1

Serie nouã Anul III (XVI) Numãrul 4 (61) Iarna 2009 40 pagini

Publicaþie trimestrialã de culturã editatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor Apare la Oradea

în cumpãnã

respice, adspice, prospice!

zodiizodiiîn cumpãnã

respice, adspice, prospice!

E Anul Nou. ªtiam noi ce mâine fi-vaªi ce-o sã mai aducã anul nou?Un zurgãlãu stingher din nou porni-vaPrin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pãmântului, uitareaS-a aºternut pe sânge, scrum ºi fier?N-aþi cunoscut ce-nseamnã aºteptareaªi ce înseamnã-un zurgãlãu stingher?

- Am cunoscut cu toþi durerea ce e.Avem la masã câte-un scaun gol.Sã n-aibã somn ºi-n tihnã sã nu steieEi, alchimiºtii noului pârjol!

Nicicând noi nu vom îngrãºa ogoareAºa cum ei ne vãd în visul lor,Prin bãlãrii de foc, nimicitoare,Sub pãlãrii de foc, nimicitor.

Sculaþi, voi, boieri mari, s-aratã zorii,Voci tragice pe vânturi se aprind.Treziþi-vã, vã vin colindãtorii,Acuzatorii, asprul lor colind.

Zurgãlãul NICOLAE LABIS,

Din

E Anul Nou. ªtiam noi ce mâine fi-vaªi ce-o sã mai aducã anul nou?Un zurgãlãu stingher din nou porni-vaPrin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pãmântului, uitareaS-a aºternut pe sânge, scrum ºi fier?N-aþi cunoscut ce-nseamnã aºteptareaªi ce înseamnã-un zurgãlãu stingher?

- Am cunoscut cu toþi durerea ce e.Avem la masã câte-un scaun gol.Sã n-aibã somn ºi-n tihnã sã nu steieEi, alchimiºtii noului pârjol!

Nicicând noi nu vom îngrãºa ogoareAºa cum ei ne vãd în visul lor,Prin bãlãrii de foc, nimicitoare,Sub pãlãrii de foc, nimicitor.

Sculaþi, voi, boieri mari, s-aratã zorii,Voci tragice pe vânturi se aprind.Treziþi-vã, vã vin colindãtorii,Acuzatorii, asprul lor colind.

2

Legenda mankurtului, una dincele mai teribile ºi mai terifiante utopiinegre, este magistral prezentatã însuperbul roman O ZI MAI LUNGÃDECÂT VEACUL a scriitorului kir-ghiz (fost sovietic) Cinghiz Aitmatov.

Într-o manierã cuceritoare, graþieechilibrului ºi forþei de expresie, ma-rele artist relateazã înfricoºãtoareaistorie a mankurtului. Cândva, sespune, în întinsele stepe de la Sarî-Ozeki, nãvãlise blestematul popor aljuajuanilor, popor nomad, sãlbatic ºirãzboinic, în permanentã cãutare depradã ºi robi. Printr-o barbarie dem-nã de cele mai tenebroase perioadeale istoriei, aceºtia le aplicau prizo-nierilor un “tratament” ce-i aduceaîn starea de mankurt, adicã de robidesãvârºiþi: li se ucidea memoria!

Nefericiþii erau tunºi chilug, du-pã care li se aplica pe capul astfelpregãtit un ºiri, un fel de “cãciulã”din pielea de pe gâtul unei cãmileanume sacrificatã pentru aceastã o-peraþiune. Apoi prizonierii, astfel di-chisiþi, erau expuºi la soarele torid al

stepei. Fâºiile de piele se uscau ºistrângeau capul victimei ca niºtecercuri de fier. Mulþi mureau din cau-za durerilor insuportabile. Dar dacãvreuna dintre victime trecea aceastãprobã de foc, dupã câteva zile trebuiasã mai reziste la o încercare înspãi-mântãtoare: firele de pãr creºteau ºi,neputând sã iasã prin platoºa de pie-le, ele se rãsuceau ºi pãtrundeau înþeasta condamnatului la acest su-pliciu!

Într-un asemenea mod inumanse obþineau robi de mare preþ: com-plet idiotizaþi prin uciderea raþiuniiºi a aducerilor aminte, respectiviimankurþi funcþionau ca niºte roboþieficient programaþi! Cu voinþa com-plet neutralizatã ºi fãrã urme de dorin-þe umane, ei erau devotaþi stãpânuluipânã la sacrificiu ºi-i îndeplineauordinele fãrã crâcnire, chiar dacãaceste ordine vizau sãvârºirea uneicrime.

În stilul sãu duios-rãscolitor,Cinghiz Aitmatov nareazã peripeþiilelui Naiman-Ana (o altã Vitoria Lipan),

plecatã din aul (sat tãtãresc) pentrusalvarea fiului ei, devenit mankurtdupã ce cãzuse prizonier în mâinilejuajuanilor. Sãrmanul rob nu-ºi mairecunoaºte mama, se aratã completinsensibil la dovezile ei de dragosteºi la rugãminþile ei fierbinþi de a plecaîmpreunã, ba mai mult, la ordinulstãpânului, singura autoritate care-lpune în miºcare, tânãrul mankurt îºiucide mama…

Termenul de mankurt a fost apli-cat oportuniºtilor bolºevici, care deregulã (cel puþin în faza de început)îºi trãdau þara, familia ºi prietenii,pentru a deveni fideli executanþi înslujba unei ideologii asasine. Prinextensie, oricare zelos activist departid, ce punea cu nãdejde umãrulla fãurirea universului concentra-þionar (naþionalizare, deportãri, co-lectivizare, torturi, crime), se com-porta aidoma unui mankurt. E dreptcã acolo unde metodele “paºnice”de îndoctrinare, respectiv de ab-sorbþie ºi spãlare de creiere, nu dã-deau rezultatele scontate, de regulã

acolo se apela fãrã ºovãire la arse-nalul mijloacelor brutale: privare dedrepturi ºi libertate, necontenitã te-roare fizicã ºi psihicã, bãtãi ºi torturi,prin care se urmãrea “remodelarea”victimelor vizate, adicã anularea so-cio-intelectualã a “înrãiþilor” cerefuzau compromisul ºi colabora-þionismul, chiar cu riscul de a-ºipierde viaþa. Nu aºa s-au petrecutlucrurile la noi prin atrocele programde reeducare conceput de Nikolskiºi uneltele sale? O asemenea unealtãîn mâinile securiºtilor a fost însuºiEugen Þurcanu, teribilul cãlãu prinintermediul cãruia s-a derulat acestprogram. Dar când tãcerea a fostsfâºiatã de rãcnetele torturaþilor (dinpãcate nu toþi au rezistat la acestcrâncen test) ºi de protestele strãi-nilor, securiºtii n-au ezitat sã-l deamorþii pe Þurcanu…

Regimul ceauºist s-a strãduit larândul lui sã creeze omul nou, o mon-struozitate docilã, laºã, linguºitoare,mincinoasã, leneºã, primejdios ticã-loºitã în substanþa sa intimã. E drept,

Schimbarea la fatã a mankurtizãrii

GEORGE PETROVAI

,

Iniþial, când am auzit, am crezutcã este o glumiþã, o cacealma întinsãde interlocutorul meu cu care stã-team sub umbrela unei terase. Amzâmbit ºi i-am spus cã îl cred, fiindcãprobabil autoarea interviului nu amai gãsit anticomuniºti, luptãtorianticomuniºti în România ºi a trecutdupã ei în Statele Unite. Negãsindceea ce dorea sã ne prezinte în ME-MORIALUL DURERII, întâmplator,s-a trezit faþã în faþã cu Ion MihaiPacepa ºi amândoi au fãcut feþe-feþe.

Dar, când interlocutorul meu mi-a arãtat cartea cu interviul, întins peo sutã treizeci de pagini, apãrutã laHumanitas în 2009, m-am indignat.Nu credeam cã dupã câte a vãzut,ascultat, citit ºi prezentat în toþi a-ceºti ani Lucia Hossu Longin, sã-ºilase deoparte toþi eroii anticomuniºticare au suferit, rezistat ºi luptat, sã-i abandoneze dintr-odatã, ºi sã seîmbrãþiseze cu unul dintre cei maimaligni securiºti din prima generaþie:total antiromâneascã, nãvãlitoare,primitivã ºi brutalã. Ion Mihai Pa-cepa – pentru simplificare, IMP – adepus jurãmântul de ofiþer de se-curitate în 1951, când securitatea eracondusã de consilieri sovietici înfrunte cu Pantiuºa ºi Nicolschi, iarDIE (Direcþia de Informaþii Externe),care era condusã de bulgarul VasileVâlcu, Wilhelm Einhorn, AdalbertIszak, Ernest Rosza de la care a învã-þat «dragostea de poporul român».Iar dupã ani ºi ani, de devotamentsecuristic, IMP a ajuns în condu-cerea DIE. Nu-i pot înþelege autoareiaceastã întoarcere, care într-un anu-mit sens, se comparã cu trãdarea luiIMP, aceeaºi trecere de ocean! Încercsã-i fixez fapta ca o afacere publi-citarã, o obligaþie faþã de cine ºtie

cine, un ordin sau cedare la ºantaj?!?Altfel, este pur ºi simplu o incon-ºtienþã sufleteascã ce a descumpãnitpe mulþi dintre admiratorii ei, printrecare ºi pe mine, cititorul care, în tre-cut, am felicitat-o în scris dupã lec-tura volumului MEMORIALUL DURERII.Acest interviu, LHL – IMP, este des-cumpãnitor ºi pune în derutã pe mulþicititori ce au avut admiraþie ºi încre-dere în Lucia Hossu Longin. L-amsemnalat într-o adunare publicã, laBistriþa lui Marius Oprea, Preºe-dintele Institutului de Investigare aCrimelor Comunismului în România,din care face parte, pe bani, ºi LHL.Marius Oprea, un istoric remarcabilprin ceea ce face ºi scrie, m-a dezilu-zionat prin superficialitatea cu carea tratat cazul, spunându-mi «vãînþeleg revolta», când în fapt trebuiasã înþeleagã conjunctura ºi conse-cinþele acestui dialog, în care sepoartã ca doi porumbei: IMP înfo-indu-se cât a fãcut pentru demo-craþie, apãrând NATO de Ceau-ºescu, cum a înfierat comunismul ºia ajutat la ridicarea cortinei sã batãvântul democraþiei ºi-n România, iarLHL înghiþind cu satisfacþie toateconfabulaþiile lui ºi pe deasupragonflându-i personalitatea de lup-tãtor împotriva tiraniei ceauºeºtilor.Citez de la pagina 6: «Generalul Pa-cepa a ridicat cortina ce a acoperit,timp de douã decenii, nelegiuirileunui regim impus cu tancurile so-vietice ºi ale unei poliþii politice aser-vite dictatorului». Mare generalulãsta, Mihai, dar ºi Lucia o ia pringropi: tancurile ruseºti au plecat în1958, Ceauºescu a venit la putere în1964, iar poliþia politicã era în RPRdin 1948. Dar ce conteazã adevãrul,iar dacã vreþi sã ºtiþi, aflaþi acum cã

plecarea tancurilor ruseºti din Ro-mânia se datoreºte tot lui Pacepa!?!Citiþi pagina 54 unde veþi afla ce amaflat ºi eu despre filiera: Hruºciov,Dej, Pacepa! Acesta din urmã a pro-curat materialul necesar lui Hruº-ciov pentru rachetele interconti-nentale ºi l-a dat lui Dej, Dej luiHruºciov, care, în culmea fericirii, l-apupat, pe gurã, pe Dej ºi a retrastancurile eliberatoare! Dacã Pa-cepa fãcea rost ºi de secretul Coca-Colei ºi Dej îl dãdea lui Hruºciov,primeam înapoi ºi Basarabia, ºi Nor-dul Bucovinei. (În parantezã, se ri-dicã întrebarea: unde era KGB/GRUîn timpul acesta? Radio Erevan aaflat: erau la votka). Hai cã suntemcopii mici ºi prostuþi, ºi tanti Luci nespune, înainte de culcare, poveºticu Pacepa-fãt frumos: ºi atunci, în1978, când Pacepa-fãt frumos a vãzutcã zmeul cel odios porneºte un rãzboiîmpotriva NATO, a zis: gata, pânãaici! A luat un Hercules (care, pentruderuta a fost pe rând codificat C-31,C-130 ºi C-131) cu douã dormitoare(pag. 124) ºi a trecut de partea luiNATO. ªi aºa, dragi copii mici ºiprostuþi, a început «un prim pas alintegrãrii României în alianþanord-atlanticã» (pag.6). ªi noi,copiii mici ºi prostuþi, adormim liniº-tiþi fiindcã Pacepa-fãt frumos e pri-mit cu onor, pe covor roºu la Wa-shington, ºi în uralele a sute deofiþeri americani (pag. 10 ), în timpce zmeul cel odios de la Bucureºtiîºi taie coada de furie!

Dialogul faþã-n faþã continuã ºi,la pagina 78, Mihai se destãinuieºte,cã, dupã plecarea lui din þarã, uniisecuriºti au zis «Pacepa nu esteromân» ºi vine cu un irefu-tabil contra-argument – folosesc

cuvântul irefutabil, pentru cã aîntrebat-o pe Lucia dacã existã ºi-nlimba românã acest cuvânt (pag.71).Ascultaþi: «Nu ºtiu dacã este uncuvânt mult mai românesc decâtpace». Irefutabil rãspuns! Nu? Eicum nu! Dupã Dunãreanu, Muntea-nu, Ardeleanu ºi Popescu urmeazãîn ordine Pacepiºtii, ºtie toatã þara.Apropo, sar de la Pacepa junior, fostmembru YMCA înainte de-a fimembru PMR, la Pacepa senior carea fost tãlmaciul mareºalului so-vietic Rodion Malinovschi, cunos-când câteva limbi, printre care ºirusa, bineînþeles (pag.15). Tot dePacepa senior este legat ºi destinuljuniorului care vroia sa se facã violo-nist (nu trombonist), dar seniorul azis chimist (ca ãia de la IGFarbenIndustry – asta-i de la mine). ªi sãvezi destinul, dupã ce a ajuns chimist,l-a racolat în securitate SandorDemeter, o cunoºtinþã de familie(pag.34 ). Anul era 1951, ºi furtunilerevoluþionar marxiste îi spulberãvisurile de-a mai executa SonataKreutzer la vioarã, ºi-l trec la exe-cutarea ordinelor consilierilor sovie-tici care conduceau securitatea!! Sãle reamintim sub numitorul lor co-mun: lichidarea duºmanilor revo-luþiei clasei muncitoare! Clar! Astaa fãcut securistul Ion Mihai Pacepatimp de 27 de ani, de la sublocotenentsub Gheorghe Georghiu Dej, pânãla general în timpul lui Nicolae Cea-uºescu. ªi acum îi spune lui tanti Lucisa ne povesteascã verzi ºi uscate,numai despre spionajul industrial,dar cum gura pãcãtosului adevãrgrãieºte, adaugã ºi: «Adevãrul estecã Securitatea a fost o instituþiecriminalã, care nu a servit inte-resele naþionale ale României, ci

interesele unei puteri strãine ºi aleunui dictator» (pag 129). Mai recitiþiodatã, fiindcã o spune unul care afãcut parte din instituþia criminalãtimp de 27 ani ºi a rãmas curat ca la-crima, cu toate cã întotdeauna aveaun pistol la el (pag.105), dar era unulspecial: anticrimã!

Au românii o vorbã, pe care ma-joritatea o respectã ca pe legea le-gilor: «pupã mâna pe care nu o poþimuºca». ªi Ion Mihai Pacepa, astaa fãcut ani ºi ani de zile, ba mai mult,i-a urmãrit ºi pedepsit pe cei ce nufãceau la fel ca el. A fost cerberulcasei Ceauºeºtilor, împopoþonat cutitlul ºeful casei prezidenþiale(pag.107), iar dupã ce a trecut o-ceanul, a început sã latre ºi sã muºtemâinile pe care le-a pupat ºi lins,atâþia ºi atâþia ani. Caracter de betonarmat, care acum a apelat la LHL, sã-i mai lustruiascã ºi lui blazonul deanticeauºist!! ªi în aceste 130 depagini de interviu, asta face tantiLuci, îi freacã blazonul, citiþi: «Laora fixatã, coboarã din maºinã unbãrbat zvelt, frumos, îmbrãcat ele-gant. Seamãnã cu actorul RobertRedford. Ne îmbrãþiºeazã de parcãne-ar cunoaºte de când lumea».

Bravo, tanti Luci, vezi sã nu rã-mâi aºa îmbrãþiºatã cât va mai filumea, dar þi-ai creat o problemã cuactorul Robert Redford. Creând unaºa portret robot eroului lui matale,încã în viaþã, poate duce la o în-curcãtura nedoritã, tragicã, din par-tea vânãtorilor care nu au renunþatsã execute condamnarea. Am emoþiipentru actor, mai ales cã, dupã cumîl vad eu pe Pacepa, seamãnã leit cuun homeless ramolit.

nu mai erau la modã metodele bar-bare anterioare, însã scopul urmãritprin mijloacele mai rafinate de ero-dare psihicã aveau aceeaºi nedez-minþitã finalitate: ascultarea oarbã depreceptele comuniste ºi distrugereaoricãrui germen de opoziþie! Or, întreomul nou ºi mankurt cu siguranþãse poate pune semnul egalitãþii.

Am sperat cã dupã Decembrie’89 lucrurile vor intra pe un alt fãgaº.Din nefericire, cei 16 ani scurºi de laacest eveniment nu ne-au convinsde bunele intenþii ºi de capacitateamoral-intelectualã a guvernanþilor decare am avut parte pânã în prezent.Cu foarte puþine excepþii, cu totulneconcludente, putem spune cumâna pe inimã cã subtilitatea for-melor utilizate pentru ca grosul elec-toratului sã “gândeascã” cu capulpartidelor aflate la putere, ne ducnesminþit cu gândul la opiul lui Marxºi la mankurtizarea lui Aitmatov.

Securistul spãlat

CORNELIU FLOREA

Zodii în cumpãnã, iarna 20092

3

În anul 2012 se vor împlini douã secolede la ruperea Basarabiei din trupul vechiiMoldove.

Douã secole de nedreptate.Douã secole de strãinie.Forul Democrat al Românilor din Repu-

blica Moldova vine cu un proiect pe careîºi propune sã-l realizeze în urmãtorii 3 anicu ajutorul membrilor lui, cu ajutorulsocietãþii civile, al partidelor, cu ajutorultuturor concetãþenilor noºtri, dar care nuva putea fi înfãptuit decât cu concursulnemijlocit al celor douã guverne, al Românieiºi al Republicii Moldova, ºi anume: înlã-turarea consecinþelor Tratatului de la 1812dintre Kutuzov ºi marele-vizir Ahmet-Paºa,devenit în 1939 Tratatul semnat de Rib-bentrop ºi Molotov.

Toate statele lumii au condamnat PactulRibbentrop-Molotov, fãrã sã se recurgã lalichidarea consecinþelor acestei înþelegeri desfârtecare a României de cãtre Hitler ºiStalin.

Iar înlãturarea acelor consecinþe depindedoar de noi, de cei despãrþiþi ºi siliþi sãlocuiascã în state diferite.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost scosdin actualitate. Dar el mai zace înfipt în noi.De acolo trebuie scos mai întâi. Pentru cãnoi suntem cei care îi permitem ºi în conti-nuare sã ne conducã destinele.

Nu Hitler ºi Stalin, ci noi îi dãm viaþãacestui Pact mort.

Istorici “de-ai noºtri”, ºi nu strãini, sarîn apãrarea acestui Pact criminal, cu afir-maþii bizare ca cea inseratã în enciclopedia“Republica Moldova”, apãrutã în 2008 (lapagina 185): “… 28 iunie 1940 e un an derestabilire a statalitãþii moldoveneºti”.

De aceea FDRM propune sã fie creatão comisie româno-românã sau, dacã vreþi,moldo-românã, la nivel guvernamental, cares-ar numi: Comisia guvernamentalã de în-lãturare a consecinþelor Pactului Ribbentrop-Molotov.

Care sã înceapã sã funcþioneze începândcu sfârºitul acestui an. Ca sã reuºim cãtreanul 2012 sã fim ce-am fost înainte de acestPact.

Nu cred cã trebuie sã aºteptãm de laalþii sã ne facã dreptate. Dreptatea trebuiesã ne-o facem chiar noi. Mereu se vor gãsiargumente pentru ca sã nu fim împreunã.

De vreo 20 de ani ni se spune cã mo-mentul reunirii încã n-a sosit. Cã conjunc-tura politicã nu ne este favorabilã. Dar carestate, atunci când s-au reunificat, au avutconjuncturi favorabile?!

Conjuncturile le fac popoarele care vorsã-ºi schimbe destinul. ªi nu cele care do-resc sã perpetueze o nedreptate.

Momentul a sosit.ªi el nu mai poate fi amânat.Conform sondajelor, 80% dintre basa-

rabeni se vor în Uniunea Europeana, acolounde se aflã ºi România.

Conform aceloraºi sondaje, 70 % dintreei îºi doresc cetãþenia României. Un milionde basarabeni au ºi depus cerere de redo-bândire a cetãþeniei româneºti.

Românii moldoveni alcãtuiesc circa82% din totalul populaþiei. Copiii românideþin 86% în ponderea ºcolarã.

Zeci de mii de tineri ºi-au fãcut sau îºifac studiile în România.

Aproape un milion de basarabeni lucrea-zã în afara republicii, ei convingându-se cãîn þãrile UE e mai bine de trãit decât într-orepublicã izolatã de restul lumii.

România a devenit atractivã, ea estepentru basarabeni ceea ce a fost U.E. pentruromâni înainte de 1 ianuarie 2007: salariimai mari, pensii decente, locuri de lucru,demnitate, siguranþã, egalitate a ºanselor...

S-au reunit cele douã Germanii, celedouã Vietnamuri, cele douã Yemenuri, ºidoar cele douã Corei ºi cele douã Româniimai stau haºurate pe hãrþile lumii în culoridiferite.

Dar o nedreptate nu poate continua lanesfârºit. Ea nu poate fi þarã. Chiar dacã-i“recunoscutã” de 180 de state ale lumii.

Nu e vorba de unirea a douã þãri diferite,ca Cehia ºi Slovacia, sau Irak ºi Kuweit, evorba de revenirea unui teritoriu înstrãinatîn trupul propriei þãri, la locul de unde afost rupt.

Lucru acceptat ºi de Actul Final din1975 de la Helsinki, care consfinþeºte drep-tul popoarelor la autodeterminare.

Dacã poporul basarabean va spune:vrem sã revenim de unde am plecat ºi Ro-mânia va accepta, Uniunea Europeanã va fipusã în faþa unui fapt împlinit, pe care nuva avea decât sã-l accepte.

Se spune cã e nevoie de un referendumal Reunirii. Sunt de acord. Cu condiþia cala el sã participe nu doar cetãþenii RepubliciiMoldova, dar ºi cetãþenii României, care aufost cei mai afectaþi de ciuntirea Þãrii lor.Ei ºi descendenþii acestora trebuie întrebaþidacã doresc ca acea bucatã de moºie ruptãcu forþa armelor în 1940 de la Þara lor,care a fost ºi a noastrã, sã revinã la loc sausã rãmânã ºi în continuare înstrãinatã.

E drept cã ºi unii basarabeni nu dorescReunirea. Dar mai întâi sã facem Reîn-tregirea ºi, dupã ce o vom realiza, sunt con-vins cã o vor dori ºi cei care acum n-o do-resc. Pentru cã nu poþi iubi ceva ce nucunoºti.

În 1940 mulþi dintre cei dispuºi sã apereBasarabia cu arma în mânã de invaziasovieticã erau reprezentanþi ai minoritãþilornaþionale.

Nimeni nu ne poate sili sã facem altfeldecât aºa cum dorim.

Dacã douã state cu istorii ºi cu limbidiferite doresc sã facã Uniunea Rusia-Bela-rus, atunci ce ne împiedicã pe noi sã facemUniunea Republica Moldova-România?!

Ca un prim pas în înlãturarea conse-cinþelor Pactului Ribbentrop-Molotov.

Dacã landurile germane s-au unit într-ofederaþie, ce ne împiedicã pe noi sã le urmãmexemplul ºi sã scoatem zidul care mai stãîntre noi ca o sfidare a istoriei ºi a bunului-simþ?!

Azi, într-o Europã fãrã graniþe, consta-tam cu tristeþe ca unica valabilã mai e doarcea dintre români ºi români.

Iar graniþa de pe Prut trebuie mutatã câtmai curând într-un muzeu. Acolo e loculei.

De vreo zece ani oamenii politici din Ro-mânia ºi Republica Moldova ne promit cãne vom reuni în Uniunea Europeanã.

Dar comisarul Uniunii Europene GunterWerheugen acum doi ani afirmase: “ªanselede integrare în U.E. ale Ucrainei, Belarusuluiºi Republicii Moldova sunt egale cu celeale Tanzaniei”. Adicã n-avem nici o ºansãsã ne întâlnim în U.E. în urmãtoarea o sutãde ani.

ªi-atunci ce facem ca sã ne regãsim maidevreme, în chiar timpul vieþilor noastre?!

Proiectul de integrare în U.E., de fapt,de reunire cu Þara, al FDRM este simplu.

El trebuie sã întruneascã 2 condiþii:1) asumarea naþionalitãþii române de

cãtre toþi românii basarabeni;2) acordarea cetãþeniei române tuturor

basarabenilor.ªi atunci va putea fi aplicat ºi în cazul

nostru scenariul reunirii celor douã Ger-manii. Se va reuni un popor european cu oaºchie de popor european, rãmasã în afaraEuropei, în urma unor calamitãþi ale istoriei.

Niciodatã nu se va putea realiza scena-riul care a fost aplicat în cazul celor douãGermanii, dacã le vom spune europenilorcã naþiunea “moldoveneascã” vrea sã seuneascã cu naþiunea românã.

Noi ºtim: drumul nostru cel mai scurtcãtre U.E. trece prin România (chiar dacãVoronin ne cãuta cãi lãturalnice, prin Bul-garia, Ungaria sau Estonia).

Numai reunindu-ne cu Þara, adicã cu oparte a Uniunii Europene, vom putea ajungeîn Europa mai devreme decât peste 50 sau100 de ani .

În 1989, când RDG a fuzionat cu RFG,Uniunea Europeanã a acceptat fãrã nici uncomentariu acest gest de dreptate istoricã.De ce acum U.E. ar avea sã ne reproºezeceva?! Istoria cunoaºte precedente asemã-nãtoare: în 1957 Franþa a intrat în U.E.împreunã cu... Algeria, þarã africanã carea rãmas neoficial membrã a U.E. ºi dupãce ºi-a obþinut independenþa în 1962. SauAntilele Olandeze, care au intrat în U.E. odatãcu Olanda, deºi fac parte din alt continent,ele sunt membre ale U.E.

Un ziar bucureºtean scria acum câþivaani cã “Unirea Basarabiei cu România neva ruina Þara. Mai bine renunþãm”, pro-punând chiar ca Guvernul Român sã creezeun program antiunire.

E o diversiune antiromâneascã în a cãreicursã au cãzut ºi unii politicieni.

Dar noi, basarabenii, suntem capabili sãne suportãm singuri nota de platã, chel-tuielile legate de unificarea sistemelor ener-getice, economice, monetare, salariale, desãnãtate ºi celelalte.

Sunt convins cã ne vom descurca ºisinguri, ceea de ce avem nevoie sunt altfelde subvenþii: subvenþiile morale, care la oraactualã sunt cele mai importante ºi pe carede douãzeci de ani nu le-am avut decât lamodul declarativ din partea oamenilorpolitici.

Aceºtia din urmã au ironizat cel mai multPodurile de Flori, declarând solemn cã eivor construi peste Prut poduri de piatrã,care însã nu prea se vãd.

Dar, îmi zic, mai bine poduri de florinepãzite pe Prut, pe care le-am trece fãrãvize, decât poduri de piatrã cu vameºi,grãniceri, câini, vize, pe care sã nu se poatãtrece.

Iar acel eveniment din 1990 a fost unicîn lume. Prin el am spus mapamondului cãnoi, basarabenii, suntem parte a naþiuniiromâne, cã vrem sã fim împreunã.

Au venit atunci peste un milion de ro-mâni, de o parte ºi de alta a acelui zid de pePrut, nu cu cazmale sau cu ciocane ca nem-þii, ci fiecare cu câte o floare. Noi am încer-cat sã-l spargem cu niºte buchete de flori.ªi am reuºit. Sã nu uitãm cã era anul 1990,când URSS mai era o supraputere, iarRomânia abia-ºi revenise din dictaturã.

De la acel eveniment în luna mai 2010se vor împlini 20 de ani.

FDRM a propus noii guvernãri de la Chi-ºinãu: cãtre acest eveniment sã scoatã toatãsârma ghimpatã de pe tot tronsonul de gra-niþã de 684 km dintre noi ºi Uniunea Euro-peanã.

Ar fi un gest simbolic, dupã care potveni celelalte: negocierile de integrare euro-peanã, de aderare la NATO, cetãþenie româ-neascã pentru basarabeni º.a.m.d.

În privinþa acordãrii cetãþeniei române,de la Bucureºti ni se spune de vreo câþivaani, la fiecare 2-3 luni, cã “legea a fost îm-bunãtãþitã”.

Dar noi nu vrem îmbunãtãþirea legii.Rãul nu poate fi îmbunãtãþit.Art. 7 al Constituþiei României menþio-

neazã cã îþi poþi pierde cetãþenia României

numai în douã cazuri: a) dacã te dezici deea ºi b) dacã Statul Român þi-o retrage.

Or, când e vorba de basarabeni ºi buco-vineni, statul nu le-a retras cetãþenia româ-neascã ºi nici ei nu s-au dezis de aceasta.

Conform dreptului internaþional, noi,copiii pãrinþilor noºtri, suntem cetãþeni ro-mâni fãrã paºapoarte. Nu dorim nimic alt-ceva decât sã ni se recunoascã acest drept.Inclusiv acela de a le avea.

La ora actualã Basarabia este copilulfurat ºi abandonat. Care nu e nici cu ceacare l-a furat (Rusia), nici cu cea de la carea fost furatã (România).

Casa pe care încearcã sã ºi-o înjghebe– Republica Moldova – este ca o casã devãdanã, fãrã gard, cu acoperiºul spart, încare tavanul curge, geamurile-s sparte ºisoba nu trage.

Vrem sã vã anunþãm cu tristeþe cã acestproiect politic, numit R. Moldova, dupãaproape douã decenii de experimentãri, adat faliment ºi nu mai are nici o perspectivã.

FDRM vede renaºterea Republicii Mol-dova prin promovarea valorilor româneºti.

Europenizarea Basarabiei poate avea locdoar prin reromânizarea ei. Prin rusificarepoate avea loc doar asiatizarea ei.

Se spune cã R. Moldova ar fi “al doileastat românesc”. Câteodatã însã, am impre-sia, confruntat cu sacrificiul de aproapedouã secole al Basarabiei, în care ea, deºiera ameninþatã cu moartea, ºi-a pãstratlimba, memoria, credinþa, cã acesta nu arfi al doilea, ci primul.

ªi el poate cu adevãrat deveni primul,aºa cum a fost în martie 1918, când a fãcuttotul ca din douã þãri, una micã ºi alta trun-chiatã, sã facã o Þarã mare, aºa cum au vi-sat-o moºii noºtri, dacã vom reuºi ca PodulUnirii sã fie început pe malul nostru.

În 1940 ºi 1944 România a plecat dinBasarabia. Dar din noi ea nu a plecatniciodatã. Î. P. S. Nestor Vornicescu, mitro-politul Olteniei, acum 15 a constatat curegret: “Nu ne merge bine în Þarã pentrucã n-am realizat Reunirea!”

Atâta vreme cât nu ne vom reîntregi,nu-i va merge bine nici uneia dintre þãrilenoastre.

Noi, basarabenii, am visat dintotdeaunasã avem la Bucureºti un preºedinte care sãfie ºi al nostru ºi care sã ne ajute sã ne re-gãsim cât mai curând drumul cãtre Casã.

Acum eu ºi colegii noºtri din FDRM amvrea sã aflãm care dintre cei doi candidaþila Preºedinþia României are curajul sã afir-me: “Voi face tot posibilul ca pe parcursulmandatului meu Basarabia sã revinã la tru-pul Þãrii!”

Îi rugãm sã ne facã acest anunþ pânã la6 decembrie, pentru ca noi, românii din afa-ra Þãrii, sã ºtim pentru care dintre ei ar tre-bui sã votãm.

Avem o singurã istorie, un singur Emi-nescu, o singurã Dunãre ºi un singur Dum-nezeu. Avem o singurã Þarã, ºi ea se cheamãLimba Românã.

Ar fi un mare pãcat ca prin mijlocul eisã mai treacã sârma ghimpatã, însemnându-i frontierele despãrþitoare.

De poporul român depinde pe unde vortrece mâine graniþele U.E.: pe râul Prut saupe dincolo de Nistru. Este o misiune a istorieide care poporul român trebuie sã fie mân-dru ºi pe deplin responsabil! Sã ne regãsimmai întâi în România, iar împreunã cu ea –ºi-n Uniunea Europeanã.

E unica noastrã ºansã.Aºa sã ne ajute Dumnezeu!

Manifest de Unire

NICOLAE DABIJA

Zodii în cumpãnã,iarna 2009 3

http://www.literaturasiarta.md/

4

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Bihor

respice, adspice, prospice!

Redactor responsabil:OCTAVIAN BLAGA

Fondator: CASIN POPESCU(Durbach, Germania, 1992)

O publicaþie editatã trimestrial de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Bihor, în colaborare cu Societateacultural-ºtiinþificã AdSumus, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor.

Urmãtorul numãr al ZODIILOR (primãvara 2010) va apare la 15 martie 2010.Contribuþiile pentru aceastã ediþie sunt aºteptate pânã la 1 martie 2010, fie pe

adresa de e-mail: octblaga@hotmail.com, fie pe adresa poºtalã a instituþiei editoare.

410068 Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12Telefon/Fax 0259413922, 0359197499

Manager-director general: prof. dr. GHEORGHE DAVID

Consultanþi artistici: Miron Blaga, Corneliu Buciuman, Florea Criºu,Aurel-Gavril Moþ, Anca Popescu-Raþiu, Tank Erszebet

Tehnic: Fandly Monika (contabil), Florica Raita (referent), Balogh Timea (referent),Constantin Bailef (maistru audio-video), Teodor Bochiº (conducãtor auto)

E-mail: cumpana@gmail.comBlog: cumpana.wordpress.com

,

în cumpãnãzodii

i a r n a2009

Criºanã, pãmântul sfânt,ai crescut întâiu-mi cânt,ºi Îl ai pe Dumnezeuadumbrit în codrul tãu.ªi mai sunt ºi Criºurile,unde-þi plâng pietriºurile -Criºuri trei, ca trei prinoasede la Cel ce dealuri coasecu fâneþi ºi floriceleºi cu supãrãri de stele.Glasul tãu pe mulþi alinã,

unduindu-se-n latinã,cã prin câte ai trecut,sufletul nu þi-ai vândut.Tu mi-ai fost ºi îmi rãmâiSfânt pãmânt sub cãpãtâi,cã oriunde aº muri,eu în frunza ta voi fi,în pãdurea ta, sã cântgre rãzbind prin ploi ºi vânt,sã audã Dumnezeuplânsul tãu, din cântul meu.

Sfânt pãmânt VICTORIA ANA TAUSAN,

Sfânt pãmânt

Numãr ilustrat cu fotografii de DAN SUCIU

George Enescu s-a nãscut la 19 august 1881 în Liveni, judeþul Botoºani,localitate situatã nu departe de Ipoteºtii eminescieni. A manifestat încã dincopilãrie o înclinaþie extraordinarã pentru muzicã, începând sã cânte lavioarã la vârsta de 4 ani. La vârsta de 5 ani apare în primul sãu concert ºiîncepe studii de compoziþie sub îndrumarea lui Eduard Caudella.

Studiile (între anii 1888-1894) ºi le face la Conservatorul din Viena,având ca profesori printre alþii pe Joseph Hellmesberger (vioarã) ºi RobertFuchs (compoziþie). Dupã absolvirea Conservatorului vienez, îºi continuãstudiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui MartinPierre Marsick (vioarã), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet ºiGabriel Fauré (compoziþie).

Zodii în cumpãnã, iarna 20094

CORNELIU BUCIUMAN

George Enescu

George Enescui n t e r p r e t â n dPoemul de Chausson

Wikimedia Commons

Din primii ani ai secolului XX dateazã compoziþiile sale mai cunoscute,cum sunt cele douã Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentruorchestrã (1903), prima sa Simfonie (1905), ªapte cântece pe versuri deClément Marot (1908). Intreprinde turnee în mai multe þãri europene,activitatea sa muzicalã alternând între Bucureºti ºi Paris. În timpul Primuluirãzboi mondial rãmâne în Bucureºti, dirijor. Dupã Rãzboi, face mai multecãlãtorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele dinPhiladelphia (1923) ºi New York (1938). Activitatea sa pedagogicã capãtãde asemenea o importanþã considerabilã, având ca elev, printre alþii, pe celcare urma sã devinã celebrul Yehudi Menuhin. În anii 1921-1931 lucra laopera Oedip, a cãrei premiera a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, omonumentalã creaþie dramaticã ºi muzicalã, care abia în ultimii ani a începutsã se impunã pe scenele teatrelor de operã din lume. În timpul celui de-aldoilea rãzboi mondial rãmâne în Bucureºti, unde are o activitate dirijoralãbogatã. Odatã instauratã dictatura comunistã, se exileazã la Paris, unde sestinge din viaþã în noaptea de 3 spre 4 mai 1955. În ultimii ani ai vieþii acompus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Camerã pentru douãsprezeceinstrumente soliste, a finalizat Poemul simfonic Vox Maris pentru sopranã,tenor, cor ºi orchestrã, schiþat încã din 1929, Simfoniile Nr. 4 ºi 5, rãmaseneterminate (orchestrate postmortem de compozitorul Pascal Bentoiu).

Enescu a fost recunoscut ca dirijor ºi violonist în þarã ºi strãinãtate, iarapoi va fi recunoscut drept compozitor, cu un filon la început de originegermanã, iar apoi tot mai naþional românesc, când Enescu se apropie demelosul popular.

Recunoaºterea mondialã a talentului lui Enescu a fost confirmatã dealegerea sa drept membru a unor foruri de artã în Franþa, Italia, România ºica profesor al unor Universitãþi americane.

România a iniþiat Festivalul ºi Concursul Internaþional “George Enescu”(ajuns la a XIX-a ediþie), care aduce pe scenele Capitalei interpreþi ºiorchestre cu renume mondial.

George Enescu a concertat în mai multe rânduri la Oradea, SalaFilarmonicii orãdene purtându-i numele, alãturi de cel al lui Bela Bartok.

5Zodii în cumpãnã, iarna 2009 5

Istoria se descifreazã greu. PentruGhillaume al IX-lea de Aquitania (prinþultrubadurilor, 1086-1127), întocmai ca pentruChretien de Troyes (1135-1183), pãsãrile cântã“în latineasca lor”. Aºa a început istoria fãrãistorie, înfumuratã ºi fantezistã, în Franþa regilordintâi ce se credeau descendenþi direcþi dinvechea viþã troianã, aceea a lui Aineas.

Dupã Hildegarde de Bingen, cãlugãriþãmisticã germanã, supranumitã ‘SibilaRhinului’, -nãscutã în 1098, trãieºte pânã în1179-, “Adam ºi Eva vorbeau limba germanã”.Aºa începe istoria subiectivã ºi grandomanãa naþionalitãþii germane, ce se þinea a fi de rasãveche, aleasã, aproape sacrã, precum aconceput-o acel Otto I, creatorul “SfântuluiImperiu Roman Germanic” în anul 962. Acesteaspecte ale istoriei au rãmas, în Occidentuldin stânga ºi din dreapta Rinului, pânã în zilelede azi. Întrebarea -naivã- este, ºi se vrea a fipusã: “Quem ad finem?”, “În ce scop?”. Cãciºi în secolul XX, în cãrþile mari ale Apusuluiistoria se scrie în acelaºi spirit ca atunci. Înprivinþa istoriei românilor mai nici un singurrând nu este scris în respectul pentru adevãrulistoric: Am în faþã, din nou, ca exemplu, studiulistoricului apusean Ernst Gamillscheg, Despreoriginea Românilor Argumente istorice, dincare citez un singur rând, o concluzie uluitoare:“Populaþia românã a Banatului nu e deciautohtonã” (E. G. în “Noi Tracii”, Anul XX. N.200, Iunie 1991, p. 17). Ca istoric, nu îi era permisacestui Gamillscheg sã nu cunoascã Neo-liticul Banatului, carte fundamentalã în temãscrisã de istoricul ºi arheologul român, Gheor-ghe Lazarovici, apãrutã la Cluj-Napoca, în1979. Ar fi aflat de acolo (în special pp. 1-139)despre sumedenia de documente arheologiceºi de scrieri de specialitate în limbile românã,bulgarã, greacã, rusã, chiar ºi ungarã ºi turcã,scrieri, în care se atestã, indubitabil ºi neîntre-rupt, în Banat, o locuire neîntreruptã a între-gului teritoriu de cãtre Thraci, încã din neolitic,din “prima parte a mileniului VI î. e. n., -respectiv, de Geþi ºi Daci-, în timpurile (deci)în care marele neam al Thracilor s’a individu-alizat sub aceste nume; istoricul german ErnstGamillscheg uitã, intenþionat, -a nu ºti îi estenepermis- cã dupã Burebista -”spaimaromanilor”, cum îl caracteriza Strabon- stãpânpe ambele versante ale munþilor Banatului eraCotis, o cãpetenie getã. El ignorã, de asemenea,cã acolo a existat o mare culturã autohtonã,“Cultura Vinca în Banat”, culturã “rãspânditã

aproape în întreg teritoriul Banatului” (p. 77),cum ºi pe cel al “Transilvaniei, al Iugoslaviei,al Macedoniei, Kosovo-Metohja, Serbia,Muntenegru ºi estul Bosniei, Slovenia, Sremºi Backa, Banatul de vest; Ungaria de sud; înRomânia: în Banat; în Oltenia pânã la Jiu; înnordul Bulgariei; iar spre nord pânã în centrulºi nord-vestul Transilvaniei” (p. 75).

“Fenomenele din Balcani se leagã organiccu cele din Orientul Apropiat ºi Mijlociu, atâtgenetic cât ºi stilistic. Descoperirile precera-mice, cu ceramicã timpurie (Fruhkeramik sauMonocrom), ca ºi cele mai vechi descoperirineolitice cu ceramicã din Europa de sud-est,pe baza relaþiilor cu Orientul sau a analizelorcu C14, sînt încadrate în mileniul VI î. e. n. Celemai timpurii date de la Nea Nicomedeia seîntind între 6180+-150 pânã la 5331+-74”(Gheorghe Lazarovici, op. cit. p. 68).

Nikomedeia, veche reºedinþã a regilorbythynieni, ºi oraº modern, numit aºa de laregele thrac, Nicomedes I -acesta a domnitîntre 279 pânã la 250 a. Chr.-, a fost înnoitã,sub numele de Nea Nikomedeia, de regelethrac, Maximinus Thrax (235-238) cu prilejulsãrbãtorii a 500 de ani de la fundarea oraºului-socotitã a fi fost în anul 238- ºi de GordianusIII (238-244). Aici a fost aclamat ca împãratDiocletianus, de cãtre legiunile sale din NeaNikomedeia, la 17 Noembrie 284, când el ºi-aales ca reºedinþã Nea Nikomedeia. În Niko-medeia exista, din timpuri strãvechi, o clasãde preoþi funcþionari, numitã Neokoroi, ase-mãnãtoare, ca funcþiune, Leviþilor, fapt pentrucare erau desemnaþi ca “slujitori ai templului”,funcþiune pãstratã ºi în timpul lui Diocletianus,ºi purtatã ca un titlu de onoare, acþiunea lorera diferitã de la loc, la loc (cf. Univ.-Doz. Dr.Walter Potscher, Wien, Salzburg, în DerKleine Pauly, Bd. 4, s. v. Neokoroi, col. 55).În Nikomedeia, creºtinismul a pãtruns dinprimul secol al creºtinãrii apostolice a pãgâ-nilor (cf. W. F. Volbach, FrühchristlichenKunst, München 1958, Nr. 1). Celebrul RetorLibanios (nãscut în 314 dupã Christos, mortcãtre finele secolului 4), profesor în Niko-medeia între anii 344 ºi 348, în a sa or. 61,vorbeºte despre cutremurul ce s’a produs înNikomedeia ºi stricãciunile fãcute de acelcutremur, comparabile cu distrugerile fãcutede Goþi în anul 258, când, în timpul nãvãlirii lorau dat foc celui “mai frumos oraº de pe pã-mânt”, cum este numit în or. 61, 7. O asemeneacontinuitate prin timpi pre- ºi istorici, numai

Thracii -mementote, aduceþi-vã aminte! ºi nuuitaþi aceasta!-, “neamul cel mai numeros ºimai rãspândit din lume, dupã cel al Indienilor”(Herodot) au putut sã o aibã.

Din cronici bizantine cunoaºtem ºi faptece nu au fost înregistrate de istoricii români, cide cercetãtori deosebiþi, cum a fost acel Gri-gore ªtefãnescu (1838-1911), profesor de Geo-logie ºi Mineralogie la Facultatea din Bucu-reºti (1864), de la care, prin lucrarea sa Cutre-murele de pãmânt în România în timp de1391 de ani, de la anul 455 pânã la anul1840, Bucureºti 1901, aflãm cã în “Anul 455Iulie (stil vechiu), în ultimul an al domniei luiValentinian III, ºi în Anul 815 luna lui August”au fost cutremure de pãmânt: primul în Pan-nonia, unde “Sabaria fu cu totul distrusã” (“Si-gonius, De Occidentali imperio, I, lib. XIV,p. 516), al doilea “în Tracia”, ºi cã au fostsguduiri în timp de cinci dile” (“Sigonius, Deregno Italiae, II, lib. IV, p. 266: «Terrae motusgravis ut urbis plura aedificia dejecerit etaliarum civitatum populos foedis ruinis op-presserit». Martene et Durand, V, p. 962;Amoini Chron., p. 240; Egenhardi Annales,Duchem. II, p. 260)”. Gr. ªtefãnescu redãcutremurele de pãmânt, menþionate mai sus,dupã un memoriu al unui anume Perrey, care,referindu-se la oraºul Sabaria, zice cã este “ace-laºi în care se pretinde cã s’a gãsit mormântullui Ovidiu”, ºi cã “Acest oraº este Serwar(Ungaria)” (Gr. ªtefãnescu, op. cit. p. 10).Referindu-se la lucrarea lui “Alexis Perrey,profesor la Facultatea de sciinþe din Dijon, înFranþa, intitulatã: <<Memoire sur Iestremblements de terre dans le Basin duDanube>>, spune cã Perrey “a consultat 16publicaþiuni” printre care numeºte ºi “Operaomnia de Sigonius”, ºi cã lucrarea “îm-brãþiºeazã un spaþiu de timp de 1391 de ani; eaîncepe la anul 455 ºi merge pânã la 1846” (Gr.ªtefãnescu, op. cit. p. 8). Carolus Sigonius(1524-1584), umanist la Modena, în Italia, s’afãcut cunoscut prin opera sa Historium deOccidentalii.

În veacurile VII-IX se statorniceºte, -dupãopera lui Ioan Cassian /365-435, scrie In-stituþiile cenobitice ºi Despre întrupareaCuvântului, influenþat de Sfântul Pahomie/ ºia lui Dionysios Exiguus (Exiguus = cel mic),ambii din Sciþia Micã/Dobrogea-, “o literaturãîn limba direct româneascã” a cãrei “con-tinuitate substanþialã” este astãzi doveditã(Artur Silvestri, Ideea literarã strãromânã,

în Noi Tracii, Anul XX. N. 200, Iunie 1991 p. 8;vezi ºi Dr. Nestor Vornicescu, MitropolitulOlteniei, Primele scrieri patristice în lite-ratura noastrã în sec. IV-XIV, Craiova, 1984).Dionysios cel Mic, cãlugãr român, trãieºte depe la anul 500 la Roma (moare cãtre anul 545),traduce, dupã Grigorie din Nyssa /335-394/,scrierea De conditione hominis (Migne,Patrologia Latina 67).

Veacurile VII-IX sunt veacurile în care, încadrul voevodatelor, ducatelor ºi cnezatelorprestatale româneºti din a cãror unire aveausã se înfãptuiascã Principatele Române, s’auconsolidat politic ºi social ºi s’au organizatdin punct de vedere militar, pe temeiuri binedefinite, puterile conducãtoare.

În acele vremi, puterile conducãtoare eraucapii Bisericii: episcopii sau mitropoliþii, dupãîntinderea teritorialã a (pre)þãrii româneºti.Felul organizatoric avea caracterul propriuromânesc, asemãnãtor acelui moºtenit de lastrãmoºii românilor, Dacii ºi Geþii, înnoiþi întrureligia creºtinã ortodoxã. Aºa ºtim cã alãturide Burebista stãtea pe aceeaºi treaptã, ca re-prezentant al Statului, Marele Preot Deceneus,care dupã asasinarea lui Burebista, deþine ºiputerea regalã; de asemenea, ºi Comosius,Mare Preot ºi Rege. Aceste realitãþi istoricesunt dovezi istorice cã nimic în acel fel deorganizare nu era de vreo influenþã bizantinãsau apuseanã, influenþe ce au fost pe larg ºiîndelung discutate ºi desbãtute de isto-riografia românã, mai veche sau mai nouã.

De aceastã veche orânduialã dã seamaacea scrisoare din anul 1604 întocmitã desprijinitorii domniei lui Simion Movilã: “arhiiEpiscopii, duhovnicii, boiari mari ºi mici, lo-cuitori ce am fost aceii þãri româneºti”, scri-soare aflatã în Colecþia Hurmuzaki publicatãde Academia Românã, - aºa numitã dupã nu-mele scriitorului român din Bucovina, Hur-muzaki Eudoxiu-Doxachi (1812-1874) -, în Doc.IV, 1, no CCCXXVII pp. 382-383).

Formele de organizare socialã aveau carac-terul sesizat de Nicolae Iorga, legea era “nepãr-tinitoare ºi miloasã, înþelegãtoare pentru oricenevoie, ºi miloasã numai pentru orice merit:domnia mândrã ºi bunã cãreia nu i se bate dinpicior” (N. Iorga, Isprava, pp. 59-60): aceastaera traducerea în vieaþã a obiceiului pãmântului(cf. Al. A. Buzescu, Domnia în Þãrile Românepânã la anul 1866, Bucureºti, 1943, p. 152).

Stãrilesociale

româneîn tãrile

MarginaliiFragment din ISTORIA ROMÂNILOR

DE LA ÎNCEPUTUL FORMÃRII LOR CA POPOR

PÂNÃ LA FINELE SECOLULUI XII

IV. ROMÂNII ÎN SECOLELE VII-IX

(secolele VII-IX)

CASIN POPESCU,

,

Continuare în pagina urmãtoare

6

Precizãm -pentrucã trebue- cã termenii:“Cneaz”, “Voivod”, “Boier”, “Vlãdicã”, nu“sunt termeni slavi în ordinea cârmuirii laice ºieclesiastice”, cum, -dupã C. C. Giurescu- afirmãistoricul român Gheorghe I. Brãtianu.

Pentru cneaz, în albanezã knez, “amintimcã în limba românã vorbitã a existat formachinez, de la un mai vechi *cânez, *cunez,aºa cum s’a pãstrat în numele cneazuluibãnãþean Pavel Chinezu. Der. cneaghinã,cnezat” (apud Dr. Mihai Vinereanu). Dupã celespuse de noi (în alt loc), ºi dupã “Vasmer (I,581)” care “considerã cã formele slave provinde la un proto-slav *kunedzu”, rezultã cãcneaz este un termen strãvechi de originãthraco-daco-getã, deci în limba românã,autohton.

Pentru voivod, boier ºi vlãdicã, idem, elesunt cuvinte cari provin din strãromânã, pentrufiecare din ele fiind valabilã precizarea adusãde Dr. Mihai Vinereanu, anume cã “Slavii nule-au putut prelua decât de la strãromâni”(Dicþionar..., s. v. boier). În privinþa termenuluiboier, adãugãm cã: “Dupã Paliga formelebaltice sânt împrumuturi din strãromânã, nudin l. slave de rãsãrit, ceea ce este corect, deoa-rece în aceste limbi termenul a intrat relativtârziu, pe cale livrescã, aºa cum aratã Djacenco,din slava bisericeascã. Rãspândirea acesteiinstituþii la toate popoarele din Centrul ºiRãsãritul Europei indicã puternica influenþãpe care au avut-o Geto-Dacii, respectiv Ro-mânii, în structura socialã a acestor popoare(v. bou)” (citatul dupã Dicþionar Etimological limbii române..., de Dr. Mihai Vinereanu, s.v. boier). Mai sunt ºi alte considerente, depildã, existenþa termenului în sanscritã, pãstrã-toarea fidelã a limbei thraco-daco-geþilor, darnu mai este cazul a insista, spunem doar cã însanscritã bharu, înseamnã domn, stãpân, ºef.

Este total greºit, din punct de vedere isto-ric, lingvistic, cultural, sã se afirme cã “o boie-rime sau nobilime de origine în bunã parte, ºiîn orice caz de culturã slavã, s’a putut deci în-stãpâni între veacul al VI-lea ºi al IX-lea, înþãrile în care se vor întemeia mai târziu prin-cipatele române, dar fiind ea însãºi depen-dentã de alþi conducãtori de oºti ºi noroade,puternicii hani ai Avarilor, pe urmã, poate, ºi aiBulgarilor”, cum crede istoricul ºi omul politicGheorghe I. Brãtianu (Gheorghe I. Brãtianu,în Sfatul Domnesc ºi Adunarea Stãrilor înPrincipatele Române, 1977, p. 28).

