7/30/2019 Epirul, cetatea aromanilor

1/4

Epirul, cetatea aromanilor

o poveste de Sorin Dinca

De mult timp imi doream sa plec in Grecia pe cont propriu. Am mai fost pe acolo de cateva

ori dar mereu cu grupuri organizate, cu un itinerariu bine stabilit si strict, insa grupul maincurca enorm. Intentia mea era sa ajung in satul natal al bunicului meu, Samarina, un catun

aruncat in creierul muntilor din Epir, pe care il mai vazusem dar in mare graba. Bunicul imi

povestea deseori in copilarie despre satul lui, despre oameni de acolo, de luptele care s-au dat

cu turci si cu trupele de andarti greci care terorizau populatia locala si incercau sa ii asimileze

fortat.

Asa ca, in vara asta mi-am luat consoarta, m-am urcat in limuzina mea, Dacia Supernova si

am plecat spre Grecia. Drumul prin Bulgaria a fost groaznic si, colac peste pupaza, GPS-ul

meu a luat-o razna. Am fost, insa prevazator si am luat o harta a Bulgariei care, ciudat, in loc

sa ma ajute m-a incurcat si mai rau. Drumurile bulgaresti sunt extrem de proaste si unde mai

pui ca in afara localitati ai limita de viteza de 60 km/h.

Dupa ce am ajuns in Grecia si am innoptat la un hotel din Salonic, am plecat spre Kalambaka

dar GPS-ul meu in loc sa ma indrume spre autostrada mi-a facut o alta surpriza (de data asta

placut) si m-a trimis spre Kalambaka prin muntii Olimp. Drumul este greu si plin de

serpentine insa a meritat, privelistea este superba iar eu eram curios sa-i intalnesc pe aromanii

olimpieni.

Am oprit intr-un sat, am intrat intr-o taverna si am cerut in limba aromana doua coca-cola

reci. Eram tare curios sa stiu daca pe acolo se mai vorbeste aromana si spre bucuria mea am

reusit sa leg o conversatie cu acestia dupa care am pornit din nou la drum.

Kalambaka, orasul turistic in care era hotelul la care am stat, era plin de aromani, pe cei

batrani ii recunosti dupa ciomagul tipic armanesc pe care il poarta, numit carlibana.

Aromanii practicau transhumanta iar pe perioada ierni coborau la ses, Kalambaka fiind unul

dintre orasele locuite de aromani pe timp de iarna. Pe mine ma interesau satele din munti asa

ca dupa ce m-am cazat, am plecat spre Metsovo.

Metsovo sauAminciu in aromana, se afla situat la o altitudine de 1100 m. Este un sat

turistic, iar daca in urma cu 100 de ani locuitorii de acolo erau cu preponderenta mestesugari

astazi situatia este total schimbata, tot satul fiind plin de hoteluri, restaurante si taverne.Aminciu a fost capitala Principatului de Pind, stat autonom, creat cu sprijinul Italiei, n

regiunea de nord-vest a Greciei i sudul Iugoslaviei. Din fericire, majoritatea locuitorilor

vorbesc destul de bine limba aromana asa ca indiferent in ce restaurant, magazin sau hotel

intri te poti intelege destul de bine cu ei in aromana, dar refuza sa vorbeasca despre trecut, mai

ales cu unul care vine din Romania.

In privinta tineretului din Aminciu situatia este sumbra, cu greu mai poti gasi un tanar care sa-

ti vorbeasca limba aromana

In urma cu doi ani am mai fost pe aici cu un grup de aromani iar un batran din grupul nostru a

inceput sa cante o veche doina armaneasca care ii blesteama pe greci, insa am fost rugati sacantam mai incet ca nu cumva sa fim auziti si sa-i suparam pe fratii nostri Greci.

7/30/2019 Epirul, cetatea aromanilor

2/4

Samarina

Samarina este situat la o altitudine de 1500m. Este cea mai inalta asezare din Grecia in

apropierea muntelui Smolikas, (Smolcu in aromana). Cu o altitudine de 2637m, este al doilea

munte ca inaltime din Grecia dupa Olimp.

Asezarea este renumita datorita biserici cu hramul Sf. Maria din altarul careia creste un pin

care strapunge acoperisul. Si aici majoritatea satenilor vorbesc aromana, insa doar cei trecuti

de 40 de ani, fiindca tinerii din acest sat in proportie de 95% nu mai stiu limba aromana. Daca

in urma cu 100 de ani puteai sa numeri pe degete satenii care cunosteau si limba greaca, in

present situatia tinde sa se inverseze si ma intreb cati dintre sateni vor mai vorbi limba

aromana peste inca 100 de ani. Samarina este satul natal al lui Alcibiade Diamandi, Nicola

Matussi, lideri ai Principatului de Pind si al poetului Zicu Araia.

