Eliberati-va de cunoscut!>CALEA INIMIImai 10th, 2011 ellenamihaela Autocunoastere 0 Comments http://ellenamihaela.tb.ro/2011/05/10/calea-inimii/

SECRETUL ESTE CA NU E NICIUN SECRET

Inainte de plecarea la o conferinta despre hipnoza la care urma sa tin o prelegere am cautat in biblioteca o carte pe care sa o iau pe drum. In timp ce scoteam o carte de pe raft, o alta mi-a cazut la picioare: Daca il intalnesti pe Budha pe drum, omoara-l!de Sheldon B. Kopp. Am luat-o ca pe un semn sa recitesc cartea aparuta in 1972 si care are subtitlul Pelerinajul pacientilor de psihoterapie.Cateva paragrafe fac rezumatul cartii: Modul Zen de a vedea adevarul este acela de a-l vedea cu ochii de zi cu zi. Problemele apar doar atunci cand iti pui intrebarea detasat, fara sa implici inima. Omul nu are nevoie de un anumit raspuns pentru. a-si gasi pacea. Tot ce are nevoie este sa capituleze in fata propriei existente, sa inceteze cu intrebarile inutile si goale. Secretul iluminarii este ca atunci cand iti este foame. mananci si atunci cand esti obosit, dormi.Maestrul Zen atentioneaza: Daca va intalniti cu Budha pe drum, omorati-l! Aceasta atentionare spune ca niciun inteles care vine din afara noastra nu este real. Starea de Budha a fiecaruia dintre noi a fost deja obtinuta. Trebuie numai sa o recunoastem. Filozofia, religia, patriotismul reprezinta toate idoli gaunosi. Singurul inteles in vietile noastre este acela pe care il gaseste fiecare dintr noi. Sa il omoram pe Budha pe drum inseamna sa distrugem speranta ca orice din afara noastra ne-ar putea fi maestru. Nimeni nu este cu nimic superior altuia. Nu exista mame si tati pentru adulti, numai surori si frati.Kopp sustine invataturile Zen, cu intelepciunea unui vrajitor Yaqui care afirma despre cunoastere ca nu este ceva ce trebuie cautat si obtinut. In schimb, el ne sfatuieste sa lucram asupra incercarilor vietii, cum ar fi emotiile bazate pe frica pe care avem nevoie sa le spulberam. Acestea reprezinta inamicii nostri naturali pericolele care ne pandesc pe majoritatea dintre noi. Dominarea fricii conduce la claritate, ceea ce, la randul sau, conduce la nevoia de a renunta la indoiala de sine, ceea ce conduce la o alta lectie si apoi la alta. Cu alte cuvinte, fiecare realizare genereaza un nou obstacol de depasit. Intregul proces furnizeaza invatare si evolutie spirituala. Dar, pentru a aduga o alta dimensiune acestei gandiri, vrajitorul Yaqui mai spune ca nimic nu conteaza, pentru ca importanta unei experiente nu rezida in experienta insasi, ci in modul in care alegeti sa percepeti respectiva experienta. Exista multe cai pe care puteti trece prin incercarile vietii voastre, cu toate ca vrajitorul va va spune si ca orice cale este numai o cale si ca toate caile sunt la fel. Toate duc nicaieri. Dar, ca fiinte umane, noi vom alege o cale anume pentru a ajunge dintr-un punct in altul. Calea unuia poate fi biserica catolica, un altul poate alege meditatia, altul poate deveni un impatimit al exercitiilor fizice. Calea mea este calea bazata pe metafizica Zen. Intrebarea pe care sa v-o puneti este: Inima e implicata in calea mea? Daca da, urmati-o.sursa: Dick SutphenTop of Form

Bottom of FormCUPLUL IN RELATIEALCHIMICA01Iul2011Scrie un comentariuby ellenamihaela in Autocunoastere, Psihologie Alchimia relatieide Tom Kenyon

Multi dintre noi trateaza relatiile in aceeasi maniera in care este jucat pokerul. Facem tot posibilul ca sa obtinem pozitia avantajoasa de control. Iar daca nu ne reuseste acest lucru, facem cacialma.

