1

De ce un brand nou și nu o colecție Bipolar?Bipolar e pentru femei, Bourgeois Punk e unisex, fiecare vorbește despre lucruri diferite. Ambele vorbesc cu oameni care sunt echipați genetic cu o capacitate superioară de apreciere a lucrurilor care îi înconjoară, care au nevoie de altceva decât trenduri dictate de interese comerciale corporate, vor să se exprime și la nivel vestimentar. Nu vreau sa fiu ipocrită, demersul nostru este unul comercial, însă noi, din poziția în care ne aflăm, ne permitem să ne facem de cap, să nu ne luăm prea tare în serios și să practicăm un business onest. În momentul ăsta, mă interesează mult mai mult să cuceresc niște oameni care își doresc și își exprimă dorința de a purta oricare din cele două branduri, decât să mă trezesc cu armate de zombies care merg prin mall-uri și care cumpără la foc automat lucruri croite în fabrici obscure din China, ce încetează să le mai transmită vreun sentiment din secunda în care primesc bonul de casă.

Ce au în comun Ludovic XIV cu Rancid?Dragostea pentru pantalonii strâmți și petrecerile demente. Nu știu dacă au neapărat ceva în comun, dar cu siguranță alăturarea lor e una puternică. Mai în glumă, mai în serios, alăturarea conceptuală a unor astfel de personaje este mult mai justificată în momentul ăsta, în contextul cultural și social, decât apariția lor separată. Ah, și sinapsa apropos de nume sau concept nu a venit căutând părțile comune ale celor două lumi, ci a fost mai degrabă un ‚’aha!’’ apropos de ceea ce am devenit unii dintre noi, care am copilărit iubind punkul și genurile vecine de muzică.

6, vin punkistii... bourgeois.

,

Editorial

N u m a r u l 4N O I E m B r I E 2 0 1 2

E x E m p l a r g r a t u I t

Ce am devenit? Și ce crezi că e special la momentul ăsta?Păi am fost ca bila aruncată într-o ruletă, ne-am oprit acolo unde trebuie. Momentul mi se pare special pentru ca a alimentat și tradus cumva apariția unor hibrizi de genul ăsta. Oamenii încep să-și facă ordine în sistemul de valori care le-a cam fost hack-uit în ultima perioadă. Se simte nevoia de produse sau concepte care să se adreseze și celor care vor mai mult decât ceva asortat la colecția de pantofi.

Continuare în pagina 4

Bourgeois Punk

s-A lAnsAT cu surle și

ținTe mArți, 30 ocTomBrie, în energieA.

Pe Anca Nagea am cunoscut-o prin 2002. Avea atitudine, gusturi bune la hardcore, pantaloni largi cu lanț și tricouri bine alese. Între timp a trecut prin redacții de glossy, ședințe foto și platouri de emisiuni, a renunțat la lanț și s-a apucat de făcut haine. Croiește Bipolar de un an și se pregătește să taie panglica roșie pentru un nou brand, Bourgeois Punk.I n t e r v i u d e S a n d r a G h i ț e S c uF o t o : c a G e

paul arden It’s Not How

Good You Are, It’s How Good You

wANt to Be

HugH MaCleod IGNore

everYBodY. ANd 39 otHer KeYs to

CreAtIvItY

daniel KaHneMann

tHINKING, FAst ANd slow

2007 2009 2011 1995

dacă prima este cartea unui art director care scrie, asta este cartea unui copywriter care desenează și își are

izvorul în momentele în care el își căuta ideile pentru clienți. atunci a

început să deseneze, din plictiseală sau frustrare, mici scenete-caricaturi pe spatele cărților de vizită pe care le avea pe birou. Cartea este compusă din 40 de sfaturi-concluzii, se citește ușor și este

destul de distractivă. Merită s-o răsfoiți într-o

după-amiază.

autorul, daniel Kahne-mann, este considerat de mulți drept cel mai important psiholog în

viață și, surpriză emisiu-nii, are un premiu nobel

pentru... economie. Cartea merită citită

pentru că e plină-ochi cu exemple foarte

haioase de research, care fac demonstrația

că mintea omului funcționează greșit în

multe feluri. Mai simplu spus, că omul este în

situația de a trăi o iluzie fix atunci când crede că e mai deștept, mai

perceptiv și mai plin de intuiții.

randall rotHenberg

wHere tHe suCKers MooN. dacă ești interesat de publicitate în orice fel,

trebuie să citești cartea asta o carte care pare un sezon din Mad Men „după

20 de ani“. Ca în serial, intrăm în măruntaiele

publicității americane, un-deva în anii ‘80, numai că de data asta dinspre par-

tea clienților, nu a agenției. Cartea e povestea unui pitch pe care Subaru uS

îl organizează pentru găsirea unei agenții care

să scoată brandul japonez din situația modestă în care se află. o poveste

mișto pe care o citești că pe un roman.

CartEL-am rugat pe Sorin Trâncă, fondatorul Friends Advertising, să scoată din rafturile bibliotecii Fundației Friends For Friends patru cărți despre crea-tivitate și publicitate. Sper că știți, fundația și biblioteca se găsesc ușor, la 4 etaje peste Energiea. Uite ce ne-a zis: “Sunt foarte multe cărți extraordinare în bibliotecă FFFF. Așa de multe, încât răsfoind lista – disponibilă online, apropos, la ffff.ro prin click în meniul din dreaptă paginii pe „Bibliotecă“ – n-am trecut bine de primele 300 de titluri și aveam deja mult prea multe opțiuni. Totuși, m-am oprit la cele de mai jos, sper să va placă.”

în ultimii ani, m-au preocupat

două chestii: drepturile de autor și

serialele. Despre copyright am, ca

toată lumea, o părere duală: îmi

place atunci când sunt plătit pen-

tru un text, mă enervează atunci

când nu văd un clip fiindcă nu-s

în țara care trebuie. ca ziarist, n-o

să vină bani pentru vreun text 70

de ani după de dau colțul, ca lui

nicolaescu, deci îmi permit să nu

țin foarte tare la copyright. Așa

că am iubit internetul din clipa în

care hardurile au devenit un pic

mai încăpătoare decât un album

nirvana în format mp3. ce să mai

zic de acum, când poți să ții toată

filmografia Woody Allen într-

un folder, să uiți de ea și să n-ai

probleme de spațiu. mi s-a părut

însă mereu că toată haiducia tip

Pirate Bay n-are voie să fie una din

care să scoți bani, chit că or avea

și ei ceva cheltuieli cu serverele și

procesele. Dacă ar trebui să plătesc

pentru ceva pe net, aș prefera

originalul, la fel cum prefer să îmi

iau o bluză de la adidas și nu de la

Dragonul roșu (tricourile mike

sunt excepția, sună-mă dacă

găsești vreunul). mă bucur că am

apucat să-mi consolidez cultura

muzicală și cinematografică în

perioada asta de robinhoodiadă

digitală, mai ales că nu-mi fac

iluzii că lucrurile nu se vor schim-

ba. și n-am nici un tremur etic

atunci când văd un sezon întreg

dintr-un serial nou pe Vplay. Pe

vremuri, am renunțat la pasiunea

mea pentru seriale, sponsorizată

de advertiserii de pe TV, fiindcă

directorii de programe aveau un

obicei prost: le mutau, subit, de

luni, vineri, stricând naibii tot

flow-ul. unde voiam să ajung?

