LLA APA VAVILONULUI - Memorii deMonica Lovinescu aparute la EdituraHumanitas (Bucure~ti), in doua volume (1999~i2001). Rareori memorialistica unui scriitorreu~e~te sa se integreze atM de fIresc ~i sa facaun veritabil corp comun cu celelalte piese aleoperei precum se intampla in cazul M. L.. Inchip evident, volumele sale de memorii se~aza in linie de continuitate ~i complemen-taritate fata de eseistica radiofonica, de facturaculturala, 'a volumelor anterioare (editate tot laHumanitas, in ~ase volume, sub titlul comunUnde scurte, 1990-1996) ~i sunt continuate deJllrnal, ce cuprinde insernnarile zilnieeineepand din 1981 (opera ill eurs de editare, dinJllrnal au apilrut, la aeeea~i editura, douavolume in 2002 ~i 2003). Pe liinga temelerecurente, obsesiile comune ori stilul incon-fundabil (care, purtand amprenta oralitatii ~idatoriind mult ritmului, creeaza efectulpregnant de febra alba, de luciditate patetidi),continuitatea este asigurata, la nivel deprofunzime, de catre aceea~i atitudine, eea demartar, ridicata de autoare la rangul de mod deexisten!a. Defel int<lmplator, toate volumeleUndelar SCllrte au aparut intr-o eolectieeditoriala de memorialistica, iar primul dintreele poarta subtitlul Jurnal indirect, sernnaliind-pe liinga actul eotidian de prezen!a - ~i gradulde imp Iicare existen\iala al eomentatorului.Daca volumele anterioare se reeomandii,a~adar, ea 0 forma sui-generis de seriitura (tot)autobiografica, atunci La apa Vavilonului vamarea 0 trecere domoala de la jurnalul indirectla memorialistiea directa.

Trecerea este lina, nelasand prea mare loesurprizei, ~i dintr-un £lit motiv. Acolo unde,spre exemplu, Mireea Eliade praeticii prozaautobiografIca aviind eonvingerea ca via!a sa afast diiruita cu exemplaritatea simbolica (dernnade impiirta~it) a unui destin, aeolo undememorialistica cerchi~tilor se intemeiaza pe 0

con~tiinta a diferentei, prioritar artistiea (in eare

trebuie sa fi patruns eeva ~i din superbiamaestrului, a lui Lucian Blaga), M. L. incheie"pactul autobiografic" sub auspiciileneincrederii in sine: ,,Reperele - de~i n-ar fIimposibil sa n-am mare lucru de «repera!:» -vor reconstitui doar traseul meu existential, a~acum reiese din Jurnal. Riirnane, fire~te, de ~tiutdacii el meritii sa fie reconstituit. In clipa de fatanu sunt sigura". Aceasta 111searnna ca, de~ifiigaduita ca poveste de sine, memorialisticaM. L. triideaza (chiar dacii se spWle frecvent ~iapasat eu), retragiind cel mai adesea propriafigurii intr-un plan secund, ~i se structureaza, incea mai mare parte, tot pe baza unui principiual arhivei, fiind, preeumpiinitor, 0 marturiedespre ceilalti. Or, miirturia celui mai importantistoric literar din exil nu poate fi primitii aitfeldecat cu maxim interes. 0 prima linie de intereseste asiguratii, incontestabil, de chiarinformatiile privitoare la exilul romiinesc, deceea ce s-ar putea numi eontributia (substan-liala) pe care M. L. 0 aduee aeelei Bibliografiia Pribegiei, despre a eiirei neeesitate vorbea - intermeni imperativi - Mircea Eliade inca de lainceputul ani lor '50. Este de observat, mai intai,di de~i a fost 0 apropiatii a celor trei fIguricelebre ale exilului (Eliade, Ionescu ~i Cioran),auto area Ie eonsacrii purine din paginileevociirii sale in care, de altfcl, prioritara esteinformatia de faetura literara. Scriind despretribulatiile regizorale legate de prima montare aCiintaretei chele la Paris, despre eolaborarea luiE. Cioran (sub sernnatura Z. P.) la 0 publicatiea exilului romanesc ("Luceafiirul") sau desprereeeptarea imediatii a Noptii de Siinziene (cutoate consecintele ee au deeurs de aici penlmcreatia autorului), M. L. ~e situeaza pe 0 pozitiea eercetiitorului literar. In rest, 0 funetionarecehoviana a memoriei sale 0 orienteazii peauto are ~i 0 face sa stilruie mai degraba asuprafigurilor obi~nuite (obi~nuite, desigur, prinraportare la statura exceptionalii a eelor dedinainte) ale exilului sau ehiar - compensativ -asupra celor nenorocoase, ratate ori prcluate din"galeria de personaje excentriee". I~i vor gasiastfel loc in aceasta arhiva, sustinuti de voceacel mai adesea tandra a autoarei, StephaneLupasco ("sublim eopilarese"), Luc Biidescu,Alexandru Busuioceanu, tragica perecheAntoine ~i Eliza Cerbu, Mihai Niculescu, fostulcroniear literar de la Universul (ale eiiruimemorii - avertizeazii. auto area - i~i a~teapta

