Eminescu

9
SĂRMANUL DIONIS de Mihai Eminescu - rezumat Nuvela începe cu o mediataţie a autorului. Acesta susţine că trecutul, prezentul şi viitorulsunt prezente numai în sufletul oamenilor. El susţine şi ideia reîncarnarii.După scurta introducere făcută de autor începe nuvela cu adevărat.Este prezentată o searămohorâta în care ploua şi fulgera. Pe drumul satului ne este prezentat un trecător udat de ploaie.Acesta intră într-o cârciumă pentru a aştepta pâna se linişteşte ploaia. Acest trecător este Dionis.El este un copil orfan.Când s-a oprit ploaia Dionis plecă de la cârciumă spre casă. Casa era înconjurată deierburi si pereţii de abia se mai ţineau. În interior era o masă plină cu cărţi, un pat de scânduriacoperit cu paie iar pe perete era un tablou al tatălui său. Autorul face o comparaţie intre Dionisşi chipul tatălui deducând o foarte mare asemănare.Odată aşezat la masă Dionis începe a visa detaşându-se de lumea reală. În primul său visvisează că în castelul de lângă casa sa aude pe cineva cântând la pian. El este atras de acest sunetînsă visul se spulberă si Dionis se trezeşte.După ce deschide o carte acesta începe a visa. De data aceasta

Transcript of Eminescu

SRMANUL DIONIS

de Mihai Eminescu

- rezumat

Nuvela ncepe cu o mediataie a autorului.Acesta susine c trecutul, prezentul i viitorulsunt prezente numai n sufletul oamenilor. El susine i ideia rencarnarii.Dup scurta introducere fcut deautor ncepe nuvela cu adevrat.Este prezentat osearmohorta n care ploua i fulgera. Pe drumul satului ne este prezentat un trector udat de ploaie.Acesta intr ntr-o crcium pentru a atepta pna se linitete ploaia. Acest trector este Dionis.El este un copil orfan.Cnd s-a oprit ploaia Dionis plec de la crcium spre cas. Casa era nconjurat deierburi si pereii de abia se mai ineau. n interior era o mas plin cu cri, un pat de scnduriacoperit cu paie iar pe perete era un tablou al tatlui su. Autorul face o comparaie intre Dionisi chipul tatlui deducnd o foartemare asemnare.Odat aezat la mas Dionis ncepe a visa detandu-se de lumea real. n primul su visviseaz c n castelul de lngcasa sa aude pe cineva cntnd la pian.El este atrasde acest sunetns visul se spulber si Dionis se trezete.Dup ce deschide o carte acesta ncepe a visa. De data aceasta este Dan, un calugr. Danse vede pe un cmp citind o carte. Dup un timp acesta se scoal ndreptndu-se spre maestrulRuben. Maestrul Ruben i spune c este adevrat teoria egiptean a trecerii sufletului prin maimulte trupuri. El i dezvaluie lui Dan secretul crii. Astfel Dan trebuie s citeasc pagina aaptea unde sunt toate cele necesare pentru a intra in eternitate. Cnd vru s plece de la Ruben,Dan observ c acesta se transform ntr-o fiin demonic. Apare i Satan bucuros c a reuits-l prind n sfrit i pe Ruben.Dintr-o data locul aciunii se schimb in casa lui Dan(Dionis). Aici Dan vorbete cuumbra sa. Aceasta a fost martora tuturor trupurilor n care a fost sufletul lui Dan. Umbra i spunec atunci cnd s-a ntrupat n Dan el a baut din apa Lethei care l-a facut s uite totul. Tot umbrai propune desprinderea sufeltului lui Dan pentruca acesta s ajung nemuritor iarumbra sa i vaine locul. Umbra se angajeaz s noteze toate evenimentele care se petrec ct a fost plecat.Aceasta l avertizeaz c o secund n eternitate nseamn mii de ani pepmnt.Dan accept i ajunge s se vad deprtdu-se de propriul corp i ndreptndu-se spre cer.Totui el se ntoarce pentru ao lua i peMaria. Dup ce aceasta accept cei doi se ndreapt sprelun. Aici sunt nconjurai de ngeri care le ndeplinesc gndurile. Totui ei observ o poartmare care nu se poate deschide i dup care presupun ei c se afl Dumnezeu. ncercnd a-intreba pe ngeri acetia nu rspund ci doar zmbesc. Acest lucru l face s cread pe Dan c eleste Dumnezeu. El nu apuc s rosteasc tot numele c o mulime de fulger l prigonesc dineternitate.Locul aciunii se schib nc odat. De data aceasta Dan este ntins pe podea i nitemedici l examineaz. l vede i pe Ruben cruia i spune despre notiele fcute de umbra sa.Ruben gsi aceste foi ntr-un sertar. Dar deodat Dan observ c doctorii nu sunt pentru alvindeca ci doresc umbra sa ntiparit pe perete. Dan trase concluzia c Ruben l-a vndutchinuitorului de suflete.Astfel se termin nuvela propriuzis. La final intervine dinou autorul. Acesta ntreabcititorii dac i-au dat seama care este personajul imaginar Dan sau Dionis. n final Eminescusubliniaz ideia vieii ca teatrul.Cu privire la trecerea sufletului de la un corp la altul Eminescu d un citat din ThophilleGautier: mi pare c-am trit odat n Orient, i cnd n vremea carnavalului m deghizez cuvrun caftan, cred a relua adevratele mele vesminte. Am fost ntodeauna surprins c nu pricepcurent limba arab. Trebuie s-o fi uitat.

