ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

EduCaleidoscop

Nr. 7 al revistei- iunie 2016 Numar special

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

EduCaleidoscop

Un fel de introducere...

Pornim in pași de educație spre ....

„ Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei

vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”

Maria Montessori în Descoperirea copilului

Noi, dascălii...

Acest număr al revistei este dedicat Simpozionului județean „A învăța să înveți” …într-o

societate bazată pe cunoaștere, trebuie sa învățăm să dăruim spirale de cunoștințe, să construim

universe elevilor și să învățăm să oferim răspunsuri, să instigăm spre curiozitate. Astfel, acest

simpozion se adresează cadrelor didactice orientate spre dezvoltarea de competențe, deschizând o

portițe ale învățăturii.

Prin intermediul simpozionului, ne propunem să împărtășim metode educaționale și diferite

practici de a transmite informația, de a ne asigura că mesajul si conținutul informației ajunge în forma

planificată.

Vă invităm la deslușit cuvinte, idei, păreri...

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

METODE MODERNE APLICATE IN CICLUL PRIMAR

PROF.INV.PRIMAR: TRĂNECI DANIELA,

ŞCOALA GIMNAZIALĂ MILCOIU, VÂLCEA

Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate.

Marii pedagogi au evidenţiat faptul că folosindu-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în

pregătirea elevilor, că însuşirea unor noi cunoştinţe sau comportamente se poate realiza mai uşor sau

mai greu, în funcţie de metodele utilizate.

Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror cunoştinţe

şi utilizare depinde eficienţa muncii educative. Profesorul, cunoscând varietatea metodelor,

particularităţile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, trebuie să acţioneze

pentru a-şi valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuşi un creator în materie articulare a

strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.

METODA CIORCHINELUI

Metoda ce se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învăţate anterior, sau în

etapa de evocare, elevii fiind puşi în situaţia de a stabili conexiuni între elementele studiate, de a se

implica activ în procesul de gândire.

• dupa rezolvarea sarcinii de lucru, elevii vor folosi noţiunile şi legăturile create pentru a dezvolta idei

concrete despre CONCEPTUL PROPUS.

• prin acest exerciţiu se încurajeaza participarea întregii clase.

• tehnica de predare - învăţare menită să încurajeze elevii sa gândeasca liber şi să stimuleze

conexiunile de idei.

• modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însuşite anterior.

• ciorchinele poate fi realizat individual sau ca activitate de grup.

Modalitatea de realizare

- elevii vor scrie un cuvânt sau expresie nucleu în centrul unei foi de hârtie

- elevii sunt invitaţi să scrie cât mai multe cuvinte sau expresii care le vin în minte despre subiectul

selectat până la expirarea timpului

- cuvintele (ideile) vor fi legate prin linii de noţiunea centrală sau, daca este cazul, de una din cele

propuse de elevi;

- la finalul exerciţiului se va comenta întreaga structura cu explicatiile de rigoare;

Caracterul stimulativ al metodei ciorchinelui

Participarea întregii clase la realizarea “ciorchinelui” este lansată ca o provocare şi determină o

întrecere de a descoperi noi conexiuni legate de termenul propus.

METODA CUBULUI • Este o strategie care facilitează analiza unui subiect din diferite puncte de vedere.

• Metoda poate fi folosită în orice moment al lecţiei.

• Ofera elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competentele necesare unor abordări complexe.

• Poate fi folosită cu orice tip de subiect sau orice grupa de vârsta.

Modalitatea de realizare

- Se realizează un cub ale cărui feţe pot fi acoperite cu hârtie de culori diferite;

- Pe fiecare faţă a cubului se scrie câte una dintre următoarele instrucţiuni: DESCRIE, COMPARĂ,

ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

- Este recomandabil ca feţele cubului să fie parcurse în ordinea prezentată, urmând paşii de la simplu la

complex.

- Se cere elevilor să scrie timp de 2 - 4 minute pe subiectul lecţiei descriindu-l din toate punctele de

vedere (forma, culoarea, mărimea)într-un timp limitat.

Indicaţiile extinse pentru cele şase feţe sunt:

Descrieţi – priviţi obiectul cu atenţie şi descrieţi ceea ce vedeţi;

Comparaţi - cu ce este similar? De ce diferă?

Asociaţi - la ce vă face sa va gândiţi? Ce va inspira? Eliberaţi-va mintea şi căutaţi asociaţii pentru

acest obiect.

Analizaţi – spuneţi cum este făcut, din ce şi ce părţi conţine?

Aplicaţi: - Cum poate fi utilizat?

Argumentaţi - pro sau contra. Luaţi o poziţie şi folosiţi orice fel de argumente logice pentru a pleda

în favoarea sau împotriva subiectului.

METODA TURUL GALERIEI Problema:

Cum se pot utiliza la maximum spaţiile de expunere din clasă şi cum se pot obţine materiale

care merită expuse?

Provocarea:

Să organizăm spaţii de expunere în clasă care să susţină procesul de învăţare al tuturor

elevilor şi să le răsplătească succesele.

Ce putem face?

Creaţi afişe care să fie reprezentative pentru programa urmată.

Expuneţi lucrările elevilor care sunt reprezentative pentru programa urmată.

Schimbaţi frecvent exponatele.

Exemplu:

• Suntem la lecţia ”Dispozitive periferice”

• Grupam elevii în 5 grupe pe care le numerotam corespunzător;

• Fiecare grup primeşte o fişă de lucru care conţine câte 2 chestiuni de rezolvat, una teoretică,

cealaltă practică şi o foaie A2/A3 pe care vor rezolva sarcinile de lucru;

• Elevii sunt lăsaţi să lucreze 35 de min., reamintindu-le să scrie numărul grupului şi să semneze;

• Atunci când au terminat afişele, elevii le vor expune pe pereţii sălii de clasă, în ordinea

crescătoare a numărului grupei;

• Fiecare elev ia în mâna un creion şi pleacă într-un tur al galeriei;

• La început, grupul 1 va fi în faţa afişului grupei numărul 2, grupa 2 în faţa afişului grupei

numărul 3, etc.;

• Elevii studiază fiecare exponat şi îşi notează concluziile pe foaia alba din dreptul exponatului.

BIBLIOGRAFIE:

www.didactic.ro/.../58127_metode-moderne-de-predare-învăţare

www.didactic.ro/.../13662_metode-moderne-de-predare-învăţare-strategii-didactice-inovative -

proiecte.pmu.ro/c/document_library/get_file?p_l_id=88569

www.educatori.isjbihor.ro/.../forum;...metode...predare..

facultate.regielive.ro/.../metode-tradiţionale-versus-metode-moderne-de-predare-învăţare-

52589

www.elearning.ro/metode-moderne-de-predare-a-educaţiei-tehnologice

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

STRATEGII DE ÎNVĂȚARE

PROF.INV.PRIMAR: IOANA MONICA-AURELIA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ MILCOIU, VÂLCEA

Strategiile de învăţare se referă la reguli, principii, proceduri folosite pentru a facilita procesul

de învăţare, utilizare şi redare a materialului învăţat. Este foarte important să realizăm/învăţăm cât mai

devreme importanţa identificării şi folosirii diverselor strategii de învăţare. Unele persoane reuşesc

singure să identifice şi să folosească eficient strategiile de învăţare cele mai optime pentru diverse

domenii de activitate. Altele nu. Acestea din urmă însă pot fi învăţate cum să înveţe eficient – adică

repede şi bine!

Chiar dacă de cele mai multe ori strategiile de învăţare sunt specifice unui domeniu de studiu,

există o serie de ”cunoştinţe şi deprinderi relevante pentru dezvoltarea strategiilor de învăţare, care pot

fi transferate dintr-un domeniu de studiu la altul şi care pot fi dobândite în afara orelor de curs”. În

majoritatea cazurilor, persoanele care deţin strategii eficiente de învăţare reuşesc să îşi gestioneze

eficient majoritatea ariilor de funcţionare. Din păcate, un număr foarte mare de elevi şi studenţi cu un

potenţial ridicat de învăţare nu reuşesc să se obțină performanțe școlare ridicate, fiindcă nu ştiu să

înveţe. Diferenţa majoră dintre elevii care excelează şi cei cu performanţe scăzute se află în eficienţa

învăţării.

Elevii care nu deţin strategii optime de învăţare au rezultate şcolare mai slabe, ceea ce poate

duce la dezvoltarea unei imagini de sine negative, la reacţii emoţionale şi comportamentale

dezadaptative (anxietate, depresie, frustrare, furie, izolare, agresivitate), ceea ce vor contribui la

formarea unui cerc vicios, rezultând în scăderea continuă a rezultatelor şcolare. În timp, o mare parte

dintre aceşti elevi vor dezvolta o atitudine negativă faţă de şcoală şi învăţare, motivaţia de a învăţa va

scădea simţitor, iar în cazuri extreme, unii vor şi abandona sistemul educaţional. Lemeni defineşte

strategiile de învăţare ca fiind: orice metodă de învăţare selectată şi utilizată pentru a atinge un scop

anterior stabilit.

În mediul educaţional strategiile de învăţare se referă la comportamente care vizează: -

recapitularea şi învăţarea unui material, - folosirea regulată de mnemotehnici. Strategiile de învăţare

contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea capacităţii unui elev de a codifica şi extrage informaţii.

Desigur, există un număr imens de strategii prin care o materie poate fi învăţată.

Strategia ideală este cea care se potriveşte cu tipul de conţinut şi caracteristicile persoanei. De

multe ori întâlnim elevi care îşi dau silinţa, dar rezultatele nu sunt pe măsura efortului depus. Strategiile

de învăţare cele mai eficiente se bazează pe capacitatea persoanei de a elabora, înţelege şi structura

materialul pe care doreşte să îl înveţe. Elaborarea: utilizarea cunoştinţelor dobândite anterior în vederea

înţelegerii noilor informaţii şi stabilirii legăturilor dintre cunoştinţele vechi şi cele noi. Elaborarea şi

înţelegerea facilitează „formarea unor structuri de cunoştinţe active şi flexibile”, depăşind cu mult

valoarea strategiilor cum ar fi memorarea. Metode prin care se poate îmbunătăţi capacitatea de a

elabora şi înţelege materialul.

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

Organizarea materialului O serie de cercetări din domeniul psihologiei au evidenţiat faptul că

fiinţele umane întâmpină dificultăţi când trebuie să înveţe cantităţi mai mari de informaţie neorganizată

(liste de nume, idei disparate, etc.). Un material poate fi învăţat, reţinut şi utilizat mult mai eficient dacă

este structurat şi organizat. Prin procesul organizării se identifică relaţiile dintre elementele constitutive

ale materialului care urmează să fie învăţat. Organizarea se referă la gruparea noii informaţii în

categorii (noi sau deja stocate în memorie) şi stabilirea unei structuri a noii informaţii. În unele cazuri,

persoana trebuie să identifice structura intrinsecă a noului material. În alte cazuri, când materialul nu

are o asemenea structură, trebuie să îi găsească o structură pe baza căreia o poate organiza.

