4 Atitudini! (Efeseni 4:1-3)

Unul din aspectele reale cu privire la lucrurile pe care le deţinem pe este tendinţa de a se strica – de exemplu avem o vorbă cu privire la maşinile noastre: „N-ai maşină, ţi-e necaz! Ai maşină, ai necaz!” Vorbind despre maşini, nu trebuie să ştii prea multă mecanică pentru a-ţi da seama că dacă maşina tremură şi „face urât” pe drum atunci când pui frână, este clar că nu este ceva în regulă cu roţile, respectiv suspensia maşinii şi trebuie să faci o vizită la mecanic! Învăţăm repede că dacă facem regulat anumite lucruri pentru maşina noastră (revizia de ulei, filtre, frâne...), mersul cu maşina poate fi chiar plăcut şi folositor! La fel este şi în viaţă: dacă suntem echilibraţi, dacă păstrăm lucrurile în echilibru, atunci „călătoria va fi mai plăcută!” Vom reacţiona diferit, ne vom comporta diferit! De fapt nu vom reacţiona prea mult, ci mai degrabă vom ACŢIONA mai mult, având un scop clar în şi prin ceea ce facem... scopul lui Dumnezeu!

Suntem la jumătatea acestei epitole a lui Pavel, şi dacă suntem familiarizaţi cu felul lui de a scrie, ştim că el este „teoretic” în prima jumătate a epistolelor sale – asta înseamnă că prezintă aspectele doctrinare pe care vrea să le transmită credincioşilor; apoi în partea a doua devine practică – cum doctrina deveni un mod de viaţă pentru credincioşi.

Echilibrul dintre aceste două aspecte (doctrină şi practică) este important! Există oameni care sunt aşa de interesaţi de doctrină... citesc, studiază, îşi iau notiţe, sunt

capabili să discute şi să dezabată teorii... dar ei se opresc aici, din păcate! Există însă şi oameni care spun „Nu îmi pasă de teorii... de doctrine... tot ce îmi pasă este să

cred şi să-l urmez pe Isus!” ... dar şi asta este o declaraţie de doctrină! Dar ei spun asta pt că cred că „doctrina este rea!”

Trebuie însă să înţelegem că amble aspecte sunt importante pentru a trăi o viaţă creştină sănătoasă.

Trebuie să ştim CE credem (doctrina) şi trebuie să ştim CUM să trăim pe baza a ceea ce credem! (practica)

Pavel ne-a învăţat în primele 3 capitole CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII UN CREŞTIN: Cum Dumnezeu ne-a ALES şi ne-a ÎNFIAT şi RĂSCUMPĂRAT să fim copii ai Săi de drept,

dându-ne Duhul Său cel Sfânt pt a putea trăi după voia Sa! Cum noi eram „morţi în păcatele noastre”, neascultători şi condamnaţi, dar Dumnezeu

prin HARUL Său extraordinar ne-a înviat şi ne-a făcut să fim Trupul Său pe pământ, Biserica Sa prin care vrea să acţioneze şi să-şi împlinească planurile Sale.

Acum, în ultimele 3 capitole, Pavel ne va arăta CUM să TRĂIM ca şi CREŞTINI – adică IMPLICAŢIILE NOII INDENTITĂŢI pe care o avem ca şi copii ai lui Dumnezeu, în restul de viaţă pe care fiecare îl are pe acest pământ.

Aici este partea unde Pavel o să ne „calce pe bătături” pentru că vom vorbi despre realitatea vieţilor noastre, despre faptele noastre.. despre lucruri care nu ne plac ... ADEVĂRUL CARE DOARE!!!

Este uşor SĂ SPUI ceea ce crezi... dar nu la fel SĂ TRĂIEŞTI ceea ce crezi! Totuşi adevărul este că CEEA CE CREZI cu adevărat, va avea impact asupra FELULUI cum

TRĂIEŞTI!Astfel Pavel, continuă în capitolul 4 spunând:

„Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o...”

