endocrinologie

NODULUL TIROIDIANNODULUL TIROIDIAN

Dr. Diana PAUNDr. Diana PAUN

DefinitieDefinitie

• Entitate anatomo-clinică percepută pe o tiroidă normală sau pe o guşă, prin examen clinic (palpare, inspecţie).

Tablou clinic:

• asimptomatic

• manifestări clinice de tireotoxicoză

• manifestări compresiv – iritative.

Capacitatea funcţională Capacitatea funcţională este dovedită scintigrafic:este dovedită scintigrafic:

• Nodul hipercaptant, cald – poate fi:– hiperfuncţional– autonom– toxic – adenom toxic Plummer

• Nodul izocaptant – nu se deosebeşte de restul imaginii scintigrafice

• Nodul hipocaptant – va fi investigat ecografic pentru a se stabili dacă este chist sau nodul solid. Dacă este nodul solid se practică puncţia – biopsie cu ac subţire care evidenţiază dacă nodulul solid este:– adenom (papilar, folicular, cu celule C)– cancer (papilar, folicular, anaplastic, medular, metastază)– nodul în cadrul unei tiroidite cronice nodulare

Investigaţii paraclinice utile în guşile Investigaţii paraclinice utile în guşile uninodulare (1):uninodulare (1):

• Investigaţii imagistice:– Ecografia tiroidiană – Scintigrama tiroidiană – Puncţia tiroidiană cu ac subţire

Alte investigaţiile imagistice: tomografia computerizată, rezonanţa magnetică nucleară, angiografia

• Markeri tumorali:– Tiroglobulina (Tg) – Antigenul carcinoembrionic (CEA)– Calcitonina – Conţinutul ADN nuclear al celulelor neoplazice

Ecografie tiroidiana

– nodul hipoecogen neomogen -

Scintigrama tiroidiana

- Adenom toxic tiroidian -

Investigaţii paraclinice utile în guşile Investigaţii paraclinice utile în guşile uninodulare (2):uninodulare (2):

• Teste de funcţionalitate tiroidiană:– Dozarea TSH, T3, FT3, T4, FT4

• Teste pentru patogenia autoimună:– ATPO

• Investigaţii preoperatorii:– Radiografia cervicală anterioară - pentru evidenţierea

compresiunii sau/şi deplasării traheale şi a calcificărilor intratiroidiene şi tranzit baritat esofagian de profil (pentru evidenţierea compresiunii pe esofag);

– Examen ORL - laringoscopie - pentru evidenţierea compresiunii pe nervii recurenţi sau laringe.

Tratament (1):Tratament (1):

• Adenomul toxic Plummer:– ablaţie chirurgicală – diametrul peste 3 cm– tiroidectomie radioizotopică după 4-6 luni de

tratament cu ATS necesar revenirii la starea de eutiroidie şi blocării captării iodului de către ţesutul sănătos

• Noduli calzi sub 2 cm cu toxicitate la limită – supraveghere clinico-paraclinică

• Adenoame tiroidiene (noduli reci adenomatoşi) – lobectomie

Tratament (2):Tratament (2):

• Cancere tiroidiene:– chirurgie (cu examen extemporaneu):

tiroidectomie subtotală sau totală largă– radioterapie externă (cancer anaplastic sau

medular)– iod radioactiv – carncer diferenţiat.

NODUL TIROIDIANanamneza, ex. clinic

INVESTIGATII pt. dg. PozitivTSH, T4/fT4Consult cardiologic, EKGRadiografie cord-pulmon± RIC + scintigrama tiroidiana± Calcitonina± Punctie-biopsie tiroidiana/Biopsie ganglionara

INVESTIGATII SUPLIMENTARE(in functie de caz)Pt. dg. diferential si al complicatiilor ATPOPBI/IodurieCT gat si mediastinTranzit baritat esofagianConsult ORL

TRATAMENTMedicamentosChirurgical

Tratamentul specific complicatiilorMonitorizareTSHEcografie tiroidiana

ScreeningEcografie tiroidiana

CANCERUL CANCERUL TIROIDIANTIROIDIAN

Etiologie:Etiologie:

Etiopatogenia cancerului tiroidian poate fi explicată prin teoria carcinogenezei multistadiale.

Conform acestei teorii există două procese diferite în carcinogeneză:

Iniţiere - prin expunere la agenţi cancerigeni (de exemplu radiaţii ionizante), urmată de transformări metabolice şi neoplazice ireversibile;

Promovarea şi stimularea proliferării celulare, proces reversibil.

