Ileana Antonescu Botezat, psihoterapeut: Este nevoie sa ne amenajam interiorul

Ileana Antonescu Botezat, psihoterapeut: Este nevoie sa ne amenajam interiorul

A fi trist sau indispus sau stresat sau deprimat e acelasi lucru? Cu siguranta nu. Dar auzim atat de des cuvantul depresie incat trebuie facuta o diferenta. Iata cateva idei de la Ileana Antonescu Botezat, psihoterapeut si psihanalist. Poate fi depresia considerata o boala a prezentului mai mult decat in trecut? De ce? Ileana Antonescu Botezat: La aceasta intrebare v-as putea raspunde in doua feluri: nu, pentru ca depresia ca boala este cunoscuta din antichitate, deci putem presupune ca ea a aparut odata cu aparitia omului, ca fiinta cugetatoare; vechii greci i-au spus melancholia, adica au legat-o de umori, de bila neagra. In limbajul nostru popular i se mai spunea lingoare, suferinta de care se stia ca se poate si muri. Raspunsul poate fi si da, tinand cont ca depresia are si un determinism puternic exogen.

Ce inseamna asta? Ca este supusa influentei unei serii de factori ce tin de mediul psihosocial si acestia nu sunt putini, luand in considerare schimbarile uneori derutante pentru fiintele umane care tind spre o stabilitate a sistemului propriu. Din aceasta ultima perspectiva, depresia a ajuns sa poata fi anticipata ca fiind a doua cauza de imbolnavire pe planeta peste trei sau patru ani (din prognoza Organiza-tiei Mondiale a Sanatatii), provocand nu numai multa suferinta, ci si costuri importante rezultate din acordarea ingrijirilor si scaderea productivitatii la locul de munca. Sa nu uitam ca astazi si populatia este mai bine informata, specialistii mai pregatiti pentru recunoasterea semnelor depresiei, astfel incat adresabilitatea a crescut.

Care sunt semnele cele mai clare de deprimare?- Depresia nu este decat rareori exprimata de la bun inceput in modul in care o descriu tratatele de specialitate. Ea se ascunde deseori sub o masca ce poate fi un simptom somatic ce ar sugera ca un anume organ este bolnav, si totusi, investigatiile exclud aceasta posibilitate, ori se ineaca in alcool sau supraalimentare. Comportamentul de risc (sporturi extreme, jocuri de noroc etc.) poate ascunde uneori o ideatie suicidara.

Ce ar trebui sa ne atraga atentia? Ca lucrurile care ne faceau altadata placere acum ne lasa indiferenti sau chiar ne provoaca dezgust; ca nu ne mai intereseaza ceea ce mai ieri era scopul vietii noastre; ca am slabit fara sa tinem cura de slabire sau sa facem un efort fizic deosebit; ca somnul nostru s-a scurtat si ne trezim foarte, foarte de dimineata, fara sa ne propunem si ca nu mai putem adormi la loc; si ca, in fine, viitorul nu ne mai poate aduce nimic bun, nici noua, nici celor dragi noua.

Odata constatate toate acestea, daca nu am apelat inca la ajutorul unui specialist, din proprie initiativa, macar sa lasam pe altii sa o faca in numele nostru si sa le urmam indemnul. Trairea unei experiente depresive intense isi lasa amintirea sufleteasca si corporala, astfel ca in cazul unei recurente, a unei recaderi in aceasta stare, persoana sau anturajul sau se poate afla in situatia de a recunoaste mai usor primele semne ale instalarii depresiei.

Credeti ca traim intr-un mediu stresant, nesanatos, care ne predispune la deprimare? Care sunt caracteristicile acestuia? - Poate ca o sa va surprinda ceea ce va spun, dar nu cred ca putem da totul pe seama mediului nesanatos, care, sa ne intelegem, exista pentru ca noi, oamenii, il cream. Fac abstractie voita acum de contextul crizei economice mondiale, consecintele in plan social care, desigur, exista, dar nu fac obiectul discutiei de fata. Eu as incerca sa sugerez ce am putea face la nivel de individ, de persoana, pentru a diminua riscul dezvoltarii unei stari depresive, fie ea moderata sau severa, fara a pretinde insa ca sugestiile facute au o valoare absoluta.

Ceea ce as vrea sa transmit este mesajul ca intai de toate este nevoie sa ne amenajam interiorul nostru, mediul nostru intern cat mai sanatos, in sensul cunoasterii pe cat de profund posibil a propriilor dezacorduri, contradictii sau conflicte, a propriilor temeri sau sentimente de inferioritate si vina sau rusine. Este o pledoarie pentru a avea curajul confruntarii cu sine sau, cum spune o alta vorba romaneasca, sa privesti mai intai in curtea ta, si apoi in curtea vecinului.