Pavel le aminteşte din nou de importanţa lucrurilor spuse aici, ele fiind adevăruri pt care el era chiar în închisoare!

Cuvintele care ne atrag atenţia de la început sunt „să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o” ..

Pavel le spune: „V-am spus până acum TOT ce a făcut Dumnezeu pt voi, despre identitatea voastră nouă în Cristos şi despre planul pe care-l are cu fiecare din voi! Acum, TRĂIŢI ca oameni care-şi înţeleg identitatea nouă pe care o au!”

Cuv.cheie care se repetă de mai multe ori în această ultimă parte a epistolei este „purtaţi” (vs.1) care apare şi în vs.17 „trăiţi”, iar în cap.5, în vs.2 „trăiţi”, vs.8 şi 15 ca „umblaţi” – fiind o referinţă la modul/stilul de viaţă al creştinului.

Vorbind de echilibrul care trebuie să existe între ce credem şi ce trăim, îl putem observa făcând o paralelă între adevărurile învăţate în primele 3 cap. şi îndemnurile practice din utimele 3 cap.

Cap.1 - Chemaţi să fim UN TRUP – Cap.4:1-16 - Umblaţi vrednici de chemarea voastră (unitatea Trupului)

Cap.2:1-10 - Înviaţi din morţi – Cap.4:17-5:17 - Umblaţi în curăţie (puritate)

Cap.2:11-22 – Împăcaţi – Cap.5:18-6:9 – Umblaţi în armonie

Cap.3 – suntem Biserica „taina lui Cristos” – cap. 6:10-24 - Umblaţi în victorie

Cuv. „vrednic” este grec. „axias” de la care avem cuvintele „axiomă” şi „axiomatic” – se referă la „un adevăr admic fără demonstraţie, fiind evident prin el însuşi”

oDEX: AXIÓMĂ - Adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși.

Ceea ce ni se spune aici, este că noi trebuie să ne trăim vieţile într-un mod care este „evident prin el însuşi”!

Isus îi învăţa pe ucenicii Săi acest principiu:Matei 5:13-1613 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. 14 Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. 16 Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Acesta este un principiu important în anumite aspecte ale vieţii noastre:- ex. lui Kate Middleton – căsătorindu-se cu prinţul William, trebuie să i se fi comunicat noul statut intrând prin căsătorie în familia regală – reprezentanta Marii Britanii! - ex. unui ambasador – el este reprezentantul ţării sale prin tot ce face acolo (în public sau privat)- ex. elevilor care merg într-o excursie – sunt exemplu al şcolii şi cumunităţii din care fac parteAplicaţie:

Noi suntem reprezentanţii cerului aici pe pământ – felul cum trăim va arăta cine este Domnul nostru Isus – oamenii vor trage concluzii bazate pe felul nostru de vieţuire ca şi creştini.

Dacă ne întrebăm cumva CUM să trăim VREDNICI... CE înseamnă aceasta, Pavel ne va răspunde foarte clar şi practic în următoaree 3 capitole din epistola sa.

vs.2-3 – „cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”

Aici vom privi la 4 ATITUDINI care sunt importante de dezvoltat pt a putea avea o trăire vrednică de Dumnezeul nostru.

Nu putem avea COMPORTAMENTUL potrivit, fără a avem mai întâi ATITUDINEA potrivită!

Prima atitudine este SMERENIA – „cu toată smerenia” Avem tendinţa să credem că a fi smerit înseamnă a fi slab... cu capul plecat şi să ne simţim

groaznic! Smerenia nu este o slăbiciune! Smerenia / umilinţa este să te vezi cum eşti tu cu adevărat în ochii lui Dumnezeu.