Inducerea tumorală este un proces lent progresiv şi stadializat: -hiperplazia -stadiul hormonodependent (în care cancerul tiroidian poate

produce hormoni tiroidieni) - cancerul autonom, capabil de metastazare.

Factorii predispozanţi:Factorii predispozanţi:a. sexul feminin - este de cel puţin trei ori mai afectat decât

sexul masculin;b. vârsta copilăriei - este mai frecvent asociată cu riscul crescut

de malignitate al unui nodul tiroidian;c. factori genetici - dovediţi prin existenţa unor mutaţii ale unor

proto - oncogene: C – ras, C – fos, C - myc, C - retd. iradierea în antecedente a zonei capului şi gâtului pentru

diverse afecţiuni - în special la copii - este un factor patogenic sigur stabilit.

e. stimularea cronică cu TSH - stimulatorul fiziologic al proliferării tirocitelor este TSH al cărui efect mitogenic are ca mediator AMPC şi este dependent de IGF1. Tiroida poate să reacţioneze însă şi la alţi factori de creştere cum ar fi EGF (epidermal growth factor), IGF (insuline - like growth factor), TGF - (factorul de creştere al transformării ), PDGF (platelet - derived - growth factor).

Tablou clinic:Tablou clinic:

• Suspiciunea de cancer tiroidian trebuie ridicată în faţa oricărui nodul tiroidian.

• Manifestările clinice ale neoplasmelor tiroidiene pot fi locale tiroidiene, regionale şi generale.

Tablou clinic:Tablou clinic:Manifestările locale pot apare rapid sau lent la un individ cu

tiroida anterior indemnă sau cu guşă preexistentă.

Aspectul tiroidei neoplazice este extrem de variat, mai ales în fazele incipiente:- tiroidă aparent normală, nemodificată ca volum şi consistenţă dar care include totuşi un nodul mic, decelabil numai chirurgical;- nodul tiroidian solitar, devenit suspect prin: apariţie recentă, creştere progresivă, consistenţă dură, contur prost delimitat;- nodul bine delimitat, moale sau elastic, situat bazal sau istmic;- guşă mare global, uniformă, moale sau elastică, care însă a apărut recent şi creşte rapid;- guşă multinodulară veche dar care creşte brusc în volum.


În fazele incipiente, elementul care trezeşte suspiciunea de neoplazie este hipertrofia tiroidiană care apare brusc şi se dezvoltă rapid sau în cazul unei guşi preexistente, un puseu hiperplazic survenit intempestiv.

În fazele avansate, simptomatologia locală este ceva mai bine conturată. Elementele semiologice ce trebuie luate în considerate pentru diagnostic sunt:- consistenţa fermă a formaţiunii;- ştergerea contururilor;- aderenţa puternică de ţesuturile din jur şi planurile profunde.

Hipertrofia neoplazică a tiroidei poate determina: jenă, durere spontană sau la palpare, durere continuă sau însoţind numai puseul evolutiv.


Manifestările regionale. Metastazele ganglionare pot prinde ganglionii lanţului jugular, traheo - esofagieni, prelaringieni, supraclaviculari, mastoidieni, mediastinali.Tumorile tiroidiene pot să determine compresiune pe formaţiunile din jur:- pe nervul recurent (apare disfonie);- pe trahee (apare tuse, dispnee, asfixie);- pe esofag (disfagie);- pe jugulare (produce turgescenţa acestora şi cianoza feţei);- pe nervi (cu dureri cervicale).


Manifestări generale. Bolnavii cu cancer tiroidian prezintă rar manifestări generale neoplazice.

La început pot apare: astenie, alterarea stării generale, pierdere în greutate, uneori febră neoplazică.

Semnele generale pot fi prezente în carcinoamele anaplazice (nediferenţiate) şi în fazele avansate de boală.

În situaţiile de metastazare, apar simptome legate de sediul metastazelor (plămâni, oase, ficat, rinichi).

În ceea ce priveşte funcţia tiroidiană, majoritatea cazurilor evoluează cu eutiroidie sau hipotiroidie. Foarte rare cazuri pot să prezinte hipertiroidie.

FORME ANATOMO - CLINICE DE FORME ANATOMO - CLINICE DE CANCER TIROIDIANCANCER TIROIDIAN

a) Carcinomul papilar - reprezintă aproximativ 60 - 70% din formaţiunile maligne tiroidiene la adult şi aproximativ 80% la copil; afectează îndeosebi decada a 3 - a şi a 4 - a de vârstă şi este de 2 - 3 ori mai frecvent la sexul feminin; gradul său de malignitate e direct proporţional cu vârsta.