Metode prin care se poate îmbunătăţi capacitatea de a organiza materialul Repetarea

materialului este o altă strategie de învăţare Deşi celebra zicala susţine că „repetiţia este mama

învăţăturii”, cercetările arată că în unele cazuri ea poate deveni ‘mama vitregă’ a învăţăturii, adică

poate avea efecte negative neaşteptate. Toată lumea ştie că anumite informaţii trebuie pur şi simplu

reţinute, şi nu trebuie neapărat înţeleasă logica din spatele lor – asta înseamnă să reproducem de mai

multe ori (ca să reţinem) un număr de telefon, versurile unei melodii, capitatele Europei, fluviile lumii,

elementele tabelului periodic al lui Mendeleev, etc. În asemenea cazuri, distribuirea repetiţiei pe

intervaluri reduse, dar frecvente este mult mai eficientă decât exerciţiul comasat (massed) într-o singură

şedinţă de repetiţii. Neajunsul cel mai mare al acestei strategii este că de cele mai multe ori informaţia

este uitată într-un interval de timp destul de scurt.

Metode prin care se poate îmbunătăţi capacitatea de repetare a materialul Deţinerea unui nivel

ridicat de inteligenţă şi strategii potrivite de învăţare nu sunt însă garanţia succesului şcolar. Foarte

mulţi elevi inteligenţi, reuşesc să îşi dea seama ce materie cum trebuie învăţată repede şi bine, dar nu

sunt motivaţi să înveţe. Alţii îşi supra- sau subevaluează abilităţile intelectuale, cele de gestionare

eficientă a timpului (de exemplu procrastinare, incapacitatea de a împărţi sarcinile complexe în sarcini

mai simple). Pe de altă parte, numărul elevilor care nu reuşesc să îşi gestioneze eficient anxietatea de

testare sau cea de sarcină este în continuă creştere.

Succesul şcolar în sine depinde de o serie de factori, care se interrelaţionează în mare măsură:

strategii de învăţare (selectarea informaţiilor relevante, stabilirea asocierii

dintre informaţiile asimilate deja şi cele noi, memorare; abilităţi de luare de notiţe; strategii de

înţelegere a textelor scrise şi citite; abilităţi de redactare a proiectelor; tehnici de organizare a

materialelor; etc.); motivaţie (intrinsecă pentru implicarea şi perseverenţa în activităţile şcolare);

gestionarea eficientă a timpului (evaluarea corectă a timpului necesar

efectuării unei sarcini specifice; utilizarea eficientă a timpului alocat efectuării unei sarcini;

planificarea succesiunii de rezolvare a temelor); managementul eficient al mediului fizic şi social

(alegerea unui spaţiu de

învăţare cu un număr cât mai mic de distractori, alegerea unui anturaj/prieteni care valorizează

succesul şcolar, etc.); gestionarea eficientă a stărilor afective (de exemplu, anxietatea faţă de teste,

inducerea emoţiilor pozitive funcţionale – care menţin implicarea în activităţile şcolare);

menţinerea unui nivel constant de performanţe ridicate, prin monitorizarea

conştientă a proceselor de învăţare (abilităţi metacognitive).

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI

ÎNVĂŢĂTOARE MERA ALEXANDRA

ŞCOALA PRIMARĂ GURA MINEI

ROŞIA MONTANĂ, JUDEŢUL ALBA

Rezumat

Educatia copilului mic cu privire la bani se face foarte uşor prin joc. Observând plăcerea

copiilor de a se juca cu banii, zilele din cadrul programului ŞCOALA ALTFEL au fost dedicate unor

activităţi prin care s-a urmărit formarea unor competenţe cu privire la gestionarea banilor şi adoptarea

unor decizii care au consecinţe financiare , precum şi conturarea unei imagini în care banii sunt

percepuţi , cheltuiţi, economisiţi, împrumutaţi, investiţi în societatea de azi.Documentarea,

organizarea şi desfăşurarea activităţii sub forma unui joc prin îmbinarea cunoştinţelor de calcul

matematic, de comportament civic, conversaţii pe tema data şi aplicaţii tehnico-aplicative a dus la

formarea şi exersarea deprinderii de utilizare a instrumentelor de plată , manifestarea unor modele de

relaţii interpersonale , asumarea unor responsabilităţi prin căutarea unor soluţi situaţiilor create , ca şi

în viaţa reală .

Lucrurile pe care le înveţi în copilărie îţi rămân alături toată viaţa. Este clar că orice sistem de

învăţământ modern trebuie să pregătească generaţiile de astăzi şi pe cele viitoare în toate domeniile de

activitate , chiar şi în cel economico-bancar. Observând plăcerea copiilor de a se juca cu banii, am

stabilit împreună cu elevii ca zilele din cadrul programului ŞCOALA ALTFELsă fie dedicate unor

activităţi în care să ne jucăm adevărat cu banii.Educatia copilului mic cu privire la bani se face foarte

uşor prin joc. Iar cel mai bun mod de a-l învăţa despre bani şi ce poate face cu aceştia este să lucreze

faptic cu ei la cumpărături. Înainte de a experimenta într-un magazin adevărat, ne-am jucat „de-a

magazinul” sau „de-a cumpărăturile” în clasă. Primele lecţii în educaţia copilului cu privire la bani le-

am început simplu şi relaxat, cu jocuri de simulare. Am urmărit formarea unor competenţe cu privire

la gestionarea banilor şi adoptarea unor decizii care au consecinţe financiare , precum şi conturarea

unei imagini în care banii sunt percepuţi , cheltuiţi ,economisiţi, împrumutaţi, investiţi în societatea de

azi.

Pornind de la alegerea temei si denumirea activităţii AFACEREA MEA, am stabilit regulile

jocului :

Ne documentăm- am urmărit prezentari PPT despre

bani,valoarea şi rolul lor în comercializarea produselor.

Fiecare elev a fost împrumutat de bancă ( doamna a jucat rolul

bancherului ) cu aceeaşi suma de bani , 2091 lei (banii folosiţi au

fost xeroxaţi).

Elevii, parcurgând paşii stabiliţi în urma documentarii ,au

amenajat un mic magazin propriu ,folosind lucruri simple din clasă, familiare copilului, pentru a-l

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

ajuta să facă primele conexiuni, clasa devenind un mic supermarchet, unde toate produsele au

preţuri.

Când „magazinele” au fost „aprovizionate” şi

preţurile stabilite după dorinţa fiecăruia, elevii au pornit la cumpărături ,folosind

suma de bani primită.

Ca adevăraţi cumpărători, au studiat “piaţa” alegând produsele cu

cele mai mici preţuri .

Spre surprinderea mea , elevii au reuşit să găsească perechi intre

preţurile produselor şi banii din mâna lor ; şi uite aşa prin joc ,unii

au cumpărat , alţii au vândut, obţinând chiar şi profit. .

Cu mare atenţie au făcut plăţile şi a fost înapoiat restul ;

seriozitatea cu care s-au jucat, mi-a demonstrat că pentru elevi n-a

fost un joc, ci o activitate reala , trăită intens şi tratată cu

seriozitate.

La sfârşitul unei zile de munca, „afaceriştii” şi-au stabilit profitul

sau pierderea numărând banii ; am constatat ca au fost elevi ce au

ieşit cu plus şi unii în minus.

Ca observator direct , am discutat cu elevii punctele tari şi cele slabe, arătându-le unde s-a

greşit, cum trebuie să procedeze în activitatea următoare ,elevii stabilindu-şi noi repere ale

activitaţii.Dialogul purtat mi-a arătat că au sesizat unele greşeli pe care le-au făcut fiecare , dar şi cele

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

făcute de colegi.A doua zi activitatea s-a desfăşurat lejer, copiii ştiind ce au de făcut, cum să

procedeze şi rezultatele finale au demonstrat că au învăţat ceva bun .Am introdus problematizarea,

elevii făcând la final şi un inventar la propriul magazin.

Activitatea s-a încheiat când elevii au returnat banii primiţi ca împrumut ”băncii” , cei 2091

lei,iar restul rămas lor a reprezentat profitul fiecăruia..

Bucuria citită în ochii lor când au realizat că acei bani sunt ai lor , mi-a demonstrat ca

s-au descurcat foarte bine , le-a plăcut mult ce-au făcut şi că au început să respecte munca şi banul

muncit.

Joaca fiind o activitate integrată, am urmărit să îmbin cunoştinţe de calcul matematic, de

comportament civic, conversaţii pe tema dată şi aplicaţii tehnico-aplicative.

Ca strategie didactică folosind jocul de rol , finalitatea a dus la formarea şi exersarea

deprinderii de utilizare a instrumentelor de plată , manifestarea unor modele de relaţii interpersonale ,

asumarea unor responsabilităţi prin căutarea unor soluţii situaţiilor create , ca şi în viaţa reală .

Progresul realizat de elevi pe tot parcursul activităţii ,prin formarea competenţelor propuse , a

fost reuşita acestei activităţi.

Bibliografie

Ligia Georgescu –Goloşoiu,Corina Mohorea, Stela Olteanu- EDUCAŢIE FINANCIARĂ-Banii pe

înţelesul copiilor-Ghidul învăţătorului pentru clasele III-IV

Robert Kiyosaki - 2008 , Copil bogat, copil isteţ , Produs publicat de Curtea Veche

Robert Kiyosaki -2009 , Tănăr şi bogat. Cum să faci avere de tânâr, pentru totdeauna, Produs

publicat de Curtea Veche

http://raiffeisencomunitati.ro/2011/04/07/banii-pe-intelesul-copiilor/#sthash.IwgflLvL.dpuf

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

ABORDAREA INTEGRATĂ A ACTIVITĂŢILOR DE DEZVOLTARE EMOŢIONALĂ

PROF. RUJA LENUŢA G. P. P. NR. 30 ORADEA

Activităţile integrate îi permit educatoarei să facă faţă provocării de a înlocui, cu succes, învăţarea de tipul „a învăţa să ştii pentru tine”, un tip simplu de învăţare, cu cea complexă, completă, performantă, de tipul „a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi”.

“Împreună”, a fost tema unei activităţi din cadrul proiectului judeţean, “Copii mai încrezători”. Mesajul acestei teme era de a-i învăţa pe preşcolari, importanţa relaţiilor armonioase şi echilibrate cu ceilalţi. Am considerat că o abordare integrată a activităţii de dezvoltare emoţională “Pălăriile ne învaţă să gândim!” ar fi cea mai potrivită strategie prin care am putea ilustra ideea de “împreună” .