579

LAAPA VAVILONULUI

editorul din tara), Mihai Fiirca~anu, Vinti1aHoria (cu 0 reeonstituire a scandalului legat deacordarea prerniului Goncourt), Elena Bratianu,Maria Botta, dar ~i Yvonne Rossignon, StroeLupescu (,,rechinul transcendental", la insisten-~ele ciiruia M. L. ~i Virgil Ierunca au seris, subpseudonimul comun Stephen Lighton, volumulL 'Amerique n 'a pas encore parle), Ion Ureche(un cloehard roman) sau Piirvulescu,supranurnit Prin~ul, cel care "ne-a diiruit noua,contemporanilor SM din exil, un fabulosspectacol, intransrnisibil posterita~ii". Chiardaca nu cODstituie un ~el anun~t programatic,La apa Vavilonului se recomanda - asigurand 0aHa consistenta ratiune pentru interesul suscitat- ~i ca 0 importanta marturie de generatie.Niiseuta in 1923, M. L. face parte din genera~iariizboiului (dupa sintagma consacrata, lansatade Emil Manu in Eseu despre genera{iariizboiului, 1978), cea mai teribil lovitageneratie a literaturii romane din secolul XX,constituind - daca nu generatia pierdutii -generatia retezata., a direi biografic de abiaastazi poate fi reconstituitii eu adeviirat. Trecutiiprin experienta extrema a razboiului, aceastiigeneratie a crezut pentru seurta vreme ca stii inputerea ei sa reintemeieze 1iteratura: "In 1946,cu Radu Stanca, Nego, Doina~, Ovidiu Cotru~,pe strazile SibiuIui, Clujului ~i Bucure~tiului nune indoiarn ca viitorul ne apartine ~i caliteratura romana se~pregate~te s~ fad saltul eidecisiv. L-a fiicut. Insa inapoi. Inspre neant".Brutalitatea acestui salt, specifica agresiunilorputerii comuniste, va imprima defmitiv profilulgeneratiei: ,,Privita retrospectiv, generatia meapare a se impiir~i, in liniile ei mari, intre exilati~i pu~ciiri~i. Au fost, desigur, din acela~i leat ~iinvingatorii comuni~ti (adica deveniti comuni~tiprin armata ro~ie interpusa). Pe ace~tia, in~chimb, Ii cuno~team mai putin sau deloc.Inainte chiar sii in~eleg ce este istoria, mii aflarnprintre pagubo~ii ei". Din randul acelora~ipiigubo~i, M. L. a consernnat cu apasare inciidouafiguri: Constant Tonegaru ~i AdrianaGeorgescu. Volumul al doilea, care acoperiiintervalul 1960~1980, reline in special imagine ascriitorilor din tarii care, ajun~i la Paris, iiintiilnesc pe M. L. ~i pe Virgil Ierunca. Cum ceidoi erau, datorita ernisiunilor radiofonice de la,,Europa libera" du~manii declarati ai regimuluicomunist de la Bucure~ti (M. L. este, de altfel,in noiembrie 1977, victima unei agresiuni fizice