Dacă vreți să scoateți bani din

net, renunțați naibii la cantitate și

concentrați-vă pe acces la conținut

de calitate. că eu aș prefera Hulu

Vplay-ului, dacă m-ar lăsa să intru

din românia.

Ce-AM îNvățAt de lA vplAYd eM i h a i G h i d u c

dAN soCIu este, fără dubii, un scriitor prolific. După romanele URBANCOLIA și Nevoi Speciale, publicate în 2008, a recidivat și anul acesta cu o dublă: volumul Po-ezii naive și sentimentale și romanul Combinația. Apărută la Casa de pariuri literare, cartea reprezintă nu doar o schim-bare de registru – dintr-un autobiografic dezolant într-un jurnalist realist ceva mai alert – dar și o despărțire de editurile mari ca Poliromul. Din câte am înțeles de la Dan, se va implica mai mult în promovarea și vânzarea romanului. Pe noi ne-a convins din cele 10 pagini dis-puse la răsfoire online. Sună bine, la happy-end nu ne așteptăm oricum. de încercat la: cdpl.ro

Cu surle ȘI trÂMBIțe în surdină s-a lansat un nou spațiu deschis artelor și meseriașilor pe numele lui de cod @where. Se pare că modelul Dianei 4 sau Carol 53, împrumutat cumva de la verișorii mai berlinezi și de stânga, începe să prindă și în București. Casa de pe

Mircea Vulcănescu își propune să fie “un loc unde se întâlnesc mai multe arte, idei și oameni” și și-a deschis deja ușa, pe bază de invitație verbală sau online la mijloc de octombrie. Atenție, nu este nici vreun club, deși poți bea o bere, nici vreun spațiu de

after hours, deși se aude muzică. Accentul cade pe arte și colaborare, iar forma de organizare este de ONG.dE iNVESTiGaT PE: FacEBOOK.cOM/aWhERE.WE.aRE

edIțIA de ANul ACestA A tedx, conferința independentă sub licența TED, aduce vorbitori ce se vor întrece în inspirație tocmai la Casa Poporului. Sperăm că experiența de stand-up a lui Teo sau viziu-nea critică a jurnalistului Nick Thorpe vor exorciza cât de cât sălile atât de obișnuite să răsune la vorbe go-ale. Lista vorbitorilor de anul acesta este interesantă și diversă, deși media de vârstă este, parcă, sub ce am văzut în alți ani. Suntem siguri, însă, că toți oame-nii de acolo au ceva important de spus. Vom con-firma pe 16 noiembrie. Dacă nu ne place ce auzim, ne refugiem la bufet. Am auzit că au pateuri bune.de completat formularul pe: tedxbucharest.ro

stABIlIMeNtul eNerGIeA dă pe 7 noiembrie star-tul unui tur de forță al designului românesc de produs. Veți vedea pe parcursul întregii luni, la Energiea și în oraș, obiecte create și produse de designeri români. Campania aparține BUCHAREST DESIGN CENTER și aduce la tine în drum — în puburi, cafenele, sedii de companii — obiecte de design create și produse în România. mai multe detalii pe: facebook.com/bdc.design.center.

CArTE COMBINAȚIA LUI SOCIU

SpAȚIU@whErE

2012 TEdx BUCUrEșTI

ExISTĂ dESIgN rOMÂNESC dE prOdUS?

S t a B I l I m E N t d E I N f O r m a r E S I E x p E r I m E N t

u r B a N,

Interviu

FACeBooK.CoM/AwHere.we.Are

p E S C u r t

Scrisă de paul arden, unul dintre cei mai mari art directori din toate

timpurile, bine ilustrată și închegată, cartea e

plină de sfaturi deștepte și la obiect. în loc de

memorii, paul arden a preferat formatul ăsta, al cărții-concept. Veți afla cum să iei decizii, ce contează și ce nu în viață sau business, cum să faci sau să nu faci greșeli utile. Mai

mult decât toate astea, cărțulia asta reușește să-ți dea un bobârnac amical de fiecare dată când te blochezi în față

foii goale.

2

M i n u s o r i M i n u s . D A p l u s .

)

EDIT O CARTE

Porcul e cea mai bună legumă” se spunea până nu demult, când singurele salate din meniurile res-taurantelor erau de vară și

(de) varză, la propriu și figurat. Ne-am schimbat între timp obiceiurile culinare, iar ficatul ne este deja recunoscător, dar nu și tabieturile de lectură. Nu este însă târziu.

Nu vreau să o dau în melodramă și să cânt prohodul pieței de carte în România – știm prea bine că jumătate din români nu au citit nicio carte anul acesta conform statisticilor recente. Nu vorbesc despre ei și nici cu ei, din lipsă de experiență pedagogică și de spațiu editorial. Vorbesc cu cei peste care dau la Cărturești sau Humanitas la orele prânzului, cei care au timp și curiozi-tate pentru literatură contemporană. La modul ideal, mă adresez non-scri-itorilor, nu celor 50 de pasionați care joacă, pe rând, rolul de autor și specta-tor pe la toate lansările literare din oraș. Le propun o investiție modică de 20 de

lei pe lună în cea mai riscantă afacere culturală de nișă românească: poezia. ROI-ul este totuși garantat, poeții tineri merg, de obicei, mai departe și recidivează cu romane, proză scurtă sau teatru, genuri mai ușor de digerat și monetizat. Bonus, în afară de ad-vertising și fotografie de autor, poezia mi se pare cel mai fidel barometru al realității imediate. Vă avertizez, nu este o investiție ușoară, nici sentimental, nici tactic, după cum se va observa mai jos. Așadar, de ce nu se citește poezie proaspătă?

Se găsește greu. Da, sunt de acord, este probabil mai ușor să cumperi verde în capitală decât să găsești un autor tânăr sau debutant expus la raft. Unele librării refuză cărțile, altele le țin în depozit, celelalte le expun la rafturi cu literatură pentru copii sau romane de dragoste. Sunt și excepții: la Universitate, găsiți chiar la intrare al treilea volum al Ritei Chirian – Asperger, apărut anul acesta la Cartea Românească. E safe – reușește să-ți apese butoanele sentimentale chiar

dacă nu ai studii de specialitate.

