Munteanu Lorena Cls. a IX-a D

1 | P a g e

Temă Comparaţie între statutul femeii în lumea medievală şi societatea actuală

Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Clericii din Evul Mediu considerau că societatea în care trăiau era alcătuită din trei

ordine: oratores - cei care se roagă (preoţii şi călugării), bellatores - cei care se luptă (cavalerii, războinicii) şi laboratores - cei care muncesc (ţăranii şi mai apoi, orăşenii). De-a lungul Evului Mediu, care era mai degrabă o lume războinică şi masculină, statutul femeii a fost ambiguu, căci ea nu avea o poziţie clară în cadrul acestor trei stări. Viaţa femeii din societatea medievală avea trei aspecte principale: familia, căsătoria şi religia.

În întregul Ev Mediu situaţia femeii era intr-o umbră deasă şi grea a pacatului originar: Eva fiind cea care îl convinge pe Adam să guste din fructul oprit, lucru care face din femeia medievală un personaj care nu poate fi clasificat cu uşurinţă.

Femeile Evului Mediu au fost renumite ca soţii, mame şi călugăriţe (femei ale bisericii), dar au mai fost câteva care s-au îndepărtat de tradiţiile acelor vremuri; acelea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele, şi chiar cele care au practicat vrăjitoria.

Căsătoria în societatea medievală era o combinaţie de obiceiuri şi reguli create în lumea antică. De cele mai multe ori, căsătoria nu era alegerea femeii, ci era mai degrabă determinată de voinţa părinţilor. Încă de la o vârstă fragedă, fetele erau obişnuite cu gândul că se vor căsători. Ele erau învăţate cum să devină neveste bune pentru viitorii lor soţi: să le facă pe plac şi să le crească copiii, unica lor alternativă fiind intrarea intr-o mânăstire de maici. Femeile puteau fi date la o mânăstire de către propria familie, dar puteau intra şi de bunavoie, indiferent de vârstă. Pentru multe femei mânăstirea era locul în care scăpau de sărăcie, în care li se oferea oportunitatea de a avea o viaţă pioasă, de a obţine o educaţie şi anumite responsabilităţi care le erau refuzate în lumea exterioară. Deoarece majoritatea căsătoriilor erau aranjate de către familie, fiind de neconceput pentru o femeie să-şi urmărească propriile idealuri sau să aibă dorinţe acestea fiind privilegiile bărbaţilor, femeile nobile puteau juca un rol politic însemnat datorită dotei (zestrei). Vechii germani sunt responsabili pentru crearea căsătoriilor aranjate. Dreptul asupra femeii era transferat de la tată la viitorul soţ, fiind imposibil pentru femei să-şi obţină independenţa.

Ca şi în Antichitate, femeile sunt stăpânele casei, buna gospodărie a casei fiind principala lor obligaţie. Apoi, rolul lor de mame. Într-o lume în care mortalitatea infantilă era foarte mare, naşterea şi creşterea copiilor sunt privite ca un rol fundamental, iar eşecul de a avea copii este, alături de adulter, cea mai gravă acuză care se poate aduce unei femei. Femeile provenite din rândul nobililor aveau în jurul lor servitori care se ocupau de treburile gospodăreşti, aşa că le rămânea timp suficient pentru petreceri şi viaţă socială. Ele se ocupau însă şi de educaţia copiilor. Soţiile ţaranilor duceau o viaţă îngreunată de munca istovitoare din agricultură dar nu erau scutite nici de poverile gospodăreşti. Ele erau analfabete şi nu purtau grija educării copiilor lor. La oraş, femeile aveau o varietate de ocupaţii: făceau comerţ, coceau pâine, torceau. Atât femeile căsătorite cât şi cele necăsătorite erau nevoite să muncească pentru a trăi şi de multe ori ele lucrau în mai multe locuri deoarece erau plătite mai puţin decât bărbaţii.

Importanţa femeii în această epocă este desprinsă din reprezentările acesteia în arta medievală. De cele mai multe ori, artiştii au subliniat rolul femeii ca mamă şi soţie sau ca sursă de inspiraţie pentru poeţi, lirica epocii fiind dedicată aproape exclusiv femeii.

Munteanu Lorena Cls. a IX-a D

2 | P a g e

Trubaduri, trivei şi minnesageri compun poeme pe tema iubirii curteneşti. Obiectul veneraţiei lor era femeia căsătorită, superioară în ierarhia socială, care nu-şi iubea obligatoriu soţul pentru că acesta îi era un fel de propietar, iubirea soţiei faţă de el nefiind decât o datorie. Iubirea cavalerască în schimb era pură, neavând niciodată un caracter matrimonial.

