ANALIZA REZULTATELOR INTREPRINDERII

1. Performanta financiara. Contul de profit si pierdere

Daca bilantul exprima pozitia financiara, starea patrimoniala la care s-a ajuns la încheierea exercitiului, atunci contul de profit si pierdere exprima, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimoniala finala. Acesta evidentiaza fluxurile de venituri si de cheltuieli de gestiune, performanta de la începutul (So) pâna la sfârsitul exercitiului (S1).

S=Performanta exercitiului

AE=Capitaluri investite

CPR= Capitaluri proprii

DAT=Capitaluri împrumutate

Corelatia dintre bilant si contul de rezultate

În conformitate cu obiectul de activitate aprobat prin statut, firma are libertatea sǎ desfasoare operatiuni de productie, constructii, prestari servicii, operatiuni financiare pe piata de capital si pe cea monetara, precum si operatiuni de cesiune, de închiriere spatii de productie si/sau comerciale etc. Drept urmare, veniturile si cheltuielile de gestiune sunt generate, în principal, de doua domenii de activitate curenta:

1

Separarea elementelor bilantiere si ale contului de profit si pierdere pe principalele domenii de activitate curenta si extraordinara

CPP= cont de profit si pierderi

IMO=Active fixe

CPR= Capitaluri proprii

DTL=Datorii pe termen lung

ACR = Active circul.

DCR = Datorii curente catre furnizori

• de exploatare (de baza), din fabricarea si vânzarea de produse si furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curenta, ca parte integranta a obiectului sau de activitate, inclusiv din activitatile conexe în care aceasta se angajeaza si care sunt o continuare a primelor activitati mentionate, incidente ale acestora sau care rezulta din acestea: cu despagubiri, donatii si activele cedate, cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate etc;

ACTIVITATEA FIRMEI• Curenta(Ordinara)

• Non Curenta(Extraordinara)

2

• financiara, privind veniturile din dividende la actiuni detinute, dobânzi la împrumuturi acordate, venituri din interese de participare la alte societati etc, precum si cheltuielile financiare privind dobânzi la credite primite, pierderi din creante legate de participatii etc.

Dincolo de cele doua activitati curente (ordinare: de exploatare si financiara), pot sa apara venituri si cheltuieli din evenimente necurente, extraordinare (foarte rare si în afara puterii decizionale a conducerii firmei: exproprieri, nationalizari, modificarea legislatiei fiscale, cutremure etc.). Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzactii ce sunt clar diferite de activitatile curente ale firmei si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete întrun mod frecvent sau regulat. Elemente extraordinare se vor înregistra în contul de profit si pierdere la valoarea neta de efectele lor fiscale.

Contul de profit si pierdere sintetizeaza deci fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea curenta (de exploatare, financiara) si din evenimente extraordinare. Veniturile de gestiune, dupa natura lor, provin din activitati curente (de exploatare si financiare) si din evenimente extraordinare:

1.Venituri din activitatile curente:

a. Veniturile din exploatare cuprind:

◊ venituri din vânzarea de produse si marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii (cifra de afaceri neta de diverse impozite si taxe înregistrate în pretul de vânzare);

◊ venituri din variatia stocurilor, reprezentând variatia în plus (crestere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de productie efectiv a stocurilor de produse si productie în curs de la sfârsitul perioadei si valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei în curs, neluând în calcul ajustarile pentru depreciere reflectate;

◊ venituri din productia de imobilizari, reprezentând costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de firma pentru ea însasi, care se înregistreaza ca active imobilizate corporale si necorporale;

◊ venituri din subventii de exploatare, reprezentând subventiile pentru acoperirea diferentelor de pret si pentru acoperirea pierderilor, precum si alte subventii de care beneficiaza firma;

3

◊ alte venituri din exploatarea curenta, cuprinzând veniturile din creante recuperate si alte venituri din exploatare.

b. Veniturile financiare cuprind:§

◊ venituri din imobilizari financiare;

◊ venituri din investitii pe termen scurt;

◊ venituri din creante imobilizate;

◊ venituri din investitii financiare cedate;

◊ venituri din diferente de curs valutar;

◊ venituri din dobânzi;

◊ venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;

◊ alte venituri financiare.

c. Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustarilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidentiaza distinct, în functie de natura acestora.

2. Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzactii care sunt clar diferite de activitatile curente si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete întrun mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.

Veniturile de gestiune cuprind valoarea tuturor actelor de îmbogatire (legala) a firmei, legate sau nu de activitatea sa ordinara. Partea preponderenta a veniturilor o constituie cifra de afaceri realizata de firma în cursul exercitiului financiar, respectiv veniturile rezultate din livrarile de bunuri, executarile de lucrari si prestarile de servicii si alte venituri din exploatare, mai putin reducerile comerciale acordate clientilor.

În terminologia Standardelor Internationale de Contabilitate (SIC), veniturile sunt cresteri de avantaje economice viitoare, în cursul exercitiului financiar, ce au ca rezultat o crestere a capitalurilor proprii, diferita de cea care provine din contributiile proprietarilor capitalului. Veniturile pot lua forma cresterii de active (primirea de lichiditati, creante sau bunuri si servicii) sau lua forma diminuarii datoriilor (livrare de produse si servicii pentru rambursarea unei datorii)

§

4

În aceiasi termeni SIC ( Standarde Internationale de Contabilitate), cheltuielile sunt diminuari de avantaje economice în exercitiul financiar, ce au ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii, diferita de ceea ce provine din distribuirile în favoarea proprietarilor de capital (restituiri, dividende). Acestea pot sa apara sub forma unei diminuari de active (plati de lichiditati, consum de stocuri, active fixe etc) sau sub forma unei cresteri de datorii (pentru plata salariilor, a impozitelor si taxelor etc).

Cheltuielile de gestiune sunt clasificate pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel

1. Cheltuieli ale activitatilor curente:

a. Cheltuieli de exploatare, care cuprind:

◊ cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile; costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate; costul de achizitie al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei si ap 121d39b ei consumate; costul marfurilor vândute si al ambalajelor;

◊ cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, redevente, locatii de gestiune si chirii; prime de asigurare; studii si cercetari; cheltuieli cu alte servicii executate de terti (colaboratori); comisioane si onorarii; cheltuieli de protocol, reclama si publicitate; transportul de bunuri si personal; deplasari, detasari si transferari; cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii, servicii bancare si altele;

◊ cheltuieli cu personalul (salariile, asigurarile si protectia sociala si alte

cheltuieli cu personalul, suportate de firma);

◊ alte cheltuieli de exploatare (impozite si taxe asimilate, pierderi din

creante si debitori diversi; despagubiri, amenzi si penalitati; donatii si alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital etc);

b.     Cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creante de natura

financiara;cheltuieli privind investitiile financiare cedate; diferentele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercitiul financiar în curs; sconturile acordate clientilor si altele;

5

c. Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum si cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, calculate potrivit legii, se evidentiaza distinct, în functie de natura lor.