Carcinomul papilar creşte cel mai lent dintre cancerele tiroidiene şi este asimptomatic mulţi ani, chiar în prezenţa metastazelor loco-regionale ganglionare. Rar, se poate dezvolta din tiroide ectopice sau din canalul tireoglos. Datorită evoluţiei lente, supravieţuirea este de 6 - 7 ani şi mortalitatea redusă (4,6% decese în 15 ani).

Metastazează predominant limfatic, prin căi intraglandulare, în ganglionii pericapsulari tiroidieni şi apoi în ganglionii locoregionali, unde persistă asimptomatic mulţi ani şi creşte lent; metastazarea hematogenă la distanţă nu este frecventă.

a)a) Carcinomul papilarCarcinomul papilar

Clinic se prezintă sub forma unui nodul unic (arareori multinodular), de dimensiuni variabile, consistenţă dură, cu contur policiclic, dând la palpare senzaţia de microcalcifieri intratumorale.

Carcinomul papilar este parţial dependent de stimularea TSH, ceea ce explică faptul că metastazele regresează după administrarea de hormoni tiroidieni.

Pacienţii cu carcinom papilar au o concentraţie ridicată a tiroglobulinei şi antigenului carcinoembrionic.

b)b) Cancerul folicularCancerul folicular

Reprezintă 25 - 30% din carcinoamele tiroidiene, este frecvent peste vârsta de 40 de ani, predomină la sexul feminin şi prezintă un grad de malignitate ceva mai ridicat decât cel papilar, malignitatea crescând cu vârsta. Rata de supravieţuire este de 84% peste 10 ani după vârsta de 40 de ani. De obicei modificările intratiroidiene şi metastazele la distanţă persistă asimptomatic mulţi ani.

Unele cancere foliculare moderat diferenţiate sunt foarte agresive, invadând precoce structurile adiacente şi determinând fenomene de compresiune. Supravieţuirea este între 6 luni şi 12 ani.

Carcinomul folicular metastazează şi în ganglionii limfatici locoregionali dar invazia se realizează predominant pe cale hematogenă, apare adesea precoce şi interesează: osul (metastaze osteolitice), plamânul şi ficatul. De remarcat că mărimea metastazelor şi nu locul lor reprezintă un factor de prognostic pentru supravieţuire.

Clinic, carcinomul folicular se manifestă printr-un nodul tiroidian voluminos, bine circumscris.

Creşterea carcinomului folicular este parţial dependentă de TSH cu regresia parţială a metastazelor după administrarea de hormoni tiroidieni în doze supresive.

c) Carcinomul anaplazic (nediferenţiat)c) Carcinomul anaplazic (nediferenţiat)

Reprezintă aproximativ 10% din cancerele tiroidiene şi apare de obicei după 50 de ani. Este foarte malign, cu invadare rapidă a structurilor de vecinătate şi metastazare precoce şi masivă. Supravieţuirea este în medie de 4 luni (interval 1 lună - 1 an).

Clinic se evidenţiază ca o masă tumorală voluminoasă, dură, cu potenţial de dezvoltare rapid, adesea cu aspect difuz şi tendinţă marcată de invadare a ţesuturilor din jur.

Autonomia crescută faţă de TSH este probabil determinată de pierderea receptorilor pentru TSH. Carcinoamele anaplazice, având celule nediferenţiate, nu captează iodul. Rar, prin înlocuirea rapidă a parenchimului tiroidian pot apărea fenomene de hipotiroidie.

Carcinomul anaplazic are o radiosensibilitate mică şi rezistă de regulă la chimioterapie.

Carcinomul medular tiroidianCarcinomul medular tiroidian

Cu punct de plecare în celulele C parafoliculare – se asociază adesea cu alte tumori endocrine în cadrul sindromului de neoplazie endocrină multiplă tip 2.

Clinic se prezintă sub formă de noduli multipli, cu evoluţie rapidă sau lentă, şi metasazează pe cale hematogenă, de multe ori la nivel osos.

Deoarece tumora nu captează iodul, radioiodoterapia este inutilă în acest tip de cancer tiroidian.