Cnejii Haþegului din veacul al XIV-leajudecau pricinile locale alãturi de “bãtrâniiValahi în faþa vice-voivodului regal al Transil-vaniei în baza dreptului valah” (cf. I. Bogdan,Îndatoririle militare ale cnejilor ºi boierilormoldoveni, Anal. Acad. Rom., Mem. Secþ. Ist.

s. 2-a XXIX, pp. 617-621). Aceasta era “legeaþãrii” sau “obiceiul pãmântului”.

Termenul Valah are aceeaºi vechime ca ºitermenul Pelasg, “chiar dacã nu provin dinaceeaºi sursã, chiar dacã denumirea de pelasgse referã la proto-traci, iar cea de valah laurmaºii lor, românii” (Dr. Mihai Vinereanu, Dicþ.cit. supra s. v. valah).

ªtim de la Hellanikos din Mitilene printr’oºtire referitã de Dionysos din Halicamassos(Antiquitates Romanae I, 28) cã acesta iden-tificã pe Etrusci cu grupurile de Pelasgi, cari,plecaþi pe mare din orientul mediteranean, auacostat pe þãrmul Adriaticei aproape de Spina,aºezându-se în Cortona; Herodot spune cãCortona -la el Crotona- cã “ºi în zilele saleexistau încã Pelasgi care locuiau deasupraTyrrhenienilor”; Hellanikos îi zice “Korton”,unde se ocupã cu migrarea pelasgilor în Thes-salia, Etruria, insulele din Marea Egee etc; separe cã în Nord-Estul Tessaliei, anume în aceaparte numitã în timpul lui Herodot “Thes-saliotin”, înainte vreme Pelasgiotis, s’ar fi gãsito aºezare Gyrton care ar fi putut fi numitã Cor-tona, Crotona, Croton: în acest caz Pelasgiidin Cortona ar fi venit din Pelasgiotis, Thes-salia (pentru alte detalii v. Caºin Popescu, Cinesunt Etruscii, Oradea 2005, cap. Admonitio,pp. I-VI).

În privinþa cuvântului Valah, Dr. MihaiVinereanu spune cã acest termen definea “ºipe Geto-Daci” (Dicþ. ..., ebda).

În ambele cazuri “este vorba de triburivechi proto-tracice a cãror culturã ºi civilizaþiestau la baza culturii europene antice ºi mo-derne” (ebda), fapt demonstrat ºi dovedit denoi, documentar, în lucrãrile noastre prece-dente: Podurile peste Istrul în primul mileniuînainte de Christos (1984), Legenda Argo-nauþilor fapt istoric (1989) ºi Cine suntEtruscii (2005), lucrãri cunoscute de Dr. MihaiVinereanu, de la un prieten comun, stabilit înAmerica, la New-York, Dr. Florin Tudoriu, ºi(alb fie spus), regretãm cã Dr. Mihai Vinereanuomite sã le menþioneze.

Constantin C. Giurescu, referindu-se la“Cultura ºi civilizaþia nãvãlitorilor Slavi”, cuprivire la organizarea lor militarã, zice: “Ca armeaveau suliþa, sabia, securea (câteºi trele cuvin-tele sunt slave!) apoi arcul cu sãgeþile otrãvite,ºi scutul” (C. C. G., op. cit. p. 215). Pentru suliþã,Dr. Mihai Vinereanu spune: “Este posibil calimbile slave sã-l fi împrumutat din strã-ro-mânã”; sabie ºi secure sunt, de asemenea, strã-vechi cuvinte ale daco-geþilor, Thracii fiind celedintâi neamuri care au inventat ºi construitasemenea arme de rãzboi, în mod curent, încãdin epoca bronzului, ºi le-au perfecþionat înepoca fierului, tot ei, cei dintâi; în prima epocã

micenianã (1580-1500), au existat chiar “armedin aur”, fãurite pentru Prinþii Micenei, cum ºiprotecþii pectorale, tot din aur, lucru doveditarheologic (cf. F. Schachermeyr, Agäis undOrient, 1967, pp. 20-38 ºi urm.; v. de acelaºi,AAHG 10, 1927, p. 102 ºi urm., ºi AA 1962,271, passim). Zeiþa Pallas Athena este repre-zentatã ca fiind nãscutã cu “scut ºi sabie” dincapul lui Zeus (M. Guarducci, RIA 6, 1937, p. 7ºi urm., PP 6, 1951, p. 338 ºi urm.). Acesteadevãruri le ºtia ºi Homer, el le menþioneazã,ca atare, în Iliada lui. Citãm locurile, maiimportante, din Iliada, cele de sub: 4, 515; 5,747; 5, 835 ºi urmãtoarele, ºi urmãtoarele; 2,445 ºi urm. ºi urm.; 13, 128; 4, 128; 6, 305; 6, 297ºi urm. ºi urm.; sau din Odyssee, 8, 81.

În organizarea Þãrilor Româneºti, binedefinite teritorial din veacurile VII-IX -graniþelelor erau bine cunoscute cãpeteniilor lor, noiînsã nu le putem cunoaºte-, legãtura dintreindivizi ºi Domnul lor era o legãturã de credinþãºi de neam, credinþa ºi neamul fiind factoriiunificanþi ºi tari, în toate încheieturile lor,cunoscute sub formele de “stãri”. Cuvântul“stare” este vechi, azi ieºit din uz, el înseamnã“clasã, categorie, condiþiune socialã” (I.-A.Candrea). De la el derivã cuvântul de stareþ,stariþ, egumen, superiorul unei mãnãstiri, ºistareþie, demnitatea de stareþ. Originea cuvân-tului este thraco-dacicã, prin derivarea de la asta: a sta înaintea cuiva, în fruntea unui grup,a unei societãþi etc.

Din acele veacuri (VII-IX) s’a fost sta-tornicit “dreptul de Domnie”, despre care Xe-nopol afirma: “toþi copiii ºi chiar alte rude alemortului Domn aveau toate un drept egal de afi alese la domnie de cãtre þarã” (Al. Xenopol,Istoria Românilor, III, p. 162). Era, aºa dar,prin “stãri”, o legãturã între voevod ºi oameniipe care îi conducea ºi îi stãpânea dupã “obi-ceiul pãmântului”; era o gospodãrire internã,ca într’o familie, însã pe planul superior alconducerii ºi al administrãrii þãrii din toatepunctele de vedere ale menþinerii autoritãþii ºiintegritãþii þãrii.

Trebue sã spunem, împotriva tuturortendinþelor istoricilor noºtrii cari vor sã vadã,cu orice chip, influenþe strãine, -în special, dela vecinii noºtrii sud-dunãreni, unii dintre aceºtiistorici admiþând ºi influenþe din “þãrile vecinedinspre Miazã Noapte ºi Apus” (e. g., Gheor-ghe I. Brãtianu, Sfatul Domnesc ºi AdunareaStãrilor în Principatele Române, Evry Com-pagnie Fr. D’Impression 1977, p. 60)- înorganizarea “stãrilor sociale” în þãrile româneºtipredecesoare celor din Principatele Unite, cãstructura organizatoricã a societãþii -a claselorsociale- este aceeaºi cu aceea pe care o cu-noaºtem din actul adresat de cãtre locuitorii

satului Skaptopara, în anul 238, împãratuluiGordianus al III-lea, o organizare caracteristicãde oameni liberi, reprezentanþi ai administraþieioficiale, aparþinãtori ai unei îndreptãþite aristo-craþii conducãtoare, de drept, purtând în eaamprenta daco-geþilor. Originile acestei or-ganizãri de “stãri” sunt de cãutat în structurasocietãþii daco-geþilor, nu aiurea.

Continuitatea organizatoricã a acestei vieþi,pe care o putem numi statalã, nu a fost nicio-datã întreruptã, aceasta ar fi însemnat scin-darea populaþiei româneºti, fapt nu numaiimposibil, dar nici semnalat, istoric, oareunde,ca atare. O organizare deci de oameni libericari rãspundeau, conºtienþi, de nevoile sta-tului.

Erau þãrani (Kometar, comati în izvoareleliterare) în þãrile Daco-Geþilor? Þãrani, oameniai þãrii, sãteni, erau ºi la Români; erau nobili(taraboste, pileati, în acelaºi izvoare), în þãrileDaco-Geþilor? Nobili (boieri) erau ºi la Români;exista la Daco-Geþi o clasã sacerdotalã dinpreoþi ascultãtori de Marele Preot? Exista ºi laRomâni o preoþime sub ascultarea episcopuluisau a mitropolitului; existau cãpetenii în þãriledaco-geþilor, -regi-, ai unitãþilor statale - regate?Cãpetenii -voevozi- ai unitãþilor statale, -vo-evodate-, existau ºi la Români; aveau Dacii ºiGeþii oºtiri ºi o organizare militarã pentruapãrarea regatelor lor? Aveau ºi Românii oºtiriºi organizare militarã, pe aceleaºi principii,pentru apãrarea þãrilor lor; existau la Daco-Geþi coloni, oameni de ajutor, tocmiþi, pentrumuncile grele, de câmp ºi de casã, etc? (Fustelde Coulanges, Numa Denis, istoric francez1830-1889, îi numeºte coloni, în Histoire desinstitutions de l’ancienne France /1875-1892/ºi în La cité antique, 1864), reluãm semnul deîntrebare:? Coloni erau ºi la Români, ei se nu-meau argaþi, ajutãtori în munci la câmp, º. a.(subsatantivul argat se aflã ºi în albanezã:argat, ºi în sanscritã argat, deci termenautohton, thraco-daco-getic; în limba latinã,colonus, a, um = cultivator, ºi “colonus, i m.(colo)” = 1: cultivator, þãran, ºi 2: fermier,arendaº (în parte)).

Singura deosebire fundamentalã, ineluc-tabilã, între toate stãrile menþionate mai susse datoreºte trecerei de la “legea cea veche”la “legea cea nouã”, de la deprinderile primitede la Zalmoxis ºi de la preoþii cari îi rãspândeaucuvintele, la Învãþãtura Lui Isus Christos,unicã, cu lumiile ei strãlucitoare de la PoartaDamascului - MINUNEA - ºi cele dinEvanghelii. Trecerea de la omul cel vechi, -pãgânul,- la omul cel nou, -creºtinul,- în cazulnostru de la pãgânul Dac ºi pãgânul Get, laRomânul creºtin (ortodox), a fost întru plinireastãrilor vechi.

Zodii în cumpãnã, iarna 20096

Ce “Enciclopedia Caºin”?!Eºti prea modest! Strãinã þi-e trufia!Tu eºti mai glorios ºi cu renumeCum n-a fost nici... Alexandria!

C. NEGRUÞI

Stãrilesociale

româneîn tãrile

Marginalii(secolele VII-IX)

,

Urmare din pagina precedentã

Închinare

7

Nici n-am vorbit de-ajunsDespre spaþiul de negurã,Despre surplusul de obscuritate,Despre daraua mereu mai mare decât ocaua,Despre haosul mereu mai agresiv,Mereu mai expresiv decât disciplina,Despre soldaþii-recruþi care vinSã dea ordine generalilor rãniþi,Despre pacea ajunsã gazetã de pereteLângã uºa capitonatã a neguþãtorului de rãzboaie,Despre cultivatorii de neghinãCare susþin înverºunate campaniiÎmpotriva acelora care lasãGrâul sã invadeze neghina,Despre pedeapsa de a fi deºteptªi despre ºansa de a fi mediocru,Despre corupþia care dã leafãTribunalelor cinstei,Despre iepurii care fac dosareDe pensionare tigrilor,Despre DumnezeuÎn a cãrui inimã ºade-n gazdãUn demon de rând.

Nici n-am apucat sã vorbimDespre pericolul Contraselecþiei,Despre cea mai periculoasã Contraselecþie,Despre noua SpartãCare ºi-i omoarã pe cei puternici,Încurajându-i pe cei nedotaþi,Pe cei slabi, laºi, leneºi, imorali.Nici n-am apucat sã vorbimCum se cuveneaDespre crima de a se pierdeTot ce pãrea sã facã bine lumii,Despre formalismul feroce,Despre tandreþea pusã la zid,Despre teama de a fi intelectual.Nici n-am apucat sã vorbim cât de câtDespre dârdâitul de groazã al bibliotecilorSurprinse în plinã gândire.

Nici n-am apucat sã spunemCã nu, nu se poate aºa,Cã nu, nu e bine aºa,Cã Sparta aceasta a ContraselecþieiNe va costa ºiruri întregi de netrebnici,Clãnþãnind mâine de foame ei înºiºi,Dupã ce au provocat foamea prin nepricepere,Cã Sparta aceasta a ContraselecþieiVa însemna un dezastruPentru visul de bineAl bietei noastre Cetãþi,Cã într-o lume în care cei buni,În care cei merituoºi,În care cei vredniciSunt la locurile lor,ªi ceilalþi - toþi ceilalþi -Trãiesc bine.

Nici n-am apucat sã deschidemÎntristatele noastre guriªi avu loc sãrbãtoarea cea mareA Contraselecþiei.

Avurã loc funeraliileInteligenþei.Avurã loc dansuri ºi chiote,Impudice salturi colectiveÎn cinstea victorieiOlogilor contra celor cu douã picioare,În cinstea victorieiCiungilor contra celor cu douã mâini,În cinstea victorieiCelor fãrã gânduri contra celor ce gândesc,În cinstea victorieiCelor ce nu muncesc contra celor ce muncesc.

Doamne al Cetãþii noastre,Ia aminte,Doamne al tuturor,Nu ne da pe mâna

Celor fãrã minte,Fãrã inimã,Fãrã mâini.

Ei nu sunt ologi din rãzboaie,Ei sunt ologi din lenea de-a umbla,Li s-au uscat picioareleDe neîntrebuinþare.

Ei nu sunt ciungi din lupte,Ei sunt ciungiCã n-au pus mâna pe unelteDe la naºtere,Li s-au uscat braþeleDe nemângâiere,Au prins sfoiag la subþiori.

Ei miros din cap pânã-n picioareA dosar,A dosar prãfuit,A nãduºealã de funcþionar tembelCare se spalã dupã pensie,Eu n-au mâini ºi picioarePentru cã n-au muncit niciodatã.Eu au buze,Ei au buzeCa niºte pãturi de pãr de cal.

Ei au limbi urâteCa niºte cruci de zgârci de porc,Ei au salivã coloratãDe-atâtea steaguri câte-au suptÎn somn, ca pruncii,Ei n-au nimic decât urã,Urã ºi poftã de rãzbunare.

Doamne, fii cu noiÎn aceastã noapte a Contraselecþieiªi salveazã-ne de ei!

Nici n-am apucat sã ne plângemDe primele exceseªi iatã excese ºi mai mari!Nici n-am apucat sã formulãmCererile noastre minimaleªi, iatã, nu mai avem nici un drept.Iatã în paturile noastrePruncii lor, pruncii pruncilor lor,Gemete ºi clei cãzut din urechileAcestor prunci fãrã nimic omenesc.

Nici n-am terminat discuþiile democraticeÎn parlamentele noastre ridicoleªi scaunele din clãdirea parlamentului au fost luateªi-au fost aruncate în birturi ordinareSã fie locuri destule pentru invitaþiiLa Marea SãrbãtoareA Contraselecþiei.

Viermii de mãtase producMãtase neagrã,Trandafirii roºiiProduc trandafiri negri,Laptele vacilor din SpartaVa fi negru!

Un soare inflamat se urcãDeasupra turnurilor noastre negreªi imbecilii arcaºi îl îndoliazãSub negre sãgeþi.ªi mai la nord, vai, mai la nord,Ca printr-un trist bandaj de doliu,A început sã ningã negru.Pe ziduri - mari afiºe stau ºi-anunþãPedepsele ce se vor daPentru infracþiunea de-a gândi.

ªi nici n-am apucat sã ne mirãm deloc,Sã protestãm cu energiaPrea vinovatã a tandreþei noastre,Cu scrupuloasa noastrãAplecare democraticã

ªi cu criminala capacitate de aÎnþelege ºi explica totul.Nici n-am avut rãgazul sã promitemCã ne vom supãra,Nici n-am putut deveni caraghioºi,Îmbufnându-ne vizibilPentru o cauzã mai micã,În vreme ce un rãu mai mareSe ºi-ntâmplase.

Nici n-am dat un telefonLa centrala electricã sã ameninþãmPe electricianul de serviciu cã dacãÎn maximum o orã nu dã drumulCurentului electric,Îl vom reclama primarului,Ca sã aflãm abia atunciCã nu mai existã,Cã nu va mai exista,Cã nici nu e bine sã ne-amintimC-a existat vreodatãCurentul electric,Nici n-am apucat sã ne fandosim,Sã ne copilãrim, sã ne amãgim,Cã, iatã, Sãrbãtoarea ContraselecþieiNe aduce pe scenã.

Noi toþi, cei care am gândit ceva,Avem pe scenã roluri inverse,Noi toþi, cei care am avut ºi inimi,ªi minþi, ºi mâini, ºi picioareVom juca realistTragicomedia cã nu le avem.

Savantul atomist va juca rolulFemeii care îi ºtergea parchetul.Generalul va juca rolulSoldatului neinstruit.Compozitorii vor lãtra,Pictorii vor tãia cu foarfecaTablourile lor ºi alePredecesorilor.Martirii îºi vor cere scuzeDe la acei care i-au chinuit.Muncitorii a cãror trudãA fost furatã toatã viaþaSe vor da pe ei înºiºiÎn judecatãCerând sã plãteascã despãgubiriªi respectivele dobânzi,Pentru cã n-au fost furaþi îndeajuns.Þãranii cãrora mereuLi s-au luat grâul, porumbul ºi sfecla,Floarea-soarelui ºi viaþa,Nici nu vor mai avea voieSã fie þãrani.Ei se vor transforma de-a dreptulÎn grâu, porumb ºi celelalte,Ca nu cumva sã cearã de mâncare,Ca azi ºi-n veacSã dea ei de mâncare,Ce mai atâta cheltuialã?

Totul se va întoarce, ContraselecþiaVa domina de-a lungul Spartei,Iar scenele vor fi pline de hazul grotescAl Contraselecþiei.

Doamne, rãmâi deasupra noastrã,Doamne, apãrã Sparta,Doamne, îndurã-teDe nevinovãþia noastrã, pedepsitã în zadar.

Doamne, opreºte Contraselecþia!Doamne, nu ne îngãduiNici mãcar sã visãmCã de la tine a pornitContraselecþia.

Contraselectia ADRIAN PÃUNESCU

Descântecde piazã-rea

Zodii în cumpãnã,iarna 2009 7

,

http://www.paunescuadrian.blogspot.com/

8

ADRIAN BOTEZ

sihãstria voroneþului discrete prorociri

scai dus de vântpeste pãmântluminã porþi:viu legãmânt!

la curþi de raite legãnai:o sihãstrieprivegheai...

Hristosul Crai!

în cruci de soritot printre noricu coperiº:îngeri ºi flori!

pãduri descântsub cerul frânt –se roagã-n gândVultur Cuvânt!

scai dus de vântpe sfânt veºmânt

când se descurcturme-n amurg

ascultã ºuidureri de gruila sãhãstriaDomnului...

...de stea un firtot lasã mir...

ºi sfinþi cãrunþiîn sfinte nunþi

pe cãi de munþiîºi pleacã frunþisub patrafirde Hrist nadir

în miez de noapteprintre ºoapte

toþi patru cucipogoarã-L cruci

pe Cel Vestitaici la schit

Fiu de MarieDomn în tãrie

în mânã – crinipe frunte – spini:

numai luminila ceas de vini...

descuie Raiºi-n lung alaitot mai ºi maicu foc în strai

vin sfinþii vechiîn lung priveghi:stã sus în pisc(furtuni se isc!):

regesc ºi lai -Hristosul Crai!

sihãstria dintre brazia lui Noe arcãþine munþii-nalþi ºi calziºi pe oameni parcã...

gând de clopot în vecerniiarde umbre-n vale:îl îngân tãlãngi... – smereniilumineazã cale

vis de flori – rumori de îngericoperã pãdureainimã – tu care sângerileapãdã-þi armurea!

mir de ceruri – lin se varsãa Precistei lacrimisãrutând durerea arsã...chilii – sfinte patimi!

o luminã lin alinãpleoapa amintirii:este Noaptea Învieriiurmând Rãstignirii!

a sosit Pribeagul Miredin vecii de aºtri:lecuiescu-se-n uimirevechi ºi blânzi sãhastri!

dupã soare, dupã soaregãlbioare, gãlbioare... –drujba taie printre brazifraþii nu ºtiu de necaz

cucuruz cãzut din pomde eºti floare, de eºti omsomnoros te pleci pe caledupã soare, dupã soare...

arca lui noe

frânturã de doinã

hrist

osul

cra

i

conurile de brad dintrecetini – vecine cu cerulsunt icoanele tracilor dincare eu mã trag

acum eu stau lapoala de umbrã abrazilor: curândvoi fi peramura-ntinsã-n luminãprintre ei...

ram

uri î

nsor

ite

atât de sfânt este pãmântul acesta – încâtsimt dedesubt cãrbuni aprinºi de Dumnezeuatâta putere-n tãrii – încâtzborul vulturilor întoarce pe doszodiile – precum brazdaPlugarul

atâtea pâraie vii – încâtînþelepciunea pãmântului se revarsã dinsprevãi – drept în flãcãrile steleloratâta umbrã cuminte – întoiul brazilor – încât din cânteculîngerilor – în poianãînfloresc fãclii-pãpãdii

...þes gângãnii în vãzduhdorul de poianãse pogoarã Sfântul Duhpeste orice ranã

atât de sfânt este pãmântul acesta

din pieptul vulturilor ascunºi în norise pornesc jos pâraie: se-mping vãzduhuricu tot cu lunã cu stele cu sori –pânã la - luminatã de duhuri culori

sihãstria plutind pe valul de deal...fulgere – rugãciunile fãrã de malostoiesc mãri ºi-nfruntãri de pãcateîntre rãstigniri de brazi – desferecate

se-aratã porþile raiului – Gospodarulne-ntâmpinã cu îngeri ºi sfinte bucate –epopeile s-au tors – din cer – toate

pân-am rãmas tãcuþi – singuri cu Harul:copacii vuiesc a pãdure ºi-oceanla Cina de Tainã surâd toþi – fãrã an...

se îngânã îngeri printre cetinisfântã bunã-învoire prin poieniºi de-i soare ºi de-i noapte – blânde lenidoar luminã þes paingãnii prietini...

toatã spurcãciunea de pe lumes-a-adunat sã gâtuie vãzduhul:dar un deget de luminã din Sfânt Duhuldojenind – topeºte slinu-n strune

început-au nori ºi constelaþiica sã batã un nou vânt ºi legeînceput-a greul de migraþii

prin valea plânsã foc de heruvi trecetoate îºi spalã chipul dinspre Rece:va fi aici Cetate-Naltã ºi Nou Rege!

de aici se vede cel maibine – în ogradã la

Dumnezeu

tristã luminare: inima-i tot maimare decât pieptul – cu fiece

rãsuflare de flori

pe aici trec – zilnicSfântul Neculai ºi Sfântul

Vasile ºi Sfântul Ioan ºi SfântulPetre ºi mulþi alþi pãstori – luminând

zarea cu turme

Maica Precista stã la portiþasihãstriei ºi se roagã peste stele ºi

peste sori ºi peste toatesufletele lumii

Maica Precista – de la portiþãÎl strigã pe Fiul ei Cel Preaiubit

ascuns printre lemnelesfinte – ale Grãdinii

ºiruri-ºiruri – spre Mãicuþa Lumii vinpe cãrãri ascunse – brazii

smeriþi în genunchi – pâraiefulgerând precum candele în chilii

este bine ºi minune: munþii tacprecum jarul în amurg

...este bine – binecuvântãri line daubrazii – unul câte unul – ºi

în odãjdii de nuntã ºi deduminicã – toþi

deodatã

...este bine – pluteºte cer de minunepeste

turme - peste case peste stele ºi pestepãduri ºi – din când în când – pestePeregrin – cel ce trece pe la poalele

Lumii – ºi se-opreºte doar laPoarta Cerului – unde arde

Steaua Singurã – lucrãtoarea pe gruiîntru Voia ºi Mila Domnului

Amin

sfinte arãtãri

sfânta sihãstrie

din bunget pogoarã

ºi ritmul tãlãngii amânã sfârºitulamânã amurgul de fapte ºi-ursiteiar largi catedrale de brazi risipitespre vãi îºi vuiesc neclintitul!

...veþi vrea dãrâmare a sfintei tãceridrãceascã scurmare-n temeiuri de lumi:veþi rãzbi în hidoasele voastre dureri

vãpaie þâºni-va din hãuri spre culmirãstignindu-vã scrumul pe fumuri – amin!...slujesc de pe-acum moartea voastrã – din plin...

sãlbatic pãdurile dat-au nãvalãspre poale-nflorite luminã de munþidin bunget pogoarã lungi turme-obositesã pascã pâraie de multe ispite...

Zodii în cumpãnã, iarna 20098

9

Scrisoarea a II-a/discurs asupra moralei/

Intransigentei Irina fiica mea

ªi fonfii ºi flecarii au devenit normaliiVadimii ºi becalii ºi crinii puturoºiIdeia cã ei sunt pe bani averea naþieiDar proveniþi din gâlme/ restul fracþieiTãiatã de la început din tot atâtea faliiÎncât nici sila nu ne mai ajutã/ belicoºiSã-i conspectãm dupã înfãþiºarea slutãDupã discursul scurs dintre scursoriIar oamenii aceºtia fac pe uliþe furori

Un fost matroz topit de bãuturã puþin chiorA inventat o Zoe Trahanache spre hazul tuturorO junã fãrã minte dar cu tupeu ºi craciCe lume doamne ºi pentru ce ciraciCâte-un Cocoº care îºi cautã de treabãSporind averea clicii - pitaci electoraliªi Zoe cu-al ei Tipãtescu fãrã pectoraliMai strâmb ca dracu pe comoarã dar tenaceTãtar pe-o parte pe cealaltã ruginitã lanceDe la Moldova lui ªtefan în Dobrogea tãtarãIar el domnind ca o Saharã peste Þarã.

C-o geoanã pe sprânceanã zaharisitul MoºStã la spinarea prostãnacului þinând un coºDe voturi obþinute pe tupeuri bolºeviceDar þara nu-i aceasta - nu mai e de-aiceCu miile de daci plecã în zori la RomaSã-ºi ia câºtigul pe Columnã ºi pleromaSã-ºi caute înfioraþi rãspunsul din vechimeCine-a învins atunci ºi cât – pe cineBarbari numiþi aºa dar plini de znagãªi-n mâneci poartã zice-se bucãþi de rangã

Sau cuþitoaie lungi subt mantii ºi granadeFireºte dupã ani de þarc lipsiþi de libertateÎnvaþã libertatea de tot/ totalã ºi-n devãlãºieÎn þãri care de-atâta libertate au dat în prostieÎn ghiftuialã democratã de care Pericle s-ar feriªi furios ar pune poate foc des-fiinþând AgoraCãci nu-i totuna dorinþa cu cãþeluºa Dora;El ºtie bine ce vrea a zice ºi ce susþine încãEl fonfii ºi flecarii i-ar rãstgni pe-o stâncãÎn Caucaz ca pe viteazul ºi bravul PrometeuCiupit de vulturi fãrâmã cu fãrâmã- expozeuAl neînduplecatului stãpân de pe OlimpSupremul Zeus pe care-l înfruntase rãzvrãtit.

Trecu de-atunci atâta vreme ºi tot atâta timpIar timpul se încearcã sã devinã veºnicieNe-prea-având la ce ne-prea-având la cineAcum când mai aproape-i Apocalipsa SfântuluiIoan din Patmos ºi vestirea arderii de tot cu sulfªi dinamitã a pãmântului plin de otrãvi subtileAtomice otrãvi total lipsit de tainã ºi de milãDe rugãciuni ºi de smerenie adâncã ºi cinstitã

Va arde deci pãmântul planeta gata otrãvitãDe omul cel egal se zice fãcut de DumnezeuDe o fiinþã ºi-o mãsurã cu el / ºi însuºi zeu

Scrisoarea a III-a/discurs asupra natiei/

Lui Mihai Eminescu

Rovine e departe nu mai suntem pe fazãBetegii lefegii un alt cutum viseazãSe bat în teme ºi în teoremeªi-n sarbede probleme te scot din manualeIar pe Mãritul ªtefan l-ar azvârli la valeªi-n locul lui ar pune politici animaleVânzãri de þearã la bucatã sau pe apucateDupã ce þeara-n haos au întors - pe spateEa numãrã la stele s-o vadã DumnerzeuAre nevoie þeara de-o lege ºi de-un zeuNumai al ei: trimis frumos ºi tânãr teafãrAre nevoie þeara sigur de un nou Luceafãr;

Toþi presupuºii toþi samsarii ºi toþi hoþiiAu dat nãvalã peste ea ºi cu iloþiiÎmpart averea-i sfântã comoara de metalAscunsã pe sub râuri în veac de DecebalUn rege sfânt care în loc sã-ºi plece capulªi l-a luat cu mâna fiindu-ºi el satrapulLãsând satrapii Romei cu buzele umflateTu nu te-ai îndoit de-a lui eternitateÎnsã cu timpul omenirii rele ºi cu aniiRãmaserã în tempuil sfânt al Daciei cumaniiªi din bãlanii daci cu ochi de cer albaºtriN-au mai scãpat decât pe munþi sihaºtriMult mai aproape de zeul lor ZamolxÎntruchiparea de departe a Domnului Hristos;

Dar ei nu cred nici în Hristos ºi moarteaE pentru ei vrãjealã cãci nu cetesc din CartePilda îmbogãþitului din iad peste mãsurãCare îºi ridica noi jitniþe ºi de-a sa gurãSe îngrijea crezându-se nemuritor cu zelDe sufletul lui negru nu se-ngrijea de felDar îngerul din colþ privindu-l cu oroarePrimi poruncã sufletul sã-i cearã; ºi paraleSaci de merinde, vite, ºi tarhatul totRãmaserã în stoc la rasa ºi neamul lui Ilotªi al cumanilor sãlcii cu ochii de migdalã

Într-o democraþie fãrã lege ºi fãrã de mãsurãVa arde cu pãmântul omul de patimã ºi urãCiupit de vulturii atomici un jalnic expozeuPrivit cu milã poate dispreþuit de DumnezeuCare-n cenuºa firii cãtând cu Fiul sãuUn nou popor va face din apã ºi cenuºeAvând în cer dechisã o poartã ºi o uºeCu Taurul cu Leul cu Vulturul mereu...

ÎNCHINARE:

Dupã atâtea veacuri de crimã ºi rãstoaceNoul popor va fi fãcut pentru o mie de ani pace –ªi un cer nou va fi ºi-un nou pãmântCa de demult în prima zi de la-nceput.

ªi faþa mai mult neagrã albitã de o palãDin munþii ce curând se vor numi CarpaþiDe noii venetici zis carpii cu oacheºii lor fraþiVeniþi la fel din stepã în þara KogaionUnde aveau a se numi ca la Bizanþ: Vasile sau IonLuând ºi chip ºi stare de la natura blândãFiind în orice clipã vremea cuþitelor la pândãAºa cã din zeieºtii daci pe culmi au mai rãmasAceste populaþii mici ca vremea de pripasPânã ce dacii liberi au coborâtãrã din munþiCingând pe-o laturã a vechii þeri botez ºi nunþiÎn noua lege pe nume-al noului HristosEi înºiºi dând la þarã nume tainic ºi frumosCare-n eres Moldova se zice c-ar fi fostO cãþeluºã înecatã-n val în zi de postPe care n-o þinuse nãvalnicul nou craiBogdan sau Dragoº cu vremea NicolaiAºa s-a sris istoria pe-acilea pe la noiAsprimea iernii - paloarea toamnelor cu ploiSau primãverile de zîmbet pline ºi de soareDe la Bogdan întâiul la ªtefan cel Mare...

Ei spun cã ªtefan Sfântul a fost un ucigaºUn feudal setos de sânge morþii naºÎn bãtãlia ªcheii cu morþii stãtu o zi întreagãPânã un cãpitan al sãu din morþi veni ca sã-l culeagãIar mai departe sângeros - rãzbonicul zelosÎn numele creºinãtãþii ºi-a lui Iisus HristosSe dumiri având iluminarea lui cea mareCã-n loc de bãtãlii va construi altareDin acest vis ºi faptã a prins contur în iarbãSalba de mãnãstiri curate ºi-a domnului sfânt salbãSpre pomenirea lui de veci ºi a creºtinãtãþiiDar acest lucru îl ignorã bandiþii zilei hoþiiªi panglicari în ale þerii jucând, cum spui, pe funiiMãºti alese bine-n comedia funestã a minciunii.

ÎNCHINARE I

Mã-ndurã Doamne Frate mai Mare nouã DomnSã mã închin la marele neodihnitul SomnAl numelui la care tresar ºi azi streiniiDe parcã le-ar intra prin buci ºi tãlpi toþi spiniiUnitei României din Nistru pân-la TisaUnde toþi românii plînsu-þi-sauIar nouã azi ca-ntr-un blestem sinistruDin Roma ni se plâng fugarii sãrãciei pân-la NistruHoarda muscalã ºi-a fãcut acolo de lucru la hotarãUn simulacru de cazarmã pe Nistru i-au zis “þarã”Iar Basarabia cea blîndã cu fortãreþe ºtefanideCa o fecioarã plânge n-o ia în seamã nimeNoii bandiþi cu hoþii ºi iloþii de aceeaºi rimãN- au rost la Tanti Europa a dovedi aºa o crimãªi nici coragiu n-au; Mãnâncã ºi se veselescSe ceartã se însoarãNici numele sã þi-l rosteascã nu le-aº da voie, Þarã.

ÎNCHINARE II

Precum a spus la vremea lui ºi Domnul EminescuPlãtind cu viaþa-i nepereche ºi pildã românescuSãu tron din inimile noastre depline ºi din plinSpre slava ce a fost sã fie a Neamului - Amin.

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 9

,

Scrisorile ION MURGEANU

10

Tãcuþi, sfinþiiTãcuþi trec sfinþii prin pustiepetrecuþi doar de umbrele lor,murmurând tainice rugi cãtre Susîn mãtãnii bãtând…ªi nu se ºtiu în lungile cãi, decâtfii datori ai luminii ce-a fostpe genune întâi,dupã rostirea Cuvântului…

Tãcuþi trec sfinþii prin pustiecãutând liniºti ce nu suntîn oazele lumiicãutând liniºti în care atât de limpede“Eli, Eli, lama sabahtani?”a rãsunatpânã la marginile lumii…

Pãrãsesc IerihonulNeîntoarceri, se vor plecãrile mele,spre zidurile Ierihonului, biciuitede trâmbiþele celor mai crunte iubiri…Neîntoarceri se vor privirilemele-aþintitespre zãri sub vechi stãpâniriai infamei iubiri,crud de adevãratã neiubire…

Plec mai departe de ziduri, neplecat,iubind zãrile albe ºi vãd din adâncuride cerpeste trei cruci plutind alb porumbel…

De ºtiut…Nu ºtiam cã vor mai veni dinspreadâncuri, tenebre, acele biciurice altãdatã le voiam ultime…Nu ºtiam de inocentele jocuri menitesã-mi fie spre bucuriicã-mi vor fi condamnãri ºi treptespre moarte…

Nu ºtiam cã jocul de-a bucurianu e decât o autoflagerareatunci când eºti singurºi cei din umbrele sau luminile talenu sunt,chiar nu sunt în suspinul sau lacrimata, nu doar de tristeþe sau bucurie…

Nu ºtiam,chiar nu ºtiam cã bucuria nu facehotar cu durerea…

Aºa venimDe pretutindeni venim, nu plângând,ori de câte ori Cerulne cerceteazã greºelile…Mai ºi bucurându-nechiar ºi atunciºtiind cã din genuni Cuvântul ne areîn slovele sale, iertaþi, mântuiþiîn vârtejurile fãrã margini de paceale lumii…Venim din nebãnuite istorii Demiurgiceliberi sub flamuri Hiperboreeîncadenþaþi în ritmuri noidoar ºtiute-ncrustate în serpentineleevuri-clipele cele sfinteºtiute ºi neºtiute ale Lui…

Tineri fiindCãlãri pe armãsari ce se hrãneaucu stele ºi cu jãratic din vetrede la stâniveneam în tainice galopuriºi tãcute-nchise-n ierburile-naltesã ducem veºti spre liniºtea sãlaºelor…

Doar cerul ne ºtiaºi apele ce se spãrgeauîn sãrutul copitelor…Iubitele ce ne-aºteptau spretainele mezonopticii, înfãºurate înalbul nãlbiturilor copiau pe Maria…

Nu erau laude de cãtre, spre sine,ci mulþumiri pentru sfinþenia clipeice se mãsura în fiece lacrimãcu bucurie cãzutã pe iile,pe cãmãºile noastre, mai albeca visele ce ne-nvãluiau,ca visele ce ne ardeau în dorurinespuseºi tineri cum eram,haiduceºtestrãpungând zãrile,începeam sã ne destãinuim iubirile,cu Vestea cea Bunã…

Nesingurªi sunt singurãtãþile, plinãtãþi cu TineDoamne!Muzici celeste din sfere dezvãluitedin pruncieîmi vin, ºi ºtiu cã eºti Tu cel ce mãluminezi spre Luminã…

Spre Tine, tãcut, lãsând lumii ce areîn mineºi gol sã urc îngereºtile culmi scoborâtea milã spre paºii meia neodihnãporniþi spre sfintele locurice fi-va-mi acasã…

ªi sunt singurãtãþile, plinãtãþi cu Tine,Domnul meu,biruitor mi-e gândul cu deºarteledoruri ce fostu-mi-au puse-naintede lumea ce-n urmã o las,lãudându-Te!

Datornic fiind Cuprins de tãcereneatins de larmele lumiimã-nºurubez în cerul Tãucerând peste, clipã de clipã, sfinþirea…Mai strig uneori necontrolat decât doarde Tine, cuprins în euforia clipelorcând te simt însoþindu-mãîn truzile lutului cercatzi de zi…

ªi mulþumitor mai numãr o clipãdin curgerea peste minea vremii,lãudându-Te din strãfunduriºi pentru aceasta ºi pentru celelalte…

Da Pãrinte,datornic ºtiindu-mã Þie,îþi mulþumesc pentru toate iertãrile……datoriilor !...

Aminteºte-ÞiEu sunt cel ce atunci Te cãutampeste ape,eu sunt cel ce Te cãutam printre ierburi,cel ce Te cãutam în freamãtul pãdurilorºi-n razele lunii…Te cãutam ziua ºiTe cãutam noaptea…Te cãutam ºi în stele ºi-n strãfunduride nopþi…Te cãutam în priviri ºi-n paºi de plutirifeciorelnice…

Eu sunt cel ce Te rugamstrãbãtând cãrãrilecâmpiei ºi fãrã de nimeni pãºeam,

doar cu Tine-ndorinþe,eu Te rugam strãbãtând, lãcrimând,cãrãrile lumii…Te rugam sã mã ai,Te rugam sã Te am,eu eram, Doamne, acela ce-mi umpleamsingurãtãþile întâielor vârstecu dorinþele de-a Te ºti…

Eu sunt cel ce-n ploileºi ninsorile de acumDoamne, Te laud ºi Te cântînfãºurat în mulþumirile ce le am dinîmbelºugãrile Tale…Eu sunt, Doamne, cel ce vremidupã vremiTe-am neodihnit în strigãrile mele…

ApocalipsPe cal apocaliptic strãbatpustia în cãutarea ierbii crescutedin trupul ultimului mort.Goana mea uimeºte tãriile cerului,Doamne,pãrul meu se deapãnã-n coada caluluiºi-un singur trup sunt cal ºi cãlãreþîn cãutarea ierbii crescutedin trupul mort…

Mã opresc la picioarele Cruciicinstesc zilele Faceriiºi goana mea uimeºte tãriile cerului,Doamne,soarele din traistã îmi arde spatele,izvoarele hohotesc sub copiteºi eu nu mã opresc.Sunt nod de drumuri ºi paºii meisunt cãutare de ierbi.

LibertateAm plecat. Neântrebat de nimenitrec Iordanul…Din gurile peºterilor, sfinþii tãcândsãgetându-mã mã petrec cu priviri…Îi simt bucurându-se…ªi învãluindu-mã cu iubiri doar ghicite…Plec fãrã ºtiinþa Sãbierilor,plec fãrã cuvântul altãdatã potrivnic,plec fericit din ruinele desfrâuluiatât de îmbrãþiºat altãdatã…

rec Ava, plec,neîntrebat de nimeni trec Iordanul…

Vesnicie si Cruci

Zodii în cumpãnã, iarna 200910

Nu toþi cei ce trec pe sub Cruci simtpãcatele lumii-apãsându-i.Nu toþi cei ce trec pe sub Cruciaºteaptã Învierea ca o intrare în Cer.Sunt marii indiferenþi ai timpuluiîmpãrþit demiurgic.

ªi nici mãcar nu e timpul meuºi nici mãcar nu e timpul lor

fiindu-ne dat spre cunoaºtere,nicidecum spre risipire în ucigaºelepatimi ce nu ne dau pacenici trecând pe sub Cruci…

Nu ne e dat sã avem timpul nostrufiind noi trãitori în timpullui Dumnezeupe care talant îl avem spre osândã

sau bucurie,ºi plâng, Doamne, fericit,ºtiind cã nuam Timp, ci în Tine trãiesc,în Veºnicia ta numãrându-mi clipele.

Pe sub Cruci,în Timpul lui Dumnezeutrec împãcat.

, , GHEORGHE MORUT,

11

Þarã de obcini mirosind ca niºte stupi de miereîn universgâlgâie gingaº lumina pe colinele talecucii ºi mierlele cântã amarnic în nucii rotaþidin adânc pãdurile vuiesc lung a bejenieo, mândrã ºi dulce Bucovinã binecuvântat fiepãmântul tãu mustosca sânul femeilor dacebinecuvântate fie izvoarele tale care cântãca ciocârliile în primãverile pustiitãlãngi izvorãsc roºietice efluvii în vãzduhul sacruprin crânguri biserici cuminþi dormiteazãgândindu-se la ce va fi peste mii de aninumai sufletul meu dã peste marginiþipând de atâta melancolie ºi pustietateO, Bucovinã, grãmadã uriaºã de codri ºi de iezide cinteze, de vii ºi de vãzduhurimirosind a dor ºi a rãdãcinicatedralã în care cucii ºi mierlele cântãde se omoarãîn care lanurile de in vãluresc ca mãrileiar poienele se ridicã la cerDoamne, e atâta albastrã veºnicie pe dealurileBucovineiparca-i vedea munþi înalþi de sareînvãluitã în apusuri roºietice þarã mirosinda zmeurã ºi agriºepânã ºi luncile miros a cimbru a miere coaptã ºia scorþiºoarãbinecuvântã, Doamne, þara aceasta tristãca o grãdinã de coline ºi codriBinecuvântã, Doamne, þara obcinelor de mierearãmieumplând universul cu mirosul de fagiºi adunã iar fântânile din þara de Sus ºicântecul greierilorcare se aude în nopþile cu lunã în toatãistoriaºi fâneþele înalte ca cerbii prin care trec mândrecorãbiiAdunã iar la un locmândra ºi binecuvântata þarã a Bucovineide veacuri sfâºiatã de Fiara Imperialãºi înalþã iar neamul dacilorla mãreþia de altãdatã !

Unde Te duci, BasarabieÞarã de dor ºi de jaleTurmele Tale în Lumea ailaltãAlunecã triste la vale

Unde Te duci, BasarabiePe colinele Lumii de varFãrã Tine istoria noastrãPãmântul ºi cerul sunt în zadar

Unde Te duci, BasarabieFemeie cuminte ºi bunãArde pãmântul pe marginiVãzduhul miroase a lunã

Când se desprinde smulsã de cãmileO Provincie din trupul unei þãriSe aud pe fundul lumii prundiºurile

ScrâºnindPãsãrile în vãzduh se rup în douãO aripã zboarã singurã spre apusCealaltã zboarã însângeratã spre rãsãrit

În sufletele oamenilorSe cascã brusc canioane albastre

BolborosindGurile se hlizesc hidoase la apusO buzã cade pe fundul haosului ca un

Fier ruginitCealaltã se înalþã în vãzduh ca un corb

Cu gâtul tãiat.

Ferice de þãrile care n-au fost împãrþiteEle par berze privindSenine ºi fericitePe colinele vremurilor.

Ferice de ele fericeFerice!

Basarabie, Basarabie, Basarabie!Taºcã plinã de sãgeþi ºi de miere la ºoldul Dacieiîncãrcatã de crânguri mirosind a mere coaptede lanuri de in, de cântece de privighetori albastrede dimineþi înalte ca niºte turnuri de fildeº,de zâmbetele copiilor strãlucind în lumina lunii!O, Basarabie, unde eºti, Basarabie!Încotro Te duci, Basarabie, pe culmile de cremeneºi neamul Tãu Te cautã ca un orb cu mâinile întinsechemându-Te, murmurându-Te,Basarabie, Basarabie, Basarabie!Scutul rãmas viu pe pieptul Dacieiîn faþa lãncilor ºi a puhoaielortrecute ºi viitoare care veneau din stepele AsieiO, Doamne, de mult a intrat ca o mare sãmânþãtrupul Daciei în pãmânt sã încolþeascãnumai scutul ei a rãmas, numai scutul eicrescând ca un arbore între stelescut-arbore, scut-coloanã, scut-mânãîntinsã sã mângâie boii care trag Carul Mare pe cer!

Basarabie, Basarabie, Basarabie!Traistã atârnând la ºoldul Dacieiîncãrcatã cu turtã de mei ºi caºmirosind a prund de cosmosplinã de faguri înalþi zemoºi de misterai neamului trac plecat în bejenie prin timp în sus,Basarabie, Basarabie, Basarabie!Traistã atârnând la ºoldul Mamei MaterNumitã sacra ºi vajnica TracieCu sânii ca niºte ceruri în care steleleErau sfârcurile la care sugeau triburileCu ºoldurile fertile ºi calde înconjurate de þãrmulMãrii Euxin ºi al Mãrii Sarmatice

Traistã uriaºã încãrcatã de grãmezi de greieride munþi de prigorii de nori mirosind a suflet deCântece doinite curgând din scorburi noptoase!Basarabie, Basarabie, Basarabie!traistã atârnatã la ºoldul cãlãtorului tracPornit prin vremi în bejenieOri cu turma de oi ºi de capre în transhumanþã milenarãîncãrcatã de crini de piatrã de zãpezi cântãtoareca prigoriile de crânguri dulci ºi chemãtoareDe semãnãturi din care se ridicã divina ceaþãUnde te duci tu, Basarabie,Ca o femeie luând-o pe culmile galbene în susCu fustele clãtinându-se.O, Basarabie, plinã de mister, Basarabie!Pietroiul lui Sisif pe care neamul nefericit alDacilor îl duce pe umerii luiPentru blestemul în veci neºtiut

Cu care zeii ne-au spânzurat de inima lorO, Basarabie, Basarabie, pietroiul lui SisifCu care neamul acesta urcã ºi coboarã mileniileîncotro te duci Tu, Basarabie, în luminaDe miere amarã a dimineþilor?Basarabie, Basarabie, Basarabie!cuþit la ºoldul neamuluiAtât de încercat urcând prin vremi!

[Basarabie, Basarabie, Basarabie!]

[Când se desprinde smulsã de cãmile]

[Unde Te duci, Basarabie]

[Þarã de obcini mirosindca niºte stupi de miere]

Basarabie, Basarabie, Basarabie!Stâlp de crin rãsãrind amarnic din hãuN-auzi tu pietrele pe colineStrigând jalnic numele Tãu!”

E atâta liniste în tara asta

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 11

STEFAN DUMITRESCU,

,

E atâta liniºte în þara astaCã le crapã dinþii Munþilor CarpaþiMorþii Basarabiei vin pe sub PrutPalizi ºi subþiri ºi-ncolonaþi

Vin coloanele de morþi albastreDin Siberiile nesfârºit-înaltePrutul este Arcul de TriumfPe sub care trec îngândurate

Doamne, ce de morþi se scurg încoace !Cãtre începutul trist de þarãSe grãbesc în liniºtea de gheaþãSã ajungã acasã ºi sã moarã

Parcã-i o ninsoare nesfârºitãNing Siberiile-n noi cu fraþiÎn curând or sã ne potopescãªi-or s-acopere Munþii Carpaþi

I-am vândut ºi i-am trimis la moarteÎn Siberia întunecoasãªi-acum, iatã, blânzi ºi în tãcereEi se-ntorc sfios sã moarã-acasã

E atâta liniºte în þara astaCã le crapã dinþii Munþilor CarpaþiMorþii Basarabiei vin pe sub PrutPalizi ºi subþiri ºi-ncolonaþi.

,

12

Când nu am fost estefoarte aproape de cândnu mai suntem. Înainte de a fi,ne amintim sã fi fost,iar dupã ce nu mai suntem,ne amintim sã mai fim.Amintirile acesteasunt ca niºte oglinzi cãlãtoare,legate între ele de reflecþiide care ne amintimca de niºte pãpãdiidespãrþite în zbor.Vine, însã, o zi, când oglinzilenu ne mai cunosc, iarreflecþiile lor sunttot mai îndepãrtate.

Anonim, secolul XXI

Florile varsã gânduri pe rouãºi parcã ar ploua, însã nu plouã.N-aº auzi nici moartea, de-ar veni.Nici când pãmântul s-ar opri n-aº ºti.Fericirea e o oglindã cu faþa în soare,atunci când nicio razã nu doare.

Trec anonim, ca fumul.Secolul, pare-se, e XXI.

Oglinzilepentrumai târziu

N-a mai rãmas niciun loc pe pãmântsã nu-i fi lãsat o lacrãmã sau un cânt.

N-a mai rãmas nicio piatrã sub soaresã nu mã fi amãgit c-o chemare.

Nicio umbrã n-a mai rãmas. Niciun gândsã nu-mi fi fãcut culcuº sau mortmânt.

Clipa stã spânzuratã între noapte ºi zi.Nu mã chema, e-n zadar. N-aº veni.

Nici amintirea cã sunt n-a rãmas.

Sã zicem cã viaþa a fost un popas.

Epilog la o boare de vânt.

Zodii în cumpãnã, iarna 200912

Noaptea cu greieri

Nimic n-a mai fost pe urmã la fel. Nici cireºul n-a mai înfloritfãrã spaimã, nici ghiocelul nu ºi-a mai rãdicat prin zãpadãcreºtetul afarã fãr-o nevrozã, nicio sfadã nu mai fu urmatãde o împãcare adevãratã, nici umbrele nu au mai reprodusfidel traiectoria paºilor. Eram copil ºi credeam, cum credcopiii, cã întrebãrile au rãspunsuri. Se întâmpla într-o noapte,ºedeam cuibãrit, spre adormire, în braþele Bãtrânului meu,ºi am auzit: cri-cri, cri-cri. Ce se aude, moºule? Îmi e fricã...Toate zgomotele erau la vremea aceea tulburãri ale ordinii firii.Nu trebuie, dragul moºului, sunt greierii. Crezusem cumvacum cã toate fiindurile fãcuserã pace? Elitrele greierilor trebuiesã-mi fi pãrut o declaraþie de rãzboi. ªi câþi sunt, moºule?Prevãzãtor, evaluam riscurile. Sunt toþi, dragule. Veniserã toþi.Trãdarea era, deci, generalã. Dar cine sunt greierii, moºule,ºi ce spun? Mai purtam o speranþã, ca pe un steag alb în faþaunei mitraliere setate pe pilot automat. Greierii sunt inimi, carene pãzesc noaptea. Oamenii zic cã ei cântã. Dar moºulare sã-þi spunã un secret: greierii nu cântã, greierii întreabã.Era o noapte atleticã, fãrã nicio ponioarcã pe dânsa. ªi ceîntreabã, moºule, ce întreabã? Fânul odora a ambrozie ºi tutun.Întreabã dimineaþa dacã mai vine. Scheletul unei spaime þâºnide sub cergã ºi o luã la goanã ca un andabat. ªi vine dimineaþa,moºule, vine? Aveam ani puþini. Atunci ºi aºa am cunoscut eugreierii, în braþele Bãtrânului meu, atunci ºi aºa, întrebãrile,acoperit cu o cergã de sub care doar ochii îmi ieºeau afarã,sã cunoascã stelele, ºi urechile, sã înveþe vântul, ºi nasul,sã adulmece iarba. Asta nu ºtie încã nimeni, dragul moºului.