Avdela

Avdela, un satuc pitoresc asezat in partea sudica a masivului Smolikas (Smolcu) la altitudineade 1300m este un satuc pitoresc si cu oameni deosebiti. Am ajuns in acest sat din greseala, de

fapt eu vroiam sa merg in Perivoli, dar din cauza intunericului si a serpentinelor am gresit

drumul si ajuns in acest sat.

Nu am vazut la intrare tablita cu numele satului si prin urmare nu stiam unde ma aflu, asa ca

am intrebat doi trecatori unde sunt. Dupa ce mi-au privit cu atentie numarul de inmatriculare

de la masina, unul dintre ei care avea in jur de 70 de ani m-a surprins vorbindu-mi in LIMBA

ROMANA, era unul din fosti elevi ai scoli Romanesti din Avdela.

Scoala primara din Avdela a fost infiintata de catre Apostol Margarit in 1867 si a rezistat pana

in 1947 cand Ana Pauker a taiat fondurile destinate acestor scoli, Avdela a fost si este un

centru filo-roman din Epir. Satul a fost incendiat in 1905 de catre trupele de andarti greci care

doreau sa distruga acest cuib de romanism. Avdela este satul natal al fratilor Manakia, primi

fotografi si cineasti din peninsula Balcanica si al celebrului Tache Papahagi, lingingvist,

etnograf i folclorist roman de origine aromana.

Una dintre tavernele din centrul acestui sat este detinuta de catre rudele lui Tache Papahagi iar

printre angajati lor am intalnit si doua romance din Iasi.

Perivoli

Am ajuns in Perivoli seara tarziu (ora 23.00) insa piata centrala era plina de oameni. Ne-am

asezat la masa la o taverna si am tras cu urechea la discutiile mesenilor din jur. Din pacate toti

vorbeau limba greaca. Barmanului i-am vorbit in aromana si i-am spus ca nu vorbesc greceste

si ca dorim cate o cafea. Acesta a parut ca intelege ce i-am spus si a plecat. Dupa 10 minute

ne-a adus cafeaua un domn in varsta care a inceput sa ne descoasa intrebandu-ma de aromanii

din Romania si de rudele lui de la Bucuresti. Telefonul fara fir a functionat destul de bine si

m-am trezit inconjurat de aromanii care erau dornici sa auda vesti din Romania.

La plecare, intr-un magazin pentru cumparaturi, am intrat in vorba cu cei de acolo. Erau

curiosi de unde stiu sa vorbesc asa de bine armaneste (aromana mea este destul de ruginita),

iar vanzatorul ne-a spus ca tatal sau a stat o perioada in Romania, la Ploiesti, si ca a fostpartizan. Am mimat salutul legionar iar acesta a dat din cap in semn ca DA.

7/30/2019 Epirul, cetatea aromanilor

3/4

Perivoli, la fel ca celelalte sate de aromani (exceptand Aminciu) este locuit doar pe perioada

verii, iarna raman doar 4-5 locuitori de caraula, asta datorita zapezilor abundente care acopera

satele din munti cat si nevoii de pasuni pentru turmele de oi. Si aici foarte putini tineri mai

vorbesc aromana si fara sa vreau mi-a venit in minte cartea lui Ionel Zeana, Vulturii

Pindului, in care autorul spune ca in urama cu 100 de ani prin aceste locuri nu era picior de

grec, iar sateni care stiau limba greaca se puteau numara pe degetele de la maini. Acum magandesc ca peste inca 100 de ani vom putea sa-i numaram pe degetele de la maini pe aromanii

care mai vorbesc Armaneste.

Aminciu Un sat de aromni din Grecia

o poveste de Eva Iova

Metsovo (Aminciu, pe numele lui armanesc) e una din cele mai frumoase sate montane din

Grecia. Nu stiam asta pana acum cateva saptamani, cand am avut ocazia sa vizitez pentru

prima data aceasta statiune. Aflam din lecturi ca in Macedonia greceasca traiesc rasfirati

multi aromani, care insa nu au scoala, nici gradinita si nici drepturi minoritare. Cand amfost acolo era o zi de duminica. Oamenii tocmai ieseau de la slujba si nu se grabeau acasa, ci

stateau pe lavita sau in grupulete in piata centrala si discutau. Batranii in aromana In

piata sunt doua feluri de oameni. Cu totul si cu totul diferiti. Printre numerosii turisti, mai

ales greci, pot fi vazuti niste batranei, stand pe lavita din fata bisericii, sprijinindu-se in cate

un carlig de lemn, cu manerul asemeni unui sarpe incovoiat. Asezandu-ne langa ei, i-am

intrebat daca sunt aromani: Nie! Tuts him armani!, a fost raspunsul. Sotul meu, care

vorbeste bine aromana a intrat in vorba cu ei, iar eu, impreuna cu parintele Becan, am dat

numai din cap bucurandu-ne ca intelegem aproape tot ce se zburaste (vorbeste) langa noi.