Pont: Chiar dacă nu cumpărați nimic, întrebați librarul despre titluri de la Herg Benet sau Casa de Pariuri Literare. Așa vor trebui să le scoată din depozit.

nu este actuală / este prea abstractă. De acord, din nou. 70% dintre titlurile de la ghereta de lângă Muzeul Litera-turii Române conțin cote alarmante de poluare metaforică. Pentru a evita greața încercați un debutant ca Radu Nițescu – gringo, CDPL, 2012 – care scrie despre Bin Laden, road runner și sex, uneori chiar în același text sau un recidivist ca Grigore Şoitu – Poeme de stânga, CDPL, 2012 – care versează pentru Roșia Montană și Vanghelie. Delicios.

Pont: Casa de Editură Max Blecher are anual un concurs de debut corect arbitrat. La anul, stai cu ochii pe Anatol Grosu, care a câștigat cu epistola din filipeni competiția de anul acesta. nu știu de unde / cu cine să încep.

Da, și asta poate să fie derutant. Dar nu foarte. În afară de editurile de mai sus, notează-ți pe un post-it și Editura Tra-cus Arte. Cam astea sunt toate cele de-cente. Intră pe siteurile lor, frunzărește prezentările digitale, comandă ceva online, chiar. Dacă vrei o recomandare personală, începe cu Raluca Şandor Gorcea, debutantă la Herg Benet cu volumul când ești obosit, vrei acasă sau cu fenomenul din 2011 Versez semnat Iv cel naiv.

Pont: Dacă tot te simți pierdut începe cu cele mai frumoase poeme 2011, o antologie amplă care adună vreo 60 de nume, dintre care multe tinere.

o să-țI vINă Greu să CreZI că Wood republic este o inițiativă românească. de la aspectul siteului la finisajele produselor, studioul de design pentru obiecte din lemn te duce cu gândul la un brand exclusivist, proaspăt întors de la târguri internaționale de design. Ce este de fapt Wood republic? un atelier, o casă de comenzi, un hobby? răspunde grig Mitrea, proprietar sau artizan, în funcție de care perioadă a zilei l-ai prins: „este un atelier unde se lucrează în lemn. este pasiunea mea în ul-timii 5 ani. este locul unde se întâlnesc designul cu influențele scandinave ale lui James Krenov, tehnicile combinate tradiționale și moderne occidentale de lucrat lemnul și conceptul wabi-sabi“. Scurtă precizare a referințelor, pentru cei fără Wikipedia pe mobil: wabi-sabi este o viziune estetică japoneză care scoate în valoare imperfecțiunile și te face să meditezi asupra transformărilor. Contem-plarea unor artefacte izbitor de frumoase în simplitatea lor brută, naturală – o piatră, o construcție, o grădină – te conduce, se zice, spre iluminare. domnul James Krenov este o legendă a designului suedez care a transformat tâmplăria în artă, îmbinând tehnici ce folosesc instrumente rudimentare cu o obsesia pentru detaliu. nu, din păcate, grig nu a învățat lucrurile astea în românia, ci a urmat o școală de fine cabinetrymaking în Canada în 2009. după ce fusese manager de firmă de software, stomatolog și învățăcel în psihologie, s-a hotărât că dalta îl reprezintă mai bine.

Cea mai frumoasă parte când discuți cu un pasionat, este când îl lași să vorbească despre obiectul muncii. în cazul acest, tocmai lemnul. „Folosesc orice lemn sau produs din lemn care este cerut de proiect. prefer lemn solid și uscat natural. acum, de exemplu, pentru piese mai mari am pe stoc lemn de prun dintr-o livadă din argeș, stejar, frasin și fag din Suceava, nuc american de la un furnizor mare

din bucurești, tisă de la un prieten din portland, oregon, platan londonez de la un prieten din Vancouver și stejar refolosit de la un hambar de pe lângă Sighișoara. pentru lucruri mici am vreo două duzini de esențe de lemn salvate de la diferite proiecte ale mele sau ale altora. încerc să mă feresc de MdF sau pal pentru că sunt prea poluante atât în timpul fabricării lor, cât și în timpul lucrului. Folosesc, în măsura în care funcționalitatea obiectului o permite, finisaje naturale: șelac, ulei de tung sau de in, ceară.”

grig și-a ales, cu siguranță, principii ambițioase. există piață pentru munca lui? pentru cine lucrează, am întrebat. „pentru oricine are nevoie de ceva din lemn. pentru cine e dispus sa descoperim împreună ce vrea. e slow furniture pentru cei care vor mobilă sau obiecte bespoke. poate să fie un inel cu lemn și argint, poate să fie o cutie în care pui scrisorile de la prima dragoste sau un birou cu compar-timente secrete. e în general mobila care ia ceva timp să fie construită însă care durează cel puțin cât să fie lăsată mai departe copiilor sau nepoților. pentru asta și construcția și designul trebuie să supraviețuiască momentului.” după cum ați intuit, acest articol nu va include nici prețuri, nici termene de livrare. pentru grăbiți recomandăm antagoniștii, egal de suedezi, de la iKea. pentru ceilalți: www.woodrepublic.ro

republicA leMnului – slow furniture

p a g I N a

2E x p E r I m E N t E,

G â n d u r i : V l a d - i O a N T ă u ș a N c EF o t o : M E T R O P O T a M . R O , a d R i a 7 4 .W O R d P R E S S . c O M

T e x t : d i N u l a z ă RF o t o : W O O d R E P u B l i c . c O M

MAI servIțI ȘI CevA proAspăt, vă roG!

Mă rog, nu chiar el, ci revista care-i poartă nu-mele. Berea pe care o oferim în fiecare număr din Energiea unor colegi de breaslă se duce astăzi către Mihai Ionascu, inițiatorul proiectu-lui Harap Alb Continuă și către colegii lui: Octav Ungureanu & Andrei Moldovan. Este prima revistă profi de bandă desenată de la noi care, după modelul Marvel / DC Comics, duce mai departe episod după episod povestea celui mai cunoscut super-erou local. A ajuns la numărul doi, arată lucios de bine și, prin abonament, 3 numere costă doar 13 lei. Nu că am avea nevoie de mai multe motive să-i scoatem pe autorii morali și in-telectuali la bere, dar oricum, îi cinstim pentru că:

… nu s-au mulțumit cu finalul lui Creangă din 1877 – “și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă” – și s-au gândit la continuări.

… au redesenat personajul în linie clară, old-school, dar aproape de referințe mo-derne: Word of Wordcraft, Lord of the Rings. Cu mici influențe dacice, ca să fie și Va-sile Pârvan cuprins în mixul postmodern.