Aceeaºi dimineaþã

S-a întâmplat cam aºa: a venit o pasere de fier, poleitãcu aur, ºi am pornit într-o cãlãtorie lungã, pe undenu mai fusesem nicicând. Paserea m-a petrecut peste o apãmare, adâncã la amândouã capetele, printre nori vorbitori,într-o lume nouã, care avea alte noime. Toate înþelesurilemi s-au pãrut acolo altfel: oamenii roiau în stupi mari de beton,oþel ºi sticlã, nicio cãpiþã nu vedeam nicãieri, niciun greierenu mai avea nicio întrebare, niciun viþel nu se zbenguiaîn nicio ogradã, niciun fluture nu mai colora cerul,niciun cântec nu lumina, nicio pãpãdie sã-l îngâne.Toate noimele acelea nevrotice mi-au rãdicat pãrulîn vârful capului de spaimã ºi urât, mai cu seamã cândnu mi-am mai gãsit umbra ºi nu mi-am mai auzit paºii.S-a întâmplat cam aºa: paserea m-a lãsat în Þara lui Altcineva,printre cactuºi, nisip ºi salamandre. Toate spaimeleºi minciunile erau agãþate de policandre cât bostaniiSavetii Delemenii de pe Valea cu Calea, mari cât o lunã plinã.S-a întâmplat cam aºa: înãbuºit de întrebãri, am ridicat ochiispre cer ºi am zãrit stele. Acolo, în Þara lui Altcineva, undestele nu sunt. Am adulmecat, în oglindã, ºi am simþit mirosde iarbã proaspãt cositã. Acolo, în Þara lui Altcineva, unde niciiarba nu creºte. ªi, ciulind urechile, am auzit: cri-cri. Acolo,în Þara lui Altcineva, unde nu întreabã greierii. ªi m-am uitatmai bine: nu erau stele, ci ochii Bãtrânului meu. Am adulmecatmai bine: nu era iarba, ci sufletul Bãtrânului meu. Am ascultat

mai bine: nu erau greieri, era glasul Bãtrânului meu.ªi erau toate glasurile, toate stelele, toþi greierii ºi pãpãdiile toate.S-a întâmplat cam aºa: s-a pornit sã plouã, dar plouadinspre pãmânt înspre cer, ca ºi cum ar fi lãcrimatrouã ochii strãmoºilor mei, ieºiþi pânã la porþilevãzutului, sã mã tragã la ei, înapoi, în rãdãcini.ªi a început sã plouã dinspre pãmânt înspre cer,ºi mi-am pus pleoapele pe-olaltã, sã nu mai vãdatâtea braþe de oase care mã cer. Timpul devenise de fier.S-a întâmplat cam aºa: cerul s-au despicat în noaptea aceeaºi m-am dumirit cãlcând apãsat pe o cãrare, de careîmi aminteam, pleonastic. Paºii mã purtau spre Cãuºu, fãrãsã le fi poruncit, fãrã sã îi pot stãpâni. Dimineaþa venise încão datã, doar cã în drum, dupã porþi, în loc de viþeii vremii meledintâi, auzeam mugind boii. Multe îmi pãrurã schimbateîn drum. Doar dimineaþa era aceeaºi. Doar dimineaþa venise.

Pânã se lasã ceaþã, pânã bate vânt

Aºa a fost când m-am întors la Cãuºu: un blid de soare,plin cu dulceaþã de cireºe amare, la o palmã de cer de coamamuntelui, spre care se îndreaptã, ca un pericol. Sub zvonulde greieri stam eu, unde mã lãsasem, în aºteptare. Sunt,de fapt, douã creste: una e mai departe, ºi e alburie, cu conturcenuºiu, cealaltã e mai spre mine, ºi s-a colorat înspreroºu sau numai spre arãmiu. Acesta e singurul asfinþit ce îl ºtiu.

Aºa a fost când m-am întors la Cãuºu: privesc cum farfuriase lipeºte de coama muntelui, pânã la confuzie. Ai credecã are sã se împreune cu creasta desenatã în spate, ceaalburie; ba cã are sã îmbrãþiºeze creasta din faþã. Dar nu,soarele se scufundã între creste, ca într-un buzunar cu poveºtidespre solomonari ºi moroi. Asfinþitul, aici, are-acest croi.

Aºa a fost când m-am întors la Cãuºu: când discul a intratde tot între munþi, toþi fluturii din lume dansat-au pe cer.Creasta din spate a devenit roºiaticã ºi gãlbui, iar cea din faþãlãptoasã. Pe partea cealaltã de cer, luna fãcuse primii paºi.Cerul încã ardea în amurg. Soarele asfinþea, se sfinþea. Va fivânt, va fi ceaþã. Va fi moarte, va fi viaþã. Va mai fi dimineaþã?

Aºa a fost când m-am întors la Cãuºu: nicio fârciturãnu mai e aici ºi iarba e toatã la pãmânt, necositã cu anii,împleticitã, bolnavã. Aº rãmâne aici, în bezna cares-a lãsat. Nu ºtiu dacã va mai fi o altã dimineaþã: cri-cri?Cireºul va mai înflori fãrã spaimã, ghiocelul ºi-a mai rãdicaprin zãpadã creºtetul afarã fãr-o nevrozã, umbrelevor mai reproduce fidel traiectoria paºilor în sclerozã?

Aºa a fost când m-am întors la Cãuºu: aº sta aici, sã întrebºi sã cânt. ªi, de-apoi, sã ascult cvadriga cu greieri. Pânã batevânt. Pânã se lasã ceaþa. Cât mai rãsare soarele dimineaþa.E negru ca în mortmânt. Doar greierii întreabã, la fel. Doariarba miroase, la fel. Doar stelele sclipesc, identic. Aº rãmâneaici, e singurul gând. Pânã se lasã ceaþã. Pânã bate vânt.Pânã e viaþã. Pânã e moarte. Pânã mai sunt pe pãmânt.

Epilogla o boarede vânt

http://www.octavianblaga.wordpress.com/

OCTAVIAN BLAGA

13

Interior. O rezervã de spital, cu un patºi un scaun, un cuier, alte obiecte tipice. Peun perete - o chiuvetã, deasupra - o oglindã.Un tânãr de 20-25 de ani stã întins în pat,cu perfuzii. Eventualele aparate sunt ataºatepatului, pentru ca acesta sã poatã fi mutat.Patul are rotile ºi va putea fi mutat, maiaproape de spectatori, perpendicular pescenã sau paralel, dupãsituaþie. Bãiatul einconºtient. Salonul se lumineazã treptat.Se întrevede un brãduþ de vreun metru, dinplastic, împodobit cu globuri ºi betealã. Intrãcele douã infirmiere. Ambele sunt între douãvârste, femei simple. Infirmiera 1 are ogãleatã ºi un mop, infirmiera 2 poartã unbraþ de aºternuturi pe care le pune pe pat,peste picioarele bãiatului. Mutã patul.Infirmiera 1 dã cu mopul pe jos, infirmiera2 ºterge cu o cârpã oglinda ºi chiuveta.Vorbesc în timp ce dereticã, se mai oprescdin, când în când, reiau.

INFIRMIERA 1: Hai, ’coanã mare, sãterminãm rezerva, cã tre’ sã schimbcearºafurile la numãru’ nouã.

INFIRMIERA 2: Daaa… ºi mai avem ºisalonul doiºpe. Uaaa! Când intru acolo îmivine sã vomit. Unii-s aºa de nesimþiþi! Oareaºa fac ºi acasã la ei?

INFIRMIERA 1: S-o fi trezit alcoolistu’?Cã ãla cum deschide ochii tre’ sã-i schimbiplosca. I s-au pornit rinichii. De unde dracu’iese atâta apã din el, nu ºtiu, cã de dând l-au adus n-a mâncat nimic ºi n-a bãut.

INFIRMIERA 2: A zis schimbu’ cãbãtrânu’, ãla de la cinci, s-a zvârcolit toatãnoaptea, de au trebuit sã-l lege de pat.Scrâºnea din dinþi în somn ºi a tot gemut,de se auzea pe coridor. Apoi a început sãurle, ba cã-i e frig, ba cã-i e cald, ba cãvrea nu ºtiu cine sã-l omoare, de n-a închisFloriþa un ochi, toatã noaptea. Din cinci încinci minute era lângã el. S-o fi vãzut cecearcãne avea dimineaþã! ªi curviºtina aiade asistentã, nici nu s-a deranjat sã-l vadã.

INFIRMIERA 1: ªerpoaica? Nicidoctoru’?

INFIRMIERA 2: ªerpoaica. Nici doc-toru’. ªi doar e treaba lor, nu a infirmierei.Curviºtina naibii s-a bãgat în cabinetul lui,ºi n-a mai ieºit pânã dimineaþa. ªtie totspitalu’, da’ toþi se face cã nu vede. ªi? Îiface ceva asistenta-ºefã? Nuuuu, dar de noiºtie sã se ia pentru orice nimic. Dacã aºface io sau tu aºa ceva, sã nu vii la bolnav,odatã ne-ar zbura.

INFIRMIERA 1: N-are ºefa ce sã-ifacã. Crezi cã ea îi proastã sã nu ºtie cãºerpoaica se reguleazã cu doctorii?

INFIRMIERA 2: Atâta ºtie curviºtina.Sã umble cu fuste pânã-n cur ºi sã ridicecoada. Da’ de meserie, habar n-are. Noisã-i facem toatã treaba! Vai, n-ar pune mânape nimic, sã nu-ºi strice manichiura!

INFIRMIERA 1: Ia mai mulþi bani catine sau ca mine? Ia.

INFIRMIERA 2: Iaaa! ªi, ai vãzut cãpân’ la urmã l-a îmbârligat ºi pe doctoraºu’?

INFIRMIERA 1: Pe doctoraºu’ “Nu-iaºa”? Normal. Ce credeai? Puteam sã pariezcã-i pune cãpãstrul. Am vãzut-o cum îºidãdea ºerpoaica ochii peste cap, cum semai sclifosea când era el pe-aproape, cumse freca de el cu orice ocazie. (O IMITÃ).“Da, domnul doctor! Desigur, domnuldoctor! Bineînþeles, domnul doctor”.

INFIERMIERA 2: E “kaput”! I-a cãzutºi ãsta în plasã. O mai fi vreunul la care sãnu-i fi tras ceasul ºerpoaica? I-a scãpatcareva?

INFIRMIERA 1: Hmmmm. (RÂDE) Hã,hãããã, poate “Babacu”, doctoru’ Preda, cããla-i destul de greþos, chiar ºi pentru ea. ªilui, sãracu’, îi curg balele dupã ea, de numa’.

INFIRMIERA 2: Ce dracu’ gãsesc laea, cã doar n-o are din aur!

INFIRMIERA 1: Ei, ºi tu! Nu tre’ sã-ifie din aur. E curviºtinã ºi astea îi atrage pebãrbaþi, ca mierea pe muºte.

INFIRMIERA 2: E din aia rea de muscã,nesãtulã. Cum le zice?… Nu lezbience…nimfomane, da. Sigur e nimfomanã. Credcã ºi-ar pune-o ºi cu unu’ din ãsta (ARATÃSPRE BÃIAT)

INFIRMIERA 1: Nu cred. N-are cum.(RÂDE ªI RIDICÃ ANTEBRAÞUL, DINCOT, CU DEGETELE LIPITE)

INFIRMIERA 2: Cum n-are cum? Ah!Vrei sã spui cã nu li se…

INFIRMIERA 1: Nu mã crezi? Vrei sãîncerci? (O APUCÃ DE MÂNÃ PEINFIRMIERA 2, RIDICÃ UN COLÞ ALPLAPUMEI ªI SE PREFACE CÃ VREASÃ-I BAGE MÂNA SUB PLAPUMÃ SPRESEXUL BÃIATULUI). Hai sã vezi!

INFIRMIERA 2: (SE FEREªTERÂZÂND) Nebuno! Scroafã ce eºti!

INFIRMIERA 1: (O LASÃ SÃ SCAPE.RÎDE) Ba vacã eºti tu! Eu am vrut numa’sã-þi arãt.

INFIRMIERA 2: Mulþam! Dacã vreaupot ºi singurã. Da’, auzi? La ãºtia care-saºa, ca el, chiar, nu li se…

INFIRMIERA 1: Nu li se, mãã, nimic.Dacã-þi spun! Chiar, nu mã crezi?

INFIRMIERA 2: Întrebam numa’ aºa…din curiozitate profesionalã.

INFIRMIERA 1: Da-da. Profesionalã.Aºa cã, poþi sã i-l laºi la ºerpoaicã. Oricâtar fi de bunã, s-ar chinui degeaba cu unuldin ãsta.

INFIRMIERA 2: Las’ cã nu rãmâne eape sec! κi gãseºte ea destui care sãfuncþioneze.

INFIRMIERA 1: N-o înghiþim noi, da’,nu-i proastã – îºi ºtie interesu’. Nu poþi zicenici cã-i urâtã. Curatã, e. Îngrijitã, e...

INFIRMIERA 2: Noroc, are. Toatepramatiile astea au noroc. Una din asta, cândvrea, pune mâna pe un doctor, îl face s-oia de nevastã, îi trage un copil, ºi apoitrãieºte ca o prinþesã. Da’ crede-mã, dinºerpoaice din astea nu ies neveste!

INFIRMIERA 1: Nuuuuuu! Dintr-ocurviºtinã nu faci femeie de casã.

INFIRMIERA 2: Hai sã-i dãm bãtaie,cã pe urmã mai putem sta puþin.

Infirmierele dau mai cu spor, cu cârpaºi cu mopul, dar numai câteva clipe. nutrece mult pânã când încep iar sã vorbeascã.

INFIRMIERA 1: Da’ auzi? Ãlalalt cucirozã, de la cinci… ãla grasu’. Nu-þi parecã aratã mult mai rãu?

INFIRMIERA 2: Nu mai are mult. Într-o zi, douã se duce. Ascultã ce-þi spun! Amvãzut eu destui cu cirozã în faza asta.

INFIRMIERA 2: Vai de capul lui! ªi n-are numa’ vreo 55. O fi tras puternic lamãsea. Ceva ofiþer a fost la viaþa lui, dar l-au pensionat.

INFIRMIERA 1: Daaa, ãºtia beau desting. ªtiu io, dupã primul meu bãrbat. ªitoþi colegii lui erau aºa. Fãcea urât când sepilea.

INFIRMIERA 2: Te bãtea?INFIRMIERA 1: Îhî, vai de mama mea!

Nu era de trãit cu el. Când îl apuca, spãrgeatot. Se certa cu vecinii ºi sãrea la bãtaie,numa’ aºa. Odatã le-a spart uºa vecinilor,cu picioarele, ºi, când a venit Miliþia, s-aîncãierat cu sectoristu’. Noroc cã avea ununchi cãpitan la Securitate, ºi ãla maiintervenea. Era turbat rãu la bãuturã. Mulþibãrbaþi îs aºa. ªi bãtrânu’ de la salonul 5,ce, crezi cã n-o fi tras la mãsea de a ajunsla cirozã? Cine ºtie ce fel de om o fi fost ºiãla, cã nu prea vine nimeni din familie pe lael. ªi cât geme ºi cât se vaitã!

INFIRMIERA 2: Cu ãsta, barem, n-avem treabã.(ARATÃ SPRE PAT) Sãracu’de el, uite-l cât e de tinerel. Când vãd unul

din ãsta, mi se face tare milã. Ãsta e un picmai mare decât Adrian al meu. Nici de ãstanu poþi ºti dacã apucã ziua de mâine. Aiauzit de maicã-sa? ªtii, doamna aia frumoasãcare tot venea la el.

INFIRMIERA 1: Îhî, o ºtiu. Ce-i cu ea?INFIRMIERA 2: Cred cã are ceva cu

inima. Era aicea, la bãiat, când i s-a fãcutrãu. I-o fi slãbit inima de la necazul ãsta.Nu e de mirare. Femeie de treabã.Întotdeauna îmi lãsa ceva. Am vãzut eu cãde câteva zile a venit numa’ el. Cam de pela Crãciun, când i-au adus ºi pomul. M-amgândit eu cã o fi bolnavã ºi l-am întrebat peel ºi mi-a zis cã nu e bine deloc, cã nu seºtie cât o mai duce. Amãrât era. Mi-a ºipãrut rãu cã l-am întrebat. (ARATÃ CUCAPUL SPRE PAT) Hai sã le schimbãm!

Infirmierele încep sã schimbe aºter-nuturile, dar continuã sã vorbeascã. Îlrostogolesc pe bãiat pe o parte, una îl þinede picioare, cealaltã de cap. Pun un cearºafnou. Schimbã faþa de pernã, continuând sãvorbeascã. Fac totul automat, cu nepãsare.

INFIRMIERA 1: Din cauza bãiatului,sutã-n sutã. Nici eu n-aº fi rezistat la aºaun ºoc. N-au alt copil. Ce þi-e ºi cu copiiiãºtia! Te chinui sã-i faci, îi creºti cu greu,îi pãzeºti de rele, te perpeleºti când fac ofebrã, sau când le curge nasu’ ºi, când, însfârºit, îi vezi mari ºi crezi cã te poþi bucurade ei, pac! Te lovesc, din senin. Uite-l ºi peãsta! A luat un pumn de pastile, ca sã moarã.Ce sãrãcie i-o fi lipsit, cã îs sigurã cã aveade toate? I-ai vãzut pe ai lui – el e cevaprofesor, ea e contabilã la o firmã, cã ocunoaºte Ghiþã, portaru’. Sigur au de toate!(ARATà SPRE BÃIAT) Ce-i mai trebuia,cã sigur nu murea de foame?

INFIRMIERA 2: Ei, asta conteazã!Ascultã la mine, ãºtia nu mai ºtiu ce sã facãde atâta bine. De mici primesc de toate. Nuºtiu ce-i ãla ban muncit. Nici nu le place sãtragã. Ce ºtiu ei? Numa’ distracþii. Þigãri,bãuturi fine, droguri, cluburi, fete stricateºi maºini. Pe Adrian al meu l-am învãþat demic: vrei sã-þi cumperi ceva, du-te ºilucreazã! Sã-l vezi cum lucra în vacanþe.Era într-a opta sau a noua. A lucrat o varãîntreagã la sere ca sã-ºi ia bicicletã ºi ce-imai trebuia lui. I-am ºi zis, da’ vedea ºisingur copilu’ cã ne descurcãm greu. Atuncilucram la pantofi, în trei schimburi, taicã-sãu nu prea câºtiga ºi se ducea toþi banii peîntreþinere ºi pe mâncare. Abia dacã neputeam lua, din când în când, o hainã. Dince sã-i luãm noi bicicletã? Aºa, mãcar aînvãþat ºi el cum se face un ban. Da’ Adi almeu, fii sigurã, cã n-ar face prostii, ca ºicopilu’ ãstora!

INFIRMIERA 1: Îs sigurã. Hai sã luãmo pauzã, cã iar mi s-a umflat picioarele ºimã dor de-mi vine sã urlu. (TRAGE PATULMAI APROAPE DE SALÃ, SE AªAZÃ PEMARGINE ªI ÎI FACE SEMN INFIR-MIEREI 2 SÃ IA LOC LÂNGÃ EA) ªi ceface acum?

INFIRMIERA 2: Bine zici, hai! (SEAªAZà ªI EA) Ce sã facã? N-a vrut sãmeargã la facultate. A zis cã e pierdere devreme. Lucreazã. Singur ºi-a gãsit, la unatelier auto. Lucreazã de dimineaþa pânãseara, da’ ºi câºtigã. Are banii lui, face cevrea, dar mai dã ceva ºi în casã, cã-i bãiatcuminte. Bine, i-am ºi zis:”Copile, dacã aista în chirie, te-ar costa, întreþinere tot aiplãti, pe mâncare ai da alþi bani”. Aºa cã, dãºi el o parte la întreþinere, ceva pentrumâncare ºi restul, treaba lui. E cuminte, n-am treabã cu el. κi pune bani deoparte, cãºi-ar lua o garsonierã ºi cam vrea sã seînsoare. Vorbeºte, de vreun an, cu o fatã –fatã bunã, nu ca stricatele astea de doi lei.Zice cã la anul, când terminã fata liceul, osã se cãsãtoreascã. Dupã mintea mea, ar

mai putea aºtepta, i-am ºi spus, da’ facecum vrea!

INFIRMIERA 1: E mai bine. E viaþa lor.Pe urmã, dacã nu iese bine, tu eºti de vinã,cã de ce te-ai bãgat. Sã fie fatã de casã ºisã se iubeascã. Atâta conteazã.

INFIRMIERA 2: Ei, m-am gândit ºi iola asta, dar ar putea aºtepta, cã e tânãr. Peurmã începe greul, vin copii, problemele.Ar avea vreme ºi sã-ºi aleagã fata. Nu aºa,care vine, o iei de nevastã. Bãieþii au vremecu însurãtoarea. Nu zic, fata asta e bunãea, cuminte, drãguþã, isteaþã, da’ mai aredouã surori. Taicã-sãu e taximetrist, maicã-sa e femeie de serviciu ºi, când ai trei fetede mãritat, e mai greu. N-or s-o poatã ajuta,dupã ce se mãritã. Adi al meu ºi-ar puteagãsi o fatã mai bine situatã. ªtii cum e!Zicem noi cã nu-s aºa importanþi, da’ multeprobleme pornesc de la bani. Io i-am spus,da’ sã facã cum vrea. Auzi? Tu ce le-ai fãcutla ai tãi de mâncare pe azi?

INFIRMIERA 1: Ce sã le fac... Niºteciorbã de fasole ºi clãtite cu brânzã. Cã numai ºtiu nici eu ce sã le fac…

INFIRMIERA 2: Bine cã le place, ainoroc. Bãrbatu’-meu când aude de fasole,face niºte mutre! “Iarã fasole? N-aº da-onici la câine”, aºa zice. Nu o suportã subnici o formã. Nici sã n-o vadã. S-a scârbitde ea când era cãtanã ºi mai are ºi unînceput de ulcer.

INFIRMIERA 1: Ai mei n-au treabã cele fac, numa’ sã fie mult. Viorel al meu þi-armânca ºi urechile. Din cinci în cinci minutete întreabã “Ce e de mâncare? Cândmâncãm?” Noroc cã nu-i mofturos! Îi daio felie de pitã cu unturã ºi o roºie ºi-ai scãpatde el. O vreme. Cã dupã o orã, iar se freacãpe burtã cã-i e foame.

INFIRMIERA 2: Lasã, mai bine aºa,decât mofturoºi ca ai mei.

INFIRMIERA 1: Da’ a ºi crescut înultimul an. Toate hainele i-au rãmas scurte.Tii! Ce mã doare piciorul ãsta! (ΪI MA-SEAZà PICIORUL) Se schimbã vremeasau ce?

INFIRMIERA 2: Poate ºi vremea. Da’cum sã nu te doarã dacã tragi, toatã ziua,ca o roabã? Pe mine mã terminã ºalele.

INFIRMIERA 1: Daaaa. Muncim caniºte roabe. ªi pentru ce? Cã nu ne ridicãnimeni statuie!

INFIRMIERA 2: Aºa-i, da’ hai, ‘coanãmare, sã terminãm, cã mai avem douãsaloane ºi acuº tre’ sã plecãm acasã.

INFIRMIERA 1: Bine, hai. Da’, auzi.M-am uitat la ºase, nu-i mizerie. Îl putemface ºi mâine, cã nu fuge salonu’.

INFIEMIERA 2: Bine zici! Cã doar, aºacum zicea actriþa aia din filmu’ ãla american,ºi mâine-i o zi!

INFIRMIERA 1: Ce film? Izaura?INFIRMIERA 2: Unu’ mai vechi. “Pe

aripile gândului” sau aºa ceva.INFIRMIERA 1: Aha. Nu l-am vãzut,

cã nu prea apuc. Mã mai uit la “Clona”,când suntem în tura liberã. Nu l-am vãzut.

INFIRMIERA 2: Sigur l-ai vãzut, da’nu mai þii minte. Era la cinema. Am fost lael, cu primu’ bãrbat, când îmi fãcea curte.Eram tânãrã ºi frumuºicã. Mã gândeam cãaº putea sã mã fac chiar actriþã din aia, defilm. Dacã aveam noroc ºi aveam niºtepãrinþi mai bazaþi... Crezi cã nu puteam?

INFIRMIERA 1: Puteai, da’ n-ai avutnoroc ºi acu’ tre’ sã speli rahatu’ dupã alþii.(SE RIDICÃ ªI IA GÃLEATA) Haida!

INFIRMIERA 2: Cã nu-i mare lucru sãte faci ºi sã te sclifoseºti puþin. Uite! (Seridicã ºi ea. Infirmiera 1 se îndreaptã spreieºire, dar se opreºte la jumãtatea drumului,amuzatã, ºi o priveºte. Cu cârpa de ºtersîntr-o mânã, infirmiera 2 împinge puþin patulîntr-o parte, ca sã-ºi facã loc. îºi ducemâinile la piept, îºi ia elan ºi face un passpre spectatori.) Sã mergem! La urmaurmelor, e ºi mâine o zi, nu-i aºa? (rãmâneo clipã aºa, apoi face o plecãciune)

BLACK-OUT.

Zodii în cumpãnã,iarna 2009

13

Infirmierele MIRCEA JACAN

Fragment din piesaDESPRE DISTANÞE.

14

Nãucit ºi bulversat, umilit în visele salede mãrire, Augustin porni sã alerge spreþintã, în labirintul de strãduþe ce lega CaleaDorobanþi de Floreasca. Avea lacrimi defurie în ochi, dar hotãrârea de a nu se lãsaînfrânt nu-l pãrãsi. El alesese deja. Va finumai cu Boris, cu lumea acestuia, din careva culege tot ce-i va oferi acesta.

Casa, cu înfãþiºare de fostã cârciumãsãteascã, aºezatã la un colþ de stradã, maidegrabã o ulicioarã pietruitã, ce se terminaîntr-o fundãturã, dãdea impresia cã aparþinealtei epoci. Cotind de pe modernul BulevardDorobanþi, cu zeci de magazine, vile ºilocaluri arãtoase, dupã o sutã de paºi pãreacã regreseazã într-o mahala de Bucureºtiantebelic, dacã nu chiar de la început deveac.

Uºa de la intrarea aºezatã pe colþ, eraalcãtuitã din scânduri negeluite, vopsitecafeniu, ferecate în bande de fier puse de-a curmeziºul. Se încuia cu un lacãt greoipe dinafarã ºi când locatarii erau acasã sebloca cu o bârnã pusã de-a latul. Lacãtulde la intrare lipsea, Boris cu Nora trebuiausã fie înãuntru. Era ora dinaintea cinei. Vacãdea cât se poate de bine! La ochiurilecelor douã ferestre de la stradã, alecãmãruþei din spate, se vedeau perdeluþede tifon ºi sticlele sparte fuseserã înlocuite.Camera de la intrare, foarte mare, pe careBoris o voia transformatã în atelier desculpturã avea ferestre pe ambele laturi alecolþului, dar astupate pe dinãuntru cuobloane din scânduri. Totul în jur fusesemãturat, vãruit, lemnãria vopsitã. Se simþeamâna omului gospodar. Nu se zãreaunicãieri urme de blocuri de piatrã sau aºchiide ciopliturã. Nu se apucase de lucru,dusese piatra pentru sculptat în interior?

Cu emoþie, Fulda se apropie de pervazulscund, ca sã batã în geamul ferestrei.Înãuntru era semiobscuritate, nu seaprinsese lumina. Chiar în momentul în carese pregãtea sã ciocãne discret în ochiul degeam din interior se auzi un þipãt, întretãiatde suspine, reluat cu mai multã putere, deîncã unul mai puternic. Suferinþã sauvoluptate? Boris o bãtea pe Nora? Se iubeacu ea? Ezitã în continuare, câteva clipe,þipãtul nu se mai repetã. Era un începuttârziu ºi liniºtit de searã de primãvarã. Locul

era absolut pustiu, cerul pãrea spãlat de nori,vântul curãþã aerul de impuritãþi, de ultimascamã de umezealã. Zgomotul bulevarduluipãtrundea estompat pânã aici. Era puþin frigsau mai degrabã rãcoare ºi umezealã.Strãduþa pe care o vãzuse numai noapteasau pe înserat ºi mai ales în fugã, pleca ºivenea aici ca un vinovat, se arãta acumliniºtitã ºi prietenoasã. Curþile strâmte, cugarduri înalte de scândurã sau de cãrãmidãde o parte ºi alta ofereau privirii ziduri oarbe,dosuri de case cu un singur nivel, avândferestrele spre curte. Se înºiruiau tãcute,cu streºini ºi calcane golaºe pânã sprecapãtul fundãturii, fãrã nici o poartã.Probabil cã intrãrile în curþile mici erau pestrãduþa paralelã.

Porni agale, în sens invers, spre bule-vardul Dorobanþilor, amintindu-ºi preþ decâteva clipe, bucuria ºi teama cu care intraseprima noapte aici, fiind dus de mânã deCodruþa, care nu mai gãsea în ninsoareace se pornise, locul, adresa. ªtia cã încurând va fi iar a lui, ºi i se va dãrui, aºa,cu aerul ei copilãresc, fãrã fasoane, de cumvor pãtrunde înãuntru, ºi asta îi mãriseemoþia, nerãbdarea ºi teama sã nu gãseascão uºã ferecatã cu Borbala plecatã de acasã!

Ce noapte fantasticã, ºi cum nu ºtiusesã preþuiascã ce i se oferise. Acum, fataera pierdutã în imensitatea vrãjmaºã aBucureºtilor pentru totdeauna. Aveaimpresia cã toþi cunoscuþii, mai ales colegiilui Picu, aveau fiecare o prietenã, o fatã, ofemeie a lor, pe când el rãmãsese ca uncaraghios singur. Pânã ºi copilãrosul ºicerebralul Doda o cucerise pe dificila Vera.

Sofia, cu aerul ei visãtor, de creolãindolentã, devenise, era acum o femeieabsolut terestrã. O soþie supusã ºi ascul-tãtoare a unui ins venit din Cluj…

Trebuia sã aºtepte undeva, cu plaseleîn mâini, ca Boris sã termine cearta saudragostea fizicã, iubirea, cu cine ºtie ceadmiratoare, poate chiar taxatoarea desprecare povestise, într-o searã, în prezenþa,Norei, cum o acostase cu aplomb, în tram-vai, propunându-i spre surprinderea ºi indi-gnarea ei, o întâlnire.

Se urcase uºor abþiguit în vehicolulaproape pustiu la ora aceea ºi. apropiindu-se, îi sãrutase mâna.

- Ce frumoasã sunteþi, domniºoarã!- Du-te domnule ºi vezi-þi de treabã, sunt

femeie mãritatã!- Cu atât mai bine, mãmico, de aceea

eºti atât de dulce!Urmase o scurtã ciorovãialã, fata ieºise

din lãcaºul ei, purta o minijupã ºi papuci cutocuri înalte. Ca sã se apere scosese unuldin picior ºi îl lovise peste faþã cu ei, darBoris, deºi rãnit la o sprâceanã, chiar sân-gerase abundent, insistase, ºi la urmã o su-pusese cu totul. La capãtul liniei ea îl pan-sase din trusa proprie, îl mângâiase, desco-perind cã este cu adevãrat un artist ºi urmausã se întâlneascã, undeva în Piaþa Doro-banþi... zilele urmãtoare. O ºi adusese aici.

Ce lucru formidabil curajul. Sã ºtii sãabordezi cu hotãrâre o fatã, sã nu te temide consecinþe, de faptul cã ea poate aveaun prieten un admirator gelos care poateinterveni cu violenþã, te poate ataca... LuiBoris nu-i pãsa, el se simþea mereu ocrotitde o “forþã aparte” beneficã lui, care îiinsufla nu numai curaj, dar ºi forþa de ariposta cu putere.

Sã fie totuºi cu Nora? Nu! Nora nu s-arfi manifestat aºa. Nu era þipãtul Norei. Cândo lovea nu þipa! Plângea în tãcere. Ce fiinþãsensibilã ºi interiorizatã bãnãþeanca.

A venit sã batã, în cel mai neprotrivitmoment în geam! Dar ce altceva ar fi pututface? Sã ducã la cãmin pachetele, sã leîmpartã cu colegii de camerã? Boris eraidolul… Unde altundeva era mai fericit,unde se simþea mai aproape de viaþaadevãratã decât în preajma lui?

Sã revinã peste un sfert de orã!La puþin timp, dupã ce pãrãsise fortuit

demisolul vilei din strada Eminescu, ºi semutase la noua adresã gãsitã de unchiulMati, în sufletul lui Ioan Domide se declanºão adevãratã furtunã.

Întâi de toate, realizã cât de singur ºistrãin este în lume. Încetã pentru o vremesã frecventeze garsoniera unchiului. Pânãatunci avusese o pãrere bunã de situarea saîn lume. Se socotea un ins inteligent,manierat, cu educaþie ºi un... altruist. Aveacolegi de care te mirai cum de reuºesc sãsupravieþuiascã cu cei o sutã de lei primiþilunar de acasã, total dependenþi de bursã!Se descurcau cum puteau; meditaþii, fel de

Zodii în cumpãnã, iarna 200914

CÃTÃLIN SUSU

Apocalipsa dupã Augustin,,

fel de expediente. Erau veseli ºi deschiºi,plini de optimism.

Lumea nouã, pentru care luptase ºisuferise tata, nu se arãta deloc echitabilãprivitã îndeaproape. Erau apoi fâþe cu taþicolonei de securitate, cu lefuri astronomiceºi apartamente în vile de lux. Te întrebaicum trebuie sã trãiascã ºi în condiþii sã lo-cuiascã cei cu pãrinþi miniºtri sau amba-sadori! ªi asta doar cât auzise în treacãt,povestind colegii, bucureºtenii rãi de gurã,repetenþii din anii mai mari, care mereucompletau rândurile rãrite ale anului iniþial.

Cât timp trãise tatãl, fusese parcã unaltul. Mai puþin preocupat de sine, maigeneros, mai deschis, cu cei din jur. Dãruiacâte ceva ºi celor din imediata sa apropiere.Avea mai multã înþelegere ºi disponibilitatepentru suferinþa din jur, întâlnitã ac-cidental…

Dupã înmormântare devenise intolerantcu apropiaþii, cu sine… La toate astea seadãugase refuzul, mai mult decât batjo-coritor al Florinei. De ce sã-l respingã?Studia intens, nu colinda barurile, cafe-nelele, nu se încurca cu fel de fel de pipiþeca mulþi din colegii ei, fii de “boºi”.

Ida era atrasã de el, subjugatã de perso-nalitatea lui, simþise asta. Ar fi fãcut oricei-ar fi cerut. ªi atunci pentru ce sã-l refuzeFlorina? De cum se terminau cursuriledispãrea ca ºi cum ar fi înghiþit-o pãmântul.Locuia într-o vilã, dupã cum aflase de laun coleg care avea relaþii în grupa ei, undevaîn zona rezidenþialã din preajma parculuiHerãstrãu. Ceva ceva, nu se potrivea aicicu “condiþia ei modestã” de fatã de la þarã.

Locuia de acum, la noua sa gazdã încartierul vilelor, într-o cãmãruþã de la etajultrei al unei clãdiri ridicate în perioada inter-belicã. În capãtul coridorului avea la dispo-ziþie o niºã cu grup sanitar ºi instalaþie deduº. Apã caldã era numai dimineaþa ºi seara,de la boiler. Petrecea câte o jumãtate de orãcântând ºi clãbucindu-se sub duº. Era plinde idei pe care le recapitula sub ºuvoiul deapã fierbinte, dar ziua trecea pe nesimþite,fãrmiþatã de fel de fel de îndatoriri, prins înfel de fel de activitãþi legate de programulde laborator. Se trezea cã e deja noapte, cãtrebuie sã se lungeascã în pat, cu simþã-mântul cã nu fãcuse ceea ce-ºi propusese.

15

Vara se petrecea dogoritoare. Nu seputea dormi fãrã ferestrele larg deschise ºicada din baie plinã cu apã rece. Familiiledin strada Casele Naþionale din Bacãuîncercau sã menþinã rãcoarea. Mulþispuneau cã ar fi fost o varã neobiºnuit detoridã. Treburile de rutinã se fãceau fiedimineaþa devreme, fie dupã-amiaza târziu.Chiar ºi magazinele erau închise între 12.30ºi 17.30. Strada apãrea ca o repetiþie dehârtie albastrã la ferestrele largi, pentru cãproprietarii caselor aveau credinþa cã astfelle pot þine rãcoroase.

Nimic nu rupea rutina zilnicã, careconsta din jocuri, mai ales în stradã, pentruacei copii care nu ajunseserã la anii deºcoalã. Jucau ºotron ºi castane. Seîntreceau la alergãri sau pescuiau cocotaþipe ramurile merilor din grãdinile parinþilorlor. Obiºnuiau sã se caþere pe crãcile solideale mãrului din centrul grãdinii Corneliei,care fusese grãdina domnului ªeica, luatãcu japca de primaria comunistã localã. Deacolo se apucau sã facã tot felul de exerciþiide gimnasticã, cum vãzuserã pe la televizor.Când se mai rãcorea de searã, se adunau încurtea domnului Ion, de la numãrul 8, ºi seapucau de fotbal, dar cu atenþie, cãci dacãle prindea mingea peste gard, era sigur caurma sã o taie cu cuþitul de altoit trandafirii.Mai puteau sã se urce ºi sã se prãjeascã lasoare, cu permisiunea cucoanei Elisa, careera umanitarã ºi tolerantã in extremis, pemagazia domnului Ion, dacã acesta eraplecat pe jos la piaþa centralã. De câteva oripe sãptãmânã, pe scãrile grandioase aleCasei cu faþada italianã ºi uºi masive dinstejar sculptat, copiii puneau în scenã o piesãscrisã în graba de duduca Maruca, dar nuîn ziua de luni, când Maria spãla rufe ºiavea nevoie de funie ca sã le usuce. DuducaMaruca, cu permisiunea cucoanei Elisa,punea o pãturã veche de Scoþia pe funie ºio ancora cu cârlige enorme.

- Întâi strig catalogul, spunea duducaMaruca-nþepatã ºi apoi împãrþim rolurile.

Duduca Maruca, cu înclinaþii deprimadonã, þinea pentru sine rolul principal.

- Atunci nu vreau sã joc, spunea Luci-nþepatã. Iar Relu Borcanelu, frate-su, seapuca tot atunci de bocit, fiindcã ºtia cã n-avea sã capete decât un rol secundar, depuºtan smiorcãit, în care urma sã se joacepe sine.

Era dimineaþa devreme. Soareleîncepuse sã pârjoleascã flori ºi copaci altoiþi.Maruca, Costel, Coca, Luci ºi ReluBorcãnelu se fãcurã vãzuþi de dupã porþile

curþilor lor ca ºi cum ar fi fost cronometraþi.Luci, care era singura care mergea laºcoalã, decise pe loc:

Hai sã jucãm o partidã de fotbal! Costeltreci în poartã!

Luci nu putea fi contrazisã. Era maimare, ºi era ºcolãriþã. Partida de fotbal avealoc dupã reguli inventate ºi îmbunãtãþite cufiecare ocazie. Copiii nu erau în pericol sãfie cãlcaþi de-o maºinã. Pe stradã nu treceaumaºini particulare. Numai o datã trecuse-oPobeda cu vreun activist de Partid. Poateun camion al armatei se mai rãtãceavreodatã la lunã sau un tanc, de fabricaþiesovieticã, aflat în manevre, dupã anotimpºi dupã decizii luate de sus. O decadãtrecuse de la sfârºitul rãzboiului, darsovieticii insistau - ºtiau ei ce ºtiau! - înexerciþii armate, ca sã dea populaþiei degândit, privind avantajele fãrã alegere alemarelor idealuri marxist-leniniste.

Dupã câteva minute, copiii se uitarã spreLuci, care trecuse în anul al doilea la ºcoalaprimarã de pe Strada Negel. Mama lui Luciera la pat cât era ziua de lungã. Se sfârºea,fãrã zgomot, de-un cancer ce-i invadasetrupul în întregime. Luci ºi frate-su, ReluBorcãnelul n-aveau habar.

- Joci sau nu joci! ªi Luci-l îmbrânci peCostel din poarta imaginarã.

Luci-l schimbã pe Costel din gol ºi-l înlocui cu Relu Borcanelu.

- Luci nu vreu sã fiu în gol! Luci, nuvreau! Te spun la mama! ªi se apucã ºi maitare de smiorcãit, punându-se totuºi în gol,de frica sorã-sei. Luci-l ignorã cusprâncenele mai arcuite ca de obicei.

Soarele de acuma usca aerul de þi sepunea praful în gât.

Pasarã douã-trei mingi. Apoi, se oprirãdeodatã. Erau cuvinte pe ton ridicat.Rãspicate, din direcþia numerelor mici alestrãzii. Strada Casele Naþionale fusese pânãnu demult o stradã liniºtitã, în care totul sedesfãºura în spatele uºilor ºi a ferestrelorînchise etanº.

De la numãrul 4, se auzeau cu claritatezbierete de barbat ºi sughiþuri de plâns defemeie. Copiii se strecurarã pâº-pâº, în ºirindian, cãtre numãrul 6, dar nu mai departe.Auzirã distinct, prin fereastra deschisã:

- Dacã te prind vorbind cu orice hamlet,te omor! Þi-o spun clar! Înþelegi?!

Copiii nu auzirã replica însã. Se oprirãdin joc ºi, în ºir indian, cu precauþie, seîndreptarã spre numãrul 6, unde se oprirãînþepeniþi. Vocea domnului S, funcþionar labanca regionalã, câºtiga în amploare:

- Mã auzi! Îþi spun clar! Sã pricepi!Aerul fierbinte al dimineþii fu biciuit de

convulsiile doamnei S, amploiatã lafarmacia din centru.

Copiii se uitarã unii la alþii ºi o luarã pâº-p⺠spre casa Corneliei de la nunarul 15,care ar fi trebuit sã fie numarul 13, dar dindirective de sus, numãrul trebuia evitat fãrãdiscuþie. Un tei bãtrân îºi petrecea florilespre coroanã, jumulit de flori în crãcile maide jos, de unde iubitorii herbaliºti seregalaserã.

- Cornelia, Cornelia! strigarã copiii încor de la poartã.

Cornelia apãru din spatele casei nouconstruite.

- Am venit sã ne jucãm la tine-ngrãdinã! o informã Luci cu siguranþã învoce.

- Poftiþi, poftiþi! replicã Corneliapoliticoasã. Nu puteþi sta mult însã. Mamaºi tata-s la piaþã. Trebuie sã revinã curând.Iar eu am un coº cu rufe de cãlcat! Corneliaera singura de pe stradã, orfanã de tatã, cutatã vitreg ºi cu frate mai mic de la mama.Tatãl vitreg adusese de la þarã o copilã, rudã,ca sã facã muncile casei, când el ºi soþiaerau ocupaþi în timpul anului ºcolar. Cupãrul roºu ca focul, Maricica plecase dinsat ca sã-ºi facã un viitor, ºi-n speranþa uneivieþi civilizate. Casa Corneliei avea la cadãºi la chiuvetã, apã rece ºi caldã, dacã fãceaifoc la cazanul de cupru din baie. Când sosisela numãrul 15, i se arãtase cum sã tragãapa la WC-ul din casã.

Costel, care lua lecþii de vioarã de lamamã-sa ºi de la unchiu-sãu, dirijor încapitalã, era mereu încântat de casaCorneliei, care avea beci sãpat în pãmânt,sub magazie. Îi plãcea sã se joace de-aacunsul în beciul Corneliei ºi sã dea josscara din lemn, proptitã la gura intrãrii.

Maricica nu-l avea de bine pe Costel,fiindcã chiar când sosise de la þarã, Maricicamersese în beci pentru niºte legume, iarCostel, cu înclinaþii artistice, ridicase scaraºi o lãsase pe Maricica în beci, de undefusese salvatã de domnul C., care veniseacasã mai devreme.

- Costel, pune scara la beci! Vine domnuacasã ºi-i vai de mine! zbiera Maricica cato þineau puterile.

Copiii merserã în grãdina Corneliei, ºide acolo îl urmãrirã precauþi pe domnul S.încuind poarta curþii ºi-n drum spreserviciu. Când domnul S. dispãru la capãtulstrãzii, Copila ºi Bãiatul se arãtarã cocoþaþipe poarta-ncuiatã.

- Hai sã mergem la S. decise Luci pedatã.

- Ne ducem la S., Cornelia. Hai cu noi!- Aº vrea, dar nu pot! ªi se uitã cu urã

la grãmada de rufe.Cum ieºira pe poartã, începurã sã facã

semne prietenoase cu mâna, spre poarta dela numarul 4, unde Copila ºi Baiatul eraucocoþaþi, precar, pe partea de sus a porþii.Copila descuie poarta.

- Poftiþi, tata-i la serviciu. Mama estede aur. κi dã unghiile cu ojã. Copiii erauacum pe totuarul din jurul casei, patrulatde un cãþel pufos, cu decibelii inversproporþionali dimensiunilor sale.

- Nu-i daþi atenþie! Nu muºcã! îi asigurãCopila, ºi-i ciufuli blana de la urechi.

- Nu-i aºa cã-i frumos! ªi deºtept de n-are pereche! adãugã Copila cu vocearãsfãþatã. Copiii nu-i rãspunserã.

- Nu-i aºa cã rochia mea-i frumoasã?...E nouã... De la magazinul din centru... Eca din mãtase...Copila încerca sã-nnoadeconversaþia... În ritmul paºilor ei, rochia îºimlãdia materialul.

- ªtiu!... Vreþi bombonele?... Copila lezâmbi cu toatã gura ºi ochii.

- Tãticu‘mi aduce în fiecare zi, cândsoseºte de la bancã. Ochii musafirilor semãrirã în anticipare. Intrarã în casã pe uºade la verandã.

- Cu cine eºti, scumpo? Se auzi o vocecristalinã din odaia alãturatã.

- Copiii din stradã, mamico! rãspunsebãiatul. Luci se uitã împrejur ºi spuse:

- De-a ce sã ne jucãm?Copila replicã:- Întâi sã servim dulciuri ºi apoi ne

putem juca în magazie.Copila se porni pe scotocit. Întâi prin

sertarele bufetului, ºi apoi încercã uºavitrinei, dar o aflã încuiatã.

- Oare unde-s? Le þine ascunse ºi mãface sã le scotocesc totdeauna! ªi-ºi privimusafirii încurcatã. Ieºi din odaie în vitezã.

- Nu umbla prin buzunarele de lajacheta lui tãticu! Te spun, sã ºtii! spusebaiatul îngrijorat.

Copii priveau mobila grea cu colþuriascuþite ºi litografiile de pe pereþi.Reprezentau oi pe niºte dealuri despãdurite.

- Ca la Gãzãrie! spuse Luciînghiontindu-l pe Relu Borcãnelu ºiarãtându-i cu degetul litografiile.

- Ca la Oituz! spuse Costel, care deobicei era trimis cu vioarã cu tot la bunici.

MARIANA ZAVATI GARDNER

Bombonele

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 15

Bombonele

Continuare în pagina urmãtoare

16

- Mai mult, ca la Tulgheº! κi dãdu cupãrerea Maruca. Am fost acolo cu mama,cu tata, cu bunica ºi cu bunicul. Era ploaiemare, pânã la gardul casei unde am stat.Gãzdoaia nu ºtia sã taie puiul cum trebuie.Nu mi-a plãcut!

Copila reveni, þinând în mânã o punguþãmaronie.

- Nu-s decât douã bombonele. Cum osã le-mpãrþim?

Luci le observã:- Parcã-s tablete de boalã.Relu Borcanelu adãugã gata sã

izbucneascã în plâns:- Nu-mi plac aste bombonele! ªi-ºi

ºterse chiciura nasului cu mâneca cãmãºii.Maruca-ºi miºcã nasul, ca un dop, de

la stânga la dreapta ºi afirmã cu convingere:- Nu-mi plac decât bombonelele de

ºocolatã!Copila întinse punguþa ºi rochia-i fâºâi

în aerul cald.Speriat, bãiatul replicã:- Nu le ating! Tãticul þi-a spus sã nu-i

umblii prin buzunare! Cu faþa radioasã,copila înºfãcã amândouã bombonelele ºi leînfundã în gurã, plinã de speranþã. Faþa i sezbârci instantaneu. Le scuipã în punguþamaronie.

- Îs amare! ªi copila alergã din odaie.- I-am spus, nu-i aºa? spuse bãiatul

aºteptând aprobare. Mãmico! Mãmico!Copiii se privirã fãrã chef unii pe alþii.

κi simþeau gurile uscate. Era cald pestepoate ºi sunete protestatare li se auzeau dinstomac. Nu mai aveau chef de joacã. Fãrãnici un cuvânt, Maruca o luã spre numãrul8, Luci ºi Relu Borcanelu se întoarserã sprenumãrul 2, Costel Violonistul merse cãtre

numãrul 16, iar Coca traversã spre casã dela intersersectia cu strada Maramureº.

Maruca deschise poarta, sãrind de peun picior pe altul, rupse o mânã din floriletrandafirului de dulceaþã, primit ca dar denuntã de la boierul din Mãrãºti, la nuntacucoanei Elisa cu domnul Ion, alergã pescãrile înalte de la intrare ºi dãdu buzna încasã.

- La timp ca întotdeauna! Ai închis uºadupã tine? o întrebã cucoana Elisa dinbucãtãrie. Din antreu deschise uºa dinsprebucãtãrie ºi-ºi pironi ochii pe platoul cusalatã de vinete ºi roºii ºi altul mai mic cuardei copþi din grãdina domnului Ion.

- Mergi ºi te spalã pe mâini!Maruca se aºezã zâmbitoare în faþa

farfuriei din care se servi cu vârf. Luã maiîntâi paharul cu apã ºi bãu cu nãdejde.

- Ai sã faci broaºte în burtã! N-ai sãmai ai loc pentru mâncare! adãugã cucoanaElisa pe un ton profesoral.

- Mai bun ca niciodatã, bunico! Dimi-neaþa se ºterse subit din mintea Marucãi.

Prin fereastra deschisã, al cãrei geamera acoperit cu hârtie albastrã, se auzi deafarã galopul unei birje.

A doua zi dimineaþã, deºteptaþi decucoºul alb cu gât gol, pe care domnul Ionîl þinea de prãsilã ºi care ciupea pe fiecineintra pe poartã, cu excepþia domnului Ionºi a doamnei doctor Filimon, care veneaurgent cu birja, când Maruca arãta semnelevreunei boli infecþioase.

- Ce cocoº nãzdrãvan! spuneaspecialista. Mã însoþeºte pânã la poartã.

Domnul Ion nu spunea nimic, cãci îiºtia obiceiul ºi se mira cã scãpase fãrã sãfie admonestatã c-o ciupiturã.

Cucoana Elisa pusese pe masã pâine,ouã fierte, dulceaþã proaspãt fãcutã dincireºe dulci ºi amare din livada domnuluiIon, ceaiul rusesc ºi cafeaua din cicoare.

Cucoana Elisa îl privi pe domnul Ion,care-ºi netezea mustaþa zbârlitã.

- E târziu! Unde-i Maria?Domnul Ion nu-i rãspunse. Nu þinea de

domeniul lui. Se ocupa de toate ºi multedin gradinã ºi curte. Casa era domeniulcucoanei Elisa, cu excepþia zilelor când sefãcea curãþenie ºi atunci, domnul Ion dãdeaordine Mariei, tocmite cu ziua.

- Am scos cazanul de cupru în curte, oinformã domnul Ion servindu-se dindulceaþa cucoanei Elisa.

- Mai bune ca niciodatã! Te-ai întrecut!Era ziua de spãlat rufe. Maria, care era

mai în vârstã ca domnul Ion ºi cucoanaElisa, era din fire promptã. Insista ca sãaibã mai multe bucãþi de sopon Cheia ºisodã de la domnul Aron de la Alimentara dela barierã, pentru fiertura lucrurilor albe.

Cucoana Elisa se ridicã impacientatã depe scaun, deschise uºa spre antreu ºi apoiîntredeschise uºa de la intrare. Aruncãpriviri spre stradã. Nici þipenie de om. Cândse întoarse la masã, domnul Ion dispãruseîn grãdina. Se apucã de strâns firmiturilede pe masã, anticipând cã Maria nu vaîntârzia.

- Când soseºte îi fac ceai proaspat!spuse cu voce tare. Merse în bucãtãrie, undefâºii de hârtie de muºte atârnau lipite dinplafonierã.

Cucoana Elisa auzi paºii grei ai Marieipe scãrile de la bucãtãrie. Se întoarse ºi-ovãzu pe Maria complet agitatã, cu ochiimãriþi în orbite.

- Cucoanã, nu ºtiþi ce s-a-ntâmplat?- ªezi jos! Sã ieie ceaiul! Trebuie sã te

pui degrabã la spãlat! Dimineaþa acuºi treceºi nu te-ai apucat încã de lucru! remarcãcucoana Elisa didactic.

- Cucoanã, nu ºtiþi ce s-a-ntâmplat?- Fii calmã ºi mãnâncã din farfurie.

Ceaiul e acuma gata! spuse cucoana Elisacu vocea domoalã.

- Cucoanã, nu ºtiþi ce s-a-ntâmplat?- Ce tot bodogãni acolo? Mãnâncã,

ºi hai pe la treburi! spuse cucoana Elisacu claritate, gândind cã Maria se tratasemai mult din rachiu, în seara precedentã.

- Cucoanã, o ºtiþi pe fata de ºcoalã dela numãrul 4? La Domnul S.?

Cucoana Elisa nu o ºtia, dar auzise cã-i la ºcoala primarã de pe Negel. CumMaruca nu începuse încã ºcoala primarã,nu o ºtia decât din vãzute, când salutapoliticos pe oricine trecea pe stradã.Remarcase cã purta totdeauna rochii debunã calitate ºi cã purta pãrul în douã cozibogate terminate cu funde bine apretate.Pe doamna S. o remarcaserã toþi... odesfãtare vizualã... chiar ºi domnul Ionobservase cã are unghiile ºi buzele de unrosu intens ºi fuste ºi bluze de culoripastelate, bine mulate pe corp.

- Cucoanã e rãu de tot! Fata de lanumãrul 4 s-a stins în spital astã-noapte.Lacrimi mari înnecarã ochii zbârciþi aiMariei.

- Nu mai inventa ºi apucã-te de treabã!o aduse rãspicat cucoana Elisa la realitate.

Dar corpul Mariei se zbuciuma subfurtuna de lacrimi.

- Cucoanã, s-a întâmplat astã-noapte...biata copilã.. .la spitalul cel mare.. .au dus-o pe la prânz cu o birjã!...

- Ce-mi spui tu mie? ºi cucoana Elisaîi cercetã minuþios expresia.

- Cucoanã, copila nu mai este! Mariarespira ca un peºte pe uscat.

- Mãnâncã ºi sã te apuci repede detreabã! hotãrî cucoana Elisa. Va încuiapoarta cu cheia... Maruca va termina cujoaca prin vecini... poate sa se joace încurte!...