PĂLĂRIILE NE ÎNVAŢĂ SĂ GÂNDIM! ACTIVITATE INTEGRATĂ

Am ales tipul de abordare potrivit căreia activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua respectivă (DOS) şi în care sunt înglobate elemente din mai multe DE, indiferent de programul zilei.

SCOPUL: dezvoltarea competențelor socio-emoționale la copiii preșcolari prin activități

specifice, desfășurate în grădiniță

OBIECTIVE urmărite în cadrul domeniilor experienţiale:

• să exploreze și analizeze o situație din mai multe perspective: a informațiilor, a atitudinilor pozitive, a judecăților, a emoțiilor, a creativității și a controlului;

• să-şi formuleze răspunsurile în propoziţii corecte din punct de vedere gramatical;

• Să numere corect în ordine crescătoare şi descrescătoare;

• să realizeze, în comun, un desen;

• să-şi coordoneze mişcările în funcţie de ritmul muzicii.

METODE: conversaţia, brainstormingul, explicaţia, demonstraţia, pălăriile gânditoare, jocul, exercițiul

SCENARIUL ACTIVITĂŢII

Prezența în fața grupei a celor două educatoare generează o discuție care se finalizează cu dorința și bucuria de a desfășura împreună activitatea ce urmează.

Exercițiul: „Emoții pozitive, emoții negative”

Am asociat simbolul matematic, plus cu pozitivismul, câştigul, starea de bine pentru a înţelege influenţa pe care o au acestea în modul nostru de gândire şi acţiune. Efectele trăirilor pozitive sunt benefice pentru persoana care le are, dar şi pentru cei cu care vine aceasta în contact.

Simbolul minus a fost asociat cu negativismul, pierderea, starea de rău, iar acestea au un efect neplăcut

atât asupra noastră cât şi asupra celor din jur.

În cercul verde vor fi aşezate emoțiile pozitive, iar în cel roșu emoțiile negative.

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

Situaţie: (furia)

-Salut Martinel, te rog să mă lași să mă joc și eu cu balonul tău!

-Bine Aricel, poftim joacă-te și tu!

-Te rog frumos să mă ierți, că nu am vrut să-l sparg!

-Ba nu te iert și nici nu vreau să mai fiu prietenul tău!

Se împarte grupa de copii în 6 echipe, câte una pentru fiecare culoare a pălăriilor.

Copiii vor număra în ordine crescătoare și descrescătoare pe intervalul 1-6. Echipele vor fi formate în funcție de

numărul rostit de fiecare, în procesul numărării. Fiecare copil este pus în situaţia de a lua în calcul două aspecte

înainte de a intra în componenţa echipei corespunzătoare: numărul ce i-a revenit din şirul crescător sau

descrescător, pe intervalele 1-6, 6-1; orientarea spre locul din sala de grupă unde pe covor a fost aplicat

autocolantul cu pălăria pe care urma să o poarte, pentru început.

Pălăriile albe povestesc ce s-a întâmplat.

Pălăriile galbene subliniază beneficiile. (Aricel a salutat și l-a

rugat frumos pe Martinel să-l lase să se joace cu balonul;

Martinel i-a permis să se joace cu balonul lui.)

Pălăriile negre stabilesc greșelile. (Aricel nu a avut grijă de

balon, Martinel nu îl iartă pe Aricel.)

Pălăriile roșii identifică emoțiile trăite de personaje.

(Martinel a fost vesel când se juca singur cu balonul, iar apoi

furios că Aricel i-a spart balonul; Aricel a fost fericit că

Martinel i-a dat balonul, dar s-a întristat când a spart

balonul.)

Pălăriile verzi găsesc un final de dorit. (Cei 2 se joacă împreună, Aricel se joacă cu balonul, dar are mare

grijă să nu îl spargă)

Pălăriile albastre precizează soluția. (Martinel îl iartă pe Aricel, iar acesta promite că va fi mai atent

altădată.)

Exercițiu de control al furiei: „Umflăm balonul!” Printr-o inspiraţie adâncă se adună toată furia pe care o simte fiecare, iar prin actul de expiraţie această emoţie negativă, care face mult rău este transferată în balon. Locul furiei este luat de veselie, o pozitivă, care creează o stare de bine. Situaţie: (frica)

-Noapte bună, puiuțul meu drag, dormi liniștit că eu sunt în camera de alături! -Am să încerc să dorm liniștit cum a spus mama. O, o..., dar e prea întuneric și s-ar putea să mă sperie o fantomă. Mami, mami, vino repede!

Am folosit numărătoarea – „Un, doi, un, doi schimbați pălăriile voi!” – pentru a face

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

un schimb de pălării între echipe. Noua situaţie a fost analizată din aceeaşi perspectivă, a pălăriilor gânditoare.

Pălăriile albe: relatează întâmplarea

Pălăriile galbene: subliniază beneficiile (Mama focă a venit să îi spună puiului noapte bună și să îl liniștească, puiul și-a propus să încerce să doarmă liniștit)

Pălăriile negre: stabilesc greșelile (Mama nu a lăsat o lampă de veghe, iar puiul s-a gândit că ar putea să îl sperie o fantomă)

Pălăriile roșii: identifică emoțiile trăite de personaje (Mama a fost fericită când i-a urat noapte bună puiului, puiul a fost uimit de întunericul din casă și pe urmă frică de fantomă)

Pălăriile verzi: găsesc o variantă convenabilă (Puiul doarme liniștit până dimineața, știind că mama este alături )

Pălăriile albastre: precizează soluția

(Mama lasă aprinsă o lampă de veghe, ușa deschisă, puiul își pune cu el în pat o jucărie )

Exercițiu: „Desenăm împreună o fantomă!” Fiecare echipă desenează câte o fantomă pe care puiul de focă să o pună în camera lui pentru a o speria pe fantoma de care se teme el.

Dans pe melodia „Nu mi-e frică de Bau-bau!”

EVALUAREA ACTIVITĂŢII: copiii au primit ca recompensă autocolante cu cele 6 pălării gânditoare pentru a nu uita că atunci când există o problemă este indicat să gândim de parcă am purta pe rând, cele 6 pălării.

CONCLUZII:

Activităţile de dezvoltare emoţională permit împletirea într-un scenariu bine închegat a conţinuturilor mai multor arii curriculare;

Copiii au cooperat unii cu alţii în rezolvarea sarcinilor, devenind mai activi şi câştigând mai multă încredere în ei;

A fost exersată gândirea critică a preşcolarilor deoarece ei au sesizat unde s-a greşit, de fiecare dată;

Identificarea emoţiilor trăite de ceilalţi este un pas important ce va conduce la autocontrol;

O analiză pertinentă a situaţiilor le-a permis copiilor să găsească un final care să mulţumească părţile implicate în conflict;

O analiză pertinentă a situaţiilor le-a permis copiilor să găsească un final care să mulţumească părţile implicate în conflict;

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

Pălăriile gânditoare i-au „învățat” pe copii să exploreze și să identifice cele mai bune soluții pentru rezolvarea problemelor.

BIBLIOGRAFIE:

• Breban, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M., (2008), Metode interactive de grup, Editura Arves, București

• Catrinel, A., Ș., Kallay, E., (2010), Dezvoltarea competențelor emoționale și sociale la preșcolari, ghid practic pentru educatori, Editura ASCR, Cluj-Napoca;

• Culea, L., Sesovici, A., Grama, F., Pletea, M., Ionescu, D., Anghel, N., (2008), Activitatea integrată din grădiniţă, Didactica Publishing House, Bucureşti;

• Consilierea în grădiniţă – start pentru viaţă, Bucureşti, 2008

• Curriculum pentru învăţământul preşcolar, 2008;

• Drugaș, I., (2010), 101 aplicații artterapeutice în consilierea copiilor, Editura Primus, Oradea.

• http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/stiinte-ale-educatiei/popovici_lenuta_ro.pdf

PROIECT DIDACTIC

PROF. ACHIHĂIE SANDA G.P.P.,,PRICHINDEL„ - SUCEAVA

Nivel – I ,Grupa:,,Fluturașilor”-mijlocie Domeniul experenţial: - estetic și creativ (DEC) Denumirea activității: - artistico-plastică Tema : ,,Fantezie și culoare pe tărâmul fermecat” Mijloc de realizare: - pictură/desen Scopul:- Dezvoltarea capacităților de exprimare a trăirilor interioare ale copilului, a disponibilităţilor sale afective, voliţionale şi motivaţionale prin intermediul limbajului plastic, utilizând structuri analitico-sintetice intelectuale și elemente ale imaginației creatoare influențate de accentele benefice ale lumii înconjurătoare. Obiective operaţionale:

să utilizeze materialele, tehnicile şi instrumentele de lucru adecvate contextului plastic;

să exprime plastic propriile idei şi sentimente utilizând tehnici specifice picturii şi desenului;

să identifice cu ușurință elementele de limbaj plastic ;

să realizeze lucrări plastice expresive, utilizând creativ elementele de limbaj plastic (punctul, linia, pata, forma şi culoarea).

să utilizeze o gama cromatică şi acromatică largă cu scopul exprimării stărilor sufleteşti, disponibilităților afective, voliționale și motivaționale;

să raporteze plastic creațiile lor la aspectele cerute de temă și la experiențele acumulate;

să stabilească legături dintre lucrările realizate și disponibilitățile afective individuale;

să respecte poziţia corectă a corpului faţă de suportul de lucru pentru o bună coordonare oculomotorie;

Strategii didactice: a) Metode şi procedee: -expunerea, observaţia, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, munca independentă, munca in echipa, Turul galeriei; b) Elemente de joc: surpriza, aplauze, mișcarea, mânuirea materialelor,

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

c) Resurse materiale: foi de desen, pânză, sticlă, gresie, rondele de lemn, acuarele, pensoane, palete, jumătăți de mere, flori naturale, creioane colorate,carioci, căciulițe, halate, pahare cu apă, șerveţele, cd ; d) Forme de organizare: frontal, individual, în grupuri mici; e) Durata : 35 de minute