2. Cheltuieli extraordinare (calamitati si alte evenimente extraordinare).

Diferenta dintre venituri si cheltuieli constituie rezultatul (profitul sau pierderea) exercitiului. Câstigurile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice care pot aparea sau nu ca rezultat din activitatea curenta, dar nu difera ca natura de veniturile din aceasta activitate. Pierderile reprezinta reduceri ale beneficiilor economice si pot rezulta sau nu ca urmare a desfasurarii activitatii curente a firmei.

În concluzie, în raport cu influenta asupra trezoreriei firmei, avem doua categorii de venituri si de cheltuieli:

• monetare (încasabile/platibile) care se vor concretiza întro încasare/plata la termen determinat (vânzari de produse, servicii, aprovizionari cu materiale, subansamble, cheltuieli cu salariile etc);

• nemonetare (calculate) care se înregistreaza ca o rezerva financiara nu neaparat încasabila sau platibila la un termen determinat (cheltuielile/reluarile de amortizari, de provizioane si de alte deprecieri).

Aceasta clasificare are mare importanta pentru calculului cash-flow-ului si explicarea diferentierii acestuia de profitul net.

Situatia neta a firmei N la 31.12.N este egala cu capitalul propriu, conform tabelului de mai jos

APLICAŢIE PRACTICȂ

Bilant

La sfârsitul anului ( N+1)

N N+1 N N+1

Active imobilizate 68.000 80.000 Capitaluri proprii 52.000 61.176

Active circulante 102.000 120.000 Datorii > 1 an 50.000 58.824

Stocuri 42.500 50.000 Datorii <1an 68.000 80.000

6

Clienti 38.250 45.000 Furnizori 46.750 55.000

Inv.fin. T.S. 11.050 13.000 Imprum.<1an 850 1.000

Casa&Ct-b-ci 10.200 12.000 Divid. De plat. 7.300 8.600

Credite b-re 13.100 15.400

TOTAL 170.000 200.000 170.000 200.000

Cont de profit si pierdere

Vânzari 180.000

Costuri variabile 135.000

Costuri fixe 13.800

Amortizari 8.000

Dobânzi 6.000

Impozit pe profit 4.300

Profit net 12.900

Dividende 8.600

Profit nedistribuit 4.300

Situatia neta este, de asemenea, egala cu capitalul propriu ( 61.176)

SN1= 200.000 – ( 58.824 + 80.000)= 61.176

Cresterea SN = 61.176-52.000= 9.176

Pe exemplul societatii N se prezinta succint, în clasificarea dupa natura, situatia contului de profit si pierdere:

Contul de profit si pierdere al societatii N

pentru un exercitiu care se încheie la 31 decembrie N+l

(în mii RON)

7

CA neta (vânzari)

Costuri variabile

Costuri fixe

180.000

135.000

13.800

Consumuri de la terti (chelt. Din afara)

Salarii si CAS

Amortizare (ajustarea valorii activelor)

Alte cheltuieli de exploatare

70.000

70.000

8.000

8.800Venituri financiare (incl. Ajustarea imo.fin.) Cheltuieli financiare (dobânzi = 12%)

06.000

Rezultat extraordinar

Impozit pe profit (25%)

Profit net

4.300 12.900

Dividende Profit nedistribuit

8.6004.300

Impozit pe profit=25%

2. Marjele de acumulare

Pe baza contului de profit si pierdere se poate determina o serie de indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii firmei. Constructia în trepte a indicatorilor pornind de la cel mai cuprinzator (veniturile din exploatare) si încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului), a sugerat denumirea seriei lor de cascada a marjelor de acumulare (a soldurilor intermediare de gestiune). Fiecare marja de acumulare reflecta rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectiva de acumulare dupa deducerea diferitelor categorii de cheltuieli (variabile, fixe, externe etc). Am prezentat comparativ suita de marje de acumulare asa cum rezulta ele din clasificarea functionala a contului de profit si pierdere, pe de o parte, si cascada soldurilor intermediare de gestiune (SIG) asa cum s-a dezvoltat aceasta în literatura de specialitate, pe de alta parte. Cu exceptia primei marje, marja asupra cheltuielilor variabile (MCV), de o parte, si valoarea

8

adaugata (VA), de cealalta parte, celelalte sunt similare chiar daca poarta denumiri diferite, ca urmare a limbii engleze si a celei franceze:

• EBITDA = EBE

• EBIT ~ PE

• EBT = PC

• NI = PN

Venituri din exploatare

♦ SIC 1

• MCV = Ven. expl. – V

• EBITDA = MCV – F

• EBIT = EBITDA – Amo

• EBT = EBIT – Int.

• NI = EBIT – Int. – Tax

♦ Franceze (SIG)

• VA = Ven. expl. - Cons. Ext.

• EBE = VA – Sal. – Alte ch.

• PE = EBE – Amo

• PC = PE +/– RF

• PN = PC +/– R Extra –Imp.

SIG = Solduri intermediare de gestiune ; MCV = marja asupra cheltuielilor variabile.V= cheltuieli variabile;F= cheltuieli fixe; VA = valoarea adaugata ; EBITDA = EBE=Profit înainte de dobânzi , de impozit si de amortizare ; EBT = PC = Profitul înainte de impozit ; EBIT = Profit înainte de dobânzi si de impozit; PE = Profitul din exploatare ; NI = PN = Profitul net ; R Extra= Elemente extraordinare ; PE= Profitul din exploatare; RF = Reluari asupra provizioanelor (+) si Amortizari si provizioane calculate ( - )

Prezentarea marjelor de acumulare si a soldurilor intermediare de gestiune (SIG)

Principalele marje de acumulare, utilizate în analiza financiara a unei firme industriale, se determina astfel :

9

MARJE DE ACUMULAREVenituri din exploatare

1. Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV)

= Venituri din exploatare.