Ne prefacem ca avem carti pe care nu le avem. Amagim. Mintim.Si, chiar daca acesta este modelul pentru multi aflati intr-o relatie, in era noastra post moderna, el nu este modelul pentru Relatia Sacra, asa cum este ea descrisa in Manuscris.Permiteti-mi sa fiu foarte sincer aici. Relatia Sacra nu este pentru toata lumea. De fapt, banuiesc ca sunt mult mai putine persoane capabile sau macar dispuse sa o initieze, decat numarul de persoane care prefera sa joace jocuri emotionale de carti.Acest gen de relatie cere sinceritate maxima atat fata de tine insuti, cat si fata de partenerul tau. In loc sa ne ascundem cartile, le etalam pe toate pe masa. Toate sperantele noastre, toate fricile noastre, toate gandurile noastre marunte si de gelozie, toata siretenia noastra: toate acestea sunt expuse la lumina clara a constientei, pentru ca partenerul nostru sa le vada. Iar el trebuie sa faca la fel. Nu va functiona, daca exista usi secrete nedescuiate, cu gandul la evadarea mentala. Nu va functiona, daca cei doi partenerii nu sunt impecabil de sinceri unul cu altul.Iar motivul pentru acest gen radical de sinceritate este ca, fara ea, Alchimia Relatiei nu poate avea loc. Acum, s-ar putea ca acesta sa fie un termen nou pentru multi chiar si pentru cei care studiaza alchimia interioara intrucat dinamica relatiei intime este rareori discutata in cadrul celor patru curente alchimice majore (egiptean, taoist, tantra yoga si tantra budista).Ma gandesc, asadar, ca ar fi bine sa definesc ceea ce vreau sa spun aici si sa stabilesc un gen de fundament. Ca toate tipurile de alchimie, acest gen de lucrare are de-a face cu schimbarea formei, intr-o alta. In acest caz, forma o constituie interdinamica ce a devenit obisnuita intre doi oameni. Dupa un timp, oamenii au tendinta de a intra in rutina. Insufletirea care a existat la inceputul relatiei incepe sa dispara. Ambele persoane devin mai mult sau mai putin constiente. Realitatea dura este ca este nevoie de vigilenta continua si de efort, ca sa mentii o relatie constienta si plina de viata.Multe relatii esueaza, deoarece partenerii fie ca nu sunt dispusi, fie ca nu pot face eforturile necesare ca sa le sustina. In loc sa se bucure de noutatea fiecarei clipe din cadrul relatiei, cu timpul, se infiltreaza un fel de monotonie; ceea ce inainte obisnuia sa fie captivant, acum este plictisitor. Mai rau decat atat, se instaleaza un fel de letargie psihologica si emotionala, iar amandoi partenerii cad prada efectelor deprimante ale inconstientei.Acest gen de inconstienta este clopotul de inmormantare pentru constienta psihologica si intelegere; si, desi el este rareori mentionat, acest gen de inconstienta are un efect negativ si asupra vietii spirituale a unei persoane.Asadar, forma care trebuie sa fie schimbata in cadrul unei relatii este exact forma interactiunilor ce au loc, de obicei, intre cei doi parteneri.Ca in toate tipurile de alchimie, pentru ca reactiile sa se produca, trebuie sa existe un vas. Iar in aceasta situatie, el este vasul sigurantei si aprecierii, care ofera recipientul pentru transformare.Daca lipseste siguranta si aprecierea, acest tip de alchimie nu poate fi realizat. Iar daca te-ai decis ca vrei sa incerci acest tip de alchimie, in relatia ta, iti sugerez ca mai intai sa faci o analiza. Sa evaluezi, cu sinceritate, daca simti siguranta si apreciere in relatie. Daca nu le simti, iti vei irosi timpul incercand sa realizezi acest tip de alchimie, cu partenerul tau actual. In schimb, iti sugerez sa iti concentrezi eforturile asupra practicilor solitare, mentionate in Manuscris. Daca totusi vrei sa incerci, incepe sa ii vorbesti partenerului tau despre aceste sentimente de nesiguranta si lipsa de apreciere, pe care le simti. Doar daca si doar atunci cand ele sunt rezolvate ar trebui sa te gandesti sa te angajezi in acest tip de alchimie.Asadar, acum avem doua dintre cele trei elemente necesare alchimiei: ceva care sa fie transformat (tiparele obisnuite de interactiune) si vasul (plasa de siguranta, daca vrei, a relatiei in sine). Este necesar si un al treilea element; iar acesta este, desigur, energia necesara pentru a declansa reactia. De obicei, in relatii exista multa energie, sub forma de tipare nervoase, sperante, frici si dorinte. Vom ajunge imediat si la ele, insa acum vreau sa vorbesc despre otel.Sinele nostru psihologic se aseamana mult cu sabiile confectionate din oteluri aliate. Ele au fost forjate in turnatoria severa si fiebinte a copilariei noastre, in solicitarile formatoare ale experientelor noastre de inceput. Aceasta perioada timpurie din viata este cea care reuneste elementele sufletului nostru. Si, asemenea otelului, acest proces a fost realizat in conditii de presiune si temperatura foarte ridicate. Unii dintre noi au fost abuzati de parinti autoritari, total reci sau chiar distructivi. Unii dintre noi au fost lasati de capul lor, fara sa li se ofere niciun fel de sprijin sau de indrumare. Iar fiecare tip de relatie parinte/copil se incadreaza intre aceste doua polaritati. Posibilitatile de presiuni existente in copilarie sunt efectiv nesfarsite si la fel sunt si aliajele psihologice ce rezulta din aceste tipuri de experiente.In multe grupuri de dezvoltare personala, se vorbeste mult despre copilul interior si, chiar daca in mod sigur are valoare sa iei legatura cu acest sine mai tanar, acest lucru nu este intotdeauna incantator. Mitul nostru cultural este ca anii din copilarie constituie o perioada de inocenta, o perioada in care totul e in regula cu lumea. Pentru unii copii, acest lucru este adevarat; pentru multi altii, nu este deloc asa.Imi amintesc ca acum cativa ani ma aflam in casa unui coleg terapeut, la o petrecere. Majoritatea adultilor de acolo lucrau ca terapeuti, psihologi sau psihiatri. M-am trantit pe o canapea imensa si, in timp ce sorbeam din paharul cu Pepsi, am observat un eveniment remarcabil. Unul dintre terapeuti venise la petrecere cu fiul sau si cu prietenul cel mai bun al fiului sau. Era clar ca cei doi copii erau prieteni. Jucau un fel de joc de carti si asteptau, plini de respect, sa le vina randul. Nu era niciun fel de tentativa de a trisa, parand sa se afle intr-o atmosfera de camaraderie.Apoi, tatal baiatului a intrat in camera si i-a intrebat pe amandoi daca aveau nevoie de ceva. Cei doi l-au privit cu fete de inger si au zambit. Nu, au raspuns ei, cu cea mai dulce voce de baietel. Tatal si-a batut usor fiul pe spate si, in timp ce iesea din camera, l-a batut cu nonsalanta pe spate si pe prietenul fiului sau. Pentru o clipa, fiul sau a privit incidentul cu un dezgust cumplit. Puteai observa ca nu ii venea sa-si creada ochilor. Dupa care, in timp ce tatal sau a intrat in cealalta camera, fiul sau s-a dat in spate si l-a pocnit in fata pe cel mai bun prieten al sau!Aceasta nu era deloc inocenta copilariei. Aceasta era furia copilariei. El nu era dispus sa imparta afectiunea din partea tatalui sau, nici macar cu prietenul sau cel mai bun. Acest gen de gelozie este caracteristic mamiferelor superioare, iar noi suntem, cu toate iluziile noastre auto-laudative ale auto-suficientei, inca mamifere. Oricat de sus ajungem din punct de vedere spiritual, atata timp cat vom trai, vom avea trasaturi in comun cu fratii si surorile noastre mamifere.Viata launtrica a unui copil este deseori mult diferita de cum si-o imagineaza cei din jurul sau. Fiind inconjurat atat de pericole, cat si de oportunitati, viata sufleteasca a unui copil este direct modelata de felul in care el alege sa le trateze. Intr-un sens, nu conteaza daca e vorba de ceva cum ar fi o amenintare a vietii, un parinte alienat mintal, un agresor sexual de copii sau ceva aparent inofensiv, cum ar fi cu cine sa mearga la balul bobocilor. Cu toate ca impactul pe care il are faptul de se lupta pentru viata sa, ar putea foarte bine amprenta comportamentul unui copil pentru mult timp, pana in varsta adulta, deciziile minore din viata cum ar fi, cu cine sa socializeze sau nu au si ele impact. Toate aceste decizii minore si majore creeaza temperatura si presiune psihologica interna. Aliajele personalitatii cuiva se contopesc sau sunt distruse prin foc. In momentul in care devenim adulti, sabia a fost calita, iar aliajul personalitatilor noastre s-a intarit.Unii dintre noi ies din aceasta turnatorie a copilariei avand ascutisurile sabiilor tari ca piatra; iar cele ale altora dintre noi sunt tocite. Unii dintre noi isi pastreaza taisurile, iar altii par sa nu poata pastra niciodata nimic.Lucrul cel mai important in legatura cu otelul este ca, odata ce iese din turnatorie, el tinde sa ramana in forma sa originala. Iar unul dintre putinele lucruri ce pot vreodata reconfigura aliajul, survine daca otelul devine la fel de fierbinte ca atunci cand a fost format.In lucrarea alchimica a Relatiei Sacre, noi intram, in mod voluntar, inapoi in turnatorie. Temperatura care apare intre doi oameni, atunci cand exista frictiuni intre nevroze ale fiecaruia din cei doi, poate deveni destul de ridicata. Daca ambele persoane pot gasi curajul de a fi total sincere cu ele insele si una cu cealalta, in aceste momente incandescente, aliajele psihologice pot fi modificate. Atunci, in relatie patrunde un nou tip de insufletire, alimentat de energia adevarului psihologic.Treaba este ca cei mai multi dintre noi vor face aproape orice ca sa evite incarcatura psihologica. Atunci cand ajungem sa ne simtim inconfortabil, multi dintre noi parasesc Iluzia. Pentru unii, acest lucru inseamna literalmente sa isi faca bagajele si sa plece din oras sau cel putin in alta parte. Pentru altii, acest lucru inseamna ca sunt prezenti fizic, dar ca nu mai sunt prezenti emotional. Devenim indiferenti. Devenim roboti. Ne miscam si vorbim, aproape ca atunci cand suntem normali, insa ne-am retras departe, foarte departe, in interior. Altii se anesteziaza cu alcool sau droguri. Iar unii o fac cu ajutorul televiziunii. La urma urmei, noi, oamenii, suntem foarte destepti si creativi. Putem gasi tot felul de metode de a evita sa ne confruntam cu noi insine. De fapt, ele sunt mult prea numeroase, ca sa le enumar aici. Insa cred ca intelegi ideea. Banuiesc ca intrebarea reala de aici este ce faci atunci cand, din punct de vedere psihologic, lucrurile devin prea fierbinti pentru gustul tau? Ce faci atunci cand esti pe punctul de a simti ceva ce nu vrei sa simti?Pentru cei care se afla intr-o Relatie Sacra, astfel de sentimente sunt o chemare la a fi prezenti. El este un moment in care sa fii total sincer si in care ambii parteneri sa isi exprime sentimentele adevarate, oricat de stanjeniti sau de speriati ar putea fi cei doi. Spunandu-si adevarurile unul altuia, in dinamica relatiei patrunde un element insufletitor. Sinceritatea psihologica duce la intelegere psihologica Iar odata cu intelegerea, exista sansa pentru constienta, iar odata cu constientizarea poate avea loc schimbarea.Acest capitol nu prea este un manual pentru Alchimia Relatiei. El este in principal, cred eu, o prevenire. Magdalena s-a referit la acest lucru, in Manuscris. Ea l-a numit obscuritati in calea zborului. Suna minunat de exotic, nu-i asa? Ei bine, in clipa in care obscuritatea este, in mod clar, in fata ta, nu este ceva foarte exotic. Si nu e o senzatie foarte exotica, atunci cand turnatoria relatiei devine atat de incandescenta, incat simti ca te topesti (din punct de vedere psihologic, asta e). Este nevoie de curaj sitarie sufleteasca, casa stai in turnatorie, atunci cand fierbinteala incepe sa-ti slabeasca stabilitatea imaginii pe care o ai despre tine insuti. Putini dintre noi sunt dispusi sa arate ca sunt caraghiosi, speriati, meschini sau gelosi. Iar de multe ori vom recurge la mijloace elaborate, ca sa ascundem aceste sentimente, de noi insine sau de altii.Insa, in Relatia Sacra, aceste lucruri ies, in mod invariabil, la suprafata, la fel ca namolul de pe fundul unui butoi, care a fost tulburat. Lucrul important este sa intelegi ca asta nu inseamna ca o faci (Relatia Sacra) gresit; el inseamna ca e posibil sa o faci bine. Asa cum a spus Magdalena, in Manuscris: puterea alchimiei extrudeaza sau scoate afara zgura. Acest lucru poate fi fascinant, atunci cand zgura este indepartata din partenerul tau, insa e intr-adevar infricosator, atunci cand ea iese din tine. Ceea ce face ca Relatia Sacra sa fie sacra, este ca ea e intr-adevar o cale dumnezeiasca de a fi. Radacina cuvantului sacru inseamna, de fapt, a intregi [in engleza, holy: sfant/sacru si whole: intreg/ total/ teafar. N.tr.]. Asadar atunci cand facem ceva care creeaza intregire (in acest caz, intregire psihologica), suntem angajati intr-un act sfant sau sacru.In creuzetul sigurantei, sinceritatii si aprecierii reciproce, e posibil sa fie faurit/forjat un nou tip de sine. Acest nou sine este, din punct de vedere psihologic, mai sincer, mai constient si mai liber decat omologul sau de dinainte de a intra in turnatoria relatiei. Si, asemenea pasarii Phoenix care se naste din propria-i cenusa, acest sine are aripi. El poate zbura in locuri pe care, inainte, si le putea doar imagina.Exista aici taine si comori care ii asteapta pe cei care au curajul sa patrunda in adancurile lor insisi si ale partenerilor lor. Asa cum am spus, ea nu este pentru toata lumea. Probabil ca vei sti daca esti un candidat potrivit, pentru ca o vei simti in sufletul tau, in inima ta.Daca intri pe acest drum, sa stii ca nu exista manuale. Exista prea putina indrumare de pret, in exterior. In mod traditional, calea spre spiritualitate a fost una a solitudinii. Si, chiar daca celor care sunt intr-o Relatie Sacra, le-ar putea fi necesare perioade de solitudine, ceva s-a schimbat. Ei consimt sa mearga impreuna pe calea spre Divinitate, unul langa altul, prin rai si prin iad, pe piscurile stralucitoare, in care toate lucrurile sunt dintr-odata limpezi ca si cristalul, si prin vaile intunecate ale mortii psihologice, in care ti-e greu pana si sa-ti vezi piciorul pasind in fata celuilalt. Si totusi, din intunericul faptului de a nu sti, incepe sa rasara o profunda forta primordiala. Ea necesita un tip neobisnuit de treime sfanta trei lucruri, pentru ca ea sa-si indeplineasca sarcina cea mai sfanta siguranta reciproca, sinceritatea psihologica si aprecierea celui iubit.Sa aveti o calatorie grozava! Acest articol a fost preluat din cartea Magdalen Manuscript/ Manuscrisul Magdalenei (ORB Communications).RACUL- Portretpsihologic28Iun20112 comentariiby ellenamihaela in Psihologie

O apa linistita

Personalitatea tipului Rac se construieste de obicei pe trunchiul unui temperament limfatic care, destul de tardiv, conditioneaza o viata fiziologica lenesa si lenta. Nativul nu pare grabit sa creasca si zaboveste cu complezenta in copilarie. Oricare ar fi formula sa vagotonic, digestiv- el se prezinta ca un vegetativ al carui suflet se scalda intr-o mare de senzatii difuze, de impresii vagi, infasurat intr-o tesatura de vise si apetituri, unde comanda in primul rand necesitatile elementare: foamea, setea, somnul Cu siguranta ca nu exista alt caracter la care trupul sa apese atit de greu asupra sensibilitatii. Imbibat de limfa, de seva, tipul Rac se insufleteste la nivelul fortelor obscure ale subconstientului, ale instinctului, ale senzorialitatii, de unde se ridica incet la suprafata, ca o faptura care tot amana momentul in care sa-si sparga cochilia pentru a iesi din cuib si a-si lua zborul. Da impresia ca traieste retras din realitatea exterioara, ca animalul care isi duce exitenta sub o carapace in interiorul careia se deapana o viata tacuta si nocturna. Rand pe rand va fi socotit sedentar, contemplativ si astenic; i se va atribui un caracter curgator, va fi vazut in somnul vietii. Va aminti de asertiunea ca apele linistite sunt cele mai adanci; in apropierea apelor sale originare, va ramine mai mult sau mai putin cufundat intr-o noapte deschisa in acelasi timp spre abisurile negre ale placerilor narcisiace si spre abisurile paradisiace ale angajarii spirituale. In tacerea interioara se poarta dialogul dintre sufletul animal si sufletul angelic.