"Cezara" de Mihai EminescuCezara din nuvela cu acelai nume de Mihai Eminescu este o tnr frumoas, fiica marchizului Bianchi, un om srac, desfrnat, juctor, care e dispus s-i vnd fiica marchizului bogat Castelmare dac i s-ar plti preul pe care l cere.Menit lui Castelmare, Cezara se ndrgostete de un tnr clugr Ieronim i, vrjit de frumuseea angelic a acestuia, i sugereaz pictorului Francesco ideea c tnrul clugr pe care l-a vzut n strad ar fi cel mai potrivit model pentru lucrarea Cderea ngerilor.Tnr, frumoas i nsetat de iubire, ntreaga fptur a Cezarei tresare atunci cnd Ieronim intr n atelierul pictorului. Aflndu-se dup un paravan ce ascundea patul artistului de atelierul acestuia, Cezara triete, n momentul n care Francesco schieaz pe pnz trsturile neordinare ale feei lui Ieronim, nite tulburri pe care nu le-a mai simit niciodat pn atunci, tremura [] ca varga i i-ai fi auzit clnnirea dinilor dac n-ar fi inut gura strns ncletat.Cezara este contient de frumuseea sa (O femeie frumoas i tnr, cci tiu c sunt frumoas), dar, n acelai timp, este att de pe de-a-ntregul cuprins de iubirea pentru Ieronim, nct reuete s dea la o parte vlul ruinii i i se destinuie tnrului clugr ntr-o scrisoare, recunoscnd c ar fi fericit s-i fie servitoare, s se afle n casa n care el locuiete. Rspunsul pe care l primete de la Ieronim pare a fi nite reflecii filozofice privind trecerea omului prin lume, lucrurile prestabilite (despre care Euthanasius vorbea mai devreme, n scrisoare lui ctre Ieronim) care i sunt date omului s le fac, acesta avnd numai eronata impresie c face ce vrea. Ieronim i dorete s nu se amestece n aceast deertciune a lumii, s nu se complac n aceast plcere dobitoceasc, n reproducerea n muinoiul pmntului de viermi noi cu aceleai murdare dorine n piept. De aceea, acceptarea iubirii Cezarei nseamn pentru el coborrea de pe piedestal i amestecarea cu mulimea.Cu toate acestea, Ieronim nu poate rezista ordinii fireti, naturale care le-a fost dat fiinelor vii i se ntlnete, ntr-o noapte lucie, cu aerul [] nins de razele lunii, cu Cezara n grdina palatului Bianchi, unde-i mrturisi Cezarei iubirea pe care o nutrete pentru ea, aceast regin a sufletelor [], curat ca izvorul, mldioas ca chiparosul.Urmrit de Castelmare dup plecarea din grdina palatului Bianchi, Ieronim l rnete pe acesta n urm ncierrii, cu sabia pe care i-o adusese Cezara din palat. Din cauza aceasta, este nevoit s fug, ntruct Castelmare este nepotul i motenitorul guvernatorului oraului, iar duelurile erau interzise prin lege. Fuge, fiind ndemnat i de Cezara printr-o scrisoare pe care o primete n dimineaa de dup lupta cu Castelmare, i ajunge pe insula cu priveliti edenice a lui Euthanasius.n ziua n care trebuia s aib loc cstoria Cezarei cu Castelmare, marchizul Bianchi muri de apoplexie, fapt care-i permitea Cezarei s amne cununia cu un an anul de doliu. Pentru a nu fi urmrit de marchizul Castelmare, la sugestia pictorului Francesco, Cezara prsete oraul i se retrage la o mnstire de maici din apropiere. Aici, notnd n apa cald a nserrii, ajunse i ea la stncile dup care se deschidea o panoram cereasc. Era insula lui Euthanasius, al crei mprat era acum Ieronim, dup moartea unchiului su.ntlnirea Cezarei cu Ieronim, pe care l credea mort, dup ce auzise c barca lui Francesco, cu care iubitul ei plutise n larg, a fost gsit distrus la rmuri, li se pru ambilor un vis, o nebunie, o prezen permanent a celuilalt n mintea i inima fiecruia dintre ei:Ah! Gndi ea zmbind, ce nebun sunt pretutindenea el, n frumuseea nopii, n tcerea dumbrvilor. El s-apropie El credea asemenea c are-o-nchipuirea aievea naintea lui.