– Cheltuieli variabile

= 180.000 – 135.000 = 45.000

2. Profit înainte de dobânzi, de impozit si de amortizare (EBITDA)

= Marja asupra cheltuielilor variabile

– Cheltuieli fixe (excl. amortizarea)

= 45.000-13.800 = 31.200

3. Profitul din exploatare

= EBITDA

+ Reluari asupra provizioanelor

– Cheltuieli cu amortizari si provizioane

= 31.200 + 0 – 8.000 = 23.200

4. Profitul înainte de impozit (EBT)

= Profitul din exploatare

+ Venituri financiare

– Cheltuieli financiare

= 23.200 + 0 – 6.000 = 17.200

5. Profitul net = Profitul înainte de impozit

+ Elemente extraordinare (nete)

– Impozitul pe profit ( profit nedistribuit)

= 17.200 + 0 – 4.300 = 12.900

6. Profit înainte de dobânzi si de impozit (EBIT)§

= Profitul din exploatare

+ Venituri financiare

– Cheltuieli financiare (exclusiv dobânzi)

+ Elemente extraordinare (nete)

= 23.200 + 0 – 0± 0 = 23.200

7. EBIT • (1 – τ)τ – rata impoz. pe venit

= Profitul net + Dobânzi -.(1 - τ)

= 23.200 • (1 – 0,25) = 17.400

= 12.900 + 6.000 • (1 – 0,25)

8. EBIT – Impozit pe profit = Profitul net + Dobânzi = 23.200 – 4.300 = 18.900 = 12.900 + 6.000

§

10

SOLDURI INTERMEDIARE DE GESTIUNE (SIG)

Venituri din exploatare

1. Valoarea adaugata (MCV)

= Venituri din exploatare.

– Consumuri externe (de la terti)

= 180.000 - 70.000 = 110.000

2. Excedentul brut din exploatare (EBITDA)

= Valoarea adaugata

+ Alte venituri din exploatare

– Cheltuieli de personal –Alte chelt. de exploatare

= 110.000 +0 – 70.000 – 8.800 = 31.200

3. Profitul din exploatare

= Excedentul brut din exploatare

+ Reluari asupra provizioanelor

– Amortizari si provizioane calculate

= 31.200 + 0 – 8.000 = 23.200

4. Profitul înainte de impozit (EBT)

= Profitul din exploatare

+ Venituri financiare

– Cheltuieli financiare

= 23.200 + 0 – 6.000 = 17.200

5. Profitul net = Profitul înainte de impozit

+ Elemente extraordinare (nete)

–         Impozitul pe profit

= 17.200 + 0 – 4.300 = 12.900

Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV) exprima diferenta dintre veniturile din exploatare (VE = cifra de afaceri, variatia stocurilor,productia imobilizata etc.) si cheltuielile variabile (V):

MCV = VE-V.

Calcularea acestei marje presupune o contabilitate analitica a cheltuielilor în functie de corelarea lor cu volumul vânzarilor:

• variabile.(V), direct proportionale cu volumul vânzarilor: materiale

11

directe, subansamble, salarii etc;

• fixe (F), care nefiind corelate cu volumul vânzarilor, sunt

considerate ca nefiind aferente acestora: amortizare, cheltuieli administrative, dobânzi etc. Ca urmare, ele sunt imputabile direct asupra rezultatului.

Distinctia dintre cheltuielile variabile si cele fixe ne ofera informatii relevante (marjele de acumulare), dar separarea cheltuielilor în raport cu sensibilitatea lor fata de modificarea volumului vânzarilor „poate fi arbitrara si implica în,mod considerabil utilizarea rationamentului profesional."

Din aceasta marja asupra cheltuielilor variabile urmeaza sa se acopere cheltuielile fixe (F), iar ceea ce ramâne sa constituie capacitatea bruta de autofinantare a dezvoltarii firmei (amortizare, profit brut, rezultatul financiar si cel extraordinar, dupa deducerea dobânzilor si a impozitului pe profit)

Excedentul (marja) brut(a) a(l) exploatarii exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu si platite. De aceea, pâna la solicitarea lor (pentru investitii, riscuri sau cheltuieli), amortizarea si provizioanele calculate se regasesc în acumularile banesti ale firmei. Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitiilor (din amortizari, provizioane si profit), de achitare a datoriilor catre bugetul statului si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii):

EBITDA = MCV - F (exclusiv Amo si Proviz)

F=cheltuielile fixe; MCV=marja asupra cheltuielilor variabile

Preferinta pentru aceasta marja bruta de acumulare este determinata de neutralitatea astui indicator în raport cu politicile financiare si contabile din firma. Aceasta marja exprima netrunchiat rezultatul brut al exploatarii, înainte de aplicarea politicilor specifice firmei de amortizare, de îndatorare si de impozitare.

Profitul din exploatare exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si a celor calculate) din veniturile exploatarii (încasabile si a celor calculate):

PE = EBITDA - Amo - Proviz.

12

EBITDA=Excedent brut din exploatare;PE=profitul din exploatare

Pentru calculele financiare de rentabilitate se calculeaza profitul înainte de dobânzi si de impozit .Aceasta este diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale (de exploatare si financiare), cu exceptia dobânzilor si a impozitului pe profit.

EBIT= PE + Venituri financiare

EBIT=Profit inainte de dobanzi si impozit;PE=profit din exploatare

Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea impozitului pe profit (EBIT-Impozit), o semnificatie deosebita. Acesta exprima, potentialul (contabil) de remunerare a actionarilor cu dividende si a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Se impune o diferentiere a acestui rezultat în raport cu contributia activului economic al firmei, respectiv a îndatorarii la obtinerea lui:

• performanta exploatarii activului economic este apreciata dupa marimea:

EBIT (1 - ґ) = PN + Dob (1- ґ),

eliminându-se economia fiscala determinata de deductibilitatea dobânzii din profitul impozabil;

• performanta exploatarii activului economic, dar si a îndatorarii cu efecte fiscale benefice este apreciata dupa marimea:

EBIT - Impozit = EBIT (1 - ґ) + Dob • ґ = Profitul net + Dobânzi.

Prima formulare a performantei, respectiv EBIT • (1 - ґ), are calitatea de a exprima capacitatea activelor firmei de a genera, în exploatare, rezultate pentru „aportorii" de capitaluri, indiferent de modul de finantare al firmei. Prin aceasta calitate, acest rezultat face comparabile firmele între ele din perspectiva exclusiva a capacitatii lor tehnico-economice, si nu ca urmare a unor politici specifice de finantare.

Asadar, termenul din stânga egalitatii exprima rezultatul net al exploatarii capitalurilor investite în activele fixe si circulante nete ale firmei, iar termenii din dreapta exprima destinatia acestui rezultat: actionari si creditori. Marimea reala a remunerarii actionarilor si creditorilor este data de cash-flow-ul disponibil (CFD), dupa operatiunile de capital (de crestere economica a firmei).

13

Profitul înainte de impozit este determinat de rezultatul exploatarii, cât si de cel al politicii de finantare. Este deci rezultatul activitatii curente (de exploatare si financiara).