Tehnici de lucru: -Tehnica Brainrwiting este o modalitate de lucru în grup , bazată pe construcţia,, de idei din idei” în domeniul creativității, ce stimulează pe lângă creativitate, toleranța, într-ajutorarea. Copiilor , împărțiți în grupe de câte 3 copii, li se distribuie suporturi cu creioane colorate și câte o coală de hârtie, pe care aceștia desenează elemente sugerate de tema plastică propusă, în manieră personală, originală , timp de 5 minute. Apoi, fiecare copil, respectând un traseu convenit, va transmite desenul vecinului din dreapta şi va primi la rândul lui, desenul vecinului din stânga . Va analiza desenul şi-l va completa cu elemente noi,acceptând formele și culorile colegului de grup. După alte 5 minute de lucru se mai efectuează o rocadă, copiii completând desenele primite. La ultima rotație, copiii își primesc colile de desen inițiale , completate cu elemente noi, interesante ale colegilor.Unii dintre ei vor fi extrem de încântați de lucrarea plastică obținută, alții vor fi nemulțumiți de transformarea lui, analizând critic fiecare element . Este un exercițiu extraordinar de toleranță, de acceptare a diversității de opinii în domeniul plastic și nu numai. Tehica ,aplicată în domeniul plastic la preșcolari , reprezintă o adaptare , în funcție de caracteristicile specifice vârstei, a tehnicii clasice Brainrwiting. -Amprentarea pe diferite suprafețe de lucru: pânză, suprafețe acoperite cu griș, lemn; Suprafețele de lucru sunt pregătite de educatoare în prealabil, având forme și culori diferite. Ca ștampile pot fi folosite diferite fructe, legume, flori, frunze ,forme din trusele de bucătărie, bureți de diferite forme,etc -Pictură cu estompa mică pe diferite surpafețe de lucru: sticlă, gresie, piatră Copiii vor realiza mai întâi desene în creion pe tema dată, apoi vor picta folosind estompe mici: bețișoare sau mari: cocoloașe de hârtie, gemotoace de ață/ vată, Bibliografie: - „Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, ED. a II-a revizuită şi adăugită, M.E.C., Ed V& Integral, Buc, 2005 - „Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, D.P.H., 2009 - „Elemente de Pedagogie Preşcolară aplicată”, Ed. Universităţii din Oradea, 2006 - ,,Atlas cu elemente de limbaj plastic”, Ed.Aramis București 2007 - ,,Revista învăţământului preşcolar”, Nr 1-2, 2009 - ,,Arte vizuale și abilități practice"-Ed.Lolol - București 2014 - ,,Activități de educație plastică"-Ed.Integral - București 2000 - ,,Metodica predării desenului și modelajului în grădinița de copii"- Ed. didactică și pedagogică - București

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Nr.

crt. Etapele

activităţii

Conţinutul activității Strategii didactice Evaluare/

Metode și indicatori

Metode şi procedee Mijloace de învăţământ

1. Captarea atenției

Cu ajutorul elementului surpriză (scrisoarea de la Prințesa Culorilor care și-a pierdut culorile) se activează atenţia copiilor, creând o stare afectivă pozitivă motivată de dorinţa lor de a participa la activitate.

Conversația Observaţia

Scrisoarea Prințesei

Probă orală:

2.

Reactualiza

rea cunoștințel

or

Transferul experiențelor cognitive în conținuturi cu semnificații sensibilizatoare și motivaționale pentru transpunerea lumii reale și imaginare în contexte noi, create și întreținute de simboluri artistice cunoscute de copii: culori calde, culori reci, nonculori, culori principale, culori secundare, punctul, linia, forma, pata de culoare .

Observația Explicația

Conversația

Elementele de decor din ambientul educațional.

Probă orală:

3. Enunțarea scopului și

a obiectivelor

În baza motivației stimulatoare desprinsă din demersurile anterioare, copiii sunt familiarizați cu temele de execuție operațională odată cu stabilirea de comun acord a regulilor ce trebuie respectate în obținerea compozițiilor de culoare sau în realizarea unor elemente ce definesc limbajul plastic.

Conversația Explicaţia

Probă orală: - înţelegerea

mesajului transmis;

4.

Prezentarea optima a conținutului și dirijarea

învățării

Prezentarea, intuirea și analiza materialelor Explicarea tehnicilor de lucru : amprentare pe diferite suprafețe de lucru: pânză, suprafețe acoperite cu griș, lemn; pictură cu estompa mică pe diferite surpafețe de lucru: sticlă, gresie, piatră; brainrwiting.

Conversaţia Explicaţia Expunerea Exercițiul Munca independentă

Materialele de lucru pregătite

Probă orală: Enumerarea materialelor intuite;

5. Obținerea performanț

ei și

asigurarea conexiunii

inverse

Executarea temei de către copii. Lucrările copiilor se expun într-un loc special amenajat, care se transformă într-o galerie expoziţională ce va fi vizitată, exponatele fiind evaluate (Turul galeriei).

Exercițiul Turul Galeriei

Materialele pregătite Lucrările finalizate

Probă practică-

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

APLICAREA METODELOR ACTIVE-DEMERSURI DIDACTICE EFICIENTE

PROF. PODEAN MARIOARA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 7 DEVA- STRUCTURA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL NR. 2 DEVA

În decursul timpului mulţi erudiţi ai vremii au fost preocupaţi de promovarea noului în

didactică, în diferite forme ale activităţii. Astfel, Ioan Cerghit susţine că „Învăţarea în grup

exersează capacitatea de decizie şi iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o

complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor ceea ce asigură o participare mai vie, mai

activă, susţinută de foarte multe elemente de emulaţie, de stimulare reciprocă, de cooperare

fructuoasă”.

Prin folosirea metodelor active i se permite copilului satisfacerea trebuinţelor sale de

activitate, de creativitate, de cercetare, de comparare şi de înţelegere a cunoştinţelor prin el însuşi

sau în colaborare cu alţi copii, fără să primească totul de la educatoare.

Activităţile bazate pe metode active promovează crearea unor grupuri armonioase şi a unei

atmosfere armonioase de grup. În aceste grupuri se deschide dialogul şi implicarea participanţilor în

cadrul activităţilor.

Câteva din avantajele metodelor active sunt:

-dezvoltă şi stimulează capacităţile intelectuale, cognitive, gândirea divergentă, gândirea critică,

gândirea laterală, capacitatea de ascultare, ascultarea activă, capacitatea de comunicare, capacitatea

de înţelegere, de cunoaştere de sine şi recunoaştere a calităţilor partenerilor, coechipierilor,

capacitatea de evaluare şi autoevaluare, capacitatea de sinteză, capacitatea de decizie, de comparaţie

şi generalizare, de descriere, de abstractizare, de argumentare, de aplicare;

- dezvoltă spiritul de observaţie, de cercetare, de exprimare şi investigaţie a fenomenelor, faptelor,

problemelor; - stimulează şi dezvoltă cooperarea şi ajutorul reciproc, spiritul de echipă, competiţia constructivă,

munca în grup, lucrul în echipă;

-dezvoltă şi exersează inteligenţele multiple şi permit instruirea diferenţiată respectând posibilităţile

reale ale copilului în realizarea obiectivelor;

- stimulează şi dezvoltă curajul, încrederea în sine şi în partenerul / partenerii de grup, stăpânirea de

sine;

- educă toleranţa, înţelegerea faţă de opinia celuilalt înfrângerea subiectivismului;

- stimulează şi dezvoltă creativitatea individuală şi de grup;

- dezvoltă interacţiunea şi interrelaţionarea în grup;

- implică şi activizează întreg colectivul în realizarea sarcinii;

- facilitează învăţarea „altfel” în activităţile integrate;

- stimulează şi declanşează buna dispoziţie, prin asumarea de roluri şi responsabilităţi;

- stimulează capacitatea de a formula întrebări, de a face conexiuni şi interacţiuni logice;

- stimulează copiii să găsească mai multe răspunsuri la întrebări, mai multe soluţii de rezolvare a

unei probleme, a unui caz;

- învaţă copiii cum să înveţe creând momente de relaxare în învăţare jucându-se;

- îmbină armonios învăţarea frontală, cu învăţarea individuală şi pe grupuri;

- învaţă copiii să-şi exprime liber şi curajos părerea şi s-o susţină pertinent cu argumente sau contra

argumente;

-dezvoltă spiritul şi capacitatea de organizare a grupului, echipei sau perechilor;

- educă răbdarea în respectarea regulilor impuse de joc, de rezolvarea sarcinilor;

- învaţă copiii să formuleze predicţii, să caute soluţii de rezolvare a acestora;

- învaţă copiii să elaboreze „proiecte” sugerând tematici, parteneri, locuri de desfăşurare, mijloace

de utilizare, etc.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

- învaţă copiii să extragă informaţii din mai multe surse;

- dezvoltă imaginaţia, flexibilitatea, perseverenţa;

- învaţă să formuleze ipoteze, să găsească soluţii de validare/ invalidare a acestora, de a face legături

cauză efect;

- învaţă să aplice în situaţii noi ceea ce am învăţat abordând tema în manieră interdisciplinară,

pluridisciplinară, transdisciplinară;

- dezvoltă noi competenţe, (evaluează de exemplu ca „cercetători”, „investigatori”, „reporteri”,

„rezumatori”, „analizatori”, etc).

Consider că am reuşit să creionez numai o parte din multiplele beneficii ale metodelor

experimentate, valenţele formativ-educative ale acestora rămânând să fie totuşi temă şi subiect

pentru specialişti, pedagogi şi psihologi preocupaţi de acest subiect.

Exemple ale utilizării unor metode active.

CUBUL

Metoda „Cubul” reprezintă o strategie de predare-învăţare care presupune explorarea unui

subiect din mai multe perspective.

Pentru aplicarea acestei metode se parcurg următoarele etape:

Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază,

aplică, argumentează.

Anunţarea temei.

Împărţirea copiilor în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului.

Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

Compară: ce este asemănător, ce este diferit.

Analizează: spune din ce este făcut.

Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?

Aplică: la ce poate fi folosită?

Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale.

Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.

Grupa mare

Tema: „Călătorie în lumea insectelor”- Activitate integrată.

Copiii sunt împărţiţi în 6 grupe.

Fiecare din cele 6 grupe şi-a ales ca simboluri jetoane: greierele, furnica, albina, licuriciul,

gărgăriţa, fluturele.

Prezint copiilor un cub care are desenat pe fiecare latură una din insecteleamintite mai sus, apoi

precizez sarcinile:

1. Greierele - Descrie

2. Furnica - Compară

3. Albina - Analizează

4. Licuriciul - Asociază

5. Gărgăriţa – Aplică

6. Fluturele - Argumentează

Fiecare echipă are un copil care aruncă cubul şi se numeşte Rostogolici.

În sala de grupă este amenajat la sectorul Ştiinţă mediul de viaţă al insectelor. Aici se

găsesc siluete ale insectelor cunoscute de copii şi câteva detalii privind adăpostul, hrana. Vom porni

la plimbare printre insecte iar în dreptul fiecărei gâze întâlnite, Rostogolici va rostogoli cubul. Dacă

va ieşi imaginea cu greierele, un copil din grupa „Greieraşii” va descrie gâza respectivă (ex:

Gărgăriţa (mămăruţa, buburuza) - insectă mică, cap rotund, aripi roşii, 7 buline

negre. Trăieşte în crăpăturile scoarţei copacilor, zboară - desface aripile. Hrana - seva de pe scoarţa

copacilor). Dacă va ieşi imaginea cu fluturele, atunci un copil din grupa „Fluturaşii” va argumenta

dacă gâza întâlnită în drumul nostru este folositoare sau nu (ex: Albina- insectă harnică, adună

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

polenul din flori, îl duce în stup şi prepară miere şi ceară în faguri. Albina este o insectă folositoare

deoarece mierea este sănătoasă pentru organismul omului. Albina este cea mai

importantă insectă pentru că ajută la înmulţirea florilor). Jocul poate continua astfel până când vom

cunoaşte toate gâzele din călătoria noastră (furnica, albina, greierele, buburuză, licuriciul, fluturele,

omida, lăcusta, libelula).