Tim Keller spunea despre acest subiect următoarele: „Până în sec.XX, culturile tradiţionale, credeau că a avea o opinie prea înaltă despre tine era cauza tuturor relelor din lume. Care este motivul, cauza majorităţii crimelor şi violenţelor din lume? De ce sunt abuzaţi oamenii? De ce sunt oamenii aşa de cruzi? De ce fac oamenii lucrurile rele pe care le fac? În mod tradiţional, răspunsul era „mândria”, adică „a avea o părere prea înaltă despre tine”. Acesta era motivul purtării lor nepotrivite. Dar acum, în cultura noastră modernă, am dezvoltat o părere opusă celei tradiţionale. Astfel, la baza educaţiei moderne, felul cum tratăm pe cei condamnaţi, fundamentul majorităţii legislaţiilor moderne, şi baza consilierii moderne o constituie convingerea că oamenii se poată aşa rău pentru nu faptul că oamenilor le lipseşte stima de sine, ci pentru că au o slabă stimă de sine.” NU ESTE AŞA???

Auzim astăzi aşa de mult despre importanţa clădirii unei stime de sine înaltă! Biblia ne spune că noi nu avem o problemă cu stima de sine – problema noastră este că

suntem aşa de AROGANŢI încât credem că putem funcţiona fără Dumnezeu, fără principiile Sale, fără ADEVĂRUL Său.

Dumnezeu ne învaţă să avem o poziţie moderată: pe deoparte înţelegem că suntem păcătoşi, că am căzut, ne-am îndepărtat de standardele

Creatorului nostru, şi că nu devenim copii ai Săi datorită a ceva care am făcut noi! Nu putem fi aroganţi datorită acestei poziţii, pt că noi devenim credincioşi prin mila şi harul lui Dumnezeu.

pe de-altă parte , avem totuşi o apreciere de sine pozitivă ştiind că suntem iubiţi de Dumnezeu, suntem capodopera Sa şi că are un plan cu noi!

chiar dacă lucrul acesta este copleşitor, noi trebuie să trăim cu încredere dar şi cu smerenie înaintea Lui.

C.S. Lewis vorbind despre „smerenie” declară nişte lucruri superbe despre ceea ce înseamnă practic a fi smerit – „Dacă ar fi să întâlnim o persoană cu adevărat smerită, nu am concluziona despre acea persoană că este smerită. Lucrul care ni l-am aminti despre o persoană cu adevărat smerită datorită Evangheliei, ar fi cât de interesată ar fi persoana respectivă de noi... pentru că esenţa smereniei produse de Dumnezeu (Evanghelie) nu este să mă gândesc mai mult la mine şi nici să mă gândesc mai puţin la mine, ci este este să mă gândesc la mine a fi mai puţin.”

Cineva spunea că „Smerenia este harul de a fi în aşa fel, încât când îţi dai seama că o ai, ai pierdut-o!”

Smerenia înseamnă să-l pui pe Cristos primul loc, pe alţii pe al doilea şi pe tine la sfârşit!

John Riskin (critic britanic artă însemnat din perioada Victoriană) spunea: „Cred că primul test al unui om mare este umilinţa. Nu vreau să spun că ar trebui să se îndoiască de puterea sa, sau să

ezite în aşi spune părerea. Dar, oamenii mari au convingerea că măreţia nu este în ei, ci prin ei.. că ei nu ar putea fi altceva decât ceea ce Dumnezeu i-a făcut să fie!”

Andrew Murray (scriitor, profesor şi pastor din Africa de Sud) spunea că „Omul smerit nu simte nici gelozie nici invidie. El îl poate lăuda pe Dumnezeu chiar şi atunci când alţii sunt preferaţi şi binecuvântaţi înaintea lui. El poate răbda să audă cum alţii sunt lăudaţi, iar el este uitat... pentru că el are duhul lui Isus care nu a fost pe placul Său şi care nu a căutat onoarea Sa. Astfel, îmbrăcându-se cu Isus, el a obţinut o inimă de bunătate, îndelungă răbdare şi umilinţă.”

Matin De Haan (fondator şi autor al „Pâinea cea de toate zilele”) spunea că „Smerenia este ceva pentru care ar trebui să ne rugăm totdeauna, şi nu ar trebui să mulţumim niciodată lui Dumnezeu că o avem!”