EBT = EBIT - Dobânzi = Profitul din exploatare ± Rezultatul financiar

EBT=Profit inainte de impozit;EBIT=Profit inainte de dobanzi si impozit

Profitul net exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare, cu care sunt remunerati actionarii pentru capitalurile proprii investite. Acesta urmeaza sa se distribuie sub forma de dividende, în raport cu numarul de actiuni.

PN = EBIT - Dobânzi - Impozit pe profit(± Elemente extraordinare)

EBIT=Profit inainte de dobanzi si impozite

Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie, îndeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, subansamblelor, energiei, serviciilor cumparate de firma de la terti.

Valoarea adaugata = Productia exercitiului - Consumuri de la terti

Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la activitatea de exploatare a firmei:

- personalul, prin salarii, indemnizatii, premii si cheltuieli sociale;

- statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate (minus subventii pentru exploatare);

- creditorii, prin dobânzi, dividende si comisioane platite;

- actionarii, prin dividende platite;

- firma, prin capacitatea de autofinantare.

Prin însumarea valorilor adaugate de la toate firmele din tara se obtine produsul intern brut (PIB). Acesta reprezinta singura oferta interna de bunuri si servicii pentru satisfacerea cererii (interne si externe) de consumuri finale, în sectorul privat si în cel public.

14

3. Cash-ul, cash-flow-ul si profitul net ale firmei

Principala distinctie ce trebuie facuta în analiza cash si a cash-flow-urilor firmei este aceea între operatiunile de gestiune si operatiunile de capital. Asa cum fiecare individ se hraneste si învata zilnic, dar îsi cumpara o casa o data sau de câteva ori în viata, tot astfel, firma desfasoara în mod curent operatiuni de gestiune (de exploatare, de investitii si de finantare) si în mod accidental, operatiuni de capital (investitii sau dezinvestitii acompaniate de finantari sau rambursari de capitaluri atrase). Operatiunile de gestiune se reflecta în fluxurile de venituri si cheltuieli din contul de profit si pierdere, si se sintetizeaza în profitul net si în amortizare (daca nu a fost reinvestita) ca potentiale surse pentru cash-flow-ul firmei. Masura exacta a cash-ului si a cash-flow-ului se obtine prin corectarea potentialitatii de încasari de mai sus, cu influenta operatiunilor de capital (de investitii, dar si de finantare), operatiuni care nu apar în contul de profit si pierdere.

În practica financiar-contabila din România întâlnim mai multe notiuni care se cumscriu aceleia de cash: trezorerie neta, lichiditati, disponibilitati banesti sau pur si simplu numerar. Din punctul nostru de vedere si pentru scopurile acestei lucrari vom afirma ca toate aceste notiuni sunt echivalente si toate se regasesc în notiunea anglo-saxona de cash. Nu este decât o singura distinctie care se face în legatura cu notiunea de cash, respectiv aceea de cash efectiv si cash echivalent:

• cash-ul efectiv se refera la disponibilitatile banesti în casa si în conturile bancare curente: valorile de încasat, cum sunt cecurile si efectele comerciale depuse la banci, disponibilitatile în lei si valuta, cecurile firmei, creditele bancare pe termen scurt, precum si dobânzile aferente disponibilitatilor si creditelor acordate de banci în conturile curente;

• cash-ul echivalent se refera la disponibilitati cvasilichide: actiuni detinute la firmele afiliate, obligatiuni emise si rascumparate, obligatiuni achizitionate si alte valori mobiliare achizitionate în vederea realizarii unui profit întrun termen scurt.

Spre deosebire de imobilizarile financiare (actiuni detinute, împrumuturi acordate, interese de participare etc), care sunt alocari de capital pe termen lung si deci mai putin lichide, valorile mobiliare de plasament sunt reputate ca având o piata secundara activa si deci o buna lichiditate. Un deficit de cash efectiv ar putea sa fie rapid acoperit prin lichidarea în compensare a unui cash echivalent.

15

Cash-flow-ul (CF) este variatia (fluxul) trezoreriei nete (∆TN) de la începutul pâna la sfârsitul exercitiului financiar. Ca si cash-ul (trezoreria neta), si cash-flow-ul sintetizeaza variatiunile rezultate din toate operatiunile de gestiune si cele de capital ale firmei. Asa cum am prezentat pe scurt în capitolul privind echilibrul financiar, în conditii de crestere economica zero, cu reconstituirea, în aceeasi marime a capitalurilor (fixe si circulante, proprii împrumutate), cash-flow-ul are ca explicatie originara profitul net (CF = PN) sau profitul net si amortizarea (CF = PN +Amo), atunci când amortizarea nu se reinvesteste, ci se acumuleaza sub forma baneasca.

În conditii diferite fata de cresterea zero, cash-flow-ul are o determinare complexa, alaturi de operatiunile de gestiune care îsi aduc contributia la formarea lui si operatiunile de capital, respectiv de investitii si de finantare . Exista doua curente teoretice de explicare a cash-flow-ului: anglo-saxon si francez.

CASH-FLOWOperational

CASH-FLOWde investitii

CASH-FLOWde finantare

PN +Amo - ∆NFR ∆Imo ∆CPR+∆DAT

∆NFR =NFR1 – NFR0

∆lmo =Imo1 - Imoo + Amo1

∆CPR =

CPR1 -CPRo

∆DAT =

DAT1-DATo

Formarea cash-flow-ului firmei pe seama operatiunilor de gestiune si a operatiunilor de capital

Amo= amortizarea; Imo =Active fixe ; CPR = Capitaluri proprii ; DAT= Capitaluri împrumutate;NFR=Necesar de fond de rulment

Curentul anglo-saxon explica variatia aceleiasi trezorerii nete, cash-flow-ul, pe seama variatiunilor de cash datorate operatiunilor de gestiune (operationale), inclusiv variatia nevoii de fond de rulment (∆NFR), datorate operatiunilor de investitii (numai în active fixe imobilizari) si operatiunilor de finantare (prin capitaluri proprii si prin capitaluri împrumutate):

CF = ∆TN = CFgest + CFinv + CFfin.( Cash-flow de gestiune; CF de investitii si CF de finantare )

CF= cash-flow

16

Includerea variatiei nevoii de fond de rulment în cash-flow-ul de gestiune si nu în cel de investitii este putin controversata. Daca avem în vedere ca investitia de capital pentru cresterea economica se refera în mod egal la achizitia de active fixe (imobilizari) si de active circulante (cresterea stocurilor si a creantelor), atunci pare legitima includerea ∆NFR în cash-flow-ul de investitii (CF inv). Daca avem în vedere ca între cifra vânzarilor (de afaceri) si volumul stocurilor si creantelor exista o corelatie strânsa si ca variatia cifrei de afaceri explica în mare parte ∆NFR, atunci pare legitima includerea ∆NFR în cash-flow-ul de gestiune (CFgest).

