Eugen Lovinescu direcţia modernistă
2
Eugen Lovinescu, direcţia modernistă Varianta 56 În sens larg, modernismul este un current în arta şi în literatura secolului al XX-lea, caracterizată prin negarea tradiţiei şi prin impunerea unor formule de creaţie noi. În literatura română, Eugen Lovinescu este cel care teoretizează modernismul ca do ct ri nă estetică, dar şi ca ma ni fe st ar e. Pr in int er me di ul re vi stei şi al ce nac lu lui „Sburătorul” , Eu ge n Lo vinescu es te un cont in ua to r al id ei lo r pr omovate de Titu Mai ore scu , imp un ând dir ec ţia mod ern ist ă în litera tur a rom ână. Obi ec tiv ele gr upăr ii org aniz ate în jur ul ce nac lul ui „Sburătorul” er au pro mov area tin erilor scr iit ori şi imprimarea unei tendinţe moderniste în evoluţia literaturii române. Colaboratorii cenaclului sunt: I. Barbu, C. Petrescu, C. Baltazar, Ilarie Voronca, Anton Holban, G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu şi mulţi alţii. Însă sunt coo pta ţi şi scr iit ori de ja cunosc uţi pri n colabo răr ile la alt e rev iste, cu m ar fi: Liv iu Rebreanu, Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Hortensia Papadat-Bengescu. Principalele lucrări de doctrină ale lui Lovinescu sunt „Istoria civilizaţiei române moderne” şi „Ist oria lite ratur ii româ ne cont empor ane”. În esenţă, modernismul lui Lo vinesc u po rn eş te de la id eea că ex is t ă un „spi rit al veacu lui”( saecul um) , ca re determină, în ansamblu, sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizaţiile mai puţin dezvoltate suferă influenţa celor avansate. Influenţa se realizează în doi timpi: mai întâi se adoptă prin imitaţie forme ale civilizaţiei superioare, iar după implantare, se stimulează cererea unui fond propriu. În lucrarea „Istoria civilizaţiei române moderne” , Eugen Lovinescu susţine teoria imitaţiei, potrivit căreia, popoarele evoluate exercită o influenţă benefică asupra celor mai puţin avansate, care încearcă să le „imite”. Strâns legat de teoria imitaţiei este principiul sincronismului, care ar însemna acceptarea schimbului de valori între culturi, acceptarea elementelor care conferă noutate şi modernitate fenomenului literar. Pentru sincronizarea literaturii române cu „spiritul veacului” , Eugen Lovinescu propune noi principii. Astfel în proză sunt introduse următoarele principii: trecerea de la romanul obiectiv la cel subiectiv, înlocuirea prozei de inspiraţie rurală cu proza citadină, propunând romanul de analiză psihologică, astfel fluxul întâmplărilor este înlocuit cu cel al mem ori ei. Tot oda tă tematica ope rel or est e mod ific ată imp unâ ndu -se o te mati că mai profundă, cum ar fi: moartea, absolutul, suferinţa. Tot în această perioadă se dezvoltă jurnalul, eseul romanesc, colajul de scrisori sau documente, accentul fiind pus pe ideea de autenticitate, de trăire autentică, pe relatarea subiectivă la persoana I. În operele lirice sunt impuse utilizarea metaforei şi a versului de factură modernă, liricizarea poeziei şi nu în ultimul rând intelectualizarea acesteia.
-
Upload
lorincz-marta -
Category
Documents
-
view
2.683 -
download
0
Transcript of Eugen Lovinescu direcţia modernistă
5/14/2018 Eugen Lovinescu direc ia modernist - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/eugen-lovinescu-directia-modernista 1/3
Eugen Lovinescu, direcţia modernistăVarianta 56
În sens larg, modernismul este un current în arta şi în literatura secolului al XX-lea,caracterizată prin negarea tradiţiei şi prin impunerea unor formule de creaţie noi.
În literatura română, Eugen Lovinescu este cel care teoretizează modernismul cadoctrină estetică, dar şi ca manifestare. Prin intermediul revistei şi al cenaclului „Sburătorul” , Eugen Lovinescu este un continuator al ideilor promovate de TituMaiorescu, impunând direcţia modernistă în literatura română. Obiectivele grupării
organizate în jurul cenaclului „Sburătorul” erau promovarea tinerilor scriitori şiimprimarea unei tendinţe moderniste în evoluţia literaturii române.
Colaboratorii cenaclului sunt: I. Barbu, C. Petrescu, C. Baltazar, Ilarie Voronca,Anton Holban, G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu şi mulţi alţii. Însă suntcooptaţi şi scriitori deja cunoscuţi prin colaborările la alte reviste, cum ar fi: LiviuRebreanu, Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Hortensia Papadat-Bengescu.
Principalele lucrări de doctrină ale lui Lovinescu sunt „Istoria civilizaţiei românemoderne” şi „Istoria literaturii române contemporane”. În esenţă, modernismul luiLovinescu porneşte de la ideea că există un „spirit al veacului”(saeculum), caredetermină, în ansamblu, sincronizarea culturilor europene. Astfel, civilizaţiile mai puţindezvoltate suferă influenţa celor avansate. Influenţa se realizează în doi timpi: mai întâi se
adoptă prin imitaţie forme ale civilizaţiei superioare, iar după implantare, se stimuleazăcererea unui fond propriu.