În Evul Mediu, întâlnim rar nume de femei care să fi avut influenţă în vreun domeniu sau altul, şi cu atât mai puţin în literatură şi artă. Între 1140 şi 1200 se face cunoscută prima mare poetă a Evului Mediu, MARIE DE FRANCE. Alienar de Aquitania şi fiica ei Marie de Compagne, fac din castelul lor de la PAOITIERS un adevărat cenaclu unde se recita poeme de dragoste şi se cultiva virtutea şi sensibilitatea.

Evul Mediu cunoaşte şi iubiri celebre; cea dintre Alberard şi Heloise, cea dintre Dante si Beatrice. Alberard, unul dintre cei mai celebri teologi ai sec. al XI–lea se îndrăgostise de Heloise, nepoata unui poet coleg, numit Fulbert. Fulbert nu a fost de acord cu căsătoria tinerilor şi a plătit nişte bandiţi să-l castreze pe Alberard. Atunci Alberard a convins-o pe Heloise să intre la mânăstire. Dante, cel mai mare poet al Italiei s-a îndrăgostit la 9 ani de o fată de vârsta lui, Beatrice Portinari pe care o va iubi înflăcărat şi pur până la moartea acestuia şi dincolo de ea, ridicându-i prin DIVINA COMEDIE cel mai măreţ monument literar închinat unei femei. Din secolul al XIV–lea, situaţia femeii a căpătat o altă întorsătură, ea devenind “pricina tuturor relelor din societate“, societate dominantă de clerul masculin. Femeia reprezenta carnea şi păcatul (răul), în timp ce bărbatul reprezenta “spritul şi binele”. Mii de femei, învinuite de toate crizele secolului, au fost condamnate şi arse de vii pe rug, de către Inchiziţie. Vrăjitoarea era prin definiţie, o femeie care a încheiat cu diavolul un pact în scopul de a stabili regatul acestuia pe pământ. Chiar şi eroina naţională a Franţei, Ioana d’Arc, a sfârşit în 1431 arsă ca vrăjitoare.

La mijlocul sec al XIX-lea începe să se răspândească termenul de “feminism”, care reprezinta pledoaria pentru drepturile femeilor.

În zilele noastre diferenţa de clase sociale a dispărut. Orice femeie are astăzi privilegiul să urmeze o şcoală elementară dar cele mai multe dintre ele îşi pot continua studiile atingând idealuri dintre cele mai înalte, aspiraţii măreţe şi ţinte la care cele din Evul Mediu nici nu visau. Cu povara treburilor gospodăreşti uşurată de dezvoltarea tehnologiei modern, femeia zilelor noastre îşi poate permite să studieze, să aibă un serviciu, dar să-i rămână şi suficient timp pentru plimbări, distracţii şi alte plăceri. Multe dintre ele sunt scutite chiar de grija educării copiilor, lăsând ca aceasta să fie făcută de cadrele calificate din creşe, cămine, grădiniţe şi şcoli. Nivelul de viaţă a crescut în zilele noastre datorită dezvoltării cunoştinţelor medicale şi de igienă. Multe din bolile care secerau fără milă vieţile femeilor tinere din timpul Evului Mediu, şi-au găsit leacul în epoca modernă. Numărul mare de copii îngreuna în trecut obligaţiile gospodăreşti ale mamelor mult prea împovărate. Drepturile legiferate astăzi pentru avorturi, dar şi alte mijloace moderne de contracepţie fac ca povara familiei să fie mult mai uşoara chiar şi pentru cele mai conştiincioase şi devotate femei. Exista însă şi părţi negative ale aşa numitei „educaţii moderne’’ ale femeilor de astăzi. Viaţa de familie este adesea privită cu nepăsare. Căminul este distrus în favoarea obţinerii altor succese de moment. Astfel, copiii pot fi lipsiţi de prezenţa unuia dintre părinţi, sau în multe cazuri, chiar de amândoi. În timp ce educaţia militară din Evul Mediu aparţinea numai bărbaţilor, astăzi femeile se înrolează de bună voie în armată, ajungând să practice cele mai dificile ramuri ale acesteia.

Munteanu Lorena Cls. a IX-a D

3 | P a g e

Ţinuta şi vestimentaţia este de asemenea foarte diferită astăzi faţă de trecut. În timp ce femeile de demult purtau rochii lungi, de o deosebita eleganţă, şi se puteau mândri cu podoaba părului lor, astăzi moda tinde să înăbuşe diferenţa dintre sexe, atât prin purtarea îmbrăcăminţii bărbăteşti de către femeia modernă, cât şi prin adoptarea ,,tunsorii băieţeşti”.

Idealul frumuseţii femeii evului mediu era ,,grasă şi frumoasă” iar astăzi supleţea este tot ceea ce îşi doreşte orice femeie.

Artiştii subliniază cu mult farmec rolul femeii din orice vreme, căutând să scoată în evidenţă în primul rând calităţile ei de mamă şi soţie.

Le admir foarte mult pe acele femei care au avut curajul să lupte pentru drepturile lor şi fără de care astăzi femeia ar fi fost în continuare proprietatea bărbatului…