580

comandate de Ceau~escu), scriitorii care iivizitau se aflau in culpa politica. Cu umor,auto area ii va nurni pe ace~ti romiini in trecereprin Paris "clandestinii": "Clandestiniireprezentau un popor deosebit, singurul inmijlocul ciiruia nu ma sim!earn strainii", aceastapentru ca, dedicandu-se febril Iiteraturii ~i, mailarg, cauzei romane~ti, autoarea poate sa spunaalaturi de sotul ei (Virgil lerunca) d "locuiammai mult~~i mai degraba la Bucure~ti decat laParis". In randul "clandestinilor" (uneoridep~ind, de fapt, clasa, prin naturaletea ~iintensitatea apropierii, transformatii inprietenie) care beneficiazii de portrete de marepregnantii se numiira Marin Sorescu, HarryBrauner, loan Alexandru, Aurora Cornu, MarinPreda, Petru Comamescu, Ovidiu Cotru~, IonCaraion, Constantin Noica, Nicolae Steinhardtetc. Pe langii paginile (majoritare) consacratecelorlalti, La apa Vavilonului cuprinde -extrem de putine sub raport cantitativ - paginiin care autoarea se dezvaluie, mereu cureticentii, uneori cu "pudoare zbiirlita", pe sineins~i. De~i evitii prograrnatic anecdoticapersonala (redusa la acel minim pe carenaratiunea il presupune, totu~i, pentru a facesens), precum ~i mijloacele de sondare ale vietiiinterioare, M. L. atinge 0 asemenea intensitatein relatare incat aceste fragmente ies dinregirnul miirturiei pentru a intra in zonaspovedaniei. Contribuie la aceasta, pc langii unanumit fel al rostirii, 0 atitudine: autoarea seintoarce spre sine insa~i cu 0 nedeghizatanecrutare. Daca, structural, nu-i sunt striiineneincrederea ~i indoiala (,,mai multii vrememi-am petrecut-o in indoialii decat incertitudini"), anumite episoade, in special, iiintre~in, pentru totdeauna, nepacea liiuntrica.Astfel, aflata in razboi deschis cu propriatinere!e (socotita astazi prea sentirnentala ~imondena), M. L. nu se pedepse~te numai prindistrugerea jurnalului ("I-am rupt cu delectare,filii cu filii"), ci ~i prin ceea ce reline din vialaei de pana in 1947. Fiica lui Eugen Lovinescu,crescand intr-un mediu scriitoricesc de elitii,posesoarea unor arnintiri cu adeviiratprodigioase (reinviate cu extrema zgiircenie ininterventiile radiofonice de altiidata, dintre care- in volumul I al Undelor scurte - cateva paginiantologice de evocare, din perspectivacopilului, a atrnosferei din cenaclul Sburiitorul),M. L. nu desfereca cuferele cele mari ale

memoriei sale (a~a cum ar fi fost nu doarposibil, ci chiar de dorit), ci ladita cu releaduceri-aminte (asupra ciirora prevenea, dealtfel, ~~ versul lui Valery, ales ca motto alcar!ii: ,,0 mes sombres tresors, mes enfers, mamemoire"). Sub imperiul temerii (miirturisite inmai multe randuri) de a nu se numiira intredescenden!ii abuzivi (ignorand faptul cii, spredeosebire de altii, ea este 0 profesionistii chiarin materie de posteritate literara), auto area nuretine din viata alaturi de ilustrul piirinte decatmomente dificile: scena in care tatal incearca sao inve!e sa scrie ~i, nereu~ind, 0 incredin!eaziimamei sale cu cuvintele: "ia-ti frica de aici; e 0imbecila"; episodul in care, din nou ratand,tenteaza sa 0 inve!e latine~te ~i - mai dramaticdintre toate - momentul mortii pfuintelui.Acesta din urma i-a piirut adolescenteiimposibil de trecut, probabil ~i pentru camoartea tatiHui se savar~e~te in absenta fiicei(se afla in vacan!ii" la mare), care devine astfel 0absen!a vinovata. In ceea ce prive~te despiir1ireade mama sa, acaesta poate fi a~ezatii - tocmaipentru a marc a profunzimea traumei, niciodataintegrata ~i vindecata - sub semnul tragicului.Piirasind Romania in 1947 ca bursiera a statuluifrancez, refugiata politic din 1948, M. L. i-afost imposibil sa-~i mai vadii mama ramasadincolo de cortina de fier. In 1958, pe cand sepregiitea sa piece, in sfiir~it, in Franta, EcaterinaBiilacioiu este arestatii (securi~tii au cinismulsa-i spuna ca au venit sa 0 trirnita la fuca ei),anchetata ~i condamnatii la 18 ani de temni!a.Pentru ca a refuzat sa coopereze cu agresorii ~isa-~i recheme fiica in tara, i se interziceasistenta medicala ~i moare, in inchisoare, incondi!ii cumplite (dupa ce, inca vie, fusesedepusii La morga) in vara lui 1960. In aceastiivreme, M. L., care ajunsese cu interventiilefoarte sus, parra la Hru~ciov, 0 a~tepta la Paris:"Urc pe ni~te trepte ale nadejdii atat de inalteincat nirnic nu ma mai pregate~te pentru ~tireamortii ei in inchisoare, primitii in iulie aaceluia~i an (murise pe 7 iunie 1960). Candrevin spre acest moment, brusc ma piiriisesctoate cuvintele, imi devin du~mane, ma ranescca de pe ascunse baricade. Nu mai ~tiu sa scriu,mi-e imposibil sa comunic nici ceea ce s-aintamplat, nici ceca ce am resim!it". Din chiarlipsa de analiza a stiirilor sale, din felul laconicin care lovitura e consemnata, precum ~i dinfaptul ca la atata vreme distan!ii 0 adancime rea