Complexul matern

Cautati mama si veti da peste Rac! Nimic surprinzator ca aceasta faptura in interiorul sau mica, frageda, copilaroasa, delicata, vulnerabila este ispitita, intr-un prim reflex, sa se replieze in sine si sa se refugieze in blanda siguranta a sanului matern! Mersul inapoi al racului reprezinta, aici, atasamentul de copilarie, adica de mama de care nu poate fi despartit copilul: mama-hrana, mama-siguranta, mama-tandrete. Nativul din Rac creste cu ochii pironiti asupra mamei, intorsi spre trecut. Devenit adult, isi aminteste cu emotie de copilarie si de familie; revine in locurile unde a crescut; reminiscentele, regretele si nostalgiile ocupa un loc important in viata sa psihica; se oglindeste in trecutul sau si orice imagine este pentru el o amintire (Proust).Identificarea cu mama face din barbatul Rac un feminin: este inclinat spre pasivitate, receptivitate, emotivitate, cu o sensibilitate feminina si gust pentru interior, casa, lucrurile intime Nevoia sa de siguranta il poate face timid, temator, pudic, putin dezarmat in fata asprimilor vietii. De unde deriva dificultatea de a trai in exterior a acestei fiinte facuta pentru interior, pentru a patrunde inauntrul lucrurilor si a crea o ambianta intr-un cadru dat.Daca identificarea materna este mai accentuata, poate aparea un adevarat complex care risca sa duca la tulburari in afirmarea personala. Umilul devine becisnic, supus, dependent, cautand protectie in dorinta inconstienta de a ramine copil. Constiinta Racului se aduna in sine, nativul aflandu-se pe drumul spre autism: hoinar, salbatic, cu capul in nori, cautand singuratatea, cartile si alte intilniri intre patru ochi care ii favorizeaza retragerea in sine. Exterior, acest hiperemotiv traieste inecat in nesiguranta; usor ranit de viata, ramine mult timp marcat de o singura clipa de fervoare. Viseaza deci sa se inchida intr-o viata confortabila, se refugiaza in afectiuni puerile, in reactii egocentrice, obiceiuri, superstitii traind intr-o atmosfera semimagica.Aceasta retragere trece adesea drept indiferenta (el, care este cel mai sensibil dintre oameni!). Acest hipersensibil ajunge chiar sa se rupa de ambianta; schizoid, este in acelasi timp atat de introvertit incat nu-l mai intereseaza decat ceea ce se petrece in intimitatea sa. Primejdia care-l paste este sa-si creeze un intreg univers interior pe care sa-l substituie apoi lumii exterioare. Constructiile imaginare, refugiile artistice, a caror figura curenta este bovarismul, dezvaluie faptul ca nativul s-a repliat intr-o atitudine facila in fata efortului de a se adapta la realitate. Nu orice Rac ajunge pana acolo sau, mai degraba, nu da inapoi pana in acest punct dramatic! Dar ca sa intelegi pe cineva trebuie sa-l sesizezi in aspectul sau negativ posibil ca si in aspectul sau pozitiv actual. Si nimic nu ii e mai util unui Rac decat sa-l ajuti sa-si risipeasca ceturile, in care vede inaintind impotriva sa fantomele pe care le-a produs. Trebuie totusi sa recunoastem ca existenta unui Rac nu este o experienta usoara si confortabila: din cele douasprezece tipuri zodiacale, Racul e cel mai emotiv, cel mai sensibil; ce este atunci surprinzator in faptul ca e mai vulnerabil decat ceilalti?Pe de alta parte, drumul sau in viata consta in general in a-si vedea eul infruntand aventura in profunzime, catre sursele interioare. Or, daca experienta asta poate sa fie cea mai bogata dintre aventurile omenesti, ea poate fi, trebuie s-o admitem, si cea mai dureroasa. Totul depinde, in final, de natura complexului matem. Cu cat Racul ramane mai dependent de mama sa, supus tardiv influentei ei psihice, cu atit mai mult el poate sa se teama ca trebuie sa infrunte incercarea vietii.Sa semnalam acum si ca exista o varietate de Rac care, razvratit fata de mama, traieste sub imperiul opozitiei: mama este criticata, combatuta, respinsa, mai mult sau mai putin detestata; o data cu ea sunt discreditate si toate valorile pe care le reprezinta: sensibilitatea, intuitia, irationalul Dar oare acesti Raci rationali, uscati si reci, au reusit, cu adevarat sa taie cordonul ombilical psihic? Reusita pentru un Rac nu consta nici in a depinde de mama, nici in a o respinge, ci in a accepta si a implini valorile materne cu autonomia unei personalitati de adult.Neindoios, femeia Rac are o evolutie psihica mai usoara. Identificarea ei cu mama ii permite de la bun inceput (cu exceptia vreunui conflict major in stare sa o opuna acesteia) sa accepte elanurile inimii care alcatuiesc maretia femeii. In plus, amenintarea care apasa asupra Racului este de a se crampona cu incapatinare de individualismul sau, de posesiunile sale personale, cand de fapt implinirea si-o poate gasi pe calea victoriei vietii colective asupra individului. Or, pentru femeie, copilul este drumul gata trasat al unei asemenea evolutii.

Un supraemotiv subactiv

Sub aspect caracterologic, Racul este supraemotiv si subactiv. La el, inactivitatea deturneaza emotivitatea de la a actiona asupra lucrurilor, pentru a o readuce la constiinta de sine. Nativul se intoarce spre tarmurile interioare unde emotivitatea sa, deosebit de selectiva (sensibilitate extrema la anumite evenimente, insensibilitate la altele care pot sa fie mai grave), poate sa se sublimeze. Mai mult sau mai putin introvertit si schizoid, dupa cum am vazut, el ramane fidel imaginilor sale si unui viu sentiment pentru sine; este un Narcis si, totodata, un liric. Dar, prin contemplare, emotivitatea poate sa-i incinte viata: totul se petrece in sine, in sufletul sau delicat si tacut. ii este sete de o intimitate pe care stie atat de bine s-o creeze si s-o imparta cu altii. Doar ca inactivitatea il poate reduce mai mult sau mai putin la neputinta. Fara elanul unui sentiment, e un lenes, dar forta inertiei poate lua la el forma tenacitatii (sa ne gandim la clestele racului). Este constient de aceasta slabiciune si cauta sa se protejeze impotriva ranilor pe care le poate primi din afara (adesea il vedem zavorind usile, tragind obloanele, traind ascuns); cu toate acestea, viata interioara nu trebuie sa-i slujeasca drept scuza ca sa dezerteze din viata exterioara. Revenind spre sentimentul de sine, este in sintonie, in comuniune cu natura care i se ofera drept refugiu al unui hoinar singuratic, ceea ce se intimpla adesea cand se indeparteaza de oameni. Racul insensibil la natura, pe care relatia cu natura il face mai dur, apartine tipului ce si-a respins mama (este cunoscuta relatia afectiva intre mama si natura).Racul lunar se simte in noaptea vietii; el accede la constiinta prin ceea ce ii rascoleste maruntaiele; intrarea in starea de veghe este legata de o trezire a emotiilor sale. Aceasta constiinta crespusculara ajunge, in cazul tipului inferior, la somnul organic daca nu la evadarea constiintei visatoare: trece pe langa lucruri fara sa le priceapa poezia, pe langa oameni fara sa le asculte chemarea; aspira la odihna, la calm, departe de riscul actiunii si al creatiei. Dar ceea ce la tipul inferior este constiinta somnolenta devine la tipul superior fervoare a vietii obscure. Larga sa deschidere spre inconstient il pregateste pentru orice efuziune si il face sa traiasca poetic. De fapt, vointa nu i se clatina decat atunci cand intervine un interes afectiv putemic.Racul nu vede si nu iubeste realitatea prezenta decat daca e impodobita cu valul iluziilor, de vreme ce isi poarta pretutindeni cu el sentimentul: el isi viseaza viata, daca nu-si poate trai visul. Uneori el este un vis pentru ceilalti, iar acestia sunt pentru el un vis. Imaginatia e calitatea sa dominanta; ea coloreaza orice realitate si vagabondeaza in voia dispozitiei sale alternativ vesela si melancolica. Este un elegiac, un romantic, care are gustul miraculosului, al fantasticului. Trebuie sa admitem, in cele din urma: semnul Racului este unul din semnele cele mai dificile de trait. Pe terenul sau cresc cele mai frumoase flori ale sensibilitatii, iar poezia da fructele cele mai savuroase; dar este si terenul cel mai propice refularilor si productiilor nevrotice rezultand din predispozitia spre infantilism.

Cele doua fete ale unui lanus psihologic

Dar cat este de complexa lumea Racului! Nici nu am definit bine corpul, ca observam o bifurcatie, care apare atat la plecare, cat si la sosire. Nu este oare Racul prins intre un suflet animal imbibat de nevoi trupesti destul de primitive si un suflet angelic plin de har ceresc? Nu-l vedem oare vesnic oscilind intre doua vise, doua doruri? Este legat de patrie si impins spre departari; departe, nu se gindeste decat la tara natala; revenit acasa, viseaza tarmuri, tarimuri exotice sau imaginare Vede asadar cum se contureaza o linie de demarcatie a apelor Racului.Exista un Rac cuprins de fervoarea inradacinarii si marcat de o dispozitie sedentara, lasa impresia unui vapor care si-a aruncat ancora in port; se leaga de lucrurile vietii pamintesti asa cum scoica e prinsa de stanca. Ancorat in opiniile sale, este preocupat de realitatile prozaice intr-o asemenea masura incat nu se poate desprinde de ele, fie ca e vorba de starea sanatatii sau de interese materiale. E un suflet simplu, o fire de bonom, linistita, familiara, comoda, uneori destul de asemanator cu un urs, fara pasiuni aparente, sedentar (Rembrandt).Si mai exista un Rac cuprins de fervoarea dezradacinarii si marcat de o dispozitie calatoare; fire ratacitoare, lasa impresia unei barci in deriva. Acest al doilea tip, desprins de realitatea prozaica, este lipsit de simt practic: pluteste in afara, in marginea lucrurilor. E o fiinta bizara, capricioasa, complicata, altfel incantatoare si captivanta; adevarat licurici, nu sta locului, este instabil, hoinar, mai mult sau mai putin nesatisfacut (Cocteau).Sub aspect caracterologic, aceasta bifurcare situeaza supraemotivul-inactiv la increngatura secundaritatii cu primaritatea, facand din Rac fie un Sentimental paranervos, fie un Nervos parasentimental.Racul secundar este asadar un Sentimental; se intampla ori de cite ori Saturn e dominant in cerul sau. Un asemenea caracter nu este prea des fericit. Secundaritatea ofera un azil tainic si profund emotivitatii refulate care se exprima in rumegari dureroase. Subiectul e inclinat spre meditatie, dar inceteaza mai mult sau mai putin sa traiasca pentru a simti ca traieste, fiind ades subjugat de cenestezia sa, de starea sanatatii sale. Indecis si veleitar, acest inhibat seamana cu alergatorul lui Zenon care, in reflectia asupra cursei, pierde putinta de a-si atinge telul. Constiinta sa are tendinta sa adoarma cu opiumurile fabricate in sanul sau, sa secrete scrupulul, resemnarea, melancolia, autoacuzatia, mizantropia. Sentimentele morale ocupa un loc important in modul de a gandi, iar trasatura dominanta a caracterului sau este constiinta, cu fidelitatea fata de amintiri, atasamentul fata de trecut si de obisnuinte. Racul primar este un Nervos, cu o dominanta lunara, mercuriana si martiana. Este expus contradictiei unor ambalari succesive. Tendinta sa dominanta este nevoia de schimbare, de reinnoire a emotiilor, datorita mobilitatii si vivacitatii sentimentelor sale; in fond, este un vagabond afectiv, trecind de la o legatura la alta, plecand dintr-un loc intr-altul, dintr-un mediu intr-altuldar intotdeauna legat de imaginile eului sensibil si susceptibil.Fireste, nu exista o linie de departajare absoluta intre aceste doua caractere si, foarte des, Racii imprumuta trasaturi si de la unul si de la altul, fara ca Sentimentalul paranervos sa poata fi clar distins de Nervosul parasentimental.