Urmare din pagina precedentã

Peste burta lãbãrþatã ºi-a îndesat o vestãneagrã la care a insistat sã-ºi încheie nasturiiþinându-ºi eroic respiraþia. Când a expiratau explodat obraznice ºi butonierele, tãinduºor þesãtura. Gândici nu mai bãgã în seamãdisconfortul creat de vesta care-i strângetrupul în chingi de fier. Se plimbã încruntatprintre rãzboinicii, înþelepþii þi populaþiacivilã, toþi strânºi buluc la graniþã. Cu mic,cu mare într-o grabã vecinã cu disperarea.Lujera e cu el. Îl priveºte cu atenþie încâtpe frunte i-au rãsãrit pliuri de îngrijorare.Dacã nu ar avea fine încreþituri la colþurileochilor s-ar spune despre Lujera cã e tânãrãºi frumoasã. ªi-a pãstrat talia de ado-lescentã ingenuã, ochii vii ºi mâinile subþiri,strãvezii. Expresia seninã a chipului fragil eînsã dovada superficialitãþii. Gândici îºiaminteºte ºi acum prima secundã deîntâlnire cu ochii ãºtia inocenþi. Cât derepede s-a îndrãgostit de ea. Cât de tare ºi-a dorit-o alãturi! Cât de multe au construitîmpreunã în colonia lor! ªi acum... ? Mintealui Gândici e strãbãtutã de flashuriluminoase, scurte ca fulgerele. Îi apartitlurile de-o ºchioapã din ziare: “Lilyia e înpericol!”, “Þara Crinului Alb, la un pas dedezastru!” “Umbra ameninþã!” Transpirã lagândul cã... O, nu! Mai bine nu se gândeºtela asta.

- Hai sã împletim zidul din materialverde, gros, de tulpini urzicãtoare, rãcneºtecu o voce de tunet spre mulþimea adunatã.Scoatem de prin depozite tot ce aveamprogramat pentru construcþia de case.

Bombonele

Atacul din LilyiaTrebuie sã ne miºcãm repede. Timpul nuse scurge în favoarea noastrã!

Rãzboinicii tropãie pe graniþã bocãninddin membrele multe ºi subþiri. S-au înºiratpe o linie trasatã atent, prin aer, decomandantul Muºchiulescu. Sunt toþi tineri,cu spatele puternic, vânjos. Bun de cãratfirimiturile dulci de cozonac ºi seminþele desusan. Sunt entuziasmaþi, convinºi cã vorrãzbi Umbra. Sunt prea cruzi sã simtãinsinuarea rece a morþii. Sunt prea tineri casã-ºi imagineze cã se pot dizolva în uitare.

- Atenþie la mine cercetaºi! RãcneºteMuºchiulescu. Trei dintre soldaþii tineri s-au desprins din linie ºi au fãcut un pasînainte. Când se apropie Umbra, voi plecaþiîn misiune. Sã fiþi pregãtiþi în orice moment.Veþi afla informaþii despre Umbrã. Punctulei slab, ce mãnâncã, ce bea, ce-i place, cenu-i place... Priceput?

Soldaþii tineri ºi-au bãtut zgomotoscãlcâiele. Pe graniþã, de la copii la bãtrânitoþi carã cu vehiculele elastice materialulverde. Unii descarcã materialul, alþiiîmpletesc cu degete febrile, alþii sapã, alþiipotrivesc în ºanþurile proaspete bucãþi dinzidul împletit. Privitã de sus scena e bizarã.Viermuialã, agitaþie, trupuri minusculealeargã contra cronometru în toate direcþiile.

- Mamã, tu ai vãzut cã ghiveciul ãsta cucrini albi s-a inundat de furnici? Adã-misprayul, te rog, de acolo din baie cã nu maiscãpãm veci de ele dacã nu acþionãm repede.

Soldaþii, civilii, conducãtorul Gândici,Lujera, toþi simt vuietul ºi vãd Umbra.

Mare, ameninþãtoare, aplecatã peste colonie.Vuietul le ºuierã pe la ureche ca o furtunãuscatã. Se opresc pentru o clipã din lucru.Ascultã atenþi. Vuietul se înteþeºte. Gândiciºi Lujera se întind ca la o comandã pepãmântul reavãn ºi-ºi înfundã capetele subbraþele subþiri. Secundele se scurgmlãºtinoase înspre veºnicie. Un uraganputernic, ca suflul unui uriaº, pornit dinsenin, mãturã siluetele, smulge stâlpii dinlemn, ridicã vehiculele cu care lilyienicii îºicarã proviziile pe distanþe mai lungi. Pânãsus, în cer, urcã þipetele celor surprinºinepregãtiþi. Siluetele se împleticesc, suntdesprinse de pãmânt, învârtite în aer ºiazvârlite înapoi pe pãmânt, unde rãmânnemiºcate, cu membrele subþiri rupte saucu trupurile strivite. Peste ele sunt aruncatecãrãmizi din bulgãri de pãmânt. Pe pãmântse lãþesc pete sângerii. Siluete norocoasescapã de furia vântului. Brusc, cum a venit,suflul uriaºului se potoleºte. Un minut despaimã. Atât! Priveliºtea e dezolantã. Deparcã cineva ar fi rãvãºit în vitezã coloniaºi ar fi renunþat sã mai facã ordine. Cândnorocoºii ºi-au ridicat capetele, spectacoluli-a încremenit. Pericolul se îndepãrteazãîncet. Vuietul conteneºte. Umbra nu seretrage dar ei, cu toþii, în revenire forþatã,reiau cu spor, cu grabã operaþiunea.Trupurile strivite sunt cãrate pe graniþã ºiaºezate la înãlþarea zidului. Ideea îi aparþinecomandantului Muºchiulescu. Nu degeabal-a pus Gândici în funcþia asta. Are sângerece ºi luciditate.

- Nu ãsta, mãi mamã. Ãsta e pentrumuºte ºi þânþari. Ãla pentru gândaci. Cã leexterminã urgent.

Iar vuietul?! Toatã colonia încremeneºte.Unii s-au oprit cu materialul în spinare, alþiicu uneltele de sãpat în mâini. Vuietul trecela fel de repede cum s-a stârnit. De dataasta nu a fost la fel de puternic. Soldaþii,civilii, carã, împletesc, sapã. Femeia în vâr-stã, îmbrãcatã într-un capot de diftin cuflori, face stânga împrejur de pe terasã ºipãtrunde în casã. Se aude cum cotrobãieîn dulapul de sub chiuvetã. Se întoarceþinând în mânã un tub lucios, care are dese-nat cu vopsea fluorescentã un cap de mort.

- Vezi cã ºtii, zâmbeºte tânãra.ªi în acelaºi timp apasã butonul tubului.

Un jet de pulbere urât mirositoare seîmprãºtie peste ghiveci. Lujera cadeseceratã. Gândici nu apucã sã-i prindã înbraþe trupul fragil de adolescentã. Nu sepoate miºca. Ceva îl îneacã. Îl gâtuie, îllasã fãrã rãsuflare. Cascã gura dar aerulrefuzã sã pãtrundã. Apucã sã vadã în jurtrupuri de rãzboinici ºi civili cãzute de-avalma ºi zbãtându-se câteva secunde atinsede paralizie, apoi încremenite caraghios înmoarte. “Uite-l pe Muºchiulescu! De ce arespume la gurã?” Mirare de copil fãrã urmãde îngrijorare. Chipul chinuit al lui Muºchiu-lescu îi zgândâre curiozitatea, îi gâdilã râsul.Imaginea se topeºte în ceaþã. Se lasã îngenunchi ameþit, lângã trupul Lujerei. E lafel de frumoasã cum o ºtie el. Surâde. Arvrea sã o mângâie pe faþa delicatã dar nu-lascultã mâna. Norul de pulbere finã îlînghite. Lumina se închide într-o fantã deîntuneric. “Ce pãcat cã nu am terminatzidul...”

LILIANA SIME

Zodii în cumpãnã, iarna 200916 http://www.reginadegheata.wordpress.com/

17

La ora patru am repetitii

La ora patru,

EXT. – CABINÃ TELEFONICÃ – ZIUn fir de telefon public. Un telefon

SUNÃ la celãlalt capãt de linie. Un clic.VOCE LA TELEFON (1) Alo?VOCE ÎN AFARA ECRANULUI (2)

(obositã) Sînt în faþã la teatru.O pauzã.VOCEA 1 Cine-i?VOCEA 2 Trebe sã ne-ntâlnim.O pauzã.În continuare, cãlatorim pe fir în sus

pânã ajungem la aparatul telefonic.VOCEA 1 Adi?VOCEA 2 Putem sã ne-ntâlnim sau...O pauzã.VOCEA 1 Pãi chiar acuma nu pot cã...

mã rog, îi complicat. (pauzã) Da ce-i?VOCEA 2 (o pauzã) Te-aºtept.Receptorul e acroºat. Tãcere.O faþã, ochelari de soare, priveºte pentru

câteva secunde aparatul.

EXT. – TERASÃ – ZIPaºi înainteazã pe beton. Se trag niºte

picioare de scaun. O mânã se pune anxiospe marginea mesei. O faþã, aceeaºi ca încadrul predent, priveºte în jos. Aceiaºiochelari. E Adi, treizeci ºi. Apoi faþa seridicã. În faþa ei faþa lui Ovi, aceiaºi vârstã.Îl priveºte pe Adi întrebãtor.

La celelalte mese lume puþinã, ca întimpul zilei. Pe jos umblã un porumbel dupãmâncare. Tãcere.

ADI (neliniºtit, se uitã altundeva) Co-mandãm ceva?

Ovi se uitã în continuare la Adi. Între-barea trece pe lângã el. Tãcere.

OVI (deodatã frustrat) Îmi spui ºi miecare-i treaba?

Adi se uitã pentru prima datã la Ovi fix.Cu o anumitã dezamãgire.

ADI (rãsuflã greu) Treaba?OVI Da... Treaba. Problema. S-o-

ntâmplat ceva?ADI (uitându-se la Ovi, apoi dupã o

pauzã, alãturi) Nimic.OVI Atunci ce-i? (pauzã) Spune! (Adi

nu spune) Sau nu spune... no. Stãm ºi ne

uitãm unu la altu. Nu mã deranjeazã. (pauzã)Da la patru am repetiþii. (Adi nu reacþionezã,Ovi adaugã apãsat) Trebe sã mã întorcînapoi la teatru. (se uitã la ceas, pauzã,aºteaptã sã se întâmple ceva. Nu seîntâmplã. Adoptã alt ton, mai împãciuitor)Sã-þi povestesc de spectacol?

ADI Nu.OVI (frustrat) Atunci ce...?ADI (dintr-o datã) Hai bã Ovi, bã, nu te

mai fã cã plouã. Poþi sã fii tu bun actorcã...

OVI (sincer) Da ce-am fãcut?ADI (din nou calm) Ce-ai fãcut...

(rãsuflã a pagubã, se uitã undeva departe ovreme, apoi) Þii minte când am rãmas fãrãnici un ban, cu Vali... pe munte la Scãri-ºoara. ªi nu mai aveam bani de cursã sãne-ntoarcem în oraº ºi dupã ce ne-am sco-tocit prin toate buzunarele tu ai mai gasitdouã zeci de mii ºi te-ai uitat la mine ºi-aizis “apãi cu ãºtia n-ajungem nici pânã-nDealu Mare.” ªi ne-am uitat unu la altu cadoi tâmpiþi, ºi ca ºi cum ne-am fi gândittelepatic amândoi la acelaºi lucru am zisdintr-o datã: “luãm þigãri!” (pauzã) ªi dupãaia ne-am pus amândoi pe râs...

Ovi se uitã pierdut la Adi. Nu înþelege.OVI (într-un târziu) Sã nu-mi zici cã

m-ai scos la amiazã de la repetiþii ca sãrememorezi momente vesele din trecut.(pauzã) Cã nu cred.

Tãcere. Adi se uitã alãturi, parcã întransã. Ovi se uitã la el.

ADI (întoarce capul lent spre Ovi) Mi-ai dat cu picioru. (apoi priveºte din noualãturi, calm)

Ovi se apleacã în faþã, îl studiazã pe Adi..OVI Tu ai bãut?ADI (îl ignorã, alãturi) Ce s-o-ntâmplat

între noi?La Ovi acelaºi joc. Nu-i vine sã creadã.

Apoi brusc, uitându-se la ceas ºi ca dupã odecizie.

OVI Deci io la patru am repetiþii. (seridicã sã plece) Ne vedem desearã?

Tãcere lungã. Adi continuã sã priveascãîn faþã. Pare în altã lume. Vorbeºte încet.

Ca dupã un verdict cãruia nu are cum seîmpotrivi.

ADI Nu trebe sã ne mai vedem.OVI (foarte serios) Adi, io-þi vorbesc

foarte serios. Pânã pe la ºapte îs la repetiþiiºi nu pot sã lipsesc. Aici nu-i ca... Mã rog,îi complicat. Unde ne vedem. (nici o reacþie)Aici?

ADI Stai jos.OVI (ezitã, apoi cu convingere) Sã-þi

spun o treabã. Deci io nu mai pot sã faccum zici tu când vrei tu, de fiecare datã.Sã ne-nþelegem bine. Vezi care-i treaba ºitu. Am o slujbã, am un scenariu de o sutãdouãzeci de pagini de memorat, am rolprincipal, ºi—

ADI ªi de la patru ai repetiþii. ªtiu. Staijos.

Aproape fãrã ezitare, Ovi stã jos.Tãcere.ADI E ultima datã când te reþin. (Ovi se

încruntã) Am... ajuns la o concluzie. Dupãmultã vreme... am ajuns în sfârºit la oconcluzie.

OVI (mai repede te rog) Ce concluzie?Tãcere lungã.ADI Trebe sã ne despãrþim.Ovi e amuzat. Se lasã pe spate. Zâm-

beºte.OVI (comic) Tu-þi baþi joc de mine?Adi se uitã urât, peste ochelari la Ovi.

Aºteaptã o explicaþie.OVI (continuã) Da ce... Sîntem cuplu

de homosexuali? Trãim împreunã? Îmi spelicumva chiloþii-n vanã? (pauzã) Nu-nþeleg.

Adi îºi dã jos ochelarii. Se uitã þintã laOvi.

ADI Ce s-o-ntâmplat între noi?OVI (sincer) Când?ADI (sarcastic, apoi serios) Ieri, când...

Când ai început sã devii altul. Atunci!(pauzã, apoi iritat) ªi te porþi de parcã nus-ar fi întâmplat nimic.

Tãcere. Ovi îl studiazã pe Adi. Nu-i vinesã creadã.

OVI Tu bei prea mult, aºa-i?ADI (calm, dar hotãrât, începe sã se

ridice de la masã) Bine...

OVI Nu, cã nu-þi zic asta ca sã te critic.ADI Nu?OVI Dar mi se pare cã asta ar putea fi

una dintre probleme...ADI Tu-þi baþi joc de mine…OVI Nicidecum. Eu încerc doar sã aflu

ce s-o-ntâmplat cu tine de-ai ajuns într-oasemenea... stare. Sã vii sã mã scoþi de larepetiþii — o trebuit sã-mi cer ieºire deurgenþã — ºi vin aici tot într-un suflet casã aud niºte... chestii... scuzã-mã, banale!. Sã fim raþionali acuma... chiar nu maiputeau... lucrurile astea sã aºtepte?

Tãcere prelungitã. Într-un târziu:OVI Acum o sãptãmânã, sâmbãtã, am

ieºit în oraº. Singur... Am început sã sunpe unu pe altu, sã mergem ºi noi la o bere,sã facem ceva... (privire þintã la Ovi) Niciunul nu mi-a rãspuns. Nici mãcar unul!Inclusiv tu. (Ovi vrea sã protesteze) ªtiu,erai la repetiþii — Obiºnuiam sã ieºim mãcaro datã pe sãptãmânã împreunã în ultimaperioadã... ªi acuma sã ajung sã te sundintr-o cabinã telefonicã ca sã pot sã-þi atragpentru un minut atenþia... Aicea am ajuns?Hai cã de la ãºtialalþi mã mai aºtept. Cã toþiavem probleme ºi n-avem chef unu de altutot timpu. ªi de fapt alþii nici nu mã inte-reseazã. Mã doare-undeva de conversaþiilelor insipide despre maºini ºi cum ºi ce ºi-orpus prin baie ºi cã copilu lor ºtie sã zicãcaca da de-aia tot face pe el. Da de la tine...De la tine la care... la care-am þinut cel maimult... ªi sã fii ºi tu ca ei... ca toþi... mon-denii ãºtia...?

OVI (dupã o tãcere, sarcastic darintenþia e sã detensioneze) ªi tu Brutus...

ADI (dezamãgit) Mersi... Ce sã te-aºtepþi de la un actor... (reia apoi energetic)Am avut UN prieten. Atât! ªi ãla ai fost tu.ªi am fãcut tot pentru tine! Tot! Cã fãrãtine mã simþeam... singur, nu mi-i ruºinesã recunosc. ªi tu... ne întâlnim ºi noi dinani în paºti ºi ºi atunci vii ºi-mi povesteºtide spectacole ºi io mã fac cã-mi pasã. Dupãtoþi anii ãia când am fãcut totul împreunã...

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 17

Continuare în pagina urmãtoare

LUCIAN TION,

18

ADI (cont.) Când stãteam pânã la ununoaptea în faþa scãrii ºi ne povesteam unualtuia toate tragediile din vieþile noastreamoroase? Sã ajungem acum sã povestimde starea de inaniþie a vieþii culturale dinurbea asta cufundatã-n torpitudine? Asta-m ajuns? Doi... handicapaþi emoþionali carenu mai au nimic de împãrtãºit unu altuia?Ce facem, Ovi? Cine sîntem? Mai sîntem?Chiar am ajuns sã nu ne mai putem spunenimic? Tu nu-nþelegi cã io am þinut laprietenia asta. Am þinut la ea pentru cã era...mi-am dat seama cã era cel mai bun lucrupe care l-am avut. Nu m-am simþit cunimeni altcineva aºa de... special.

OVI Pe cuvântu meu, vorbeºti de parcãam fi avut o relaþie sexualã.

ADI (altã izbucnire) Da terminã o datãcu sexualitatea! Sexul n-are nimic de-a face.E vorba de o relaþie emoþionalã. Mult maiputernicã. ªi nu-mi spune cã nu te-ai simþitla fel. Da. Ne-am petrecut toþi anii copilãrieiºi o parte din adolescenþã împreunã. Sigurcã vorbesc de o relaþie... strânsã. N-am alesIO sã fie aºa. Am fost... împreunã. Ce?Negi? (Ovi nu neagã, se gândeºte) Doaratât cã atunci când a intervenit altcineva nuam fost gelos. Când þi-ai adus primaprietenã la mine acasã am acceptat-o. Bachiar m-am împrietenit cu ea. Ceea ce nuse poate spune cã a mers ºi invers. Toategagicile mele, toate pipiþele pe care le maiaduceam la câte-un chef... na! Strâmbai dinnas. ªi nu m-am ales pânã la urmã cuniciuna. Pentru cã nici una nu-þi-era þie peplac. ªi dupã ce-am fãcut toate astea, îmidai cu picioru ºi mie. Clar... Eºti ocupat. Airepetiþii... (o pauzã) Te-ai schimbat.

OVI (rãnit) Aºa crezi tu?ADI Da tu ce crezi?OVI (revoltat ºi sincer) Da io nu vãd

nimic în neregulã. Cã nu mai avem aceleaºipreocupãri... cã nu mai merem la chefuricu alte ºi alte gagici, ºi apropo, io niciodatãn-am fost gelos pe gagicile tale, tu te-ai decissingur cã nu-þi plac —

ADI Dupã ce n-or trecut CTC-u tãu.OVI Da trebuia sã mã bagi în origini!

Sã-mi zici cã-s bou. Dacã îþi plãcea de ele.Ce, m-am opus io vreunei decizii de-a ta?

ADI Nu pe faþã, nu. Numa aºa, subtil,din culise.

OVI Da de ce n-ai ieºit la scenã largã!ADI Nu, aia-i ocupaþia ta.OVI Da. ªi din cauza ei vii cu toate...

prostiile astea. Ca ºi cum n-ar fi trebuit sãîmi gãsesc o ocupaþie. Ar fi trebuit sã rãmânmereu subordonatu tãu, sau ce? (pauzã)Nu. Nu m-am schimbat.

ADI O singurã adãugare. ªi eu amservici. Da de-aia îmi gãsesc timp pentrutine dacã vreau. Nu?

Tãcere. Într-un târziu:OVI Ce vrei de la mine?

Lungã tãcere. La alte mese cãteva feterâd cu poftã. Acelaºi porumbel continuã sãcaute mâncare.

ADI Sã fie cum o fost.OVI (rapid) Nu se poate.ADI No vezi? Asta-i tot. The end.OVI Nu se poate pentru cã nu mai e la

fel. ªi nu mai suntem aceiaºi.ADI Tu! Tu nu mai eºti acelaºi.OVI Bine. Dacã asta te-ncãlzeºte pe tine,

EU nu mai sunt acelaºi, poftim. Satisfãcut?ADI Deci recunoºti cã te-ai schimbat.OVI Mãi omule, acuma normal cã m-

am schimbat. Nu mai am ºaisprezece ani,pentru început. ªi nu mai stau pe aleeaMehedinþi ºi nu mai sîntem vecini de bloc.

ADI (aproape izbucneºte) Nu mã mailua cu raþionamentele! Ai înþeles? (îºi dãseama cât e de ridicol, se opreºte, continuãmai calm) Eu vorbesc de chestii... adânci,intime, chestii de feeling, de sentimente ºitu... de fiecare datã, sã mor io, tot ce ai dezis – adicã nu ºtiu ce ai de zis cã io cred cãnici tu nu ºtii numa îndrugi acolo – da o ieicu raþionamentele. (tot mai animat) Crezicã ce mã doare pe mine e cã unde stãmacuma ºi mai ºtiu io ce...! Nu asta mãinteresezã. Dacã tu nu vrei sã accepþi cãnu mã mai... (se opreºte brusc) cã nu mãmai... (ezitã, terminã pe ton stins) cã nu-þimai pasã de mine... atunci...

Ovi fãrã replicã. Ochi mari, nu crede,sau nu vrea sã creadã.

ADI (continuã stins, apoi mai energic)Da. Vreau sã fie cum a fost. Nu neg asta.Vreau sã îmi zici cum îmi ziceai atuncea pevremuri când jucam... maciu-piciu ºi dracuºtie... vreau sã-mi zici... “te iubesc, Adi.”No! Asta vreau sã-mi zici. ªi io vreau sãmã enervez cum mã enervam atunci, cãnu-mi plãcea când îmi ziceai, cã mãsimþeam ridicol, ºi sã arunc cu ceva dupãtine, ºi tu sã continui sã-mi zici “te iubesc,Adi” numa aºa, în bãºcãu, cã ºtiai cã nu-mi place... (pauzã) Asta vreau.

Tãcere.OVI Te iubesc.ADI (nu asta vroia) Eºti o labã...OVI Pãi ce vrei omule alceva, acuma

þi-am tis ce-ai vrut sã-þi zic..ADI Chiar nu o rãmas nimic din prietenia

noastrã? Nici o fãrâmã de sentiment, nici oamintire, nimic? Am ajuns sã povestim dece face unu altu? Atât? Numa asta maiputem stoarce din tot bagaju ãla emoþionalcare-o creat prietenia astea... Chiar aºa deegoist ai devenit când te-ai fãcut actor?

OVI Acuma de ce-s egoist? Di ce omule?Pentru cã am o ocupaþie a mea? Pentru cãnu mã mai þin ca un bou dupã tine ºi nu mairâd la toate stupizeniile pe care le ziceai laºaiºpe ani?

Adi – o privire acuzatorie, rãnit. Aºteaptãchiar o scuzã. Nu vine.

OVI (întãrâtat) Pentru cã te-am urmatca un orb ºi credeam cã tot ce fãceai îistropit aur? Cã niciodatã în perioada aia deatâþia ºi-atâþia ani tu nu m-ai vãzut pe minede fapt, ci doar o oglindã în care sã-þi reflecþitu super-egoul! Asta am fost eu pentru tine.Ce vrei? Sã ne-apucãm sã cântãm BrianAdams pe troleibuz ºi io sã fiu câinele dinclip? Sã dansez kazacioc când cânþi tuKatiuºa? Asta vrei?

Adi se uitã aproape stupefiat la Ovi..ADI (stins) Da...OVI Pãi îmi pare rãu, asta nu pot.ADI Te-ai schimbat.OVI (tot mai hotãrît) Da, m-am

schimbat! Doamne-ajutã. ªi tu ai rãmas lafel — Io nu-nþeleg. Tu chiar nu vezi care-i problema ta? Nu vezi cã ai rãmas blocatcu mintea ºi cu... sentimentele în cartieruMãnãºtur de pe vremea lui Ceauºescu? Cãgândeºti ºi simþi ºi vrei aceleaºi lucruri pecare le vrea un copil? — Asta-i tot: Te-aiblocat, nu poþi ieºi, ºi-acuma dai vina pemine. Numa cã aºa n-o sã poþi sã ieºiniciodatã, Adi. Viaþa merge înainte. De cenu vrei sã mergi ºi tu cu ea?

ADI (izbucnire) Pentru cã nu vreau!Ruºinat de propria-i reacþie, Adi se uitã

în jur parcã dupã ajutor. Dupã o pauzã:ADI Aici nu seveºte nimeni?OVI (reia) Nu vrei sã te maturizezi?ADI Daca asta înseamnã maturizare,

mulþumesc frumos, mai bine nu... Adicãpânã la urmã tu ce mai vrei de la aceastãrelaþie? La ce te aºtepþi? Sã dau cu piciorulla cei mai buni ani din viaþa mea, pe care seîntâmplã sã-i fi petrecut împreunã? Astaaºtepþi?

OVI Da de ce sã le dai cu picioru? Dece sã nu-þi aminteºti cu plãcere de ei ºi sãmergi înainte?

ADI Deci asta vrei... Sã îngropãm tre-cutul ºi sã ne ascundem toatã prietenia înfaþa acestei vitrine fade de politeþuri ºi con-venþii artificiale. Asta vrei. Sã uitãm cã amexistat vreodatã împreunã. De ce, dom-nule... þi-i ruºine?

OVI Tu crezi cã io am uitat? Crezi cãnu mã gândesc cu nostalgie la momenteleîn care hãlãluiam prin munþi ºi fãceamversuri? Crezi cã mie mi-a fost uºor sãaccept cã acea perioadã s-a terminat ºi aniiãia sunt pierduþi pentru totdeauna?

ADI Da cine-i face pierduþi? Eu? Nu-þispun cã eu nu pot trãi fãrã clipele alea? Cãle vreau înapoi? Cã e tot ce a mai rãmasdulce din viaþa asta? Io am vãzut ceînseamnã viaþa maturã, de care tot faci tucaz. ªi nu-mi trebuie. Înþelegi? Aºa cãnumai tu eºti ãla care se împotriveºte.Oricâte raþionamente ºi politeþuri vrei sã îmiarunci în ochi e clar ca lumina zilei! De cenu vrei sã mai fii cum ai fost? De ce nuvrei sã te întorci înapoi?

OVI (izbucneºte) Pentru cã nu-mipermit!

Tãcere.ADI (puþin speriat) De ce?OVI E linie moartã, de-aia! Ce sã mai

caut acolo? Pe cine? Pe tine, pe care teadulam? N-o sã te mai gãsesc. Pentru cãîntre timp m-am gãsit pe mine! Pe nouapersoanã care am devenit.

ADI (stins) Deci te-ai schimbat...OVI Nu pot sã deschid din nou uºa aia,

Adi. N-o sã fie nimic acolo. Decât doi copiiproºti. Proºti într-un sens minunat alcuvântului. Da proºti. ªi tu vrei sã te-ntorci?

ADI Da.OVI Atunci nu pot sã te ajut cu nimic.ADI De asta mi-am dat seama demult.OVI Un singur lucru fac pentru tine.ADI (sarcastic) Ah, doamne, îþi

mulþumesc cã am intrat în graþiile sale! (dinnou serios) Altãdatã —

OVI Lucrurile s-au schimbat. Nu maiexistã altã datã. (pauzã) Mã pun în locu tãu.

Adi se uitã la propriul scaun, ca oîntrebare nerostitã însemnând “aici?”

OVI Fãrã bãºcãu. ªi tu într-al meu.ADI (sarcastic) E o soluþie genialã.OVI Dacã ai chef de glume, plec.ADIGata. Bine. Ne punem fiecare în

locu ãluilalt. Super. ªi cât timp stãm aºa?OVI Pânã îþi vine mintea la cap.ADI Ah, deci tot io-s ãla cu —OVI Nu. Da dacã ºi dupã aia continui

sã gândeºti la fel... discutãm din nou. ªtiicã mie îmi place sã discutãm.

ADI ªtiu... Pãi vouã...OVI Nouã adicã cine?ADI Nimic.OVI Iar începi cu actorii? Ce vrei? Sã

renunþ la carierã pentru tine?ADI Numa dupã primu Oscar.Ovi îl priveºte dojenitor.ADI (serios) Bine. Încercãm aºa.OVI Deci... ne mai despãrþim?ADI Facem numai o separaþie de

încercare.OVI (zâmbeºte) Ok. Acuma ºtiu cã nu

mã crezi da chiar trebe sã plec.ADI Te cred. De la patru ai repetiþii.OVI ªi-i ºi cinci.Se ridicã amândoi. Se îmbrãþiºeazã. Ovi

începe sã se îndepãrteze, apoi se opreºtebrusc.

OVI Ah... ºi încã o chestie. (ezitã) Ia-omai domol cu... (face semnul de bãut). Faceparte din separaþia de-ncercare.

ADI ªi condiþiile mele?OVI Pãi nu tocmai te-am ascultat o

jumãtate de orã?Adi dã din cap a înþelegere.ADI Aa...Ovi pleacã. Adi zâmbeºte trist. Din nou

singur. Priviri pierdute prin local, pe terasã.Cheamã chelneriþa.ADI O bere, te rog.

BLACK OUT

La ora patru am repetitii

DOMNIªOARA (Chelnerului): Sst!GRASUL (Domniºoarei): Sst!PRIETENUL (Grasului): Sst!DECANUL (Prietenului): Sst!AGENTUL (Decanului): Sst!STUDENTA (Agentului): Sst!PORTARUL (Studentei): Sst! (Se face

liniºte, toþi urmãresc atenþi. Se aude apoi slabun foºnet de hârtie þiplã, apoi altul º.a.m.d.devenind zgomot, apoi fiecare duce mâna lagurã ºi începe sã mestece)

BEÞIVUL (desprins de ceilalþi): Atunci,cine? (Ceilalþi, spectatori, privesc în salã maimult sau mai puþin interesaþi)

DOMNIªOARA (Chelnerului, în ºoaptã):La ce porcãrie m-ai adus?

CHELNERUL (tot în ºoaptã): Tu ai vrutteatru! Puteam sta acasã, la televizor! (Micãpauzã, apoi)

OMUL (Slabului): Unde-or fi gãsit actoriiãºtia? (Aratã spre spectatori)

SLABUL: Dar actorii n-au nici o vinã!Autorul e de vinã!

OMUL: Ai dreptate!FEMEIA: Dar actorii n-au nici o vinã!

Autorul e de vinã!

,

STUDENTUL: Ai dreptate!CHELNERUL: Actorii nu-s de vinã!

Autorul e de vinã!DOMNIªOARA: Ai dreptate!PRIETENUL: Încetaþi! Vai, ce lume?!GRASUL (liniºtindu-l): Ce vrei, dragã?

Niºte inculþi ºi sclerozaþi!PRIETENUL (indignat): Dar uitã-te la ei,

nu pricepe unul ceva!STUDENTA (acestora): Sst! (Pauzã. Altã

reprizã de foºnituri ºi mestecat)BEÞIVUL (cãtre Omul): Bre vecine

(sughite), nu ºtii cumva, eu cine sunt?(Sughite) NEPOTUL, UNCHIUL, SOÞUL?…

OMUL: Autorul!BEÞIVUL: Mulþumesc!OMUL: Pentru puþin!FEMEIA (Studentului): E ºi autorul aici!STUDENTUL: Nu, zãu! Care-i?CHELNERUL (Domniºoarei): Cel din faþã,

din primul rând!DOMNIªOARA: Care se clatinã?GRASUL (Prietenului): Da, acela! Uite-l!PRIETENUL: Dar e beat!DECANUL (Agentului): Oho! ªi încã ce!

AGENTUL: Explicabil, atunci de ce a scrisaiureala asta!

STUDENTA (Portarului): Pãi, ce crezi tu?!PORTARUL: Ce-nseamnã bãutura!STUDENTA: ªi tu nu vrei sã te înveþi ºi sã

nu mai bei!PORTARUL: Nu mai beau, dã-o dracu’!STUDENTA: Nu vezi unde duce bãutura?!

Îþi place?PORTARUL: Bãi, sãracul om! (Beþivul

sughite) Ia uite-l cum tuºeºte! Þi se face milã…ªi ce piesã?!

CHELNERUL: Sst! (Iar pauzã ºi liniºte.Beþivul, adormit, începe sã sforãie)

OMUL (replicile ce urmeazã se vor da cuprivirile nemiºcate, aþintite în salã): Hai sãmergem, cã se terminã!

SLABUL: Mai stai puþin! Sã vedem cum oaresteazã!

STUDENTUL: N-o prinde! Scrie în pro-gram!

FEMEIA: De ce nu mi-ai spus, cã nu maistãm!

CHELNERUL: Atunci hai, cã se faceînghesuialã la haine!

DOMNIªOARA: Ce talmeº-balmeº!!GRASUL: Chiar talmeº-balmeº! Mai bine-

i spunea aºa!PRIETENUL: ªi nu “talmeº-balmeº”!DECANUL: Exact! Ce-o o fi însemnând

“balmeº-talmeº”?AGENTUL: Naiba ºtie! Poate aºa o

cheamã!DECANUL: Pe cine?AGENTUL: Pe piesã!STUDENTA: Hai, dragã, hai cã pierdem

tramvaiul!PORTARUL: Hai!OMUL (urmat de Slabul pleacã. Trec

printre ceilalþi, strecurându-se cu greu ºiscuzându-se la fiecare pereche): Pardon,pardon etc.! (când au traversat “sala” ºi auieºit, Studentul urmat de Femeia vor pleca,scuzându-se ºi ei la fel, º.a.m.d. pânã dispartoþi. La trecerea fiecãrei perechi, ceilalþi parderanjaþi, iritaþi, par cã urmãresc cu atenþiespectacolul. Rãmâne singur pe scenã Beþivul,sforãind. Apoi tresare, se deºteaptã ºi începesã-i aplaude pe spectatori, cortina se lasã ºise ridicã, beþivul aplaudã ºi mai tare,strigând “Bravo, bravo!”)

CORTINA

Balmes Talmes,,

Urmare din pagina precedentã

Urmare din pagina 22

Zodii în cumpãnã,iarna 200918

19

Scena este goalã. În planul al II-lea, îndreapta, Decanul ºi Studentul, în picioareamândoi, ultimul citind subiectul de pe un biletde examen. În primul plan, în stânga, Portarul,în uniformã.

DECANUL: Cunoaºteþi subiectul?STUDENTUL: Da, domnule!DECANUL (dupã ce a aºteptat puþin): Nu

rãspundeþi ?STUDENTUL (concentrat): Ba da! Numai

un moment!DECANUL: Mai sunt ºi alþi studenþi de

examinat…STUDENTUL: Aveþi dreptate, dar…DECANUL: Dar ce ?STUDENTUL (chinuit sa rezolve

subiectul): Lãsaþi-mã sã mã gândesc !DECANUL: Poftim, te las! (Începe sã se

plimbe, se mai uitã pe fereastrã. În acest timp,în celãlalt colþ al scenei, apare Femeia)

FEMEIA: Bunã ziua, domnule portar ! Vãrog, domnul decan e la facultate ?

PORTARUL (arãtând spre Decan): Pãi,dacã are examen, înseamnã cã e!

FEMEIA: Aº vrea, dacã se poate, sã intru...PORTARUL: Nu-i voie!FEMEIA: O chestiune foarte importantã!PORTARUL: Nþ!FEMEIA: ªi urgentã!PORTARUL: Nici vorbã! (Femeia scoate

din poºetã o bancnotã ºi începe sã o întindãîncet, cu o miºcare lentã, spre mânaPortarului care ºi ea la fel de încet se apropiede mâna Femeii, sã ia bancnota. Pânãatunci)

FEMEIA: Vã rog foarte mult!PORTARUL: Astea-s dispoziþiile! Nu le

putem cãlca!FEMEIA: Dacã aþi vrea dumneavoastrã…PORTARUL: Sã-mi risc eu... Am nevastã,

copii…FEMEIA: Dar suntem oameni de cuvânt!

Ce naiba?!PORTARUL: În ziua de azi nu mai eºti sigur

nici de… (Mâinile lor se ating ºi se apucãînfri-gurate, pãtimaºe, îndrãgostite)

FEMEIA (brusc visãtoare, drãgãstoasã):Iubitule!

PORTARUL (luându-i ºi cealaltã mânã):Iubito! (În profil faþã de spectatori îºi apropiegurile ºi se sãrutã, eventual fãrã sã miºtepicioarele, ceea ce îi obligã sã se aplece, dinmijloc. Apoi ies visãtori, þinându-se de mânã)

DECANUL: Eh! Cred cã ai avut suficienttimp de gândire! Ai gãsit rãspunsul!

STUDENTUL: Da!DECANUL: Greºit! Rãspunsul corect era:

nu!STUDENTUL: Domnule Decan…DECANUL: De ce n-ai învãþat?STUDENTUL: Ba da, dar… Domnule pro-

fesor, încã o întrebare! Vã rog!DECANUL: Ai norocul cã azi este ziua

fiului meu!STUDENTUL: Sã vã trãiascã!DECANUL: Mulþumesc! Sã-þi trãiascã ºi

dumitale!STUDENTUL: Eu n-am copii!DECANUL: Dar o sã ai!

STUDENTUL: Nu ºtiu!DECANUL: Iar nu ºtii? Asta nu, asta nu,

dar ce ºtii dumneata? Ce-ai pregãtit pentruexamen?

STUDENTUL: Am învãþat, însã…DECANUL: Un rãspuns atât de uºor…STUDENTUL: Domnule Decan! Vã rog…

Sunt disperat… Încã o datã… Vã rog!DECANUL (stã puþin pe gânduri): Ei, hai,

fie! (Studentul încet, încet devine mai stãpânpe sine)

STUDENTUL: Mai trag un bilet?DECANUL: Da, domnule!STUDENTUL (mimeazã tragerea unui

bilet de pe o masã imaginarã, citeºte): “Ceformã are pãmântul?” Aceasta e întrebarea!

DECANUL: Da, domnule! (Sunã telefonul.Decanul pare cã nu aude)

STUDENTUL: Nu rãspundeþi?DECANUL: Ba da! Numai un moment! (La

telefon) Alo?... eu sunt, dragã… nu-mirecunoºti vocea? Nici eu pe-a ta… din cauzafirului… (Se uitã la ceas) Nu mai dureazãmult!... Doi-trei ºi gata… ªtiu, ºtiu… O sã mãgrãbesc, nici o grijã!... Voi ajunge la timp, tu sãnu întârzii… Sã cumpãr eu florile? Bine!... ªicine mai vine?... N-o sã beau prea mult!... Larevedere… Da, da! (Închide)

STUDENTUL: Pãmântul are formaurmãtoare! (ºi schiþeazã în aer, cu mâinile, oformã sfericã)

DECANUL (urmãrind atent): Nu preaînþeleg!

STUDENTUL (face o corecturã): Niciacum?

DECANUL: ªtiu ºi eu?STUDENTUL: Nu este clar desenul? (Se

dã un pas la o parte ca Decanul sã poatãvedea mai bine)

DECANUL: Ba da, dar…STUDENTUL: Dar ce?DECANUL: Daþi-mi puþin biletul!

(Studentul i-l “dã”) Numai un moment…(Citeºte biletul, se uitã la desen, iar la biletº.a.m.d. de câteva ori) Nu înþeleg!

STUDENTUL: Mai trageþi un bilet!DECANUL: Mulþumesc! (Trage alt bilet,

îl citeºte)STUDENTUL: Cunoaºteþi subiectul?DECANUL: ªtiþi, eu…STUDENTUL: Fãrã multã vorbã, ai învãþat

sau nu?DECANUL (spãºit): Nu, domnule

profesor!STUDENTUL: Aºa trebuie sã spui de la

bun început! Schimbi zece bilete ºi nu ºtii niciunul! Dar e posibil?! (Decanul tace) Spune, eposibil?

DECANUL (gândindu-se puþin, chiarcon-centrat): Nu, domnule profesor!

STUDENTUL: În fine, un rãspuns exact!Ai promovat!

DECANUL: Vã mulþumesc, domnuledecan!

STUDENTUL: Dar n-ai pentru ce! Ai ºtiutexcepþional! Felicitãrile mele!

DECANUL: Vã mulþumesc!STUDENTUL: Aveþi noroc astãzi, cã-i ziua

fiului meu!

DECANUL: Sã vã trãiascã!STUDENTUL: Mulþumesc! La fel!DECANUL: Eu n-am copii!STUDENTUL: Dar o sã ai! (Sunã

telefonul) Eºti liber! (La receptor) Alo?... Tottu?... Îmi re-cunoºti vocea mai bine? ªi eu….Ce e?... Aha!... ªtii ce m-am gândit, decât flori,nu-i mai bine sã-i luãm altceva? Eventual unbuchet… Te-am pupat! (Închide receptorul)Urmãtorul! (Decanul iese, cam codit, intrãStudenta) Trageþi un bilet!

STUDENTA: Da, domnule! (“Trage” unbilet)

STUDENTUL: Cunoºti subiectul?STUDENTA: Aproximativ! Sã mã gândesc

un pic…STUDENTUL: Poftim!... (Sunã telefonul.

El pare cã nu aude)STUDENTA: Nu rãspundeþi?STUDENTUL: Ba da! Un moment! (Ridicã

receptorul ºi abia-l duce la ureche ºi se audepu-ternic, speriindu-l: “Domnule decan,soþia dum-neavoastrã se aflã la restaurantul“Voie bunã”, împreunã cu…)

STUDENTUL (înnebunit de ce aude):Cum?... E imposibil! (Receptorul îi cade dinmânã) Vai! (Se clatinã)

STUDENTA: Domnule decan…STUDENTUL (cu gândul la ale lui):

Sunteþi liberã! Aþi promovat! (Studenta iesebucuroasã. Studentul face eforturi sã secalmeze) Ah! Dar de data asta trebuie lucratcu calm… S-o prind acum! Nu mã las! (κistrânge cravata, îºi încheie nasturii de lahainã) “Voie bunã”? Unde-o fi?... (Apoi) ªice-i fac? (Fãurind planuri de rãzbunare)Nu!... (Se mai gândeºte) Nici asta!... E preapuþin!... Nici… Nu… Sã-i…? Da! Exact cemeritã! Asta da!... Numai sã n-am dificultãþi cupoliþia… Nu! N-o sã am! ªi-n schimb… Da,da… E planul cel mai bun! (Iese prin dreapta.Scena goalã. Apare Dom-niºoara. Areîntâlnire cu Prietenul care apare ºi el, dindreapta. Se zãresc ºi-ºi fac semne cã s-aurecunoscut. Pe lângã Domniºoara, ieºind totdin stânga, trece Studentul, rãvãºit deplanuri sumbre, grãbit. La mijlocul scenei seciocneºte de Prieten, neatent nici acesta dincauza semnelor pe care ºi le face cuDomniºoara)

AMÂNDOI (celuilalt): Pardon!PRIETENUL: Aoleu, tu eºti! Sã trãieºti!STUDENTUL: Ah! Bunã!PRIETENUL: Unde, aºa grãbit!STUDENTUL (confirmând): Sunt grãbit!PRIETENUL: Nu te-am mai vãzut de multã

vreme!STUDENTUL: ªi mie! Ce mai faci?PRETENUL: Uite (ºi aratã spre Domni-

ºoarã), mã întâlnesc cu logodnica mea! Tu?STUDENTUL: Eu sunt grãbit!PRETENUL: Soþia ce-ti face?STUDENTUL: Nu ºtiu!PRIETENUL: Am vãzut-o ieri! Tot

frumoasã!STUDENTUL: Ce fãcea?PRIETENUL: Bine, ce sã facã!STUDENTUL: Parcã aveþi ºi-un copil!PRIETENUL (iritat deja): Mda! E ziua lui...

Trebuie sã... Mã grãbesc!STUDENTUL: Eh! Te vãd grãbit!

Transmite-i soþiei sãrutãri de mâini! Totrespectul! ªi felicitãri pentru bãiat!... (Îi strângemâna spre disperarea Prietenului care nuºi-o poate trage pe a lui)

PRIETENUL: Mulþumesc! Mã duc! Suntgrã-bit! (Prietenul pleacã în direcþia în caremergea Studentul, necãjit, grãbit, iarStudentul, fãcându-ºi semne cu Domniºoara,agale vine lângã aceasta)

STUDENTUL (îi sãrutã mâna): Mã scuzicã am întârziat! Am întâlnit un prieten. Erafoarte grãbit! N-am putut sã-l... Îþi dai seama!

DOMNIªOARA: V-am vãzut! Nu eraDecanul facultãþii?

STUDENTUL: Ba da! De unde-l ºtii?DOMNIªOARA: Am fost o datã la

facultate! Acolo l-am vãzut!STUDENTUL (mirat): Eeh! Era decanul la

facultate?DOMNIªOARA: Da! Studenþii erau în

vacanþã ºi-atunci, ca sã meargã facultatea, avenit decanul în locul studenþilor sã înveþe! I-a fost destul de greu...

STUDENTUL: Dar a salvat în felul acestafa-cultatea! Atunci l-au decorat ºi l-au avansat.L-au fãcut plutonier major!

DOMNIªOARA: Nu ºtiu cum a fost! Amcitit în ziare, însã!

STUDENTUL: Dacã-ai citit în ziare, aºa e!(Ies prin dreapta. Scena rãmâne un timpgoalã. Apoi intrã Prietenul, transpirat ºialergat, gâfâind)

PRIETENUL: Unde naiba o fi ºirestaurantul ãsta? (Se uitã la ceas) ªi nu maiajung odatã! (Ascultã ceasul) Mi-a stat! De-aia nu mai ajungeam eu! (Se uitã în jur, trecepe lângã el Omul cu ceasul. Acestuia) Fiþiamabil, vã rog, cât aveþi ora?

OMUL (oprindu-se ºi el, se uitã la ceas):Unu ºi un sfert!

PRIETENUL (potrivindu-ºi ceasul): Unuºi un sfert!

OMUL: Mulþumesc! (κi întoarce ceasul)Dacã nu eraþi dumneavoastrã nu mai ajungeam!

PRIETENUL: Pentru puþin!OMUL: V-aº mai ruga, o întrebare. Nu ºtiþi

pe unde vine restaurantul “Voie bunã”?PRIETENUL: O luaþi la dreapta ºi-apoi, la

stânga, în colþ, gãsiþi...OMUL: Restaurantul!PRIETENUL: Nu! Gãsiþi pe cineva care se

pricepe! E de specialitate! Îi spuneþi cã v-amtrimis eu!

OMUL: Zãu? La dreapta ºi-apoi la stânga?PRETENUL: Zãu! (Ies amândoi. Apare

Beþi-vul, sughiþând, împleticit, ºi apoi ºiOmul)

OMUL: Ah! Pe dumneavoastrã vã cãutam!Bine cã v-am gãsit!

BEÞIVUL (sughiþând cam la trei-patrucuvinte o datã): Dar, mã rog, când m-aþipierdut?

OMUL: Dumneavoastrã trebuie sã ºtiþiunde-i restaurantul “Voie bunã”.

BEÞIVUL: Mai e vorbã! De-acolo vin! Darnu mai ai ce face-acolo! Am golit tot! N-amlãsat o picãturã! Tot! I-am speriat!

Personajele

DECANULSTUDENTULPORTARULFEMEIASTUDENTADOMNIªOARAPRIETENULOMUL CU CEASULBEÞIVULAGENTUL DE CIRCULAÞIEGRASULSLABULCHELNERUL

ION COJA

Piesã într-un act

Balmes Talmes, ,

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 19

Continuareîn pagina urmãtoare

http://www.ioncoja.ro/

20

OMUL: Bine, bine, dar unde-i?BEÞIVUL: Da’ nu pricepi cã nu mai au

nimic? Le-am dezorganizat toatã producþia!OMUL: Eu caut pe cineva!BEÞIVUL: Pe cine? Sã-þi spun dacã e! Ce

sã mai faci atâta drum?! Hai sã intrãm aici încolþ! Eu fac...

OMUL: O caut pe soþia mea! Mã înºealã!BEÞIVUL: Eh, ce vrei? Aºa-i la restaurant!

Toþi înºealã! (grav) Sã nu-i mai dai voie!OMUL: Hai, dom’le cã-s grãbit! Zi-mi, unde-i?BEÞIVUL: Te duci de pomanã... Uite acolo

în fund! E un bloc alb! În dreapta, vezi, acolo!OMUL: Aha! E un bloc alb, în stânga-i

unul ecosez, iar în dreapta altul, cu douã etaje!Acolo?

BEÞIVUL: Douã etaje are?OMUL: Sigur! Uitã-te mai bine! S-a oprit

în faþã tramvaiul! Acolo! La parter! Are o firmãmare în faþã, dar nu se vede de-aici, cã-i preamicã: restaurantul “Voie bunã”.

BEÞIVUL: Aha!... Cum naiba nu-l ºtiu eu?!Eu sunt atât de meserie... Mi-a scãpat! Dacãaflã ºeful, îmi taie leafa!... Eh! Mã duc sã vãdºi eu cum e!

OMUL: ªi dacã-i adevãrat?BEÞIVUL: Ce?OMUL: Spuneai cã te duci s-o cauþi pe

soþie la restaurant! Cã te înºealã acolo!BEÞIVUL (nedumerit): Soþia mea! Mãi sã

fie... (Apoi) Dacã o prind, sã vezi ce chefîncingem! Eºti invitatul meu! Azi e ziuafeciorului meu!

OMUL: Îmi pare rãu, dar n-am timp acum!BEÞIVUL: Eh! Mai târziu! Nu-i grabã!

(Omul iese. Rãmas singur) Dar de ce soþievorbeam?! M-am tra-la-la la cap? (Superb)Soþia mea nici nu s-a nãscut încã! Dar atunci,ce caut eu la... (Fluierul puternic al unuiAgent de circulaþie care apoi ºi apare înscenã îl sperie pe Beþiv) Ce-ai, bre? Ce mãfluieri? M-ai speriat!

AGENTUL: Dumneata nu ºtii cãpersoanele în stare de ebrietate n-au voie sãtraverseze la culoarea roºie? Amendã!

BEÞIVUL: De ce?AGENTUL: Putea sã te calce vreo maºinã!BEÞIVUL: Pe mine? Poate... Poate cã am

vrut eu sã mã las cãlcat! Aºa!!AGENTUL: Cum? Ai vrut sã te sinucizi

singur?BEÞIVUL: Nu! Cu maºina!... Eh! Aveþi ºi

pen-tru sinucidere amendã? Nu-i gratis?AGENTUL: Dar de ce sã te omori?BEÞIVUL: De ce?... (lacrimi de beþiv)

Nevasta mea mã înºealã! E la “Voie bunã” cu...AGENTUL: Cu cine?BEÞIVUL: Dacã-aº ºti?! Nu m-aº mai duce

eu sã vãd cu cine e!AGENTUL: Dumneata eºti de vinã, cã n-o

amendezi!BEÞIVUL: S-o amendez?AGENTUL: Dacã-o amendezi, nu mai face!BEÞIVUL: Oare?AGENTUL: Uite, sã vezi dumneata, acum!

Te amendez ºi n-ai sã mai traversezi niciodatãpe roºu!

BEÞIVUL: Dar eu sunt de vinã, bre? Dece-ai aprins culoarea roºie? Dumneata nu ºtiicã nu-i voie sã se aprindã culoarea roºie cândcineva trece strada?

AGENTUL (uimit): Ba da!BEÞIVUL: ªi-atunci, când vezi cã trece

cineva, de ce nu aprinzi culoarea verde?Dumneata nu ºtii cã nu-i voie sã traversezidecât pe verde?

AGENTUL (spãºit): Ba da!BEÞIVUL: ªi-atunci de ce traversezi pe

roºu? Amendã!AGENTUL: N-am fost atent! Sunt grãbit!

Nevasta mea mã înºealã!BEÞIVUL: La “Voie bunã”?AGENTUL: Exact!BEÞIVUL: Du-te acolo, cã vin ºi eu! Mai

stau puþin sã dau câteva amenzi! (Se salutãprintr-o miºcare a mâinii ºi Agentul iese,lãsându-l pe Beþiv sã conducã circulaþia. Seîncurcã, fluierã într-una, se învârteºte camaiurea. Se aud maºini trecând pe lângã el.Deodatã, puternic, zgomotul unei ciocnelide maºini, exclamaþii, hãrmãlaie etc.)

BEÞIVUL (zãrind “infracþiunea”): Ce-aveþi, bre? Vreþi sã vã amendez? Vãd eu! (ªi sedeplaseazã spre locul accidentuluipregãtindu-ºi caietul de amenzi. Iese dinscenã. De sus coboarã firma restaurantului“Voie bunã”. Pe scenã douã mese, la unasunt trei scaune, la alta douã. La aceastadin urmã stau Grasul ºi Slabul, continuândo discuþie mai veche)

GRASUL: ªi de ce sunt tâmpit?SLABUL: Prost, nu tâmpit!GRASUL: E vreo diferenþã?SLABUL: Desigur! Eu sunt tâmpit, iar tu

eºti prost!GRASUL: ªi de ce sunt prost?SLABUL: Pentru cã stau de vorbã cu tine!GRASUL: ªi tu de ce eºti tâmpit?SLABUL: Pentru cã nu înþelegi ce-þi spun!

