Factorii educabilitatii 1. 2. 3. 4. ereditatea mediul educatia omul insusi/sinele

1.Ereditatea Pedagogia contemporana accepta ca reditatea este un prim factor care intervine n determinarea dezvoltarii psihologice. Ereditatea este un fenomen de natura biolo gica ce consta n transmiterea de la parinti la urmasi a unor nsusiri morfofunction ale, cu ajutorul codului genetic. Codul genetic este un sistem de nregistrare n co mpozitia nucleului si citoplasmei din celulele organismului a unor informatii pr ivind caracteristicile ce urmeaza sa fie transmise urmasilor. Sistemul este iden tic pentru toate organismele; informatia genetica transmisa este diferita n funct ie de specia, familia, parintii carora le apartine individul. Pe cale ereditara se transmit : * caracteristici ale speciei ( Ex. constituirea anatomofiziologica specifica , tipul de metabolism etc.) * caracteristici ale familiei caruia i apartine subiectul (pigmentatie, compo zitie chimica a sngelui s.a.); * caracteristici ale parintilor (caracteristici functionale ale analizatoril or, particularitati ale motricitatii, memoria bruta, temperament, inteligenta s. a.). Exista : 1. ereditate generala, a speciei, ce se transmite genetic (de exemplu: bipedi smul, conformatia corporala, elemente generale legate de structura si functionar ea analizatorilor etc.) 2. ereditate speciala, ce presupune transmiterea anumitor caractere individua le urmasilor. Trebuie observat faptul ca mostenirea ereditara se refera mai degraba la un comp lex de predispozitii, dect la o transmitere a nsusirilor antecesorilor. De exemplu , anumite caracteristici functionale ale analizatorului auditiv, nu reprezinta c onditia suficienta pentru ca un copil sa se afirme ca un talent muzical, fiind n evoie de identificarea acestor predispozitii si de o stimulare educativa adecvat a. Altfel, nedescoperita si needucata, mostenirea ereditara ramne un potential ne valorificat. In plus, aceleasi predispozitii ereditare pot fi valorificate n mod diferit: de exemplu o buna motricitate poate sta la baza obtinerii unor performa nte deosebite n domeniul sportului, dar la fel de bine conditioneaza reusita n art a coregrafica, sau n profesii care presupun fine coordonari ale miscarilor. Nu exista particularitati psihice ale unei persoane despre care sa se poata afir ma ca ar fi n intregime determinate ereditar. De exemplu, cercetarile pe gemenii monozigotici, cu potential ereditar prezumat identic, dar pe care viata i-a sepa rat de la vrste foarte mici si i-au facut sa traiasca n medii sociale diferite, au scos n evidenta ca la vrsta maturitatii, atunci cnd au fost supusi unor teste de i nteligenta, au obtinut scoruri care se situau la nivele apropiate, dar nu identi ce. In consecinta nu se pune problema care dintre nsusirile psihice ale unui om s unt n ntregime datorate ereditatii si care sunt datorate influentelor mediului si educatiei. Ar fi ca si cum s-ar discuta daca aria unui romb depinde de naltimea l ui sau de latimea pe care o are. In mod similar, dezvoltarea psihica este determ inata de mai multi factori si se pune doar problema masurii n care intervin unii sau altii din acesti factori.