Curentul francez explica variatia de cash pe seama interactiunii dintre echilibrul pe termen lung si echilibrul pe termen scurt, respectiv pe seama variatiei fondului de rulment si a variatiei nevoii de fond de rulment (∆NFR).

♦ ∆FR

• FR1 –FRo

• (CPR+DAT) – Imo

_ ♦ ∆NFR

• NFR1 –NFRo

• TO+CRL-DCR

FR= fond de rulment ; CPR = Capitaluri proprii; DAT = Capitaluri imprumutate ; Imo=Active fixe ; DCR = datorii curente catre furnizori;STO=stocuri;CRL=credite pe termen lung

CF = ∆TN = ∆FR - ∆NFR

CF= cash-flow; TN= trezorerie neta

Constructia fluxurilor de trezorerie

Standardul International de Contabilitate recomanda constructia Situatiei fluxurilor de trezorerie în completarea documentelor contabile de sinteza: bilant, cont de profit si pierdere, si anexa la bilant. A supravietui pe o piata din ce în ce mai concurentiala înseamna capacitate de a genera cash pentru plata la termen a obligatiilor fata de partenerii de afaceri. Ori, principalul atu al Situatiei fluxurilor de trezorerie este relevarea acestei abilitati a firmei de a genera cash.

Utilizatorii Situatiei fluxurilor de trezorerie vor afla informatii privind:

a) modificarile în activele fixe nete de amortizare, în stocuri si creante nete de datoriile de exploatare;

17

b) modificarile în masele bilantiere privind lichiditatea (ACR/Dexpl) si solvabilitatea (DAT/CPR) firmei;

c) capacitatea firmei atunci când au loc modificari în sumele programate a fi încasate sau platite, sau modificari ale scadentelor acestora; d) relatia dintre profit si cash-flow si previziunea cash-flow-ului pentru fundamentarea deciziilor financiare viitoare.

Situatia fluxurilor de trezorerie prezinta cash-flow-urile (variatia trezoreriei nete) în cursul exercitiului financiar generate de activitatile de gestiune (operationale), de investitii (în active fixe corporale, necorporale si financiare) si de finantare (cu capitaluri proprii si împrumutate). Nu se includ în Situatia fluxurilor de finantare încasarile/platile ce rezulta din conversia cash-ului efectiv (disponibilitati în banca si casa) în cash-echivalent (investitii financiare pe termen scurt) si invers. Cele doua componente ale trezoreriei nete se analizeaza ca un tot unitar în ceea ce priveste modificarea (variatia) trezoreriei.

Cash-flow-ul din activitatile de gestiune (curenta si extraordinara) este cel mai important dintre cash-flow-urile firmei. Acesta este acoperitor atât pentru platile curente de gestiune, dar si pentru achizitia de noi active prin autofinantare si/sau pentru rambursarea creditelor, precum si pentru remunerarea actionarilor cu dividende si a creditorilor cu dobânzi.

Cash-flow-ul de gestiune (CFgest) poate fi explicat pe baza veniturilor încasabile si a cheltuielilor platibile din contul de profit si pierdere corectate cu variatia nevoii de fond de rulment (∆NFR). La rândul ei, variatia NFR se explica prin modificarile în soldurile bilantiere ale stocurilor, creantelor si ale datoriilor de exploatare.

Se propun doua metode pentru determinarea CFgest:

- directa, cu evidentierea tuturor încasarilor si a platilor, precum si a cresterilor si scaderii de solduri finale ale stocurilor, creantelor si datoriilor de exploatare în raport cu soldurile lor initiale;

- indirecta, ce porneste de la profitul net si de la amortizare, si care se corecteaza cu variatia nevoii de fond de rulment.

În metoda directa, încasarile din activitatile de gestiune sunt cele de vânzari de bunuri si servicii din anul curent (CA1) plus soldul initial (SV0) minus soldul final (SV1) al creantelor-clienti:

18

Încasari CA = CA1 + SV0 – SV1

La acestea se adauga încasari din drepturi de autor, taxe de participare, comisioane si alte asemenea încasari. Încasarile din dividende si din dobânzi la participatiile directe si la împrumuturile acordate altor firmei sunt evidentiate separat de activitatile de exploatare pentru a releva impactul acestora asupra cash-flow-ului din exploatare (EBE). Foarte adesea acestea se înscriu în cash-flow-ul de investitii, deoarece sunt generate de investitiile financiare facute la alte firme. Tot astfel, încasarile, din cesiunea (vânzarea) activelor fixe se vor include în cash-flow-ul de investitii. În CFgest se va opera doar cu profitul sau pierderea ce rezulta din cesiunea de active fixe.

Platile din activitatile de gestiune sunt:

- pentru aprovizionarile de materii prime si materiale din anul curent (Mat1) minus soldul initial (Sm0) plus soldul final (Sm1) de materiale plus soldul initial (Sf0) minus soldul final (Sf1) al furnizorilor de materiale:

PlatiMat = Mat1 - Sm0 + Sm1 + Sf0 – Sf1.

- pentru salarii si cheltuieli sociale din anul curent (Sal1) plus soldul initial (Ss0) minus soldul final (Ss1) al salariilor neridicate:

PlatiMat = Sal1+ Ss0 - Ss1

- pentru dobânzi, care în general nu prezinta sold al datoriilor de platit;

- pentru impozite si taxe, de asemenea, în.general fara sold ramas de platit.

Impozitul pe profit poate fi aferent si altor venituri decât cele de exploatare, ceea ce ar impune împartirea lui între CFgest si CFinv. În general, impozitul pe profit se înregistreaza în CFgest.

Corectiile la platile pentru aprovizionari, pentru salarii si pentru alte cheltuieli de exploatare în raport cu modificarile soldurilor activelor si pasivelor aferente se fac în urmatoarea logica:

-cresterea soldului final al activelor circulante semnifica o plata suplimentara vizavi de cheltuielile din anul curent (diminuate cu soldul initial al acestor cheltuieli). Tot astfel, o diminuare a soldului final al activelor semnifica o degajare de cash (încasare) ce va fi folosita pentru plata cheltuielilor din anul curent.

-cresterea soldului final al datoriilor este echivalenta cu o reducere a platilor în anul curent pentru respectivele datorii (semnifica o degajare de cash = încasare). Invers, o

19

scadere a soldului final este egala cu o plata suplimentara pentru achitarea datoriilor respective din anul curent.

