Liviu Rebreanu este scriitor interbelic, considerat parintele romanului romanesc modern a carui contributie la dezvoltarea literaturii consta nu doar in aparitia romanului Ion in 1920 ci si in publicarea primului roman de analiza psihologica Padurea spanzuratilor doi ani mai tarziuOpera Ion este un roman datorita amplorii actiunii desfasurate pe mai multe planuri, a personajelor numeroase, si a realizarii unei imagini ample asupra vietii. Nicolae Manolescu a caracterizat romanul Ion drept un roman doric, datorita acestei detasari a naratorului.In acelasi timp, Ion este un roman realist si obiectiv intrucat naratiunea se face la pers a III a, viziunea fiind din darat. Naratorul este omniscient si omnipresent, avand statutul unui rezigor, iar impresia pe care o creeaza e aceea de viata adevarata.Tema romanului este de factura realista urmatind problematica pamantului si lupta pentru acesta in contextual satului ardelean la inceputul secolului al XX-lea si in acelasi timp urmarile pe care aceasta lupta le are asupra destinului uman.Toate elementele de structura conduc la idea unei organizari perfecte a acestui roman, simetria lui fiind conferita de cele doua parti simbolic intitulate Glasul pamantului si Glasul iubirii. Ciclicitatea este data de asemanarea incipitului cu finalul, romanul debutand si sfarsindu-se cu imaginea drumului care intra, respective iese din satul Pripas. Echilibrul compositional, simetria, ciclicitatea sunt elemente de noutate, plasand romanul in modernitate.Personajul principal al romanului este Ion, prezentat in toate etapele actiunii, present in toate etapele actiunii, declasand cele mai multe dintre evenimente si determinand evolutia intamplarilor. Conflictele din roman se dasfasoara si ele in jurul aceluiasi personaj, mai mult, avem de-a face cu un conflict interior extreme de puternic intre cele doua glasuri. Personajul este prezentat in evolutie (involutie) care il conduce spre degradare, intrucat patima sa pentru avere il dezumanizeaza treptat.Tehnica de constructive a personajului este cea a bazoreliefului, figura protagonistului iesind in evidenta prin acumularea unor detalii comportamnetale, psihologice si de limbaj.Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa evolueze si sa-si dezvaluie trasaturile notandu-le limbajul, gesturile prin caracterizare directa. Totodata fiind un narrator omniscient cunoaste trecutul personajelor sale si il prezinta prin caracterizare directa. Liviu Rebreanu construieste un personaj complet, cu un destin tragic, tipic pentru catedoria sociala din care face parte: taranul sarac care doreste pamant.Limbajul prozei narrative este caracterizat de autenticitate intrucat autorul apeleaza la un limbaj regional care are rolul de a contura atmosfera si cadrul istoric in care se desfasoara actiunea. In acelasi timp, limbajul este adaptat personajelor si conditiilor sociale, intelectualii au un limbaj elevat, iar taranii vorbesc intr-un registru regional.