e inca prezenta sub cuvinte demonstreaza - maimult decat 0 luxuriantii spunere ar fi putut-oface - proportiile co~marului pe care M. L. 11poarta inca cu sine. Dupa moartea tatalui, i seschimba scrisul; dupa ce afla de arestareamamei, nu va mai scrie (parra in 1981) jurnal,intr-o forma de autonegare a propriei fiinte: ,,uumai eram in stare sa ma privesc in fa!a ~i-nscris". ° face acum, atat de tarziu, in maregrabii, semnaland doar existenta prapastiilordinlauntru ("acel hau ce ma poate inghiti").Faptul cii primejdia este numita nu ducenicidecum la exorcism, dar poate face inschimb ca fiinfa de hflrtie sa alunece spre jiintamea in acea tentativa de suprapunere (niciodatareu~itii) care fiigaduie~te mereu sa facasuportabila intensitatea durerii ~i a necru!iirii desine.EDiTlI: vol. I, BucUTe~ti,1999; vol. 11,Bucure~ti,200I.REFERINTE CRJTICE: Sanda Cordo~, AI. Cistelecan, in"Vlltra", nr. I, 2000; Monica Spiridon, in "Observatorcultural", Dr. 63, 2001; Gelu Ionescu, in ,,22", nr. 32, 2001;Vasile Popovici, in "Orizont", Dr. 5, 2001; MirceaIorgulescu, in ,,22", nr. 48, 200 I.

LA PARADIS GENERAL - Roman deCezar Petrescu. Editat la Cartea Romaneasca,Bucure~ti, 1930, volumul reprezinta, inprelungirea culegerii de nuvele Drumul cuplopi din 1924, primul sau roman din categoriacelor inspirate de coordonatele existenteiprovinciale.

La Paradis general marcheaza ipostaza cornicaa ciclului Targurile unde se moare. Desigur,prolificul C. P. nu dezvaluie aici pentru primanici pentru ultima oara asemenea aptitudine. Deasta data, insa, 0 face la scara unui roman -specie dintotdeauna preten!ioasa in cazul datdatorita imperativului men!inerii verveiumoristice la scara iterativa a unui spatiu epicconsistent (dovada devenirea fastidioasa de la 0

vreme a invenliei narative in ni~te exponatefaimoase ale genului ca Trei fntr-o barcii deJerome K. Jerome sau Peripefiile bravuluisoldat Svejk de Jaroslav Hasek). Cat 11 prive~tepe autorul Ora~ului patriarhal - prozator dotat~i cu 0 remarcata aptitudine de caricaturist -,mijloacele sale specifice, ilustrand copios atatcomicul de situape sau de caracter, cat ~i pe celde limbaj ori onomastic, se bizuie indeob~te pe

DICTIONAR ANALITIC,

DE

OPERE LITERARE ROMANESTI,

Q-Z

Coordonare ~i revizie ~tiintifidi:Ion Pop