Memoria pura

Memorie, imaginatie si intuitie sunt datele cardinale ale inteligentei senzoriale a unui Rac.Daca tipul acesta nu s-a putut desprinde de copilarie, de familie, modul lui de a gandi este timid, complezent, insuficient de eliberat de reactiile imediate, de prejudecati sentimentale. In plus, emotivitatea ii incurajeaza subiectivitatea, face sa se nasca in inima lui nelinistita puseuri antiintelectualiste, credinte-refugii, adevaruri care nu duc la nimic; din ea deriva spiritul capricios care se complace in ceturile fictiunii, gandirea care se invirte in cerc. Dar la Racul eliberat, aceeasi emotivitate reprezinta tocmai o forta spirituala: gandirea lui castiga in caldura si se lasa antrenata de sentimente marete; de aceea el are adesea o inteligenta justificatoare si apologetica.De multe ori putem intilni acest tip dedandu-se unei visari hoinare, unei reverii a sentimentului care se etaleaza ca o suita informa de imagini sau ca un abur sonor; se distinge la el un fel de lene de a gandi. Dar cand spiritul sau domina unda emotionala care il strabate, el retine ideea ce i se prezinta, o incalzeste, o face sa se maturizeze interior:o cloceste. Pentru o asemenea fiinta, noaptea este intr-adevar un sfetnic bun. O anumita secundaritate a reprezentarilor cu dominanta afectiva acumuleaza in el lente maturatii care, la momentul potrivit, ies din subconstient sub imperiul unei situatii concrete. Dar adevarul trebuie sa vina dinauntrul si din profunzimea fiintei, sa fie simtit si trait, sa fie un adevar care iese din put. Este o inteligenta care aproape ca ar putea fi calificata drept materna, fiindca reprezinta un demers de participare: asemeni mamei care participa la viata copilului ei, il ghiceste, il simte cum isi simte propriul trup. BUDDHA23Iun2011Scrie un comentariuby ellenamihaela in Evenimente, Video

La Teatrul Ioan Slavici din Arad, vineri 24.06.2011 ora 17:00 are loc ceremonia de expunere a colectiei moastelor sacre ale lui Buddha si ale altor maestri budisti. Colectia poate fi vazuta si in zilele de sambata si duminica intre orele 10:00-19:00. Viata lui BuddhaCAT DE LIBERESTI?14Iun2011Un comentariuby ellenamihaela in Autocunoastere, Psihologie Cum sa fii liber: principiile libertatii conform lui Harry Brownede Frederick Mann EscapeArtist.com

Incercand sa-i schimbi pe altii, pentru ca sa devii tu liber, asta inseamna ca vei incerca totdeauna sa faci ceva ceti scapa de sub control. Pe de alta parte, poti sa folosesti metode ca sa te eliberezi pe tine i care sunt in intregime sub controlul tau. Exista doua idei de baza, din cauza carora cei mai multi dintre oameni raman inlantuiti:-Nu cunosc multiplele optiuni si alternative care le stau la dispozitie;-Accepta fara nicio ezitare unele presupuneri care le restrictioneaza libertatea.Harry numeste aceste presupuneri, capcane. Atata timp cat nu angajezi o provocare a acestor presupuneri (supozitii), ele te pot tine inlantuit. In continuare, eu nu pot decat sa va prezint o scurta privire de ansamblu. Capcane de presupuneri care va pot restrictiona libertateaIdentitatea capcanei nr. 1: Sa crezi ca ar trebui sa fii altul decat tu insuti. Trebuie sa fii sincer cu tine insuti. Afla cine esti; fii tu insuti; fa lucrurile in felul tau propriu. Identitatea capcanei nr 2: Sa presupui ca altii vor face lucrurile in acelasi fel in care le-ai face si tu. Nu poti sa-i tii sub control pe altii, dar poti sa tii sub control felul in care lucrezi cu ei. Harry Browne spune, detii un control extraordinar asupra vietii tale, dar renunti la acest control, atunci cand incerci sa-i tii sub control pe altii. Capcana intelectuala: Sa crezi ca emotiile ar trebui sa fie conforme cu un standard pre-conceput din punct de vedere intelectual. Emotiile sunt cel mai bine privite ca semnale care-ti spun cum te descurci. Capcana emotionala : Sa crezi ca poti lua hotarari importante, atunci cand simti emotii puternice.Capcana moralitatii: Sa crezi ca trebuie sa asculti de o lege a moralei, creata de altcineva. Pentru a deveni mai competent (si mai liber), trebuie sa-ti intaresti intelegerea legaturilor cognitive dintre actiunile tale si consecintele lor. Moralitatea este, de fapt, un set de reguli foarte generale, referitoare la ce sa facem si ce sa nu facem, care in general au consecinte foarte extinse. Daca folosesti orbeste legea morala a altcuiva, acest lucru va avea tendinta de a-ti reduce din competenta, pentru ca te impiedica sa-ti formezi propriile legaturi cognitive dintre actiuni si consecintele lor. Pentru a fi liber, trebuie sa-ti creezi propria ta lege a moralitatii. Capcana altruismului: Sa crezi ca trebuie sa pui fericirea altora, in fata propriei tale fericiri. O lume care sa aiba valoarea maxima este functie de suma valorilor individuale maxime. Te cunosti cu mult mai bine pe tine insuti si ce valoare ai, decat ii cunosti pe altii si ce valoare au ei. In consecinta, esti cu mult mai competent sa-ti maresti propria ta valoare, decat pe a altora. In acest fel, valoarea maxima se obtine de catre fiecare individ, prin marirea la maxim a propriei valori personale.Intrucat traim intr-o lume in expansiune, se poate mari valoarea personala, adaugandu-o in acelasi timp la valoarea altora. Ne marim valoarea personala, crend valori pentru altii, care sa le aleaga dupa bunul lor plac. Presupunerea ca egoismul si lacomia sunt rele trebuie sa fie dezbatuta. Capcana grupului: Sa crezi ca poti realiza mai mult, daca imparti responsabilitatile, eforturile si recompensele cu altii, decat ai putea daca actionezi pe cont propriu; ideea ca fiecare poate sa vorbeasca in numele celuilalt.Pentru a depasi capcana grupului, organizatiile pot sa fie organizate intr-o astfel de maniera, incat legaturile dintre actiuni, rezultate si recompense sa fie cat se poate de directe. De exemplu, in loc sa angajezi personal suplimentar, o parte din munca poate sa fie subcontractata.

Capcana guvernamentala nr.1: Sa crezi ca guvernele indeplinesc functii sociale utile, care merita sprijinul tau.Capcana guvernamentala nr. 2: Sa crezi ca ai datoria de a asculta de legi. Capcana guvernamentala nr. 3: Sa crezi ca poti sa contezi pe guvern ca sa duca la indeplinire o reforma sociala, in favoarea ta.Capcana guvernamentala nr. 4: Sa te temi ca guvernul este atat de puternic, incat te poate impiedica sa fii liber. Evident, imensa majoritate a oamenilor cred ca galagia si mazgalelile oamenilor din guvern constituie legea. Exista de asemenea hoarde de birocrati, oameni din politie, din justitie care privesc legea ca pe ceva sacrosanct. Daca te suspecteaza ca nu le respecti legea, atunci au tendinta de a se simti extrem de amenintati si ar putea sa devina extrem de razbunatori. Sunt perioade de timp in care libertatea ta depinde de abilitatea de a-i convinge ca respecti galagia si mazgalelile pe care ei le numesc lege. Capcana disperarii : Sa crezi ca exista alti oameni care te pot impiedica sa fii liber. Esti in totdeauna liber sa mergi mai departe si sa incepi o noua viata. Capcana drepturilor: Sa crezi ca drepturile tale te vor putea face liber. USA se presupune a fi o tara in care anumite drepturi ale individului sunt garantate de catre constitutie, iar oficialii guvernului se presupune ca au jurat sa respecte constitutia. Cu toate acestea, exista furturi, talharii, violuri, crime, etc. in fiecare zi. Mai mult, oficialii guvernului violeaza drepturile individului, prin abandonare sub forma taxelor, reglementarilor, a si mai multor taxe si a si mai multor reglementari. In alegerea actiunilor tale, esti cu mult mai atent, gandindu-te la consecintele care te afecteaza pe tine, decat actionand in concordanta cu drepturile tale. Asa cum spunea Max Stirner Puterea este un lucru grozav si util pentru multe scopuri; pentru ca un om merge mai departe, mai degraba cu o mana plina de putere, decat cu o sacosa plina de drepturi.Capcana utopiei: Sa crezi ca trebuie sa creezi conditii mai bune in societate, inainte de a putea fi liber. Esti cu mult mai eliberat si mult mai puternic daca te concentrezi pe schimbarea si imbunatatirea propriei conditii si crearea proprii utopii de libertate si bogatie mai degraba decat sa incerci sa transformi societatea.

Asa dupa cum scrie Harry:Cei ce si-au propus sa schimbe lumea nu au forta. Ei viseaza sa faca lumea din nou, dar nu pot si de aceea au pus accentul acolo unde nu au putere deloc. Oamenii liberi recunosc ca nu pot sa schimbe lumea si atunci se concentreaza asupra puterii pe care chiar o au si care este enorma. Isi dau seama ca pot sa aleaga sa nu se implice in situatii care nu li se potrivesc.Asa ca au cautat situatii care li s-au potrivit. Si au descoperit cu mult mai multe oportunitati pentru astfel de situatii, decat si-ar fi imaginat cineva.Un om liber nu incearca sa refaca lumea sau pe prietenii sau familia lui. El mai degraba evalueaza situatia cu ajutorul unui standard simplu:Oare asta este ceea ce-mi doresc eu? Daca nu, atunci cauta in alta parte. Daca asta este, atunci se relaxeaza si se bucuraUn om liber foloseste uluitoarea sa putere de alegere, pentru asi face o viata confortabila pentru el insusi.Puterea de a alege o ai, dar o pierzi, atunci cand crezi ca poti sa faci alegerea pentru altii. Nu poti. Dar poti sa alegi pentru tine din sute de alternative surescitante, care-ti aduc fericirea. De ce sa nu folosesti aceasta putere?