A doua atitudine este BLÂNDEŢEA – „cu toată... blândeţea” Blândeţea nu înseamnă nici ea o slăbiciune! Ea înseamnă „putere sub control”! Moise a fost un om blând (Num.12:3), totuşi el a fost un om/lider puternic. Isus a fost „blând şi smerit cu inima” (Mat.11:29), totuşi a scos afară din Templu pe

schimbătorii de bani şi negustorii. Aristotel spunea că blândeţea este echilibrul dintre 2 extreme. El spunea că există oameni care sunt la extram faptului că mereu sunt supăraţi pe ceva, cu ceva/cineva... ţi-e teamă să le zici ceva pt că şti că totul se va transforma într-o mare discuţie...ceartă! La extrema cealaltă există oamenii care nu îi deranjează nimic... dar există lucruri care ar trebui să ne derajeze! Blândeţea înseamnă descoperirea acelui echilibru, pentru a şti când să fim derajaţi şi când să fim liniştiţi.Dacă încă nu aţi priceput ce înseamnă a fi blând, iată nişte exempe:

Dacă nu eşti o persoană blândă atunci:ote superi repede

ovei corecta mereu pe alţii, pt că trebuie să îţi demonstrezi superioritatea

oîţi vei ieşi din fire pe ceilalţi şi te vei scuza spunând că le’ai spuns adevărul!

omereu le vei aminti celor din jur despre greşelile lor

ovei deveni astfel o persoană înşelătoare!

Persoana blândă/gentilă înţelege că i-a fost dat acest dar, această calitate extraordinară de a face bine celor din jur, şi acum încearcă pe orice cale, cu orice ocazie de a folosi acest dar în slujba oamenilor din jur!

Alexander Maclaren (comercian şi predicator britanic) spunea că „Blândeţea este ceea ce face pe un om atractiv. Dacă vrei să cucereşti lumea, topeşte-o, n-o bate cu ciocanul!”

A treia ATITUDINE de care avem nevoie este ÎNDELUNGA RĂBDARE – „cu îndelungă răbdare”

Nu ştiu cum staţi voi cu suferinţa... sunteţi „îndescurţi” răbdători?? sau îndelung răbdători??

Îndelunga-răbdare este abilitatea de a îndura suferinţa fără a răspunde înapoi! Este o calitate care nu o poţi avea/experimenta fără dragoste.

1 Cor.13:4 – „Dragostea este îndelung răbdătoare...” – prima calitatea a dragosteiGal.5:22 – „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare...”

Ex. unui câine şi un copilaş – aceasta poate fi imaginea RĂBDĂRII în ACŢIUNE! -copilul trage de câine... îl trage de urechi, se lasă pe el... uneori încearcă să-l călărească! ... sau îl tratează ca pe un bebeluş...

- şi tot ce face câinele este să-l sufere pe copil... cu o răbdare extraordinară... îndelungă! Cumva, acest câine înţelege ce se întâmplă... că-i un copil... care-şi manifestă dragostea faţă de el într-un mod foarte prostesc... Aplicaţie:

Într-un fel, noi trebuie să fim un câine... în ceea ce priveşte răbdarea pt... oameni – să învăţăm de la animale în felul de răbdare care o au cu noi oamenii.

Este o frumuseţe să vezi această calitate în acţiune în viaţă!

Ex. unui profesor care înţelege importanţa răbdării îndelungi faţă de elevul care chiar dacă nu răspunde procesului educaţional, el nu îl cataloghează, ci cu răbdare îl abordează şi caută „portiţa” spre mintea lui, pentru a putea să-l înveţe. Ex. unui antrenor, care se concentrează nu numai pe sportivii de frunte, pt că el înţelege că dacă o echipă trebuie să câştige, toţi jucătorii trebuie să-şi facă partea, nu numai cei mai buni. El înţelege de asemenea faptul că cei mai buni sportivi nu sunt întotdeauna cei care sunt cei mai talentaţi. La urma urmei, un antrenoir bun nu îi învaţă numai despre victorii şi pierderi, ci şi despre caracter şi disciplină... despre viaţă! Oameni pregătiţi cu răbdare pentru jocul vieţii!

