Enterobius vermiculariseste un parazit rotund, care infecteaza adesea omul si care apartine, alaturi de recent descoperitulEnterobiusgregorii, din clasa Nematodelor. Sunt paraziti ubicuitari care se caracterizeaza prin faptul ca se limiteaza (in conditii de imunocompetenta a sistemului imun) la a popula tubul digestiv al gazdei. Enterobius gregorii si Enterobius vermicularis sunt foarte asemanatori din punct de vedere al aspectului (E.gregorii este un pic mai mic), al modului de infectare a organismului gazda, simptomatologiei si tratamentului. Boala este denumitaenterobioza.

Enterobiozaeste o parazitoza aparuta prin infectarea organismului uman cu Enterobius vermicularis (sau cum mai sunt cunoscuti,oxiuri). Infectia este foarte larg raspandita pe Glob, afectand in principal copii din grupa de varsta 5-9 ani, dar nu numai. Se apreciaza ca peste 200 de milioane de oameni sunt infectati. Infectia se produce in grupuri (in general in familii), apare in toate clasele socioeconomice si nu este corelata in mod obligatoriu cu igiena deficitara. Enterobius vermicularis sunt paraziti nematozi ce au drept sursa de infectie omul si se gasesc aproape exclusiv doar in tubul digestiv al gazdei. Sunt viermi de talie mica: masculul adult are 1-4 mm in lungime iar femela are 8-13 mm. Sunt alungiti si au partea posterioara foarte efilata. Populeaza in specialintestinulgros sicecul.Cuprins articol1. Generalitati2. Mod de transmitere3. Simptome frecvente4. Metode de diagnostic5. Principii terapeutice6. Cauze7. Simptomatologie8. Ciclul biologic9. Investigatii paraclinice10. Tratament11. Consult de specialitate12. Preventie13. PrognosticMod de transmitereSusCalea principala deinfectieeste reprezentata de cea fecal-orala (maini murdare si alimente contaminate), insa exista si autoinfectie (exogena siendogena). Spre deosebire de foarte multi altiparazitiintestinali, E. vermicularis nu trec in torentul sangvin si ajung doar rar in alte organe (vagin, tube uterine,ficatsauperitoneu). Doar in tubul digestiv au conditii propice dezvoltarii si inmultirii.Pacientul se infecteaza cel mai adesea cu oua embrionate. Ouale se transforma in adulti in aproximativ 1 luna. Acestia se localizeaza temporar in intestinul subtire, apoi in cel gros. Dupa imperechere masculul moare iar femela ramane in cec pana la maturarea oualor. In acel moment femela migreaza spreanus, iese in afara organismului gazdei si le depune in zona perianala, sau in pliurile mucoasei anale. Procesul are loc noaptea, in timp ce gazda doarme si rezultatul este depozitarea a 10-20000 de oua in exterior. Ouale sunt depuse intr-o substanta foarte pruriginoasa (care este secretata de femela). Pruritul cauzat de aceasta substanta este intensificat si de miscarile pe care le executa femela si care in final vor determina pacientul sa se scarpine intens. Astfel, ouale ajung sub unghii, pe degete, pe lenjeria intima. Dupa ce si-a depus ouale, femela moare si ea. Ouale sunt sferice, si au dimensiuni de ordinul micronilor (de aceea nu pot fi vazute cu ochiul liber). Sunt inconjurate de substante care le confera aderenta la piele si haine. Evolutia oualor continua in afarauteruluifemelei inca 6 ore, pana se ajunge la stadiul de ou embrionat. Acestea sunt apoi ingerate, ajung induoden, si se matureaza in aproximativ 45 de zile. Ouale pot rezista in mediul extern 2-3 saptamani (sunt rezistente chiar si la apa).Infectia se poate transmite foarte usor, in cadrul aceleiasi familii, in colectivitatile din gradinite, scoli si nu trebuie asociata cu lipsa masurilor de igiena. Oxiuroza este o boala care poate fi tratata foarte eficient cu medicamente antiparazitare.Simptome frecventeSusCele mai frecvente simptome ale pacientilor cu oxiuroza sunt reprezentate de prurit si senzatie de disconfort cu localizare perianala. Majoritatea pacientilor cu E.vermicularis nu au si alte simptome asociate si nu sunt constienti de faptul ca sunt infectati. In cazuri mai grave pruritul devine foarte sever si afecteaza semnificativ viata pacientului, nu il lasa sa se odihneasca noaptea. Pacientul cu enterobioza poate sa scada in greutate si sa devina foarte anxios comparativ cu perioada in care era sanatos. Enterobius vermicularis nu determina probleme importante de sanatate si nu asociaza riscuri de aparitie a altor boli. Totusi, pruritul poate determina aparitia unor leziuni in regiunea perianala ce se pot complica adesea cu suprainfectarea determinata de flora bacteriana care populeaza acea zona. Datorita perioadei de incubatie foarte lungi (1-2 luni), pacientii vor prezenta simptome mult dupa contactul infectant initial. Oxiuroza nu poate fi diagnosticata pana cand nu apar simptomele.