(Grasul rãmâne pe gânduri, transpirã. IntrãPortarul ºi Femeia)

PORTARUL: Vino, scumpa mea!FEMEIA (privind cu admiraþie

interiorul): Vin, iubitule!SLABUL: Adicã viceversa!GRASUL (uºurat): Aha!...PORTARUL: Îþi place, iepuraº?FEMEIA: Da, iubitule!... Ce frumos!GRASUL (neîmpãcându-se): Bine, dar eu

sunt gras ºi tu eºti slab! Asta-i diferenþa dintrenoi! Vreo 45 de kg.

SLABUL: Tu eºti gras ºi prost, eu suntslab ºi tâmpit!

GRASUL: Deci toþi graºii sunt proºti?SLABUL: Graºii sunt ºi proºti ºi tâmpiþi.

Depinde.GRASUL: Atunci eu, dacã-s gras sunt ºi

prost ºi tâmpit. Depinde!SLABUL: Þi-am mai spus sã nu mai faci

raþio-namente. Logica nu e pentru graºi! (Iari-a închis Grasului gura)

GRASUL: Invidiosule! Þi-e necaz cã eusunt prost ºi tâmpit, iar tu eºti numai tâmpit!Sâc! Sâc! (Slabul scoate un pachet de þigãri,

îl serveºte ºi pe Gras, ºi fumeazã amândoi)PORTARUL: Unde vrei sã stai, ouºor de

cio-colatã?FEMEIA (continuând sã priveascã mai

mult în jur decât la Portar): Lângã tine,iubitule!

PORTARUL: ªi bem ceva, orãºelul meudrag?

FEMEIA: Da, iubitule!PORTARUL: Pãpuºel! (obligându-o sã

“co-boare”)FEMEIA (“coborând”): Da, iubitule!

(Sunt faþã în faþã, la o oarecare distanþã, înprofil faþã de spectatori. Ca sã se sãrute fãrãsã mai facã pasul care-i desparte se apleacãdin mijloc ºi se sãrutã prin apropiereaînceatã a buzelor, cu mâinile la spate. ApareChelnerul)

CHELNERUL: Hm, hm! Bunã ziua!(Femeia pune poºeta pe masã ºi reia privirileîn jur cerce-tãtoare)

PORTARUL (Chelnerului): Vrem sã bemceva bun!

CHELNERUL: Da, domnule!PORTARUL: Mie, un vermut!CHELNERUL: Da, domnule!PORTARUL (Femeii): un cokteil?FEMEIA: Da, iubitule!PORTARUL (Chelnerului): Un coktail!CHELNERUL: Da, domnule! Mare!PORTARUL (Femeii): Un coktail mare,

struguraº?FEMEIA (“coborând”): Da, iubitule!PORTARUL (Chelnerului): Cel mai mare

coktail!CHELNERUL: Da, domnule! (Femeii)

Coktail cu ouã?FEMEIA: Da, domnule! (Portarul începe

sã priveascã admirativ în jur, uºor detaºatde discuþie, cum privise Femeia câteva replicimai sus)

CHELNERUL: Vã recomand cokteil cuananas! E cel mai bun!

FEMEIA: Da, domnule!CHELNERUL: Vã pun ºi zahãr?FEMEIA: Da, domnule!CHELNERUL: ªi gheaþã?FEMEIA: Da, domnule!CHELNERUL (Portarului): Vermutul, cu

sifon?PORTARUL (“coborând”): Da, iubitule!CHELNERUL (Femeii): Vermutul sã fie cu

sifon?FEMEIA: Da, domnule!CHELNERUL (Portarului): Cu gheaþã, þur-

þuraº?PORTARUL: Da, iubitule!CHELNERUL (Femeii): Cu gheaþã!FEMEIA: Da, domnule!CHELNERUL: ªi mai iute!FEMEIA: Da, domnule! (Iese dupã

comandã, Portarul ºi Chelnerul se aºeazã lamasã)

PORTARUL (Chelnerului): Iubitule drag!CHELNERUL: Ce-i, aluniþa mea?PORTARUL: Sunt aºa fericitã!CHELNERUL: De ce, gãinuºa mea?

PORTARUL: Cu tine mã simt ocrotitã,apãratã, feritã de orice belea.

CHELNERUL (“alintându-o”): Da’ cinete sperie pe tine, puiºor?

PORTARUL (ºtergându-ºi delicat colþulochilor cu batista luatã din poºeta uitatã deFemeie): Acum, nimeni, de când te cunosc…

CHELNERUL: Tu nu mi-ai povestitniciodatã trecutul tãu…

PORTARUL: Oh, nu-mi aduce aminte… (Îlpodideºte plânsul)

CHELNERUL: Iartã-mã, n-am vrut! Poves-teºte-mi atunci viitorul, dacã vrei!

PORTARUL: Viitorul meu?! (Acum plânge-n hohote)

FEMEIA (apãrând): Vai, doamnã, ce s-aîntâmplat?

PORTARUL (încercând sã sestãpâneascã): Mi-am adus aminte de copilãriamea… (ºi iar hohote de plâns)

FEMEIA: Toatã lumea îºi aduce aminte decopilãrie… Dar nimeni nu plânge din asta!

CHELNERUL: Ea este o fire mai sensibilã!FEMEIA: Zãu?CHELNERUL: Poftim?FEMEIA: Zãu? (Chelnerul dã din cap

afirmativ)PORTARUL (printre sughiþuri de plâns):

Da…FEMEIA (totuºi miratã): E prima oarã

când cineva plânge în restaurantul nostru!PORTARUL (revenindu-ºi): Nu mai plâng,

gata!CHELNERUL: Aºa, urechiuºa mea! Ia

zâmbeºte!PORTARUL (ridicându-ºi ochii ºi

rânjind): Da, iubitule!CHELNERUL: Þi-a curs rimelul!PORTARUL (îngrijorat): Daa? (Scoate

oglinda din poºetã – sau n-o gãseºte aici ºiscoate una din buzunarul de la spate alpantalonului) Rimel cumpãrat de tine! (Începesã-ºi refacã genele, conturul ochilor ºi-albuzelor etc.)

GRASUL: Chelner!FEMEIA: Vinee! (Vine la ei) Ce doriþi?GRASUL: O… de-asta, cum îi zice? (Se

uitã ºi la Slab, dupã ajutor)FEMEIA: O supã?GRASUL: Nu… o…FEMEIA: O fripturã?GRASUL: Nu… o… (Slabului) Zi!SLABUL (dupã o pauzã): O listã!GRASUL (fericit): O listã!FEMEIA: Aha! (Apoi) Dar nu mai avem!GRASUL (sincer dezumflat): Oh…SLABUL: Þi-am zis eu… Aduceþi-i un pui!GRASUL (fericit iar): Aºa, un pui!FEMEIA (cãtre Slab): La frigare?SLABUL: Da, doamnã!FEMEIA: ªi cu usturoi?GRASUL (ºi mai fericit): Da, doamnã!FEMEIA (tot cãtre Slab): Imediat! (Pleacã

ºi se opreºte la cealaltã masã. Cãtre Portar,care între timp s-a rujat ºi pudrat, lucruevident ºi uºor observabil) Vã puteþi aranjamai bine la toaletã!

Balmes Talmes, ,

Zodii în cumpãnã, iarna 200920Continuare în pagina urmãtoare

Urmare din pagina precedentã

21

PORTARUL: Daa? (Priveºte întrebãtor laChelner)

CHELNERUL: Du-te, sãrmãluþa mea, darnu sta mult!

PORTARUL: Da, iubitule! (Iese împreunãcu Femeia)

GRASUL: Eh!... ªi-aºa, ai?SLABUL: Îhî!GRASUL: ªi vrei sã te cred?!SLABUL (negând): Nþ!GRASUL: ªi-atunci ce vrei sã fac? Sã te

cred sau nu?SLABUL: Cum vrei!GRASUL: Eh, dacã-ar fi dupã mine…SLABUL: Eh, ce-ai face?GRASUL: Eh, da’ ce n-aº face!...SLABUL: Eh?GRASUL: Mai întâi ºi-ntâi aº introduce

vizita medicalã obligatorie. Ce pãrere ai?SLABUL: Mai departe!GRASUL: Aº interzice alcoolul ºi tutunul!

Ce pãrere ai?SLABUL: Mai departe!(Portarul ºi Femeia se întorc. Femeia se

aºeazã la masa Chelnerului, care imediatîncepe sã-i mângâie o mânã, iar Portarul vinela ceilalþi doi)

PORTARUL (cãtre Slab): Doriþi ºi-osalatã?

SLABUL: Da, doamnã! De fructe, aveþi?PORTARUL: Da, domnule! O salatã de ana-

nas?SLABUL: Da, doamnã! (Portarul pleacã)GRASUL (care l-a urmãrit intrigat pe

Portar): Ai vãzut-o cã s-a schimbat? S-a rujat,s-a pudrat!

SLABUL: Îi place de tine!GRASUL: Ba de tine?SLABUL: N-ai vãzut cã s-a uitat la mine?!GRASUL: Pãi tocmai!SLABUL: Se fãcea cã nu-þi dã importanþã!

Aºa e la început!GRASUL (fericit): Tii! Te pomeneºti! Sã

vezi ce-o ciupesc când mai vine! Ce pãrere ai?SLABUL: Mai departe!GRASUL: Apoi o invit! ªi dacã acceptã…SLABUL: Mai departe!GRASUL: …atunci îi fac cu ochiul! (Aratã

cum)SLABUL: Mda! E ceva!GRASUL: Planul e grozav, ce vorbeºti tu?!

Numai sã gãsim pe cineva sã-l finanþeze! Amvorbit cu ministrul, dar…

SLABUL: Nici tu nu te ocupi prea seriosde el!

GRASUL: Ia te uitã la el! Cum poþi sã spuiasta?

SLABUL: Pãi, la Bucureºti ai fost?GRASUL: Am!SLABUL: La Braºov ai fost?GRASUL: Am!SLABUL: ªi la…GRASUL: Am, am!SLABUL: Am-am, ai spus?GRASUL: Nuu! Am zis “miau”. (ªi imitã

mieunatul pisicii)SLABUL: Ei, ºi nu þi-au plãcut?

GRASUL: Ba mi-au…SLABUL: Ham! Ham!GRASUL: Mi-au…SLABUL: Atunci ce mai vorbeºti? Ca sã

mã contrazici numai?GRASUL: Bine, dar…SLABUL (retezându-i vorba): Gata! Am

ter-minat discuþia!GRASUL: De ce? Iar nu-þi convine?SLABUL: Ba-mi convine cã tu n-ai

dreptate, iar eu am!GRASUL: Ba tu n-ai dreptate, iar eu am!SLABUL: Ba tu n-ai dreptate, iar eu am!GRASUL: Ba tu n-ai dreptate, iar eu am!SLABUL: Ba tu n-ai dreptate, iar eu am!GRASUL: Ba tu n-ai dreptate, iar eu am!SLABUL: Pãi tu, pânã nu te contrazici, nu

eºti om! Dacã eu zic cã-i altã, tu nu, cã-i neagrã!(Scurtã pauzã în care Chelnerul ºi

Femeia, aºezaþi unul în faþa celuilalt,aplecându-se uºor peste masã, se sãrutã, prinatingerea numai a buzelor, apoi revin înpoziþia iniþialã, Chelnerul continuând sã-imângâie mâna Femeii)

GRASUL: Pãi sã ºtii cã-i neagrã!SLABUL: Ce ziceam eu?! (Rãbdãtor) Tu

nu vezi cã-i altã, albã ca spuma laptelui?GRASUL (imitându-l): Dar tu nu vezi cã-

i neagrã, neagrã ca… ca…SLABUL (victorios): Ca ce? Vezi cã nu

mai ºtii! Ce mai…GRASUL: Ca cafeaua! (Respirã uºurat)SLABUL (înverºunându-se): Nu mã

enerva, cã-i albã!GRASUL: Ba-i neagrã! Unde ai pomenit tu

cafea albã? ªi dacã nu vrei sã mã crezi uitã-teºi tu!

SLABUL: Uitã-te tu, cã tu spui cã-i neagrã,când e albã! Numai tu: neagrã, neagrã, neagrã,neagrã, neagrã!

(A schimbat intonaþia pe parcurs, încâtultimele douã cuvinte le-a rostit imperativ,nu în zeflemea, ca pe primele)

GRASUL: Albã, albã, albã!SLABUL: Neagrã!GRASUL: Albã! (κi întorc unul altuia

spatele, supãraþi. Intrã Agentul de circulaþie,ferindu-se sã nu fie vãzut ºi recunoscut.Zãrindu-i pe Chelner ºi Femeia, are otresãrire)

AGENTUL: Ah! Uite-o! neruºinata! (Se vaapropia tiptil de ei)

CHELNERUL: Ciorãpiorul meu!FEMEIA: Da, iubitule!CHELNERUL (crescendo): Punguliþa mea!CHELNERUL (ºi mai pãtimaº): Cãrr-uþa

mea!FEMEIA (ºi ea): Da, iubitule!CHELNERUL (idem): Fluturaº!FEMEIA (idem): Iubitule! (Spre

stupefacþia ºi oroarea agentului, Chelnerulºi Femeia, cu miºcãri ºi mai încete, dar maiîncordaþi, sub o tensiune ce-i face aproapesã tremure, repetã sãrutul, dar n-apucã sãatingã buzele, cãci)

CHELNERUL (trãgând aer pe nas, cãtreFemeie): Îî?

FEMEIA (miroase ºi ea ºi confirmã): Îhâ!CHELNERUL (mai miroase o datã): Parcã

a ceapã!FEMEIA (mai miroase o datã): Nu! Parcã

a usturoi!CHELNERUL (mirat): Usturoi? (se

apleacã ºi mai miroase o datã) Nu, ceapã!FEMEIA (miratã): Ceapã? (Se apleacã ºi

mai miroase o datã) Nu, usturoi!CHELNERUL: Porumbiþa mea (mai miroase

o datã), e ceapã!FEMEIA: Iubiþelul meu scump (mai

miroase o datã), e usturoi!CHELNERUL: Ceapã, grãdiniþa mea!FEMEIA: Usturoi, iubitule!CHELNERUL: Ceapã!FEMEIA: Usturoi! (evident s-au contrazis

potolit, zâmbindu-ºi mângâindu-se reciproc)CHELNERUL: Scândurica mea, n-are rost

sã ne certãm!FEMEIA: Da, iubitule!CHELNERUL: ªi pentru ce? Pârâiaº!FEMEIA: Da, iubitule!CHELNERUL: Când puteam foarte bine sã

zic la fel ca tine, cornuleþ!FEMEIA: Dar ºi eu la fel, iubitule!CHELNERUL: Tare mai sunt aiurit!FEMEIA: Dar nici eu nu-s mai breazã!CHELNERUL (lãsându-se pe spate): Ai

avut dreptate, iubito! Nu miroase a ceapã! Austuroi, iubito!

FEMEIA: Totdeauna ai dreptate, iubitule!Tu, nu eu! Ceapã!

CHELNERUL (implorând-o): Nu, iubito,te rog! Usturoi!

FEMEIA (idem): Iubitule, nu tu, eu amgreºit! Iartã-mã! Ceapã!

CHELNERUL: Usturoi! Te rog, te implor!FEMEIA: Da-i ceapã, cum ai spus tu!CHELNERUL: Porumbiþa mea, e usturoi!FEMEIA: E ceapã, iubiþelul meu!CHELNERUL: Usturoi!FEMEIA: Ceapã!CHELNERUL: Usturoi!FEMEIA: Ceapã! (îºi întorc unul altuia

spatele)AGENTUL (observând ºi ultima miºcare,

mulþumit): Ah! S-au certat! (Se mai apropie.La masa cealaltã, Grasul ºi Slabul trag cuochiul unul la altul, peste umãr, pânã li seîntâlnesc privirile)

GRASUL: Iartã-mã!SLABUL: Nu-i nimic, scãunel! Ne-am

certat ca proºtii!GRASUL: ªi pentru ce, iubitule?SLABUL: Suntem amândoi de vinã! (Se

aplea-cã deasupra mesei ºi se sãrutã)GRASUL (“mâhnitã”): Tu te porþi aºa

frumos cu mine ºi eu…SLABUL: Lasã, pãtrunjel! A trecut! Nu te

mai necãji! Iar ai sã plângi!GRASUL (gata-gata sã plângã): Nu mai

plâng! (Ia o þigarã, slabul, atent i-o aprinde.Sunt ca doi îndrãgostiþi. Vor fuma din aceeaºiþigarã. Grasul va mângâia o mânã a Slabului,iar acesta cu cealaltã, îl va prinde dupãumeri. La cealaltã masã continuând sã stea

unul cu spatele la celãlalt, supãraºi ºiîmbufnaþi, puþin întãrâtaþi)

FEMEIA: Un tâmpit!CHELNERUL: Un prostãnac!FEMEIA: Încãpãþânat!CHELNERUL: Mai rãu ca un…FEMEIA: Mãgar!CHELNERUL: Porc!FEMEIA: Bou!CHELNERUL: Cal!FEMEIA: Berbec!CHELNERUL: Lup!FEMEIA: Urs!CHELNERUL: Vulpe!FEMEIA: Iepure! (Eventual, spre sfârºit,

intonaþia a devenit neutrã)PORTARUL (Aducând salata la masa

aces-tora din urmã): Poftiþi salata! Imediat ºipuiul! (observând cã s-au certat) Dar ce s-aîntâmplat?

FEMEIA: Eh! Ne-am contrazis! Eu zic cã-ialbã, el zice cã-i neagrã!

CHELNERUL: ªi aºa este cum spun eu!FEMEIA: Ba este aºa cum spun eu!CHELNERUL: Ba tu n-ai dreptate! Eu am

dreptate!FEMEIA: Ba tu n-ai dreptate! Eu am

dreptate!PORTARUL: Pãi amândoi spuneþi acelaºi

lucru! Asta nu înseamnã cã vã contraziceþi!Ci, dimpotrivã, cã vã înþelegeþi, chiar perfect!

FEMEIA (cãtre Chelner): Eh! Ai vãzut?CHELNERUL: Eu ce þi-am spus?!FEMEIA: V-aþi certat degeaba!FEMEIA (cãtre Portar): Asta aºa-i drãguþã!

(Încearcã s-“o” cuprindã dupã mijloc)PORTARUL (ferindu-se abia): Lãsaþi,

domnule…FEMEIA: Intenþiile mele sunt serioase,

domniºoarã!PORTARUL (desprinzându-se cu un râs

frivol): O-ho-ho! Cred! (ºi îi face cu ochiul,plecând)

FEMEIA (cãtre Chelner): Extraordinar!Mi-a fãcut ea cu ochiul! Nu eu! Ce pãrere ai?

CHELNERUL: Îmi place ºi mie!FEMEIA: ªi ai vãzut ce sâni are? (Agentul

de circulaþie care trage cu urechea, are otresãrire de uimire) Naturali, pe ochii mei!

CHELNERUL: Ei, taci?!FEMEIA: Am pus mâna pe ei! Ce credeai?!CHELNERUL: Eºti dat dracului!FEMEIA: Hm! Pãi ce-i prima femeie pe ca-

re…aºa…în doi timpi…Ha, ha, ha! (Agentulex-cesiv de atent sã tragã cu urechea la ceidoi, se va lãsa în patru labe ºi apoi, mirat dece aude, nu se va mai ascunde ºi va ajungeîntre cei doi, în faþã, privindu-i eventual desub masã, iar aceºtia se vor uita la el foartecalmi, neimpresionaþi de fel)

CHELNERUL: Exact! Tu ai încercatvreodatã sã le numeri?

FEMEIA (“mirat” de idee): Ha, sã lenumãr?! (Socoteºte în gând) Pãi de zece oriam fost însurat ºi de fiecare datã cu douãneveste! Deci, oficial numai, douãzeci! Plusce-au mai fost, aºa de la vecini! Ha! Ha! Ha!

Balmes Talmes, ,

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 21

Continuare în pagina urmãtoare

Urmare din pagina precedentã

22

CHELNERUL: Da, aºa e!FEMEIA (sigur de rãspuns): Am mai multe

decât de tine?!CHELNERUL (recunoscând fãrã plãcere):

Mda…FEMEIA: Atunci ce mai vorbeºti?CHELNERUL: Dar, nu conteazã numãrul!FEMEIA: Dar ce conteazã?CHELNERUL: Caracterul!FEMEIA: Caracter la femei?! Se vede cã n-

ai habar ce-i aia femeie! Auzi, caracter?!CHELNERUL: Eu am cunoscut…FEMEIA: N-ai cunoscut, amice. Þi s-a

pãrut! Îmi pare rãu de tine, dar n-ai cunoscutnimic în viaþã! (Îl zãreºte pe Agent, aproapede ei, care le-a ascultat ultimele replici) Ia-te-ui-tã!

CHELNERUL (uºor indignat): Restaurantde lux!

FEMEIA: Mai rãu ca într-o bombã!CHELNERUL: Chelner!PORTARUL: Vinee! (ºi vine) Ce doriþi?CHELNERUL: Pãi ce am dorit noi sã n-

aduci?PORTARUL (dându-ºi seama cã a greºit):

Ah! Scuzaþi! Vi-l schimb imediat! (ªi pleacãfãrã sã i-a nimic ºi fãrã sã-l vadã pe Agent,nebãgat în seamã mai departe nici de ceilalþidoi. Agentul va merge câþiva paºi de-a-ndãrãtelea pânã îi va auzi pe ceilalþi doivorbind ºi se va întoarce la aceºtia)

FEMEIA: Mi-aduc aminte de una… (gestapreciativ)… Ce sã mai vorbesc?! Fãcutãparcã, în ciuda mea!

CHELNERUL: Nu zãu!FEMEIA: Pe onoarea mea! (Agentul îi

aude pe ceilalþi doi ºi se întoarce la ei)GRASUL (continuând discuþia cu Sla-

bul): Da, iubitule!SLABUL: Îþi mulþumesc (cautã un dimi-

nutiv) carneþel!GRASUL (cochetã): Gãseºti?SLABUL: Cred cã ºi mai bine þi-ar sta cu

coc!GRASUL: Ah, nu! Mã face prea slabã! ªtii

cum vreau sã-mi fac pãrul? N-ai sã ghiceºti!SLABUL: Ia zi (iar ezitã un pic), cãrucior!GRASUL (aprinsã): Uite, partea asta aºa

(ºi-i aratã), o aduc în spate, de aici, ºuviþaasta o trec pe dedesubt ºi-o scot lângãureche…

SLABUL: Ca un fel de zuluf, sticluþa mea!GRASUL: Mda…Dar eu îi zic colþ! Uite-

aºa! Apoi în partea astãlaltã, din spate aducpãrul în faþã, uite, ºi-l las sã cadã despletit ºibogat, pe umerii mei albi! Ce zici?

SLABUL: Când þi-o faci, pieptãnuº?(Agentul nu ºtie ce sã creadã)

GRASUL: Când vrei tu, iubitule!SLABUL: Puteai sã þi-o faci ºi azi, cã tot

mergem în vizitã. Nesimþito!GRASUL: Vai, cum am uitat, iubitule!SLABUL: Nu-i nimic ghiocel! Nu te necãji!PORTARUL (dând peste Agent): Bunã

ziua, domnule! Cu ce vã putem servi?AGENTUL: Eu... nu…PORTARUL: Ah! N-aveþi loc (Se uitã în

jur) Toate mesele-s ocupate! (Se uita la masaunde stau Grasul ºi Slabul) Aici nu se poate,sunt proaspãt logodiþi… Poate aþi fost ºi dum-neavoastrã logodit?

AGENTUL (secretos): Nu se ºtie…PORTARUL (se uitã la masa celorlalþi):

Poftiþi aici! Cred cã n-o sã-i deranjaþi!AGENTUL: N-aº vrea sã-i deranjez!PORTARUL: Sã încercãm! (Chelnerului)

Nu vã supãraþi, permiteþi?CHELNERUL: Da, cu plãcere!PORTARUL: Mulþumesc! (Se aºeazã ºi se-

ntoarce cãtre Agent, rãmas un pas în urmasa) Un vermut!

AGENTUL: Da, domnule!CHELNERUL: Vermut am cerut ºi eu!PORTARUL (Agentului): Da, domnule!

AGENTUL: Da, domnule! (Dã sã plece,dar nu poate de îmbrãþiºarea Femeii, de carea încercat sã scape ºi mai înainte, când stãteade vorbã cu Chelnerul: Speriat ºi indignat,îi dã o palmã Femeii) Nesimþitule! Da’ ce-seu? Drept cine mã iei? Crezi cã-s vreo…(Pleacã)

FEMEIA (dezorientatã): Ai vãzut, mi-a dato palmã!

CHELNERUL: Atunci insistã! Poate îþi dãºi palma ailalta!

FEMEIA (“fudul”): Ce-þi spuneam eu?Încã una la socotealã!

PORTARUL (Chelnerului): N-aº vrea sãvã deranjez!

CHELNERUL: Nici un deranj!PORTARUL: Îmi dau seama cã vã deranjez!CHELNERUL: Dacã vã spun cã nu?!PORTARUL: Totuºi vã deranjez… Eu…CHELNERUL: Ba nu!PORTARUL: Ba da! (Tonul fiecãruia

devine agresiv, treptat)CHELNERUL: Ba nu!PORTARUL: Ba da!CHELNERUL: Ba nu!PORTARUL: Ba da! (Încep sã se ridice

amândoi în picioare, ameninþãtori)FEMEIA (neºtiind ce sã facã): Domnilor…CHELNERUL: Nu!PORTARUL: Da! (Sunt amândoi în

picioare, drepþi)FEMEIA (a gãsit): Sã vã fac cunoºtinþã!

(Cei doi se înclinã uºor) Tatãl meu… fratelemeu!

CHELNERUL (dând mâna): Încântat!PORTARUL: Nu mai puþin eu!FEMEIA: Mã bucur c-aþi venit! (Soneria)

Ah! Au început sã vinã! (Merge ºi deschideuºa. Intrã Decanul, cu un buchet de flori ºiDomniºoara din parc) Vai, ce bine-mi pare!

DECANUL: Sã-þi trãiascã, veriºoarã!FEMEIA: Mulþumesc! ªi voi la fel!DOMNIªOARA: Sã-þi trãiascã!FEMEIA: Vai, dar nu trebuia! (Ia buchetul

de flori)DECANUL: Atenþia conteazã, dragã!FEMEIA (a ajuns în dreptul Grasului ºi

Slabului): Sã vã fac cunoºtinþã! (Cãtreaceºtia) Cei mai buni prieteni ai mei! (CãtreDecan ºi Dom-niºoarã) Cei mai buni prieteniai mei!...Haideþi sã vã prezint mai departe.(Decanul ºi Domniºoara rãmân pe loc, ºimerge cu Grasul ºi Slabul sã-i prezinte. CãtreChelner ºi Portar) Tatãl meu, fratele meu!(Cãtre Grasul ºi Slabul) Bunicul meu ºibunica mea!

CHELNERUL: Îmi pare bine! (Dã mâna cuGrasul ºi vrea sã i-o sãrute)

GRASUL (refuzând): Mulþumesc, dragã,lasã!

PORTARUL (încercând la fel): Îmi parebine!

GRASUL (refuzând): Mulþumesc, dragã,lasã! (Soneria)

FEMEIA (bucuroasã): Alþii! (Merge spreuºã)

CHELNERUL (dând mâna cu Slabul): Îmipare bine!

SLABUL: Îmi pare bine! (Dând mâna ºicu Portarul) Îmi pare bine!

PORTARUL: Îmi pare bine! (Chelnerul vadiscuta cu Grasul, Portarul cu Slabul,Decanul, evident, cu Domniºoara)

FEMEIA (deschide uºa pentru Student ºiStudentã): Vai, ce bine-mi pare c-aþi venit! (Sepupã)

STUDENTA: De-ai ºti cât am vrut ºi noi!STUDENTUL: Intenþia conteazã!FEMEIA: Haideþi sã vã prezint! (Soneria.

Bucuroasã ºi dezorientatã) Alþii! (Celor doi)Un moment! (Deschide)

CHELNERUL (cãtre Grasul): Pe cuvântde onoare!

FEMEIA (cãtre Prieten ºi Omul cuceasul): Vai! Ce bine-mi pare cã aþi venit! (Sepupã)

PRIETENUL: Sã vã trãiascã!FEMEIA: Mulþumesc! ªi voi la fel!OMUL: Sã vã trãiascã!FEMEIA (conducându-i spre Studentul

ºi Studenta): Sã vã prezint! (Soneria) Alþii(Lor) Un moment!

SLABUL (cãtre Portar): Pe cuvânt deonoare!

FEMEIA (deschide Agentului): Vai, cebine îmi pare! (Se pupã)

AGENTUL: Sã-þi trãiascã!FEMEIA: Mulþumesc! Hai sã te prezint!

(Soneria) Un moment!DOMNIªOARA (Decanului): Pe cuvânt

de onoare!FEMEIA (deschide Beþivului): Vai, ce

bine-mi pare!BEÞIVUL (clãtinându-se): Sã te pup! (O

pupã ºi-apoi sughite) De ieri, într-una mãbucur! Sã-þi trãiascã! (Sughite)

FEMEIA: Mulþumesc!BEÞIVUL: ªi sã vezi ce-o sã mã mai bucur

încã! (Sughite)FEMEIA: Sã fac prezentãrile! (Îl aduce în

grupul format în apropierea uºii)BEÞIVUL (scuzându-se la urechea ei):

ªtii, eu sunt mai puþin cam... bucuros!FEMEIA: Nu-i nimic! Aºa-i la... (Cãtre

Studentul ºi Studenta) Doi prieteni! (CãtrePrietenul ºi Omul cu ceasul) Doi prieteni!(Cãtre Agent) Un prieten! (Cãtre Beþiv) Unprieten! (Toþi încep sã-ºi strângã mâinile întreei, mai ºi încurcându-se, fiecare spunând “îmipare bine”, când strânge mâna celuilalt, cuexcepþia Beþivului care spune “bucuros”, semai împleticeºte, gata sã cadã, e prins deceilalþi, cu aceastã ocazie fãcându-le de faptcunoºtinþã. În acest timp, la anumite inter-vale, Grasul, Portarul ºi Decanul vor ex-clama: “Extraordinar ºi nemaipomenit”)

FEMEIA (între cele douã grupuri: alcelor care au terminat de fãcut cunoºtinþã ºia celor care au stat de vorbã, aflate acumfaþã-n faþã): Sã vã fac cunoºtinþã! (Cele douãgrupuri se reped unul în altul ºi încep sã-ºistrângã mâinile, formându-se o învãlmãºealãpe care în zadar Femeia încearcã s-oordoneze dinafarã, ridicându-se pe vârfuri)Fratele meu… sora mea… tatãl meu… unchiul...mãtuºa… bunicul… soþul meu… vãrul meu …amantul meu… naºul nostru…bãiatulnostru… nepotul nostru.. (În timpul acestase aude ºi “îmi pare bine”-le celor ce îºistrâng mâinile, într-o harababurã ºivânzolealã care nu reuºeºte decât sã-l þinãîn picioare pe Beþiv, care ricoºeazã dintr-unul în altul, într-un talmeº-balmeº carefinalmente se transformã într-o grupare deperechi ce vor discuta fumând, plimbându-se, ca la orice seratã. Ar putea fi perechileStudentul-Femeia, Studenta-Portarul, Omul-Slabul, Chelnerul-Domniºoara, Decanul-Agentul, Grasul-Prietenul)

STUDENTUL: Ei taci? N-a vrut? Da’ dece? (continuã discuþia, în acest timp aceeaºireplicã fiind pe rând rostitã de Studenta,Omul, Chelnerul, Decanul ºi Grasul)

BEÞIVUL (rãmas fãrã partener, nici nuºi l-a cãutat nedumerit, neºtiind ce sã maicreadã, îºi fixeazã degetul arãtãtor în piept,monologând): Nepotul? Eu?

FEMEIA (aceeaºi replicã spunând-oapoi, pe rând, ºi Portarul, Slabul,Domniºoara, Agentul, Prietenul): ªi dupãasta v-a scãzut tensiunea? (Gest afirmativ alpartenerului) Foarte interesant!

BEÞIVUL (la fel dupã ce ºi-a spus ºiprietenul replica): Bunicul?

STUDENTUL (la fel ca mai sus, ºiceilalþi): Aha! Deci nu el a omorât-o?! Acumpricep!

BEÞIVUL (la fel, dupã replica Grasului):Fratele?

FEMEIA (ca mai sus, ºi ceilalþi): Bine cãs-a terminat aºa! Putea sã fie ºi mai rãu: pegratis!

Balmes Talmes,BEÞIVUL (la fel, dupã replica Pri-

etenului): Vãrul?OMUL (Femeii): Veriºoarã, dar nu ne mai

aºezãm la masã?FEMEIA: Ba da! Vi s-a fãcut în fine foame!DECANUL: Sã nu-mi spui cã nu aþi fãcut

ºi pateul care-mi place mie!FEMEIA: Fiecare va gãsi tot ce îºi doreºte!

Surprizã!PRIETENUL: Cum ne aºezãm?FEMEIA: Cum vreþi, cum vã vine, numai

sã simþiþi voi bine!CHELNERUL: Nu aºa! Iar iese aiurea!AGENTUL: Desigur! Aºeazã-te tu, iubito!FEMEIA: Dacã vreþi… (Cãtre Studenta ºi

Portarul) Ia, voi! (Întinde mâna) Ce locuriaveþi? (Aceºtia îi aratã biletele) Rândul trei,locul patru ºi ºase! (Îi conduce pe scenã) Aici!Doriþi ºi un program?

PORTARUL: Da, vã rog!FEMEIA (îi dã un program): Poftiþi,

domnule, trei lei! (Portarul îi dã o bancnotãºi renunþã la rest) Mulþumesc! (Se întoarcecãtre ceilalþi)

BEÞIVUL (continuându-ºi scena): Un-chiul?

FEMEIA (cãtre Studentul): Dum-neavoastrã?

STUDENTUL (uitându-se pe bilet):Rândul doi, locul doi!

FEMEIA: Poftiþi pe aici! (Îl aºeazã în faþacelorlalþi) Aici! Un program?

STUDENTUL: Nu, mulþumesc! (Femeia seîntoarce la ceilalþi)

PORTARUL (rãsfoind programul): Cemutrã mai are ºi autorul?!

STUDENTA: Ia, ia? (Se uitã ºi o apucãrâsul)

FEMEIA (cãtre Omul ºi Slabul): Bileteledumneavoastrã! (Le citeºte) Balcon, rândulzece, locurile cinci ºi ºapte! Poftiþi, vã rog! (Îiduce în primul rând) Aici, vã rog!

OMUL (cãtre Femeie): Un program, vãrog!

FEMEIA (luând banii): Mulþumesc!Poftiþi! (Se întoarce la ceilalþi)

BEÞIVUL (netulburat în tulburarea sa):Soþul?

FEMEIA (luând biletele de la Chelnerulºi Domniºoara, le indicã locurile): locurileacelea douã, vã rog! Un program?

DOMNIªOARA: Nu, mulþumesc!STUDENTA (abia stãpânindu-ºi râsul):

Parcã-ar fi un bec spart!FEMEIA (citind biletele Decanului ºi

Agentului): Aveþi în faþã, locul trei, rândurilezece ºi unsprezece! Un program?

AGENTUL: Da, douã, vã rog!DECANUL: Merci, dragã!FEMEIA: Poftiþi, vã rog! (Ia banii ºi cautã

restul) Un moment!BEÞIVUL: Amantul?FEMEIA (dând restul): Poftiþi, mulþumesc!

(Cãtre Grasul ºi Prietenul) ªi dumnea-voastrã? (Vede biletele) Poftiþi aici! Unprogram?

GRASUL: Doreºti, dragã?PRIETENUL: Îhî!FEMEIA: Poftiþi! (Ia banii) Mulþumesc!

(Beþivului) Poftiþi ºi dumneavoastrã! (Îl con-duce în faþã de tot ºi ea se aºeazã lângã Stu-dent. Acum sunt cu toþii cu faþa spre salã,atenþi. Se tuºeºte un pic, apoi liniºte. Eventualse face penumbrã în scenã ºi luminã în salã.Toþi de pe scenã întind gâturile sã vadã maibine, peste capul celui din faþã. Poziþia eurmãtoarea: în primul rând, Beþivul, apoiOmul ºi Slabul, Studentul ºi Femeia, Chel-nerul ºi Domniºoara, Grasul ºi Prietenul,Decanul ºi Agentul, Studenta ºi Portarul)

PORTARUL (cãtre Agent): Nu vã supãraþi!Puþin mai la dreapta! (Aceasta se executã)Mulþumesc!

GRASUL: Sst! Ce naiba?!DECANUL (Grasului): Puþin la stânga!GRASUL: Nu pot, domnule, de capul ãsta!

(ªi-i dã un în cap Domniºoarei)OMUL: Sst!SLABUL (Omului): Sst!STUDENTUL (Slabului): Sst!

,Urmare din pagina precedentã

Continuare în pagina 18Zodii în cumpãnã,iarna 200922

23

Un contemplativ îngândurat,un meditativ “turbulent”, un “apo-caliptic”cumpãnit, filosofând subtilºi melancolic, în registre vag ro-mantice sau expresioniste, se lasãdecupat Ioan Baba Armânescu înHarul dimineþilor de toamnã.Regina sufletului meu (Ed. Im-primeria de Vest, Oradea, 2009),volum care pune în paginã atât oatitudine existenþialã, cât ºi unlimbaj cu efecte spectaculare,acrobatice, sau, cum o spune un-deva însuºi poetul, “cuvinte dintr-o propoziþie în care nu mai suntemsubstantive proprii”.O astfel depoezie se înalþã pe o vocaþie ana-liticã ºi pe o introspecþie în evanes-cenþa senzaþiilor care dau naºteredilemelor conºtiinþei etice ºi moral-religioase, amplificând considerabilmiza spiritualã ºi cota liricã atextelor. Dacã mai adãugãm ºi fap-tul cã autorul face deseori apel lalivresc, incifrând sau teoretizândcu subînþeles universul sãu afectiv,avem în faþã principalii piloni aiunei viziuni cu infuzii de întu-necãri realiste, în care propriilesuperbii ºi elanuri contureazã undrum ritmat de o percepþie erup-tivã, capabilã, totuºi, a se fixaasupra abstracþiunilor ºi asuprapeisajului lãuntric. Peste materiafierbinte a simþurilor se deschideun ochi cerebral, care constru-ieºte compensatoriu un topos alneadaptãrii, o atmosferã naturalãa tinereþii acum departe. Chiardacã putem identifica, ici-colo,accente teribiliste, gesturi nihiliste,acestea se topesc în maturitateamoralã”autumnalã” a poetului, elefiind mai mult rãbufniri împotrivaconvenþiilor, o “libertate de a tragecu puºca”, performând într-unlimbaj acut, provocator, care esteînsãºi emblema liricã a poetului.Chiar dacã are vocaþia”baricadei”,Ioan Baba este un lucid, care seîntoarce spre simbolurile nobile ºidiscursul rafinat, uneori cu certetonalitãþi liturgice.

Pentru Ioan Baba Armânescupoezia este o modalitate de supra-vieþuire a spiritului, un demersestetic altoit pe o dimensiune eticã,o concentrare a valorilor pe pre-zenþa moralã a individului: “Înmine se-mpletesc, /Neobosite,grave cântãri de ultim adevãr aleTatãlui meu/ ªi jocuri de potrivirea cuvintelor ºi a toate ale mamei/mele/ Port în mine mana/ ce Apolo

pus-a, sper,/ În culoarea luiCorneliu/ªi în vraja lui Taher.”Aceastã prezenþã moralã a indi-vidului nu este o simplã disimularesau “desacralizare” a transcenden-þei, ci, blagian, un mecanism alinefabilului, un strat indesctructibilal enigmei, al inexplicabilului ºicreaþiei: “Eu n-am poruncit zilei sãfie noapte(-spune poetul-)/ Deºi înluna plinã ºi nouã, /Am ortodoxit/Monade - întrebãri de culoare/ªiarãtãtoarele ornicului/Nu le-amobligat invers sã se-nvârtã/Ci amlãsat /Destinul, în clepsidrã sãcurgã,/Liniºtit,/Bucurându-mã decât a mai rãmas sus/ ªi de cât acrescut cocotierul într-o singurãzi”. Poetul nostru, ca ºi Blagaaltãdatã, nu striveºte “corola deminuni a lumii”, ci-º oferã unrefugiu în cea de-a doua a sanaturã - arta, deopotrivã aventurãºi integrare spiritualã în absolut:“Picãturã de timp/ªi arcuire mereureluatã/Spre împlinire în cerc/ªiniciodatã atinsã de poveste/Arta,viaþa noastrã este.” Sub marcaartei stã, însã, Creatorul Suprem,care-i acrediteazã ºi-i legitimeazãdeopotrivã serafismul ºi conºtiinþaefemeritãþii, într-un joc esteticdirijat spre potenþarea proprieiconºtiinþe: “Din mâna ºi roataolarului/Am ieºit ºi mã voi duce/Dupã vrerea duminecii de pe cru-ce/ De aceea/Eu nu-s al meu/Ci-sºoapta celui fãrã început/ªi faptacelui nefãcut.”Aceastã strategie aexistenþialului îl conduce pe poetspre evidenþierea personalã, el do-rindu-se un agent al unui gen devalori plasate în zariºtea problema-ticii sufletului, ca ºi Blaga: “Învaþã-mã, Doamne, devenirea/Odatã curegretul pentru nefaptã.” Noaptea,aporiile, zorile, speranþele îl urmã-resc însã pretutindeni pe poet ºi“De aceea/ziua nu mi-e strãinãniciodatã”, consumând cu o tul-burãtoare luciditate a deveniriicomandamentul deºertãciunii carevãmuieºte totul: “Mâine,/urmaºiicelor care au fost/Cândva oameni/Se vor mira/Cã dorinþa de maimult ne-a dus la nimic”. În fond,vrea sã spunã poetul, fãrã a privivestigiile satanice din existenþanoastrã, fãrã a ne întoarce la naturãºi moralã, ne paºte apocalipsa:“Stã sã plouã cu bombe/Stã sãneluminã/Stã sã necântec/Stã sãnerâs/Stã sã necopil/Lumea stã sãstea”.Un pesimism covârºitor

pune stãpânire pe poet, care are,totuºi, luciditatea de a sonda vãzu-tele ºi nevãzutele acestei lumi, dea deplânge lipsa de înþelepciune ºide valori ºi de a se tãmãdui detoate, conºtient fiind cã suntemrobii Destinului, ai întâmplãrii ºidevenirii. “ªi mâine din mâine senaºte/Cã vorba seninã/Din cuget/Cã fructul din floare/Lumina dinluminã/ªi atunci/Din atunci seiveºte /Ca zborul din pasãre-n sus/Ca adevãrul aritmetic/ Ca toatecâte-au fost ºi nu-s”.

Aceste caligrafii colþuroase,dramatice, sunt atenuate de virtu-þile microcosmosului familial. Pânãºi nebuloasa temperamentalã apoetului se limpezeºte aici, undelocurile ºi sentimentele comune seorchestreazã cu ingeniozitate încadenþe armonice, diafane, binetimbrate. Regina inimii mele estede o expresivitate ºi de o fineþefolclorizantã aparte, amintind pealocuri de Blaga, o tulburãtoareconfesiune, de o alcãtuire specialã:“Pãmânt eºti de soare-ncãlzit,/Devânt rãcorit,/De pomi supt,/Deburuieni rupt,/De furtuni bãtut,/Deape scãldat,/De viori cântat,/Deplug despicat,/De lotri furat,/Depictori nudisat,/ De poeþi visat,/Denimeni cunoscut,/De mistercusut,/Tainã, eºti închisã,/Cuneºtiute inele,/Regina inimii mele.”La fel de gingaº ºi de imperiosconstruit, plin de superbia flã-cãrilor iubirii este ºi poemul Nepo-þeilor, dar ºi Descântec de stea –

o colindã care atinge un înalt gradde rafinament stilistic, o extazã aspiritului înãlþat dintr-un val alplinãtãþii conºtiinþei. Un alt poem,Vis de fericire, impune prin îm-blânzirea realitãþii, prin seninãtateaaspiraþiei, prin doza de substanþãsolar-paradisiacã asumatã.

Cântec ºi lamento, versete pro-zaic-poematice, discursuri regu-late sau în metru liber sau pseudo-liber, eliptice, perifrastice, ceremo-niale,oratorice sau total aritmice ºistranii, poeziile lui Ioan Baba Ar-mânescu sunt un oratoriu într-untimbru sufletesc modern, cere-monios, hieratic. Autorul Haruluidimineþilor de toamnã ºi-a creatun limbaj erudit, chiar dacã abundãde construcþii tip nichitastãnescusau de trimiteri livreºti la Heideggersau Noica. Vocabularul este bogatºi variat, cu termeni rari ºi tonalitãþicare încifreazã sau doar camu-fleazã mesajul liric. Expresii ca:“De câteva cãrþi încoace/ De câte-va melodii încolo”, “Trãitul nu-iGânditul,/Auzitul nu-i vorbitul”,“starea de bisericã”, “Mi-e defrunzã ºi de cerc”, “Mai amânã-mã vreo trei volume”,”Strãmoºiinostri au pâinit”,”Noi agricolãmviaþa ºi moartea”,”Ruga nu se mairoagã” etc.etc., chiar dacã parextrem de moderne, îl situeazã pepoet într-un raport ºarmant inso-lent cu modernismul, dar ºi cutradiþionalismul, poetul nostruestetizând o inocenþã prefãcutã,prozaicul ºi impuritãþile, expresiile-

ºoc ºi imaginile-ºoc contrariind ºiprovocând sensibilitãþi de toatenuanþele. Dar, nu trebuie pus unaccent deosebit pe astfel de con-strucþii, ele fiind mai mult momentede divertisment, care impul-sioneazã lectura, dar ºi nuanþeazãstãri de conºtiinþã, poetul voindu-se deopotrivã un “mânuitor” ºi un“mântuitor” de cuvinte. O spuneîntr-un mod mai echivoc, dar cuintensitate într-o Înãlþare a literei,în care iniþiativa este cedatã cuvin-telor autodeclanºând resortul psi-hic al stãrii de poezie ºi al viziuniipoetice: “Atunci când Fiul Konig-sbergului/ A botezat demonul dinIpoteºti, / Când Magul de la Lan-crãm a botezat ieslea Domnului /ªi lacrima de la Stupca / A curs învioarã ºi s-a fãcut baladã / Cândalbastrul din Voroneþ / Cânta ochiiprin care sã capete viaþa / ªi cândlemnul din Hobiþa / A cununat Du-nãrea cu munþii / Ridicându-seaburi de aur, / Când pasãrea dinBinþinþi s-a înãlþat spre cer / ªicând livezile s-au fãcut Liveni, /Atunci ne-am nãscut noi”.

La urma urmei, poezia lui IoanBaba Armânescu este un joc cusine, cu lumea ºi cu valorile cu-vântului, care, sub înfãþiºarea na-turaleþii, exploateazã tensiuni exis-tenþiale, în elaborãri lucide,necompromise ºi necompromi-þãtoare, deoarece convenþia liricãopereazã cu formule serioase ºielegante, obþinând efec-te grave,expresive.

Amprenta destinuluiIoan Baba Armânescu

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 23

MIRON BLAGA

Versuri de LÃCRIMIOARA MIHAELA MAGHIAR

existentconfuzPe culmile sau adâncimile existenþei -îþi este totunacând timpul curge ca un nebunprin venele lunii de aramã.Priveºti în sus spre un cerotrãvit de nori violeþicare par sã reþinã strigãtul nopþii,un strigãt dinadânci depãrtãri.

Noriºori ondulaþi de propria identitate surãadunã melci codobelci ºi ciupercuþe cu picãþeleIar eu, umbreluþã rãtãcind prin ploaieadãpostesc ce-a mai rãmas din copilãrie;Un copãcel îºi freamãtã subtil gândurileîntr-o lunã nouã de-un nudism extravagantPe cand eu, umbrã rãtãcitoare printre pomiºorimã însãilez pe urmele tale.

Stelele sã fie paºii luniicusuþi în transparenþa nopþii?Sau poate doar buclele blondeAle universului hiperbãtrân?Dar oare eu ce sunt?Probabil un derivat al vieþii,o imposibilitatede a rãmâne mereu purã

urmeNuferi gri vegheazãtãcerea paºilor de lunãTrestii de hârtie tremurãauzind ecouri reciFiinþa mea încã se cautãMai departe nu ºtiu... sau nu vreau sã ºtiu.

interior

24

Noul volum de versuri al poetului autenticºi profesorului de Filosofie adjudean, PAULSPIRESCU: EU, ADICÃ UMBRA MEA (Ed.Andrew, Focºani, 2009), este a patra apariþieeditorialã autonomã a artistului (dupã META-FIZICA LACRIMEI, STRIGÃT CLANDESTINªI DOMNULE JUDECÃTOR!).

Închinarea cãrþii se face, patetic, cãtre unmare ºi regretat poet dispãrut al Vrancei: “Seînchinã aceastã carte Umbrei din Cer apoetului Constantin Ghiniþã”.

Tripartiþia cãrþii ascunde mistica Treimii,dar ºi depãºirea dublului umbrei, prin “trei” alRevelaþiei - drumul fiind dinspre frigul funebrucãtre mistica umbrei, prin care se poate do-bândi Revelaþia lumii de dincolo, a Cdubluluicelesto-hristic” al lumii terestre – intermediarultransfigurator fiind “nomen”-ul/verbum-ulmagic al Poeziei: I- Povestiri despre frig (30de poeme); II – Est in nomina (26 de poeme);III – Eu, adicã umbra mea (22 de poeme).

Legãtura esenþialã ºi discursivã, de tipovidian, dintre poeme ºi cicluri, o asigurã unpersonaj-confesor, “Dragul meu Philokallos”(probabil, alter-ego-ul celest al poetuluiConstantin Ghiniþã) : Iubitorul de Frumuseþe,alter-ego-ul Artistului, îl însoþeºte pe noulOrfeu mai ales în punctele infernale ale crizelorsale de indentitate ºi scepticism, pentru a seconstitui într-un soi de cor antic, prin care seregenereazã mesajul surpat de exasperare, prinsubtila ºi permanenta nãzuinþã ºi credinþãînspre/în FRUMOSUL IZBÃVITOR ALPOEZIEI/CUVÂNT RE-ÎNDUMNEZEIT:“Spune-mi cã n-ai murit ºi nu m-ai uitat,/Dragul meu Philokallos,/Frate de dor ºi desânge, / Scrie-mi mãcar câteva rândurialbastre/ În miezul fierbinte al nopþii,/ Cândîngerii dorm ºi visul lor aprig/În noi serãsfrânge” (cf. Rugã de searã, p. 85). A seobserva cã toate ravagiile neîncrederii încanoanele ºi reumatismele raþional-filosoficeale lumii terestre ºi celeste (aºa cum este ea,“celesta/angelica lume” conceputã prin sus-numitele canoane umane!), deopotrivã – suntlecuite ºi restaurate, întru armonia credinþeiautentice, de intevenþia “pãgânului” dubluorfic, Philokallos.

Numai ºi numai datoritã percepþieiprezenþei, prin vãzduhul Poeziei, a “Draguluimeu Philokalolos”, Poetul-Orfeu are curajulsã-ºi întoarcã privirea spre înapoi, spre umbraEurudykei, care se identificã, de fapt, cu propriaumbrã/fiinþã ºi, deci, cu propriul destin martiric,umano-divin, cu ºansa memoriei progresivslãbite ºi înºelate (în mediul terestru), de aîntâlni, acolo, “la margine”, Lumina Credinþeiºi, consecutiv, a Revoluþiei Temporale spreVeºnicie ºi a Revelaþiei: “Scrie-mi cã nu m-aiuitat,/Dragul meu de la marginea lumii, deunde/Sãgeþile clipei abia mai rãzbat,/Mairãzbat...” (cf. Rugã de searã, p. 85). Ultimul

Orfeu, cel careîntoarce capul

ADRIAN BOTEZ

vers (Mai rãzbat...) este afirmarea plinã desperanþã, a ceea ce penultimul abandonadisperãrii/exasperãrii existenþiale (“abia mairãzbat”)!

Dacã penultima carte, Domnule Jude-cãtor!, era expresia dublã a revoltei ºi exas-perãrii, în faþa presentimentului iminenteiextincþii – volumul ultim conþine expresiadelirului cvasi-resemnãrii, în faþa efemeruluiimanent al fiinþãrii, dar ºi Revelaþii fulgurante,ale lumii de dincolo, Revelaþii posibile tocmaiprin exerciþiile alchimiei Cuvântului, posibilãdoar întru manifestarea martiriului hristico-soteriologic (tocmai limpezimea de cleºtar aRevelaþiei produce mixtura între versificaþiabaladesc-mioriticã, ºi cea miraculos-eminescianã): “Domnul Cuvânt/ (...) mã totpoartã/ ºi mã tot duce/lacãt de poartã/delimbã moartã - / Iisus pe Cruce// Domnulcuvânt/ sfânt fremãtând/tot fulgerând/ºisângerând// era pe când/ n-a fost nicicând/mormânt de Gând!” (cf. Logos prim, p. 5).

