ESEU Invatatorul Meu
-
Upload
balanescu-constantin -
Category
Documents
-
view
218 -
download
0
Transcript of ESEU Invatatorul Meu
7/22/2019 ESEU Invatatorul Meu
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-invatatorul-meu 1/4
ESEU – INVATATORUL MEU
„Cel mai bun invatator este patania”
Pornind de la acest proverb, realizam ca rolul celui de la catedra nu este
acela de a transmitere informatii, asta o poate face oricine; de informat se poate
informa elevul foarte bine de unul singur, ca doar traim in epoca transparentei.Un bun profesor modeleaza insa mintea elevilor. Ii formeaza, le plamadeste
gindirea, ii invata cum, nu ce sa gindeasca. Dar pentru asta ii trebuie nu doar
rabdare, stiinta ori metoda, ci mai ales daruire, talent si disponibilitate
sufleteasca. Pentru ca in aceasta meserie se cere foarte multa investitie
sufleteasca. Intilnirile dintre dascal si elev pot fi decisive, daca se petrec la
momentul oportun.
A sta la catedra este o mare responsabilitate si nu constituie un privilegiusau un capriciu. Tinerii sint foarte mofturosi, sint exigenti, neiertatori si mereu
dispusi sa caute hibele celor din fata lor. Asa le dicteaza virsta, temperamentul.
In adolescenta, cu totii am crezut ca stim totul, ca avem certitudini de neclintit
despre orice. Cind ne maturizam, ajungem sa intelegem ca nu avem decit dubii.
De aceea, rolul unui profesor este sa-l scoata pe adolescent din categorica-i
autosuficienta si sa-l faca sa gindeasca. Adica sa se deprinda sa se indoiasca,
sa-si puna intrebari. Sa descopere pe cont propriu raspunsurile, fie ele si
provizorii. Sa se implice in tot ceea ce face. Sa-l indrepte discret catre modelele
profitabile. E foarte dificil, mai ales ca de cele mai multe ori elevul crede ca
profesorul este dusmanul sau. Unul care abia asteapta sa-l prinda pe picior gresit
pentru a-l sanctiona. Or, asta il indreptateste pe el, cel pururi neinteles, rebel,
dator sa-si traiasca din plin chemarile virstei, sa-l priveasca pe cel de la catedra
7/22/2019 ESEU Invatatorul Meu
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-invatatorul-meu 2/4
cu suspiciune. Ca doar nu are cum sa accepte natural incercarea acestuia de a-l
ordona. Adolescentii nu se lasa pusi la punct, nu accepta sa li se impuna
restrictii. Ori, daca dau impresia ca o fac, se razbuna ei cumva. Si, din pacate,
cind la catedra se afla o persoana rigida, care se impune prin duritate si nu
comunica, elevii se razbuna pe obiectul predat. Sint mii de astfel de adolescenti
care rateaza intilnirile cu marii scriitori, de pilda, din cauza lipsei de tact a
profesorului de romana de exemplu. Sint mii de astfel de elevi care au impresia
ca istoria este o insiruire de date, ca matematicile sint tot ce poate fi mai obositor
pentru mintea lor necoapta. Eu imi indemn mereu studentii: daca dati de un
profesor pe care nu-l inghititi, care nu stie sa comunice ca de la om la om cu voi,
nu-l lasati sa va indeparteze de literatura catre care ar trebui sa va indrepte.
Şcoala, educaţia este cea care trebuie să conducă la dezvoltarea setei de
cultură, la provocarea elevilor spre a căuta să se autocultive.
În cadrul şcolii, învăţătorului îi revine rolul de a contribui la dezvoltarea şi
modelarea personalităţii copilului, prin toate mijloacele materiale şi spirituale de
care dispune.
Învăţătorului îi revine rolul de a accentua sau diminua trăsături de
temperament ale elevului, de a-i descoperi şi valorifica aptitudinile şi de a-i
modela în sens pozitiv caracterul.
Educaţia urmăreşte structurarea, organizarea şi valorificarea influenţelor
mediului şi ale eredităţii, pentru a transforma individul uman din fiinţă biologică în
fiinţă socială.
Influenţa educaţiei asupra dezvoltării se manifestă mai ales sub aspect
psihic. Educaţia asigură necesarul de cunoştinţe, dezvoltarea intelectuală şi a
proceselor psihice cognitive, dar şi dezvoltarea sentimentelor intelectuale.