… au dat un prequel din primul număr, un fel de Gerilă – Origins. Care e la fel de cool ca Storm din X-Men.

… pentru că au explorat CVul mai multor personaje și Spânul arată chiar belea. În cea mai strict sens.

… pentru că este un produs 100% româ-nesc fără să fie nici magiun, nici slănină.

Colega noastră de redacție și Energiee, Andreea Mogoșanu experimentează de ceva vreme cu metalele nobile și forme-le la fel de. Cel mai nou rezultat este MINUS by Moogu – o colecție unicat alcătuită din 15 piese de argint cu forme simple, neconvenționale, capabile să găzduiască armonios monturi de Iris Onyx: pietre semiprețioase caracteri-zate prin culoarea puternică, aspectul „spart” și textura poroasă. Pe noi ne-au dus cu gândul la obiecte marțiene de artă păgână proaspăt descoperite de robotul Curiosity sau la renderinguri 3D ale ultimului album Sigur Ros remixat de Moderat. Minimal dat la maxim, așadar, care caută ascultători tactili curajoși.

Despre colecția ei, Andreea zice așa: “imaginează-ți o călătorie spre un ideal cosmogenic rudimentar. Un bilet dus către un spațiu imaginar în care toate elementele înconjurătoare se substrag și se disociază de la sine pentru a atinge echilibrul perfect între formă și culoare, în care atmosfera rece are capacitatea de a modela materia prima în cele mai curate forme. O zonă atemporală în care zilelelungi completate de nopți albe creează culori consistente, puter-nice, în care formele și texturile sunt nemuritoare”. Ți-ai imaginat?

Mai MulTE PE: WWW.MOOGu.RO

Harap Alb

proFIl MedIA

3

www.FACeBooK.CoM/

Autor.extINs

PROFIL

IoANA MAteI

ANtICeNZură.te priveşte ce nu priveşti

provoked by Grolsch

Orice se poate transforma în bijuterieIoana creează bijuterie din pasiune, ca mod de viață. Şi-a propus să trăiască din asta și din fiecare demers materializat într-o colecție unică dar și accesibilă. Am stat de vorbă cu designerul din Baia Mare despre influențe artistice dar și despre Autor 8, târgul de bijuterie contemporană la care este FOCUS Designer, pe 3 și 4 noiembrie la Sala Dalles.

Unde creativitate nu e, nimic nu e. Grolsch aprobă și face să fie bine – la început de toamnă, în Cluj. Pop-Up Squad a fost acel proiect neconvențional care demonstrează că strada e un loc la fel de potrivit să înveți ceva nou, să te joci, să dezlănțui frumosul monstru al creativității, să faci o nebunie, două.

Bijuteriile tale sunt o continuare a unor piese vestimentare, o extensie firească a lor? Sau mai degrabă le concepi ca pe ceva de sine stătător, un accesoriu în jurul căruia poţi crea o întreagă ţinută? Tind să-mi privesc piesele de bijuterie ca pe elemente de sine stătătoare, îndeajuns de complexe încât să poți crea o ținută vestimentară pornind de la un accesoriu gândit de mine, însă în același timp suficient de adapta-bile încât să poți completa o apariție. Bijuteriile mele cred că sunt o continu-are a personalității purtătoarei – nu neapărat a unor piese vestimentare – deoarece sub carapacea esteticului există niște idei, un concept de la care se pornește în construirea pieselor, o poveste care le susține. Bijuteriile cre-ate de mine NU sunt podoabe.Ce poate deveni bijuterie? Un gând frumos, o senzație plăcută, intuiția, o vorbă, o idee, o trăire, prin care artistul amprentează orice materialitate sau formă pe care o folosește. Orice se poate transforma în bijuterie. Eu așa văd lucrurile.

Cum te documentezi pentru o colecţie? Cât de mult este de lucru de la idee până la fapt?Partea de documentare este foarte importantă pentru mine, este baza oricărei colecții, este ideea de început. Sunt informațiile teoretice pe care le adun, informațiile vizuale din care mă inspir. Citesc cărți despre tema aleasă, caut vizualuri din domenii cât mai variate și încerc să transpun orice gând prin metode artistice diferite, până să

ajung să lucrez bijuteria. Este un pro-ces complex, de lungă durată, câteva luni de căutări, formulări, încercări, etape de sedimentare, ca abia apoi să pornească lucrul efectiv la piesele de bijuterie.

Bijuteriile pe care le creezi sunt accesibile ca design? Ţi se întâmplă să creezi pentru că le-ar purta oameni anume?Aș spune că ceea ce am construit până în momentul de față este destul de accesibil. Lucru pe care nu pot să-l promit și pentru viitor.Există un demers în viața oricărui creator, o evoluție constantă, față de care noi suntem datori indiferent de curente, trenduri, cerințele publicului sau orice altă cauză exterioară. Însă am remarcat că există un anumit tip de public care rezonează cu ceea ce prezint eu și care, în primul rând, vrea să cunoască ce transmit prin lucrările mele.

Publicul român care gustă bijuterie de autor abia se formează. Ar fi corect să afirmi că odată cu acesta şi designerii cresc? Cu siguranță designerii cresc de la an la an, de la colecție la colecție. Ce am observat până acum este o evoluție frumoasă, și este un firesc al demer-sului, însă majoritatea lucrurilor sunt făcute autodidact, ceea ce prelungește timpul de progresare.

Consideri bijuteria de autor un dome-niu de nişă? Cu un public limitat sau versatil? Înţelegător al conceptelor

Seria provocărilor lansate de Grolsch prin campania Pop-Up Your Mind a continuat între 3 și 7 octombrie, când meșterii și ucenicii creativității, aleși dintre artiștii comunității locale, i-au invitat pe trecătorii de pe Bulevardul Eroilor din centrul Clujului să desco-pere și să învețe ceva nou în fiecare zi. Desfășurarea de forță a purtat nu-mele de cod Pop-Up Squad și a venit în continuarea ultimului experiment lansat de Grolsch vara aceasta – teatrul ambulant.

Am ajuns în oraș pe 1 octombrie, acest Revelion de toamnă al Clujului, când studenții se întorc la treabă și nivelul decibelilor atinge cote simpatice. Timp de două zile am pregătit terenul, la propriu, pentru ce urma să se întâmple de miercuri până duminică în buricul târgului – am măturat zona din jurul Monumentului Memorandiștilor, am descărcat lemn cât pentru cel mai mare foc de tabără din Transilvania, am bătut cuie cât să înălțăm o cabană mică. Cabana noastră s-a numit Pop-Up Squad și a fost epicentrul creativității.