După ce copiii vor vizita insectele din poieniţa amenajată, fiecare echipă va realiza un desen

cu tot ceea ce au învăţat despre gâza al cărei nume îl poartă. Lucrările vor fi valorificate printr-o

expoziţie, iar ulterior vor fi strânse într-un portofoliu pe tema „În lumea insectelor”.

Bibliografie

1. Breben Silvia, Gongea E., Ruiu G., Fulga M.,2002, “Metode interactive de grup”-ghid

metodic, Editura Arves;

2. Hancheş Letiţia,2007, “De la politici educaţionale la adaptare socio- educaţională Politici

şi practice educaţionale contemporane”, Editura Eurostampa;

3. Tomşa Gheorghe,2005, “Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, Bucureşti;

4. Trif Letiţia,2008, “Pedagogia învăţământului preşcolar şi primar”, Editura Eurostampa,

Timişoara.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

,, Învățarea prin cooperare –strategie de dezvoltare a gândirii critice”

Prof.Boncea Niculina Maria

Gradinita cu program prelungit ,,Zâna Zorilor”

Cluj Napoca, jud. Cluj

REZUMAT

Sistemul de învăţământ modern depăşeşte optica tradiţională prin care se furnizau doar

informaţii, copilul pe drumul spre cunoaştere, rolul cadrului didactic căpătând noi sensuri/valenţe.,

încă de la vârstele timpurii metodele interactive de grup sunt instrumente didactice care favorizează

interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe, fiind modalitaţi moderne de stimulare a învăţării

şi dezvoltării personale, care presupun creearea de situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi

dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, o învăţare prin colaborare, prin

comunicare, prin confruntarea ideilor, pe influenţa și interecțiunea membrilor unui grup, de aceea

învățarea prin cooperare este metoda care respecta acest tipar.

Prin aplicarea metodelor active-interactive se dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă

crescută, prin îmbinarea armonioasă a învăţării individuale cu învăţarea socială, ceea ce implică

întreg colectivul, copilul devine obiect şi subiect al actului de instruire şi educare, și totodată se

stabilesc relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.

Aș puncta ca o metoda interactiva cu multe posibilități de valorizare învățarea prin

cooperare

Învăţarea prin cooperare este una dintre cele mai aplicate strategii de predare–învăţare,

deoarece copiii trebuie educați să fie unul pentru altul, nu unul împotriva celuilalt, solicitând

toleranţă faţă de modurile diferite de gândire şi simţire și valorizând nevoia educabililor de a lucra

împreună, într-un climat prietenos, de susţinere reciprocă, soluţionând conflictele în mod

constructive, nu distructiv, achiziţionând noi deprinderi şi cunoştinţe, recompensele fiind orientate

atât către individ, cât şi către grup.; ei lucrează împreună pentru a intensifica învăţarea individuală şi

colectivă, fiind responsabili atât pentru propria lor învăţare, cât şi pentru cea a membrilor grupului.

Învățarea prin cooperare are elementele de bază/cheie cum ar fi:

1. Interdependenţa pozitivă Structurarea acestei interdependenţe pozitive constă în

stabilirea de scopuri, recompense, resurse comune, roluri distribuite în acest la comun, prin care

educabilii realizează că au nevoie unii de alţii pentru a duce la bun sfârşit sarcina grupului.

2. Interacţiunea direct Educabilii explică ceea ce ştiu celorlalţi, discută, se ajută unii pe

alţii să înveţe, încurajându-se şi împărtăşindu-şi ideile, grupurile fiind așezate astfel încât membrii

lor să stea unii lângă alţii şi să discute fiecare aspect al temei pe care o au de rezolvat.

3. Răspunderea individual Performanţa fiecărui membru se evaluează şi rezultatul i se

comunică atât lui, cât şi grupului și în acest mod se scoate în evidenţă răspunderea individuală.

4. Deprinderi interpersonale şi de grup Grupurile există şi funcţionează doar dacă

membrii lor folosesc deprinderi sociale ca şi: conducerea, luarea deciziilor, clădirea încrederii,

comunicarea, managementul conflictelor.

5.Alocarea de timp pentru a procesa eficiența în grup Atașamentul față de grup apare

deoarece membrii acestuia au nevoie de anumite momente pentru a discuta cât de bine şi-au

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

atins scopurile şi pentru a menţine relaţii eficiente și prin crearea și monitorizarea de condiţiile

necesare acestei procesări.

Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul

căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun, ea determină dezvoltarea

personală prin acţiuni de autoconştientizare în cadrul grupurilor mici prin învățare temeinică, sub

premisa căreia subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele

în moduri variate şi complexe. Învăţărea prin cooperare „creează premisele constituirii unei

adevărate comunităţi de învăţare/de cercetare/educaţionale, în care ambianţa este constructivă, de

încredere şi întrajutorare reciprocă; copiii se simt respectaţi, valorizaţi şi utili şi dobândesc

încredere în forţele proprii pentru că toţi participă la luarea deciziilor; membrii grupului

conştientizează că performanţele bune ale acestuia se datorează contribuţiilor lor individuale şi

invers, performanţele individuale pot fi evidenţiate numai dacă performanţele grupului ca întreg

sunt bune.”

Orice proces de cooperare se caracterizează prin

a) accent pe evidenţierea asemănărilor şi minimalizarea diferenţelor dintre membrii grupului

b) atitudine pozitivă faţă de ceilalţi

c) focalizarea pe sarcină.

Etapele învăţării prin cooperare presupun o dinamică şi un activism astfel

Constituirea grupului de lucru

Destructurarea cognitivă

Reflecţia şi tatonarea

Interacţiunile şi schimburile verbale î

Structurarea/reconstrucţia Utilizarea strategiilor didactice care au la bază predarea-învăţarea prin cooperare presupune

ca dascălul să deţină anumite abilităţi) care se referă la:

1.Responsabilizarea fiecărui copil pentru funcţionarea optimă a grupului.

2.Formarea, la copii, a unor abilităţi sociale care să favorizeze interacţiunea şi cooperarea

în realizarea învăţării.

3.Lucrul în grupuri eterogene, de mărime adecvată.

4.Implicarea copiilor în activităţi cât mai diverse.

5.Cadrul didactic devine facilitor al colaborării şi cooperării elevilor pentru realizarea

învăţării eficiente şi durabile.

Învăţarea prin cooperare este tot mai apreciată astăzi. Ea poate fi utilizată cu copii de diferite

vârste şi la majoritatea obiectelor de învăţământ. Ea presupune:

a) Stimularea cooperării şi colaborării copiilor care, împreună cu cadrul didactic şi sub

conducerea acestuia se angajează în soluţionarea unor sarcini cu scopul de a învăţa.

b) Focalizarea activităţii pe rezolvarea de probleme cu incidenţă în viaţa reală.

c) Evaluarea progresului educaţional şi personal al educabilului cu ajutorul unor tehnici şi

instrumente mult mai adecvate: dosare ce conţin produsele activităţii lui, portofolii etc.

BIBLIOGRAFIE

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

1.Dumitru, Ion Al. ,Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara,

2000,

2.Miron Ionescu, Instrucţie şi educaţie. Paradigme, strategii, orientări, modele ,Editura Garamond,

Cluj-Napoca, 2003,

3.Muşata Bocoş în „Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune”, ediţia a II-a, revăzută,

Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, citată de Vasile Flueraş în „Teoria şi

practica învăţării prin cooperare”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005,

POZE DIN ACTIVITAȚI

,, CONSTITUIREA GRUPULUI DE LUCRU”

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

,,PIRAMIDA ALIMENTELOR”

ACTIVITATEA DE PLANTARE

SEMINȚE, FLORI ȘI ARBUȘTI

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

,,Circuitul apei în natură”

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

REPREZENTAREA 2D ŞI MODELAREA UNEI RAMIFICAŢII CU FLANŞE

BUŞCĂ LAVINIA, COLEGIUL TEHNIC „DUMITRU MANGERON” BACĂU

Rezumat:

Lucrarea îşi propune să realizeze desenul la scară a unei ramificaţii cu flanşe, executat în trei proiecţii reprezentarea 2D în vedere şi în secţiune, precum şi modelarea 3D a acesteia.

Prezenta lucrare abordează interdisciplinaritatea disciplinelor tehnice în scopul dobândirii competenţelor profesionale prin prezentarea de mijloace şi metode.

În acest context, în lucrare să prezinte etapizat modul de reprezentare 2D şi de modelare 3D a unei piese de complexitate mare, cu o abordare inter şi transdisciplinară, astfel încât produsul final să reflecte nivelul însuşirii competenţelor specifice atinse de elev, conform standardelor de pregătire profesională.

Desenul tehnic este un limbaj grafic internaţional, utilizat în domeniul tehnic pentru a realiza comunicarea între proiectanţii, producătorii şi beneficiarii produselor din acest domeniu.

Lucrarea îşi propune să realizeze desenul la scară a unei ramificaţii cu flanşe, executat în trei proiecţii reprezentarea 2D în vedere şi în secţiune, precum şi modelarea 3D a acesteia.

Lucrarea de faţă abordează interdisciplinaritatea disciplinelor tehnice în scopul dobândirii competenţelor profesionale prin prezentarea de mijloace şi metode.

Modulele de specialitate studiate în liceele tehnologice ocupă un loc aparte în conţinuturile învăţământului, dat fiind caracterul activităţii industriale pe care o determină şi finalităţile acesteia:

Înţelegerea dezvoltării tehnicii şi a implicaţiilor ei asupra mediului şi a societăţii; Dezvoltarea capacităţii de observare, de analiză şi de interpretare ale proceselor tehnologice; Dezvoltarea competenţelor de proiectare, realizare şi evaluare a produselor; Dezvoltarea competenţelor de comunicare şi cooperare în contexte interactive. Există un raport şi între disciplinele de specialitate şi instruirea practică. Acesta este exprimat pe de

o parte de timpul afectat pentru practică la diferite nivele de specializare şi scopul instruirii, de consolidare a cunoştinţelor tehnice specifice fiecărei meserii şi formarea deprinderilor practice în domeniul respectiv.