Capcana problemei arzatoare : Sa crezi ca exista probleme sociale, care cer participarea ta.Capcana investitiei anterioare : Sa crezi ca timpul, efortul si banii cheltuiti in trecut trebuie sa fie luati in considerare, atunci cand iei o decizie in prezent. Stii vechea zicala: Nu arunca margaritare la porci. Harry Browne spune:In fiecare caz, intrebarea care se pune este: Cu ceea ce ai acum, care e calea cea mai buna de urmat, ca sa obtii cel mai mult in viitor ? Ceea ce ai platit ca sa ajungi unde te afli acum nu este relevant; acele resurse s-au dus si nu mai pot fi regasite, orice ai face. Capcana cutiei : O cutie este orice situatie de disconfort, care iti restrange libertatea. Capcana cutiei inseamna sa crezi ca pretul iesirii din limitele cutiei este prea mare, pentru a fi luat in discutie. Problemele asociate cu mentinerea unei imagini false sunt parte din capcana cutiei.Pentru a iesi afara din cutie, trebuie sa luam in consideratie trei factori, adica dezavantajul cutiei: pretul pe care-l platesti pentru a ramane blocat in cutie; costul evadarii din cutie; si ce poti sa faci dupa ce ai evadat din cutie adica beneficiile pe care le ai, evadand din cutie. Evident, o casatorie poate fi o cutie. Exista un principiu foarte important: cu cat platesti mai repede pretul pentru a iesi afara din cutie, cu atat te costa mai putin. Cu alte cuvinte, cu cat stai mai mult intr-o cutie, cu atat te costa mai mult. Capcana certitudinii : Sa crezi ca este urgent sa actionezi ca si cum informatiile pe care le ai sunt absolut certe. Mai intai de toate, perceptia noastra este limitata si supusa greselii. In al doilea rand, informatiile evolueaza in continuu. Maine vom sti mai mult decat astazi. Ceva din ceea ce stim astazi se va dovedi gresit, prin ceea ce vom descoperi maine. Pentru ca actionam intotdeauna pe baza unor informatii incomplete sau, in cel mai bun caz, pe baza unor informatii numai partial corecte, ne asumam riscuri in tot ceea ce facem. Harry Browne mai spune:Acel individ care ignora aceste riscuri poate sa-si piarda libertatea, in trei moduri importante :1. E posibil sa accepte riscuri care ar fi de neacceptat, daca ar fi putut sa le recunoasca; si, actionand fara o gandire prealabila, poate sa se bage el insusi in cutii care sa-i restranga libertatea.2. Atunci cand lucrurile nu se intampla asa cum credea el, certitudinea sa anterioara poate repede sa se transforme in disperare si depresie: la urma urmelor, era asa de sigur. Acum, cand este descurajat, emotiile pot sa-l faca sa treaca din aceste consecinte rele, intr-o situatie si mai rea. Cu alte cuvinte, a cazut in capcana emotionala. 3. Acceptand pareri drept fapte absolute, poate sa ingaduie ca libertatea sa sa-i fie restrictionata de informatii care s-ar putea sa nu fie adevarate.Harry Browne identifica cinci principii ale informatiilor:1 Popularitatea nu este o dovada. Faptul ca fiecare stie poate sa insemne prea putin sau chiar nimic. 2. Fiti sceptici in privinta informatiilor noi. 3. Nu va asteptati sa gasiti o explicatie pentru fiecare lucru, sau fapt. Intr-o anumita masura va trebui in totdeauna sa actionati in intuneric.4. Nu poti sa vezi tot tabloul; admite ca vezi numai o parte din el.5. Admite existenta riscurilor si a responsabilitatilor. Actiunea implica intotdeauna riscuri.Harry scrie:Tu esti autoritatea suverana a vietii tale. Tu esti conducatorul care ia hotararile referitoare la cum vei actiona, la ce informatii vei accepta. Faci asta in orice caz dar daca recunosti ca o faci, poti sa castigi un control mult mai mare asupra viitorului tau. Dar fie ca accepti sau nu, tu esti suveranul. Conduci o viata si atunci condu-o in totalitate.Tu decizi ce informatii vei accepta sau vei respinge. Tu decizi care va fi urmatoarea ta actiune. Tu decizi dupa care lege a moralitatii vei trai. Pentru a fi liber, nu trebuie decat sa iei decizia de a fi liber Libertatea te astepata oricand esti gata pentru ea.

Sursa: Editura For YouDEZECHILIBRELESPIRITULUI09Iun20113 comentariiby ellenamihaela in Spiritualitate

Trei cauze ale bolii spiritualede Hank Wesselmanhttp://www.sharedwisdom.com/page/three-causes-spiritual-illness Pe masura ce trecem prin viata in planul fizic, se intampla diverse lucruri. Contactam gripe, raceli si virusi, ne ranim fizic, ca de exemplu cand cadem de pe bicicleta in copilarie sau facem sport. Ca adulti, ni se poate intampla sa ne ranim la sira spinarii, sau sa avem accidente de masina si ne alegem cu vanatai, taieturi, luxatii, infectii, ulceratii si, cateodata, cu oase rupte.Unii dintre noi pot sa aiba boli grave, cum ar fi cancerul sau hepatita, boli de inima sau scleroza multipla. Pana la urma, ajungem la batranete, infirmitate progresiva si moartea corpului fizic. Toate acestea sunt normale ele sunt ceea ce este de asteptat ,ca parte a ceea ce inseamna sa fii o fiinta intrupata. Dar acestea sunt toate doar efecte, iar samanul este interesat in primul rand de cauze.

Cauza si efectPrivind prin ochii vindecatorului saman, cauza suprema a tuturor bolilor poate fi regasita in cadrul lumii din alte dimensiuni in aceleasi regiuni din care boala isi extrage puterea initiala de a ne agesa. Din acest motiv, nu este suficient sa anihilam, pur si simplu, efectul bolii cu ajutorul medicatiei din planul fizic si sa speram ca totul va fi bine. Pentru ca adevarata vindecare sa se intample, trebuie sa abordam cauza bolii.Din perspectiva samanului, exista trei cauze clasice ale bolii, iar interesant este faptul ca acestea nu sunt microbii, bacteriile sau virusii. Ele sunt stari interioare negative, care apar in noi, ca raspuns la experientele de viata negative sau traumatice. Prima dintre ele este Lipsa de armonie.

Lipsa de armonieLipsa de armonie este ceea ce traim atunci cand viata isi pierde brusc sensul, sau atunci cand pierdem o legatura importanta cu viata. Sa consideram cazul unui cuplu de varstnici. Dupa o casatorie indelungata, subit, unul dintre ei moare. Este posibil sa nu fi avut o relatie perfecta. Cu toate astea, intre ei exista o mare legatura, care a aparut in urma a tot ceea ce au trait impreuna. Supravietuitorul poate sa intre in criza, din cauza pierderii partenerului si, in scurt timp, el/ea poate sa aiba o boala grava, cum ar fi cancerul. Dintr-o data pleaca si el/ea.Aceasta este Lipsa de armonie.Starea de lipsa de armonie pe care o traim ca reactie la astfel de situatii de viata, duce la o diminuare a puterii personale. Acest lucru se poate intampla intr-un mod subtil, pe de o parte, sau intr-un mod catastrofic, care ne zguduie viata, pe de alta parte ca de exemplu, cand ne pierdem serviciul si asrfel, ne pierdem si mijloacele de trai. Cand traim experienta pierderii puterii, matricea noastra energetica este afectata si devenim vulnerabili in fata bolii.

FricaA doua cauza clasica a bolii este frica. O persoana care trece prin viata, roasa de un sentiment cronic de frica, este de doua ori vulnerabila in fata bolii, pentru ca anxietatea diminueaza in mod agresiv si progresiv starea de bine, iar acest lucru, la randul lui, va afecta sentimentul de a fi in siguranta in lume.Starea de bine este baza pe care e construit sistemul personal de sanatate. Cand aceasta baza este afectata in mod negativ, se diminueaza capacitatea de a functiona a sistemului nostru imunitar. Si cand sistemul imunitar cade, suntem in primejdie.Nu este prea dificil sa vedem ca aici functioneaza un mecanism de feedback. Frica si anxietatea pe care aceasta o creaza, produce lipsa de armonie. In acelasi mod, lipsa de armonie genereaza frica, si ambele daca ele lucreaza impreuna, afecteaza de doua ori mantia protectoare a sistemului imunitar al corpului, dar si matricea energetica. Boala urmeayza in mod inevitabil.Pentru practicienii medicali din occident, nu este o surpriza faptul ca lipsa de armonie si frica se materializeaza in boli care sunt recunoscute de catre stiinta. Cu aproape 500 de ani in urma, medicul renascentist Paracelsus a observat ca frica de boala este mai periculoasa decat boala insasi.Aceasta ne aduce la a lua in considerare a treia cauza clasica a bolii fenomenul cunoscut vindecatorilor indigeni ca pierderea sufletului.

Pierderea sufletuluiPrintre vindecatorii traditionali, pierderea de suflet este privita ca fiind diagnosticul cel mai serios si cauza majora a mortii premature si a bolilor serioase, desi, in mod curios, in textele medicale vestice acest diagnostic nu este mentionat. Cel mai apropiat context cunoscut este El/ea si-a pierdut dorinta de a trai.In societatea vestica, pierderea de suflet este cel mai usor inteleasa ca fiind o deteriorare a esentei vitale a persoanei un fenomen care se intampla, de obicei, ca reactie la o trauma. Cand traumele sunt severe, poate sa apara o fragmentare grupului de suflete a persoanei, cu disocierea partilor de suflet sfaramate, care fug de o situatie de ne tolerat. In circumstante coplesitoare, aceste parti de suflet pot sa nu mai revina.Cauzele pierderii de suflet sunt multiple si variate. Poate sa fie vorba, de exemplu, de probleme traumatizante din perioada perinatala, care s-au intamplat in apropierea momentului experientei nasterii ca, de exemplu, sa soseasca in viata si sa descopere ca nu este dorit, sau ca are sexul gresit a venit ca fata, cand toata lumea spera sa vina un baiat.Pierderea de suflet poate de asemenea sa se intample cand un copil este brutalizat sau tachinat fara mila, acasa sau la scoala, zi dupa zi, sau cand o persoana tanara este molestata de catre cineva care ar trebui sa aiba grija de ea. Cand cineva a fost violat sau atacat, a fost tradat, a trecut printr-un divort cumplit, un avort traumatizant, un accident de masina teribil sau chiar o interventie chirurgicala grava, este sigur ca pierde o parte de suflet.Multi dintre tinerii, baieti si fete, care au fost trimisi la razboi in Afganistan, Irak, Kuwait, Vietnam, Korea si in alte locuri, s-au intors acasa afectati la nivel personal, pentru ca au suferit pierderi de suflet cumplite. Specialistii nostri in medicina le-au diagnosticat afectiunile lor ca fiind sindrom de stres post-traumatic, dar au putut face foarte putin, in termenii adevaratei vindecari, pentru acesti raniti pe doua picioare. Multi dintre cei care au supravietuit sunt in continuare profund traumatizati la nivel de suflet, din cauza celor traite in razboi.