Exemplu: Pentru firma N bilanturile succesive si contul de profit si pierdere prezentate cash-flow-ul de gestiune dupa metoda directa se determina astfel:

10 încasari din vânzari: 180.000+ 38.250-45.000 = 173.250(38.250=Clienti N; 45.000=Clienti N+1)

20 plati pentru aprovizionari: 70.000 - 42.500 + 50.000 +46.750 – 55.000 = (-) 69.250

(70.000=Consumuri de la terti;42.500=Stocuri N;50.000=Stocuri N+1;46.750= furnizori N;55.000=furnizori N+1)

4° plati pentru salarii si cheltuieli sociale: =(-) 70.000

5° alte cheltuieli de exploatare: 8.800 + 7.300(dividende de platit din anul N) = (-) 16.100

6° plati pentru dobânzi 6.000 + 850-1.000+ 13.100-15.400 = (-) 3.550

850=imprumuturi<1 an din anul N;1.000=imprumuturi<1 din din anul N+1;13.100=credite bancare anul N;15.400=credite bancare din anul N+1

7° plata impozitului pe profit: = (-) 4.300

Cash-flow-ul de gestiune 10.050=173.250-69.250-70.000-16.100-3.550-

4.300

Metoda indirecta opereaza cu informatiile deja prelucrate: profitul net, amortizari si provizioane nete de reluarile asupra lor, variatia nevoii de fond de rulment etc. Cash-flow-ul de gestiune se obtine corectând potentialitatea contabila de încasari viitoare corespunzatoare profitului net (PN), amortizarilor si provizioanelor nete cu variatia nevoii de fond de rulment (∆NFR), în fapt cu variatia decalajelor nefavorabile de încasari (prin cresterea stocurilor si creantelor de încasat) în raport cu decalajele favorabile de plati (prin cresterea datoriilor de exploatare):

CFgest = PN nedistrib. + Amo. si proviz. nete - Venituri fin - (∆NFR).

20

Veniturile financiare s-au scazut, deoarece sunt asociate cash-flow-ului de investitii.

La firma N prin metoda indirecta, CFgest este acelasi:

CFgest, = 4.300 + 8.000 - 0 - 2.250 = 10.050 (încasari),

( NFR in anul N = 42.500+38250) – 68.000= 12.750; NFR in N+1=(50.000+45.000)- 80.000= 15.000 ) Dif. De NFR= 15.000- 12.750=2.250

în care variatia nevoii de rulment (∆NFR) este egala cu:

[(50.000 + 45.000) - 80.000] - [(42.500 + 38.250) - 68.000] = 2.250.

50.000=stocuri în anul N;45.000=clienti anul N;80.000=active imobilizate anul N;42.500=stocuri anul N;38.250=clienti anul N;68.000=active imobilizate anul N

Cash-flow-urile din activitati de investitii sunt în general cash-out-flow-uri (plati) pentru achizitia de active fixe noi;

- corporale, respectiv proprietati asupra terenurilor si constructiilor, masini si echipamente, inclusiv prin autodotare;

- necorporale, respectiv licente, brevete, marci;

- financiare, respectiv participatii directe, cumpararea de actiuni si obligatiuni emise de alte firme, acordarea de avansuri financiare catre filiale.

Activitatea de investitii înregistreaza, de asemenea, cash-inflow-uri (încasari) din vânzarea (cesiunea) de active fixe (cumparate mai sus),ori de câte ori se ia vreo decizie de Codificare a structurii acestora sau, pur si simplu, din ratiuni de echilibru financiar: vânzari de proprietati, masini, echipamente, de actiuni si obligatiuni detinute sau rascumparari, la scadenta, ale obligatiunilor detinute sau ale avansurilor banesti acordate filialelor.

Cash-out-flow-ul din investitii (CFinv) se poate obtine si prin metoda indirecta în care se compara imobilizarile de la sfârsitul anului cu cele de la începutul anului. Din imobilizarile initiale (Imo0) se scad amortizarile si provizioanele nete de reluarile asupra lor. În continuare, se scad veniturile financiare:

CFinv = (Imo0 - Amo. si proviz.) - Ven. fin.

21

La firma N, CFinv se determina astfel:

CFinv = 80.000 - (68.000 - 8.000) - 0 = - 20.000 si semnifica o plata de cash pentru crestera efectiva a imobilizarilor de la începutul pâna la sfârsitul anului.

80.000=active imobilizate anul N+1; 8.000=amortizari

Veniturile financiare sub forma de dividende si dobânzi încasate pentru participatiile directe, actiunile si obligatiunile altor firme detinute de firma analizata se înscriu, foarte adesea, în cash-flow-ul de investitii. Dimpotriva, dobânzile platite la creditele primite de firma se înscriu în CFgest, deoarece creditele au fost primite pentru activitatea operationala (de exploatare, în special).

Cash-inflow-urile din activitatile de finantare cu capitaluri externe (proprii si împrumutate) sunt generate de majorarile de capital social (prin emisiune de actiuni noi) si/sau de majorarile de datorii financiare (prin contractarea de noi împrumuturi sau prin emisiunea de obligatiuni ale firmei). Cash-outflow-urile de finantare apar cel mai adesea sub forma rambursarilor de împrumuturi pe termen lung si mediu, si, mai rar, sub forma rascumpararii (din profit) a propriilor actiuni de pe piata bursiera sau extrabursiera.

Dividendele platite pentru exercitiul financiar precedent pot fi considerate plati ale activitatii de

finantare, reprezentând remunerari ale capitalurilor proprii subscrise de actionari. Alternativ,

acestea pot fi considerate plati în cash-flow-ul de gestiune, evidentiind astfel capacitatea firmei

de a plati dividende din cash-flow-ul de gestiune.

Indirect, cash-flow-ul de finantare (CFfin) poate fi determinat prin compararea soldurilor finale cu cele initiale ale capitalurilor proprii (exclusiv profitul net al anului curent) si ale datoriilor pe termen lung:

CFfin = (CPR1 (exclusiv PN1) - CPRo) + (DAT1 - DAT0).

CPR=capitaluri proprii ; DAT=capitaluri împrumutate; PN= profit net

La firma N s-au modificat soldurile capitalurilor permanente (proprii si împrumutate) pentru a face fata efortului investitional semnificativ în cresterea imobilizarilor, cu mult mai mare decat cash-flow-ul de gestiune. În consecinta:

CFfin = (61.176 - 4.300 - 52.000) + (58.824 - 50.000) = 13.700 (încasari).

