Elemente de Fotogrammetrie II Cartografie II Master

8/10/2019 Elemente de Fotogrammetrie II Cartografie II Master

http://slidepdf.com/reader/full/elemente-de-fotogrammetrie-ii-cartografie-ii-master 1/51

ELEMENTE DE FOTOGRAMMETRIE

FOTOGRAMMETRIEFOTOGRAMMETRIE DIGITALĂ

FOTOGRAMMETRIE CADASTRALĂ

Prof.dr. Bogdan Mihai, Universitatea din București, Facultatea de Geografie [email protected] 2014-2015



STRUCTURA CURSULUI

FOTOGRAMMETRIEANUL II Specializarea Cartografie

1.Noțiuni generale de fotogrammetrie. Definiții, concepte, istoric, etape evolutive, mijloacetehnice, relația cu domeniile teledetecției și geomaticii, tipuri deaplicații.2.Principiile de bază ale aerofotogrammetriei. Zborul de aerofotografiere. Proiectareazborului, elemente teoretice, elemente tehnice ale zborului, harta sau planul de zbor, parametri dezbor, realizarea zborului

3. Instrumente și echipamente în fotogrammetria aeriană. Camera fotogrammetrică analogicăși digitală, părți componente, principiu, echipamente anexe ale camerelor, echipamente de bordcu utilizare în fotogrammetrie (sistemele GPS-IMU).4.Aerofotograma. Caracteristici optice şi geometrice. Definiții, elemente de identificare, tipuride fotograme în relație cu sistemele de preluare, proprietăți spectrale (signatura, rezoluția spectrală și radiometrică), proprietăți geometrice (proiecția, deformările).5. Procesul de formare a imaginilor aeriene analogice şi digitale. Filme, filtre, produse,aplicaţii. Filme de aerofotografiere, procesul fotografic la imaginilele alb-negruși color, filtrele – principiuși tipologie, exemple de fotogramedupă signatura spectrală și aplicațiile lor.6. Elemente de bază ale procesării fotogramelor aeriene. Orientarea interioară, relativă, exterioară și absolută – definiții și scop. Rolul modelului digital al terenului.Ortocorecția.

Asamblarea fotogramelor expeditivă și prinaerotriangulație. 7. Aplicații de cartografiere pe baza fotogramelor aeriene. Fotograma ca sursă obiectivă deinformații geografice. Cartografierea pentru hărți și planuri topografice. Cartografierea pentruhărțile tematice. Exemple.



STRUCTURA CURSULUI

FOTOGRAMMETRIE CADASTRALĂ ANUL II Master

Specializarea Geomorfologie și cartografie cu elementede cadastru

1.Noțiuni introductive. Fotogrammetria – definiție, aplicații, produse, etape evolutive.Relația cu domeniul cadastrului.2.Etape de lucru în fotogrammetria cadastrală . Zborul fotogrammetric, reperajulfotogrammetric, orientarea imaginilor, aerotriangulația, generarea MNA, ortocorecția, restituția fotogrammetrică, date de teren suplimentare.

3. Tipuri de imagini cu aplicații în fotogrammetria cadastrală.Fotograma,stereograma, ortofotograma, ortofotoplanul, ortofotoharta. Proprietăți geometrice șiposibilități de exploatare.

4. Moduri de reprezentare a categoriilor cadastrale extrase. Criterii de interpretare,particularități ale legendei hărții cadastrale, exemple de aplicații cu date specifice în SIG.

5. Calitatea lucrărilor în fotogrammetria cadastrală . Erori, surse de erori, calitateaproduselor de hartă și plan cadastral.



STRUCTURA CURSULUI

ELEMENTE DE FOTOGRAMMETRIE DIGITALĂ ANUL I Master

Specializarea Sisteme Informaționale Geografice

1.Noţiuni de bază in fotogrammetrie. Definiții, relația cu teledetecția, locul în cadrul domeniuluigeomaticii, produse ale fotogrammetriei digitale, etape înevoluția fotogrammetriei.2.Imagini digitale cu aplicaţii în fotogrammetria digitală. Caracteristicile imaginilor.Fotograma analogică și digitală. Formate, elemente de identificare, rezoluția, signatura spectrală,

radiometria,proprietățile geometrice.3.Etape de lucru în aplicaţiile de fotogrammetrie digitală. Zborul de fotografiere aeriană (proiectare, realizare), echipamente specifice, orientarea imaginilor, aerotriangulația, generareaMNA, ortorectificarea, restituirea datelor digitale de planimetrieși altimetrie.