Trebuie precizat ca fiinta umana poate depasi limitele unei eventuale mosteniri ereditare mai putin favorabile pentru realizarea performanta a unei anumite acti vitati. Prin motivatie, vointa, determinare o persoana poate sa compenseze, ntr-o anumita masura, absenta unor calitati cu alte calitati, la fel cum este posibil ca o alta persoana, cu o mostenire genetica favorabila, sa obtina performante m ai scazute ntr-un domeniu pentru care are nclinatii native, dar de care nu se simt e atras, nu persevereaza, nu exerseaza etc. Mostenirea ereditara nu poate fi asa dar considerata o predeterminare biologica fatala a dezvoltarii viitoare a unei persoane n planul psihologic. Ea face doar ca nvatarea sa se produca mai usor n anu mite domenii, reusitele sa fie obtinute cu mai putin efort, iar nivelul performa ntelor posibil de atins n urma unei educatii adecvate sa fie foarte nalt. Sa ne imaginam doi notatori care au de parcurs aceeasi distanta. Unul nsa trebuie sa noate mpotriva curentului apei, celalalt, purtat de cursul apei. Si unul si cel alat vor parcurge distanta: primul depunnd mai mult efort, cu vointa, mai ncet; ce lalalt, cu mai putin efort, mai repede si cu resurse de a ajunge nca si mai depar te. Lucrurile se petrec n mod similar cu cei mai putin dotati pentru un domeniu, dar hotarti, sau cu cei pe care o mostenire ereditara favorabila i poate purta spr e realizari deosebite, caci le va nlesni eforturile de nvatare. Ereditatea este esentiala n orice proces formativ (de instruire ului). Exemplificam sumar doar: * capacitatea senzorio-perceptiva depinde de particularitatile anatomo-fizio logice ereditare si nnascute ale analizatorilor; * memoria, depinde de nsusirile biofizice si biochimice ale celulei nervoase, de nsusirile acizilor nucleici (mai ales ARN) precum si alte elemente determinat e de particularitatile SNC; * inteligenta ca predispozitie (n dimensiunea ei aptitudinala) e determinata genetic. * formula temperamentala individuala se bazeaza pe biotipul determinat de si stemul cerebro-spinal, cel neurovegetativ, cel endocrin si metabolism. * kinestezia ca si capacitate potentiala, este dependenta de particularitati le biofizice ale materiei osoase, ale fibrelor musculare si nervoase. Daca n ceea ce priveste particularitatile analizatorilor si ale SNC, evidenta con ditionarii genetice este indiscutabila iar implicatiile asupra educatiei sunt re levate, n raport cu sistemul instinctual problemele sunt mai complicate. Cu toate acestea, s-a dovedit ca instinctele desi relativ rezistente la schimbare nu au caracter fatal si invariabil la om; ele pot suferi transformari calitative sub i nfluenta structurilor psihice superioare, a conditiilor e mediu (n sensul general al termenului) si a educatiei. Astfel instinctul de explorare, curiozitatea, trebuintele de varietate si nou, n evoia interioara de satisfactie/placere/bucurie sunt fundamentale n formarea dezv oltarea capacitatii de creatie. Cteva aspecte privind conditionarea genetica a evolutiei personalitatii: * fondul genetic limiteaza actiunea factorilor educationali dar nu o anuleaz a; * ereditatea induce predispozitii ale proceselor psihice structurate nu proc esele si trasaturile psihice; * aceste predispozitii sunt polivalente iar polivalenta acestor date ereditar e constituite premisa biologica a educatiei si educabilitatii (de aceea n acest s ens, dar numai n acest sens se poate spune ca educabilitatea este nnascuta) ; * n educatie e important ca receptivitatea maxima la influentele educative es educare a individ