Competenţele necesare practicării unei meserii nu se obţin de la sine. Pentru aceasta este necesară însuşirea prealabilă a unui fond de cunoştinţe şi concepte de bază ale ştiinţelor tehnice generale (Tehnologii generale mecanice, Studiul materialelor, Desen tehnic, Organe de maşini, Măsurări tehnice). Înţelegerea fenomenelor tehnice este condiţionată de însuşirea temeinică a unor cunoştinţe ce asigură pregătirea generală în domeniile matematicii, fizicii, chimiei, etc.

Desenul tehnic este un limbaj grafic internaţional, utilizat în domeniul tehnic pentru a realiza comunicarea între proiectanţii, producătorii şi beneficiarii produselor din acest domeniu. Tehnica a impus definirea unui limbaj de comunicare bazat pe simţul vizual, având o largă independenţă faţă de limba vorbită şi scrisă, şi anume desenul tehnic. S-au stabilit reguli şi norme specifice de reprezentare, desenul tehnic impunându-se ca limbaj esenţial de comunicare în domeniul tehnic.

În acest context, lucrarea îşi propune să prezinte etapizat modul de reprezentare 2D şi de modelare 3D a unei piese de complexitate mare, cu o abordare inter şi transdisciplinară, astfel încât produsul final să reflecte nivelul însuşirii competenţelor specifice atinse de elev, conform standardelor de pregătire profesională.

Ramificaţia prezintă, după cum se observă in proiecţii, astfel cum este situată piesa in desen, două flanşe cilindrice la extremităţile din planele perpendiculare la baza desenului (stânga şi dreapta); o altă flanşă pătrată paralelă cu baza desenului (orizontală) şi o altă flanşă ovală paralelă cu aceasta.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Schiţa ramificaţiei cu flanşe

Modelarea ramificaţiei cu flanşe

Piesa aleasă pentru modelare este compusă din

corpuri cu forme similare, orientate în plane

perpendiculare. Semifabricatul din care se execută piesa

se obţine prin turnare. Înainte de a începe proiectarea 3D

este necesar să se realizeze un studiu privind formele

geometrice ale suprafeţelor interioare şi exterioare din

care este alcătuită piesa. De asemenea, se stabileşte

modul de obţinere al fiecărei forme, conform desenului

de execuţie.

Modelul 3D al ramificaţiei cu flanşe

Pentru obţinerea corpului solid principal al

ramificaţiei, se utilizează comanda EXTRUDE pentru cele două cercuri concentrice, precizând polilinia drept curba de extrudare. Se procedează asemănător pentru celelalte două corpuri secundare ale ramificaţiei.

Se modelează, pe rând, flanşele rotunde, pătrată şi rombică, aplicând comanda EXTRUDE a regiunilor create şi comanda SUBTRACT pentru extragerea corpurilor solide obţinute prin extrudarea cercurilor.

Poziţionarea flanşelor la capetele ramificaţiei se realizează cu ajutorul comenzii 3DALIGN. Pentru a aplica alte metode de poziţionare a flanşelor se utilizează comenzile 3DROTATE şi 3DMOVE.

Din desfăşurarea etapelor de modelare a rezultat, conform desenului, că există următoarele zece solide componente: şase corpuri de formă tubulară, trei interioare şi trei exterioare, două flanşe rotunde, o flanşă pătrată şi una rombică. Pentru obţinerea unui singur solid, sunt necesare două operaţii boolene: de

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

uniune între corpurile exterioare si flanşe, obţinându-se, astfel, un solid nou, apoi o extragere din acesta a corpurilor interioare.

Uniunea se realizează folosind comanda UNION, se selectează cele şapte solide amintite anterior, se extrag cele trei corpuri interioare, utilizând comanda SUBTRACT, rezultatul aplicării sale fiind corpul solid prezentat in figura de mai jos:

Bibliografie:

1. D. Dogaru, Elemente de grafică 3D, Ediţia Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988 2. I.C. Raveica, Grafica inginerească - îndrumator de laborator AutoCAD, Editura Alma Mater, Bacău, 2007 3. Ionel Simion, AutoCAD 2007 pentru ingineri, Editura Teora, Bucureşti, 2006

Model WIREFRAME Model SURFACE

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

METODE MODERNE ÎN EDUCAȚIE

METODA CUBUL

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR CHIOCHIU LOREDANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ,, ARON- VODĂ”- ARONEANU

Prezentul și necesitățile actuale impun un sistem de învățământ eficient. Pentru a avea

rezultatele dorite educatorul trebuie să adapteze conținuturile învățării la finalitățile educației și la

competențe.

Metodologia didactică oferă posibilitatea educatorului de a adapta cu ușurință conținuturile la

cerințele elevilor și acesta poate desfășura un proces instructiv- educativ eficient.

Metodele moderne, cu avantajele și dezavantajele lor sunt cele mai eficiente căi de a ne adapta

la cerințele actuale ale societății. Astfel putem aborda un subiect din puncte de vedere diferite,

oferind șansa tuturor elevilor să se exprime. Una dintre aceste metode este Metoda Cubul.

Metodele moderne duc la dezvoltarea gândirii critice, la o gândire complexă și analogică,

ajutându-i pe elevi să se adapteze mai ușor la cerințele vieții.

În cadrul unui sistem de instruire metodologia didactică trebuie să fie consonantă cu

finalitățile educației și cu conținuturile învățării dar în același timp trebuie să fie adaptată la

cerințele actuale ale societății.

Calitatea unei metode este dată de flexibilitatea ei și de deschiderea ei față de exigențele

complexe ale învățării contemporane. Astfel că o metodă nu poate fi bună sau rea ci, doar prin

raportarea ei la situația didactică respectivă se stabilește eficiența metodei.

Metodele de învățământ sunt definite ca fiind acele căi prin care elevii ajung, în cadrul

procesului de învățământ, sub coordonarea educatorilor, la dobândirea de cunoștințe și deprinderi, la

dezvoltarea capacităților intelectuale și la valorificarea aptitudinilor specifice.

Astfel că metoda poate fi: - un plan de acțiune,

- un instrument de lucru,

- o tehnică de care elevii și profesorii se pot folosi pentru efectuarea

acțiunii

de predare- învățare.

Necesitățile actuale au determinat organizarea unui mediu de învățare stimulativ, activizant,

bazat pe strategia învățării prin colaborare.

Metodele moderne pun baza învățării prin colaborare și sunt cele mai eficiente metode ce sunt

aplicate în procesul instructiv – educativ. Elevul devine motivat să învețe iar educatorul știe cum să

faciliteze procesul de învățare , organizează și dezvoltă strategii de lucru interactive, punând

accentul pe utilitatea cunoștințelor și pe necesitatea utilizării lor în viață.

Rolul educatorului este de a nu supraîncărca elevul cu informații ci de a le arăta de ce au nevoie de

acestea.

Metoda Cubului oferă posibilitatea explorării unui subiect, a unei situații din mai multe

perspective, presupune abordarea complexă și integratoare a unei teme.

Această metodă poate fi aplicată individual, în perechi sau pe grupe.

Ea presupune anumite etape ce se recomandă a fi respectate deoarece îi conduce pe elevi spre

o gândire complexă.

Se recomandă realizarea unui cub din carton sau din lem;

Anunțarea temei;

Împărțirea colectivului de elevi în vederea realizării sarcinilor de pe fiecare față a

cubului;

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Redactarea finală și transmiterea sarcinilor și celorlalte grupe;

Afișarea formei finale în clasă.

Cele 6 fețe ale cubului corespund celor șase pași ai metodei:

- Descrie!- definește o noțiune

- Compară!- stabilește asemănări și deosebiri între temele de studiu

- Analizează!- analizează tema din puncte de vedere diferite

- Asociază!- stabilește conexiuni între noțiuni

- Aplică!- se stabilește ce aplicabilitate practică poate avea

- Argumentează!- pro sau contra și enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmației

sale.

Această metodă poate fi aplicată:

- la toate tipurile de lecție,

- la diferite teme,

- în diferite etape ale lecției,

- la probe diferite realizate în scris sau realizate oral.

Avantajele metodei: realizarea unor interacţiuni sociale multiple; ameliorarea relaţiilor

interpersonale; dezvoltarea competenţelor cognitive şi sociale; dezvoltarea competenţelor de

comunicare; dezvoltarea inteligenţei interpersonale; ameliorarea calităţii învăţării; participarea

activă; implicarea în realizarea sarcinilor de învăţare (auto)propuse; împărtăşirea experienţelor;

realizarea transferului de cunoştinţe; confruntarea ideilor; analiza și compararea modurilor de a

învăţa, a achiziţiilor realizate; reformularea ideilor, opiniilor; asimilarea unor noi valori și modele

culturale; dezvoltarea responsabilităţii individuale; dezvoltarea autonomiei; asumarea şi

interpretarea unor roluri variate în cadrul grupului; cultivarea toleranţei, a respectului pentru

diversitate; formarea şi consolidarea deprinderii de ascultare activă; dezvoltarea gândirii critice;

dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare; dezvoltarea bazei motivaţionale a învăţării;

consolidarea încrederii în propriile forţe; consolidarea stimei de sine.

Dezavantajele metodei: există riscul neimplicării elevilor cu mai puține posibilități intelectuale

în realizarea sarcinii de lucru; există riscul să nu se ajungă la soluția corectă deoarece se fac greșeli

pe parcursul rezolvării sarcinilor.

Aplicație:

Se împarte colectivul de elevi în 6 grupe.

Grupa 1 DESCRIE

Sarcină de lucru:

Descrie părțile principale de propoziție( definiție, întrebări, părți de vorbire prin care pot fi

exprimate).

Subiectul este…………………………………………………….care arată………………….. .

Întrebări:-

-

Subiectul poate fi exprimat prin:-

-

Predicatul este…………………………………………………….care arată………………….. .

Întrebări:-

-

Predicatul poate fi exprimat prin:-

-

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Grupa 2 COMPARĂ

Sarcină de lucru:

Compară:

Analizați cuvântul ,,poartă”. Ce ați observat?

Poarta este înaltă.

poarta =

Ionela poartă uniformă.

poartă=

Grupa 3 ASOCIAZĂ

Sarcină de lucru:

Asociază cuvintele din coloane pentru a obține propoziții:

Circulă învață răsare

Zboară ele fluturașul

Elevul pietonii vorbesc

soarele

Grupa 4 ANALIZEAZĂ

Sarcină de lucru:

Identifică părțile principale de propoziție:

A răsărit soarele.

Natura se trezește la viață.

Pe firele crude de iarbă strălucește roua.

Grupa 5 APLICĂ

Sarcină de lucru:

Aplică pe spațiile punctate cuvintele care se

potrivesc. Subliniați subiectele și predicatele.

1. Mașina .................. .

2. .....................miaună.

3. Fetele ..................... .

4. Ninsoarea ............... .

Grupa 6 ARGUMENTEAZĂ

Sarcină de lucru:

Alcătuiți o propoziție înfrumusețată:

Argumentați de ce subiectul și predicatul sunt

părți principale de propoziție.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Bibliografie

Cerghit Ioan, 2006, Metode de învățământ, ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Polirom.