Carcinom medular tiroidianCarcinom medular tiroidian

Aspect histopatologic de cancer medular tiroidian -

imunohistochimie pentru calcitonină

Piesa operatorie

Investigaţii paraclinice:Investigaţii paraclinice:

Pentru diagnosticul preoperator al cancerului tiroidian, există explorări orientative. Diagnosticul de certitudine este însă stabilit numai prin examen histologic postoperator.

Parametrii biologici obişnuiţi nu sunt concludenţi pentru diagnosticul unui cancer tiroidian. Unele cazuri pot să prezinte creşteri ale VSH - ului şi diferite grade de anemie.

Investigaţiile necesare pentru orientarea diagnosticului sunt:

Scintigrama tiroidianăScintigrama tiroidiană

In neoplasmul tiroidian se poate prezenta în mai multe variante, nici una patognomonică:- zona necaptantă circumscrisă (“nodul rece”);- zona necaptantă prost delimitată, cu contur şters;- fixare neomogenă;- zone captante situate în afara corpului tiroidian (metastaze tiroidiene funcţionale).

Carcinoamele tiroidiene nediferenţiate, limfoamele, carcinoamele medulare nu fixează radioiodul. Carcinoamele foliculare şi papilare pot concentra iodul radioactiv dar mai puţin decât ţesutul tiroidian normal.

Pentru a evidenţia metastazele de cancer tiroidian pe scintigramă este necesară tiroidectomia totală iniţială şi oprirea timp suficient a tratamentului substitutiv tiroidian pentru realizarea unui nivel crescut de TSH endogen.


- Nodul acaptant lob stang -


- Nodul hipocaptant lob drept -

Investigaţiile imagisticeInvestigaţiile imagistice

Ecografia tiroidiană - În general, ecografia nu poate preciza natura benignă sau malignă a nodulilor tiroidieni, dar confirmă faptul că un nodul “rece” (cu cea mai mare suspiciune de malignitate din punct de vedere scintigrafic) este solid, chistic sau are structură mixtă.

Investigaţiile imagistice de tipul tomografiei computerizate, rezonanţei magnetice nucleare, angiografiei - sunt prea costisitoare pentru investigarea de rutină a guşilor nodulare, fiind necesare pentru evidenţierea unei invazii tumorale tiroidiene.

Puncţia tiroidiană cu ac subţirePuncţia tiroidiană cu ac subţire

Examenul citologic prin puncţie aspirativă cu ac subţire este deosebit de valoros pentru diagnosticul preoperator al cancerelor tiroidiene.

Cele mai importante elemente citologice pentru diagnostic sunt:

• pentru carcinoame diferenţiate:- celularitate bogată (indiciul hiperplaziei celulare);- polimorfism celular şi nuclear;- vacuole intracelulare (mai frecvent în cancerul folicular);- celule bi- sau trinucleate (mai frecvent în cancerul folicular);- prezenţa tireomacrofagelor;- prezenţa oncocitelor (în oncocitoame diagnosticul diferenţial între “benign” şi “malign” este dificil citologic şi histopatologic).

Puncţia tiroidiană cu ac subţirePuncţia tiroidiană cu ac subţire

• pentru carcinoamele tiroidiene nediferenţiate:- celularitate bogată;- polimorfism celular şi nuclear marcat;- celule tumorale intens atipice: mici sau gigante, multinucleate sau fuziforme, mitoze atipice;- pot fi prezente tireomacrofage şi granulocite neutrofile.

• pentru limfoame maligne:- numeroase celule, predominant limfoblaşti dispuşi difuz; din punct de vedere citologic este dificil diagnosticul diferenţial cu tiroidita limfocitară cronică.

Se consideră că utilizarea coroborată a constatărilor clinice, scintigrafice, ecografice şi citologice prin puncţie tiroidiană determină o precizie a diagnosticului de 95% în cancerul tiroidian .

Alte investigatiiAlte investigatiiTiroglobulina (Tg) reprezintă cel mai bun sprijin de diagnostic dar mai ales de

urmărire a evoluţiei pacienţilor cu carcinoame tiroidiene diferenţiate (papilar şi folicular), fiind considerată “marker” al recidivelor şi metastazărilor.Tiroglobulina poate fi însă crescută nespecific şi în alte boli tiroidiene cum sunt: guşa endemică, tiroidita subacută, boala Graves.Anticorpii antitiroglobulinici au aceeaşi semnificaţie diagnostică cu cea a tiroglobulinei.