4. Elemente de bază ale procesării imaginilor în fotogrammetria digitală. Orientareafotogramelor digitale. Aerotriangulaţia digitală. Modele şi aplicaţii (modelul camerei, orientareaexterioară şi interioară).

5.Modelul Numeric al Terenului şi generarea prin fotogrammetrie. Noțiuni teoretice. Tipuri demodele generate prin tehnici fotogrammetrice. Etapeși algoritmi.6. Ortorectificarea. Etape şi exemple. Elemente teoretice. Algorimi și tehnici de lucru.Reeșantionarea imaginii. Produse fotogrammetrice rezultate (ortofotograma, ortofotoplanul,ortofotoharta).7.Aplicaţii cartografice ale fotogrammetriei digitale. Exemple şi etape de lucru. Aplicații înrealizarea de hărți și planuri topografice. Aplicații în cartografia tematică. Baze de date SIG cu date

derivate din fotogramele digitale. Exempleși etape de lucru.



Fotogrammetrie (engl. photogrammetry) – de la photos, lumină și metron, măsură , original

germ. photogrammetrie – domeniu al tehnicii sau știință după unii autori (Albotă, Zegheru, 2009, Vorovencii, 2010) careutilizează imaginile aeriene (și terestre) ale obiectelor în scopul reconstituirii geometrieiacestora și poziției lor în spațiu, în vederea măsurării lor și reprezentării grafice și cartografice câtmai precise .

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

1. DEFINIȚII, CONCEPTE

PLANIMETRIE ALTIMETRIE

MODELE COMPLEXEREPREZENTARECARTOGRAFICĂ



HARTA TOPOGRAFICĂ ȘI FUNDAMENTUL FOTOGRAMMETRIC AL ACESTEIA



F. se bazează pe imagini aeriene (de la altitudini de 500-10000 m, mai rar de la 20000 m) și satelitare (altitudini de ordinul sutelor de km ex. 200-1000 km), obținute cu senzori cugeometrie cunoscută (camere metrice, senzori de scanare multispectrală, senzori radar, senzoride scanare LIDAR). Acestea sunt considerate imagini metrice sau fotograme cu proiecții centrale sau perspective (la

senzorii optici, razele de lumină trec printr-un singur punct înainte de a atinge planul filmuluisau planul focal al senzorului), întrucât acestea pot fi controlate și convertite în proiecții utileridicărilor topografice sau cartografierii terenului.



Fotograma aeriană – imagine metrică (geometrie cunoscută)



LASERGRAMMETRIA/ PRINCIPIU ȘI MODELE LID

PLANIMETRIA ALTIMETRIA MODELE COMPLEXE



FOTOGRAMMETRIA ȘI GEOMATICA



2. APLICAȚII ȘI PRODUSE ALE FOTOGRAMMETRIEI

Aplicațiilefotogrammetrieise diversifică în

topografice (obținerea de planuri și hărți topografice 1: 2000-1:25000, de modele digitale de teren)netopografice (axate pe măsurători,hărți tematice cu utilizare în amenajarea teritorială, arheologie, geologie, geografia mediului, urbanism,agricultură, silvicultură, gestiunea riscurilor etc.).

De aici rezultă și varietatea produ selor fotogramm etrice actuale :

1. fotograme aeriene redresate și ortorectificate ,2. ortofotoplanuri și ortofotohărți , stereograme (inclusiv anaglife),3. hărți topografice și planuri topografice,4. hărți și planuri cadastrale,5. modele digitale ale elevației (DEM) și ale terenului (DTM),6. modele digitale ale obiectelor de la suprafața terenului (DSM, modele ale clădirilor, copacilor, drumurilor

căilor ferate etc.),7. puncte de sprijin în ridicări topografice,8. baze de date SIG cu date derivate din imagini ca de pildă cele pentru cadastrul agricol etc.



3. ETAPE ȘI REPERE ISTORICE ALE FOTOGRAMMETRIEI

•termenul de fotogrammetrie (original Photogrammetrie) provine din limba germană. Inginerul și arhitectul A. Meydenbauer (1834-1921), a utilizat,pentru prima dată în istorie, în 1858, fotograme terestre în realizarea desenelor și planurilor pentru construcții.• E. Mach (1866) folosește stereoscopul în calculele destinate determinării volumelor pe baza fotografiilor terestre (dublete).