Miercuri la prânz a început nebunia. Primul atelier a fost Pimp-Up Your Life, iar cuvântul cheie a fost culoare. Zânele atelierului, Maria Surducan și Cristina Gagiu, și-au făcut apariția împreună cu gașca de artiști, cu o misiune clară: să aducă puțină culoare în stradă, printre clujeni. Oamenii s-au oprit lângă noi, unii doar din curiozi-tate, alții convinși că e timpul să ia o pauză din pasul alert și să combine culori pe șevalet. Sau pe trotuar. Sau pe bicicletă. Sau pe tricouri. Sau pe degete. Sau pe tricouri.

A doua zi de revendicare culturală a

fost ziua cuvintelor. Atelierul s-a numit Pop-Up Story și a fost o încercare de radiografiere a sentimentelor care îi încearcă pe clujeni atunci când se raportează la orașul lor. O parte din suta de astfel de frânturi de poveste a ajuns și pe un șevalet pe care s-au dis-trat ilustratorii Ana Botezatu și Marius Bucea. N-a ieșit chiar un roman grafic, dar exercițiul a fost mișto – câte minți, atâtea perspective.

Vineri a fost ziua reciclării creative în centrul Clujului. Primii veniți la demonstrație au fost niște arhitecți polivalenți cărora le place, printre al-tele, să facă chestii din carton (inclusiv mobilier de bar, ca în l’Atelier din Cluj, care e făcut de ei). Au venit la Pop-Up Squad cu niște modele predefinite și i-au învățat pe cei cu puțină răbdare să-și facă singuri lămpi, genți de lap-top, poșete ironice, suporturi pentru te miri ce. Ei sunt Ioana Ciurea, Bogdan Gotia, Tiberiu Bucur și Mădălina Cheregi.

A doua gașcă a fost formată din tineri profesioniști de la COOP pe Stradă; în parte tot arhitecți, au vrut să facă mobilier din lăzi de bere (că deh). Au născocit, pe rând, colțare, măsuță de cafea, fotolii, bibliotecă, suporturi de flori. Absolut toate din lăzi de plastic, pe care le-au colorat cu sprayuri și înnobilat cu ghivece de flori. Bravo, bravo, în ordinea numerelor de pe tricou: Erika Barth, Diana Galoș, Bi-anca Fanta, Eszter Lukacs și Mariana Novosivschei.

Mai multe detalii și restul poveștii găsiți pe www.experimentalist.ro și pe https://www.facebook.com/Experi-mentalistRO.

biJuTerie De AuTor instructiuni de folosire,

p a g I N a

3a r t E S I m E S E r I E,

Te x t : d a n P i e r Ș i n a r u

sau reticent la astfel de piese?Bijuteria de autor este încă un do-meniu de nișă în România pentru că nu există o tradiție în acest sector. Acest tip de bijuterie a apărut pe piața românească acum câțiva ani și va fi nevoie de mult timp și multă răbdare până când publicul se va obișnui cu segmentul acesta de bijuterie. Aici mă refer la momentul când mai mulți oameni vor înțelege ce înseamnă bijuteria de autor și vor ști cum să o poarte.

Povesteşte-ne câte ceva despre colecţia prezentată ca Focus Designer în cadrul târgului de bijuterie contemporană Autor.Colecția pregătită pentru prezența mea ca Focus Designer în cadrul târgului de bijuterie contemporană Autor este un exercițiu de maturitate creativă. Se numește SERIAL PROJECT NO. 9, este vorba despre o suită de coliere construite din aceleași câteva el-

emente, dar dispuse în compoziții diferite. Aș putea spune că am găsit toate combinațiile relevante a părților componente și sunt bucuroasă că o să am parte de un spațiu privilegiat pentru a le prezenta. Consider că este important ca orice creator să ajungă la un moment de cumpănă, atunci când cântărește real ce urmează să facă pentru a progresa. Eu mă aflu în acest moment și colecția cu care vin la Autor 8 reprezintă niște răspunsuri pe care mi le-am dat și, deopotrivă, niște confirmări sau infirmări pe care le aștept.

Dacă ar fi să numeşti o lecţie învăţată în domeniul creaţiei, care ar fi aceea? Şi de ce are atâta valoare?Cred ca lecția mea de bază este condui-ta artistică; un soi de bună-cuviință, de decență în fața publicului. Are valoare pentru că în lipsa ei tot procesul meu creator ar fi stopat; există acest mare risc de a te pierde ca artist.

îN roMÂNIA, cenzura în artă nu e un delict condamnat prin lege, nici nu e considerată un lucru grav. Este rareori semnalată public și niciodată taxată. Până acum. Grupul Ofensiva Generozității a lansat, în baza unei finanțări AFCN, platforma anticenzura.ro care găzduiește mai multe proiecte care atacă frontal această temă tabu. Primul lansat – (1958-1958) – este o instalație colectivă despre cenzura în teatru din perioada comunistă. Cazul central pentru cercetare este cel a spectacolului Mireasa Desculță de Suto Andras și Hajdu Zoltan de la Teatrul de Stat Galați în regia lui Valeriu Moisescu. Spectacolul a fost realizat în anul 1958 și oprit, în mod inexplicabil, după doar 10 reprezentații deși făcuse mai mult de 3500 de spectatori. Poveste este rezumată într-o bandă desenată realizată de Sorina Vazelina, iar instalația semnată Sorina Vazelina și Alexandru Berceanu poate fi văzută la Atelier 35, Şelari 13, toată luna noiembrie.

Pe parcursul a trei luni cazurile de cenzură recentă vor putea fi sem-nalate la numărul verde 08008CENZURA sau înregistrate pe site. Pornind de la apelurile primite va fi realizată o instalație itinerantă ce va fi expusă în fața instituțiilor culturale dominante din România între octombrie și noiembrie 2012. Poți trimiteți imagini lămuritoare și alte detalii la adresa linia@anticenzura.ro.

Cluburile din Ibiza au intrat în cinematografie cu It’s All Gone Pete Tong, cele din Berlin prin Berlin Calling; nu puteam să rămânem nici noi pe dinafară. Circuitul de party din București a intrat în cadru prin lungmetrajul de debut al regizorului Paul Negoescu O lună în Thailanda. Este filmul cu cea mai tânără echipă de actori și de producție realizat după 1990, în care se aude muzică nouă și a cărui acțiune se petrece în cluburile bucureștene în noaptea de Revelion. Filmul spune povestea lui Radu, care, în noaptea Anului Nou, descoperă că nu e mulțumit de viața lui sentimentală și decide să se despartă de prietena sa. Pornește într-o călătorie prin cluburile și petrecerile bucureștene în căutarea fostei iubite. Până la premiera din 16 noiembrie îi dorim succes. distribuție: Andrei Mateiu, Ioana Anastasia Anton, Sînziana Nicola, Tudor Istodor, Raluca Aprodu, Ionuț Grama, Bogdan Cotleț

facebook.com/OlunainThailanda

Bijuteria contemporană de autor este mai mult decât un simplu accesoriu. ea este o extensie și o expresie a crezurilor, gândurilor și sentimentelor tale și, cel mai important, a felului cum te vezi pe tine.

