Efectele parteneriatului public privat in serviciile

publice de alimentare cu apa si de canalizare. Experienta municipiului Bucuresti (2008)

Radu Ioan

Lefter Viorel

Sendroiu Cleopatra

Ursacescu Minodora

Cioc Mihai

Editura ASE,

ISBN 978-606-505-121-8, 333 pag.

La nivelul anilor ’90, serviciul de alimentare cu apa si de canalizare din Bucuresti era dominat de prezenta sectorului public, fiind perceput de catre beneficiarii sai drept ineficient si ineficace, reticent la schimbare, inregistrand reale lipsuri atat in performantele manageriale, cat si in cele tehnice, organizatorice si financiare.

Schimbarile radicale care au survenit in Romania incepand cu sfarsitul anilor 2000 au aparut pe fondul unor modificari inregistrate la nivel mondial in domeniul apei, prin care privatizarea si descentralizarea au devenit politici de baza ale principalelor organisme internationale (Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica). În cea mai mare parte a tarilor, in special a celor aflate intr-o economie de tranzitie, politicile de descentralizare si de diminuare a subventiilor guvernamentale au survenit din necesitatea inlocuirii infrastructurilor vechi ale serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, precum si a finantarii pentru dezvoltarea altora noi. În acest context, un prim argument care justifica implicarea sectorului privat in gestionarea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare rezida in cresterea nevoilor de finantare pentru intretinerea si ameliorarea infrastructurilor existente, precum si pentru extinderea acestora.

Un al doilea argument care justifica necesitatea unui parteneriat public-privat pentru gestionarea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare consta in asigurarea unei relatii de transparenta cu clientii si consumatorii. În acest sens, un mijloc de creare a unui nivel ridicat de transparenta este acela de a stabili cadrul formal pentru participarea consumatorilor la procesul decizional, acest lucru favorizand participarea comunitatii.

Interesul consumatorilor vis a vis de parteneriatul public-privat este dat de masura in care acesta le poate asigura accesul la apa potabila si la un serviciu de calitate. “Încrederea” este atributul fundamental al unui PPP, acesta fiind cu siguranta compromis in lipsa sustinerii de catre beneficiarul serviciului, cel care are un rol economic direct, prin plata tarifului.

Potrivit obiectivelor de dezvoltare durabila in domeniul gestiunii apei, se preconizeaza ca recurgerea la forma PPP in sfera serviciilor publice de interes general constituie un mijloc de mobilizare a capitalului din sectorul privat. Protocolul de la Kyoto din 2003 precizeaza ca parteneriatul public-privat joaca un rol decisiv intr-o lume care “se urbanizeaza rapid”, Bucurestiul putand fi apreciat astfel prin perspectiva realizarii zonei metropolitane in urmatorii ani.

Modul in care sunt furnizate serviciile de utilitati publice, in vederea satisfacerii cerintelor beneficiarilor acestora, reflecta nivelul si performanta activitatii economice si, prin aceasta, dezvoltarea generala a unei natiuni. Cele mai multe sectoare economice nu pot functiona fara a beneficia de servicii publice de interes general (sanatate, alimentare cu energie electrica si cu gaze, telecomunicatii, servicii de utilitati publice etc.), motiv pentru care furnizarea/prestarea acestora in conditii de eficacitate si eficienta ocupa o pozitie centrala in contextul dezvoltarii economice si al cresterii bunastarii publice. Astfel, in raportul Bancii Mondiale din 1994, se arata ca dezvoltarea capacitatii infrastructurii „poate aduce beneficii majore dezvoltarii economice, eradicarii saraciei si protectiei mediului, dar numai daca aceasta ofera servicii care raspund cerintelor intr-un mod eficace”.

Pentru a asigura o dezvoltare durabila si pentru a garanta atingerea unor obiective cum ar fi imbunatatirea starii de sanatate a populatiei si calitatea mediului ambiant, una dintre conditiile fundamentale care trebuie indeplinite de catre o societate este accesul larg la apa potabila, reteaua de canalizare si la alte servicii publice de baza. Starea acestor servicii in Romania si, in particular, in Bucuresti, a fost pusa, in mare masura, pe seama caracterului public al furnizorilor acestor servicii.

Ca o caracteristica a ultimului deceniu, in Romania se constata o crestere a interesului pentru realizarea de parteneriate intre sectorul public si cel privat in proiecte capabile sa asigure o crestere constanta si continua a calitatii serviciului de alimentare cu apa si de canalizare si o imbunatatire a perceptiei acestuia in randul consumatorilor. Aceasta tendinta a fost determinata atat de disponibilitatea sectorului privat de a prelua o parte din responsabilitatile si riscurile impuse de cresterea exigentei consumatorilor, cat si de dorinta sectorului public de a privatiza acest serviciu pe fondul existentei unor resurse financiare limitate, incapabile sa satisfaca cerintele investitionale ale serviciului de alimentare cu apa si de canalizare. Importanta participarii sectorului privat pentru asigurarea unei calitati satisfacatoare a existentei umane este data de cele cinci caracteristici ale sale, evidentiate in numeroase documente promovate la nivelul Uniunii Europene: universalitatea serviciului, continuitatea, calitatea, accesibilitatea tarifara, protectia utilizatorilor si consumatorilor. Fara indoiala ca perceptia consumatorilor este influentata semnificativ de gradul in care un operator reuseste sa asigure indeplinirea simultana a caracteristicilor mentionate mai sus.

Administratia publica locala din municipiul Bucuresti face parte din acea zona a sectorului public care s-a confruntat la sfarsitul secolului XX cu o multitudine de probleme generate de starea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare, dar si de o continua degradare a relatiei Regiei Generale de Apa Bucuresti (RGAB), in calitate de operator, cu beneficiarii serviciului, in calitate de consumatori. Astfel, trecerea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare din sectorul public in cel privat, prin concesionarea sa, a marcat un moment de cotitura in politica promovata de Consiliul General al Municipiului Bucuresti pentru rezolvarea rapida a problemelor serviciului, dar si pentru asigurarea conditiilor de implementare a unor practici manageriale de tip corporatist, capabile sa asigure intr-un timp optim alinierea performantelor serviciului furnizat in Bucuresti la standardele Uniunii Europene.