te programata genetic pentru anumite perioade ale vietii. Aceste observatii sunt premise teoretice de la care trebuie sa porneasca orice a ct educational. Deci, prin ereditate se transmite ndeosebi capacitatea individului de a reactiona plastic la influentele mediului . 2.Mediul n sens general mediul include toti factorii naturali, artificiali si socio-umani (socioculturali) care pot influenta individul; mediul si individul constituie dou a entitati corelative cu functii complementare, prima oferind posibilitati nelim itate pentru actiunea celeilalte, iar aceasta mbogatind si diversificnd componente le celei dinti . Din punct de vedere al teoriei educatiei intereseaza ca acest mediu poate fi con siderat mediu educational (n sens larg); el poate fi potrivit ca mediu pedagogic ca re include ansamblul factorilor naturali si sociali, materiali si spirituali anga jati n activitatea de formare dezvoltare a personalitatii umane conform unor obie ctive stabilite n mod explicit si/sau implicit la nivelul comunitatii educative n ationale, teritoriale, locale . A delimita strict influentele acestui mediu asupra personalitatii, pe dimensiuni le fizica (naturala), sociala, culturala etc. este destul de dificil. n mod real, interferentele, interinfluentele, interactiunile sunt att de puternice, inerente , nct decelarile nu-si au adesea sensul. Nuantnd nsa putem sublinia cteva aspecte ref eritoare la ceea ce n literatura de specialitate se desemneaza prin sintagma medii educationale . Mediul , ca factor al educabilitatii, poate fi analizat din doua perspective: * determinarile provenite din partea mediului natural; * determinarile din partea mediului social. Omul se afla sub influenta acestor tipuri de mediu. Mediul natural si ecologic i nfluenteaza dezvoltarea si sanatatea omului prin clima, relief, radiatii si polu are. Mediul socio-cultural permite umanizarea si socializarea individului prin a sigurarea conditiilor materiale, de civilizatie si cultura, prin relatiile inter -umane, institutii, ideologii, traditii, conceptii, stiluri de viata etc. Mediul natural (fizic ,mediul natural si ecologic)- totalitatea conditiilor bioc limatice (relief, clima, fauna, flora etc.) n care se naste si traieste un subiec t uman- influenteaza indirect dezvoltarea psihica a oamenilor, prin problemele a daptative pe care le creeaza, prin ocupatiile pe care le favorizeaza si care i ob liga sa-si dezvolte anumite capacitati si abilitati. Influentele acestui mediu devin din ce n ce mai putin observabile direct, dar ele exista. Daca initial mediul fizic a determinat diviziunea sociala a muncii si implicit, influentele educationale derivate, astazi problemele legate de degradarea echili brului ecologic conduc spre noile educatii (educatia ecologica si pentru mediu, ed ucatia nutritionala etc.). Mediul fizic actioneaza corelativ cu cel social, prin intermediul lui cel mai adesea. Cercetarile de pna acum nu au putut pune n evidenta existenta unor influente direc te ale mediului natural asupra dezvoltarii structurilor psihice individuale. Pre judecati, cum ar fi acelea ca, de exemplu, o clima foarte calda determina o inte

ligenta scazuta, sunt fara nici un temei stiintific. In toate zonele climatice a le planetei exista oameni foarte inteligenti si mai putin inteligenti. Doar atun ci cnd un nalt grad de poluare a mediului natural produce mutatii genetice la nive lul organismului, se poate vorbi de o influenta directa a mediului natural asupr a dezvoltarii psihice a oamenilor. Mediul social (mediul social-global si psihosocial) Mediul social include conditiile sociale n care vietuieste individul (elementele economice, politice, culturale, relationale si grupale, institutionale, organiza tionale, ideologice etc.). Cum caracteristic speciei umane este faptul ca achizi tiile se fixeaza nu doar n modificari organice ci si (mai ales) n fenomenele cultu rale, este evidenta importanta influentelor educative sociale. Sunt cercetatori care sustin ca acestea sunt preponderente ntruct ele umanizeaza. n raport cu ereditatea, actiunea mediului nu este transformatoare, ci mai degraba modelatoare permisiva sau restrictiva dar cu un rol considerabil de stimulare si amplificare a dispozitiilor genetice. Acestea sunt deschise influentei modelatoar e a mediului socio-cultural . Mediul social poate influenta direct dezvoltarea psihica a oamenilor. Se poate o pera o distinctie ntre mediul social restrns al unei persoane (familia, grupul de prieteni, colegi, vecini etc) si mediul socio-cultural n sens larg, caracteristic pentru societatea n care traieste un subiect uman. Mediul social restrns influenteaza evolutia ceea ce subiectul preia de la parinti si din de comportare, aspiratii, atitudini, valori. titudinile unei persoane sunt influentate de care le frecventeaza. psihologica a unei persoane prin tot familie cu privire la modalitatile Multe dintre gusturile, opiniile, a grupurile de prieteni, de colegi pe