Primul lucru, când cumperi o bijuterie de autor: alege-o cu inima. Nu vei greși niciodată. E ceva din tine care alege acea bijuterie, pentru că ea îți vorbește. Bijuteria de autor însemnă în primul rând concept, idee. De aceea, mesajul odată descifrat, nu există alt mod de a o alege. Urmărește cataloagele, site-urile și recenziile despre designul de bijuterie și designerii tăi preferați. Încercă să înveți și să descoperi bijuteria de autor în propriul ei context. Nu asculta de trenduri și de stiliști. Ai încredere în propria ta intuiție.Mergi la acele evenimente dedicate bijuteriei unde poți avea un dialog direct cu cei care creează bijuterie. Târgurile și expozițiile de bijuterie sunt o ocazie foarte bună. Poți întâlni mereu designeri și oameni noi, pasionați de bijuteria de autor. Mixează piesele designerilor deja cunoscuți cu piese ale autorilor nou apăruți. Atunci când ai ocazia, încercă să achiziționezi bijuteria din prima linie, direct de la designeri sau galeriile dedicate ei. Bijuteria de autor este o formă de artă care nu are nimic de a face cu piața mass market. Purtarea ei poate fi un state-ment și un act cultural în sine. Mărimea, strălucirea și greutatea nu contează. O bijuterie de autor poate să fie mică, perisabilă și chiar efemeră. Uneori, poți investi doar în idei, nu și în materiale.Cumpără de la designerii locali. Bijuteriile lor sunt realizate de ei, deci, pro-duse în țara în care locuiești. Investește în creația locală.Cumpărând direct de la designeri, artiști și galeriile care îi reprezintă, vei deveni un jucător și un susținător activ al pieței de bijuterie contemporană.Nu întreba de discount decât atunci când dorești să achiziționezi mai multe piese. Bijuteria de autor este o formă de artă, valoarea ei poate crește în timp.Fii curios. Cursurile de bijuterie sau anumite workshop-uri te pot ajuta să înțelegi și să apreciezi mai bine bijuteria de autor.Bijuteria de autor are finalitate în momentul în care este purtată. Păstrează dialogul cu designerului și oferă-i feedback. Acest lucru îi poate ajuta să evo-lueze și să-și perfecționeze tehnica și creația.

ediția de toamnă a celui mai mare târg de bijuterie contemporană din românia are loc pe 3 și 4 noiembrie la sala Dalles din București. evenimentul, ajuns la cea de-a Viii-a ediție, este organizat de platforma Autor Bijuterie contemporană.

o l u n A Î n T H A i l A n D A – D i n f i l M u l T A u

)

)

pop-up squad @ Cluj.

4

Pentru că ideile bune nu vin la birou, ci la masă, Energiea se deschide mai devreme, de la ora 12:00, și te așteaptă cu meni-uri de prânz din două sau trei feluri. Îți poți construi meniul potrivit pentru tine, alegând oricare două preparate la prețul de 22 lei sau toate cele trei preparate la 27 lei.Pâinea, sarea, apa și iPaduri sunt oferite din partea casei, iar dacă ai poftă de ceva dulce poți alege unul dintre deserturile făcute în casa Energiea cu 30% reducere.Cum afli meniul zilei? Ai trei variante. Te uiți în fiecare dimineață, după ora 10:00, pe energiea.ro, ne lași o adresă de mail în secțiunea dedicată Meniul Zilei pe site și ti-l trimitem chiar noi, în fiecare dimineață sau treci seara la o bere, după ora 20:00, și vei găsi meniul de a doua zi afișat.Așadar, de luni până vineri, între 12:00 și 16:00 ai parte de meniuri meșteșugite de creativii din bucătărie Mădălin și Ion, numai bune ca să-ți refaci forțele între două meetinguri sau chiar în timpul unui meeting. Poftă și spor.

povestea loungerie II este sinuoasă și spectaculoasă. Înființată în octombrie 2011, evoluția trupei este comparabilă cu o erupție neanunțată și surprinzătoare pe piața muzicală românească. Loungerie II sunt o alternativă la orice existent momentan pe scenă, pe CD sau pe Internet. Să le luăm, însă, pe rând... ABATOR INDUSTRIES e un colectiv format din Lungerie II, Tune-sinourheads, Uălvărin versus Seibărtut, The Shape of Moombathon și recenta Tyrano-saurus Jazz (hip-hop jazz). ABATOR IN-DUSTRIES cuprinde 11 membri, iar șase dintre aceștia – Andreea Tincea, Cătălin Lungu, Daniel Iliescu, Dan Michiu, Andrei Bucureci și Doru Boeriu – se regăsesc în ac-tuala componență Loungerie II.

Formația primară, din care au derivat cele-lalte, a fost Tunesinourheads. Însă cum fie-care membru voia lucruri diferite, propuner-ile colectivului s-au extins. Andreea Tincea explică ideea: „E o formulă fixă și în același timp permeabilă, dă voie elementelor bune să intre și să iasă.“ În formula ABATOR IN-

DUSTRIES au realizat până acum o serie de perfomance-uri live: coloana sonoră pentru filmele cult Metropolis, prezentat la centrul Ceh din București, și Nos-feratu, în Herăstrău, în cadrul unui eveniment marca Roaba de cultură. Apoi au improvizat muzică pentru un spectacol de teatru. În 26 septembrie prezintă, la Cinemateca Eforie, un perfor-mance sonor în cadrul evenimentul care marchează 100 de ani de la proiecția primu-lui film de lungmetraj românesc: Răsboiul de independență, 1912. Aparițiile ABATOR IN-DUSTRIES sunt caracterizate de jam-ses-sion-uri, membrii colectivului improvizând fără prea multe elemente prestabilite ca su-port.

În scurtul răstimp de când ființează, tru-pa Loungerie II a fost extrem de activă și de prolifică: a cântat în numeroase spații bucureștene – Madame Pogany, Centrul Ceh și Atelierul de Producție, ca să dăm doar câteva exemple, anul acesta a par-

p a g I N a

4

De unde vin personajele din logo, de la un party?Clar! E important și unde se duc! Sunt niște personaje care trec ca niște tornade prin viețile celorlalți. Care își lasă privitorii cu gâtul răsucit ca în desenele animate, de nici nu înțeleg ce s-a întâmplat cu ei. Sunt cei care te fac să procesezi mai mult decât în mod normal ceea ce tocmai s-a întâmplat. Sunt fetele care nu știi de unde au scos flute de șampanie într-un party de hală sau băieții care își pun converșii tociți la nunta lor. Personajele care îmbogățesc gustul momentului, the party starters. Sau personaje care și-au dat seama că viața e prea scurtă „să mănânci la McDonalds și să dormi la Ibis”.