Metode de diagnosticSusDiagnosticarea oxiurozei nu este deloc complicata: medicul va intreba pacientul amanunte referitoare la simptomele actuale, debutul lor si evolutie, la antecedentele medicale personale si heredo-colaterale (familiale) pentru a descoperi si alte infectii, apoi va efectua examenul fizic local (cu inspectarea atenta a zonei anale si perianale). Medicul va incerca sa recolteze probe biologice din regiune cu ajutorul unei metode speciale pentru oxiuroza,test cu scotch- in care o bucata sterila de celofan este lipita perianal, apoi examinata microscopic pentru a se determina prezenta oualor de E. vermicularis.

Principii terapeuticeSusTratamentul oxiurozei trebuie facut cat mai rapid. Medicamentele administrate pot fi din clasa OTC (over the counter, care nu au nevoie de reteta pentru a fi eliberate) sau speciale, care se elibereaza doar pe baza de prescriptie medicala. Medicamentele sunt capabile sa opreasca evolutia bolii, sa scada contagiozitatea si sa previna reinfectia.Sfaturi profilacticePentru a limita pericolul de extindere a infectiei sau pericolul de autoinfectare, pacientii sunt sfatuiti:- sa se spele cat mai corect si frecvent pe maini, in special dupa folosirea toaletei si inainte de masa;- sa evite contactul mainilor cu regiunea perianala;- sa isi taie unghiile;- sa isi spele regulat hainele si lenjeria de pat;- sa faca baie si sa isi schimbe lenjeria intima zilnic.Daca un membru al familiei este diagnosticat cu oxiuroza, toti membrii acelei familii vor trebui investigati deoarece exista riscul ca infectia sa-i fi afectat si pe ei.CauzeSusEnterobius vermiculariseste agentul etiologic al oxiurozei (enterobioza). Pacientul se infecteaza prin ingestia oualor embrionate, prin alimente sau apa infectata, fie prin maini murdare. Calea digestiva si autoinfectia sunt cele mi frecvente moduri de contaminare a pacientului.Viermii adulti populeaza de obiceiileonulterminal, cecul, apendicele vermiform si colonul ascendent proximal. Ei se gasesc in lumenul intestinal, nu au caracter invaziv (decat daca gazda este imunocompromisa). Dupa copulare, femela migreaza in rect si daca nu este eliminata cu materiile fecale in exterior, iese in perineu unde isi depune ouale. Acestea devin infectante in 6-8 ore si se mentin viabile (in conditii propice de mediu) chiar si 3 saptamani.O alta modaliate de infectare este autoinfectia endogena - daca ouale stau foarte mult timp in regiunea anala, in special in pliurile mucoasei anale, in conditii de igiena precara, din noua ies larve care migreaza ascendent, intra in colon si ajung in cec, unde vor forma viermele adult, reluand ciclul infectiei.

Infectia cu E. vermicularispoate dura intre 30-50 de zile (aceasta este de cele mai multe ori intervalul de supravietuire a viermelui) si este intretinuta de autoinfectiile recurente. Acestea sunt si motivul principal al esecurilor terapeutice.

Cei mai frecventifactori de riscasociati acestei infectii(si perpetuarii ei) sunt in principal:- varsta: cu cat pacientul este mai mic, cu atat este mai expus infectiei. Cel mai adesea sunt afectati copiii cu varsta intre 5-9 ani- colectivitatile: infectia se transmite chiar si in cadrul aceleiasi familii. Daca un membru este diagnosticat cu enterobioza cel mai probabil si alte persoane vor fi descoperite ca fiind pozitive la testari. Tratamentul trebuie adresat tuturor membrilor pentru a preveni reaparitia. Riscul de a transmite si de a lua infectia este de asemenea crescut in gradinite, scoli, diverse alte institutii (peste 50% din persoanele care petrec foarte mult timp in astfel de institutii sunt expuse riscului)-factori de mediu:se pare ca mediul cald, umed, favorizeaza supravietuirea indelungata a oualor in exteriorul organismului.-igiena precara: este un factor care participa la transmiterea infectiei, dar nu unul decisiv.SimptomatologieSusE. vermicularisdetermina cel mai adesea prurit intens localizat perianal (in jurul anusului). Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici sau paucisimptomatici si nu sunt constienti ca sunt infectati. Uneori infectia se poate remite in absenta tratamentului.