Antigenul carcinoembrionic (CEA) este folosit pentru supravegherea pacienţilor operaţi de cancer tiroidian şi în special în urmărirea recidivelor şi/sau a apariţiei metastazelor carcinomului medular tiroidian.

Calcitonina este markerul hormonal al carcinomului medular tiroidian, celulele neoplazice parafoliculare C păstrând capacitatea de sinteză hormonală. Astfel dozarea calcitoninei este utilă pentru:- diagnosticul precoce al CMT;- diagnosticul diferenţial între carcinomul medular şi carcinomul anaplazic;- diagnosticul precoce al recidivelor cancerului medular (local sau metastaze);- screeningul familial al pacienţilor cu MEN 2.

Conţinutul ADN nuclear al celulelor neoplazice oferă date importante de prognostic, fiind un “marker” al agresivităţii tumorale. Determinarea lui se face prin citomorfometrie cantitativă .

Alte investigatiiAlte investigatii

Evaluarea paraclinică a acancerului tiroidian trebuie să cuprindă de asemenea şi:

Dozarea TSH, T3, FT3, T4, FT4 - pentru stabilirea funcţiei tiroidiene;

Radiografia cervicală anterioară - pentru evidenţierea compresiunii sau/şi deplasării traheale şi a calcificărilor intratiroidiene şi Tranzit baritat esofagian de profil (pentru evidenţierea compresiunii pe esofag);

Examen ORL - laringoscopie - pentru evidenţierea compresiunii pe nervii recurenţi sau laringe.

Diagnosticul diferenţialDiagnosticul diferenţialDiagnosticul diferenţial al nodulului tiroidian unic:

Adenom - Folicular; - Coloidal; - Toxic.

Carcinom - Papilar; - Folicular; - Mixt foliculo-papilar; - Medular; - Anaplazic.

Tiroidită limfocitară cronică;Chist;Abces;Anomalii de dezvoltare: - Agenezia unui lob;

- Chist intratiroidian de duct tireoglos

Diagnosticul diferenţialDiagnosticul diferenţial

Diagnostic diferenţial al guşii polinodulare: Tiroidita limfocitară cronică;Tireotoxicoza: - Înaintea terapiei medicale;

- Secundară terapiei medicale.Infecţii: - Bacteriene;

- Virale.Adenom folicular multiplu;Chiste: - Coloide;

- Adenomatoase.Carcinom secundar terapiei de iradiere;Deficit de iod;Hiperplazia guşogen - indusă;Defecte înnăscute ale sintezei hormonilor tiroidieni.

Evoluţie şi complicaţii:Evoluţie şi complicaţii:

Evoluţia cancerului tiroidian fără tratament variază funcţie de tipul histopatologic al cancerului, dar nu depăşeşte 1 - 3 ani şi duce la moarte prin asfixie, eroziunea carotidei, tromboze ale venelor gâtului, metastazare.

La bărbaţi evoluţia spre exitus este mai rapidă.

Tratamentul cancerului tiroidianTratamentul cancerului tiroidian

Tratamentul cancerului tiroidian are ca obiective excluderea în totalitate a ţesutului tumoral urmată de substituţia tiroidiană eficientă şi este un tratament complex ce utilizează, alături de metoda chirurgicală - care este unicul tratament cu caracter de radicalitate - radioterapia, hormonoterapia şi chimioterapia.

Tratamentul cancerului tiroidianTratamentul cancerului tiroidian1. Tratamentul chirurgical este indicat la toate tumorile

maligne operabile; el este esenţial şi trebuie să îndepărteze ţesutul tumoral în totalitate sau cât mai mult şi prin urmare, nu este o intervenţie standard: extensia intervenţiei trebuie să fie adaptată cazului, dimensiunii ţesutului tumoral, invaziei ganglionare şi peritiroidiene, respectiv stadiului evolutiv şi a tipului histopatologic, motiv pentru care s-au descris şi se folosesc o gamă largă de intervenţii, unele extinse, cu pretenţii de radicalitate absolută, dar cu un grad important de sechele sau chiar de mutilare, altele mai conservatoare .

În cazul cancerelor diferenţiate, papilare, foliculare sau mixte, nu există o indicaţie de principiu de evidare ganglionară în lipsa adenopatiei clinic evidente sau/şi a examenului histopatologic extemporaneu.


Operaţia cu pretenţie de radicalitate oncologică maximă este tiroidectomia totală cu sau fără limfadenectomie, în funcţie de stadiul evolutiv al afecţiunii şi tipul histopatologic.