Lumea Lui Dumnezeu începe cu inversareamagicã a sensurilor terestre (ca “drumurisinuoase, (...) fãrã victorie” – cf. Liniºteaaporiei, p. 70 – ºi drumuri de regresiune,dinspre rug, prin zadarnica/desemnantizatarugãciune, spre ruginã – cf. Autodenunþ, p.68): “ªi râurile, mamã, vai, râurile noastrecãlãtoare,/Curgând în sens invers, mereu,cãtre izvoare( cf. Râurile, mamã, p. 94).Începe cu sâcãiala existenþialã ºi cu deziluzia“irespirabilã”, cu senzaþia de pustiire/secare aºansei miracolelor transfiguratoare: “Mãsufocã de mult cu dragostea lui: - Calcã ºi tupeste ape! – Calc, Doamne, dar vezi bine/cãapele au secat de mult!” ( cf. Irespirabilã, p.32). Lumea Lui Dumnezeu este originalconstruitã de Poet, încât o putem numi, fãrã agreºi, “paradisul spirescian”. Nimic dinviziunile ºi accentele spiresciene nu sepotriveºte cu canoanele creºtine, dar nici nule încalcã flagrant. Pentru Orfeul Care ÎntoarceCapul spre Umbra-Euridyke, pânã când “Ceruls-o-ndura/(...) sã ne striveascã ºi pe mine ºipe ea [Umbra]” (cf. Zodiac, p. 79), Dumnezeueste, în primul rând, POARTà (“plec din faþaumbrei Porþii Tale/eu, adicã însãºi umbramea!”), dar nu neapãrat Poartã spre mântuire:“dar la Tine Doamne sub aripã/amiroase-a

flori de þintirim” (cf. Eu, adicã umbra mea,p. 97). Neîncrederea în soteriologia ºi luminadivinã provine tocmai din suspiciunea cã arexista o dublã umbrire, deci o potenþialã dublãtrecere spre moarte: nu doar Omul are dublura-Umbrã, ci ºi Dumnezeu! Deci, se confirmãeminescianul “Nu spera ºi nu ai teamã”, darºi biblicul “nu te sprijini de umbrã”...

Trebuie sã te lepezi de “înþelepciune” ºisã “cumperi suflet nevinovat de copil”, pentrua dobândi ºansa transfigurãrii întru “dincolo”/Paradisul non-bolnav (cf. Anunþ la micapublicitate, p. 13).

Din ipostaza divinã, doar Iisus Hristos estereal ºi credibil, pentru cã el, Hristos, estemãrturia vie a necesitãþii repetiþiei eterne amartiriului Crucii Umane, pentru a meritaÎNVIEREA, ca “zguduire”/transfigurareîntru misticul “dincolo”, simbolizat prin misticatransfigurãrii canagalileene, a Apei (din RâulTrecerii) în Vinul Extazei: “Pãmântul se vazgudui puþin/ Apa din râu se va preface-nvin//Oaspeþi de rang înalt ne vor aduce/Îndar însemnul naºterii pe Cruce//(...)Ne vomretrage ºi noi doi în casã/Eu – mire de þãrânã,ea – mireasã” (cf. Nunta de þãrânã). Chiardacã þãrâna ar descumpãni, cumva, IdeeaÎnvierii, existã somnul, ca stare absolut misticã,faþã de care transfigurarea mirilor în Mireasa-Þãrânã ºi Mirele-de-Þãrânã se va producespre un Eros-Hierogamie ºi o FertilitateAbsolut Mistice, indiscutabile, total inefabile(sfârºitul bucatelor alese marcheazã cezuratotalã între raþiune/concepte ale lumii material-corporale ºi, pe partea cealaltã – MIRA-COLE): “Când s-or sfârºi bucatele alese/ªioaspeþii vor adormi la mese” (cf. Nunta deþãrânã, p. 96).

Scepticismul faþã de triumfalismulsoteriologic provine din perceperea pustiului,a spaþio-temporalului înºelãtor ºi a umanuluidisparent, al acestei lumi: “secundele tot maiades mã-nºealã/prietenii îmi sunt tot maipuþini”(cf. Cântec mut pierdut în iarbã, p.95). Scepticismul exasperat este, însã, dublatde subtila sugestie, transfiguratoare semantic,a unui “dincolo” ca spaþiu al re-populãrii/re-întâlnirii, întru Umbra-Cicerone, Philokallos, a“cavalerilor mistici ai Mesei Rotunde”, CiclulVeºnic al Poeziei/Verb Poetic, rotunjit sub

semnul unei confrerii celeste a Poeþilor re-înviaþi/re-înfiinþaþi întru Armonia-“Cazarmã” aLumii de Dincolo: la apelul Generaluluieliadesc (cf. La þigãnci), Dumnezeu, rãspundcei deja “disciplinaþi”/iniþiaþi întru Poezia caTransgresiune, iar cel care lipseºte de la ApelulDivin sperã ca Moartea sã-i devinã MaestruIniþiator, întru Ospãþul Cinei de Tainã aCavalerilor Mistici ai Mesei Rotunde a Poeziei:“- Soldatul Spirescu Paul, de profesie/beþivrãzvrãtit,/hoþ de cai/ºi iubitor de oameni/adevãraþi! – Lipseºte, Doamne! – Sã mi-laduceþi degrabã” (cf. Apelul de noapte, p.86). Ceea ce lumea terestrã vedea prin lunetaîntoarsã perfid (beþia ca viciu, hoþia cainfracþiune – prin intermediul Iubirii HristiceAutentice, adicã “de oameni adevãraþi”/restauraþi spiritual, devin Beþia-Extazã ºiiniþierea întru traseul Calului Psihopomp).

Poetul-Orfeu-Cel-cu-Faþa-Întoarsã riscã,prin non-canonicul ipostazierii sale, doar sãînþeleagã non-raþional, reveletoriu, cât maiprofund, esenþele mistice, chiar întru TãcereaPoeticã a Duhului Extras din lumea versatilã,din confuzia-umbrã-dublurã - riscã doar re-împãcarea, profundã ºi ireversibilã, cu Dum-nezeu-Euridyke: “Nu ºtiu Doamne cum sã-þispun / Sunt poet sau sunt nebun//(...) Mãplâng toate, mã vând toate(...) //Sunt poet ºisunt nebun.../Nu ºtiu Doamne cum sã-þi spun”(cf. Spovedanie, p. 90). A trece peste “ver-bum”-ul restaurat întru Tãcere, spre Extazã –este culmea iniþierii poetice. În acest stadiu,Poetul nu mai aºteaptã de la Dumnezeu nicimãcar “pâinea vieþii”, ci doar ”azima de Rai”– pentru cã Orfeu-Poetul este DEJA ipostaziatîntru Rai, nuntit mistic cu Dumnezeu: “Maiscapã-mi ºi mie, pãcãtosul,/Câte o azimã deRai,/ Ca sã n-am ce sã-þi mai cer/ªi nici tu sã n-ai/Ce sã-mi mai dai”( cf. Umbra Casei, p. 91).

Umbra sa, ca dublu, întru chinul hristic,este absorbitã în însuºi demersul ascensiuniiiniþierii, în zona Munte/Punte: “Ros de ma-horcã ºi de vin/Târându-mi trupul pe substele/eu, cavaler al umbrei mele/mã stingpuþin câte puþin//(...) îºi va gãsi ºi umbranoastrã/un loc de-odihnã printre brazi” (cf.Presimþire, p. 99).

Orfeul cu Faþa Întoarsã, Paul Spirescu - aînvins, riscând: Poetul Transfigurat îºi pri-veºte detaºat fiinþa de lut, fiinþa actantã amâinilor “muncitoare” întru pãcatul de “timpjosnic”-istoric – dar nu atât de detaºat, nuatât de naiv, nu atât de lipsit de luciditate, încâtsã nu intuiascã faptul cã oricare nou începutconþine germenii ªarpelui Viitoarei CãderiCiclice (de data asta, “doi” este nu semnul“umbrei-alter-ego, ci semnul dualitãþii/sexualizãrii întru pãcat, al instabilitãþii): “Cadmuguri de timp peste braþele mele - / doiºerpi miºunând în noroi...” (cf. Catren detoamnã, p. 100).

Zodii în cumpãnã, iarna 200924

Paul Spirescu

sunt din cupruochii-mi sunt din cupruîn jur doar cupruiarba ieri din rubinse transformã în cuprusângele-mi curge în cupruzbor în lumea sinteticãa obiºnuinþei umanenimic din cupru

în dulapul lumiigãsesc un dulap jignitde hainele care abrambura sunt aruncate întrânsulbucurie sunt ºi eu în dulapul lumii milossunt în caravana care trece prin dulapul dulapuluisunt abrambura în elde ce nu mã trezesc din reveriede ce izira nu luceºtefinalul e o acþiune reuºitãabrambura Versuri de SAAF

cupruabrambura

25

Cu certitudine, axele poetice, liniile fun-damentale ale creaþiei poetice impuse deAndrei Fischof sunt de o mãreþie aparte, ºi dece nu, de o sinceritate debordantã, indu-bitabilã. Fãrã sã vrem ne amintim de varietateaspecificã eminescianã, de miturile ce l-au frapatpe poetul român, dar care l-au ºi obsedat: înprimul rând vom lua în considerare pe cel alnaºterii ºi al morþii, apoi mitul istoriei, aladevãrului ca înþelepciune sau al “dascãlului”,cel eroic, oniric, ºi-apoi al regresiunii spreelementul primordial, cel al creatorului, adicãcel literar. ªi, iatã, ne-am convins de forþacreaþiei lui Andrei Fischof, mai ales din volumul“Izgonirea din iad”, Editura Europress,Bucureºti, 2008, volum analizat, asemenea ºialtora, ºi din perspectivele critice în care s-amanifestat creaþia eminescianã (v. EugenSimion, “Fragmente critice”, vol. III). Trecândîn revistã aspecte relevante din poezia lumii,vom recunoaºte ºi la poetul studiat, cã întrelumea literarã ºi cea politicã prãpastia este totmai evidentã! Întrebarea lui Mircea Zaciupersistã, fãcutã publicã într-o carte din 1996,care se referea la spiritul benedictin ºi umanistal Rosei del Conte, cea care scrisese (1962) unimpresionant studiu “Mihai Eminescu odell’Assoluto”, în care reda fireºte spiritul saudimensiunea universalã a poetului, ºi care aveaulterior sã constate cã lucrarea ei fusesescoasã de la sectorul “lecturã” ºi trecutã la“literaturã secretã”. De unde concluzia, tristaconcluzie cã trebuie “Sã supravieþuieºtipropriilor idei,/ Nu cu preþul deveniriistatuie,/ ªi nici ca þipãt în miez de coºmar.//Sã o presimþi schimbãrile vântului/ Din tine,/-Pirat îmbãtrânit ce eºti,/ªi sã adulmeci tihnade-dupã,/ Sã te încumeþi sã schimbi între ei/Lobii creierului/ Înveselindu-le de surpriza/Când poemele vor creºte în creierul stâng,/Socotelile cotidiene în cel drept,/ Sau poateinvers,/ ªi nimic nu se va pierde.// Numaitimpul sã nu se îngusteze/ Înainte de a ajungesã înþelegi,/ înainte ca noroiul din adân-curile sale/ Sã se prefacã in’ Bulgãrii gropiiveºniciei.” (“Sã supravieþuieºti ideilor”)Aºadar, probabil e inutil sã spunem cã autorulpoemului de mai sus este Andrei Fischof, cãdomnia-sa poate uºor sã fie numit nu doar unintelectual de o aleasã þinutã, ci ºi un formidabilpoet!

Mi-aduc aminte cã ºi poeta Persida Ruguse arãtase surprinsã ºi entuziasmatã de poezialui Andrei Fischof, notând “strãfulgerãrile debisturiu liric” ale acestuia dintr-o altã carte,“Atingerea umbrei”, editatã la Târgu-Mureº,în anul 2000. Ceea ce-mi întãreºte agreabilconstatarea este cã, de data aceasta, printr-ola fel de plãcutã coincidenþã, într-una din zilea sunat la uºa mea o doamnã simpaticã dinOradea, doamna profesoarã Elisabeta, ºi amînþeles cã a fost colegã de facultate cu doamnaPersida Rugu... Discuþia cu fiica mea, IoanaSilvia, pachetul de cãrþi pe care i 1-a dat pentrumine... au fost preludiul gândurilor ce le aºternastãzi pe hârtie...

Fapt este cã imediat ce am intrat în posesiarespectivelor cãrþi, de la fiica mea, am începutsã le rãsfoiesc, filã cu filã, iar dupã un timp,printre alte preocupãri, ºi tumultul pãmântului,ºi zgomotul existenþial al frãmântãrilor ºiactivitãþilor proprii, am hotãrît cã voi scriedespre poemele citite.

Dacã spun acum cã Andrei Fischof esteunul dintre marii poeþi pe care-i lecturez cu odeosebitã plãcere, ºtiu cã n-am spus un lucruîn care sã nu cred, ci dimpotrivã! Stau ºi mãgândesc ºi, parcã, nici nu-mi vine sã cred.Citesc cartea “Izgonirea din iad”, ºi totodatãmã gândesc dacã pot sã fac vreo apreciere însensul cã seamãnã cu cineva... Pe la Oradeaau trecut mulþi poeþi buni ºi foarte buni! Laprima ediþie a Festivalului Internaþional dePoezie, care 1-a avut ca preºedinte de juriu pepoetul român din exil George Astaloº, ca dealtfel ºi la celelalte nouã ediþii ulterioare,precum ºi la alte manifestãri culturale din þarãsau din strãinãtate, nu-mi amintesc sã fi întâlnito poezie atât de... dumnezeiascã! Pur ºi simpluaceastã poezie mã atrage ca un magnet.

Primul poem din carte poartã un titlu caremã tulburã profund ºi-mi iscodeºte puterniczona meditaþiilor: “Insula cuvintelor”, careeste un alt fel de Atlantida, faþã de care eu,bunãoarã, din punct de vedere istoricdiscutând, ºi în corelaþie cu ideile antice,trebuie sã-mi recunosc ºi obsesia! În tot cazul,nu vãd unde e greºeala, dacã e sã trãieºti sauretrãieºti poetic o realitate ale cãrei aºezãri suntmereu survolate de zbaterea noastrã de gând- cum ar fi zis celebrul George Mirea. În poem,fiind vorba de “neostoita sãrbãtoare aîntoarcerii la sine “, fireºte, în primul rând m-am gândit la George Corbu, prietenul meu dinBucureºti, la “sinea” invocatã de respectivul...

Spectacolul poetic al lumii de astãzi,probabil, ar fi mai sãrac fãrã opinii tranºante ºiancorate în registrul liric ºi sensibil al inte-lectului. “înfãºurat în toga marelui frig,poetul refuzã zgomotul, învãlmãºeala,furtunile agitaþiilor zadarnice, optând mereupentru ipostaza martorului tãcut, marcat deo sensibilitate atentã, ochiul sãu, da, celtriunghiular, din frunte, înregistrând totul,aproape totul”, cum spune ºi scriitoarea ºieditoarea, Aura Christi, arãtând cã atmosferaeste o adâncã, ba chiar de coºmar viziuneasupra existenþei Omului cu lãuntrul sãuinconfundabil!

Cât de intens, în lumea de astãzi, neantulºi misticul, în competiþie, îºi cer încontinuudrepturile, pe fondul în care acþioneazãdescendenþa care ne þine ºi ne adunã pe urmelelui Mihai Eminescu, ale lui Nicolae Labiº,Nichita Stãnescu ºi-ale atâtor alþi vizionari liriciai lumii!

În fond, ardent se ilustreazã poetul cândzice cã fiecare avem “adevãratele” iubiri, care“sunt ca tranºeele/ lângã care se ridicã/pãmântul scos din pãmânt” (fragment din“Ale mele, adevãratele”). Numai cã ele sunt,ca întotdeauna, “lipsite de apãrare.”

Avea dreptate Nicholas Catanoy cândrostea ceea ce este la fel de valabil pentrufiecare: “Nimeni nu este ecoul meu. Nimeni,umbra mea. Nimeni, cuvântul meu.” (din Cârjalui Sisif, Ed. Aula, Braºov, 2008, pag. 5).Sentimentul cã ai putea fi ºi natural ºi original,nu credem cã este rãu. Mai ales la un poet deprofunzimea lui Andrei Fischof, care îºidepãºeºte limita curajului propriu, declarândcu francheþe: “Eu, evreul”: “Mã petrec prinlume/ duºmanul mi-e ca umbra/ trãgãndu-mã/ spre uliþe neaºteptate/ dupã ceasurilesoarelui/ ºi ale nopþii// dar eu, evreul, voiînvãþa oare/ cã umbra aceasta/ duºmanincolor ascuns în propria-i pândã/ lipit deexistenþa mea/ va dispare doar odatã cumine/cã nu Iov este eroul/ci trimisulCerurilor/satana”. Iatã, deci, strigãtul Omului-Om; cel mai direct ºi cel mai universal. Amputea scrie multe despre Ide ea de Strigãt aexistenþialismului antic, feudal, din renaºtere,de totdeauna, ºi modern, ºi post-modern ºi,de ce nu, transmodern! Adicã, mai ales, celcare le poate include pe ultimele douã...

Oricum, poetul Andrei Fischof s-ar vrea,ºi se vede deja, metanoic, “izgonit din iad”când “toamna revine/ dupã un rond netul-burat/prin ceruri ºi pe pãmânt/ ca ºi cumniciodatã/ n-ar fi fost aici// ce ai învãþat/întreb/ ce-ai învãþat din furtunile umilitoare/împingãndu-te din calea-þi/ ºi din pocniturilevâslelor/ pe spinarea mãrii/ vestind armatelede ploi// toamna revine/ ºi-n mineîntrebãrile/ cu iz de sãrbãtori ard/ ca ºi cumniciodatã/ nu mi le-aº fi pus” (“Autumnalã”).

Poemul edificator, însã, care limpezeºtecerul ºi oglinda destinului, se ascunde în acesttitlu: “Ce e curajul”: “Cine-mi spune ce ecurajul/de a crede în cuvântul/ care ne esteîn sânge/ precum nevorbirea în/ sângelevieþuitoarelor/ de aceea ele nu ºtiu sã mintã// cine-mi spune/ poate nu curajul e-n toateacestea/ ci veºmântul dorurilor dezbrã-cându-se/ cu vremea/ ºi rãmânând pânã laurmã goale/precum tabla de materii a uneicãrþi/ cu toate paginile albe”. Ei bine, dacãnu “Ceasul cucuvelelor”, ºi nu celelaltepoeme, “Pseudonimele lumii”, “Desprin-derea de ram”, “E de ajuns” etc, poeme ceþin lumea Omului în faþa lumii vieþuitoarelor,ca “o cicatrice imaginarã/sângerând” (“Ah,da”), ori dacã “Biografie” mai înseamnã ºi“ferestrele istoriei/ trântite/precum obuzeletãind mãduva oaselor/ fãrã anestezie”, e clarcã ceva, eul ºi non-eul, celãlalt, în fondalteritatea se combinã în tot cazul duios ºi preafericit la scriitorul Andrei Fischof, deºi el nuare a se teme decât poate de “moartea minþii”,atunci când va rãbufni “fãrã veste “ ºi când“þipãtul cucuvelei”, “trãsnetul” va lovi prinel “în pãmânt, fãrã a ºti”.

Cu “Schiþã pentru un gând”, poetul faceistorie adevãratã, se ridicã dincolo de noi ºide bâiguiala noastrã: “E destul holocaustpentru toþi,/ rosti cineva în beznã.// Nicio-datã nu a fost prins,/ dar l-au învinuit/ de

declaraþii post-democratice.// Peste ani sedovedi cã ã avut dreptate,/ dar nu mai eraþipenii de om pe pãmânt;/ dosarul lui/ nu s-aînchis/ nici pânã-n zilele noastre.” Cu acestpoem, Andrei Fischof pune ºi un accent ascuþitpe o spinoasã chestiune a istoriei netãmãduite(vezi, Paul Goma). În fond, este desigur vorbade împãcarea istoriei cu oamenii ºi-a oamenilorcu istoria. Zicala “homo homini lupus”, dez-vãluie o realitate prea crudã de când existãomenirea! Asupra ei, a realitãþii acesteia,poetul se implicã cu toatã fiinþa, “fiindul” sãufiind expresia unui labirint atins de inefabil.

Îmi vin în minte cuvintele lui MarinSorescu, cel care considera creaþia poeticãechivalentã cu un fel de cercetare ºtiinþificã,atunci când spunea cã datoritã intuiþiei, eapoate chiar depãºi fenomenul propriu-zis alcercetãrii. Sunt forþe aparte, umane, cu carenu te joci. ªi, poate cã vom mai reveni asupracreaþiei poetice a lui Andrei Fischof, care ne-asurprins atât de intens cu peisajul vizionar ºiideatic al experienþei poetice, cu semnul i-amzice oarecum ºi cazon, dar ºi autentic, frust alzicerii sale lirice. N-am regretat nici o clipã cãam stãruit cu asiduitate asupra volumului deversuri al lui Andrei Fischof, întrucât ne-amamintit ºi de alþi poeþi ai lumii ºi-ai þãrii noastre...ªi nu doar de poeþi, chiar dacã poeþii sedovedesc, deseori, mult mai exacþi. ªi PaulValery, ºi Yves Broussard, ºi Nicholas Catanoy,dar ºi Keats, M. Kiropol sau Constantin Noica,ori Gaston Bachelard ºi atâþia alþii ne-aufurnizat mult ºi din experienþa lor umanã ºisocialã. ªi acesta credem cã este ºi lucrul celmai de preþ...

Încheiem, citând poemul “Mica Apo-calipsã (versiune)” , din creaþia celui care ne-a încântat, iatã, ºi astãzi metaforic ºi profund,amintindu-ne ºi de alte ilustre personalitãþi,ale devenirii contemporane: Miguel de Una-muno, spaniolul din Salamanca, cel care seducea la fântânã “sã ia o respiraþie” pentruviaþã. Dar, “fântâna” lui Miguel poate fi ºi a luiAndrei, cãci este “din miezul cuvântului”: “Sefãcea cã trãiam încã/ºi-mi aminteam cu jindde vremurile acestea/ în care mã simtîmpãcat/ cu neputinþa.// Se fãcea cã toateerau întoarse pe dos./ Copacii cu rãdãcinilespre cer,/ frunziºul sufocat între bulgãri./Oamenii miºunând stând pe loc pe trotuaremiºcãtoare,/ râsul lor orb era ca o grimasã/de bãtrâni nou nãscuþi,/ moºnegi dansândîn piaþa centralã/ umplutã pânã peste albiede marºul funebru/ al fanfarei pompierilorcarbonizaþi’ de atâtea incendii imaginate.//Trãiam încã, dar nu eram./ Nicicând./ în vecineplecatul din tine,/ temãtor pânã ºi deîntunericul din luminã,/ abia pândit./Bãnuit./ Ca progenitura hoþului neprins.”Aici, pânzele duhului liric ce sãlãºluieºte înconstrucþia poetului Andrei Fischof par foarteaproape de cele ale lui Nicholas Catanoy, unºlefuitor în pietrele veºniciei care ºi pentru carefiinþãm.

La fântâna vesniciei IOAN TEPELEA

,,

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 25

Andrei Fischof

26

Un admirabil – ºi original!-studiu monografic publicã Con-stantin Butiºcã ºi Ioan Pele: SatulFânaþe, judeþul Bihor. Case ºioameni. Istorie ºi tradiþii, laEditura Brevis, Oradea, 2009. Lu-crarea, apãrutã în condiþii graficecu totul ºi cu totul deosebite, seînscrie în buna tradiþie a mono-grafiilor locale complexe, iniþiatãde Dimitrie Gusti, având, însã, ºiun ce special: perspectiva socio-logicã realizatã prin intermediulcasei, vãzutã ca realitate arhi-tectonicã, dar ºi ca personalitate– purtãtoare de valori morale ºiculturale, de amprente existenþiale.

Fii exponenþiali ai satului, ceidoi autori ºi-au îndeplinit nu numaio datorie sufleteascã faþã de loculnatal, ci ºi una moral-intelectualã,izvorîtã din conºtientizarea nece-sitãþii ºi utilitãþii unei astfel delucrãri, “pentru a nu lãsa ca fapteleîntâmplate sã rãmânã învãluite înmormântul uitãrii”. Însã, în cel maiadânc spirit ºtiinþific, autorii, deºifac o incursiune în istoria loca-litãþii, preferã - în locul prezentãriiunei probabile ºi posibile, veridicevieþi sociale – ancorarea într-unprezent cunoscut, cartea de faþãîncercând sã prezinte ºi sã con-serve tradiþiile din ultima sutãde ani din viaþa satului Fânaþe.

Fânaþe nu are o istoriespectaculoasã. Atestatã documen-tar doar la 1600 (Fonacz, Fono-haza), localitatea trebuie cã estemult mai veche, ea fiind, ca majo-ritatea localitãþilor româneºti, re-trasã din faþa istoriei spre pãduriºi munþi, pe o vale (Bãiþa) îngustã,dar roditoare, asigurând minimulnecesar supravieþuirii. Dacã loca-litatea avea, la 1600, 53 de capide familie, aceasta este o dovadãindiscutabilã cã satul era unuldintre cele mai populate din þinutulBeiuºului, ºi existenþa sa trebuiesã fi fost îndelungatã în timp.

Studiul d-lor Constantin Bu-tiºcã ºi Ioan Pele este structuratîn douã pãrþi mari: I Case ºi oa-meni (circa 280 de pagini) ºi IIIstorie ºi tradiþii (aprox. 90 depag.), extraordinar de bine ºi grãi-

Zodii în cumpãnã, iarna 200926

tor ilustrate, ceea ce sporeºte con-siderabil valoarea expresivã a cãr-þii. În prima parte sunt prezentatecasele cu istoria lor, dar ºi famiilecare le locuiesc, cu ascendenþii ºidescendenþii cunoscuþi. Icono-grafia – mai veche sau mai nouã– întregeºte elementul descriptiv,ilustrând nu atât o carte, cât untopos animat, prins în cadrele unuisegment existenþial. Ca ºi textele,iconografia urmãreºte, ºi ea, iti-nerarii de-a lungul “strãzii prin-cipale”, pe dreapta ºi pe stânga,pe Valea Bisericii, uliþa de dincolode apã etc., autorii inventariind cumeticulozitate, nelãsând sã le sca-pe ceva, toate casele, anexele ºifamiliile.

Partea a doua este la fel de in-teresantã, ea oferind imagineacomplexã a vieþii fãnãþanilor –materialã ºi spiritualã – din veaculXX. Dupã demersul istoric,geologic ºi geografic, urmeazãaspectele economice, cu toate do-meniile în care localnicii s-auaventurat sau au fost obligaþi sãse statorniceasã, apoi un excursdespre bisericã ºi ºcoalã, aici sem-nalându-se ºi activitatea de ex-cepþie a învãþãtorului RânchitzãBratu, care a editat la Fânaþe revistaRânduri (literarã ºi culturalã-pedagogicã), singura revistã deculturã apãrutã în mediul rural înperioada interbelicã. Un interesaparte prezintã, în fine, tradiþiilesatului, radiografiate ºi foto-grafiate în detaliu de cei doiautori.

Lucrare de amploare, remar-cabilã prin conþinut ºi conotaþii ºi,mai ales, insolitul propunerii de aplasa casa (vatra?) în centrulvieþii rurale, Fânaþele... estedeopotrivã o imagine a satuluibihorean din vidicul Beiuºului, cât,mai ales, un documentar extremde preþios pentru sociologi, antro-pologi ºi etnologi, care vor gãsiaici un material nepreþuit propusspre interpretare. Felicitãri celordoi autori ºi sponsorilor care aufãcut posibilã apariþia acestei atâtde frumoase ºi extrem de originalecãrþi!

Un studiumonograficincitantsi original

Un superb ºi interesant eseupublicã universitarul clujean Valen-tin Timaru (Frumosul artistic ºifaþetele sale subiective, GalaxiaGutenberg, 2009) despre neliniºtileºi obsesiile individului creator,ale omului de artã, ale dascã-lului, în actualitatea artisticãimediatã. Investigaþia teoreticãvenitã dinspre esteticã, teoria ºifilosofia artei, dinspre stilisticã ºisociologie are o fireascã tentãsubiectivã, ea plasându-l, totuºi,pe autor în primele rânduri alecelor care “trudesc în TemplulArtelor” ºi care slujesc “cu bunãcredinþã frumosul”, acel frumoscare hrãneºte înainte de-aosteni a-l înþelege. Desigur,oricât de vastã ºi din oricâte un-ghiuri ar fi abordate problematicaartei ºi obsesiile creatorului de artã,rãmâne mereu nostalgia sauinsatisfacþia necuprinderii între-gului, totului, pânã ºi clarificãrilefiind ameninþate “cu tupeul nega-þiei în numele puþinului neatins”.Este, de altfel, în discuþie însuºidestinul eseului, care este ca osimfonie neterminatã, sau poatedoar ca o carte fãrã sfârºit, even-tual ca nearticularea promiþãtoarea unei eboºe”.

Oricâte neliniºti, obsesii ºiinsatisfacþii ar aduna autorul,Frumosul artistic ºi faþetelesale subiective este, însã, un eseubine articulat, incitant, polemic, cutentã formativã, care evidenþiazãun artist aºezat pe principii esteticeferme, verificate în timp, cuvocaþie de creator de ºcoalã ºi numai puþin de teoretician ºi literat.Dupã un Preludiu la conºtien-tizarea expresiei artistice, încare inefabilul, spaþiul ºi timpul,miºcarea ºi nemiºcarea, spiritul ºimateria, comunicarea, metalim-bajele etc. sunt puse sã defineascãexpresia artisticã, apoi diferen-þele specifice particularizeazã ex-primarea frumosului artistic,totuºi, “urmãrind evoluþia artelorcompartimentate pe palierele lor

,“Frumosulde dupã frumos”

diferenþiale sesizãm cã, în sub-sidiar, a rãmas mereu prezentãnostalgia spre simbioza iniþialã”.

Urmeazã o criticã a -ismelor,care au impus “o dictaturã a teh-nicilor de exprimare în dauna fi-rescului comunicãrii”, -ismulconstituind “argument pentrusemidocþi, refugiu pentru necrea-tivi ºi cutumã pentru insistenþeleagasante ale artiºtilor netalentaþi”,Valentin Timaru ne oferã un In-terludiu “gândit în rãgazul dedupã muzicã”, care are menireade a rãspunde la întrebarea “ceeste muzica?” ºi a-i defini fiinþaetc. Tonul sentenþios, aforistic,dar vibrant, conferã o aurã emo-þionalã aparte acestor pagini, carese citesc cu sufletul la gurã. Iatãcâteva maxime ºi sentinþe reve-latoare: “Nu tot ce cântã te ºiîncântã, dar în strãdania sa de ate încânta, cântecul poate sperasã ajungã, cândva, chiar muzicã”;“Cântecul este plânsul materieicare-ºi vibreazã conºtiinþa inerþieisale ancestrale”; “Cântecul estenãzuinþa vocii de se împlini înfirescul unei melodii”; “Inspiraþiaeste revelaþia unei idei creatoareînainte ca ea sã se fi concretizatîn vreun fel”; “Inefabilul e misterulcu neputinþã de a fiexprimatprincuvânt”; “Muzica este puritateaspiritualitãþii nude, care, princuvânt, îºi primeºte decenþaînveºmântãrii sale; doar în miezulei vorbele îºi pot atinge pragulimponderabilitãþii lor semantice”etc., etc.

În continuare, se focalizeazãpe modã, gust, kitsch, publicitate,pseudocreaþie, “produs artistic”,“blestemul urâtului” etc. într-oîncercare, aproape disperatã, dere-orientare a publicului spre sferacreaþiei adevãrate, a valorilor.Notând cã, prin anii 1940, ca ati-tudine artisticã, România era per-ceputã drept o þarã a colindelor,astãzi suntem receptaþi ca fiind oþarã a manelelor, încât singuravariantã ar fi cea a oºanului: “sã

ne luãm pruncii ºi sã ne mutãm înaltã þarã!” Pesimismul creatoruluiºi Profesorului este, pare-se, ab-solut: “rãtãciþi deci în neant, sim-þim cum ne cuprinde disperareacelui care ºi-a pierdut definitivbusola”; “ne rãmâne, din decenþã,veºnicia vieþii de apoi”...

Cel ce fiinþeazã veºnic înmirarea verbului “a fi” vrea sãne convingã, în final, într-unPostludiu, cã se aflã la despãrþireade eternele obsesii... Dar cine sepoate despãrþi de ele, dacã sunteterne?...

Frumosul artistic ºi faþetelesale subiective nu putea rãmânenumai o grãdinã a “evenimentelorsonore”, ci ºi un plai al pseudo-cântecelor cu gura închisã, Va-lentin Timaru demonstrând ºi untalent poetic obligatoriu de relevat:“Urâtul frate cu-nceputul / Util,interesant ºi dur / Mã nãpãdeºte! // Din jale mi-am cioplit o vioarã /Dar strune n-are ca sã sune / Aci-n adâncuri de genune / Unde n-am nume, nici prenume // Unde-nboccea mi-am adunat avutul / ªi-urâtul de hain ce e / ªi-a strecuratpânã ºi-acolo trupul //Rãspunde-mi: unde eºti? / Cã din poveºti amfost gonit afarã, / te-ntreb pentrua mia oarã: / Unde eºti? / Cã a pututurâtul sã m-alunge din poveºti?...// Aici mã simt strãin / E ger ºitremur / Nãpãdit de-un frig hain // Sunt singur, / Tare singur fãrãTine / În jungla lui Urâtul / Cecrede cã ar fi frate cu-nceputul”..

Nu putem încheia, decâtcitându-l pe creatorul ºi teo-reticianul Conservatorului clujean:“Obsesia de a fi altfel propunedizgraþiosul ca alternativã la gra-þios, respectiv urâtul ca substitutal frumosului”. Dar “frumosul caideal este o continuã cãutare în-spre atingerea armoniei universaleca parte a echilibrului absolut”, pecând urâtul este condus dedinamica devenirii relative,fiindu-i imposibilã atingereaunui prag absolut.

Raftul cu cãrti, MIRON BLAGA

27

Vergelul este un strãvechi obicei nunumai în Bratca sau în satele de pe valeaCriºului Repede, dar ºi în alte numeroaseregiuni ale României.

“Vãrjelul” se þine în noaptea Anului Nou,simbolistica sa având conotaþii nupþiale, fataaflându-ºi în aceastã împrejurare “rândulitu”vieþii sale. Gazda vãrjelului anunþã fecioriidin sat cã se face vãrjel. De cele mai multeori vãrjelul se fãcea numai într-o anumitãparte a satului neavând amploarea întregiiaºezãri. Se pregãteºte o încãpere mai marela casa unui gospodar: se aranjeazã mese,laviþe ºi scaune, loc de jucat. Decusearãfetele vin cu mâncarea în coºuri (sarmale,cârnaþi, cozonac) iar feciorii aduc bãuturã(vin ºi pãlincã) ºi se îngrijesc de hegyeduº.

Pentru început se fac câteva dansuri.Un vecin ceva mai în vârstã, dar poate fi ºitânãr, este “goaga”. Acesta se adãposteºtesub o covatã acoperitã cu un þol (lipigyeu),iar feciorii ºi fetele îºi scot inelele, fiecareavând un semn la propriul inel, le introducpe douã vergele pe care le are goaga, unaîntr-o mânã, una în cealaltã, apoi dã drumulinelelor în douã cofe, una a fetelor, una afeciorilor. În cofe se gãseºte puþinã apã.

Feciorii ºi fetele adunaþi în jurul celuinumit goagã încep sã cânte “hora vãrjelului”iar goaga scoate perechi de inele fecior –fatã, iar cei care ºi le recunosc, le iau, lepun pe deget ºi devin pereche în acea searãpânã la miez de noapte; pe o melodiedomoalã se cântã urmãtorul text:

Hâº, toiþã, hâº(fiecare vers se repetã)

Pã þarini domneºti Secerând grãiþe Fãcînd cununiþe Cununã de spice Pã cap la fetiþe Cununã de flori Pã cap la feciori

Refren:Scoate, goagã scoateInel d-arginþãlDeget mititel

Inelaº frumosDã norocu nostInel arginþãlMire frumuºel.

De la sat la sat textul poate sã cunoascãuºoare modificãri, de pildã la Lorãu apar înurmãtoarea variantã:

Drinel, doamne, drine,ª-un inel de mâineCã luncile-s plineTot dã oi sãrineªi dã miei galbineDrinel, doamne, drine.

Dupã ce au fost scoase toate perechilede inele, goaga sare de sub covatã ºi stro-peºte cu apã pe cei din jur spunând o urarede belºug. Începe jocul, iar la miezul nopþiitinerii ºi pãrinþii însoþitori se aºeazã la mesepentru a se ospãta din bucatele aduse dupãcare dansul continuã pânã spre dimineaþã.

De sãrbãtoarea Crãciunului creºtinii dinBratca moºtenesc strãvechi obiceiuri carenu au suferit modificãri esenþiale de-a lungulvremii, acelaºi lucru putându-se spune ºidespre textele folclorice care însoþesc aces-te obiceiuri.

Cu o lunã, douã înaintea Crãciunului seconstituie un grup de cinci bãieþi cu vârstade 11-13 ani care încep pregãtirile prinînvãþarea cântecelor de stea, a textelor, pre-gãtirea costumaþiei ºi confecþionarea stelei.Este un fel de teatru popular în care perso-najele sunt: Îngerul, Irod, Gaºpar, Voltezar,Melchior. În anumiþi ani existã de Crãciundouã sau trei stele în sat. Era ºi un aºa –numit grup care umbla cu “steaua bisericii”,era unul ceva mai “de prestigiu”. În ajunulCrãciunului gazdele auzeau întrebarea“primiþi steaua?” sau “primiþi steaua bise-ricii?”. Pe la amiazi stelarii încep sã cutreiereuliþele satului. Dupã intrarea în casã îngerulîncepea:

Cinstiþi creºtini prea iubiþi,Voiþi ca sã ne primiþiCã noi pentru aceasta am venitCu steaua am cãlãtoritSã facem o pomenire

Pentru-a lui Hristos sosire.Primiþi-ne?

Gazda rãspunde: “Primim, primim”.Are loc un dialog foarte vioi în care se

discutã despre noul Împãrat, este vorba depruncul Iisus, Irod fiind aspru sancþionat.

VoltezarO, Iroade, împãrate,Sã trãieºti cu sãnãtate,Însã dacã vrei sã ºtiiNoi te ºtim pe tine bineCã la nas eºti ca un câne

Dupã alte câteva replici Irod izbucneºte:O, voi, oameni fãrã mintePânã acum v-am dat cinste,Voi în loc sã mã cinstiþiÎncã mã ºi ocãrâþi?Vai º-amar de-a voastrã steaCând scot eu sabia mea,ªi pe toþi vã tai cu ea.Voi aºa glumiþi cu mine,Ca ºi cum aº fi oricine?

Inf. ªchiop Mihãiþã, 12 aniºi Boloº Adrian, 12 ani, 2001

Am redat câteva fragmente din textul“stelei”. În timpul dialogului cel care poartãsteaua o roteºte uºor, miºcãrile în “scenã”fiind destul de limitate.

Peste hainele groase copiii îmbracã ocãmaºã albã, lungã iar peste mijloc ºi îndiagonalã este legat tricolorul. Sunt echipaþicu sãbii de lemn confecþionate ºi împodobitede stelari sau de pãrinþi. Pe cap poartã “co-mãnace” din carton împodobite cu hârtiecoloratã (steluþe, lunã) ºi cu câte o iconiþã.

Steaua este confecþionatã dintr-o “veº-cã” (partea din lemn, rotundã, a unei site)veche cãreia i se monteazã cinci colþuri.Este împodobitã cu hârtie coloratã strãlu-citoare ºi imagini cu Iisus Hristos. Dupã cese încheie întreaga disputã rãzboinicã întrepersonaje, stelarii cântã un cântec de steala dorinþa gazdei: Steaua sus rãsare, O, ceveste minunatã, Astãzi s-a nãscut Hristos,O stea strãlucitoare. Copiii sunt serviþi cucozonac, prãjiturã ºi fructe, dar în zilele deazi rãsplata principalã sunt banii.

Copii cu vârste cuprinse între 12 ºi 14ani merg în ajunul de Crãciun cu Viflaiemul.

Principalul obiect din recuzita acestuitip de colind este o bisericuþã în miniaturãcare se numeºte viflaiem.

Confecþionat din scândurã uºoarã debrad, viflaiemul întruchipeazã cetatea încare s-a nãscut Mântuitorul. Atât interiorulcetãþii miniaturale cât ºi exteriorul suntdecorate adecvat cu diferite corpuri cereºtitãiate din hârtie coloratã, înãuntru existândscena naºterii fiului, cu ieslea, animalele,magii, iar mai nou existã ºi o micã instalaþiede iluminat cu ajutorul unei baterii. Este oplãcere ºi o încântare sã admiri interiorulimaginat de copii al viflaiemului.

Numãrul participanþilor este ceva maimare decât la stea, costumaþia fiind însãidenticã, cu excepþia personajelor noi careau o þinutã adecvatã: de cioban, popã,soldat.

Eroii acestui teatru popular sunt: Irod,Îngerul, Gaºpar, Voltezar, Melchior, Popa,Crãciunea, Ciobanul. Costumaþia este con-ceputã potrivit rolului pe care îl reprezintãfiecare personaj. Mai întâi Îngerul seadreseazã gazdei: Cinstiþi creºtini preaiubiþi,

Voiþi ca sã ne primiþi, Cã noi dupã aceasta am venit Cu viflaiemul am cãlãtorit Sã facem o pomenire Pentru a lui Hristos sosire. Primiþi-ne?Apoi împãratul Irod le pune cinci

întrbãri la care cei trei magi rãspund cu multrespect precizând ce fel de daruri poartãcu ei: smirnã, aur, tãmâie. Irod se înfurieaflând cã aceste daruri sunt duse nouluiîmpãrat:

Dar vã spun cu-adevãratCã nimenea nu a aflatDespre acel mare - mpãratDespre care-aþi cuvântat,ºi ameninþã cã va tãia toþi pruncii pânã

la vârsta de trei ani. La care Melchior îlapostrofeazã:

Sãrbãtorile ierniila Bratca

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 27

IOAN GROZE

Continuareîn pagina urmãtoare

28

O, Iroade, nebun eºtiCând aºa hodorogeºti.

Replicile devin mai dure, însã Popaatenueazã conflictul:

... din tine ViflaimeSe va naºte om de cãpetenieCare va zdrobi capul ºarpeluiVa fi împãratul cerului.

Intrã în scenã Ciobanul ºi Crãciunea acãror dialog aduce o notã de umor ºi vioi-ciune. Între timp ciobanul adoarme:

Mãi Crãciune, dã-mi tu paceCe-am visat îmi foarte placeCoatã cã-þi dau una pãstã gaciDã zbori între colaci,Îþi dau una pãstã poaleDã zbori între oaleÎþi dau una pãstã urechiDã zbori în curechi.

Totul se încheie cu un cântec în careeste invocat belºugul mesei de Crãciun.

Feciorii, tinerii de la 17 ani în sus, darpot fi ºi tineri cãsãtoriþi, merg “a corinda”.Ceata de corindãtori este formatã din 12-15 membri. Cel mai priceput ºi mai des-toinic este un fel de conducãtor, gazdacorinzii, ºi are un rol important în orga-nizarea întregii desfãºurãri a corindatului.Aceºtia sunt însoþiþi de un muzicant cuvioara (hegyeduºul) ºi un “bandaº”, iar mainou în locul “bandaºului” apare unul cudoba. În urmã cu 50 – 60 de ani corindãtoriidin Bratca aveau ºi un botaº. Acesta aveacu el o rudã (“botã”) din lemn de 2,5 – 3m lungime, nu prea groasã, pe care adunacolacii cu gaurã la mijloc cu care eraudãruiþi corindãtorii. În prezent botaºul adispãrut, gospodarii oferindu-le doar bani.La prinderea postului tinerii se hotãrãsc sãorganizeze corinda ºi stabilesc “casa corin-zii”. Repetiþiile încep cu o lunã mai devremeºi se fac, de obicei, prin rotaþie la caselecorindãtorilor. În anumiþi ani, Bratca eracorindatã de douã perechi de corindãtori:erau cei din sat ºi cei din cãtunul Sãcãturã.Uneori era corindã ºi în cãtunul Poianã.

Vârstnicii povestesc cã atunci când celedouã cete de corindãtori se întâlneau se luaula ceartã, uneori se mai ºi bãteau.

Corindatul începea în ziua de ajunulCrãciunului, destul de devreme. Mai întâicolindãtorii merg la bisericã pentru bine-cuvântarea preotului; la fel ºi la terminareacolindatului. Când ajungeau în dreptulgospodãriei se cânta “Corinda uºii”:

ªi ne lasã gazdã-n casãCã de-asarã-s tãt p-afarã,ªi ne-o bãtut vânturile,Dupã toate dealurile,ªi ne-o picat picurileDupã toate streºinile.Dã nu crezi, haida ºi veziCã sîntem cu haine verzi.

Se apela ºi la un nevinovat act de rãz-bunare atunci când în anumite case nu erau

primiþi, corindãtorii îi adresau gazdei ostrigãturã ceva mai usturãtoare cu þintã sprefemeia din casã:

Scoalã buhã de su’ þol,Cã rãjesc boii-n ocol.

Desigur cã nu de fiecare datã apãrea a-ceastã “rãzbunare”, ci numai acolo undecorindãtorii simþeau cã se potriveºte, undegazda nu era chiar atât de “bãgatã pã lucru”.

Dupã un scurt dialog, un salut, o strân-gere de mânã cu gazdele ºi membri familieiacestora, corindãtorii întrebau ce corindãdoresc? Dacã era o fatã în casã se cerea“Corinda fetii”. Unii gospodari mai preten-þioºi le cereau corinzi mai grele sau mai puþinºtiute pentru a-i prinde pe corindãtori dacão ºtiu sau nu. Se formeazã douã sau treigrupe care cântã pe rând, alternativ, textulcorindei. Redãm mai jos una dintre corinzi:

Bon gând ai gândit, mãicuþã me,La slujbã te-ai dusuMe doi, corinda meSclujba-i d-ascultatuD-oaspeþi ai chematu, mãicuþã me,Câþ ai da chematuTeþã º-o venituNumai n-o venitu, mãicuþã me,Sfântu Sân NicoarãMe doi, corinda meMaica d-aºteptaliC-on þâpoc dã pâni, doamne,C-o cupã dã vinuMe doi, corinda meMaica-s prevedeliZi de-a tria zâli, doamne mi,Vinind cât putânduMe doi, corinda meC-on cãluþu-i d-albD-albu-i dã-nspumatu-i, doamneDã sudori ciuntatuMe doi, corinda meMaica-l dã-ntrebaliSfântu Sân Nicoarã-i, doamneInde-ai zãbovituMe doi, corinda meDi tu n-ai venituCã io-am zãbovitu, mãcuþã-miCã i-o mi-am tãlnituMe doi, corinda meNouã corombeliNouã e ºi alte nouãPline de sufletiMe doi, corinda meSufleti greºiteCele mai greºite, doamne meTreci le-om petreciMe doi, corinda mePã su mâna stângãPã poartã dã iadu-i, doamne miIadu-ntunecosuMe doi, corinda meRãu loc dã popasuCele mai direpti, doamne miTreci le-om petreciMe doi, corinda me

Pã su mâna dreaptãPã poartã dã raiuri, doamneRaiu-i luminosMe doi, corinda miBun loc dã folosuªi-ar fi sãnãtoasã, doamne miGazda-i jupâneasãMe doi, corinda meªi câþ-îsu-n casã.

Dupã ce terminau de corindat se cântaun dans ºi se juca. Corindãtorii erau serviþicu pãlincã ºi eventual cu ceva mâncare. Înaceste împrejurãri, unul din corindãtoridãruia colacul pe care-l primeau de lagazdã. La fel se proceda ºi cu pãlinca.

Dãruirea colaculuiStaþi feciori, staþi,Staþi dragilor în capitili oaselorÎn tãlpili picioarilor, zâciCã noi dã când umblãm ºi corindãmDe-o lunâ, de-o sãptãmânâ, zâciMai ales astã sarâ bunâ,Jupâna gazdâDã dãparti auzându-niCu drag aºteptându-niCu luminili aprinsiCu mesele – ntinsiCu uºile deschisiDaþi pã masã un colãcaº dã grâuDin peliþa HristosNouã nu ni se pare,Zâci cã-i colãcaº dã grãuDin peliþa HristosNi sã pare cã-i stogu cu tãtu.Într-adevãr, zâciCã nu-i stogu cu tãtuCã dac-ar fi stogu cu tãtuN-ar fi (indescifrabil) ºi izbândiÎntre feciorii noºti.Da’ jupâna gazdã zâci, o aflat zâciBun meºter, monomeºter,S-o sculat pânã-n zuãriª-o fugit pã la cheotoriS-o scãrpãnat pã susuoriPrinsã doisprezece boi boureiLa coarne hegyeºeiLa pãr spicãþeiLa unghi d-arginþãi.Marsã cu ei câmpii laþiCâmpii minunaþiCâmpii Ierusalimuluiª-o brãzdat brazdã neagrãSpre neagrãªi-o revãrsat grâu roºuSpre roºu,Câtã nea ninsu-l-oMai bine linsu-l-oCâtã ploaie ploietu-l-oMai bine moietu-l-o.Tãt aºe ºi iar aºe, zâci.Vântu bate, grãu creºtePânã ice – n luna lui cuptorAduce Dumnezo un vânt caldUnu dincoaci prinde grâu ºi sã coaci.Iarã sã scoalã gazda pânã-n zuãri

Stã prosteºti, gândea dumnezãieºtiCum l-a ºti tie!Sã luã p-aici vintriºCãtã Binº,Acolo la târgu dã Ilii, vara,D-acolo adusã o sutã dã feti fecioreliCu niºte fiarã strâmbureliCa vai dã ieliª-o sutã dã feciori holtei.I-adusã la holda dumisale.Începurã la lucruNo, amu o fo tiet. Ce-a face, amu, cum

l-a scoati din pai? zice informatorul.Iarã sta prosteºtiGânde dumnezãieºtiCã ingye-a meri?Sã dusã p-aiciLa târgu dã trepe – lepe (râde)Adusã d-acolo doi oameniFelezãu Mihai ºi Tropotã IanoºCu niºte lemne hodolemneCu grumaz dã ptyeliCa vai dã ieli.I-adusã la stogu dumisali.Apu cu-mblãtiu îmblãtitu-l-oVai ºi-amar,Tã mai rãu încâlcitu-l-o,Când, o datã sã mâniarãÎncepurã apoi a îmblãtireCu târºu târºitu-l-oCu grebla greblatu-l-oCu felezãu felezitu-l-oCu vânturiºca vânturatu-l-oªi sus la Dumnezo aruncatu-l-oª-o picat curat ºi luminatCum Dumnezo l-o datÎn faþa d-arieSãrutu-þi gura dumitale.

(Inf. Manea Dumitru, 1973)Dar sunt astãzi tot mai puþini cei care

cunosc aceastã “dãruire”. Obiceiul de aprimi colac a dispãrut.

La plecarea din casa colindatã, grupulde colindãtori era însoþit de fata sau fetelegazdei care participau la colindatul câtorvacase din vecini pentru a juca ºi a se distra.În felul acesta grupul devenea destul denumeros.

Iatã titlurile colindelor cunoscute ºi caremai circulã în aria folcloricã a satului Bratca:(1) Corinda Luceafãrului, (2) Corinda luiSâmpetru, (3) Trei fãclii, (4) Pe feþelemunþilor, (5) Corinda oii, (6) CorindaDuminicii, (7) Corinda Sântãmãriei, (8)Corinda fetii, (9) Corinda Sân Nicoarã, (10)Corinda popii, (11) Corinda biraielor, (12)Corinda sfinþilor, (13) Corinda cerbului.

Spre searã, chiar în prima zi de Crãciun,sãtenii se adunã la casa corinzii, în prezentla cãminul cultural, unde îºi petrec pânãspre dimineaþã. Gospodarii care au omenitmai bine ceata de colindãtori sunt rãsplãtiþide aceºtia cu un litru de vin, petrecerileacestea þinând toate cele trei zile aleCrãciunului.

Sãrbãtorile ierniila Bratca

Zodii în cumpãnã, iarna 200928

Urmaredin pagina precedentã

29

Valea Iadului este o entitate geomor-fologicã bine conturatã, alcãtuitã din treisate de tip rãsfirat (Bulz, Munteni, Remeþi),care compun comuna Bulz, judeþul Bihor,cu pãmânt arabil ºi pãºune în jurul caselor,ºi fânaþe în poienele din munþi. Localitãþilecomunei Bulz se aflã situate, în cea maimare parte, pe versanþii Munþilor Bihoruluiºi ai Pãdurii Craiului, despãrþiþi de râul ValeaIadului, a cãrui luncã are o deschidere(lãþime) maximã de 2-300 de metri. O micãparte a satului Bulz (cãtunele Pustã ºiRãstoacã) este aºezatã pe Criºul Repede(circa 3 km). Cu toate cã, geomorfic,cãtunele actualei comune Bulz se prezintãunitar, ideea de apartenenþã a localnicilor laun construct identitar minor conturat derâul Valea Iadului este oarecum strãinãacestora. Aceasta se naºte doar în opoziþiecu vecinãtãþile: în stânga Iadului, apoiCriºului Repede, dincolo de versant, suntloranii, demeºenii, ponoranii ºi brãtcanii.Peste munþi, dincolo de izvoarele Iadului,la vale, toþi sãtenii din zona Beiuºului,inclusiv locuitorii oraºului Beiuº (Binº) suntvidicani. Pe partea dreaptã a Iadului îi gãsimpe ardileni, fie cã sunt din Traniº, LuncaViºagului, Valea Drãganului, Bucea sauNegreni (toate aceste localitãþi aparþinjudeþului Cluj).