Care ar fi lucrul care ar defini depresia si ar diferentia-o de clasica tristete?- Stiti, foarte multa lume astazi vine la doctor sau la psiholog si in loc sa descrie starile diferite si nuantate personal de disconfort pe care le resimt diferitele persoane, spun ca am suferit o depresie, cred ca am o depresie etc. E ca si cum lumea a uitat ca exista cuvinte ca mahnire, mohoreala, indurerare, tristete si exemplele ar putea continua. Este posibil ca intr-adevar, sub asaltul mijloacelor media, oamenii sa nu mai poata face deosebirea semantica intre cuvinte care sa exprime nuante intre sanatos si nesanatos, intre normal si patologic.

Pe scurt, diferenta despre care ma intrebati este ca in replica dintr-o piesa de Caragiale: Spre deosebire de depresie, tristetea trece ! Ce vreau sa spun este ca tristetea, ca si alte sentimente si emotii din registrul negativ, este destul de precis determinata de o anumita imprejurare de viata si are un caracter pasager si reversibil natural. Pe cand depresia-boala, nu! Dar aceasta uneori subtila diferentiere o poate face numai specialistul, fie el psihiatru sau psiholog clinician. Uneori, aplicarea interviurilor structurate, a scalelor clinice, poate fi de un real folos.

Ce inseamna a face fata?- Ce ar putea sa functioneze drept strategie de coping pentru cineva usor deprimabil? Adica ce ne ajuta sa rezistam? Sa nu repetam greselile trecutului! Ar putea functiona ca o lozinca pe care ne-am putea-o pune pe peretele din fata noastra.

Sa nu mai apelam la substitute de obtinere a satisfactiilor, adica alcool, fumat, droguri etc., preferand miscarea in aer liber, investirea energiei noastre in acte creative in folosul grupului profesional, al comunitatii locale, al pastrarii unui climat ecologic. Sa ne folosim si eliberam toate abilitatile si talentele noastre pentru a ne regasi si implini dorintele cele mai uitate din copilaria noastra.

Si inca ceva: sa nu ne uitam corpul! Este bine stiut ca nu exista minte sanatoasa fara corp sanatos. De asemenea se cunoaste foarte bine influenta luminii asupra ameliorarii depresiei; in consecinta, miscarea in aer si soare este libera si gratis pentru toata lumea!

Ce predispune la deprimare? (o personalitate anxioasa, o copilarie dificila etc.)?- Ei bine, factorii care tin de structura de personalitate, de modul in care s-a modelat aceasta, reprezinta fara indoiala niste argumente care atarna in plus pe balanta vulnerabilitate-boala. Factorul traumatic prezent in copilarie (abuz fizic, psihic sau sexual, pierderea prematura a unui parinte etc.) isi pun, desigur, amprenta asupra modelajului viitoarei personalitati care, intr-o conjunctura asemanatoare, va fi mai predispusa sa dezvolte o tulburare depresiva.Exista si personalitati care sunt pesimiste, morocanoase, ezitante, perfectioniste, tematoare toata viata lor, dar continua sa functioneze. Ele dezvolta mai usor episoade depresive, uneori asociate cu anxietate. Depresia e sora buna cu anxietatea.

Exista un stil de a percepe realitatea stresanta care ne face mai putin vulnerabili? In definitiv, la aceleasi greutati, nu toata lumea se deprima - Cred ca deja am sugerat niste raspunsuri la aceasta intrebare. Cred ca in masura in care suntem sau devenim disponibili la autocunoastere, dobandim si masura vulnerabilitatii noastre la starea de a fi raniti, la starea de a putea suporta pierderea unor persoane dragi sau a unor valori, fie ele materiale sau morale. Si acesta este primul pas spre insanatosire.

Stiinta creierului a progresat, putem controla starile proaste? Ce rol au medicamentele? Sunt ele solutia a toate? Se poate reveni din depresie si fara medicamente? - Este o intrebare care mi se pune frecvent in mediul psihologic, ca si cum psihologii ar avea temerea ca medicamentele, adica de fapt, ingurgitarea unei substante, oricare ar fi ea, ar putea constitui remediul universal pentru controlul insatisfactiei, disconfortului, neplacerii. Evident ca raspunsul este NU, dar pentru a putea decide cand este NU si cand este DA, e nevoie sa luam decizia de a porni in cautarea raspunsului, impreuna.

Interviu de Iuliana Alexa Autor: psychologies