Cum arată o zi „bourgeois-punk”?Anarhie servită în ceașca de cafea, cu degetul mic ridicat. Din păcate zilele în București nu prea sunt așa, dar până la urmă nu ne oprește nimic să fim elemente de haos și să ne creăm propriile momente Bourgeois Punk. E ca un cheat-code sau un outfit reușit care îți dau o stare bună în care să poți să, vorba lu’ Lennon, „say what you mean, mean what you say, put a beat to it”. Momentan ziceai că ai tricouri, genţi şi brăţări. Ce urmează şi când?Bourgeois Punk e un brand unisex și se va distra foarte mult cu tricouri, cu printuri, hanorace și o linie de sacouri. În planul cel mare o să ne extindem plaja de produse, vrem să devenim un ‚ „lifestyle brand’’ în toată puterea cuvântului. Mă gândesc la cearceafuri, farfurii... dar mai e până acolo.

Bourgeois Punk s-a lansat cu tompete și ținte marți, 30 octombrie, în Energiea.

Continuare din pagina 1

6, vIN puNKIȘtII... BourGeoIs.

TRANSCRIPT

pAUL dUNCĂdESprE

răMÂI pe BeAt

La început au fost niște ateli-ere, cinci artiști au început

să lucreze cu rezidenţii unui cămin de bătrâni. Filme, fotografie, dans, jurna-lism – Vârsta a patra – un proiect de artă comunitară dezvoltat de tangaProject împreună cu rezidenţii căminului Moses Rosen. Trei ani mai târziu, rezidenţii căminului au perfomat pe scena eXplore Dans Festival și apar ca protagoniști într-un clip Karpov not Kasparov. De unde până când? l-am întrebat pe Paul Duncă, unul dintre coregrafii care a pus proiectul pe picioare. Am apucat să-i mai pun o altă întrebare cap-coadă doar la finalul interviului. “Hai să-ți povestesc despre dans. Eu de când am ajuns la cămin și au au-zit că sunt coregraf erau foarte mulți entuziaști”hai să dansăm, să dansăm”. Mi-a fost un pic teamă, nu prea știam ce se întâmplă cu fizicul la vârste înaintate, ce mai poate. După care am dansat îm-preună la petrecerile aniversare comune pe care le au în fiecare lună, i-am adus că cânte și pe Mes Quins, le-au cântat și niște muzicieni itinerant, Wargasound. Am zis: hai să facem un spectacol de dans cu ei, dans însemnând mișcare, performance, mimă. Am depus dosar la AFCN, anul asta este și anul vârstnicilor, și am primit o finanțare mai mică decât cerusem, normal, dar am reușit să facem ceva. Mi-am dorit să nu fiu singurul coregraf care face acest spectacol, să chemăm și alți coregrafi de la Centrul Național al Dansului, coregrafi pe care îi știu, care să lucreze și ei cu rezidenții că-minului, și ne-am făcut un program care s-a desfășurat timp de patru luni. Au venit Mihaela Dancs cu Mădălina Dan care au prezentat spectacolul lor (anti) aging, apoi a venit și Carmen Coțofană care și-a prezentat un solo, apoi a fost un

atelier cu poveștile lor legate de dans și mișcare de-a lungul vieții.Spectacolul final se numește O istorie fizică, iar reprezentația iniţială a fost tot la cămin. Au fost trei grupe. Coregrafii invitați au fost Mihaela Dancs, Mădălina Dan, Carmen Coțofană, Eduard Gabia, căruia i s-a alăturat Valeriu Borcos – ei au făcut muzică live pentru spectacol în formula Karpov not Kasparov – a venit și Krassen Krastev, un coregraf bulgar, care a lucrat o perioadă mai scurtă cu ei. Mie mi-a venit mie ideea să facem un video-clip. Inițial voiam să fac ceva pe o piesă mai cunoscută sau nu, în ideea în care filmăm ceva, apoi montăm, dar să iasă un produs. Până la urmă am lucrat cu Miruna Boruzescu pe partea video, care a și documentat întreg proiectul. Ea a insistat să facem și clipul pentru melodia celor de la Karpov not Kasparov. M-am dus la Valeriu și l-am întrebat dacă poate să facă asta într-o săptămâna. Și la înce-put mă gândeam să facem ceva fantastic, să aibă recuzită de spectacol, cu costume, măști, dar Miruna a spus că ei sunt mișto așa cum sunt, nu are rost să îi faci hilari. Când am filmat videoclipul, am pornit camera și ei au reacționat la melodie, apoi au venit și Eduard cu Valeriu și au avut un concert la centru, cu care s-a fi-nalizat filmarea, peste weekend am editat și lunea era gata. Da, a fost tare! A fost multă muncă la proiect, trebuia să îi convingem să fie safe în zonă asta în care se mișcă. Ei au înțeles că o să fie dans, nu știu cât au înțeles că o să fie dans contemporan… erau ceva doam-ne care, atunci când a fost spectacolul Mădălinei Dan și Mihaelei Dancs au zis “aţi copiat de la Martha Graham”, adică aveau o cultură în domeniu... până la urmă s-au obișnuit cu noi, au înţeles că suntem dintr-o zonă nouă, că suntem niște tineri care lucrăm pe scenă, cu scena și au fost destul de deschiși. Sunt oameni foarte mișto. Bine, eu nu am nici bunici, și să am niște oameni în vârstă