Mediul socio-cultural n sens larg influenteaza posibilitatile de actiune transfor matoare ale subiectului uman prin instrumentatia sociala pe care i-o pot oferi c ultura si civilizatia unei epoci: limba, stiinta, tehnologie, unelte, mijloace t ehnice etc. De exemplu, posibilitatile de actiune transformatoare asupra mediulu i de care au dispus membrii unei societati primitive au fost mult mai mici n comp aratie cu cele de care dispune o persoana care a avut sansa sa se nasca n mijlocu l unei societati cu un nalt grad de evolutie al stiintei si al civilizatiei ( pri n uneltele, cunostintele pe care le gaseste deja create el poate vindeca boli, s fredeli munti, nvinge gravitatia etc). Faptul de a te naste ntr-o societate cu un n alt grad de cultura si civilizatie nu este, prin sine nsusi, de natura sa confere superioritate posibilitatilor de actiune transformatoare ale unui subiect uman. De pilda, n societati cu o civilizatie extrem de avansata pot exista oameni care nu au facut prea mari eforturi de a-si nsusi instrumentatia sociala a epocii lor , motiv pentru care au un nivel de cultura extrem de scazut, n comparatie cu ceea ce le-ar putea oferi societatea n care traiesc. Omul nu se poate elibera de serv ituti naturale si sociale dect printr-un efort constient de cunoastere a legilor obiective care guverneaza natura si societatea, prin intrarea n posesia unor mijl oace de actiune care sa-i permita emanciparea lui treptata de asemenea servituti . Cunostintele si mijloacele sale de actiune depind de bogatia instrumentatiei s ociale pe care i-o ofera societatea n care traieste. Insusirea acestei instrument atii sociale se realizeaza prin intermediul educatiei. n ceea ce priveste rolul mediului n dezvoltarea psihica a individului, subliniem a spectele cele mai importante: * Mediul reprezinta factorul care transforma potentialul ereditar n component a psihica reala; * Mediul umanizeaza fiinta si functiile sale biologice; * Mediul nu actioneaza direct asupra dezvoltarii, ci ofera circumstantele si

oportunitatile pentru dezvoltare (mprejurarile si conditiile de viata, informati ile si modelele de conduita, prilejurile de comunicare si schimburile afective c u ceilalti semeni). n dezvoltarea psihica a individului, importanta nu este doar simpla prezenta sau absenta a factorilor de mediu, ci, ndeosebi, masura, maniera si rezonanta interac tiunii dintre acesti factori si individ. Actiunea factorilor de mediu poate fi simultana sau succesiva, astfel ca interac tiunea lor poate genera doua categorii de consecinte: o dezvoltare fara probleme , daca actiunea acestor medii este convergenta si pozitiva; blocaje majore n dezv oltare daca actiunea mediilor este divergenta (situatia conflictului valoric ntre mediul familial si cel scolar). Mediul trebuie considerat ca un bun inestimabil de patrimoniu al omului. El treb uie conservat, protejat, mbunatatit n legatura cu tot ceea ce este favorabil vieti i omului, prevenindu-se sau nlaturndu-se tot ceea ce reprezinta poluare a lui. Asi gurarea puritatii mediului implica educatia, cea care instruieste si formeaza oa meni, care sa previna si la nevoie sa nlature orice situatie poluanta, fie ca est e vorba de mediu natural, fie de cel social. Deoarece contributiile ereditatii si mediului sunt necesare dar nu suficiente, n procesul dezvoltarii depline a fiintei umane este determinanta contributia singu rului mediu cu valente exclusiv pozitive mediul educational. Mediul social