• În 1851 s-a inventat fototeodolitul, de catre colonelul Laussedat care a dezvoltat, în același, timp și primele metode de măsuratori pe fotograme terestre.• În anul 1885 se pun bazele primului institut fotogrametric, în Germania, în acea etapa metoda fiind tot mai aplicată in ridicările terestre (fondat de A.Meydenbauer). În 1885 fotogrammetria terestră s-a folosit pentru prima dată în arheologie la situl Persepolis din Asia Mică totde catre arheologi germani.Koppe (1889) a tipărit primul manual de tehnică fotogrammetrică în Germania.• În Austria, in 1897-1898 se inventeaza principiul dublei proiecții care sta la baza exploatarii stereoscopice a fotogramelor și al fotoredresării (inventatorul căpitanul Th. Scheimpflug care este și inventatorul perspectografului folosit la rectificarea fotogramelor).

• În anul 1901, în Germania, Karl Pulfrich inventează stereocomparatorul, un aparat optic ce a revoluționat cartografierea terenului pe baza perechilor deimagini.• În anul 1905 sunt realizate primele fotograme din avion, de catre W. Wright și un ofițer italian, la Centocelle în Italia de nord. În aceeasi perioada interesulinginerilor pentru fotogrammetrie devine tot mai. Primul aparat de exploatare analitică a imaginilor (stereoautograful) apare în Germania în 1911. În 1910 laViena a fost înființată Societatea Internațională de Fotogrammetrie (din 1980 de fotogrammetrie și teledetecție, după congresul de la Hamburg).

•În anul, 1911 tot Th. Scheimpflug a obținut pentru prima dată fotograme aeriene ortorectificate deschizând o etapă importantă, a întocmirii de hărți siaerofotoplanuri (folosite deja în Primul Război Mondial).

•Până în 1945 se perfecționeaza camerele metrice de fotografiere aeriana la nivel de distorsiuni și prin automatizarea procesului de fotografiere, în conditiile încare hărțile topografice militare se realizează pe o scară tot mai largă pe bază de fotografii aeriene.

•În 1957, U. Helava folosește instrumente analitice în exploatarea de fotograme, iar în 1960 sunt realizate în serie, aparate optomecanice complexe care permit

obținerea de planuri și hărți prin interpretarea directă a stereomodelelor. Acestea au la bază principiile geometriei analitice, iar procedeul de extragere ainformațiilor se numește stereorestituție.

•În anul 1988, la Congresul ISPRS de la Kyoto, Japonia, este prezentată stația fotogrametrică digitală ce permite implementarea în sistem computerizat atuturor altgoritmilor matematici privind exploatarea cuplurilor de imagini și obtinerea de planuri și harti. Astfel se realizează deschiderea treptată afotogrammetriei către domeniul GIS.

i l f i i i li d fl il d i i d l C i l 9 6 Î 92 li



În Ro m ânia , primele fotograme aeriene sistematice sunt realizate de flotila de aviație de la Cotroceni la 1916. În 1924 sunt realizridicări fotogrammetrice pentru orașele Bacău și Curtea de Argeș. Din 1929, serviciul fotogrammetric militar realizează ridicări de foide hartă topografică pe baza aerofotogrammelor (din 1949 se folosesc și la Comitetul Geologic în prospecțiuni). În 1954-56 se ridicăplanurile la scara 1:5000 pentru București, Ploiești, Galați, Pitești, Timișoara, Giurgiu și alte orașe importante (Vorovencii, 2010). Din1958 fotogrammetria este orientată către agricultură, silvicultură și îmbunătățiri funciare (cu activitate legată de fotograf ier ea aerianăcu aplicații în cadastru), pentru ca în 1971 să fie fondat un institut specializat (IGFCOT). La acesta se adaugă și activitatea ICAS înfotogrammetria forestieră dar și a altor instituții.



Aplicațiile f. au evoluat în funcție de nivelul tehnic al aparaturii folosite în obținerea șiexploatarea fotogramelor.

În literatură sunt recunoscute etapele

Fotogrammetria grafică sau planimetrică (1864 -1905) - ridicări terestre cu fotocamere șifototeodolite (arhitectură, construcții)

Fotogrammetria analogică (1905 -1950) - ridicări fotoaeriene cu ajutorul camerelor metrice,cu exploatarea dubletului (stereoscopică)

Fotogrammetria analitică (1950 -1990) - ridicări fotoaeriene cu ajutorul camerelor metrice,cu exploatarea dubletului (stereoscopică) cu ajutorul aparaturii analitice (principiilegeom etriei analitice).