Simptomele pierderii de sufletPierderea unei parti de suflet este usor de recunoscut, daca stii ce sa cauti. Iata o lista a unora dintre simptomele clasice: Sentimentul ca esti fragmentat, ca nu esti cu totul prezent Blocaje de memorie o incapacitate de a-si aminti fragmente din viata O incapacitate de a simti iubire sau de a primi iubire de la altul Indiferenta/ indepartare emotionala Stari subite de apatie sau de neatentie. Lipsa de initiativa si entuziasm Lipsa bucuriei Incapacitate de a progresa Incapacitate de a lua decizii Lipsa de discernamant Negativism cronic Dependente Tedinte de suicid Melancolie sau disperare Depresie cronica.Poate ca cel mai comun simptom al pierderii unei parti de suflet este depresia. La inceputul anilor 1990, revista Time a publicat un articol despre depresie in America. Articolul a revelat faptul ca 60 milioane de americani reprezentand cam 30% din populatie luau medicamente antidepresive, in fiecare zi.Astazi, numarul se apropie de 80 milioane, reprezentand 40% din totalul societatii si cateodata acest numar creste rapid, ca reactie la traumele nationale. In vinerea care a urmat evenimentelor din 11 septembrie, stirile de televiziune au anuntat ca 7 din 10 americani intervievati experimentau depresii semnificative, ca reactie la tragedie, acest lucru fiind un indicator al pierderii de suflet, la scara nationala.Desi termenul de pierdere de suflet nu le este familiar vesticilor, zilnic folosim multe expresii in acest sens, in limbajul folosit pentru descrierea incercarilor personale. Interviurile din media si stirile includ comentarii individuale, de genul: Am pierdut o parte din mine, cand s-a intamplat acel necaz, sau Nu am mai fost acelasi, de atunci incoace. Cand discutam despre pierderea de suflet cu indivizi interesati de subiect, aproape toti au simtit ca au pierdut o parte din ei, in anumite momente din viata desi aproape nimeni nu stie ca partile pierdute ar putea fi recuperate.Adevarul este ca pot fi recuperate.FII IN ACORD DEPLIN CU TINEINSUTI05Iun2011Scrie un comentariuby ellenamihaela in Autocunoastere, Stiinta GAND-SENTIMENT-FAPT ALINIATE PE AXA VINDECARII Traim intr-un univers uimitor, facut din energie care vibreaza, se schimba si se extinde mereu. Nimic nu ramane la fel; singura constanta este schimbarea. In univers, tot ceea ce incearca sa se impotriveasca acestei schimbari conduce la tensiuni si conflicte. La nivel uman, cand intre doi indivizi exista tensiuni si divergente, stim ca pot aparea conflicte si boala. Tot asa, cand exista tensiuni si divergente intre noi si energiile universale, conflictul intern si boala sunt inevitabile. Am fost meniti sa fim in avangarda realitatii, sa indraznim a avea vise noi si minunate si sa detinem puterea de a le transforma in realitate. Gandurile si visele noastre sunt vibratii pe care le transmitem continuu in univers iar aceste vibratii fie vor rezona cu energiile universului, fie vor fi defazate fata de acestea. Si, pentru ca universul se extinde permanent, orice gand sau vis pozitiv se va propaga rezonand, natural si armonios, cu tot ceea ce este. Similar, orice gand negativ va fi defazat si va cauza tensiuni si conflicte. Spus mai simplu, daca vrei sa fii fericit, sanatos si liber, tot ceea ce ai de facut este sa te gandesti si sa visezi numai la lucruri care te fac sa te simti bine.Emotiile reprezinta limbajul pe care il folosim pentru a comunica cu universul; iar universul ne trimite intotdeauna inapoi, ceea ce primeste de la noi. Daca gandurile ne sunt predominant negative si pline de spaima, realitatea care ne este reflectata este una de stres si frica. Daca avem ganduri predominant pozitive si luminoase, realitatea pe care ne-o intoarce universul va fi una de pace, bucurie si frumusete. Experientele pe care le traiti sunt intotdeauna o reflexie a modului in care va simtiti. Astfel incat, daca suferiti, indiferent in ce fel fie ca e vorba de o nemultumire generala sau de o boala care va ameninta viata emotiile va vor fi ghid spre revenirea la starea de echilibru. Daca veti avea ganduri, senzatii si experiente care va fac sa va simtiti mereu tot mai bine, veti ajunge la o calitate a vietii, dincolo de ceea ce ati visat. Cheia se afla in consecventa. Exista multe lucruri in viata care ne dau iluzia ca ne fac sa ne simtim mai bine, cum ar fi o tableta de ciocolata sau un medicament; dar, daca vreti sa va simtiti cu adevarat mai bine, trebuie sa priviti in voi. Cand veti intelege cum, de-a lungul timpului, straturile de toxicitate v-au indepartat tot mai mult de cine sunteti cu adevarat, atunci va veti da seama si care este radacina fundamentala a tot ceea ce inseamna lipsa starii de bine. In plus, informatiile pe care le-ati aflat din aceasta carte cuprind tot ceea ce va trebuie pentru a elimina, cu blandete, toxicitatea si a redescoperi ce fiinta extraordinara sunteti.Prin minunata sa functionare interdependenta, ca si prin constructia sa desavarsita, organismul uman nu a incetat vreodata sa ma uimeasca. Este vehiculul perfect, care ne poarta prin aceasta realitate fizica, intr-o aventura magica de expansiune pura. El a fost conceput sa se autorepare si sa fie intotdeauna capabil, daca i se ofera posibilitatea, sa revina la starea de echilibru si armonie.Pentru cei care pot sa vada prin ele, corpul are multe ferestre catre cele mai launtrice mecanisme ale sale. Adesea, ochii sunt numiti ferestrele sufletului. Insa, pentru un specialist in iridologie, ei sunt si o oglinda a celor mai launtrice mecanisme ale fiecarei parti a organismului. Un acupuncturist chinez traditional va folosi ferestrele oferite de puls, limba si fata, pentru a vedea unde exista o intrerupere in circuitul energiei in corp. Peste tot in lume, vindecatorii traditionali cunosc aceste ferestre si la fel pot sti toti oamenii de pe aceasta planeta, chiar daca nu sunt constienti de asta. Daca vreti, cu adevarat, sa va cunoasteti organismul si incepeti sa lucrati cu el si nu impotriva lui veti avea acces la aceste ferestre. Corpul ne arata intotdeauna cum sa se intoarca la echilibru si armonie, iar cheia pentru aceasta revenire o detin intuitia si simtamintele fiecaruia. Pentru a deveni intregi, nu trebuie sa fiti experti in medicina straveche sau moderna ci doar sa ajungeti buni cunoscatori a cine si ce sunteti cu adevarat.Suntem fiinte vibrationale si, ca sa ne implinim potentialul adevarat, trebuie sa vibram in armonie cu universul nostru. E vremea sa intelegem ce inseamna a fi in rezonanta, ca sa putem pulsa cu totii in acelasi ritm, in loc sa traim in aceasta lume, de noi creata, in care totul este in opozitie. Schimbarile care au loc in prezent au creat posibilitatea de a ne transforma potentialul, in realitate. Pulsul Pamantului se accelereaza. Rezonanta Schumann este mai mare decat in trecut. Vibratia fotonica creste permanent, astfel incat e suficient sa deschidem bine ochii, pentru a vedea adevarul. Incercarea careia trebuie sa ii facem fata este sa reusim punerea de acord a ritmurilor microcosmosului care suntem, cu macrocosmosul in care traim. De asemenea, trebuie sa ne inaltam vibratia si constiinta si sa ii permitem Luminii universului sa lumineze frumusetea a cine suntem cu adevarat. Trebuie sa incetam sa ne mai impotrivim; trebuie sa ne lasam in voia trezirii noastre celulare. Este destinul nostru. Aceste schimbari exista acum si aici, iar noi trebuie sa le infruntam fie ca ne place sau nu. Trebuie sa ne dam seama ca avem puterea sa inducem o schimbare masiva, pentru binele tuturor. Nu mai putem sa stam deoparte. Fiecare dintre noi trebuie sa-si asume responsabilitatea si sa aleaga cum vrea sa fie lumea. Vrem sa traim intr-o continuare a ceea ce a fost? Sau vrem sa traim intr-o lume minunata a pacii, armoniei si fericirii depline? Vom lasa, in continuare, sa ne domine frica si confuzia? Sau alegem ca realitatea sa ne fie una a iubirii, compasiunii si intelegerii?La diferite niveluri, fiecare dintre noi stie ca ne-am nascut ca sa fim fericiti, dar ca fericirea poate fi atinsa, numai traind in armonie cu creatia. Accelerarea incredibila a vibratiilor din univers este aici ca sa ne ajute, nu ca sa ne puna piedici. Singura piedica este refuzul nostru de a ne accepta destinul, care este acela al implinirii adevaratului nostru potential.Pacea este trairea in echilibru si armonie si ea apare doar atunci cand vibram cu totii la unison. Stim cat de minunat este sentimentul pe care ni-l da starea de pace si iubire. Vibratiile sunt armonizate si rezonantele se potrivesc perfect. Este energia care se creeaza intre mama si copil, dupa momentul nasterii. Mama se uita iubitoare la propria creatie si vede reflectata inapoi iubirea pura. Una dintre cele mai tulburatoare experiente pe care le putem trai este sa asistam la nasterea unei noi vieti, deoarece aceasta ne aminteste de minunatia si de frumusetea a cine suntem cu adevarat. Cu totii am fost nascuti ca sa fim creatori constienti ai realitatii noastre si sa facem ca aceasta sa fie una a bucuriei, a rasului, veseliei si frumusetii. Suntem fiinte care ne extindem si co-creatori ai unui univers in expansiune. Modul in care va simtiti va este ghidul simplu, dar puternic pentru ceea ce atrageti in realitatea pe care o traiti. Cand vibram in armonie cu universul, simtim ca suntem una cu el; si asta ne ingaduie expansiunea. Cand ne situam impotriva universului, viata devine dificila si plina de obstacole. A venit vremea sa nu ne mai luptam, sa nu ne mai chinuim sa obtinem fericirea ci doar sa ne lasam sa alunecam liber in aceasta stare.Toate problemele din lume au aparut, atunci cand ne-am separat unii de altii. Fiecare dintre noi traieste intr-o realitate diferita, astfel incat e aproape imposibil sa comunici cu cei din afara propriei vibratii. Toate conflictele din aceasta lume au aparut din cauza incapacitatii de a comunica eficient unii cu altii. De la relatii frante, la razboaie mondiale, toate disputele s-au nascut dintr-o lipsa de rezonanta comuna.Aceasta lipsa se reflecta in noi, prin aparitia bolii. Cand o parte din corp nu mai functioneaza bine, partea aceea nu este in rezonanta cu restul corpului. Daca, de exemplu, avem o afectiune la plamani, capacitatea de a simti si a exprima durerea, ca si aspiratia spre puritate nu vor fi line. Trebuie sa putem aduce acea parte a corpului, la rezonanta intregului.Nu putem sa ne inaltam constiinta, daca exista conflicte intre oricare dintre partile organismului nostru sau intre noi si spatiul-timp pe care il ocupam. Cand corpul nu este in stare buna, el are nevoie sa fie ingrijit cu iubire, pana revine la armonie. Daca vrem sa traim in pace si armonie unii cu altii, sa ducem vieti pline de sens si de aventura, daca vrem sa ne implinim cu adevarat, uriasul nostru potential de co-creatori ai realitatii pe care o traim, trebuie sa invatam, fiecare, sa revenim la starea de rezonanta cu legile universale.Observ adesea ca, atunci cand apare o situatie la care nu poti gasi imediat o solutie, este bine sa dai totul peste cap, deoarece asa vei avea o alta perspectiva care, de multe ori, aduce solutia in centrul atentiei. Si astfel incepem, cu adevarat, sa privim lucrurile altfel. De exemplu, multi oameni cred ca materia influenteaza constiinta. Dar ganditi-va o clipa la constiinta ca fiind cea care creeaza materia. Privind lumea din aceasta perspectiva, incepem sa intelegem cum ne cream propria realitate si cat de mult putem sa ne influentam viata.Imi plac punctele de vedere neobisnuite, pentru ca ele te fac sa gandesti altfel, mai larg. O astfel de perspectiva ar fi ca, de fapt, Soarele nu produce caldura si lumina, ci functia lui este sa reflecte constiinta emanata de pe Pamant. A privi din acest unghi ne ajuta sa intelegem si sa ne asumam faptul ca suntem creatori si participanti la o actiune uluitoare, in curs de desfasurare. Ganditi-va o clipa cum ar fi lumea asta, daca ne-am rasturna punctul de vedere. Daca, in loc sa ne luptam cu bacteriile si virusii, am face un parteneriat cu ei? Daca nu i-am mai considera dusmani, ci aliati in corp aliati care ne ajuta sa cautam in permanenta echilibrul, armonia si vibratia cea buna? Ce schimbare ar fi aceasta, pentru modul in care intelegem boala!Fiecare dintre noi traieste intr-un corp omenesc dar poate ca acum e momentul sa ne dam seama de pozitia pe care o avem in univers. Exista multe cursuri pe care le puteti face, multe carti pe care le puteti citi despre lumea fizica cele despre nutritie, agricultura si cresterea animalelor; la fel, exista o gama uriasa de subiecte referitoare la calea spirituala. Dar si mai interesant este faptul ca noi traim intre aceste doua energii cea fizica si cea spirituala; ca ne aflam chiar in miezul acestui intreg proces numit viata. Cand constientizam acest lucru, incepem sa vedem totul mult mai clar si sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata. Despre aspectul acesta, de responsabilitate personala, am vorbit, in mod repetat, in toata cartea de fata. Este unica noastra responsabilitate si, in acelasi timp, cea de suflet: sa ne pregatim vehiculul, astfel incat el sa comunice cu energiile universale si sa le radieze. Trebuie sa intelegem cum sa lucram atat cu energiile pamantesti, cat si cu cele ceresti si sa le cuprindem in locul de intalnire care este corpul nostru.Energiile ceresti si cele pamantesti se unesc in alimente. In societatea noastra moderna, acest lucru e in mare parte uitat. Cultivarea hranei are loc atat de departe de locul in care traim efectiv, iar in unele cazuri este tot mai lipsita de orice contact omenesc. Stramosii nostri intelegeau puterea legaturii cu pamantul si cu hrana pe care o cultivau pe acel pamant. Daca am recupera aceasta cunoastere, relatia noastra cu mancarea ar fi total diferita. Cand plantezi o samanta cu mana ta, in acea samanta ai lasat ADN-ul tau si vibratia ta. Ingrijind planta ce creste, vibratia ta interactioneaza continuu cu vibratia ei si cu pamantul in care se dezvolta. Apoi, cand o culegi si o mananci, ea devine doctoria ta unica, plina de vibratiile cerului, ale Pamantului si ale tale. Si astfel organismul o digera fara nicio impotrivire si fara nicio greutate.Natura este un mare echilibrator. In orice zona, ea pune la dispozitie toate plantele de care e nevoie pentru a hrani si a vindeca oamenii ce locuiesc acolo. Aceasta putere de vindecare si de hranire este mult amplificata, atunci cand oamenii interactioneaza cu pamantul si cu plantele. Asta spunea Rudolf Steiner, cand sugera ca, daca vrem sa ne vindecam, trebuie sa vindecam mai intai Pamantul. Este imperios necesar sa fim implicati in toate procesele hranirii noastre.Cand pastram legatura cu cerul si cu Pamantul, cand respectam mediul in care traim si vibram in ritmul energiilor universale, ne conectam mai profund cu cine suntem cu adevarat si dezvoltam cunoasterea interioara a faptului ca solutia oricarei probleme se afla in noi.Rudolf Steiner relata o intamplare minunata un frumos exemplu in acest sens. E vorba de o persoana care traia in Austria si isi cultiva propria hrana, conform principiilor biodinamice. Agricultura biodinamica se bazeaza pe principiul ca ne aflam intre cer si Pamant. Semintele sunt plantate, ingrijite si recoltate in armonie cu Luna si cu alte energii universale. Aceasta persoana nu avea experienta sau pregatire speciala, despre cum sa foloseasca plantele in scop medicinal. Insa atunci cand a avut o problema la stomac, a stiut intuitiv ce planta ii trebuie ca sa se vindece. In cazul respectiv, era vorba de o specie de varza alba. Persoana in cauza dobandise cunoasterea interioara ca varza detinea vibratia necesara pentru a-l scapa de problema ce aparuse la stomac. Omul plantase varza, astfel incat vibratia sa fusese plantata odata cu aceasta. Cand a mancat-o, vibratia verzei in organism a reusit sa sparga blocajul bolii si sa readuca imediat starea de armonie. Pentru unii, asta poate parea magie; dar e vorba de o magie existenta in fiecare dintre noi. Cand ne cultivam singuri alimentele, acestea sunt in rezonanta cu noi, iar organismul le accepta fara impotrivire.Trezirea celulara este o calatorie minunata de autoiluminare. Dandu-le celulelor hrana potrivita, ne trezim potentialul de a intra in legatura cu intelepciunea universala. Si, desi pentru fiecare dintre noi drumul spre aceasta descoperire este diferit, el ne poarta pe toti spre un extaz pur. Este vorba de a primi si a transmite continuu intelepciune, de la o fiinta la alta la fel cum lumina trece de la o celula la alta.Ati aflat un mod nou de a va analiza uimitorul corp si modul in care functioneaza el cu adevarat. V-ati ascultat propria poveste si i-ati patruns mai bine sensul. Ati inteles cum sa reveniti singuri la armonie. Stiti cum sa va conectati, cum sa va treziti celulele si aveti instrumentele necesare pentru a transforma asta in realitate. Deci, ce aveti de facut de aici inainte? de Barbara Wren, autoarea cartii Trezirea celulara, care tocmai a fost publicata de Editura For You http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=187