actioneaza prin intermediul diferitilor factori educationali (fami lia, scoala, institutii si organizatii culturale (si/sau educative), mass media etc.), neomogen (influentele pot fi spontane sau organizate) dar actioneaza fund amental. Prin urmare, principalele medii educationale sunt: familia, scoala, institutiile de ocrotire sociala, institutiile extrascolare culturale, mediul si comunitatea profesionala, comunitatea religioasa, extracomunitatea, comunitatea nationala s i cea internationala. n masura n care aceste medii circumscriu paliere institution alizate, ele reprezinta si factori educationali. 3.Educatia In raport cu natura originara (dependenta de ereditate), educatia nseamna influen tare selectiva, care vizeaza dezvoltarea anumitor caracteristici umane, ce vor p ermite individului sa participe la efortul colectiv de satisfacere a acelor treb uinte si realizarea acelor idealuri, considerate dezirabile. De exemplu, pornirile naturii umane care sunt n contradictie cu valorile spre car e se orienteaza la un moment dat umanitatea nu vor fi stimulate prin educatie. P osibilitatea unor asemenea porniri negative de a se transforma, din caracteristi ci potentiale, n nsusiri de personalitate sunt astfel diminuate. Teza de larga circulatie potrivit careia educatia ndeplineste rolul de factor con ducator n dezvoltarea personalitatii unui om, trebuie sa fie interpretata n sensul ca, n cazul omului, aceasta dezvoltare este influentata de propriile sale optiun i valorice. Fiinta umana are capacitatea de a actiona transformator nu numai asu pra mediului natural nconjurator, ci-daca este nevoie chiar asupra propriei sale f iinte. Intreg potentialul biologic (ereditar) disponibil va fi activat pentru asi dezvolta acele capacitati adaptative considerate necesare (valoroase) de catr e individul nsusi. Din tot ceea ce i ofera cultura si civilizatia epocii n care tra ieste (mediul social), el va selectiona doar ceea ce considera ca este n acord cu trebuintele si idealurile sale. Acestea, la rndul lor, sunt puternic influentate de orientarile valorice existente n societatea din care face parte.

Educatia consta tocmai n influentarea deliberata a optiunilor valorice personale n acord cu ceea ce se considera, ntr-o anumita societate, ca este de dorit sa fie adoptat ca ideal personal de atins. Educatia depinde de ceilalti doi factori (ereditatea si mediul) si nu poate avea puteri nelimitate (nu poate compensa n totalitate o ereditate afectata si nici u n mediu total defavorabil). ntr-o anumita masura educatia poate accelera dezvoltarea psihica prin varietatea experientelor de nvatare care-si propun reducerea decalajului ntre capacitatile pr ezente ale individului si un nivel superior al acestora. Copilul devine om social numai prin educatie. Prin intermediul educatiei omul si n suseste limbajul social, cultura generala si comportamentul moral-cetatenesc, si formeaza conceptia despre lume, si dezvolta potentialul creator si se pregateste pentru integrarea socio profesionala. Individul care traieste ntr-o comunitate um ana beneficiaza att de o educatie spontana, care actioneaza habitudinal asupra lu i, ct si de educatia organizata, realizata prin institutii specializate, dintre c are cea mai importanta este scoala. Iata de ce este foarte important pentru toti factorii educationali sa cunoasca temeinic personalitatea copilului, gradul sau de educabilitate si, pe aceasta baza, sa structureze ntregul proces educational. Ereditatea ofera sau nu potentialul de dezvoltare psiho-fiziologica, mediul ofer a sau nu anumite conditii, iar educatia dirijeaza, prin procesul nvatarii, formar ea armonioasa si integrala a personalitatii, fiind factorul determinant al acest eia. Prin intermediul educatiei, individul uman si extinde existenta dincolo de limite le biologice, devenind personalitate. Personalitatea este individualitatea confi rmata de comunitatea sociala n interiorul careia traieste pentru a-i sluji sau mbo gati valorile. n