Dincolo de apartenenþele de cãtun,localnicii admit totuºi douã constructeidentitare minore: bulzani ºi remeþeni.Locuitorii Vãii Iadului nu se simt la fel, caaparþinând aceluiaºi ceva, deºi locuiesc peaceeaºi vale-matcã, deci nu se denomineazã“iãdani”. Împãrþirea în trei sate a comuneinu a creat definitiv în conºtiinþa localnicilorcelui de-al treilea sat constitutiv (Sãrãcel,mai nou Munteni) un construct identitar desine stãtãtor. Locuitorii satului Munteni sesimt mai degrabã bulzani. Remeþenii se simtoarecum mai la fel ca demeºenii, loranii ºiponoranii, dar evident diferiþi de vidicani ºiardileni. Este posibil, de altfel, sã fi existatmutãri de familii dinspre Damiº ºi Ponoarãspre Remeþi, mai numeroase (“documen-tate” de memoria oralã), pe lângã faptul cãRemeþiul a format, dimpreunã cu Lorãul ºiPonoara, mai multã vreme, o unitate admi-nistrativã distinctã; ardilenii ºi vidicanii nuau venit aici în grup compact, familii, cidoar izolat, câte un membru.

A vorbi despre Valea Iadului ca despreo realitate etnograficã ºi folcloricã subzonalãînchegatã ar fi, aºadar, o eroare. Suficientsã notãm diferenþe majore ca acestea:bulzanii îºi îngroapã morþii în propriaogradã, pe când remeþenii folosesc în acestscop douã cimitire; bulzanii trãgeau mai mult

spre târgurile de pe Criºul Repede (Bratca,Vadu Criºului, Negreni), pe când remeþeniise îndreptau spre Criºul Negru (Beiuº).Abia odatã cu anii 60 ai secolului XX, cândsatele de pe Valea Iadului sunt adunate înaceeaºi unitate administrativã, comuna Bulz,li se induce localnicilor ideea de apartenenþãminorã comunã, aºa cum logica geograficãar fi cerut-o, axatã pe acelaºi fir de apã.Este un aspect asupra cãruia am insistat ºiîn lucrãrile anterioare dedicate zonei(BLAGA 1, BLAGA 2).

În aplicaþie la subiectul de faþã, deºisãrbãtorile de iarnã se prezintã într-un cadruunitar în zona de care ne ocupãm, vomnota, când contextul o va cere, diferenþeledintre cele douã subunitãþi identitare de peValea Iadului, bulzanii ºi remeþenii.

Obiceiurile ºi tradiþiile prilejuite deSãrbãtorile de Iarnã (Crãciunul, Anul Nou,Boboteaza) pe Valea Iadului sunt camsãrace, în contemporaneitate. Altãdatã, caîn întregul Bihor, ele ofereau un spectacolde proporþii, la realizarea cãruia îºi dãdeauconcursul poezia, muzica, dansul, repre-zentãrile plastice, gestica etc., compo-nentele acestui sincretism condiþionându-se ºi influenþându-se reciproc. Colinda,instrumentele muzicale (doba, hidedea,fluierul, cim-poiul, buhaiul etc.), dansurile,mãºtile, travestiurile formau împreunã unansamblu, o unitate inseparabilã, contribuindla realizarea completã a mesajului comuni-cãrii. Sã încercãm o reconstituire - bazatãpe amintirea, lestul de memorie a unorbãtrâni ai locului - a sãrbãtorilor de iarnã,aºa cum se desfãºurau acestea pe ValeaIadului, cu referire precisã la decadele 3,4, 5 ºi 6 ale secolului trecut (INFO 1-5).

Calendarul creºtin ortodox prãznuieºte,la data de 14 noiembrie, figura SfântuluiGrigore Palama, autor al unei importantereforme liturgice, ºi a Apostolului Filip,figurã majorã a culturii ecleziastice; odatãcu acest praznic, începe Postul Crãciu-nului, la mijlocul sãptãmânii numitã Filipiide toamnã. În vremea Filipilor, erau inter-zise activitãþile legate de cusut, de tors saude mãcinat, nu se mãtura prin curte sauprin casã. Tot în sãptãmâna Filipilor detoamnã, se fierbeau vasele în care s-a fãcutmâncare de dulce, pentru a se îndepãrtaurmele de origine animalã, în vedereapregãtirii mâncãrii de post. Era data caremarca ºi începutul ºezãtorilor, unde feteleþeseau, iar bãieþii/feciorii învãþau/repetaucorinzile, care era interzis a fi cântate înafara acestui spaþiu iniþiatic, sub ameninþareacã limba celui care ar îndrãzni sã încalceaceastã regulã sã devinã purulentã.

Aceste ºezãtori erau denominate localhabe, în opoziþie cu clãcile, care se or-ganizau vara, la fân, dar uneori ºi iarna, la“sfarmat cucuruz” ºi “suit sacii în pod”,ori la tors lânã sau cânepã pentru gazdã(INFO 2), având un caracter “mai ob-ºtesc”. Haba, aºadar, începea odatã cuPostul Crãciunului ºi se desfãºura periodiccând începea Postul Paºtelui. Ea se organizalunea, miercurea ºi joia, când fetele ºinevestele tinere se adunau la tors lânã ºicânepã, sau fãceau “cipcî” ori alte cusãturide mânã. În fiecare sat se organizau trei-patru habe, pe care le colindau cete defeciori însoþiþi de hididiº. Dacã aceºtiaîntârziau, fetele le fãceau “farmici”, cu ciu-rul, ori le descântau. Venirea tinerilor eraînsoþitã de “mãscãri”, “ciufuleli” (glume),voie-bunã ºi joc (INFO 4). Pentru a speriafetele, feciorii curãþau o “berbiniþî” de sã-mânþa din interior, îi fãceau ochi, nas ºi gu-rã, fixau o lumânare aprinsã în interior, apoile aºezau la ferestrele caselor unde se þineahaba (INFO 2). Alteori, foloseau mãºti hi-doase, îngrozind mai ales fetele tinere ºi co-piii. Orice habã se termina cu joc “în ºurã”sau “în bãtãturã”, dupã vreme (INFO 3).

Haba ºi claca sunt, deci, denumirialternative, locale, pentru ceea ce, literar,numim ºezãtoare. Ele se desfãºurau pecãtune sau grupuri de vecini. Feteleveneau mai devreme la habã, preocuparealor principalã fiind atragerea feciorului pecare-l plãceau în vederea cãsãtoriei. Laclacã, atmosfera era mai sobrã, prinparticiparea femeilor mãritate, ceea ceconducea la structurarea pe situaþie maritalãa participanþilor (INFO 4).

Dincolo de tradiþia ceremonial-ritualicã,muzica ºi dansul însoþeau munca sau alteobiceiuri din viaþa satului, prilejuite de praz-nice ºi sãrbãtori. Astfel, muzica ºi dansulerau prezente la habã ºi la clacã, dar ºi înzilele de duminicã, cu ocazia Anului Nouetc., în bãtãturã (“di la ºurî”), la crâºmãsau, mai târziu, la cãminul cultural. Alãturide poveºti, la habã ºi la clacã se trãgãna(cu noduri sau din gârt), se horea ºi seîncingea câte-un danþ, în care strigãturilereprezentau sarea ºi piperul manifestãrii.Erau uneori angajaþi “muzicanþ” din sat saudin alte sate. Chiuiturile ºi strigãturileconstituiau partea artistic-afectivã a petre-cerii, care începea dupã-amiaza de duminicãºi þinea pânã se lãsa bine noaptea (INFO4). Dintre instrumentele muzicale tradi-þionale pe Valea Iadului, fluierul ºi triºcaocupau primul loc. Urmau cimpoiul, hide-dea, banda (contrabas) ºi doba. Alteinstrumente - bucinul (buciumul) ºi cornul

- erau folosite doar de ciobani (pãcurari).Dintre danþuri, cel mai vechi, dar ºi primulpierdut, îl reprezintã Roata bãtrâneascã.Îl jucau atât tinerii, cât ºi bãtrânii, care seprindeau într-un cerc, cu mâinile dupãumeri, în bãtãturã. Bãrbaþii jucau pe loc,iar femeile intrau în danþ la anumite semnale(chiuituri sau strigãturi), apoi ieºeau ºiocupau alt loc, pânã dãnþuiau lângã fiecarebãrbat din roatã. Alte dansuri de pe ValeaIadului sunt: Pã ºir, Luncanu, Polca,Mânânþãlu, Strepeþelu, Burzucu, Polca,Sârba zgârlii, Feciorescu (cu excepþiacelui din urmã, care este un joc de bãrbaþi,executat în linie, cu deplasãri spre dreaptaºi spre stânga, cu tropotituri ºi bãtãi petureacul cizmelor, celelalte se danseazãperechi, unele dansuri fiind mai lente, altelemai iuþi; erau însoþite de strigãturi, de bãtutulpe picioare, tropotit ºi de un spontan ºiinventiv joc al mâinilor).

Dincolo de aceste habe, Postul Crãciu-nului decurgea oarecum monoton, pânã înultima sãptãmânã a lui, când lucrurile seprecipitã într-un ritm ameþitor: casele seînnoiesc cu lucruri curate, þesute în sãp-tãmânile anterioare de post, fie ele ºtergare,peretare sau feþe de pernã, se pregãteºtehrana ritualã, cu care vor fi serviþi ºi corin-dãtorii, în mod obligatoriu sarmale ºi colaci.În ultimele decade, pierderea dimensiuniirituale a fenomenului de corindat semanifestã ºi prin abandonarea practicii dea dãrui colaci, consideraþi, în vechime,ofrandã ritualã.

Pe 24 decembrie începeau spectacoleleambulatorii: grupuri de corindãtori se suc-cedau dupã vârstã, întâi copii mici, pânã-n5 ani, însoþiti de un frate mai mare, apoigrupuri pânã la 15 ani, cu texte mai lungi,ºi, în fine, cãtre ceasurile nouã ale serii,apãrea grupul de feciori. În cãtunul Poiana,grupul ambulant conþinea colindãtori detoate vârstele, chiar ºi femei (INFO 2).

Corinda de Crãciun se pornea de lacãtunele mai îndepãrtate, acoperind, din casãîn casã, pe parcursul a douã zile (Noaptea deAjun, dimineaþa ºi seara de Crãciun), o zonãbine definitã. Pe drum, se bãtea duba (doba)ºi se rosteau strigãturi specifice. La intrarea încurþi, melodia de marº, duba ºi strigãturile suntînlocuite de colinda de primire în casã (Sculaþigazde nu durmiþi/Vremea e sã vã treziþi). Încãdouã-trei colinzi, jocul cu femeile din casã, apoieste cerutã cinstea. Dupã cel de-al doilearãzboi mondial, în locul cinstei cu colaci, vin,pãlincã, sau în paralel cu aceasta, s-a introduscinstirea cu bani. Seara de Crãciun se orga-nizeazã joc la Cãminul cultural (în trecut la ogazdã, un localnic mai înstãrit).

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 29

Sãrbãtorile de iarnãpe Valea Iadului

MIRON BLAGA, OCTAVIAN BLAGA

Continuare în pagina urmãtoare

30

În perioada 25 decembrie – 6 ianuarie(Boboteaza), obiceiurile, practicile, ceremoniileºi riturile sunt variate ºi bogate în conþinut întot Bihorul. Dupã corinde, sãrbãtorilecontinuã cu Viflaimul, joc teatral ºi liturgic,având ca temã naºterea lui Isus Hristos ºivenirea Magilor, cu actori ai evenimentului.Capra, joc ritualic, de asemenea cu actori încare se vehiculeazã tematica veche avrãjitoriilor ºi descântecelor, se deschideprintr-o fecioreascã a „moºului”, care foloseºteo strigãturã pentru a deschide ritualul, iarvestitorul acuzã cã i-a fost furatã capra ºirosteºte un descântec contra blestem pentrua salva capra de la moarte. Jocul uziteazã douãinstrumente, fluierul ºi un retevei (botã), cucare se bate ritmic pãmântul. Chiraleisa(corupt de la cântecul bisericesc Kyrie eleison)constã în mici formule cântate de copii,incorporându-se actului liturgic debinecuvântare a caselor ºi încheind ciclulsãrbãtoresc de iarnã.

Dar sã continuãm fotografierea sãrbã-torilor de iarnã pe Valea Iadului în urmã cu maibine de o jumãtate de veac. Pentru prazniculCrãciunului, fiecare familie se pregãteºte înmod special: se taie porcul, se face curãþeniegeneralã, se coc colacii, se primenesc haineleetc. În ajunul marii sãrbãtori se fac ultimelepregãtiri ºi sunt aºteptaþi corindãtorii, ste-larii, irozii etc. Cu corinda mergeau oamenide toate vârstele (INFO 3), fie doar feciori(INFO 4), cu Steaua umblau copiii, Irozii erauapanajul adolescenþilor ºi feciorilor, pentru caViclaimul ºi Turca (Capra) sã aducã în prim-plan imaginea teatralã prin excelenþã. Dupã aldoilea rãzboi mondial, Irozii, Viclaimul(Vifleimul) ºi Turca (Capra) au dispãrut, astãzidoar câþiva bãtrâni mai amintindu-ºi de acesteobiceiuri. Parte, totuºi, din elementele lor aufost preluate de corindãtori, care utilizeazã ºimãºti, ºi instrumente muzicale, prezentând ºicâteva scene cu valoare simbolicã amintindmoartea ºi învierea naturii. Stelarii, la rândullor, au preluat scene mai ales din Viclaim, darºi din alte forme de corindat (ILIN).

Dupã informaþiile lui Ioan Toda (Primaru’Bãtrân; INFO 1), în 1970, cu Turca sau Capra(el ne spunea: “cei din Bulz zâc Turcî, noi -remeþenii, n.n. - îi zîcem Caprî”) umbla un grupde feciori neînsuraþi, mai petrecãreþi, ºi un“birãu” sau “grãitor”, care era conducãtorul.Turca apãrea sub forma unei mãºti cu caractercompozit, foarte viu împodobitã, cu cap delemn acoperit cu blanã de oaie sau de altãnaturã, cu coarne de vitã sau de berbec, decare atârnau prime (panglici) ºi clopoþei, având“maxilarul inferior” mobil (“clãmpãne dupã

dubã”). Aceastã mascã avea câteva carac-teristici de reprezentare a caprei, dar, la fel debine, ar fi putut sã semnifice orice. Corpul turciiera acoperit cu o pânzã roºie, sau un fel debituºî, realizatã din tot soiul de petice, lungãºi largã, de care erau agãþate fâºii de hârtiecreponatã colorate (descrierea vestimentaþieio face informatorul nostru Margareta Blaga,INFO 4). Turca era un personaj cu rol mut,muþenie compensatã însã prin dans ºipantomimã, deosebit de expresive, cât ºi prinsituaþiile conflictuale în care era pusã (cucorindãtorii ºi cu spectatorii), în timpuldeplasãrii “de la o casã la alta”, ea ciondã-nindu-se (certându-se, uneori cu manifestãripretins violente) cu “colegii”, speriind copiii,ciupind fetele etc.

Alte “personaje” erau “birãul” (grãitorul),“casierul”, “caii”, “crâj-marul”, “jindarii”,“dobaºii”, “hididiºii”, corindãtorii (cei carecântau) etc. Aceste personaje aveau sarciniprecise: “birãul” era conducãtorul cetei, rosteaoraþiile, primea darurile; “casierul” încasa banii,“crâj-marul” aduna bãutura, “caii” cãraucolacii, “jindarii” pãzeau turca ºi asigurauordinea etc.

În timpul deplasãrii alaiului, capra era“împuºcatã”, cãdea la pãmânt, era descântatã,i se cânta ca la mort, “învia” ºi pornea din noula drum, clãmpãnind din “maxilarul inferior”,zornãindu-ºi clopoþeii ºi dansând. În tot acestinterval al deplasãrii, se cântau cântece depetrecere ºi veselie, cu accente licenþioase(INFO 3).

Înainte de a intra în casã, turca fãcea“inspecþia” gospodãriei, apoi, dupã intrare, seaºeza în mijlocul odãii, clãmpãnind ritmic, învreme ce ceata de corindãtori interpreta câtevacorinde. Urma dansul turcii, apoi oraþia demulþumire pentru daruri, în special pentrucolaci ºi bãuturã, dar ºi pentru bani, uneori deun umor sãnãtos ºi molipsitor, creator de bunãdispoziþie, de veselie generalã.

Dupã aceste secvenþe, urmeazã dansul cufetele sau femeile din casã ºi, în fine, invitaþiala “nunta turcii”, care va avea loc în primeletrei zile ale Anului Nou la “crâjma lu’ (numele)”sau “la casa lu’ (numele)”. Aici, sãrbãtoarease repetã: corinde, oraþii, dansul turcii, moarteaturcii, dezbrãcarea mãºtii, petrecerea propriu-zisã de Anul Nou (INFO 2, 3, 4).

Viclaimul era tot un corind-spectacol, cucaracter mai mult religios. Ceata de corindãtoriera compusã din “grãitor”, cei trei crai de laRãsãrit, pruncul Iisus, Iosif, Maria, muzicanþi,Îngerul Vestitor, pãstori, “casier” etc. Cei treierau îmbrãcaþi mai nialcoº, mai strãlucitor, înalb - Îngerul, iar ceilalþi purtau costume

populare peste care se încingeau prime tri-colore. Din recuzitã nu lipsea “grajdul” înminiaturã al Naºterii Domnului (INFO 4). Cascene ºi conþinut, Viclaimul seamãnã mult cuSteaua. Irozii seamãnã de asemenea cuSteaua, doar cã feciorii-corindãtori suntînsoþiþi ºi de muzicanþi, dupã cântece ºi corinziei luând fetele din casele corindate la joc. CuSteaua umblã mai mult ºcolarii, “sceneta”având în centrul tematicii sale religioasedrumul magilor în cãutarea Noului Nãscut, allui Mesia.

Tot Primaru’ Bãtrân (INFO 1), ne-a oferit,în 1974, câteva informaþii ºi despre cel maiimportant obicei de Anul Nou - Verjelul(Vergelul), specific altãdatã localitãþilor de pecursul superior al Criºului Repede. El eraorganizat de feciori, care-ºi alegeau “birãul” -conducãtorul grupului. Acesta alegea, larândul sãu, locul unde se va desfãºuraceremonia ºi invita, la Verjel, fetele de mãritatdin sat. Ca elemente de recuzitã se foloseauverjele de la rãzboiul de þesut, o postavã, douãtaljere ºi un lipideu de cânepã (cearºaf).

Actanþii Verjelului aduc în seara de ajuna Anului Nou câte un inel, cu un semn distinct;fetele se îngrijesc de mâncare, iar feciorii aducbãutura ºi angajeazã muzicanþii. Desfãºurareaobiceiului cuprinde o scurtã petrecere gene-ralã, o parte ceremonialã, în care se aleg pere-chile, ºi petrecerea perechilor. Spectacolulpropriu-zis îl reprezintã alegerea perechilor:“birãul”, acoperit cu lipideu (o pãturã), puneinelele în taljere sub postavã, le amestecã cuajutorul verjelelor, în vreme ce se cântã uncântec specific, legat de ceremonial, apoi lescoate - din taljere -, fãrã sã le aleagã, pe rând,câte unul, formând perechile. De obicei, însã,“birãul” potriveºte el însuºi perechile, dupãdorinþele participanþilor. Perechile astfelformate vor petrece toatã noaptea de AnulNou împreunã. În prima zi a Anului Nou, relaþiaconvenþionalã de naturã ritual-ceremonialã aperechilor înceteazã. Totuºi, unele dintreaceste perechi se vor cãsãtori în perioada urmã-toare a câjlejilor.

Prognoze meteorologice se puteau faceceva mai târziu, de Stretenie (2 februarie),când, dacã este pod de gheaþã peste criº(Iadul), atunci primãvara e aproape; dacã nu,atunci va fi încã multã vreme frig, viscol ºi ger.De asemenea, dacã picurã stre-ºinile, se spunecã vremea de peste an nu va fi prea bunã, iardacã este senin ºi nu plouã sau ninge, atuncianul va fi frumos ºi bogat (INFO 3).

Numai senin nu prea mai este, însã, pestesatele de pe Valea Iadului, în vremurile în carese tipãreºte aceastã (nouã) mãruntã con-

Sãrbãtorile de iarnãpe Valea Iadului

Zodii în cumpãnã, iarna 200930

tribuþie la cunoaºterea þãranilor de pe ValeaIadului. Astãzi, când satul românesc, implicitºi satele de pe Valea Iadului, se aflã într-o tran-ziþie profundã, nostalgia dupã realitãþiletradiþiilor ºi obiceiurilor din perioada inter-belicã nu sunt productive. Între timp, ºi-a fãcutapariþia o seamã de concepte care servesc rea-lizarea unui nou model cultural, acela de aperfecþiona prin multiple mijloace realitatea încare omul de la sat trãieºte, o societate þãrã-neascã bazatã, în bunã parte, pe legi nescrise,pe cutume ºi obiceiuri venind în contradicþiecu o societate ruralã modernã. Deci, în con-diþiile de azi ale satului românesc, nu se maipoate vorbi de armonii stabilizatoare, carac-teristice pentru cultura de tip ceremonial-ritualã tradiþionalã care avea la bazã o lumeomogenã, cu idealuri total deosebite de celece astãzi cãlãuzesc lumea din ce în ce maifragmentatã a ruralului românesc. În acestmicro-univers rural trãiesc din ce în ce maipuþini indivizi în comportamentul cãrora serecunoaºte elementul tradiþional al culturiipopulare, cu implicaþiile ei în viaþa cotidianã.Având în faþã imaginea structurii eterogene apopulaþiei de la sat ºi continua depopulare alui, este greu sã mai credem cã folclorul, culturatradiþionalã s-ar afla într-o stare care sã-ipermitã sã mai fie funcþionalã, ca mod deexistenþã. Ceva s-a schimbat, ºi e greu de spusdacã în bine, iar acest ceva este tocmai men-talitatea þãranului care, supus unor multipleinfluenþe, s-a transformat ºi nu mai concepe,nu mai poate sã trãiascã dupã canoaneleimpuse de tradiþia ritualizatã ºi folcloricã,specificã înaintaºilor. Urmare, cultura tradi-þionalã proprie ruralului românesc a intrat într-o perioadã de degringoladã. Sub presiuneaînnoirilor structurilor ºtiinþifice, industriale ºiinformaþionale, cultura tradiþionalã þãrãneascãomogenã este treptat înlocuitã, la început cusurogate, apoi cu cea venitã din zona ur-banului, care rãspunde, probabil, mai bineaºteptãrilor pragmatice ale celor care adoptãnoile valori, din interese încã nu foarte clarprecizate. În consecinþã, resturile de culturãpopularã tradiþionalã nu mai au influenþaeducaþionalã pe care o avea în perioada ante-rioarã celui de-al doilea rãzboi mondial. De laceremonial, de la fapt de viaþã sau norme decomportare, obiceiurile se îndreaptã sprespectacol, spre producþia de scenã, devenindinutile în funcþionalitatea ruralului contempo-ran. Iar “nostalgicii”, þãranii purtãtori ai unorobiceiuri ceremoniale care sã cãlãuzeascãviaþa, sunt prea puþini ºi prea în vârstã pentrua mai putea revigora singuri unele elementetradiþionale ale culturii populare autentice.

INFO 1 IOAN TODA, 81 de ani, Remeþi, 1970(-1974)INFO 2 FLOARE PIÞ, 88 de ani, Remeþi, (2005-)2008INFO 3 TEODOR PIÞ, 90 de ani, Remeþi, (2005-)2008INFO 4 MARGARETA BLAGA, 79 de ani, Remeþi, (2005-)2009INFO 5 VIORICA MÂNDRILA, 49 de ani, Bulz, 2005BLAGA 1 Miron Blaga, Octavian Blaga: VALEA IADULUI:LOCURI, OAMENI, FAPTE, TRADIÞII. Oradea: AdSumus&Abaddaba, 2005BLAGA 2 Miron Blaga, Octavian Blaga: DE-Aª TRÃI CA PIATRA-N MUNTE. FOLCLOR LITERAR DE PE VALEA

IADULUI, Oradea: AdSumus&Abaddaba, 2006

Urmare din pagina precedentã

31

[Pe cel ºes cu flori frumoase]Corinda oiiPe cel ºes cu flori frumoaseGrea turmã de oi se-ntoarse.Dar la turmã cine-ºi umblã?Umblã Domnul DumnezeuCu topoare-ncolþurateªi cu fluieri-nverigate,Tot cântând ºi fluierând,Toatã turma înturnând -Numa-o mialã-ntârzia.

- Dar tu mialã ce-ntârzii,Cã te-oi prinde ºi te-oi vinde!- Nu mã prinde, nu mã vinde!Când a fi cãtã Crãciun,Te-oi cinsti c-un suman bun,Când a fi cãtã Sângeorz,Te-oi cinsti cu-n miel frumos,Când a fi cãtã Ispas,Te-oi cinsti cu-n boþ de caº,Când a fi cãtã Rusalii,Te-oi cinsti c-o lânã mare.

[Noi, acum, ortacilor]Corinda darurilorNoi, acum, ortacilor,ªi voi, bunii diecilor,Lãudaþi ºi cântaþi ºi vã bucuraþi!Cã gazda-n lad-o cotaªi la toþi colaci ne-o da!Colacul, iatã,-l aduce,Fãr-un cârnaþ nu ne-om duce,ªi-un colboz, cât de gros,Sã-l trãgem pe gârt în jos,ªi-o litãrã de pãlincã,ªi-altã n-om cere nimicã!Noi om bea cu cine-om vrea,Tot cu gazd-alãturea,ªi ne-om face voie bunã,Tot cu gazda împreunã!

[Staþi, feciori, staþi ºi ascultaþi]Oraþia grãitorului la colindãAlduitul colaculuiStaþi, feciori, staþi ºi-ascultaþi,Cã de când noi colindãm,Gazda cu drag ne-a aºteptat.Dar de când noi colindãm?De-o lunã ºi-o sãptãmânã,Mai vârtos astã ziuã bunã.Jupâneasa gazdã auzindu-ne,Cu cârnaþi ºi dulce aºteptându-ne,Cu mesele întinse,Cu luminile aprinse,C-un colac de grâu mândru, frumos,Ca din pieliþa lui Hristos.Dar nouã nu ne pare cã-i colacul de grâu,Ci ne pare cã-i stogul cu totul!Adevãr adevãrat,Stogul cu totul nu-i,Cã de-ar fi cu totul,Cu paiele împãia-ne-am,Cu vânturiºca capul sparge-ne-am,Între feciorii lui CrãciunIzbândã n-ar mai fi.Dar jupâneasa gazdã bine s-a purtat –S-a sculat în zori,S-a dus pe la chiotori,S-a scãrpãnat pe la subsuoriªi-a prins la plug doisprezece boi-boureiLa coarne arginþei,În pãr spicãþei,În picioare potcoviþei.Jupâneasa gazdã din bici a plesnit,Boii a arãditÎn câmpul lung,În câmpul larg,În câmpul Ierusalimului,ªi-a brãzdat brazdã neagrãªi-a semãnat grâu roºu,Dumnezeu mai mândru ºi mai frumos

l-a dat:În pai ca trestia,În bob ca mazãrea.Dãdu Dumnezeu un vânt –Unul dincolo, altul dincoace,

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 31

Prinde grâul a se coace.Jupâneasa gazdã, de-atâta bucurie,Ce se ºtie face?Se ia pe-o cale, pe-o cãrare,Pânã la un târg mare,Culege douãsprezece fete fecioriteªi doisprezece fecioreiDe corniþei legãþeiªi se duce cu ei la holdãªi apucã a tãiaDe la mãnunchi la snopi,De la snopi la cruceªi de la cruce la stog.De la stog îl duce la o faþã de arie,Sãruta-i-am gura cui l-are!ªi dacã-l vede la o faþã de arieSe duce dupã douã lemne hodolemne,Cu unul mânânþãla,Cu celãlalt mai vârtos da.Apoi jupâneasa gazdã-l arunca în vânt,Dumnezeu mai mândru ºi mai frumos

îl da jos,Ca sã-l mãnânce gazda sãnãtos.Înaltul stogului ca înaltul cerului,Grosul stogului ca grosul pãmântuluiªi-o cantã de vin -De-ar fi zece, toate ar trece!Amin, amin de naºterea lui Hristos,Sfântul praznic sã vã fieDe folos ºi bucurie!

[Þuraleisa, roadã-n grâu]Þuraleisa, leisa!Þuraleisa, roadã-n grâu,Spicul cât oticãul,Bobul cât alunaªi casã mai bogatã – niciuna!Þuraleisa, leisa!Þuraleisa, spic de secarã,Pân’ la subþioarã,Galben ca de cearã!Þuraleisa, leisa!Câþi tãciuni în vatrãAtâtea marhe-n ogradã,

Vaci cu viþeiªi scroafe cu purcei!Þuraleisa, leisa!Rod în meri,Rod în peri,Bunãtãþi pe masã,Voie bunã-n casã!Þuraleisa, leisa!

[S-aveþi numai sãnãtate]Þuraleisa, leisa!S-aveþi numai sãnãtate,În ogradã – vaci cu lapte,De ºerpiªi de alte lighioane spurcateSã n-aveþi parte,Nici de oale unse,Nici de fete tunse!Câte paie pe ºurã,Atâtea gãini în bãtãturãªi câtã cenuºã-n vatrã,Atâþia boi în poiatã!ªi grâu de primãvarãÎn pod ºi-n cãmarã,ªi fârcituri pe-afarã,Câte stele pe cer înstelarã!ªi-n pomi roade bogate,Þuraleisa cu bucurieªi sãnãtate!

Pe cel ses cu florifrumoase

Inf. MIHAI BRADEA, 42 de ani,Remeþi, 1970

Inf. TEODOR TAMAª,57 de ani, Bulz, 1977

Inf. MIHAI BRADEA, 42 de ani,Remeþi, 1970

Inf. OANA TODA, 64 de ani,Remeþi, 1970

arie, subst.: teren, suprafaþãchiotoare, subst.: stâlp,

colþ al acoperiºuluigârt, subst.: gâthodo-, sufix pentru a exprima

dimensiuni colosalelitãrã, subst.: litrumarhã, subst.: animale marimânânþãla, vb.: aici, a ameninþamialã, subst.: mioarãoticãu, subst.: unitate de mãsurã

de 5 kgstog, subst.: grãmadã de grâu(mai) vârtos, adv.: mai ales

Inf. TEODOR TODA, 60 de ani, Remeþi, 1974

Glosar

Folclor literar de pe Valea Iadului, cules între anii 1970 - 1977 de MIRON BLAGA

,

32

Descinzând din þinutul voievodal al...Voievozilor, de care o leagã tot farmeculcopilãriei, ºi purtând cu ea nostalgia ori-zonturilor de câmpie, îndepãrtate ºiînceþoºate, Antonela Ferche-Buþiu (n.23octombrie,1980, Marghita) preia cânteculsubzonei Barcãului, uºor trãgãnat, cuaccente de cer înstelat ºi parfum de iarbãtânãrã tãvãlitã-n rouã, ironic sau nostalgic,avântat ºi dionisiac sau cumpãnit ºi profundancorat în viaþa cotidianã, totdeaunaînvãluit într-o aurã imponderabilã de dorsau de aspiraþie spre împlinire în contextultriumfului marilor valori de adevãr, bine ºifrumos. Indiferent, aºadar, cã avem de-aface cu cântece de dor ºi dragoste, de joc,satirice sau aproape doinite, melosul cultivatde Antonela Ferche-Buþiu are o anumedulceaþã, o anume vibraþie (freamãtulsalcâmilor în floare!), care-l parti-cularizeazã, îl individualizeazã, fãcându-l sãreverbereze adânc în sufletul ascultãtorului.Este aici o dovadã în plus cã AntonelaFerche-Buþiu posedã atât ºtiinþa interpretãriicât ºi a jocului scenic, cã are doza de talentºi de naturaleþe, de fireºtenie, care conducspre inima ºi trãirea consumatorului demuzicã popularã, încât ai impresia cã eadescântã ºi încântã auditoriul, îl vrãjeºteºi-l purificã, totodatã. Reascutând melodiica Mi-aº petrece ºi-aº cânta, Câtingan pãdrumu lin, Mãrit-am-aº, mãrita, Mãrsãisara pe uliþã, dar ºi Cine-a zâs întâi horile,Pãdure, dragã, pãdure, Gatã-te, mireasã,bine, Te mai du, dorule-o datã etc., etc. ainu numai revelaþia unor linii melodice binearmonizate, sau perspectiva unor momenteaparte din viaþa de zi cu zi a lumii satului, cide trãirea efectivã, plenarã, cu toatã fiinþaa folclorului infuzat în melodie ºi învers.Contopire în melodie ºi în vers, deci,ºi înalt rafinament artistic - aici pare s-ogãsim pe Antonela Ferche-Buþiu, ºi nu maipuþin, poate, în costumul popular bine alesºi asortat ºi în graiul impregnat de fonetismeºi regionalisme specific subzonei Barcãului(d’iot’e = a deochia; triim= trãim;iosag=animale; n’elcoºag=fudulie; cât’ion-gan= încet, fãrã grabã; ºohan= niciodatã;d’i= de; mânânþãl=mãrunt, mãrunþel; gozu=murdãrie; bet’ejit= îmbolnãvit; mã mn’ir =mã mir, ieguþî = sticluþã etc., etc.)

Graþie talentului ei excepþional, ascen-siunea Antonelei Ferche-Buþiu a fost extremde rapidã: în 1997 ea reuºeºte sã obþinãpremiul I la Tulcea (“Peºtiºorul de aur”),premiul II la Cicãrlãu (“Alinã-te , dor,alinã”), în 1998 i se decerneazã premiul I la“Tinere talente”, premiul III la “Mândru-icântecu-n Bihor” ºi premiul pentru auten-

ticitate(extrem de important!) la Caransebeº(“Luþã Ioviþã”) pentru ca, în 1999, sã sedetaºeze net la “Mândru-i cântecu-nBihor”(premiul I), iar în 2000, sã fie laureatãa Concursului Naþional “Moºtenitorii”,patronat de TVR, care-i va marca definitivcariera, deschizându-i porþile tuturor tele-viziunilor, festivalurilor ºi spectacolelor deanvergurã. Tot în aceastã perioadã, înre-gistreazã mai multe CD-uri ºi casete, îm-preunã cu grupul vocal “Lioara” (“Venit-am sã vã horim”, 1997) sau alþi colegi “Vincolindãtorii”,1998; “Moºtenitorii bihoreni”,

vol.I, 2 piese individuale, 2001, ºi vol.II,tot 2 piese individuale, 2003), precum ºidouã albume individuale (CD) – “Io-s fatãde pe Barcãu” (1997) 18 piese ºi “Mi-aºpetrece ºi aº cânta”( 2007, 16 piese). Esteinvitatã în emisiuni ale Mãrioarei Murãrescu,Elise Stan, Florentina Satmari, EugeniaFlorea, la TVR, Naþional, Favorit, Radio-difuziune, dar ºi posturi locale din Oradea,Timiºoara, Cluj, etc., etc. ºi colaboreazãcu ansambluri ºi orchestre folclorice deprestigiu: Orchestra Radiodifuziunii române,“Mãrþiºorul”, “Românaºul”, “Mioriþa”,“Doina”, “Dor transilvan”, “Avram Iancu”din Cluj-Napoca, “Maria Tãnase” ºi “Dorcãlãtor” din Craiova, “Doina Arge-ºului”(Piteºti), “Porolissum” ºi “Columna”(Zalãu), “Silvana” (Deva), “Doina Criºului”(Brad), “Rapsozii Botoºanilor” (Botoºani),“Dor românesc” (Bistriþa), “Jidvei-Ro-mânia”, “Crai Nou” (Alba-Iulia), “Cindrelul- Junii Sibiului” (Sibiu), “Virtuozii Bana-tului” (Timiºoara), “Transilvania” (BaiaMare), “Busuiocul” (Bacãu), “Ciocârlia” darºi “Criºana”, “Rapsodia bihoreanã” (Ora-dea) etc.

A cântat, alãturi de nume celebre, înconcertele festivalurilor “Cântã, cântã, gurãscumpã” (Beiuº), “Strugurele de aur”

(Jidvei), “Ion Drãgoi” (Bacãu), la ani-versarea a 50 de ani a Ansamblului FolcloricNaþional “Transilvania” (Baia Mare),laconcertele extraordinare ale Tezaurului Fol-cloric “Moºtenitorii” (Oradea ºi Arad) saude Paºti (Bucureºti), la “Cerbul de Aur”(2008) etc., fiind onoratã “sã lucreze” lapupitrul dirijoral cu maestrul Nicolae Bot-gros, o adevãratã provocare pentru talentuloricãrui artist liric.

Absolventã a ªcolii de Arte “FranciscHubic” (clasa Marcu Leþ), dublu licenþiatãa Universitãþii din Oradea, actualmentemasterand , educatoare ºi profesor de canto

la ºcoala unde a ucenicit într-ale muziciipopulare, Antonela Ferche-Buþiu ºi-a fãcuto adevãratã profesie de credinþã din cul-tivarea autenticitãþii folclorice, din respectul,dragostea ºi preþuirea pentru valori, dinlupta împotriva facilitãþii ºi degradãriicântecului popular ºi a folclorului din Bihor:“În evoluþia mea ca interpretã, am urmãritpãstrarea autenticitãþii cântecelor pe carele-am cules ºi le-am interpretat, convinsãfiind cã pot transmite, celor ce mã acultã,o gamã bogatã de trãiri, pe care cântecelepopulare le pot exprima. Nu pot sã spun cãam avut un singur model, materializat într-un reprezentant. Noi, ca zonã, am fost bine-cuvântaþi cu multe nume sonore, de la caretinerii interpreþi au putut, dacã au dorit, sãia exempu, aºa cã ºi eu, la rândul meu, amurmat sfaturile ºi îndemnurile marilor inter-prete. Dacã ar fi sã pronunþ nume, atunciapropiate sufletului meu ar fi Maria Sidea,Florica Zaha,Florica Ungur, ºi nu în ultimulrând,Maria Haiduc, pentru care am unrespect deosebit, formându-se între noi oafinitate deosebitã de-a lungul timpului”...“Am preluat clasa de canto muzicã popu-larã a ªcolii de Arte “Francisc Hubic”, pelângã care activeazã ºi grupul vocal “Lioa-ra”, conºtientã de responsabilitatea acestuiact, ºi mã voi strãdui sã insuflu tinerilordragostea pentru folclorul autentic, de cali-tate, dragoste pentru costmul popularveritabil, încercând sã arat semenilor cãfolclorul este “fântâna tinereþii fãrã bãtrâneþea acestui popor”, voi încerca, de asemeni,sã aleg grâul de neghinã, sã elimin folclorulalterat, comercial din preocupãrilor noaste,dovedind dacã se mai poate, cã satul ro-mânesc continuã sã fie un pãstrãtor ºi unregenerator al creaþiei populare, al melosuluiromânesc”. Este un crez ºi sunt nãzuinþepe care talentul excepþional care este Anto-nela Ferche- Buþiu îl împãrtãºeºte, din 2003,cu muzicianul Liviu Buþiu, concert-maestrual Orchestrei “Criºana”, dirijor al Orchestrei“Rapsodia Bihoreanã”, profesor de vioarãla ªcoala de Arte “Francisc Hubic” ºi ceeace este mai important, unul dintre cele maireprezentative nume de instrumentist biho-rean, cu preocupãri asidue de culegere ºipromovare ale cântecului popular.

P.S. Constatãm cu tristeþe cã mare parte ainterpreþilor noºtri de muzicã popularã, unii chiarcu studii superioare, nu au cunoºtinþe minime înceea ce priveºte dialectele muzicale, sau zonele etno-muzicale,care, în general, pentru maitinerii sau maibãtrâiorii nostri “teoreticieni”, se suprapun,teritorial, judeþelor. Nimic mai fals. Dacã pe acolo,pe unde se ºcolesc, s-ar ºti câte ceva despre BelaBartok (ca sã nu mai vorbim de Constantin Brãiloiu,TiberiuAlexandru, Emilia Comiºel, Traian Mârzaetc.), bravii noºtri campioni ai semidoctismului arfi aflat, mãcar, cã în Transilvania, Banat, Criºana,Maramureº ºi “pãrþile ungurene” marelecompozitor, muzician ºi muzicolog a identificat 5dialecte muzicale: Bihor, Hunedoara-Alba, Banat(inclusiv Arad ºi Severin), Câmpie (inclusivMureºul, Someºul, partea esticã a judeþului Turdade altadatã, Clujul ºi partea sudica judeþului Satu-Mare) ºi Maramureº.

În ceea ce priveºte dialectul muzical Bihor,acesta,teritorial, acoperã aproape integral graiulcriºan, adicã: judeþul Bihor, parte din Sãlaj, Satu-Mare, Alba, jumãtatea de vest a judeþului Cluj,nordul judeþului Arad ºi nordul judeþului Hunedoara.

Meritã, însã, sã ne batem capul cu toþiimpostorii!?

Antonela Ferche-Butiu:naturalete si rafinament artistic

În ultimii ani ai mileniului trecut ºi-a fãcut apariþia, în peisajul cântecului populardin Bihor, un grup destul de unitar – ca vârstã ºi ca stil interpretativ – provenit de laªcoala de Arte” Francisc Hubic”, clasele regretatului Marcu Leþ, dar ºi de la Facultateade Muzicã a Universitãii din Oradea, care ºi-a gãsit împlinirea, consacrarea, în primuldeceniu al anilor 2000.Capi de serie, portdrapele ale acestei generaþii sunt, indiscutabil,Antonela Ferche-Buþiu, Corina Lele-Ionescu, Otilia Haragoº-Seghedi, Anamaria Gal,Ciprian Zopota, Ionel Ban, dar aici se încadreazã- cu toate „drepturile” ºi, mai ales,„datoriile”- ºi alþi tineri în plinã recunoaºtere sau afirmare: Ioana Urs, Romina Nemeº,Simona Costin, Mihaela ºi Sergilia Popa, Roxana Ilisie, Bianca Ianc, Mircea Tuº,Ciprian Mocan, Aurel Ionoi, Mihaela Dragoº etc., etc., unii dintre ei valori certe ale atâtde coloratei ºi „polifonicei” lumi a artiºtilor ºi interpreþilor de muzicã popularã.

Ceea ce trebuie remarcat, în primul rând, la aceastã generaþie, este grija pentrucultivarea ºi rafinarea vocii ºi dobândirea unui stil interpretativ propriu, pentruautenticitatea portului din zona de baºtinã, precum ºi apetitul pentru spectacular ºispectaculos, pentru „comercial”, cel mai adesea în defavoarea autenticitãþii ºi firescului.Performanþele vocale, artistice, sunt uneori mai mult decât notabile, însã are de suferitautenticitatea. Altfel spus: dacã „generaþia Floricilor” cultiva cântecul de la mamalui,naturaleþea, implicarea afectivã, tânãra generaþie de azi cultivã „artisticul”;„generaþia Floricilor” culegea ºi prezenta folclor, tânãra generaþie interpreteazã melodiifolclorice; „generaþia Floricilor” reprezenta sublimul Doinei,generaþia tânãrã înmã-nuncheazã superbia dar ºi superficialitatea cânteculuzi de joc etc. Desigur, mãcarparþial, adevãrul poate arãta ºi altfel...

Zodii în cumpãnã, iarna 200932

LUCIAN STEIA

,, ,

33

Un interpret cu dulceaþa plaiului ºi cufreamãtul frunzei din codru în glas, cuprospeþimea ierbii de-un verde intens în versse recomandã, prin repertoriul sãu, LeontinCiucur, descoperit pe la începutul anilor 80ai veacului trecut la “Mândru-i cîntecu-nBihor” ºi promovat, apoi, de Radio ºiteleviziuni, în festivaluri ºi concerte – locale,naþionale ºi internaþionale – fãrã ostentaþie,dar cu consecvenþã ºi fermitate, care i-aucreat o aureolã inconfundabilã în peisajulbihorean.

Cântecele lui - fie doine, fie cântecepropriu-zise sau cântece de joc – respirã obunã cumpãnire între un soi ciudat demelancolie sau nostalgie ºi o exuberanþãcontrolatã, ele venind de undeva din adâncºi de departe, dintr-o stranie convieþuire acerului cu pãmântul, a grãdinilor para-disiace cu infernul din noi ºi de alãturi denoi, a ariditãþii pietrei de pe munte cu firavulfir de iarbã sau floarea-de-colþ care seîncãpãþâneazã sã supravieþuiascã ºi sãtriumfe. Triumful vieþii – acesta este mesajulcântecelor lui Leontin Ciucur, dar al uneivieþi trãite cumpãtat, fãrã excese ºi fãrãdrame profunde, fie cã este vorba despredragoste, despre plãceri sau veselie,despredurere sau neîmplinire. Graiul înþelepciunii,o anume miºcare molcomã, uºor nostalgicãtotuºi, o temperanþã a elanurilor s-au insi-nuat, pare-se, nu numai în viersul, ci ºi însufletul interpretului, care vrãjeºte aerul ºifarmecã ascultãtorul prin tonalitãþile ºiplinãtatea liniei melodice. În Leontin Ciucurcând, cântã vezi, feciorul sau bãrbatul dinsat în drum spre muncã, spre casã sau birt,spre bisericã sau horã, cãlare sau stând latacla, dar mereu proiectat pe coamele saucãrãrile dealurilor ºi munþilor Damiºului, cucare intrã, parcã, în dialog ºi rezonanþã.

Indiscutabil, de la Dumitru Soponîncoace, Bihorul n-a cunoscut un doinitormai bun ºi mai autentic decât LeontinCiucur, a cãrui voce se muleazã perfect petextul popular, dându-i consistenþã ºiculoare, fapt uºor de remarcat ºi în cântecele

propriu-zise, care au, ºi ele, mai multãnevoie de vibraþie lãuntricã decât de artificiimelodice. Fredonând sau rememorând, laceas de cântec sau de bucurie lãuntricã, deîmpãrtãºanie cu corurile de îngeri, melo-diile: Bun gând ai gândit, maicuþã, Pânã-i lume ºi pãmânt, Mã dusãi în deal laplug, Tãt aºe mã bate-un gând, Petreceomu pân lume, Satul meu cel cumândra, Strânsu-mi-am mândrelemele, La birtuþu cel din vale, Vai demine, ce mã fac, Mãrg cu mândra pãcãrare, Câte fete-s cu cojoc, Mã duc sã-mi petrec la nuntã, Place-mi mii sã jocaci, Ce stai, mândrã, supãratã etc., etc.

– oare nu simþim cã ne-am întors în timp,cãsuntem pe o prispã de unde contemplãmcerul ºi convorbim cu tãriile sau într-opoianã, într-un luminiº de codru undefreamãtul frunzelor ºi ciripitul pãsãrilor seîntrec în graiul spiritului cu astrele cereºti,a cãror muzicã ne înluminã ºi ne înalþã?

Ne vine greu sã credem cã viersul luiLeontin Ciucur ar putea fi altãceva decâtspirit nãscut din muzica sferelor ºi dincuvânt divin. Fiindcã el este de la rãdãcinafiinþei ºi a muntelui, de la însãºi rãdãcinafacerii lumii ºi sunetului ºi este timbrulinconfundabil pe care - din valea CriºuluiRepede ºi de pe culmile demeºene ale mun-

þilor Piatra Craiului – o mânã de oameninepereche, care s-au retras din faþavitregiilor sorþii, îl poarta pentru a se definiºi a defini lumea. De acolo, din Damiºulnatal, Leontin Ciucur n-a venit numai cuharul ºi darul cântecului, ci cu identitateaunui neam care a pãstrat la loc de cinste ºicinstire taina fiinþei ºi bucuria comunicãriicu divinitatea.

De aceea, ne regãsim în cântecele lui,de aceea, fremãtãm la versurile acestorcântece, de aceea, ne întoarcem în timp ºipe hotarele de nemargini ale satului, fãcândschimb de taine cu strãmoºii ºi pãrinþii.De aceea, cu cântecele lui Leontin Ciucursuntem acasã, înveºnicind acaselesufletului românesc.

*Leontin Ciucur s-a nãscut la 1 mai 1961,

în Damiº, comuna Bratca, într-o familie deþãrani harnici, profund ancoraþi în viaþa ºitradiþiile lor de pe munte. ªi-a începutstudiile în localitatea natalã, le-a continuatla Oradea (Liceul nr. 2), unde ºi-a luat ºilicenþa în Management (Universitate) ºi, maitârziu, în Muzicã.

Este angajatul Ansamblului folcloric“Criºana” din 1990, iar din 2004 conduceºi destinele acestuia, în calitate de directorartistic. A bãtut mai toatã Europa, Africa deNord ºi parte din Asia cu acest ansamblu,cãruia îi datoreazã succesul ca artist ºi cãruiai-a dedicat imens din timpul sãu, conºtientde valoarea ºi de disponibilitãþile sale ºi alecolegilor sãi. Este invitat la toate marileevenimente folclorice ºi la toate televiziunile,fiind, printre atâþia alþii, unul dintrecolaboratorii apropiaþi ai MarioareiMurãrescu.

Om al timpului sãu, dupã 1990, LeontinCiucur s-a încadrat organic economiei depiaþã, firma sa Eurolevicon fiind una nunumai prospetã, ci ºi în plinã dezvoltare. Is-au editat douã albume originale, unul defolclor ºi unul de colinde, fiind prezent încolaborare pe alte trei.

Leontin Ciucursi aura cântecului,

În 1977, la numai 16 ani, obþine diploma de onoare ºi titlul de laureat al festivaluluiMândru-i cântecu-n Bihor ºi, în 1981, îºi adjudecã premiul I la acelaºi festival;

În 1981 debuteazã la radio Bucureºti, înregistrãri realizate cu orchestra radio condusãde George Vancu, unele dintre ele fiind preluate de Institutul de Etnologie ºi Dialectologie;

În acelaºi an la festivalul interjudeþean “Floare de pe Bãrãgan” obþine premiul I; Laureat la festivalul “Voci tinere” de la Deva, Hunedoara, cu premiul special al

juriului, laureat al festivalului Cântecele Iancului, Câmpeni - Alba; În anul 1982, participã la a XIII-a ediþie a festivalului “Steaua Litoralului” unde obþine

premiul I. În anul 1983 participã la festivalul “Maria Lãtãreþu” de la Târgu- Jiu, ediþia a III-a, unde

obþine o menþiune; În anul 1985 participã, alãturi de ansamblul “Nuntaºii Bihorului”, la un turneu pe Valea

Aostei din Italia ºi în Portugalia; În anul 1990 participã alãturi de ansamblul “Bihorul”, la un festival internaþional de

folclor la Isle of Man (Anglia); Este laureat cu premiul I al Topului tinerilor interpreþi de muzicã popularã, alãturi de

Nineta Popa, top realizat la Radiodifuziunea Romana de Angela Marinescu; A participat de-a lungul anilor la numeroase schimburi culturale în Ungaria ºi la

numeroase emisiuni de radio si televiziune; Din anul 1990 este solist vocal al Orchestrei Populare “Criºana”, actualmente Ansamblul

Artistic Profesionist “Criºana” al Filarmonicii de Stat Oradea, iar din anul 2004 coordoneazaacest ansamblu din funcþia de director artistic.

Zodii în cumpãnã,iarna 2009 33

LUCIAN STEIA

34

- Cum ai descoperit pictura? De cândte ºtii pictor?

- Nu cred cã cineva îºi propune sau îºiimpune ca la un moment dat sã devinã“pictor”... Ori te ºtii dintotdeauna cucreioanele ºi pensulele în mânã, ori a venitpeste tine un “fulger” pe la 27 sau 43 de aniºi apoi þi-ai gãsit un scop în viaþã. Pare a fifoarte greu sã îþi propui ºi sã reuºeºti sãdevii sau sã te faci pictor. Vei reuºi astadacã ai acea dozã micã de înzestrare primitãla naºtere: talentul. Asta, fãrã îndoialã. Iarîn funcþie de cum va fi cultivat, cum va fidirecþionat, aºa se va dezvolta. Cert estecã, în cazul meu, mã ºtiu încã de micînconjurat de repezentãrile mele grafice ºipicturale. Cred cã cea mai veche amintireo am de pe la 4-5 ani cu trei pixuri de culoridiferite (roºu, negru ºi albastru), “înfru-museþând” un caiet al mamei (probabil cureþete de prãjituri), eu plasat în mijloculcamerei, cu oameni “mari” în jurul meu careadmirau manifestãrile mele plastice... Deatunci, dacã aº putea vorbi de o constantãîn viaþa mea cu siguranþã aceasta ar fi: colide hârtie, blocuri de desen, pensule, cre-ioane, culori, pânze, planºete, albume, cãrþi.Am crescut ºi m-am format în direcþia re-prezentãrii grafice bidimensionale. Imagineam-a fascinat întotdeauna. Iar dacã la 4-5ani transformi în reprezentãri graficeinstinctive tot ceea ce descoperi ºi ceea cevezi în jurul tau, ajungi mai târziu sã transpuiºi sã materializezi pe hârtie sau pe pânzãgândurile, sentimentele, trãirile ºi, de ce nu,chiar reacþiile critice faþã de ce vezi înrealitate. Evident, trebuie menþionat aici aniide pregãtire (4 ani de liceu ºi 5 ani defacultate) care, vrei nu vrei, te formeazã ºite canalizeazã într-o anumitã direcþie. Pic-tura presupune talent, pasiune ºi multã,multã muncã. De fapt, cred cã e la fel ca înorice domeniu vocaþional. Doar cã pictorullucreazã cu ochii ºi cu “ochiul” minþii...

