Evaluarea decalajelor teritoriale prin indicatori de dezvoltare comunitară

Accesibilitate şi potențial demografic

– particularități teritoriale induse de tramă, reticularitate și concentrare -

Drd. Mihail EVA Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Structura prezentării

1) Importanţa rapoartelor ESPON pentru tema studiată. Elemente de import metodologic şi conceptual

2) Cadrul concepual al studiului de față

3) Indicatorii propuși și metodologia de calcul

4) Rezultatele studiului și relevanța acestora

5) Concluzii

Elemente de import metodologic şi conceptual din rapoartele ESPON

METODE DESCRIERE EXEMPLE AVANTAJE DEZAVANTAJE

Evaluare pe baza infrastructurii sau a suprastructurii

Exprimă performanţa reţelei de căi de comunicaţie. Poate ţine cont de indicatori precum capacitatea de transport sau frecvenţa transportului public.

- distanţa-timp- frecvenţa autobuzelor în punctul de origine- gradul de congestie într-un anumit punct

- uşor de aplicat, cu rezultate uşor de comunicat şi de înţeles

- nu ţine cont de cerere, referindu-se exclusiv la ofertă

Evaluare cumulativă- Contour measures- Threshold Measures

Exprimă accesibilitatea punctului de origine faţă de punctul/punctele de destinaţie. Aceste metode sunt cunoscute şi sub denumirea de contour measures datorită hărţilor în contur pe care le produc.

- populaţia în interiorul unei distanţe rezonabile (ex: 30 min. de mers pe jos) faţă de un cabinet medical- numărul de şcoli existent pe o rază de 20 min faţă de un punct de origine.

- uşor de aplicat, cu rezultate uşor de comunicat şi înţeles- exprimă diversitatea ofertei sau gradul de acoperire cu servicii

- implică definirea subiectivă de praguri

Evaluare pe principii gravitaţionale- măsurătorile Hansen- măsurarea oportunităţii- măsurarea potenţialului

Reprezintă un caz particular al evaluării cumulative, complicată prin ponderarea oportunităţilor, prin introducerea unui factor de impedanţă şi prin luarea în calcul a atractivităţii destinaţiei, putând fi denumită şi măsurarea oportunităţii sau a potenţialului.

- accesibilitatea unei populaţii date faţă de piaţa forţei de muncă, unde indicele este calculat ca raport între numărul de locuri de muncă disponibile în punctele de destinaţie şi funcţia distanţei.

- oferă o evaluare relativă a accesibilităţii (comparativ cu ariile vecine)- sunt foarte utile în înţelegerea diferenţelor şi inegalităţilor teritoriale.

- rezultatele nu exprimă nimic analizate izolat.

Sursa: sinteză după clasificările oferite de Curl et al. 2011 & ESPON TRACC.

Contribuția ESPON la înțelegerea importanței accesibilității spațiale

Cadrul conceptual al studiului de față

Influența tipului de tramă și de reticularitate asupra difuziei spațiale a inovației

Cazul 3

Cazul 2Cazul 1

Procentul locuințelor racordate la rețeaua de apă curentă (2002)

0,0 - 5,0

5,1 - 10,0

10,1 - 30,0

30,1 - 40,0

40,1 - 100,0

Accesibilitatea spațială față de municipiile de rang I (A3)

Indicatori propuși în studiul de față: 1. Accesibilitatea trans-scalară la rețeaua urbană

Accesibilitatea spațială față de municipii (A2)

Accesibilitatea spațială față de orașe (A1)

A1

A2* A1

A3 * A2* A1

A1 [1+A2 (1+ A3)]ATL =

Metoda de calcul a accesibilității trans-scalare la nivel de localitate (ATL)

Metoda de calcul a accesibilității trans-scalare la nivel județean (ATJ)

Sume progresive (accesibilitate cumulativă)

Medie ponderată(în funcție de populația stabilă din localitate)

Rezultate

Indicatori propuși în studiul de față: 2. Potențialul demografic pe o rază de 43 km

CONCLUZII

• Rezultatele parțiale indică existența unei legături strânse între cuplul tramă – reticularitate și indicatorii dezvoltării teritoriale. Politicile de amenajare a teritoriului ar trebui adaptate acestor particularități locale/zonale, ținându-se cont de aspectele structurale ale sistemelor reticulare moștenite din trecut. Zonele cu potențial demografic scăzut, caracterizate de o populare difuză a spațiului, solicită de asemenea politici speciale de amenajare a teritoriului.

• Dincolo de zonele centrale și periferice bine cunoscute, accesibilitatea spațială la nivelul României (calculată în mediile reticulare definite de căile de comunicație rutieră) surprinde existența câtorva spații problematice ce pot fi incluse în categoria “inner peripheries” (zona subcarpatică din Buzău și Vrancea, zona montană a jud. Caraș-Severin, SV-ul jud. Constanța). Dezenclavarea acestora poate fi stimulată prin politici integrate de amenajare, în special prin încurajarea dezvoltării centrelor de polarizare locală și prin prioritizarea investițiilor în infrastructura de căi de comunicație în funcție de ierarhia acestor centre.