A patra ATITUDINE la care suntem chemaţi este ÎNGĂDUINŢA – „îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste...”

- îngăduinţa – atitudinea iertării are ca bază dragostea („agape”) – dragostea care se sacrifică necondiţionat!

1 Cor.13:4-7 „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, 6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, 7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”

vs.3a – „şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii” Aici avem scopul ATITUDINILOR noastre - se referă la a fi nerăbdător de a menţine, a

păstra, a păzi. Unitatea se păstrează cu efort... nu vine de la sine!

Ex. unui credincios bătrân care a spu unor tineri căsătoriţi „E bine că vă iubiţi... dar dacă vreţi să fiţi fericiţi împreună, trebuie să munciţi mult pt asta!”

Unitatea spirituală a unei case este resposabilitatea fiecărui partener/mebru al familiei şi aşa este şi în Biserică – este responsabilitatea fiecăruia dintre noi- datoria aceasta nu se sfârşeşte niciodată!

vs.3b – „prin legătura păcii” – dacă nu este pace, atunci este război! Iacov 3:13-4:10 – ne vorbeşte despre o serie aspecte cu privire la problemele, respectv

conflictele care apar între noi ca şi creştini în Biserică – Da, aţi auzit bine! În Biserică sunt probleme, dar aceasta este de obicei un semn al problemelor pe verticală, în relaţia noastră personală cu Dumnezeu!

Dacă un credincios are probleme cu Dumnezeu, va avea probleme şi cu cei din jurul lui!

Când „pacea lui Dumnezeu” domneşte în inimile noastre, atunci noi putem construi pacea între noi, fiind „legătura păcii”

Coloseni 3:15 „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.”

Acum, CE SĂ FACEM noi? CUM PUTEM să avem aceste ATITUDINI în noi?

1. Să studiem DOCTRINA/ÎNVĂŢĂTURA lui Dumnezeu – Credem ceea ce CITIM.. ce studiem! Să nu fim din aceeia care spun că doctrina/învăţătura divizează Să credem că ADEVĂRUL eliberează! (Ioan 8:31-32) – să citim despre Caracterul lui

Dumnezeu, despre harul lui Dumnezeu şi despre cum să-l trăim în relaţiile noastre.

2. Să petrecem timp cu Dumnezeu „Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti!”Ce s-ar întâmpla dacă am înlocui unele din obiceiurile noastre (care nu sunt prea

sănătoase) cu lucruri care ne-ar apropia mai mult de Dumnezeu: citirea, rugăciunea, meditarea...

Ce s-ar întâmpla dacă am înlocui relaţiile noastre care nu sunt sănătoase şi care ne trag în jos din dezvoltarea noastră asemenea lui Cristos, cu relaţii cu oameni care ne vor ajuta să creştem spiritual.

3. Să cultivăm intenţional aceste ATITUDINI în viaţa noastră – la asta se referă aici când ne spune „căutaţi să păstraţi”Ca de ex. să scriem aceste ATITUDINI undeva să ne ispire: SMERENIE,

BLÂNDEŢEA, ÎNDELUNGA RĂBDARE şi ÎNGĂDUINŢA în DRAGOSTESunt aceste lucruri importante pt noi? SUNTEM NOI AŞA????

o Cum suntem cunoscuţi de oameni?

o Ce fel de oameni suntem noi cunoscuţi de oameni?

Vrem noi să fim SMERIŢI, BLÂNZI, ÎNDELUNG RĂBDĂTORI şi ÎNGĂDUITORI???? o Chiar vrem? Ce facem ca să fim aşa???

RUGĂCIUNE:- să ne apropriem mai mult de Cuvântul care eliberează- să căutăm aproprierea de Dumnezeu- să cultivăm atitudinile acestea în viaţa noastră