În lucrarea „Istoria civilizaţiei române moderne” , Eugen Lovinescu susţine teoriaimitaţiei, potrivit căreia, popoarele evoluate exercită o influenţă benefică asupra celor mai puţin avansate, care încearcă să le „imite”. Strâns legat de teoria imitaţiei este principiulsincronismului, care ar însemna acceptarea schimbului de valori între culturi, acceptareaelementelor care conferă noutate şi modernitate fenomenului literar.
Pentru sincronizarea literaturii române cu „spiritul veacului” , Eugen Lovinescu propune noi principii. Astfel în proză sunt introduse următoarele principii: trecerea de laromanul obiectiv la cel subiectiv, înlocuirea prozei de inspiraţie rurală cu proza citadină, propunând romanul de analiză psihologică, astfel fluxul întâmplărilor este înlocuit cu cel al
memoriei. Totodată tematica operelor este modificată impunându-se o tematică mai profundă, cum ar fi: moartea, absolutul, suferinţa. Tot în această perioadă se dezvoltă jurnalul, eseul romanesc, colajul de scrisori sau documente, accentul fiind pus pe ideea deautenticitate, de trăire autentică, pe relatarea subiectivă la persoana I. În operele lirice suntimpuse utilizarea metaforei şi a versului de factură modernă, liricizarea poeziei şi nu înultimul rând intelectualizarea acesteia.
5/14/2018 Eugen Lovinescu direc ia modernist - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/eugen-lovinescu-directia-modernista 2/3
Teoria sincronismului este expusă de Lovinescu în două lucrări ale sale: „Istoriacivilizaţiei române moderne” , publicată între 1924-1925 şi „Istoria literaturii românecontemporane” , 1926-1929.
Teoria propusă de Lovinescu se bazează pe două concepte: sincronism şidiferenţiere. Ideile nu sunt întru totul originale, ci preluate de la Tacit şi G.Tarde.
Lovinescu reconsideră „Teoria formelor fără fond” susţinută de Titu Maiorescu înPerioada Marilor Clasici.El consideră că puterea de creaţie este limitată, iar puterea de imitaţie este infinită.
De asemenea, culturile mici suferă influenţa culturilor mari, deoarece există un „saeculum” ce conduce la uniformizarea tuturor manifestărilor culturale.
De aceea împrumutul formelor, al manifestărilor culturale presupune două etape:sincronismul sau imitaţia (racordarea la spiritul veacului) şi adaptarea formei larealităţile locale.
„Mutaţia valorilor estetice” reprezintă un capitol din partea finală a lucrării „Istoria literaturii române contemporane”. Capitolul astfel intitulat este structurat pecâteva idei care se bazează pe două concepte vehiculate de Lovinescu: „spiritul veacului”
şi „mutaţia valorilor estetice”.Spiritul veacului se dezvoltă pretutindeni, astfel se consolidează prin legăturiledintre popoare, fiind impulsionat şi de amploarea mijloacelor de comunicare (difuziuneacărţii, telefonia, telegrafia, radiofonia).
Are ca posibil efect pozitiv internaţionalizarea curentelor, însă are şi un efectnegativ, cum ar fi uniformizarea formelor de artă naţională.
„Mutaţia valorilor estetice” este cel mai interesant dintre concepte şi presupuneschimbarea oricărei valori. Astfel, prin mutaţia valorilor estetice nicio valoare nu ia loculalteia, niciun scriitor nu este superior altuia. Schimbarea impusă este doar de receptare,valorile fiind în legătură cu epoca lor de manifestare, fiindcă odată cu trecerea timpului partea cea mai importantă ar putea sa nu mai fie înţeleasă corect.
Operele de artă sunt văzute în două perspective: critica istorică şi criticasincronică. Critica istorică este riscantă datorită incertitudinii privind viitorul, dar este de preferat, fiindcă, dacă se produc erori, acestea pot fi revizuite posterior.
O altă idee prezentată în acest capitol este aceea că valorile trebuie să se debarasezede etic, literatura fiind datoare să insiste pe estetic. Astfel, sunt respinse poporanismul şisămănătorismul, fiind un regres, deoarece sunt mai eticiste decât estetice. Primul semn almodernităţii este astfel simbolismul, primul curent care acordă întâietate esteticului.
Promotor al sincronizării cu spiritul veacului, Lovinescu îşi manifestă preferinţa pentru „dezvoltarea vieţii noastre sociale şi culturale” prin detaşarea de „ceea ce a fost înainte” , de „material de inspiraţie..., şi de expresie” dând limbii române capacitatea „dea se înnoi prin imagine şi armonie” şi prin aceasta oferind un moment pozitiv în evoluţia
literaturii şi culturii române. Lucrările sale reprezintă contribuţii importante nu numai îndomeniul ierarhizării valorilor, ci şi în al formării limbajului criticii româneşti moderne.
2
5/14/2018 Eugen Lovinescu direc ia modernist - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/eugen-lovinescu-directia-modernista 3/3