Fotogrammetria digitală (1990 și până în prezent) – ridicări fotoaeriene și satelitare cuexploatarea digitală a dubletului și a blocului de fotograme, orientare semiautomată și

automată, aplicații destinate SIG și cartografiei digitale.

4. ETAPELE EVOLUTIVE ALE FOTOGRAMMETRIEI



FOTOGRAMMETRIA

PLANIMETRICĂ

FOTOGRAMMETRIA



FOTOGRAMMETRIAANALOGICĂ



FOTOGRAMMETRIA



FOTOGRAMMETRIAANALITICĂ 1.Orientarea dubletului de fotograme

2. Aerotriangulația analitică Stereoplotteranalitic

Echipament(camera, sisteme de orientare )

FOTOGRAMMETRIA Camera fotogrammetrică



FOTOGRAMMETRIADIGITALĂ

Stația fotogrammetrică digitală (inclusiv monitoarele Planar)

Camera fotogrammetrică digitală, sistem GPS/IMU

Fluxul de lucru în aplicațiile

fotogrammetricedigitale



5. Fotogrammetria cadastrală

Grup aplicații ale fotogrammetriei care au ca scop realizarea de ridicări cadastrale de precizie prin integrarea imaginilor aeriene sausatelitare în lucrările specifice restituirii datelor cadastralesub forma planurilor,hărților și bazelor de date cadastrale.

F.c. s-a dezvoltat după 1950-1960, prinperfecționarea camerelor metrice și a metodelor analitice de exploatare dubletelor de imaginiși s-a răspândit mai ales în ultimele două decenii, prin trecerea etapelor procesului fotogrammetric cadastral în mediu digital(și integrarea cu datele precise date de stațiile GPS de teren și a sistemelor GPS/IMU de la bordul avioanelor fotogrammetrice).

Precizia lucrărilor este esențială, fapt ce necesită o orientare precisă a imaginilor, un reperaj performant la teren dar și date decalibrare la teren a celor din ridicarea pe bază de imagini.



2. PRINCIPII DE BAZĂ ÎN FOTOGRAMMETRIE.

o Etape de lucru (procesul fotogrammetric)

o Principiul zborului fotogrammetric

o Echipamente folosite în fotogrammetrie

o Caracteristicile fotogramelor

o Procesarea imaginilor

o Aplicații și produse fotogrammetrice

o Controlul calității

1 SCHEMA ETAPELOR DE LUCRU



1. SCHEMA ETAPELOR DE LUCRU ÎN FOTOGRAMMETRIE (F. DIGITALĂ) Proiectarea zborului

fotogrammetric

Ridicareaf otogrammetrică

Zborul de aerofotografiere

Reperaj fotoaerianDate din teren (puncte

pe harta de zbor)

Date de orientare GPS – IMU (în timpulzborului)

Descărcarea memoriilor camerei Digitale/

Procesarea imaginilor pe peliculă

de film + Scanarea negativelor

Procesarea datelor de orientareGPS/IMU

Orientarea imaginilor (interioară,exterioară)

Aerotriangulația blocului defotograme (asamblarea)

Stereorestituție (dublet) OrtorectificareaModelulNumeric alTerenului

Date SIG – materiale cartografice, baze de date Date din teren



Comparație proces fotogrammetric Analogic/Digital. Schema procesului fotogrammetric

simplificat (fotograme realizate cu drone)

1 1 SCHEMA ETAPELOR DE LUCRU ÎN



1. Descărcarea/scanarea fotogramelor în memoria stațiilor digitale,

2. Descărcarea datelor de calibrare din fișierul camerei și din memoria unităților GPS/IMU,

3. Orientarea interioară, relativă și absolută a imaginilor,

4. Reeșantionarea imaginilor pe noile baze geometrice în proiecția adecvată ridicării cadastrale,

5. Asamblarea imaginilor pe zona de acoperire prin construirea aerotriangulației de precizie,

6. Generarea modelului digital de elevație,

7. Ortocorectarea imaginilor,

8. Mozaicarea ortofotogramelor digitale,

9. Construirea de ortofotoplanuri digitale extinse,

10.Colectarea datelor cadastrale planimetrice și altimetrice prin interpretare și procesare DEM, i

11.Integrarea datelor din ridicarea de teren (puncte de reperaj din ridicarea GPS),

12.Redactarea planului sau hărții cadastrale sau integrarea datelor acestora în baze de date spațiale (ex. baza de

date cadastrală a unei comune sau oraș).