Sursa: Editura For YouPOVESTETERAPEUTICA27Mai2011Scrie un comentariuby ellenamihaela in Autocunoastere

Odata ca niciodata, a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:- Stiu cine sunt!Si Dumnezeu a raspuns:- Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?Micul suflet a strigat :- Eu sunt Lumina!Dumnezeu a zambit cu drag:- Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.- Uau !, spunea Micul Suflet, asta e grozav!Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este.Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus :- Acum, ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?- Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat?, il intreba Dumnezeu.- Pai, raspunse el, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.- Dar tu chiar Esti Lumina!, ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.- Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.- Asa deci ?, raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :- Ar fi totusi un lucru.- Ce? intreba Sufletelul.- Pai, nu exista decat Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu si, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa traiesti experienta a Ceea ce Esti, atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.- Adica ?, intraba confuz, Micul Suflet.- Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari, pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele, fara una din lumanarile sale. Si fara tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina, cand tu esti in Lumina?- Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie.Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :- Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina, atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.- Ce este intunericul ?, intreba Micul Suflet.- Este ceea ce tu nu esti.- Imi va fi frica de intuneric ?, intreba Micul Suflet.- Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric .- Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta anume, va trebui sa apara exact opusul starii respective :- Si asta este un mare dar, pentru ca fara el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura, fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb, fii Lumina in Intuneric si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca, pentru ca si ceilalti sa afle cat esti de special.- Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt?, intreba Micul Suflet.- Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula! Dar aminteste-ti ca special nu inseamna mai bun. Toti sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor, doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca tu esti special.- Minunat !, radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!- Si poti sa incepi lucrul acesta, chiar acum! ,ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba :- In ce mod iti doresti tu sa fii special ?- Nu inteleg. raspunse Micul Suflet.- Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :- Ma pot gandi la multe feluri de a fi special!, exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii.- Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.- Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special, fiind iertator. E ceva special sa ierti?- O, da! e foarte special.- Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa traiesc experienta a ce inseamna sa fii iertator.- Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.- Ce anume ar trebui sa stiu ?, ofta Micul Suflet.- Nu ai pe cine sa ierti.- Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.- Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur, incat Micul Suflet abia o putea privi.- Atunci pe cine ai putea ierta ?, intreba Dumnezeu.- Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa traiesc experienta iertarii. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist.Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie.- Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.- Da ?!?, se lumina Micul Suflet, dar cum?- Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.- Poti face tu acest lucru ?- Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel, incat tu sa ai pe cine ierta.- Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic, incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult, incat Lumina pe care o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face, pe tine care esti atat de usor, incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ?Micul Suflet fu suprins de raspuns.- Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un Tot.Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Agresorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trai experienta a Ceea ce Suntem cu Adevarat.Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi cel rau de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea trai experienta a ceea ce inseamna sa fii Cel care Iarta.- Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator?, intreba Micul Suflet, putin speriat.- Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos, facandu-i un semn cu ochiul.Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba :- Ai avut dreptate inainte, sa stii.- La ce te referi ?- Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute. Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea o favoare sa-ti cer.- Cere-mi orice!, striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.- Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger ca faci toate acestea pentru mine.- Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit numai ingeri.Si atunci Micul Suflet nu-si dorui nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:- Ce pot sa fac pentru tine ?Sufletul cel Prietenos raspunse:- Atunci cand te voi lovi si te voi izbi. in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment, aminteste-ti te rog Cine Sunt cu Adevarat.- Oooo, imi voi aminti!, plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.- Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.- Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar sansa de a trai experienta a Cine Sunt cu Adevarat.Si astfel, cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special, numit Iertare.Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii si sa-i multumeasca oricarui suflet care facea ca acest lucru sa fie posibil. Si, ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete dar mai ales daca ii aducea tristete Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu:- Adu-ti aminte: eu va trimit numai ingeri.Neale Donald WalschGEMENII- Portretpsihologic22Mai2011Scrie un comentariuby ellenamihaela in Psihologie Superficialitate si vastitate