Modelarea personalităţii şcolarului se îndreaptă spre accentuareatrăsăturilor definitorii ale acesteia: creativitatea, iniţiativa şi invenţia.
Omul este o fiinţă raţional-afectivă. Toate fiinţele au nevoie de afectivitate.
Omul, însă, este un mare consumator şi producător de afectivitate. Orice copil
sau om este producător, depozitar, transmiţător (emiţător) şi receptor de stări
afective, de trăiri emoţionale, de atitudini şi sentimente.
7/22/2019 ESEU Invatatorul Meu
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-invatatorul-meu 3/4
Energia afectivă umană care este receptată de copil, de şcolar, are mari
implicaţii asupra sănătăţii biopsihice şi afective şi asupra randamentului şcolar.
Astfel, învăţătorul trebuie să-şi modeleze propriul comportament şi în funcţie de
nevoia de afectivitate a copilului.
Relaţia învăţător-elev se stabileşte pe baza comunicării. La baza
comunicării stă cuvântul, iar cuvintele gândite sau spuse sunt o formă de energie
transmisă receptorului printr-un cod de semnale, de către emiţător.
Efectele acestor cuvinte sunt pozitive sau negative, în funcţie de tipul de
energie folosită. De aceea, este recomandabil pentru învăţător să folosească
gândirea şi exprimarea pozitive, pentru a crea relaţii lipsite de tensiune şi de
teamă, fără a face elevul să se inhibe.
Energia afectivă – emoţiile şi sentimentele – reprezintă un centru deputere care reuşeşte, de aproape sau de departe, să influenţeze starea de
sănătate sau de spirit şi viaţa afectivă a semenilor.
În concluzie, educatorul nu trebuie să se raporteze numai la un program
riguros de instruire, la raţiune, interes, deprindere etc., ci şi la adeziune şi trăire
afectivă, la trebuinţa de dragoste, trebuinţa de a fi iubit, apreciat, trebuinţa de
prestigiu, trebuinţa eului de autoafirmare ş.a.
“…Adevarata educatie incepe cu acea a educatorului. El trebuie sa seinteleaga pe sine insusi si sa fie eliberat de modul de a gandi stereotip. Caci
ceea ce preda este dupa chipul pe care-l are el insusi. Daca instruirea pe care a
primit-o n-are o baza de adevar, ce poate el preda, daca nu cunoasterea
mecanica pe care o are? Problema deci nu este copilul, ci parintii si profesorul.
Problema este educatia educatorului.
Daca noi, care suntem educatori, nu ne cunoastem pe noi insine, daca nu
intelegem relatiile noastre cu copilul, ci doar il indopam cu informatii, pentru a-l
face apoi sa treaca examene, cum putem infiinta un nou invatamant? Elevul se
afla aici pentru a fi calauzit si ajutat; dar daca educatorul, calauza, este el insusi
confuz, marginit, nationalist, plin de prejudecati, elevul va fi de asemenea, iar
educatia pe care o va primi va fi un nou izvor de conflicte. A vedea acest adevar,
inseamna a incepe sa intelegem cat este de important sa incepem opera noastra
7/22/2019 ESEU Invatatorul Meu
http://slidepdf.com/reader/full/eseu-invatatorul-meu 4/4
educativa cu noi insine. A ne ingriji de propria noastra reeducare este cu mult
mai necesar decat a ne face griji pentru bunastarea viitoare si pentru siguranta
copilului nostru.
A instrui educatorul, adica a-l face sa se inteleaga pe sine insusi, este o
sarcina dintre cele mai grele, caci noi suntem deobicei impietriti intr-un sistem de
gandire sau intr-o linie de actiune; suntem deja legati de o ideologie, de o religie,
de o norma de conduita. Persoanele care nu au nici un titlu universitar sunt
adesea cei mai buni profesori, caci ei nu pretind altceva decat a face experiente.
Nefiind specialisti, ceea ce ii intereseaza este a invata si intelege viata. Pentru
adevaratul educator invatarea nu este o tehnica, este modul sau de viata; ca
orice mare artist, el prefera sa moara de foame decat sa renunte la munca sa
creatoare. Iar cei ce n-au aceasta dorinta inflacarata de a invata, n-ar trebuie sadevina educatori. Este de cea mai mare importanta sa descoperi daca ai acest
dar si de a nu te lasa atras pur si simplu in invatamant, considerandu-l ca pe un
mijloc de a-ti castiga existenta...” “Despre educatie” de J. Krishnamurti