, veridică, este convenabilă elevilor timizi sau lenţi.

Evaluarea prin probe scrise îmbracă mai multe forme:

a.Teste sumative—probe de evaluare administrate la sfârşitul unei secvenţe

de învăţare, unităţi didactice care pot cuprinde un capitol sau mai multe capitole

studiate pe parcursul unui semestru sau chiar an şcolar.

b.Teste formative—sunt rezolvate pe parcursul unei lecţii sau mai multor lecţi

c.Probe de activitate independentă—rezolvate în timpul unei sevenţe de

învăţare.

Bibliografie:

Ana, D., Ana, M., Logel , D.,Stroescu – Logel, E—Metodica predării matematicii la

clasele

I-IV, editura Carminis, Piteşti, 2003

Ionescu, M., Radu, I.—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005

Popescu, E, Logel, D., Stroescu-Logel, E—Sinteze de metodică a predării limbii şi

literaturii române în învăţământul primar

FIŞĂ DE EVALUARE

LB.ROMÂNĂ—cls. I

1.Despărţiţi în silabe următoarele cuvinte:

abecedar-____________ minune-_______________

rară-________________ geamgiu-______________

viitor-________________ sac-__________________

2.Ordonaţi cuvintele astfel încât să obţineţi o propoziţie:

are, Alina, opt, ani.

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

__________

3.Eu zic una, tu zici multe!

arici-_________________ alună-____________________

cercel-_______________ varză-_____________________

prăjitură-_____________ ac-_______________________

4.Scrie uvinte alintate!

brad-_________________ copil-____________________

masă-________________ vacă-____________________

uşă-__________________ fată-_____________________

5.Scrie cel puţin 5 propoziţii despre vacanţă!

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

_________________________

6.Dictare:

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

___________________________________________________________________

__________________________________________________

OBIECTIVE URMĂRITE:

O1—să despartă corect în silabe cuvintele date;

O2—să orsoneze cuvintele astfel încât să obţină o propoziţie;

O3—să găsească pluralul unor cuvinte date;

O4—să găsească diminutivele unor cuvinte date;

O5—să alcătuiască un scurt text pe o temă dată;

O6—să scrie un text după dictare.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:

SUFICIENT BINE FOARTE BINE

-desparte corect astfel de

cuvinte în silabe, utilizând

tactarea silabelor;

-ordonează cuvintele date

şi scrie propoziţia alcătuită,

uneori cu abateri e la

regulile grafice, corectate

cu ajutorul învăţătorului;

-găseşte pluralul cuvintelor

date după ezitări şi

corectări din partea

învăţătorului;

-găseşte doar cu sprijinul

învăţătorului diminutivele

cuvintelor date;

-alcătuieşte un scurt text

pe tema dată, cu abateri

de la regulile gramaticale,

ortografice şi de

punctuaţie, corectate ca

urmare a intervenţiei

-desparte corect în silabe

astfel de cuvinte utilizând

sporadic tactarea silabelor;

-ordonează cuvintele date

şi scrie lizibil propoziţia

alcătuită, respectând

regulile gramaticale;

-găseşte, cu mici greşeli,

pluralul cuvintelor date;

-găseşte diminutivele

cuvintelor date cu mici

greşeli pe care le

autocorectează după

observaţii din partea

învăţătorului;

-alcătuieşte un scurt text

pe tema dată, rareori cu

abateri de la regulile

grafice, ortografice şi de

punctuaţie, autocorectate

în urma intervenţiei

-desparte corect, rapid şi

precis astfel de cuvinte în

silabe;

-ordonează (rapid şi

corect) cuvintele date şi

scrie lizibil propoziţia,

respectând regulile

gramaticale;

-găseşte corect şi rapid

pluralul cuvintelor date;

-găseşte independent,

rapid şi corect,

diminutivele cuvintelor

date;

-alcătuieşte un scurt text

pe tema dată, scriind

lizibil, îngrijit şi respectând

regulile gramaticale;

învăţătorului;

-scrie după dictare un scurt

text, cu unele

omisiuni/inversiuni de litere

şi/sau cuvinte, uneori cu

abateri de la normele

aşezării în pagină şi de la

folosirea corectă a

semnelor de punctuaţie.

învăţătorului;

-scrie după dictare un scurt

text, rareori cu

omisiuni/inversiuni de litere

şi/sau cuvinte, folosind

corect semnele de

punctuaţie.

-scrie corect un text după

dictare, lizibil şi îngrijit,

respectând semnele de

punctuaţie.

FIŞĂ DE EVALUARE

LIMBA ROMÂNĂ—cls. a III-a

OBIECTIVE URMĂRITE:

O1—să răspundă la întrebări privitoare la conţinutul unui text citit;

O2—explice scrierea cuvintelor cu „î” şi „â”;

O3—să scrie un dialog în care să folosească trei pronume personale de politeţe şi

cinci pronume personale;

O4—să explice sensul cuvintelor: faimă, tibişir, baracă, fişic, apoi să alcătuiască

enunţuri în care să le integreze;

O5—să recunoască substantivele, adjectivele şi pronumele personale şi să le

analizeze într-un text;

O6—să explice folosirea semnlor de punctuaţie.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:

Suficient Bine Foarte bine

-răspunde la întrebări, cu -răspunde la întrebări cu -răspunde independent la

explicaţii suplimentare din

partea învăţătorului;

-recunoaşte cu greutate

cuvintele care conţin „î” şi

„â” şi explică scrierea lor

doar cu sprijinul

învăţătorului;

-alcătuieşte enunţuri în

care foloseşte pronume

personale de politeţe sau

pronume personale doar

dirijat de învăţător;

-explică cuvintele şi

alcătuieşte enunţuri noi cu

ele dirijat de învăţător;

-recunoaşte substantivele,

adjectivele şi pronumele şi

le analizează cu sprijin

masiv din partea

învăţătorului;

-explică parţial folosirea

semnelor de punctuaţi şi

doar cu sprijinul

învăţătorului;

foarte puţin sprijin din

partea învăţătorului;

-recunoaşte cuvintele care

se scriu cu „î” şi „â” şi

explică scrierea lor cu

foarte puţin sprijin din

partea învăţătorului;

-alcătuieşte un dialog dar

nu foloseşte numărul cerut

de pronume personale de

politeţe sau de pronume

personale;

-explică cuvintele şi

alcătuieşte enunţuri noi cu

ele;

-recunoaşte substantivele,

adjectivele şi pronumele şi

le analizează cu mici

greşeli;

-explică, cu mici greşeli,

folosirea semnelor de

punctuaţie;

întrebări;

-recunoaşte toate

cuvintele care conţin

literele „î” şi „â” şi explică

independent, corect

scrierea lor;

-alcătuieşte un dialog

respectând toate cerinţele;

- explică cuvintele şi

alcătuieşte enunţuri noi cu

ele dovedind temeinice

cunoştinţe şi creativitate în

alcătuirea enunţurilor;

-recunoaşte independent

substantivele, adjectivele

şi pronumele şi le

analizează fără greşeli;

-explică independent şi

fără greşeli folosirea

semnelor de punctuaţie.