Ne putem face o impresie generala despre nativul din Gemeni daca tinem seama de cele doua proprietati caracterologice dominante: primaritatea si amploarea campului constiintei. Primaritatea desemneaza dispozitia nativului pentru impresiile mobile si fugitive: impresiile primite produc imediat un efect maxim, dar fara sa lase vreo urma, astfel incat evenimentele nu au nici o repercursiune de durata.In amploarea campului constiintei, atentia nativului se etaleaza, se destinde in multiplicitatea reprezentarilor, mentinand intr-un vast camp luminos un joc mobil de impresii; dispozitia aceasta confera o anume tendinta spre distractie, spre hoinareala, spre nehotarire.Aceste doua proprietati se conjuga iar accentul cade pe mobilitatea impresiilor trasatura dominanta la Gemeni , astfel ca prima produce adesea un efect asemanator cu a doua. Otto Gross, care a definit notiunea de primaritate, il numeste chiar pe primar un superficial-vast. Prin asta intelege acea amploare virtuala pe care o mare mobilitate o confera constiintei, deoarece nu proiecteaza in fiecare clipa decit un fascicol ingust de atentie asupra lucrurilor, fara sa insiste asupra sesizarii acestor lucruri insesi, de unde si ecoul slab al impresiei. Dar noi sintem de parere ca, pentru nativul din Gemeni, fascicolul atentiei matura o suprafata mai vasta de reprezentari.Emmanuel Mounier a prezentat atmosfera generala a acestui semn zodiacal intr-un portret surprinzator Tip esentialmente labil, a carui experienta e supla, dar fragila. Primarul, intr-adevar, se manifesta printr-o intelegere prompta si o utilizare instantanee a impresiilor produse de aspecte exterioare. Acestea dispar la fel de repede pe cat au aparut. Emotiile sunt puternice si scurte. Dupa un acces de furie, primarul se linisteste imediat si nu se mai gandeste la motivul maniei lui. Se consoleaza relativ repede dupa o incercare sau un doliu, reluandu-si curand treburile si distractiile. In tot ce face, are o mare aptitudine pentru uitare. Este irascibil, dar supararea lui se degradeaza usor in injurii, care apoi se sting. Primaritatea tinde asadar sa atomizeze durata constientizata. Nevoia de unitate este inabusita de nevoia de actualitate. Inconstant in simpatiile sale, se inflacareaza brusc pentru o prietenie si o abandoneaza la fel de repede, renegand dupa aceea sentimentele pe care le manifestase cu mare infocare. Este un mare infidel. Nu e interesat decat de impresii noi si de prieteni noi, nu acorda duratei alta valoare decat cea de constrangere si amortizare. Daca, in general, este oricand gata sa rosteasca si sa pretinda juraminte ori promisiuni, aceasta se intampla pentru ca simte cat e de fragil pe dinauntru si ii judeca pe ceilalti cu aceeasi masura. Dar promptitudinea instantanee a angajamentelor sale nu este si o garantie pentru durata lor. Docil fata de mode, lacom de idei noi, usor de convins si de pacalit, fie ca e vorba de instalarea propriei sale case, de etalarea cunostintelor sale sau de cercul de relatii mondene, simte nevoia sa vada si sa incerce mereu altceva. Isi schimba la fel de usor profesia, specialitatea sau marota. Acest ansamblu de trasaturi il face sa fie usuratic, nepasator, instabil.In actiune, nevoia de rezultate imediate depaseste intotdeauna ideea rezultatelor in timp. Are arta de a face fata imediat si cu brio solicitarilor sau neprevazutului actiunii. Nu-si bate capul sa asigure concordanta intre principii (daca are), cuvinte si acte, fiind de fiecare data omul solutiei imediate si eficiente, oricare ar fi mijlocul folosit; dar nu e totdeauna sincer si nu intotdeauna se poate stapini in fata avantajelor imediate pe care i le-ar aduce minciuna.

Mobilitate si rapiditate

Faptul ca Gemenii sunt semnul cel mai mobil din Zodiac nu ar trebui sa ne surprinda, de vreme ce provine din combinarea cuaternarului celui mai miscator (Aerul) si a ternarului schimbator (Mobil-Mutabil). Am vazut mobilitatea aceasta exprimata de primaritatea accentuala a tipului, dar si de morfologia sa: ca si Mercur, este usor, doar cu varful piciorului inaripat asezat pe pamant; e usor ca un fulg si pluteste in aer (ceea ce-l aseamana cu leptozomul lui Kretschmer, considerat ca un rapid). Nativul are intr-adevar o dispozitie de calator si nu se simte sigur decat in mobilitate; ii place mai presus de orice miscarea, schimbarea si mereu nu are astampar, acest lucru poate merge pana la mania de a-si schimba locul, a ratacitorilor. Pentru el, mai mult decat pentru oricare altul, viata inseamna miscare. Cunoaste un soi de fervoare a dezradacinarii si o forma de virtute a desprinderii: Cit valoram noi, o data ajunsi imobili? lata intrebarea pe care si-o pune, fiindca forma lui de viata este prea putin legata de loc, de fiinte si de lucruri.Mobilitatea este in mod firesc insotita de rapiditatea ritmului, privilegiu pe care Gemenii il impart cu Berbecul. Timpii de reactie sunt diminuati, ceea ce permite un numar mai mare de gesturi la un moment dat. Gindirea lui se apleaca nemaipomenit de repede asupra a tot ce-l inconjoara si sare de la un obiect la altul. Aceasta repeziciune psihomotorie deriva din nevoia interioara de schimbare, ca urmare a unei atentii care se epuizeaza foarte repede asupra fiecarui obiect. Dar repeziciunea nu se limiteaza la o accelerare a pasilor si gesturilor; ea presupune, in actiune, solutii abile pentru scurtarea demersurilor printr-un efort inteligent. Sigaud si Corman au considerat aspectul psihologic al vitezei de reactie legat morfologic de masa corpului, fata de care aceasta viteza ar fi oarecum invers proportionala. Ei au descris un tip rapid caracterizat prin forme corporale gracile, o inteligenta si o sensibilitate vii, o fire curioasa de orice, dar repede obosita de monotonie, adaptandu-se usor la pluralitatea sarcinilor, dar instabila un tip care coincide, se inrudeste foarte mult cu vechiul tip Mercur.

Suplete si firesc

Mobil si rapid, acest tip actioneaza cu suplete. Desi e facut sa capteze numeroase impresii, nu este tocmai virginul negativ care inregistreaza pasiv lucrurile ca o placa fotografica. Mai curand decat un suplu plastic, el e un flexibil care, in fata multiplicitatii impresiilor primite, pastreaza distantele.

Nu este deci permeabil decat la suprafata si, precum trestia, se indoaie, dar nu se rupe; este faimoasa trestie ginditoareCind e bine adaptata, cum se si intampla de obicei, comportarea sa este perfect elastica. Prin comanda interioara el isi distribuie fortele, la momentul potrivit, in punctele care il solicita, raspunde prompt la apeluri si la modificarile survenite in afara; reluarile lui nu prezinta discontinuitati si conexiunile se fac in mod firesc. Aceasta suplete corespunde unei anume perfectiuni a dialogului dintre nativ si lumea exterioara: de unde o anumita virtuozitate dialectica a spiritului si sentimentelor.Obstacolul principal in fata supletii este nerabdarea, comportament prea ades adoptat de Gemenii confruntati cu o piedica. La tipul disonant, e vorba de razboiul nervilor, care se traduce prin manifestari emotive, gesturi sumare, dar pana la urma mai lungi decit gesturile normale, tremuraturi, convulsii,Insa cind se instaleaza supletea, aceasta duce la o anumita naturalete, un firesc de extrovertit inserat in spatiul viu care il inconjoara. Lumea incepe aici, foarte aproape, langa el: este atasat de viata asta a imediatului in care respira si vibreaza intens. Dar daca se simte legat printr-o retea cu o mie de fire de anturajul sau (nimeni nu are mai mult ca el simtul contactului imediat, al raportului direct), simte totodata o anume independenta fata de acest anturaj, pentru ca stie sa-si pastreze un spatiu liber in fata lui, sa stabileasca un joc elastic intre lumea inconjuratoare si el insusi. Nimeni nu e deci mai inzestrat ca el sa traiasca intr-o retea multipla de relatii cu anturajul (relatii, totusi, de proiectie si de identificare), dezvoltand in sine si injurul sau o sfera de firesc. De aceea contactul cu el este usor si agreabil, cu atat mai mult cu cat are un caracter juvenil si destul de vesel. Doar nenvozitatea crispata a tipului disonant poate sa constituie un obstacol in fata acestui farmec.

Adaptabilitate, instabilitate

Toata forta caracterului rezida in extraordinara sa facultate de adaptare. Mobil si suplu, este cea mai aeriana dintre fiinte. Contactul cu el este usor, firesc, epidermic chiar; se instaleaza repede in lucruri sau se asaza pe ele. Se simte la indemana pretutindeni si moduleaza, transpune, in functie de mediile si circumstantele cele mai diferite. Este parca invaluit in ele, intr-o asemenea masura incat s-ar crede ca circumstantele sunt cele care l-au fasonat. Te face sa te gandesti la cameleon; se regaseste intotdeauna acelasi in variatiile de decor exterior si cade mereu in picioare in situatiile cele mai contradictorii. Aceasta adaptabilitate provine si de la o fire asemanatoare cu un mozaic, care s-a construit procedand la o serie de identificari cu personaje din anturaj, impru-mutand de la fiecare din ele trasatura de caracter care placea; sunt adevarurile succesive ale lui Arlechino.Dar vibratia aceasta mintala, mimetismul acesta, facultatea aceasta de a intra in pielea celorlalti duc la instabilitate ca urmare a unei atitudini superficiale de imitatie: Traduttore, traditore. Aici este vorba de un stadiu in care subiectul nu e angajat; de fiecare data se descurca folosindu-se de libertatea sa interioara, ca un actor care trebuie sa joace un singur rol, dar poate sa intruchipeze mult mai multe. Trebuie sa amintim aici de relatia Gemenilor cu adolescenta; daca tipul lunar, prin apartenenta sa la copilarie, isi viseaza viata sau isi traieste visul, tipul mercurian isi joaca viata sau isi traieste jocul, se afla in stadiul de joc, nu ia lucrurile foarte in serios si se simte disponibil pentru toate aventurile fiindca nu-l angajeaza. Ne dam seama ca, in aceste conditii, la nativ domneste un fond de neliniste, de incertitudine, de ezitare, de indoiala, el nestiind prea bine ce vrea nici pentru ce e facut; astfel incit la extrema acestei situatii il vedem evoluand pe un nisip miscator unde toate fanteziile si virtuozitatile sunt posibile, dar unde nu s-ar putea implanta nimic stabil si profund.Adolescenta pare a fi virsta de electie a instabilitatii si a discordantelor. Gusturi, proiecte, conversiuni, detasari, entuziasme, tradari, toate se succed si se inlocuiesc reciproc fara incetare. Dar instabilitatea aceasta e normala; ea exprima experimentarea turbulenta a dorintelor in toate directiile vietii; nu este o stare constituita, ci o situatie de criza. Adolescentul seamana cu instabilul care se disperseaza si-si incearca dominatia asupra fiintelor si a lucrurilor ca sa mascheze un soi de insuficienta interioara, dar insuficienta lui nu e decat relativa fata de amploarea aspiratiilor.Nativul din Gemeni pare a fi mai mult sau mai putin intarziat in stadiul acesta juvenil, situatia de criza devenind o stare constituita pentru tipul disonant care, incomplet matur, se mentine ca un fruct verde.La tipul disonant aceasta poate duce la o anume enervare vitala, o constringere nervoasa susceptibila sa se exprime in numeroase moduri: versatilitate, disp