în viața mea mi se pare foarte impor-tant. Sunt din diferite medii, de la foști jurnaliști la diva căminului, Medi Dinu, care are 103 ani și a fost pictoriță.Au fost mulţumiţi de rezultat. Pompiliu Sterian, fost jurnalist, care are blogul proiectului Vârsta a patra și care e mai experimentat în internet le adună pe doamne și se uită împreună la videoclip, l-au trimis și copiilor, copiii sunt și ei încântați. Noi încercăm cu proiectul asta să îi expunem, dar într-un mod pozitiv, clar, adică în niciun caz să nu îi ridiculi-zăm. Vrem să subliniem ideea că bătrânii instituționalizați pot în continuare să producă ceva. Asta e miza proiectului.” Aici am reușit să deschid un subiect nou. Cum se împacă zona mondenă, glam, a lui Paul, cunoscut prin performance-uri “la limită” cu un proiect cu miză socială?“Apropo de clashul dintre zone, unul din-tre primele proiecte făcute la un cămin a fost un material în revista ONE despre povestea hainelor celor mai șic locatare de la cămin: ce purtau în copilărie, la maturitate, când s-au căsătorit… Sunt multe povești emoţionante, de exemplu este o doamnă care ne povestea cum din cauza vârstei a decis să-și micșoreze tocurile pantofilor de la 9 centimetri la 6 centimetri. E incredibil. Nu mi se pare că zona glam și vârsta a patra se exclud. Fiecare a văzut colaborarea cu cei de la cămin după gusturile lui. Ale mele sunt mai glam. Am ajuns la cămin și îmbrăcat în rochie de mireasă. Ne întorceam de la o rezidenţă din Bacău unde lucrasem împreună cu Krassen la un spectacol care vorbește despre ce se întâmplă după moarte – a fost primul meu proiect cu cineva din altă ţară, după ce ne-am cu-noscut la Liubliana la Platforma de Dans Balcanic. Le-am prezentat un fragment din spectacol în care noi suntem în rochie de mireasă și nu am șocat. Lumea crede despre mine că mă rezum la dansatul în Gaia. Sunt însă lucruri mai importante decât propria persoană

și asta îţi oferă o mare satisfacţie, de asta nu refuz zona socială de intervenţie artistică. Părinţii mei au meserii foarte practice, dentist și inginer, la un moment dat am ajuns să mă întreb cu ce sunt eu util societăţii. Dacă uneltele mele sunt rochiile de mireasă și dansul, asta e. Simt că fac ceva util lucrând cu acești bătrâni. Chiar și intervenţiile mai artsy, fără componentă socia-lă le simt utile, pentru că mai sparg balonul în care ne încon-jurăm. Munca ta de artist reflectă ce se întâmplă în societate. Dacă nu știi ce se întâmplă, este mai greu.Lucrez acum cu Maia Morgenstern în Hamlet, un spectacol care se află în primele repetiţii. Voi pleca în Elveţia cu spec-tacolul TEST_A_MENTAL și am un spectacol nou făcut cu Mihaela Michailov despre istoria gay în România. Am intervievat patru subiecţi care au prins și perioada comunistă și perioada de interzicere până în 2001. Spectacolul trece și prin legea românească pe această temă, prin istorie, mă refer la domnitorii gay pe care i-am avut, dar și prin poziţia bisericii și istorii personale.”

Î n d i a l o g c u : V l a d - i O a N T ă u ș a N c E F o t o g r a f i i : d i E G O c i B E l l i

Responsabilitatea pentru informațiile și ideile prezentate revine autorilor.Energiea este un demers informativ independent, nu unul comercial. Toate imaginile şi textele folosite în cadrul revistei sunt folosite cu acordul surselor sub o licență editorială în scopul promovării gratuite către publicul larg a unor produse culturale. Concept editorial | redactor Șef Vlad-ioan tăușanceConcept grafic | Art directorumbra design | andreea Mogusecretariat de redacţie | documentareada bivolaruCredite fotografie şi imagine› dan pierșinaru› diego CibelliColaboratori:› dinu lazăr› Sandra ghitescu› georgiana toea› andrei Vornicu› Sorin trâncă› Mihai ghiduc› Mihaela Stănescu› Cristi neagoeContact: redactia@energiea.roColegi de breaslă (și mândri de asta) cu:

experimentalist.ro, metropolisonline.ro, tataia.net.

Loungerie IIDe ascultat!

ticipat la festivaluri respectabile ca cel de jazz, de la Sibiu sau B’ESTFEST. Pe final de

an intenționează un turneu național, susținut independent.

Elemente distinctive Loungerie II: se pliază în funcție de spațiu și public. Într-un local sunt mai noir și

funky, în spațiu deschis sunt mai hard. Ies din definiții și clasificări. Adoptă

improvizația ca element definitoriu. Sound-ul lor e o fuziune de jazz, rock, noise, lounge, spoken-word și ambiental concretizată într-un stil distinct, care ar putea fi numit pur și simplu Loungerie II. Conform descrierii tru-pei, „muzica din acest proiect nu își propune să reconforteze, ci să traverseze emoții“.

Loungerie II a sărbătorit, la final de octom-brie, un an existență prin lansarea primului EP și prezentarea a două noi videoclipuri, Eve și Funkshit. Scos cu bani din propriul buzunar materialul include șase piese: Eve, Funkshit, Orașul, Cold, Doina Jazz și Nightdriv-er. EPul fără nume este „un suport inteligent,

elegant, capabil să transmită o idee, un suport pentru alte idei muzicale.“ după Andreea. Totuși, activitatea centrală a trupei vizează concertele, în formula performance, în detrimentul concertu-lui în sensul tradițional al termenului. „A face muzică presupune ca tu să te conectezi live cu omul, să încerci să-l conectezi la mintea ta prin muzica pe care o faci. O trupă trebuie să existe ca să cânte live. Asta a fost ideea Loungerie II de la început.“ Fiind mulți, se întâlnesc la repetiții mai rar decât la concerte. Ori-cum, evenimentele live definesc trupa, iar muzica se conturează din mers, de la sine. „Urmează lucrul la încă vreo șapte piese acum că am lansat EP-ul. Ele există și urmează doar să ne întâlnim și să le finisăm.“. De ascultat.

CA

setA

red

AC

țIoN

Ală

slow-food @ energiea

Sunt deja o grămadă de aplicații și site-uri care te scot din casă și-ți fac programul de party. Marea problemă este că majoritatea, în încercarea de a vor-bi cu toată lumea, nu te prea nimeresc cu recomandările. The Beat e altfel: te lasă să-ți alegi starea – heavy, light sau party – sau genul de muzică prefe-rat, și-ți afișează doar rezultatele care ți se potrivesc.

The Beat este un proiect web multiplatformă ce include un site, un blog și o aplicație gratuită pentru smartphone. Este o metodă modernă prin care mesajul evenimentului ajunge direct la publicul diferenţiat după preferinţe, iar publicul oferă feedback. Aici e a doua chestie drăguţă la The Beat: ai informații înainte de eveniment, în tim-pul evenimentului – inclusiv notificări privind oferte de bar sau modificări de ore de intrare sau preț de intrare – și după eveniment prin recenzii “pe bune” pe blog.

Chiar dacă îţi dă acces la tot felul de instrumente prin aplicaţia de mobil, prin site şi prin blog, The Beat evită spamul şi îţi trimite informaţiile pe alese. Deci, da, ne place şi-l recomandăm pentru încercare.

facebook.com/thebeat.ro

C E S E p E t r E C E r E

T e x t d e : a N d R E i V O R N i c u

lounGerie ii –DefiniTie

MuZicAlA neDisponibilA,

) )

O ISTOrIE FIzICĂ