Hobjilă Angelica, Didactica limbii și literaturii române pentru învățământ primar- curs.

Cucoș Constantin, 2006, Pedagogie, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom.

MODALITĂŢI DE FORMARE A UNOR CONVINGERI ŞI COMPORTAMENTE

ECOLOGICE

ZORFIE ADRIAN, ŞCOALA GIMNAZIALA GIRBOVA CIOCA LIANA, ŞCOALA GIMNAZIALA GIRBOVA

REZUMAT

Şcolarul de azi, cuceritorul “Universului” de mâine, este beneficiar al naturii şi după puterile lui este dator să-şi aducă aportul la păstrarea nealterată a mediului ambiant.

Aducerea omului în situaţia de a respecta valorile naturii şi ale peisajului în care trăieşte se face prin instrucţie şi educaţie ecologică.

Prin activităţile desfăşurate s-a urmărit dezvoltarea fizică şi intelectuală a elevilor, formarea unui orizont cultural şi a unei gândiri ecologice, formarea unor deprinderi de muncă şi de comportare corectă în societate. Obiectivul principal al experimentului didactic este formarea elevului care să pună pe prim plan ocrotirea vieţii şi a mediului ambiant. În cadrul acestor teme accentul s-a pus pe însuşirea de către elevi a obiectivelor specifice educaţiei pentru protecţia mediului înconjurător.

Educaţia privind mediul înconjurător are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de viaţă, reprezintă rezultatul unei opţiuni personale. Informaţia şi datele tehnice au un rol incontestabil, dar pentru o acţiune eficientă în sensul atingerii scopului propus trebuie antrenată componenta afectivă. Adoptarea unei poziţii de forţă, de impunere de către profesor, va genera fie o reacţie de respingere, de opoziţie sau o reacţie de acceptare docilă, lipsă de motivaţie personală. Elevul are nevoie de o atmosferă relaxantă în care să îşi poată defini propria personalitate, propriile dorinţe, să-şi creeze o ierarhie valorică, o atmosferă care să-i permită să se exprime, să comunice, să aibă iniţiativă şi să-şi manifeste propria opţiune.

Realizarea obiectivelor educaţiei ecologice nu se pot desăvârşi de către un singur educator şi într-un singur an de studiu.

Nu trebuie să existe lecţie de biologie/ştiinţe în care să nu se atingă măcar o latură a educaţiei ecologice. Legăturile care există în mediul înconjurător trebuiesc discutate cu elevii chiar în detrimentul unor cunoştinţe teoretice.

În lecţia de introducere elevii fac cunoştinţă cu marea varietate a plantelor şi animalelor, identificând diferite specii de vieţuitoare. Se cere elevilor să spună plante şi animale din pădure. Acestea se scriu la tablă. De exemplu: copaci, păsări, urşi, insecte, etc. Se împart cartonaşe cu poze reprezentând speciile numite de elevi. Elevii sunt aşezaţi apoi în cerc, fiecare având câte un cartonaş. Se va explica fiecăruia ce reprezintă cartonaşul. Se începe cu soarele. Se dă elevului care reprezintă soarele, un ghem de aţă şi acesta va întreba cine are nevoie de soare. Elevul care reprezintă soarele va ţine aţa în mână şi va arunca ghemul spre următorul obiect care are nevoie de cel precedent, după cum se observă în imaginile de mai jos:

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

În final se va ţese o pânză de paianjen între toate elementele. De exemplu: stejarul are nevoie de soare, stejarul oferă umbră pentru iarbă, căprioara se hrăneşte cu iarbă, fructele sălbatice au nevoie de păsări pentru a căra seminţele, păsările au nevoie de copaci pentru cuiburi, etc. După aceasta elevii sunt întrebaţi ce se întâmplă dacă unul din elemente nu va mai exista? Ce se va întâmpla dacă nu există apă? Cine va fi afectat şi cum?

Elevii au manifestat interes pentru activitatea desfăşurată, au arătat legăturile ce se stabilesc între diferitele specii de plante şi animale şi mediul lor de viaţă, au dedus efectele dispariţiei unor specii şi importanţa păstrării naturii aşa cum este ea.

Educarea elevilor în spiritul protejării mediului se realizează eficient în cadrul lecţiilor, dar activităţile teoretice din clasă trebuiesc îmbinate cu activităţi din natură (expediţii, excursii, acţiuni practice).

La tema Influenţa omului asupra vegetaţiei ne-am propus amenajarea unui mic spaţiu verde cu plante ornamentale în faţa clasei. Activitatea s-a desfăşurat pe grupe. Împărţirea pe grupe s-a făcut cu o oră înainte pentru ca elevii să fie pregătiţi corect pentru activitatea practică. Fiecare grupă are sarcini bine stabilite şi anume: Elevii grupei I pregătesc terenul. Elevii grupei II sapă gropile Elevii din grupele III şi IV plantează şi udă Mesaj de avertizare realizat de grupa V

În urma desfăşurării acestei activităţi practice s-a constatat că fiecare grupă a lucrat activ, implicându-se şi emoţional în realizarea micului spaţiu verde din faţa sălii de clasă.

Evaluarea activităţii s-a făcut prin completarea unei fişe de autoevaluare. 1. Care sunt etapele parcurse pentru plantarea unor plante?

2. Ce ai învăţat prin activitatea desfăşurată? 3. Ce dificultate ai întâmpinat 4. Ce ai putea îmbunătăţii pe viitor? 5. Cum apreciezi colaborarea ta cu ceilalţi? (slabă, bună, foarte bună)

Elevii au numit corect etapele parcurse, au învăţat să iubească şi să îngrijească plantele dar şi să colaboreze cu colegii.

În paralel cu însuşirea cunoştinţelor despre natură se impune şi formarea unor comportamente care să vizeze ocrotirea naturii. La realizarea unor comportamente de acest gen, la educarea şi transformarea lor în automatisme, alături de şcoală, o contribuţie esenţială şi-o aduc familia şi societatea.

Tema Poluarea poate fi valorificată prin conştientizarea elevilor asupra efectelor nedorite ale poluării şi prin formarea unor convingeri şi comportamente pozitive faţă de mediul înconjurător. Activitatea debutează prin prezentarea de către profesor a apelului lansat de ONU în anul 1972 „Avem un singur pământ” şi apoi vizionarea unor aspecte din mediu, la început medii naturale şi apoi imagini cu medii influenţate de om, astfel elevii definesc termenul de poluare folosind cuvinte simple (murdărire, contaminare a ceva ce a fost iniţial curat).

Profesorul cere elevilor să reflecteze asupra unor situaţii concrete din viaţa lor zilnică.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

- Sunteţi în drum spre şcoală şi v-aţi oprit la magazinul alimentar. V-aţi cumpărat un corn cu

ciocolată. Deoarece nu a-ţi luat micul dejun acasă începeţi să mâncaţi pe stradă. Ce faceţi cu hârtia cu care a fost împachetat? (În jurul vostru nu este nici un coş de gunoi)

- Vă spălaţi pe dinţi. Lăsaţi apa să curgă până terminaţi periajul ? Motivaţi răspunsul. - Sunteţi în excursie şi luaţi masa în aer liber. In urma voastră un grup de copii cară saci mari de plastic plini de resturi. Comentaţi situaţia.

Pentru a conştientiza elevii asupra gradului de poluare se realizează două experimente simple: - Luaţi 2 vase cu apă în care trăiesc peştişori. Pune detergent într-un vas. Observă ce se întâmplă cu

peştişorii din ambele vase. - Pune o hârtie curată la fereastră. După câteva zile observă grosimea stratului de praf.

Elevii comentează situaţiile prezentate de profesor şi identifică câteva surse de poluare din localitatea lor şi propun activităţi prin care pot înlătura unele efecte negative ale poluării localităţii lor. La sfârşitul lecţiei se organizează un concurs de desene „Manifestări pro-natura”, cele mai frumoase lucrări vor fi expuse.

Prin activităţile desfăşurate s-a urmărit dezvoltarea fizică şi intelectuală a elevilor, formarea unui orizont cultural şi a unei gândiri ecologice, formarea unor deprinderi de muncă şi de comportare corectă în societate. Obiectivul principal vizează formarea elevului care să pună pe prim plan ocrotirea vieţii şi a mediului ambiant.

Activităţile au contribuit atât la acumularea rapidă şi uşoară a cunoştinţelor ştiinţifice despre plante, animale şi mediu, cât şi la conştientizarea faptului că omul este cel care are contribuţia majoră în degradarea mediului şi că lui îi revine sarcina redresării situaţiei acestuia.

Problema poluării şi degradării mediului înconjurător nu este deloc simplă, dar rezolvabilă.

BIBLIOGRAFIE

1. Cătrună, I., Cătrună, Gh.- M., Să ocrotim mediul înconjurător, Bucureşti, Editura Coresi, 2005. 2. Fabian, A., Onaca, R., Ecologie aplicată. Cine se teme de ecologie?, Cluj-Napoca, Casa de Editură

Sarmis, 1999. 3. Ionescu, M., Radu, I. (coord.), Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2001. 4. Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M., Rezervaţii şi monumente ale naturii din România,

Bucureşti, Casa de Editură şi Comerţ „Scaiul”, 1992.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

POVESTIREA ŞI ROLUL EI ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII

PREŞCOLARILOR

PROF ÎNV.PREȘ.RÎȘTEI LOREDANA,ȘCOALA GIMNAZIALĂ,,AVRAM IANCU,, GRĂDINIȚA CU

PROGRAM PRELUNGIT,NR.1,ABRUD

Copilăria nu poate fi concepută fără lumea fabulosului oferită de basme, poveşti şi povestiri. În atmosfera aceasta preşcolarul nu participă motric, ci intelectual şi afectiv . Însoţind firul povestirii care se dapănă într-o lume total necunoscută uneori, copilul face un imens efort de a şi-o reprezenta şi de a judeca în raport cu factorii psiho-somatici şi genetici. Copilul este creatorul propriilor imagini. Efortul lui de a-şi imagina şi înţelege acţiunea povestirii nu poate fi conceput în-afara unei gimnastici imense a memoriei, gândirii, voinţei şi a limbajului. Corespunzând setei nepotolite de cunoaştere a copilului aflat la vârsta “de ce“-urilor, literatura pentru copii este uşor asimilată, oferind exemple pozitive demne de urmat,dar şi condamnând pe cei ce sunt purtătorii trăsăturilor negative de voinţă şi caracter .