Geniu pustiu

Dumas zice c romanul a existat totdeauna. Se poate. El e metafora vieii. Privii reversul aurit al unei monede calpe, ascultai cntecul absurd al unei zile [...] extragei din asta poezia ce poate exista n ele i iat romanul acestea sunt rndurile de nceput ale romanului Geniu pustiu, o capodoper eminescian ce se numr printre crile de care rmi cumva ndrgostit

Privit n articulaiile lui profunde, dincolo de orice aparent discontinuitate dintre primele dou pri (eseistice) i ultima (epic), Geniu pustiu este un roman poetic n care experiena spiritual proprie, transpus n ficiune, se convertete n mituri lirice de o semnificaie deosebit pentru configurarea structurii genialitii creatoare eminesciene (lund n considerare, bineneles, i toate imperfeciunile ce s-ar putea gsi acestui text de tineree). Mai mult dect att, viaa, cu implicaiile ei, cu trrile ei, este transfigurat ntr-o viziune oarecum fantastic, dar nu n sensul fantasticului, ci n sensul pe care l presupune poemul n proz. Personajele, fiinele de hrtie, sunt voci lirice, mti ale poetului nelinitit i arztor (n acest sens, amintesc faptul c a fost propus un alt titlu al romanului, prin 1870-1871, respectiv Geniu furtunatec), care interogheaz lucid realitatea i existena ntr-o pornire de cuprindere i comprehensiune a istoriei i, n esen, a ntregului univers.

Mihai Eminescu i deleg autoritatea sa unui narator personaj, care cuget asupra condiiei sale, ntr-un Bucureti melancolic. ntr-o cafenea l ntlnete pe Toma Nour, un june n care gsete un Tasso (poet italian), pe care s-l studieze mai de aproape. ntre cei doi se leag o strns prietenie i dup plecarea lui Toma n strintate din cauza unei boli care se va dovedi fatal pentru erou, acesta i trimite lui Eminescu manuscrisul biografiei sale. Urmeaz pagini din viaa zbuciumat a lui Toma, unele dintre cele mai frumoase pagini de literatur care s-au scris vreodat Avnd o copilrie srac, Toma rmne fr mam de la o vrst fraged, ns tatl, din puinul su, reuete s-l dea la coal. Acolo l cunoate pe Ioan, care i devine prieten de suflet i alturi de care va tri cele mai triste momente din via.

Toma i este ca un nger pzitor lui Ioan atunci cnd iubita lui prsete lumea celor vii, ns dragostea nu-l ocolete pe erou, el ndrgostindu-se de un nger de marmur, de Poesis, sora Sofiei (iubita lui Ioan). Iubirea dintre Toma i Poesis este sublim; amndoi sraci, aveau ca unic bogie sentimentele lor sincere. Dar acest amor timid ca al columbilor de argint cade n anul durerei 1848 (coordonat temporal a romantismului), cnd Poesis moare, iar Toma descoper c matroana vetrei sale, era ntreinut de un conte care i pltise i cortegiul funerar. i va fi alturi n acest impas pentru puin timp, Ioan, care l prsete, lsndu-i casa. Toma nu poate s rmn izolat n casa bunului su prieten, izolat printre picturile acestuia i se rentoarce acas la tatl su.