concluzie, dezvoltarea psihica este un proces plurideterminat, avnd urmatoarele particularitati: * se sprijina pe ereditate, * foloseste datele oferite de mediu * este dirijata de educatie; * se desfasoara n contextul activitatii proprii de nvatare, fiind impulsionata de motivatie; * este deplina n conditiile interactiunii optime ntre cei trei factori, respec tiv atunci cnd exista o corespondenta n timp ntre desfasurarea programului ereditar si cantitatea si calitatea influentelor externe; * are o traiectorie ascendenta din punct de vedere calitativ, non-lineara si imprevizibila; * este individuala n sensul ca prezinta numeroase aspecte de diferentiere, di ncolo de legile general-umane de dezvoltare; * este sistemica, n sensul ca orice schimbare produsa ntr-o anumita zona va av ea efecte asupra ntregii dezvoltari; * este stadiala, n sensul ca anumite perioade ale vietii se coreleaza cu schi mbari cantitative si calitative specifice. Se vorbeste adeseori despre limitele educatiei: biologice, sociale, pedagogice. Aceasta nseamna, pe de o parte, ca posibilitatile de actiune transformatoare ale unei persoane asupra propriei persoane si asupra lumii exterioare- esenta umanapot fi limitate, n dezvoltarea lor, de potentialul biologic disponibil, de instr umentatia sociala pe care o gaseste n cultura si civilizatia mediului social caru ia i apartine, dar si de ndrumarea propriului efort de modificare operativa a capa citatilor personale de actiune adaptativa. Aceasta ndrumare exprima rolul esentia l el educatiei : orientarea valorica a efortului personal, recomandarea modalita

tilor de actiune cele mai eficiente n raport cu scopurile urmarite si crearea uno r conditii favorabile dezvoltarii personalitatii . Limitele educabilitatii La nivel individual, educabilitatea poate fi limitata biologic, social si pedago gic. KRIEKEMANS A. considera ca se poate vorbi de o limita inferioara a educabilitati i si de o limita superioara. * Limita inferioara se gaseste acolo unde este imposibil de orala, orict de elementara ar fi ea . * Limita superioara tine de libertatea omului, care- nu este ze sa se educe. In acest caz, educatorul va gasi n libertatea activitatii sale educative. Se poate spune ca limita superioara i e determinata de libertatea celui care se formeaza. a trezi o viata m exclus- sa refu elevului sau limita a educabilitati

La ntrebarea daca, n asemenea cazuri, educatia poate atinge nucleul existential al o mului, autorul considera ca acest lucru este posibil n anumite momente favorabile , mai ales momentele de criza , care suscita bunavointa celui care se educa si dori nta lui de a transcede. Nu nseamna ca trebuie sa practicam intentionat o pedagogie a crizei , cum sugereaza unii pedagogi existentialisti. Trebuie asteptate momente le favorabile, momentul fertil sau explozia copilului (MONTESSORI) Limitarea sociala a educabilitatii se produce atunci cnd mediul social n care se d ezvolta copilul nu-i ofera, de la vrsta cea mai frageda, cele mai favorabile cond itii pentru dezvoltarea propriilor sale resurse originale. De exemplu, nivelul s cazut de aspiratie spre studii superioare din mediul familial se poate transmite copilului diminund disponibilitatea lui de a depune eforturi scolare ndelungate s i valorificarea superioara a potentialului sau nativ superior ntr-un anumit domen iu. Este acea limita superioara a educatiei care tine de libertatea omului. Limitarea pedagogica se produce atunci cnd copilul are nesansa de ntlni educatori c are prin modul lor de actiune reusesc contraperformanta de a distruge interesul copilului pentru un domeniu al cunoasterii sau al creatiei. Este cazul, acelor e levi care declara, de exemplu, ca dupa attea suferinte ndurate pentru a promova un anumit obiect de studiu, atunci cnd vor termina scoala, nu vor mai pune niciodat a mna pe o carte din domeniul acela. Poate fi un alt motiv al aparitiei limitei su perioare a educabilitatii.

http://psihopedagogie2010.blogspot.com/2010/08/tema-iv_12.html