Cele mai frecvente simptome includ:- prurit anal sau vulvar- somn nelinistit (care poate perturba activitatile din cursul zilei, cauzand o stare permanenta de oboseala si neatentie)- usturime sau chiar durere la urinat- nicturie-urticarie(aceasta este comuna tuturor parazitozelor)- pierderea apetitului si scaderea in greutate- dureri abdominale insotite de modificarea tranzitului intestinal: scaune mucoase, diareice-vaginite,cervicite, salpingite (in special in cazurile grave, diseminate)- stare deanxietatepermanenta.Aceasta simptomatologie foarte variata impune realizarea unui diagnostic diferential. Acesta include: ascaridioza, giardioza, apendicita, dermatita de contact, boala intestinala inflamatorie, dermatita perianala secundara unei igiene deficitare, cervicita.

Complicatii frecvente ale boliisunt infectarea unor structuri aflate la distanta, cum ar fi uretra, prostata. Acest lucru apare daca parazitul migreaza aberant. Pot sa apara siabcese perianale(prin invadarea glandelor localizate la acest nivel) sau chiar blocarea lumenului intestinal cu paraziti (in special a apendicelui). Asocierea infectiei cu ulceratie de intestin subtire si gros, sinovita tranzitorie si enurezis se pare ca este mai mult coincidenta decat cauzala.Ciclul biologicSusEnterobius vermicularis este un parazit care are nevoie de organismul gazdei umane pentru a-si implini maturarea si pentru a-si definitiva intregul ciclu biologic. Parazitul ajunge in organism prin haine murdare, alimente contaminate (aceasta este cea mai frecventa metoda de infestare). Dupa ce a fost ingerat, Enterobius vermicularis ajunge in duoden unde eclozeza in 6 ore. Viermele matur se formeaza in 2 saptamani si este capabil sa supravietuiasca timp de 2 luni (maxim). Viermii populeaza liber lumenul tubului digestiv de unde isi iau nutrientii necesari cresterii si dezvoltarii (spoliind astfel pacientul de o seama de substante hranitoare).

Comportamentul femelei de Enterobius vermicularis este aparte.Cea mai mare parte a corpului ei este ocupata de uterul cu oua (aproximativ 15000). Cand toate aceste oua au ajuns la acelasi stadiu de dezvoltare, femela incepe sa migreze descendent pana la nivelul anusului, unde isi depune ouale. Ciclul urmat de oua este simplu: pacientul se scarpina (deoarece atat substantele secretate o data cu depunerea oualor cat si miscarile femelei determina prurit), ouale se lipesc de degete (au substante adezive care le permit acest lucru) si apoi, in lipsa unor masuri igienice (sau chiar si in prezenta lor, pentru ca ouale rezista la apa) ajung pe alimente si direct in gura. In conditii propice de temperatura si umezeala, ouale rezista afara chiar si 2 saptamani. Uneori, dupa aceasta perioada ouale au trecut in stadiul de larva si au dezvoltat capacitatea de a se reintoarce in organism, urmand traiect ascendent, pana ajung iar in cec.

Transmiterealor se face de cele mai multe ori prin scarpinarea zonei respective. Pacientul le mobilizeaza din regiunea anala si le pune in contact cu alte persoane (prin atingere) sau pe alimente. Infectia apare daca sunt consumate astfel de alimente, daca persoana duce mana in gura, daca exista contact cu obiecte contaminate. Infectia se perpetueaza atata timp cat ouale ajung in contact cu noi si noi pacienti. De aceea specialistii insista asupra importantei igienei corecte: spalarea mainilor inainte de masa, schimbarea zilnica a lenjeriei de corp - sunt gesturi simple care au o mare importanta in oprirea transmiterii acestei boli foarte contagioase. Astfel de masuri sunt cu atat mai importante cu cat pacientul simte un oarecare disconfort nocturn in regiunea perianala, are insomnii datorate pruritului si scade in greutate, aparent fara motiv.