22

61.176=capitaluri proprii in anul N+1;4.300=profit nedistribuit;52.000=capitaluri proprii in anul N;58.824=datorii >l.anul N;50.000=datorii >1an din anul N;

Cash-flow-ul total al firmei este deci suma celor trei cash-flow-uri ale activitatilor de gestiune, de investitii si de finantare, si va verifica (si va explica), astfel, variatia trezoreriei nete de la începutul pâna la sfârsitul anului:

CF =CFgest + CFinv + CFfin = TN1 – TN0

În consecinta, cash-flow-ul este o informatie de analiza financiara a surselor de formare a fluxului de trezorerie de la începutul pâna la sfârsitul exercitiului financiar, a variatiei trezoreriei firmei care se regaseste în conturi la banci, în casa si în investitii financiare pe termen scurt.

La firma N, cash-flow-ul, total este determinat numai de activitatile de gestiune (îndeosebi de exploatare) si cele de investitii (îndeosebi cele financiare):

CF gest.=(4.300+8.000)-2.250=10.050 incasari din exploatare

4.300=profit nedistribuit;8.000=amortizari;2.250=dif.NFR

CFinv=80.000-68.000+8.000=20.000 plati pentru investitii

80.000=active imobilizate an N+1;68.000=active imobilizate an N;

8.000=amortizari

CFfin= (61.176-4300-52.000)+(58.824-50.000)=13.700 incasari din afara

61.176=capitaluri anul N;4.300=profit nedistribuit;52.000=capitaluri

proprii anul N; 58.824=datorii t.l. an N+1; 50.000=datorii t.l. an N

CF = 10.050 - (- 20.000) + 13.700 =3.750

Cash-flow-ul pentru evaluarea firmei = CFD

În perspectiva determinarii valorii firmei, considerata un portofoliu de investitii mai noi si mai vechi, notiunea de cash-flow comporta anumite ajustari. Acestea sunt necesare: pentru a reflecta capacitatea firmei de a degaja, catre actionari si împrumutatori, cash-flow disponibil pentru:

• recuperarea capitalului initial investit si :

23

• remunerarea acestui capital, cel putin la rata normala de rentabilitate în raport cu riscul asumat.

De la început facem precizarea ca demersul nostru de evaluare porneste de la determinarea valorii firmei în ansamblu, ca rezultat al investirii capitalurilor proprii si împrumutate. În aceasta perspectiva, dobânzile ne apar ca remunerare a împrumutatorilor si deci ca o componenta a cash-flow-ului disponibil al firmei si nu ca o cheltuiala platita din cash-flow-ul de gestiune. Odata calculata valoarea firmei, se vor determina apoi cele doua componente ale ei:

1. valoarea capitalurilor proprii si

2. valoarea capitalurilor împrumutate (a datoriilor).

O alta ajustare a cash-flow-ului este includerea variatiei tuturor activelor circulante (inclusiv a trezoreriei), nete de datoriile de exploatare, în cash-flow-ul disponibil alaturi de variatia imobilizarilor nete de amortizare (asa cum se procedeaza în evaluarea proiectelor de investitii).

În sfârsit, o ultima ajustare este aceea ca în cash-flow-ul pentru evaluarea firmei se includ doar cash-flow-urile de gestiune si de investitii (ajustate ca mai sus), nu si cash-flow-ul de finantare. Acesta din urma (CFfin) nu este decât replica pe pasiv al cash-flow-ului de investitii, de crestere a imobilizarilor si a activelor circulante nete (în activ).

Este legitim sa consideram ca rezultatele operatiunilor de gestiune sunt destinate remunerarii investitorilor de capital. Drept urmare, cash-flow-ul disponibil este format din aceste rezultate: profitul net, amortizarea anuala si dobânzile. Deoarece profitul net al firmei îndatorate include si economia de impozit (obtinuta prin deducerea dobânzii din profitul impozabil), atunci este nevoie sa se faca o corectie asupra rezultatelor gestiunii pentru a nu se face o dubla înregistrare a acestei economii:

Rezultatele de gestiune = PN + Amo + Dob • (1 - ґ ).

Daca nu ar avea loc niciun fel de investitii în active fixe si în active circulante nete, atunci rezultatele operatiunilor de gestiune s-ar putea distribui în totalitate catre investitori (actionari si împrumutatori). Cum însa au loc frecvente investitii, cel putin de mentinere a capacitatii initiale de productie (finantate din amortizare) si au loc frecvente modificari ale volumului stocurilor, creantelor si trezoreriei (finantate din profit si din alte surse externe), atunci cash-flow-ul disponibil trebuie sa tina cont de aceste finantari ale cresterii economice a firmei:

24

Cresterea economica = ∆lmo + ∆ACRnete.

Drept urmare, cash-flow-ul disponibil este determinat de rezultatele operatiunilor de gestiune (curenta si extraordinara) corectate cu investitiile în cresterea economica

CFD=cash-flow disponibil

CFD = Rezultatele gestiunii - Cresterea economica =

PN + Amo + Dob • (1 - ґ ) - ∆Imo - ∆ACRnete, unde:

∆IMO = Imo1 - Imoo + Amo + VNC

∆ACRnete = ACRnetel - ACRnete0 unde:

VNC - valoarea neta contabila a Imo vândute,

iar 1 si 0 exprima sfârsitul si începutul exercitiului financiar.

♦ CFgestiune

• PN + Amo + Dob (1 – τ)

• Operatiuni de gestiune

_ ♦ Crestere economica

• ΔImo + ΔACRnete

• ΔImo = Imo1 – Imo0 + Amo1

• ΔACRnete = ΔACRnete1 – ΔACRnete0

Formarea cash-flow-ului disponibil(CFD)

În cele din urma, cresterea economica este variatia patrimoniului firmei de la sfârsitul anului (VR1 = Imo1 + ACRnete1) în raport cu patrimoniul initial (I0 = Imo0 + ACRnete0):

Cr.ec. = VR1 - (I0 – Amo1)

Asadar,cash-flow-ul disponibil este cel ramas dupa acoperirea cresterii economice din rezultatele de gestiune:

CFD = EBIT (1 -τ) - (VR – I0)

Cash-flow-ul disponibil si cresterea patrimoniala a firmei reprezinta plusul de valoare din exercitiul financiar încheiat, respectiv rentabilitatea absoluta:

25

X = PN + Dob (1- τ) +VR-I0

În aceste conditii, rata interna de rentabilitate raporteaza rentabilitatea absoluta X la capitalurile initiate I0:

RIR ‗ X ‗ CFD + VR-I 0 _ EBIT-(l- τ)-(VR- I 0 ) + VR-I 0 ‗

Io Io I0 .