1.1. SCHEMA ETAPELOR DE LUCRU ÎNFOTOGRAMMETRIA CADASTRALĂ



2. PRINCIPIUL ZBORULUI FOTOGRAMMETRIC

- Elementele zborului fotogrammetric

- Parametri zborului fotogrammetric

- Proiectul zborului fotogrammetric

- Harta de zbor fotogrammetric

- Organizarea lucrărilor în zborul fotogrammetric -Particularități tehnice zborului fotogrammetric (echipament analogic/digital, specificul misiunilor, date rezultate).



Fotografierea aeriană(imagini cadru)

Elementele de bază ale aerofotografierii



Parametri ai zborului de fotografiere aeriană (imagini cadru)

Suprafața de acoperire (St) sau fotografiată stabilită pe baza trapezului geodezic la scara 1:25000(pe acest suport cartografic se stabilește direcția de zbor dominantă, N-S sau V-E, în funcție de specificul terenului).

Scara medie a fotogramelor (1/n) stabilită în scopul creșterii randamentului lucrărilor (Vorovencii, 2010)după relația lui Gruber în care se determină numitorulscării astfel încât durata zborului și numărul de fotograme să fie cât mai reduspentru o anumită scară a hărții sau planului restituit din fotogrameleobținute.Suprafața zonei fotografiate , exprimată în hectare prin înmulțirea lungimiiși lățimii zonei dreptunghiulare acoperită de fotograme, înurma zborului.Plafonul de zbor (Z) rezultat din însumarea altitudinii medii a terenului cu înălțimea relativă la care se zboară deasupra terenului fotografiat (h în formulascării 1/n=f/h, unde f este distanța focală a obiectivului).

Suprafața medie a terenului care apare pe o fotogramă (S) exprimată în hectare ca valoare corespondentă în teren a formatului

fotogramei la scara dată.



Timpul de expunere (t e ) al filmului adaptat în mod evident contrastului și sensibilității filmului,strălucirii obiectelor din teren (ex. stânci calcaroase, ape, păduri, orașe etc.), deschiderii relative unghiulare a obiectivului etc.(Vorovencii, 2010).Stabilirea acestuia mai jos de un anumit prag de trenare a imaginii, mai mic de 0,005 mm este importantă, astfel încât el trebuie să fie cu atât mai mic cu cât viteza de zborcrește și cu scara este mai mică (f.a. de la altitudine mare).Efectul trenării crește la scări mari și plafoane mici de zbor, încondiții de viteză mare a avionului (t=d/vxh/f, unde t-timpul de trenare aimaginii, d-dimensiunea în imagine a obiectului, v-viteza avionului, h-plafonul de zbor, f-distanța focală a obiectivului camerei).

Timpul de așteptare (t a ), exprimat ca timp de parcurgere al aerofotobazei sau bazei de aerofotografiere (b),se determină ca raport între aerofotobaza și viteza de deplasare a avionului între punctele de stație consecutive.Baza de fotografiere sau aerofotobaza (b) , corespunde distanței dintre două puncte de stație fotogrammetrică consecutive,marcate de deschiderea diafragmei și expunerea filmului. Aceasta permite realizarea acoperirii longitudinalepe direcția de zbor (ax) necesară stereorestituției la 66% și a celei transversale (a y) la 33% - condiții de calitate a fotogramelor.Relația de calcul este b=L(1-ax/100), unde L este lungimea zonei de acoperire a zborului de f.a., ax este acoperirea pe direcția dezbor exprimată în procente.De aici rezultă, în mod similar și distanța dintre benzile vecine de fotograme d=L(1- ay/100), unde ay semnifică acoperirea laterală

între benzile de fotograme.