- Ce este de fapt pictura pentru tine? - Pictura este una din modalitãþile prin

care te raportezi la realitate: ori încercândsã o redai cât mai fidel, ori deformând-o,ori cãutându-i esenþa ori fugind de ea înireal, absurd, fantastic sau... abstract. Dar,într-un fel sau altul, realitatea e materiaprima a pictorului. Pictura este imagine,este imortalizarea unui moment, doar cãacest moment trebuie ales, cãutat, gãsit,

surprins, iar imaginea sã fie atât desugestivã ºi auto-suficientã încât ideea ºimesajul transmis sã echivaleze cu ideeadesprinsã dintr-o carte, o piesã de teatru, opiesã muzicalã sau un film... Pentru mine,pictura înseamnã plãcere, chin, fascinaþie.Este profesie, este un mod de “a fi”. Iar pemãsurã ce trece timpul, ajungi sã te identificiatât de mult cu aceastã “pasiune”, încâtvrei, nu vrei, simpla întrebare: “dardumneata, ce eºti?”, are un singur rãspuns,spus cu mândrie ºi apãsat: “pictor”.

- Dupã aceastã expoziþie, care îþi suntplanurile de viitor?

- Nu cred cã existã un absolvent de artevizuale care sã nu viseze la expoziþiigrandioase în marile sãli de expoziþii alelumii. Cine nu-ºi doreºte lucrãri prezenteîn colecþiile marilor muzee? Dar înainte detoate, orice artist cred cã trebuie sãconºtientizeze ceea ce este ºi ceea ce poatesã facã. Pregãtire, documentare,experimente, încercãri, apoi lucrul efectiv.Eu am în permanenþã câte una sau douãpânze albe în atelier. Deºi de multe oriacestea mã inhibã (oare ce sã fac pe aceastasau pe cealaltã? ce subiect ar fi cel maipotrivit? cum sã încep?), înainte de toate,o “pânzã albã” înseamnã o imensãprovocare. Este imboldul ce mã face sãmerg mai departe, sã caut ºi sã descopãrnoi “lumi”. Pe de altã parte, existã ºi un alttip de provocare: sã pot materializa toateproiectele sau ideile mele. Dacã înseptembrie, am reuºit sã pun pe simeze oexpoziþie gânditã de vreo 2-3 ani de zile,acum deja schiþez în linii mari urmãtorulproiect. Probabil alþi 2 ani de zile vor finecesari pentru a realiza viitoarea expoziþie.Sunt fascinat de perioada clasicã a Renaºteriiºi Barocului, iar acum urmeazã sã începpregãtirile unei serii de lucrãri realist-fantastice având tematica axatã pe personajemitologice.

1Fragment din RUGINA TIMPULUI2 FATA CU PÃRUL ALBASTRU3 DAVID4 ARGUS5 TÂNÃR CU BONETÃ ROªIE6 ÎNCRENGÃTURÃ7 MEDUSA8 LABIRINT

Tudor Frâncu: Imagineam-a fascinat dintotdeauna

Tudor Frâncu, unul dintre cei mai talentaþi tineri pictoribihoreni, a vernisat de curând la Casa de Culturã a municipiuluiBeiuº o expoziþie de artã plasticã mult apreciatã de cei prezenþi.Lucrãri pline de rafinament, pictate cu o tuºã sigurã ºi hotãrîtã,cu teme diverse ºi spectaculoase, atinse uºor de influenþesuprarealiste, uneori creionate cu autoironie finã ºi de bunãcalitate. Nelinºtit, plin de ºarm ºi de har, Tudor Frâncu este opersonalitate de care vom mai auzi.

1

2

3

4

5 6 7 8

Zodii în cumpãnã, iarna 200934

A consemnat ANCA POPESCU RATIU,

35

Sunt ani de zile de când n-am mai vãzuto ninsoare serioasã la Paris.

Din când în când, câþiva fulgi de zãpadãcad mai mult noaptea. Pe geamurile ºicapotele maºinilor din periferiile oraºului,unde temperatura înregistratã are vreo douãsau trei liniuþe mai puþin decât în centru, sedepun câþiva centimetri de zãpadã, dar de adoua zi, strãzile sunt uscate, nu mai vezivreun fulg nicãieri, totul e ca de obicei! Ba,de cele mai multe ori, a ºi plouat sau îi trageo burniþã sau o ceaþã de nu vezi la câþivametri!

Ah, acum vreo 20 sau 30 ani, iarna erafrig de adevãratelea!

Lacurile de la periferia Parisului îngheþautoacã de puteai chiar sã patinezi în Bois deBoulogne sau la Vincennes, zãpada, nu maimult de cinci sau zece centimetri, se depu-nea pe peluze, în scuarurile sau chiar ºi pecontra-aleele care mãrginesc autostrãzile sauprincipalele artere de circulaþie. ªi deodatã,ca din senin, apãreau copii cu sãniuþe (deunde le scoteau, oare?), ba chiar ºi adulþicu schiuri, îmbrãcaþi în treininguri ca lamunte, ºi circulau pe aleele din Bois deBoulogne sau pe peluzele marilor parcuri,adevãraþii plãmâni ai capitalei franceze.

E drept cã zãpada, ºi temperatura sub0°C, nu dãinuia doar câteva zile, însã as-pectul oraºului se modifica în totalitate. Cuatât mai mult cu cât, de obicei, un soarestrãlucitor transforma oglinda de nea într-o pãturã “albã ca zãpada” cu sclipiri albã-strui argintate, care contrasta cu tradiþio-nalul gri-cenuºiu al cerului ºi asfaltului ierniipariziene.

Bineînþeles, aceastã transformare radi-calã a peisajului urban nu dura decât foartepuþin timp, în cel mai bun caz o sãptãmânã,datoritã climatului oceanic al Franþei denord, unde valurile de aer umed se succedla numai câteva zile de interval.

Nicio asemãnare cu iernile pe care le-am cunoscut la Bucureºti, în copilãrie, când

covorul de zãpadã, chiar ºi în centrul ora-ºului, dãinuia câte trei sau chiar patru luni,din noiembrie pânã în martie.

Atunci puteam sã mergem sã patinãmîn Ciºmigiu, fãceam oameni de zãpadã,chiar ºi de doi metri, mergeam sã ne dãmcu sãniuþa nu numai în grãdiniþele de pestradã, dar chiar ºi la Floreasca sau peDealul Mitropoliei. ªi, cu o tehnicã uimitoaredublatã de o inconºtienþã copilãreascã, sla-lomam printre maºinile obligate sã-ºi in-staleze lanþuri peste cauciucuri, ca sa poatãavansa.

Îmi amintesc, e drept foarte vag, desãniile cu cai, care fãceau oficiul de taxi ºicare aºteptau muºterii în Piaþa Victoriei, întimp ce surugiii beau vin fiert ºi înveleauspinãrile animalelor cu cergi groase, de subcare ieºeau nori de aburi.

În schimb, revãd clar tramvaiele care-ºi montau niºte triunghiuri de lemn în faþacabinelor, pentru a împãºtia de o parte ºide cealaltã zãpada depusã între douã treceriºi care le dãdeau un iz de mini-spãrgãtoarede gheaþã din Antarctica.

Singura ocazie în care mã sculam cuplãcere cu noaptea-n cap, cãci de obiceitrebuia sã se tragã de mine ca sã plec laºcoalã, erau dimineþile de dupã o noapte deninsoare, când voiam sã fiu primul caretrece peste covorul de nea imaculatã ºi pu-foasã în drum spre ºcoalã, traversând parculIoanid. Voiam, idee primarã nãstruºnicã decopil, ca urmele ºi pârtia lãsate de mine sãfie primele pe zãpadã, chiar dacã pentru astatrebuia sã înot prin nãmeþi. Aºa aveamsentimentul cã “descopãr un nou continent”unde nimeni nu pusese vreodatã piciorul!

Astfel, ajungeam la ºcoalã cu pantaloniiacoperiþi de o “platoºã” de zãpadã întãritã,lipitã de pantaloni pânã la genunchi ºi care,topindu-se în cãldura sãlii de clasã, formao bãltoacã de vreo jumãtate de metru dia-metru în jurul ghetelor! Profesorul, scan-dalizat, voia sã mã dea afarã din clasã, însã

eu îi explicam, cu cea mai mare seriozitate,cã am fãcut un sacrificiu supraomenesc,sculându-mã cu o orã mai devreme ºi în-fruntând vitregia naturii… ca sã pot ajungela vreme la cursul lui de matematicã! ªi caargument suprem, îi arãtam galoºii ºiroindde apã! Ceea ce, bineînþeles, îmi aduceafelicitãrile profesorului pentru sârguinþamea, dupã care, cu un aer modest, mã întor-ceam în bancã, pe când colegii mei lacurent cu aceastã înscenare pufneau de râsprin spatele pupitrelor. E drept cã “minu-natul” parchet de scânduri al ºcolii “Cle-menþa”, badijonat cu creolinã, nu risca marelucru dela bãltoaca mea!

Altã datã, în iarna de pominã 1956, anins timp de vreo sãptãmânã fãrã oprire ºilupii înfometaþi au ajuns la barierele Bucu-reºtilor. Când ninsoarea s-a oprit ºi amputut, în fine, ieºi din casã (ºcolile în toatãaceastã perioadã fuseserã închise) am des-coperit cu încântare cã pe alocuri, pe stradamea, vântul îngrãmãdise zãpada care formanãmeþi ajungând uneori pânã la primul etajal blocurilor. S-au format imediat echipe de“lopãtari” voluntari care au început sã dega-jeze intrãrile blocurilor, în aºteptarea auto-ºenilelor venite sã taseze zãpada, tãind opârtie de acces. Însã eu gãseam cã era multmai amuzant sã intru în casele prietenilormei trecând direct prin nãmeþii care ajungeaula balcoanele primului etaj! ªi nu micã ne-afost surpriza cand, dupa vreo douã luni, înmomentul topirii zãpezii, am descoperit cã,pe ici, pe colo, în zelul lor, conducãtoriiautoºenilelor zdrobiserã câte o maºinãascunsã sub covorul de nea!

Numai cã toate astea sunt amintiri… deacum o jumãtate de secol!

Între timp, dupã teoriile care ne anunþão “încãlzire climaticã” înaintând cu paºimari, n-am mai vãzut zãpadã la Paris… deani de zile!

ªi deodatã… minune! A nins… timp detrei ore! Surprizã nemaipomenitã pentru

luna decembrie! Ba chiar, temperatura arãmas douã sau trei zile cu douã sau treigrade sub 0°C! Acest miracol neaºteptat aocupat timp de trei sau patru seri vreo 10sau 15 minute din “Jurnalul televiziunii”, petoate canalele.

Bucuros de a vedea în fine dupã atâþiaani pe iarba peluzei dintre blocurile reºe-dinþei unde locuiesc 2 (doi!) oameni dezãpadã, am alergat sã vãd ce se întâmplã înscuarul din colþul strãzii. Alt miracol! Citezdin ziarul “Le Monde”: „Copiii din oraºeturbeazã vãzând porþile parcurilor ºi grã-dinilor închise de la primii fulgi de nea.‘Spune-mi mamã, de ce nu ne putem juca?’‘Pentru cã puteþi aluneca ºi sã cãdeþi!’, rãs-punde primãria Parisului, care a închis toateparcurile ºi grãdinile luni 5 ianuarie. ‘Zãpadaformeazã un dalaj omogen care te împiedicãsã distingi rigolele, aleele, într-un cuvânt,toate denivelãrile’, explicã în modul cel maiserios, ‘direcþia spaþiilor verzi’.”

N-au scãpat de la aceastã interdicþiedecât spaþiile verzi mult prea mari pentru afi împrejmuite (Champ de Mars în jurulTurnului Eiffel, pãdurea din Bois de Bou-logne etc.)

Nu ni se explicã însã dacã cumva niºterecalcitranþi, îndrãznind sã organizeze obãtaie cu bulgãri de zãpadã, nu vor fi reþinuþide forþele de poliþie ºi amendaþi!

Dar ni s-a indicat cã aceste mãsuri deprecauþie sunt rezultatul unei “evoluþiisocietale”, care ar putea degenera într-un“risc de afacere litigioasã” împotriva auto-ritãþilor oraºului! Nimeni n-a depus pânãastãzi vreo plângere în acest sens!

În schimb cei care doresc sã se amuzear putea da foc la câteva maºini. Pentru cãîn noaptea de Anul Nou 2009 au fostincendiate 1147 vehicole faþã de 878 în anulprecedent. Drept care, “evoluþia societalã”dezvoltându-se în acest sens, probabil cãîn anii ce vin primãria Parisului ne va reco-manda cãlduros acest tip de “amuzament”!

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 35

ADRIAN IRVIN ROZEI

Neaua peste tot s-a pus “Neaua peste tot s-a pus /A venitiarna drãguþã / Hai copii pe deal în sus /

Sã prãjim o maºinuþã!” (variantãcontemporanã a unui cântec

tradiþional de iarnã)

36

Pe întâi aprilie (care nu-i o pãcãlealã)ºtirile din Jakarta sunt îngrijorãtoare.Ambasadele Americanã ºi Australianã îºiavertizeazã cetãþenii de posibile noi atacuriale grupului extremist islamic JamaahIslamiyah, care-i în legãturã cu Al-Qaida,împotriva cetãþenilor occidentali. Acest grupa fost implicat în explozia de la staþiunea deodihnã din Bali care-a ucis peste 220persoane, dintre care 88 turiºti australieni,ºi în bombardarea cu o maºinã plinã deexplozibil a Hotelului J. W. Marriottfrecventat de strãini, din capitala indo-nezianã.

Yahoo!News avertizeazã cã pe 2 apriliee posibil atacul, deoarece aceastã datã ani-verseazã un an de la cãderea unui elicoptercare-a dus la pieirea a nouã militari aus-tralieni aflaþi în misiune medicalã în insulaindonezianã Nias, dupã un cutremur. Înaceastã zi, un ministru australian, ofiþeri dinarmatã, ºi 28 rude ale victimelor vor asistaîn Nias la un serviciu memorial.

I-am scris imediat lui Vic, prin e-mail,sã nu spunã la nimeni cã vin, iar acolo, dacãne-ntreabã cineva de unde sunt, sã rãs-pundã cã din România, care-i o þarã în estnu în vest.

Indonezia e cea mai populatã þarã mu-sulmanã, 242.000.000 locuitori, iar pe loculdoi Pakistan cu 145.000.000.

– Nu te-astâmpãrã dracu’ acasã! ex-clamã Lilia.

Cine nu-l cautã îl gãseºte. Dar cine-lcautã îl gãseºte ºi mai repede.

– Când ajungi în Indonezia, râde Lilia,sã-þi cumperi o insulã ºi sã-i pui numele„florentin smarandache”, sã stai acolosingur ca Robinson Crusoe sã scrii ºi sãciteºti la umbra palmierului.

Indonezia are 13.667 de insule ºi insuliþe,dintre care mai mult de jumãtate suntnelocuite.

Sã te izolezi acolo, “departe de lumeadezlãnþuitã”...

Profesorul Mircea ªelariu de la Uni-versitatea “Politehnicã” din Timiºoararemarca, într-un e-mail, cã am produs atâtde mult de parc-am scris cu ambele mâini!

Primit viza indonezianã pentru trei luni– deci pot sã dorm liniºtit. (Paºaportul mi-a revenit de la Consulatul Indonezian dinHouston într-un plic recomandat.)

ªi noile bilete cu datele schimbate mi-au sosit din Nashville.

Profesorii Jozua Palardi ºi SuryasatryaTrihandaru m-au invitat sã conferenþiez launiversitãþile din oraºele Malang ºi Salatigadespre logica neutrosoficã ºi structurialgebrice neutrosofice (studiaserã o recentãcarte a mea cu dr. W.B. Vasantha Kanda-samy), dar nu au bani sã mã plãteascã multdeoarece valoarea de schimb a rupiah-uluieste micã faþã de dolar.

– Nu pentru bani fac aceste prezentãri,am rãspuns, ci din pasiune, colaborare,diversificare de idei.

Indonezia este a 25-a þarã (în afaraRomâniei) pe care o vizitez.

Vic mã-ncuraja sã nu-mi fie teamã înIndonezia…

“Ciocnirea civilizaþiilor” e numai o pro-pagandã dirijatã în avantajul unui grup etnicºi-mpotriva altor culturi ºi religii [în prezentpe faþã împotriva musulmanilor, prezentaþica trãind în Evul Mediu exploatând femeile].

Weapons and Insecuriy: A mathe-matical Study of the Causes and Originsof War [Arme ºi Insecuritate: StudiuMathematic al Cauzelor ºi Originii Rãz-boiului], editatã de Nicolas Rashevsky ºiErnesto Trucco, la Boxwood Press ºi Qua-drangle Book, 1960.

Procesele Richardson – aºa au fost de-numite – analizeazã conflictele care serezolvã paºnic prin de-escaladare, ºi con-flictele care se transformã în rãzboaie prinescaladare.

La o acþiune provocatoare trebuie sãrãspunzi mai puþin provocator (pentru de-escaladare). Dacã supra-reacþionezi, ducila escaladare. Desigur, unele guverne folo-sesc cenzura, manipularea conºtiinþelor,adevãruri trunchiate, interpretãri deviate înscopul agresãrii altor naþiuni. ProceseleRichardson studiazã relaþiile sociologice,politice, ºi psihologice între grupuri, po-poare, sau chiar numai între indivizi.

Existã procese stabile ºi procese in-stabile. Reacþiile ºi contra-reacþiile puternicedegenereazã în conflicte. Rãspunsurile lo-gice sunt în oponenþã cu cele emoþionale.Trebuie înfrânte sentimentele – deci enevoie de inteligenþã afectivã. Nemers peintuiþie. Analiza calculatã / rece este cea maiindicatã.

A urî pe cineva înseamnã a pierde timpºi energie… nu se meritã!

În aceste conflicte / rãzboaie implicareaaliaþilor duce la escaladare. Deseori simpleîntâmplãri sunt percepute drept conspiraþiiorganizate.

Specialiºti, de la Agenþiile de Spionaj depe glob, sunt antrenaþi în folosirea demetode psihologice manipulative.

Asistãm actualmente la rãzboaie psihice,culturale, religioase (o nouã cruciadã multmai sângeroasã decât cele medievale),politice, sociologice, literare, artistice, ºti-inþifice, prin care marile puteri încearcã sãºteargã memoria colectivã ºi inconºtientulnaþiunilor mici, coloniilor, ºi sã domineglobul.

Istoria însã ne-nvaþã cã totu-i efemer,ºi nici un imperiu n-o sã dãinuie la infinit.

Percepþii greºite supra- (ori sub-) es-timãri ale acþiunilor rivalilor, circumstanþeleexterne, sau pãrerile interne… toate-sfactori ce pot duce la conflicte.

“Puterea tinde sã corupã, dar putereaabsolutã corupe absolut” (Lord Acton).

La un moment dat, guvernele corupteiau decizii logice însã bazate pe false pre-supuneri.

În multe þãri, chiar zise „democratice”,mass-media principalã este sub controlulunui grup restrâns, care deþine puterea.Mass-media este o forþã importantã în so-cietate deoarece prin ea se manipuleazãopinia publicã: “Dreptatea-i o poveste, spuneo zicalã româneascã, nici n-a fost ºi nici nueste!”

Conflictul dintre Israel ºi Palestina,atrãgând creºtinii de o parte ºi musulmaniide altã parte, va escalada într-un Al TreileaRãzboi Mondial? Indonezia, þarã musul-manã, suportã programul nuclear al Iranului,

în special pentru energie, dar nu proliferareaarmelor de distrugere în masã.

Preºedintele Iranului, Mahmud Ahma-dinejad, se întâlneºte cu Preºedintele indo-nezian Susilo Bambang Yudhoyono ºiMinistrul de Externe Hassan Wirajuda pe10 mai, la Jakarta.

Ministerul indonezian al Energiei, Pur-nomo Yasgiantoro, a declarat cã þara sa nuva construi o centralã nuclearã pânã în 2015.

Sar dintr-un avion în altul ca uncocostârc. Îmi creºte barba pânã ajung înIndonezia.

Trei zile ºi trei nopþi: Atlanta – Phoenix– Albuquerque – Los Angeles – Hong Kong– Jakarta.

Biletul mai ieftin, traseul mai lung ºiîntortocheat! A trebuit sã mã reîntorc deunde plecasem (New Mexico).

Ajuns seara în Albuquerque de laConferinþa IEEE referitoare la CalcululGranular, abia dimineaþa urmãtoare zburaavionul companiei United spre Los Angeles.

În aeroportul Sunnyport, la Centrul deInformaþii, lângã benzile rulante pe care vinbagajele de la avioane, existã un sistemautomat de telefonare gratuitã la hoteluri.

Am încercat mai multe: Sandia, HolidayInn, Hampton, AmeriSuites, La Quinta, InnSuites, Airport University Inn, Court Yard,Hawthorn… Niºte preþuuuri!

Ce sã fac 18 ore în LAX (AeroportulInternaþional din Los Angeles) pânã laavionul spre Hong Kong cu CathayPacific?

Meditez la niºte probleme nerezolvatedin fizica cuanticã. S-au formulat atâteapresupuneri ºi teorii în acest domeniu alinfinitului mic, încât mã-ntreb câte or fireale ºi câte doar imaginare?

Deºi toate aceste studii / creaþii cuprindformule ºi ecuaþii matematice frumoase, cefolosesc derivate (parþiale), integrale (mul-tiple, curbilinii), gradienþi, funcþii cu variabilemultiple, etc., graniþa dintre fizica teoreticãºi literatura ºtiinþificofantasticã este neclarã.

Fusul orar al Los Angelesului e-n urmaHong Kongului cu… 15 ore.

Spre exoticaIndonezie

FLORENTIN SMARANDACHE

Zodii în cumpãnã, iarna 200936

37

Sã mergi “acasã”, când e vorba de Bu-covina - are un înþeles poate mai profunddecât al oricãrui alt “acasã”, din toatã lumeaasta. Nu existã un “acasã” mai legat defãptura lui Dumnezeu, decât “acasã” albucovinenilor (din pãcate, vorba “buco-vinean” este un nume sfârtecat, de-acumpânã la “plinirea voii Celui de Sus”, de oistorie hidoasã: Bucovina de Sud [încã]româneascã, ºi Bucovina de Nord, strivitã,se pare definitiv, sub cizma de iuft ucrai-neanã…).

Veneam “acasã” - la vatra munþilor pã-duroºi, aþintit cu urechea la poveºtile vân-turilor din cetini ºi ale valurilor de pâraie -ºi cu ochii la vulturii-cruci, ai celui mai se-nin, înalt ºi semeþ vãzduh: pajuri bãtrânecât lumea, purtând în trupurile lor zbârnâitulsãgeþilor înþelepþilor ºi pletoºilor voievozi aiMoldovei.Veneam “acasã”, veneam sã mãaºez cu pieptul la rãdãcina Bradului Lumii,avântat de pe stâncã drept în ceruri. Dincâte-un Brad al Lumii a fost sculptatã, dezânele peste care avut-a putere ªtefan celMare ºi Sfânt, fiecare dintre mânãstirile ce-ºi iau zborul din poiene tainice, adunând pepereþii lor întreaga Carte a lui Dumnezeu,scrisã cu sfinþi, albaºtri precum mila dinochii Tatãlui Ceresc ºi verzi, precum lucra-rea de proaspãtã viaþã a Fiului de Tatã…

[În paralel cu privirile, care-mi furnicaujur-împrejururile cereºti - amintirea otrãvitãlucra ºi ea: în 1775, Bucovina a fost “vân-dutã”-trãdatã, la Hanul lui Manuc, de undragoman, ºi datã Austriei Imperiale, ºipentru ea ºi-a pus gâtu-n ºtreangurile demãtase ale gâzilor Sublimei Porþi martirulGrigorie al III-lea Ghica; apoi, în 1940, atrecut, peste trupul ei de crãiasã, creionulde dulgher al lui Stalin, sfâºiind-o în douã…- a doua bucatã a mãtasei de duh fiind rãpitãîn pântecele Baalului Sovietic…ºi-un regenemernic a tãcut…În 1990-1991, bucatade duh hrãpitã a fost, iarãºi, “uitatã”, afarãdin casa Þãrii, de guvernanþii“decembriºti”;în 1997, a fost iarãºi “vândutã”, de dataasta Ucrainei…”Tratatul de bunã vecinã-tate”…În 2003-2004, iarãºi se trece pesterana sângerândã a Bucovinei, printr-un tratatnepãsãtor, cu Rusia “democratã ºi libe-ralã”… De “vânzãtori” ºi de nume frumoa-se pentru “vânzare”, nu duce lipsã nici ÞaraMare, nici Sfânta Bucovinã…]

Da, aºa veneam (la sfârºit de august2008), cãci aºa purtam în suflet (eu, pribe-gitul pe meleaguri depãrtate) Þara de Sus anaºterii mele. Veneam dupã ani mulþi, sã-mi numãr averile fãrã de numãr, strânse demoºii mei voievodali, pentru mine - veneamsã-mi strãvãd rãdãcinile adânci ºi fermecateale fiinþei. Dar averile mele le-am gãsit cum-plit risipite de nebuni, scãpaþi din balamuculcel mare al lumii dezdumnezeite ºi dândbuzna, cu ghioaga, în raiul lui Dumnezeu -iar rãdãcinile mi le uscaserã hulpavii ºilacomii, iazmele de urât, care s-au nãscut(de parcã s-au clocit) ºi-au crescut (tainicºi în beznele cele mai ferite de vedere)pepãmântul sfânt de Bucovinã - ºi-acum sfâr-tecã ºi otrãvesc de moarte sânul care i-aalãptat ºi le-a dat viaþã. Vinovatã de paricid- viaþã.

…Sãracã apã a Moldovei! - abia maicurge, de-atâtea puturoase ºi pestriþe gunoa-ie lumeºti, movilite pe margini, ºi de-atâteaºiroaie infernale, de uleiuri ºi pãcuri, care-ipângãresc tot valul… Când am ajuns la GuraHumorului, am cãutat cu ochii, pe vârf demunte, fostul pavilion regal de vânãtoare,prefãcut, apoi, în casa de vacanþã a semina-riºtilor cernãuþeni, pânã în 1948; sub Dej -azil de bãtrâni - iar între 1976-1989, ame-najat foarte cochet: motelul “Ariniº”. Subnoii dregãtori(“postdecembriºti”…) ai þãrii- ce a mai rãmas? Niºte scheletice ruinepãmântii ºi pustiite - ºi-acelea murdãrite depancarte cenuºii: “Proprietate particu-larã”…De la Rege ºi de la Biserica Neamului- a ajuns la mârlanii “particulari”, care sevor lãfãi în þarcul unei nou-cocoþate (peruine istorice!) vile cu turnuleþe de tini-chea…Venetici - cãci 75 % din populaþia(activã) din Gura Humorului o formeazã ºo-merii - iar humorenii get-beget au trecutde 60 de ani (copiii lor, ca pretutindeni înRomânia, s-au spulberat în zãri strãine):asistã, neputincioºi, resemnaþi, la propriulapus de soare ºi la înstrãinarea ºi distrugereasistematicã a rãdãcinilor oraºului lor. “Nu-mai umbra spinului/ La uºa creºtinului”!Strãinii îºi cracãnã Mercedesurile drept înmijlocul ºoselei, ca sã cearã informaþii pe-ndelete, dispreþuind cu grosolãnie pe “bãº-tinaºii” care ar vrea, ºi ei, sã treacã…

O iau spre Voroneþ. Mânãstirea…Unde-i mânãstirea? Auzisem eu cã un individ fãrã

Dumnezeu, pe nume Ion Þiriac, voise sãfacã, vis-à -vis de sfinþii albaºtri ai Voro-neþului, motel, cu grãtare de mititei în faþã,dar preoþii Bucovinei, în frunte cu prea-sfinþitul Pimen, l-au oprit pe vandal. Dar,acum, unde-o fi mânãstirea, dacã tot ascãpat de motel ºi de fumul de mititei? Nuse mai vede, de tarabele supraetajate, cuizmene “strãine”, piepteni ºi mãrgele (bine-înþeles cã “strãine”! - biet românul a ajunsca africanii jefuiþi ºi robiþi colonial, cum-pãraþi doi la o mãrgicã, din secolul XVIII)- nu se mai aude zvonul rugãciunii, deþipetele precupeþilor ºi corturarilor strãini(cughilimele ºi fãrã…): germani, þigani, unguri,englezi - toþi în chiloþi, în faþa sfinþilor ºivoievozilor de pe ceruri - toþi strigã ºi chi-rãie, ca-ntr-un talcioc zãnatic, nici unrespect faþã de bãtrânele ziduri sfinte,înãlþate de Preasfântul ªtefan… “Zidul vechial mânãstirei”, cel de-mprejmuire, se iþeºtebolnav, cutremurat de jale, din tot acestBabel al zarafilor lumii, strânºi la TemplulCerescului Tatã - ºi nu se iveºte biciul luiHristos, de nicãieri…Ajung la intrareauriaºelor porþi de lemn. Afiº mare:”Intrarea- 40.000/ 20.000 de lei”. Tu, din ÞaraRomânilor, sã trebuiascã, pentru a intra încasa cea sfântã a pãrinþilor ºi moºilor tãi, aDumnezeului tãu, sã plãteºti... De ce? Rãs-punsul îl voi afla, de cum voi trece pragulporþii: douã ziduri exterioare, din patru alemânãstirii - ªTERSE! Pe celelalte douã -abia se mai zãresc, umbre vagi, sfinþiialbaºtri. Ce cataclism cosmic a ºters, fãrãîndurare ºi întoarcere (doar firave începu-turi de restaurare), sfinþii Voroneþului?Murmurã o bãtrânã ºi cernitã cãlugãriþã,jenatã: “Nu ne prea dã fonduri Ministerul,maicã, pentru restaurare, ºi ne nevoim sãstrângem, cu paraua, de la dumnea-voastrã…” Acum ºtiu cum se numeºtecataclismul…da, ºtiu.

La fel stau lucrurile ºi cu Sfinþii Verdeluide Cetinã ai Mânãstirii Humorului. Logofeþii,vornicii ºi postelnicii îngropaþi în incintelesfinte, s-au scufundat, de ruºine ºi amar,cu încã 10 stânjeni, în pãmânt. “- Aºa-i latoate mânãstirile, sã vã duceþi ºi sã vedeþi:Moldoviþa, Suceviþa… Numai la Putna emai bine, cã a fost pe-acolo preºedintele,cu aniversarea…”, murmurã alte ºi alteglasuri de cãlugãriþe ºi mirence, dintre

“artizanatul” multicolor, frumos înflorat,atârnat pe gardurile din jurul mânãstirii, ºipus la vânzare cu preþuri între 500.000 delei - ºi cât o da Dumnezeu…Auzeam, dindeparte: “ªtefane, Mãria Ta,/ Tu la Putnanu mai sta/(…)Lasã grija sfinþilor/ În samapãrinþilor,/Clopotele sã le tragã/ Ziua-ntreagã, noapte-ntreagã,/ Doar s’a-nduraDumnezeu,/ Ca sã-þi mântui neamul tãu!”…

Ospitalitatea proverbialã a vorone-þenilor, ori a mânãstirenilor Humorului…Da,a fost cândva, impresionantã (deºtepþii zile-lor noastre strâmbã din nas: “primitivã,tribalã”): te vedeau, de la poartã, trecândpe uliþã, în zãpuºeala serii de varã, ºi-þispuneau, din tot sufletul lor duios de-atunci,întinzându-þi cana smãlþatã, plinã ochi cuapã ca gheaþa, proaspãt scoasã din fântânade sub brad, ori fag, ori mesteacãn: “-Ia,maicã, þi-o fi sete, pe soarele aista...”Acum, din douã în douã case, afiº la poartaferecatã: Pensiunea Suzana (sau Vasilicã,Gina, Sile), sau “Cazare”. Stã câte o babã(cu bãrbia tremurând) pânã ºi pe caleaferatã, aþinând calea turiºtilor prãfuiþi cu opancartã, ca la manifestaþie: “Cazare. Cazare“La Moartea”, du-te, maicã, acasã, cã tecautã…La ce-þi mai trebuie banii noºtri, cãnu te-ngropi cu ei, Doamne iartã…Pe caleaspre munte, rânjind, blocheazã cãrarea mun-citorii de la niºte tractoare ºi freze: sã facãloc, pe Vadul Banilor, spre douã cabane aleunor þãrani, deveniþi, peste noapte, mari“rechini”-afaceriºti: “Floarea de colþ”,“Floarea de iris”…Frumoase nume. Sticlade apã mineralã: 40.000 de lei bucata. Mun-citorii de la freze nu se omoarã lucrând:blocheazã drumul, pentru a-i ºantaja peturiºtii cu maºini ºi a le umfla banii. Euro,vezi bine. Eu nu trec.

A doua zi, întãrâtat, o iau, iarãºi, spreVoroneþ. Nu ºtiu ce vreau: am sufletul otrã-vit, mânie, jale, amãrãciune, dispreþ, furieneputincioasã... “-Din asta trãiesc amuoamenii, închiriazã la turiºti. Nu lasã einici vaca sã moarã de foame, ori pãpuºoiulneprãºit, da’ nici nu se înghesuie la muncã.Vând, vând cam tot…”, murmurã, mereu,cãlugãriþele cele pe veci cernite. “- Cuivând?” “-Dumnezeu ºtie cui, maicã.Strãinilor, cui sã vândã? Cine au bani decâtstrãinii?”, se încovoiau de amãrãciunevocile mireselor lui Hristos…

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 37

Continuareîn pagina urmãtoare

Pelerinaj otrãvitla sânul Bucovinei

ADRIAN BOTEZ

38

Ajuns la ieºirea din Gura Humorului, vãdlângã drum, fãcând, cu mâna, cam sfios,semnul opririi, un cãlugãr bãtrân, cu barbaalbã ºi lungã, ca a Sfântului Nicolae. Oprescmaºina ºi-l iau. “-Unde, pãrinte?” “-LaSihãstria Voroneþului, dacã vi-i voia…”.“-Sihãstria? Unde-i asta?” “-O luaþi pelângã mânãstire, la stânga, ocoliþi, apoitot dreapta - vreo doi kilometri”. “-Bine,pãrinte”. Drum frumos, dupã mânãstire,dar cu bolovani. Poiene parcã acum deºtep-tate din somn, pãdure curatã, de brad. ªi,deodatã, codrul se deschide într-o luminarelargã: pe dreapta, vãruitã proaspãt, micuþãca pentru pitici, ca un bob de rouã în mij-locul ierbii umbroase: sihãstria (cu biseri-cuþã de-un deget, cãsuþã pentru chilii, fântâ-niþã acoperitã ºi cuhne). “-Aici, pãrinte?”“-Aici, fiule.” “-Câþi pãrinþi cãlugãri suntla sihãstrie?” “-Un preot-cãlugãr ºi treicãlugãriþe”. Pãrintele se dãdu jos - ºi intrã,cu pas încet, dar spornic, pe portiþa sihãs-triei celei pline de luminã. (Îl cheamã pãrin-tele Cocan-Cleopa, ºi, pe unde pãºeºte,rãsare luminã. Vorbeºte în pilde ºi stihuri,precum un nou Dosoftei. A fãcut treifacultãþi, a fost el la lume, ºi a trãit lungãvreme, printre toþi oamenii, fel ºi fel - darnu-i mai place cum merg crugul vremilorºi mintea românului. ªi s-a hotãrât s-aºtepte, acum, sã vinã lumea la el, de vasimþi nevoia. ªi lumea vine - sfioasã, camrarã, dar vine! ªi cine vine la sihãstria lui,cu-adevãrat gãseºte înþelepciune, sfat,alinare ºi iubire pãrinteascã, ºi, mai ales,rugãciune arzãtoare cãtre Domnul, pentrualinarea necazurilor celor aflaþi, încã, peacest pãmânt, ºi pentru iertarea pãcatelor,celor duºi spre alt tãrâm. Viaþã lungã ºisãnãtoasã, preacinstite pãrinte, cãci eºtiadânc “trebuitoriu” la aceste vremi!).

Pârâul clocotea la o zvârliturã de bãþ -poieni largi, ºi munte în toate pãrþile. Drumulde bolovani cotea apoi, la 2-300 de metri -ºi chiar la cotul drumului, se zãrea o casãde piatrã. Frumos. A scãpat, aici, Þara Bu-covinei, Arboroasa, Þara Fagilor, de otravaoamenilor fãrã Dumnezeu. Aici stã Dumne-zeu ºi se hodineºte de rãutãþile omului. Haisã vedem ce-i ºi dupã cotul drumului!

Maºina porneºte, iar sufletul se pre-gãteºte sã întâmpine viziunile unui codrudes, nepângãrit, curat ca lacrimile pãsãrilor.Dau cotul ºi cât pe ce sã mã loveascã dam-blaua: cât se vede cu ochiul liber, numaiparcele înþãrcuite, cabane, ºi vile, ºi corturiîn faþa vilelor, pe toate coastele muntelui.Mãrturisesc smerit cã mi-au scãpat de pebuze câteva vorbe fãrã legãturã cu Sfânta

Ortodoxie ºi-am început sã mã strecor prin-tre þarcuri. Dumnezeu înþãrcuit cu sârmãghimpatã ºi cu garduri dintr-un fel de suliþe.N-ai loc sã întorci maºina. Hãt, dincolo depirpiriul Ocol Silvic, se strecoarã maºina,ºi-o iau înapoi, spre Sihãstrie. Opresc ºimã arunc, din maºinã, drept pe pajiºtea dinfaþa Sihãstriei Voroneþului. Acum bag seamã,abia, cã pe malul pârâului sunt mormanede nisip, ºi gropi de var, ºi planºee de beton,stivuite. Iar dincolo de ele, cât þine malul,pungi cu gunoi, sau, pur ºi simplu, gunoaiemenajere în putrefacþie.

Într-un târziu, tãlãngile câtorva zeci devaci îmi trezesc creierul din amorþealã.Vãcarul (e al obºtei Voroneþului), peticit lastraie, suriu la pãr, cu ochi inteligenþi, darsclipind, parcã, a continuã fricã ºi disperare- se apropie de mine: “-Ziua bunã…”- ºovãiel, cuviincios. “-Bunã ziua” - îi rãspund.ªi intrãm în vorbã, cãci se vede cã bietulom are râuri largi de amar în suflet, ºi nuare spre cine le vãrsa, iar eu, cel puþin, nu-i sunt duºman cunoscut. Când m-o cunoaº-te de duºman - o mai vedea… Aflu de la elcã poienele ºi munþii de-aici fuseserã, darnu mai sunt, ai obºtei Voroneþului. S-alãcomit, întâi, un cioban al locului, ºi avândut (pe bani buni, zicea el, pe-atunci)un colþ de munte ºi pãdure, apoi, toþi din

Voroneþ îl urmarã, de n-a mai rãmas liberãde vânzare decât marginea drumului fores-tier: “abia mai au ce lua în gurã vacile,sãracele, cã le plimb toatã ziua pânã învârf ºi înapoi, ºi tot flãmânde rãmân,ciulinii de pe margine, atâta mai au demâncare”, sclipesc, înspãimântaþi, ochiiomului.

Da, neisprãviþilor ºi lacomilor acestui pã-mânt românesc, strângeþi de gât pânã ºisihãstriile, cu juveþe din import! Aºa-i, nuv-ajunge cã dãrãpãnaþi, ca pe bordeie, sfin-tele mânãstiri, o, ce duºman cumplit, alconºtiinþelor voastre paricide, este SIHÃS-TRIA, sihãstria celor mai înalte ºi fierbinþirugãciuni de pe faþa pãmântului! “-…M-am certat cu primarul ºi ieri (continua plân-gerea lui Naharneac), am ajuns ºi la prefect- unde sã pasc vacile? ªi când am vrut sãstrâng semnãturi de la voroneþenii mei,pentru vacile lor, pe hârtia fãcutã de mine,cãtre prefect - din 300 de familii, abia amstrâns 59 de semnãturi... Mai mare ruºinea- s-au lãcomit la bani, ºi-acuma-s laºi!” -rãbufni vãcarul Naharneac, ºi trase o sudal-mã, din adâncul inimii - dar imediat îºiceru iertare. “-Uite, alaltãieri a trebuit sãduc la abator o vacã, sãraca…se otrãvise,mâncând din gunoiul de pe malul pârâului,ºi paralizase. Astãzi, ãºtia(ºi arãtã spre

zona sectanþilor), cu maºinile lor, mi-aulovit o vacã - ºi când am vrut sã iau nu-merele de la maºini, ºase dintre ei au sãritsã mã batã! Abia am scãpat cu fuga…Mânia lui Dumnezeu, domnule… mânia luiDumnezeu!” ªi, obosit parcã de moarte,murmurã obidit, Naharneac-vãcarul obºtei:“-Unde sã mai pasc eu vitiºoarele astea,sãracele?…Dacã veniþi la anu’, domnule,n-o sã mai aveþi unde vã aºeza jos, deþarcurile strãinilor ºi pocãiþilor ãstora…iarã eu n-oi mai avea pe unde sã mânvitiºoarele, de-o mai rãmâne vreuna cuviaþã, de varvarii ãºtia! Greu, greu denoi…”

Da, îmi zisei eu, ne-au ajuns blestemeleturcilor, tãtarilor, leºilor, ungurilor, pe carevoievozii noºtri i-au spulberat în bãtaie, sprea pãstra moºtenirea sfântã de pãmânt,neatinsã, pentru noi, urmaºii urmaºilor lor,pentru ca noi s-o vindem, acum, ca pestambã, la cot, ºi s-o risipim, ca pe prafurilepustiei... Sã vinzi toþi munþii, ºi poienele, ºipâraiele, ºi râurile, ºi tot raiul pãmântului!- de parc-ar fi colbul de piatrã al Saharei!Negrii ºi arabii îºi iubesc profund, îºi divini-zeazã deºertul. κi varsã tot sângele pentrudeºert. De ce? Nu pentru petrolul de-acum,ci pentru cã-i AL LOR, hotãrât de Dumne-zeul lor Allah, din vecie, pentru vecie!

Claudia Cervenca, citind Zo-dii în cumpãnã, la Viena. Înnumãrul viitor, un interviuîn exclusivitate cu vocalistabrasoveancã.

Foto: Theodor Domocos,

,

Pelerinaj otrãvitla sânul Bucovinei Fragment. Urmare din pagina precedentã

Zodii în cumpãnã, iarna 200938

39

[Berbecuº cu coarne-ntoarse]Colind de copii

Berbecuº cu coarne-ntoarse,Gazda cãºii nu-i acasã,Cã-i pã codri ïe-a vâna.Dupã el cine-om mâna?Mâna-om fiica gazd’ii,Fiica gazdei cea mai mn’icãSã-l aducã sus pã sus,Sus pã sus, pã lângã lunã,C-o mânã-mpletind cununãCu alta þânând ïi lunã.Iar cununa cui o-a da?I-o-a da fiicii gazd’iiªi-i hie ïe veselieªi nouã ïe bucurie.

Inf. Rif Catiþa, 41 ani

[Nãscut-o, crescut-o]Nevasta Armanca

Nãscut-o, crescut-o,Dã-i domnului domn (refren)

Naltu-i pãltinel.Frunza lui îi latãUmbra-i minunatã.La umbruþa lui,Cine cã mi-ºi ºede?Nevasta Armancã.Da ea ce aºteaptã?Doi corindãtori.Cu drag îi aºteaptãªi dulce-i întreabã:- Hoi corindãtori,N-aþi vãzut, vãzut,Un fieº de-a meu?- Noi nu l-am vãzut,Nu l-am cunoscut!- Cum sã nu-l cunoaºteþi?Fiu-i cunoscut,Cã în faþa lui,Raza soarelui,Comãnacu lui,

Roatã-i rotelatã,Pã cer aruncatãªi puºcuþa lui,Turnu-i ïi vara.Sãbioara lui,Fuljer d’i sara.- Dacã-i cum ni-l spui,Noi cã l-am vãzut,Acolo jos mai jos,Jos pã scãpãtat,Prunci mici botezând,Mai mari cununândBãtrâni cuminicândªi-am fi sãnãtoºiTãþi sã fim voioºi.

Inf. Rif Ioan, 65 ani

[S-au rugat, rugat]Colind de copii

S-au rugat, rugat,Doi boieri bãtrâni,În zî de Crãciun,Crãciunu cel bun.Pãcuraru s-o rugat,Dumnezãu le-o dat,Casã-n ulicioarã,Luminã ïi cearãªi-un pom rãsãditVerde-ncrânjenit,Cu flori înflorat,Cu mere-ncãrcat!Vântu trãgãnaMerele picaÎnjeri le-adunaªi le trimiteaAdunate-n saci,La pruncii sãraci!Am luat ºi noiÎn desagii goi.

Inf. Rif Ioan, 65 ani

[Colo jos, Doamne, mai jos]

Colo jos, Doamne, mai jos,Corinde-mi Doamne (refren)

În pãmântu sãcãcios,Nici nu-i apã, nu-i nici iarbã,Nici nu-i floare mândrã dalbã.Numa o linã fântânã,În stobor ïi molid verdeÎn vârvu stoboruluiªede douã turturele,Plânje cu lacrimi ïi jele,Picã douã picurele,Pã un stan d’i piatrã nouã,D’i despar•e piatra-n douã.Da în piatrã ce-mi aflarã?Un ºãrpuþ cam gãlbãnuþ.Deïe-n ºerpe ºi-l zdrobirã,Dar în ºerpe ce gãsârã?O cârtiþã hiclenitãCu smirnã împodobitã.O luarã ºi zburarã,Pãstã lume, pãstã þarãªi-ajunsã la oameni iarã!ªi-i hie d’i bucurie,Mâne-sa ïi veselie.

Inf. Rif Gavril, 48 ani

[Pã sub munte, cu oi multe]

Pã sub munte, cu oi multe,Cu oi multe ºi cornute.ªede zãu Dumn’ezãu,Cu toporu-ncolþurat,Cu fluieru-nceþoºat,ªi le pãºuna pe-ogoarã,ªi mãnânce iarbã rarã.Le pãºuna pã vâlceleªi mãnânce cãpºunele.Dumnezãu din grai grãie:- Io pã voi, oi v-oi lãsa,Cã sã lasã negura,ªi m-oi coborî la þarãªi-oi sta pânã-n primãvarã.- Ba, Doamne, nu ne lãsa,C-aci lupii ne-or mânca,Cã pã t’ine t’e-om cinsti:La Pãºtiþã cu jintiþã,La Sângeorz cu-un miel frumosLa Ispas cu-un bruº d’i caº.

Inf. Rif Catiþa, 41 ani

Zodii în cumpãnã, iarna 2009 39

Zori de ziuãde mãtasãZori de ziuãde mãtasã

[Colo sus, colo mai sus]Dumnezãu cu oile

Colo sus, colo mai sus,Florile dalbele (refren)

Oare ceaþã-i, ori verdeaþã?Nu-i nici ceaþã, nici verdeaþã,Ce-i o holdã de otavã.Da otava cine-o paºte?Paºti-o Doamne DumnezãuC-o turmã mare ïi oi.Dumnezãu din grai grãie:- Lasã-vã focului oi,Cã de când îs tãt cu voiTãt am albit ca ºi voi.Da io pã voi vinde-voiLa târgu d’i la Orade,Inïi-i târg în tãte zâle,Mai ales duminicile,Iar pã bani lua-mi-oiChepeneag pânã-n cãlcâieªi cizme d’i varmejieO chitã d’i busuioc,Rãmâi gazdã cu norocªi una ïi mintã creaþã,Gãzdãriþei lungã viaþã.

Inf. Morar Firoanda, 38 ani

Continuare din pagina 40

a criºca, vb.: a strânge din dinþisclabe, adj.: slabea traje, vb.: a tragea urla, vb.: a coborîstauru, subst.: staula hãrãni, vb.: a hrãnia zdera, vb.: a zbierairimã, subst.: inimãleje, subst.: legea hi, vb..: a fiînjer, subst.: îngersãcãcios, adj..: sec, sãracbruº, subst.: bucatã

Glosar

40

[Rãsãrit-o ºi-o crescut]

Rãsãrit-o ºi-o crescut,Linu-i mãrului (refren)

Un pom nalt ºi rãmurat.ªi de naltu-i pân la cer,Cu ramurii pãstã mareMare-aº dede a criºca:- Ie-þi, pomule, ramurile,Ca sã-mi lãrgesc malurile!Pomu din grai îi grãie:- Taci tu, mare, nu criºca,Cã io ïi m-oi mânieP’inïi þi-s malurile,Îngrãdi-om gardurileªi p-inïi þi-s vadurile,Întoarce-m-oi cu plugurile,P-inïi þi-s fundurileÎntinde-om grãdinile.Da-n grãdini ce-am sãmãna?Flori vânãte, mohorâte,Da flori cine le-a culeje?Tãt feciori însurãtori,ªi fete mãritãtoare.ªi le-om face cununiþaªi le-om da pã la fetiþãªi s-or face nevestiþã,Din neveste babe sclabeD’i pân lume-abea s-or traje.ªi fii gazdã sãnãtoasãªi plãteºt’i corinda noastãC-un colac cât o brãdie,Deie Domnu tãt sã hie.

inf. Rif Gavril, 48 ani

[Trii pãcurari ïi la mun•e]Mioriþa

Trii pãcurari ïi la mun•eFlorile dalbele (refren)

Sã urlarã, jos la þarã,Dãdu, Dumn’ezãu, dãduD’i mori un pãcurar.Da groapã inïi i-am face?În stauru oilor,Inïi jocu mieilor.Da cruce ïin ce i-am pune?

Pun’e-i-am toporu luiªi-n vârvu toporuluiPune-i-om fluiera lui.ªi când vântu a suflaOile tãt’e-or strâga:- Scoalã, gazda nost’, din groapãCã d’i când tu ai murit,Nime nu ne-o hãrãnit,Nime nu ne-o ad’ipat,Cu sare nu ne-o îmbiet,Cu cân’ii ne-or asmuþatPãstã garduri am zburat,Lâna ni s-o acãþat,Laptele ni s-o-nchegat.

Inf. Burz Miron, 60 ani

[În vârvu Micãului]Mioriþa

În vârvu Micãului,Hai leru-i Doamne (refren)

În poiana munteluiPasc oile Domnului.Da la oi, cine-i pãstor?Sunt tãþi trei pãcurãraºiLa stânã di pãltinaºiDoi pã unu mi-l mânarãSã întoarne oileS-adune boteiele.Pânã oile-nturna,Cei doi leje i-o fãcea,Sã-l împuºte, sã mi-l taie,Oile sã i le ieie,Hainele sã i le beieOrtacu vãzând aºeD’in gurã aºe grãie:- Ho, ho, ho, di mã tãieþi,Voi pã mine mã-ngropaþi,În turiºul oilorÎn jocuþu mn’ieilor,S-aud oile zïerând,Mieluºeii tropotind.Pã mine pãmânt nu puneþiNumai dragã gluga meªi fluieru la cureCând vântu a vâjâiFluieru mn’eu a hori,Când vântuþu a sufla

Flueru mn’eu a cânta,Oile cele bãlãi,Mândru m-or cânta pã vãi,Oile cele cornute,Mândru m-or cânta pã munteFrunza când s-a scutura,Mi-a acoperi groapaLuna ºi cu steleleMi-ar fi luminelele!

[La fântâna cea galbenã]Colind de copii

La fântâna ce galbinãFlorile dalbele (refren)

Mândru pom sã leangãnã.Sã leangãnã lengãnaº,Lengãnaº di pãltinaº,În leagãn cine-i culcat?Un fieº nebotezat.Da cu ce l-om boteza?Cu apã din ce fântânãSã-i fie irima bunã,ªi cu cruce-n mâna dreaptãSã facã leje direaptã,L-om atinge ïi trii oriAcolo-n vãrsat di zori.Iaca fiu-i botezat,Cu pãr galbãn retezat.

Inf. Morar Firoanda, 38 ani

[Colo jos, colo mai jos]Corinda oii

Colo jos, colo mai jos,Florile dalbele (refren)

Nu ºtiu ceatã-i o verïeaþãOri îi roºu curcubãu,O-i turma lui Dumnezãu.Dumnezãu ºid’e la oi,ªuiera ºi fluiera,Tãte oile juca,O mioarã nu juca,Numai sta ºi sã uita.- Ce-i mioarã pristãoarã,Nici nu joci, nici nu mãnânci,

Nici între oi nu te duci?- Nici nu joc, nici nu mãnânc,Nici între oi nu mã duc,C-am auzât cã mi-þi vinde!Ruga-m-aº Doamne, ruga,Sã mã ierþi în astã iarnã,Sã mã scoþi în primãvarã.Cã io, doamne, fãtu-þi-oi,Douã mn’ele ochiºele,Doi berbeci îmberciugaþiCa de Dumnezãu lãsaþi.Anu bun vouã sã fieLa mulþi ani cu bucurie,Sã rãsarã flori pã masãSã fii gazdã sãnãtoasãSã plãteºti corinda noastã!

Inf. Beleag Teodor, 73 ani

Zodii în cumpãnã, iarna 200940

Zori de ziuãde mãtasãZori de ziuãde mãtasã

Folclor literar din Nimãieºti, cules între anii 1962 - 1970 de MARIA COLÞEA CUCEU

[Ce cântaþi, voi cocoºi...]Colind de copii

- Ce cântaþi, voi cocoºi negri?Florile dalbele (refren)

- Noi cântãm ïin zori ïi zâuã,Zori ïi zâuã ïe mãtasãªi sã scoale-ntreaga casã.ªi sã scoale sclujnicileªi mãture cãmãrile,Cu mãturã de mãtasãªi iasã rãu din casã,ªi v-aducem veste bunãCer cu stele, cer cu lunã,Pace-n casã, pace-n masã.ªi fii gazdã sãnãtoasã,ªi plãteºti corinda noastãCu un colac cât o brãdieDeie Domnul sã mai hie!ªi grâu nalt hie cât casa,Cu pai galbãn ca mãtasa,O chitã ïi mintã creaþã,Vã dorim la tãþi viaþã.ªi-o chitã d’i busuioc,Vã dorim la tãþi noroc.

Inf. Morar Firoanda, 38 ani.

Material din arhiva Centrului pentruConservarea ºi Promovarea Culturii

Tradiþionale Bihor.

Continuare în pagina 39