‗ EBIT • (1 - τ ) ‗ PN+ Dob·(1 - τ)

I0 I0

Valoarea firmei se obtine prin actualizarea valorii finale a firmei:

(I0 + X = I0 +PN + Dob (1 - τ ) = CFD + VR) la rata k de actualizare din clasa respectiva de risc.

V0 ‗ _I 0 + EBIT-(1- τ )_ ‗ I 0 + PN+ Dob·(1 - τ)

1+k 1+k

V0 ‗ CFD + VR ‗ PN+ Dob·(1 - τ)-VR+I 0 +VR ) ‗ PN+ Dob·(1 - τ)+I 0

1+k 1+k 1+k

În raport cu destinatiile sale, cash-flow-ul disponibil, la nivelul firmei, se compune din cash-flow-ul disponibil pentru actionari (CFDact.) si cash-flow-ul disponibil pentru creditori (CFDcr):

CFD = CFDact. + CFDcr.

La rândul lor, cash-flow-urile disponibile investitorilor de capital se formeaza din remunerarea potentiala pe seama rezultatelor de gestiune (sub forma de dividend = Div si dobânzi = Dob) si din fluxurile de trezorerie determinate de modificarea capitalurilor proprii (∆CPR) si a capitalurilor împrumutate (ADAT), dupa utilizarea amortizarii pentru autofinantare:

CFDact. = Div-ACPR

CFDcr. = Dob • (1 - τ ) - ∆DAT, unde:

∆CPR = CPR1 (exclusiv PNnedistrib.) – CPR0

∆DAT = DAT1-DAT0.

O firma îndatorata beneficiaza de economii fiscale determinate de deductibilitatea dobânzii din profitul impozabil. Aceste economii fiscale au

26

majorat profitul net al firmei îndatorate. Drept urmare, plata întreaga a dobânzii catre creditori este suportata de firma la nivelul dobânzii nete de impozit [Dob (1 - τ )], iar restul, Dob τ, este suportat din „sacrificiul" bugetului de stat care primeste de la firma îndatorata un impozit pe profit mai mic decât de la o firma neîndatorata.

Pentru evaluarea firmei si a capitalurilor acesteia, cash-flow-urile disponibile (CFD) si valorile patrimoniale de la sfârsitul anului (Imo1 + ACRnete1; CPR1 si DAT1 se actualizeaza la costurile specifice ale capitalurilor (mediu ponderat = k, propriu kc si împrumutat = kd) corespunzatoare claselor de risc specifice:

V0(întrepr.) = CFD + Imo1 + ACRnete1

1 + k

V0(CPR) = CFDact.+ CPR1

1 + kc

V0(DAT) = CFDcr + DAT

1 + kd

Exemplu: Pentru firma N, în baza bilanturilor succesive si a contului de profit si pierdere prezentate în tabel., vom putea determina cash-flow-urile disponibile si valoarea pe ansamblu si pe componente ale capitalurilor (proprii si împrumutate):

CFD = -600 kee = 15% Vo = 103.826 VAN = 1.826CFDact. = 3.723 kc = 20,574% V0(CPR) = 53.826 VANCPR = 1.826CFDcr = -4.324 kd = 9% V0(DAT) = 50.000 VANDAT = 0

CFD = 12.900 + 8.000 + 6.000·(1- 0,25) -(80.000-68.000 + 8.000) - (40.000 - 34.000) = 25.400 - 26.000 = -600

12.900= profit net;8.000=amortizari;6.000=dobanzi;80.000=active imobilizate N+1;68.000=active imobilizate N;40.000=ACR nete N+1;34.000= ACR nete anul N

ACR nete N+1= 120.000-80.000;120.000=active circulante N+1;80.000=active imobilizate N+1

V0(întrep.) ‗ – 600 + 80.000 + 40.000 ‗ 103.826

1 + 0,15

VAN = 103.826 – 102.000 = 1.826 > 0

27

CFDact. = 8.600 – (61.176 – 4.300 – 52.000) = 3.724

V0(CPR) ‗ 3.724 + 61.176 ‗ 53.826

1 + 0,20574

VAN(CPR) = 53.826 – 52.000 = 1.826

CFDcr.. = 6.000 • (1 – 0,25) – (58.824 – 50.000) = – 4.324

V0(DAT) ‗ –4.324 + 58.824 ‗ 50.000

1 + 0,09

VAN (DAT) = 50.000 – 50.000 = 0

CFD = CFDact. + CFDcr. = 3.724 + ( – 4.324) = - 600

V0(întrep.) = V0(CPR) + V0(DAT ) = 53.826 + 50.000 = 103.826

VAN = VANCPR + VANDAT = 1.826 + 0 = 1.826.

În concluzie

Analiza financiara identifica starea de echilibru financiar (de risc) static si dinamic si starea de profitabilitate (de rentabilitate) ale firmei pentru a masura cresterea valorii capitalurilor acesteia si pentru a planifica activitatile viitoare de exploatare, investitii si finantare. Analiza financiara raspunde, în primul rând, unor nevoi interne de informare si justificare a modului de îndeplinire a obiectivelor managementului financiar, dar si a unor nevoi externe de informare si motivare a actualilor si potentialilor parteneri de afaceri (actionari, împrumutatori, furnizori, cumparatori etc). Sursa de date pentru analiza financiara este furnizata de contabilitate prin bilant, cont de profit si pierderi, si anexa la bilant, auditate financiar, precum si prin informatii ale pietei financiare privind evolutia preturilor, a inflatiei, a cursurilor bursiere, a dobânzilor etc.

BIBLIOGRAFIE

28

1. Achim Monica Violeta, Analiza economico-financiară , Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2009;2. Allen J.- coord., Ghidul financiar al întreprinzătorului, Ed. Bucureşti 1997;3. Bătrâncea I., Trenca I., Bejenaru A., Borlea N., Analiza performanţelor şi riscurilor bancare, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008;4. Bătrâncea I, Bătrâncea L.M., Borlea S-N, Analiza financiară a entităţii economice, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2007;5. Bătrâncea I., Analiza financiară pe bază de bilanţ, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001;6. Capron M, 1994, Contabilitatea în perspectivă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994;7. Feleagă N., Sisteme contabile comparate, Editura Economică, Bucureşti, 1999;8. Gaskin T., Indicatori financiari perfecţi, Editura Naţional, Bucureşti, 1998;9. Georgescu N., Analiza bilanţului contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;10. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, EdituraEconomică, Bucureşti, 2004;11. Greuning H.V., Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Institutul Irecson, Bucureşti, 2005;

29