Tiroidectomia totală cu limfadenectomie bilaterală mai este cunoscută sub numele de tiroidectomie lărgită sau disecţie radicală a gâtului. Prin această operaţie se îndepărtează operator în afară de glandă, în totalitate, ganglionii traheo - esofagieni, mastoidieni, grăsimea gâtului (uneori cu muşchiul sternocleidomastoidian şi de necesitate vena jugulară internă unilateral) de la claviculă până la mastoidă.

Când tumora invadează viscerele compartimentului central al gâtului, o chirurgie extensivă şi extrem de mutilantă poate intra în mod cu totul excepţional în discuţie, dacă o rezecţie parţială de esofag sau de trahee permite ablaţia în totalitate a tumorii. Nu acelaşi gest este recomandabil în caz de invazie masivă a laringelui.


Complicaţiile tiroidectomiei constau din:- lezarea directă (mecanică) sau indirectă (vasculo - ischemică) a paratiroidelor, cu apariţia fenomenelor de tetanie;- interesarea nervilor recurenţi;- insuficienţa tiroidiană primară iatrogenă.

Postoperator se instituie tratament cu hormoni tiroidieni în scop substitutiv, iar în cazul neoplasmelor şi în scop supresiv hipofizar (hormonoterapie), terapie care se întrerupe numai cu ocazia explorărilor sau a tratamentului cu iod radioactiv.


2. IODUL RADIOACTIV este recomandat postoperator în cancerele diferenţiate (cancere papilare pure sau cu componentă foliculară şi cancere foliculare). Distrucţia cu izotopi I 131 se aplică asupra resturilor de ţesut tiroidian imposibil de a fi exclus chirurgical şi a metastazelor iod - captatoare loco - regionale şi la distanţă.

Cu 2 - 3 săptămâni înaintea internării, pentru stabilirea conduitei iod - distructive, tramentul substitutiv şi supresor al TSH-ului, se va realiza cu triiodotironină 80 - 100 g/zi, supresie ce se suspendă cu aproximativ 2 săptămâni înaintea administrării iodului radioactiv, urmărindu-se creşterea TSH-ului la valori de cca 50 U/ml, care să asigure o captare eficientă.

Folosirea TSH sintetic permite mentinerea terapiei de substitutie si inlatura inconvenientele sistarii terapiei si instalarii hipotiroidismului.


Doza terapeutică este precedată de o doză trasoare de 2 - 3 mCi, cu efectuarea scintigramei şi evidenţierea topografiei ţesutului tiroidian captant local sau metastatic, informaţie absolut necesară stabilirii dozei distructive.

Aceasta variază de la 50 mCi la 200 mCi, doză repetabilă la intervale de timp variabile (6 - 12 luni), în funcţie de evidenţierea în continuare a resturilor de ţesut tiroidian funcţional sau în scop de profilaxie a recidivelor, timp de 5 - 6 ani.

Cancerele nediferenţiate nu fixează iodul radioactiv şi în caz de administrare, el se va fixa pe ţesutul tiroidian încă normal - dacă acesta mai există - şi îl va distruge, favorizând mixedemul.


3. RADIOTERAPIA EXTERNĂ se recomandă postoperator în caz de:

• cancere medulare şi sarcoame - din cauza posibilei invazii ganglionare cervicale şi mediastinale;

• bolnavi cu exereză chirurgicală imposibilă sau incompletă, de necesitate, în cancerele diferenţiate;

• inoperabili şi cei cu metastaze nefixante de iod;• cancere anaplastice.Radioterapia externă în doze de 3.000 - 4.000 U

se aplică strict pe loja tiroidiană sau pe metastazele osoase.


4. CHIMIOTERAPIA. Citostaticele pot fi însă utilizate paleativ în unele situaţii, în pregătirea preoperatorie loco - regională sau în cazurile cu evoluţie rapidă şi fără răspuns la iradierea internă.

Pe cale generală sunt folosite: Adriamicina, Bleomicina, 5 - Fluorouracilul, Methotrexatul, Cisplatinul, Doxorubicinul, cu un oarecare efect tranzitor asupra metastazelor pulmonare, osoase, ganglionare, niciodată asupra celor hepatice.

Remisiunile sunt parţiale şi de scurtă durată.

PrognosticulPrognosticul

Prognosticul depinde

• de varietatea histopatologică a cancerului,

• de precocitatea şi

• corectitudinea diagnosticului şi tratamentului aplicat.

endocrinologie

Documents

Transcript of endocrinologie