Numărul de benzi de fotograme (N b ) corespunde numărului și configurației traseelor paralele de zbor situate pe lungimea zonei deacoperire a zborului de f.a.Se determină ca raport între lungimea traseului de zbor (Lt) și distanța medie între traseele paralele de zbor (A).Numărul de fotograme la nivel de bandă (N f ) este un raport între aerofotobaza (b) și lungimea totală a benzii (Lf ).Numărul total de fotograme obținute (N t ) se determină prin înmulțirea numărului de benzi cu numărul fotogramelor conținute de obandă. Lungimea rolei de film necesară f.a. (Mt ) se determină în strânsă legătură cu numărul total de aerofotograme (Nt) și lungimeasegmentului de film neexpus, în cm,dat de o constantă k (Mt=Nt (1+k)).Durata de timp a zborului de f. a. (TZ) depinde de numărul total de fotograme obținute (Nt) și timpii de așteptare (Ta) înainteadeschiderii camerei de f.a. (TZ=Nt x Ta).Viteza rezultantă sau compusă de deplasare a avionului (Vr)este determinată în condițiile în care viteza avionului pedirecția de zborprestabilită în proiectși trasată pe harta de zbor se compune cu deriva laterală și generează un nou vector de viteză ce tinde să abată avionul de la traseulprevăzut.

Alte elemente sunt legate de caracteristicile camerei fotogrammetrice (necesită pe de o parte un randament mai mare prindeschiderea mai mare a obiectivului și adaptarea obiectivului la fragmentarea terenului), tipul de film sau emulsie ori senzori digitalidupă caz (depinde de scara imaginii, plafon de zbor, sezonul de vegetație – ex. emulsii pancromatice, infracromatice etc.)și filtrele utilizate în f.a. (ex. filtrul galben pentru f.a. de la mari altitudiniși eliminarea difuziei radiațiilor albastre și ultraviolet

fotografic).



Principiul preluării imaginilor stereoscopice (metrice) la senzorii IKONOS și SPOT 5 (produs HRS)

Variante/modele de proiecte de zbor fotogrammetric (hărți digitale Topoflight)



Va a te/ ode e de p o ecte de bo otog a et c ( ă ț d g ta e opo g t)



BANDA DE FOTOGRAME



Mozaiculde fotograme în formatulanalogic(IGFCOT)

Blocul de fotograme asamblat prin aerotriangulație digitală



Blocul de fotograme asamblat prin aerotriangulație digitală



Avionul fotogrammetricAN 30 ClankGeocosmos,RusiaExterior și interior Avionul fotogrammetricDiamond Aircraft Riegl Austria



Principiul fotografierii aeriene analogice (camera Wild RC- 30, film color normal) și di it l ( L i ADS 40 il d i



digitale (camera Leica ADS-40, grile de senzorimultispectrali, trei moduri de lucru )



Echipament fotogrammetric analogic (camera Zeiss RMK Top 15) vs digital (DMC – Z/I)



Schema camerei fotogrammetrice analogice cu un singur obiectiv

Principiul filmului color și color infraroșu. Filtre utilizate înf fi



aerofotografiere

Camera fotogrammetrică digitală Leica ADS 40.S h i ă il



Schema și părțile componente



Orientarea fotogramelorI t i ă l ti ă t i ă b l tă



Interioară, relativă, exterioară, absolută

1. Colinearitatea și corespondența punctelor imagine -obiect



2. Orientarea interioară. Determinarea poziției punctelor imagine în raport cu sistemul camerei fotogrammetrice.

A (linie, coloana) transformat în A (x, y)

3 O i l i ă D i i i i i i ii i h i î d l d bl l i (b



3. Orientarea relativă. Determinarea poziției imaginii in raport cu perechea acesteia în cadrul dubletului (baza stereo -modelului)

Coplanaritatea și elementele dubletului orientat relativ

Punctele comune ale dubletului orientat relativ

Imagini epipolarerezultate din orientarearelativă

P – punct de legătură între fotogramele dubletului (engl. tie point)



5. Aerotriangulația. Asamblarea imaginilor în benzi și blocuri fotogrammetrice.



Puncte de legătură și puncte de control în teren Etapele construirii aerotriangulatiei digitale

Modele de imagini asamblateprin aerotriangulatie

Etapele construirii aerotriangulatiei digitalecu statia fotogrammetrică digitală

6. Modelul Digital al Suprafeței/Elevației Terenului. Generarea prin tehnici fotogrammetrice.



Definiții, obiective, moduri de producere a DEM/DTM/DSM

7. Ortocorecția imaginilor. Reproiectarea fotogramelor pe baza datelor de elevație și înlocuirea proiecției centrale cu proiecția ortografică.



p ț g

8. Exploatarea imaginilor (stereoscopică – imagini epipolare, monoscopică - ortofotoplanuri), produse și aplicații SIG.

Elemente de Fotogrammetrie II Cartografie II Master

Documents

Transcript of Elemente de Fotogrammetrie II Cartografie II Master