Revoluiunea ardea n cmpia Transilvaniei, ns Toma avea o atitudine indiferent, sufletul su era pustiit. n urma unui conflict interior, Toma i alctuiete un arsenal de lupt rudimentar i pornete la rzboi. Este martorul unor scene de o cruzime ieit din comun, ns are tria de a rzbuna moartea unei fete de preot, Maria, prin incendierea casei n care se aflau canibalii. l ntlnete i pe Ioan i ca doi adevrai soldai vor lupta pentru aprarea pmntului strbun. n timpul revoluiei l vor omor i pe contele maghiar, care fusese o piedic pentru iubirea dintre Toma i frumoasa Poesis. Din pcate, Ioan i pierde viaa pe frontul de rzboi, fiind ngropat de Toma. Dup ce i dau o lecie unui morar pentru c trdase armata romn, urmeaz imaginea terifiant a cmpului de lupt, n care moartea devenise starea cea normal.

Deznodmntul romanului l readuce n prim-plan pe Toma, care dup ce revoluiunea se sfrise, se rentoarce acas la btrnul su printe. n ultimele rnduri ale operei, dup ce i ngroap tatl, care adormise de btrnee, Toma Nour afirm, autocaracterizndu-se: ntristarea-mi intrase-n inim, ntristarea i pustiul. Tortura sufleteasc a protagonistului provine, ca i la eroii byronieni, dintr-o exacerbare a sensibilitii i a luciditii, explicabil la naturile nzestrate genial, aa cum afirma Schopenhauer. La fel cum comenteaz i Mihai Drgan, suferina s-a aliat tot mai mult cu o profund contiin a damnrii care-l proiecteaz definitiv pe erou ntr-o zon a tragicului, tocmai aceast suferin, premis a unei neliniti metafizice, devine un atotputernic vis al creaiei, pe care Eminescu l-a folosit ca o arm mpotriva timpului

Geniu pustiu se continu cu povestirea intitulat Poesis, n care Toma, acas la iubita lui defunct (la Cluj), citete o scrisoare n care aceasta i explic motivele trdrii sale, respectiv srcia i i ia rmas bun: Adio, copilul meu! Te iubesc! Gndete-te la mine de voi putea, voi gndi i eu numai la tine, numai. Nu m respinge, copilul meu las-m s fiu a ta

Naratorul personaj i cere iertare de la Poesis, strngnd aerul camerei la pieptul su, dndu-i seama c aceasta se sinucise din cauz c nu putea s fie alturi de el. Sfritul istorisirii este ncrcat de un profund dramatism, specific romantic: Acea epistol coninea toat istoria mea. Iubirea dintre cei doi nu se mplinete, cuplul nu poate s depeasc interesele exterioare i lumea meschin, eroii fiinndu-se ntr-o lume n care s-au confruntat nu numai cu indiferena i cu scepticismul unei generaii blazate i nfrnte n elanurile ei spirituale, dar mai ales cu limita nsi ntr-o societate n care valorile adevrate s-au degradat, iar nonvalorile tenace au ajuns s-i dea un alt curs de evoluie dect cel firesc

Cu alte cuvinte, Geniu pustiu este mai mult dect un roman, nucleu al crezului artistic eminescian este poezia ultimului romantic este visul nemplinit al unui suflet neneles de unii, apreciat, idolatrizat de muli dar i criticat de alii

Geniu pustiu sau biografia unui surs care s-a stins n cenua proprie, dar care prin fiecare lectur renate; o lacrim pe obrazul unui nger care nu mai tie s se ntoarc n Rai

Geniu pustiu sau lupta cu eul pentru mplinirea unui ideal, o lupt fr sfrit

Undeva, cndva Geniul nc mai sper

Nu cred (sau nu vreau s cred) c geniul a renunat la lupt i s-a consolat n a se fiina ntr-un pustiu inefabil pentru c Geniul pustiu trece peste nemrginirea timpului este oriunde i poate nicieri Oare este prea devreme sau prea trziu s ncercm s-l nelegem?

P.S. Oare unde vom gsi cuvintele ce pot exprima adevrul unui Geniu pustiu?