Aminciu se gaseste pe soseaua care leaga Ioannina de Trikala, cuibarit in uriasii munti ai

Pindului. Daca parasesti drumul principal si cobori pe ulitele inguste, observi imediat peretii

impunatori de piatra ai caselor, lemnaria lucrata cu mare mestesug, gospodariile ingrijite.

Iar cand te dai jos din masina si auzi graiul localnicilor, ai senzatia ca ai ajuns acasa: mai

toti sunt vlahi care nu si-au uitat inca limba, traditiile si nici obarsia. Majoritatea

amincenilor sunt pastori, pe vremuri avand turme de zeci de mii de oi, raspandite in toti

muntii din jur, dar azi a scazut mult si numarul oilor. Satul are 3.500 de suflete, cu catunele

dimprejur ajunge pana la 5.000. Azi pastorii de odinioara au devenit hotelieri, proprietari de

restaurante sau comercianti de vin si branza, pentru miile de turisti care viziteaza statiunea.

Cu mic cu mare, mai toti vlahii de aici asteapta cu nerabdare venirea iernii, cand grecii iau

localitatea cu asalt. La 1.200 de metri altitudine, pe versantii Pindului, zapezile de doi metri

nu sunt nici acum un lucru rar. Aminciu este un sat foarte activ, in care aromanii au profitat

la maximum de potentialul turistic al zonei si au investit in infrastructura si servicii. Fiecareamincean are macar o ruda indepartata in Romania. Noi aua (aici) tust zburam

vlaheshte!, incearca sa ne convinga proprietarul unui restaurant, care ne-a spus ca are

rude in Constanta. Nu numai ei vin des in Romania, ci si romanii ii viziteaza de multe ori la

ei acasa. Dar, din pacate, tinerii si copii din sat nu mai stiu bine sa vorbeasca in aromana,

ne-a mai marturisit proprietarul restaurantului in care am mancat cea mai buna friptura de

miel din viata mea.

AMINCIU

o poveste de Nicu Baturi

7/30/2019 Epirul, cetatea aromanilor

4/4

Am citit discutiile de pe forum si pot afirma ca parerile sunt impartite , asa cum si era normal

sa se intampleasa si eu,cu unele lucruri sunt de acord,cu altele numa rog.Tocmai m-am

intors din Grecia, din Saruna(Salonic) , unde pot spune ca am fost abordat pe strada de o

domnisoara careia i s-a parut ca intelege limba pe care o vorbeam noi in grupul nostru,

vorbeam limba romana ! Noi stiind motivul pentru care ne abordeaza , am inceput o

conversatie cu ea in dialectul aroman. Atunci a exclamat ca ne intelege perfect.Fireste,vorbeam aceeasi limba! Aveam accente diferite dar ne intelegeam perfect. Cu aceeasi

ocazie am vizitat si oraselul Aminciu (Metsovo) care este situat in muntii Pindului,in regiunea

Ianina. Acolo am constat cu enorma bucurie ca absolut toata lumea vorbeste aromana. Cei in

varsta vorbesc cursiv iar cei tineri inteleg destul de bine dar vorbesc cu greutate, nu au

exercitiu. Un lucru care nu mi-a picat bine a fost faptul ca cei de acolo ,nu par entuziasmati ca

si-au gasit niste semeni,ca vorbim absolut aceeasi limba,marea majoritate sunt destul de pasivi

vis a vis de acest lucru. Isi dau seama imediat dupa primul schimb de cuvinte ca suntem din

Romania dar raman insesibili la acest lucru. Unii dintre ei mi-au spus ca au fost in Romania si

ca au vorbit in limba lor si nu au fost intelesi,normal ca nu!In Romania se vorbeste limba

romana moderna, literara si ei au vorbit in dialectul aroman arhaic. Mi-au spus ca pe mine ma

inteleg dar pe cei pe care i-au intalnit in Bucuresti, nu! Poate habar nu au ca eu am vorbit cu eiin aromana sau dupa cum spun ei in vlaha si ca pe teritoriul Romaniei se vorbeste o alta limba

pe care ei nu o inteleg,care este romana. Intentionez sa mai merg odata in Metsovo , sa stau

cateva zile ca sa pot simti adevaratul puls aroman de acolo, poate imi voi schimba impresia

despre aromanii de acolo si daca nu voi reusi asta, ma voi multumi sa iau masa zilnic la una

din tavernele de acolo, fac niste cotlete de miel BESTIALE!!!

http://sutsatadicraiova.wordpress.com/pirimithi-armaneshti/