Povestirea este o metodă de învăţământ

ce poate fi folosită cu foarte mare succes în învăţământul preşcolar şi care constă în expunerea orală, vie, plastică, sub formă de naraţiune sau descriere prin intermediul căreia sunt înfăţişate fapte, evenimente, întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp, fenomene ale naturii etc. pe care copiii nu le pot cunoaşte altfel. Scopul folosirii acestei metode constă în asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot ajuta la anumite generalizări. Faptele, întâmplările alese în acest

sens trebuie să fie edificatoare, cu profunde semnificaţii, iar limbajul expresiv să contribuie la trezirea de emoţii, sentimente, să le dezvolte imaginaţia, creativitatea.

Organizate că activităţi comune cu întreaga grupă, sau pe grupuri mici de copii,

povestirile copiilor constituie un exerciţiu de compunere şi trebuie privite ca un produs al creativităţii copiilor, care trebuie stimulat şi dezvoltat . Povestirile după un şir de ilustraţii le-am utilizat ca pe un mijloc valoros pentru educarea limbajului preşcolarilor sub toate aspectele sale şi a creativităţii. Meritul acestor povestiri este că pe lângă organizarea gândirii copilului şi obişnuirea lui cu o exprimare logică şi coerentă, ea cere un aport intelectual mai mare comparativ cu repovestirile şi asta pentru că imaginile reprezintă doar momentele principale ale povestirii, pe care copilul trebuie să le deducă interpretând desenele; mai apoi trebuie să lege ideile reprezentate ca să înţeleagă acţiunea şi după aceea să le expună într-o formă originală. Este adevărat că din cauza prezenţei materialului intuitiv, improvizaţia copilului este limitată .

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Povestirile influenţează în mod indirect estetica comportării copiilor, contribuie la

lărgirea orizontului de cunoaştere prin multitudinea de aspecte din ambianţa înconjurătoare

la care face apel. În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsurăactivitatea

psihică a copilului. Povestirile copiilor permit dezvoltarea cu precădere a limbajului preşcolarilor,

permiţându-le astfel să se exprime cu uşurinţă, atât în relaţie cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii. Aceste povestiri solicită imaginaţia creatoare, gândirea, limbajul şi realizează trecerea de la o etapă stereotipă, la o etapă care permiterea găsirea de soluţii pentru aceeaşi temă. Ei sunt puşi astfel în situaţia de a realiza o povestioară, de a exprima într-o succesiune logică fapte şi întâmplări şi de a găsi forma de prezentare adecvată. Povestirile copiilor constituie un exerciţiu de compunere şi trebuie privite ca un produs al creativităţii copiilor, care trebuie stimulat şi dezvoltat . BIBLIOGRAFIE: - Boca-Miron, E.; Chichişan, E.şi colaboratorii, Documentar metodic pentru activităţilede educarea limbajului la preşcolari, Ed.V&I Integral, Bucureşti, 2001; - Bocoş, M., Catalano, H.,Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, Presa Universitară Clujeană,2006; - Bratu, B.,Preşcolarul şi literatura, E.D.P., Bucureşti, 1977; - Bratu, B., Creativitatea copilului,Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1969; - Rawlinson, G., Gândirea creativă şi brainstorming, Ed. Codecs, Bucureşti, 1998; - Roşca, Al.şi colaboratorii, Creativitate, nivele, programare, Ed. Ştiinţifică, - ***Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani,M.E.C.T.- U.M.P.I.P.,2008;

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

METODE INTERACTIVE DE PREDARE-ÎNVĂȚARE

Prof. CIOCAN CARMEN- COLEGIUL ECONOMIC “DIONISIE POP MARȚIAN” ALBA IULIA

Rezumat Învǎţarea interactiv-creativǎ este necesarǎ pentru a crea omul creativ, un constructor de idei. Acest tip de învǎţare pune accent pe învǎţarea prin cercetare-descoperire, pe învǎţarea prin efort propriu, independent sau dirijat; pune accent pe echipamentul intelectual operatoriu, pe gândire şi imginaţie creatoare.

Învǎţarea prin cooperare asigurǎ un câmp de relaţii optime manifestǎrii creatoare şi active a copilului în clasǎ. Favorizeazǎ implicarea activǎ în sarcinǎ şi contribuţiile creative, originale ale copiilor. Astfel activitatea de predare-învǎţare este o lume a cunoaşterii în care copilul participǎ activ, dupǎ puterile sale, întâlneşte probleme şi situaţii dificile, le examineazǎ şi descoperǎ soluţii noi.

METODA SINELG (Sistemul interactive de notare pentru eficientizarea lecturii și gândirii) SINELG- este “un instrument util care le permite elevilor să-și urmărească în mod activ

înțelegerea a ceea ce citesc” (Steele, Meredith, Temple, 1998b,4) Această metodă este orientată, centrată pe menținerea implicării active a gândirii elevilor

în lectura unei lecții. Metoda are etapele: 1. prezentarea temei și a textului ce urmează a fi lecturat; 2. inventarierea cunoștințelor deja posedate în legătură cu textul

- înainte de începerea lecturii, elevilor li se cere să noteze tot ceea ce cred că știu referitor la ceea ce va fi prezentat în text;

3. notarea ideilor- ideile sunt notate de către profesor pe tablă; 4. lectura textului- elevii primesc textul pe care îl au de lecturat. Lectura trebuie să fie însoțită de notări marginale folosind următoarele notaţii pe text:

- semnul ”√”( bifă)- acolo unde conținutul confirmă cunoștințele sau opiniile elevilor; - semnul ”-”(minus)-acolo unde conținutul textului infirmă opiniile elevilor; - semnul ”+”(plus)- când informația citită este nouă; -semnul ”?”(semnul întrebării)-acolo unde se consideră că un anumit aspect este tratat

confuz sau unde există un anumit aspect despre care elevii ar dori să afle mai multe informații. 5. realizarea unui tabel sintetic cu semnele prezentate, sistem interactiv de notare pentru

eficientizarea lecturii si gandirii elevilor. 6.Înțelegerea și monitorizarea înțelegerii - elevii trebuie să monitorizeze propria înțelegere, introducând noile informații în schemele

de cunoaștere pe care déjà le posedă; - se încurajează stabilirea de scopuri, analiza critic, analiza comparativă și sinteza; 7.Reflecția - în acestă etapă se revine la ideile emise la începutul activității; - au loc discuții în legătură cu acestea (care idei au fost confirmate și care au fost infirmate); - elevii își consolidează cunoștințele noi și își restructurează activ cunoștințele cunoscute în

vederea integrării noilor concepte; - în această etapă se însușesc cu adevărat cunoștințele noi, are loc procesul învățării

durabile.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

8. Discuții finale Avantaje ale metodei: - implicarea activă a elevilor; - dezvoltarea creativității - realizarea unei lecture profunde, conștiente; - dezvoltarea capacităților de transfer și de reorganizare a cunoștințelor; - monitorizarea nivelului de înțelegere pe parcursul lecturării textului; - restructurarea cunoștințelor prin intermediul comparației. Dezavantaje sau limite: - lipsa de concentrare a elevilor poate duce la eșecul metodei; - apariția unor confuzii. Această metodă se poate folosi cu rezultate bune la disciplina contabilitate. De exemplu,

eu am aplicat această metodă la clasa a XI- a, modul:”Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor”- lecția cu privire la contabilitatea rezultatului exercițiului, Noțiunile de bază privind rezultatul au mai fost tratate în anii școlari anteriori.

Prezentarea fișei de lecturat: Rezultatul este reprezentat prin profitul sau pierderea obţinută la sfârşitul exerciţiului. În funcţie de perioada la care se referă, rezultatul poate fi : rezultatul exerciţiului financiar – este rezultatul perioadei curente și rezultatul reportat – se referă la perioadele anterioare

Rezultatul exerciţiului (Rex) se concretizeză în profit sau pierdere în funcţie de poziţia în care se află cheltuielile faţă de venituri, astfel:

- dacă V > C rezultă PROFIT, dacă V < C rezultă PIERDERE Ecuaţia generală are următoarea formă: +/- Rex = V – C Rezultatul exerciţiului (rezultatul brut sau rezultatul contabil) se stabileşte pe baza

informaţiilor din contul 121. Pentru stabilirea impozitului pe profit se determină extracontabil, profitul fiscal (Rf) numit şi bază de impozitare sau profit impozabil. Formula de calcul este:

Rf = Rex + CN – VN unde: CN = cheltuieli nedeductibile fiscal, VN = venituri neimpozabile Impozitul pe profit se calculează prin aplicarea cotei de impozitare (în prezent 16%) asupra bazei de impozitare (Rf), astfel: Impozit pe profit = Rf x 16% Rezultatul financiar - contabil se determină lunar sau periodic şi se cumulează de la începutul anului până la sfârşitul perioadei curente. Conturi specifice: 121 „Profit sau pierdere” (A/P), 129 „Repartizarea profitului” (A) 441 „Impozitul pe profit / venit” (P), 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” (A) Profitul net obţinut din activitatea curentă, poate fi soluţionat în două moduri în funcţie de hotărârea A.G.A.:

- fie se repartizează pe destinaţii după ce s-a înregistrat constituirea rezervei legale - fie nu se repartizează şi se reportează pentru a fi soluţionat în perioada următoare

sau este destinat a acoperi o pierdere anterioară Destinaţiile de repartizare pot fi:

- distribuirea sub formă de dividende - constituirea diverselor rezerve

Citiți cu atenție enunturile, apoi scrieți simbolul potrivit pentru fiecare enunt în parte, ținând cont de modul cum ați recepționat noțiunile privind rezultatul exercițiului, cheltuieli și venituri. Răspundeți cu sinceritate.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

STUDIUL DE CAZ- metodă ce constă din confruntarea elevului cu o situatie reala de viata, prin a cărei observare, întelegere, interpretare, urmează să realizeze un progres în cunoaștere.

Etape ale studiului de caz: a) alegerea cazului și conturarea principalelor elemente semnificative; b) lansarea cazului, care poate avea loc în mai multe forme, între care lansarea ca o situatie

problematică; c) procurarea informatiei ăn legatură cu cazul; d) sistematizarea materialului, prin recurgerea la diverse metode, între care cele statistice; e) dezbatere asupra informației culese, care poate avea loc prin diverse metode f) stabilirea concluziilor și valorificarea proprie: un referat, o comunicare, o suită de ipoteze

de verificat în viitor, o hotărâre de luat. Avantaje : a) situarea elevului chiar în mijlocul realității concrete => înțelegerea esenței adevărurilor și

retinerea lor durabilăa, precum și aplicarea în contexte reale; b) caracterul prin excelentă activ al metodei – toți elevii se pot angaja în rezolvarea cazului; c) cultivă spiritul de responsabilitate în grup și capacitatea de initiativă; d) favorizează socializarea elevului și capacitatea de colaborare. Aplicație: FIȘA DE LUCRU

Profil: SERVICII Clasa: a IX-a

SC “LIRA” SA având ca obiect de activitate producţia si comerţul cu mărfuri, prezintă la data de 31.12.2015 următoarea situaţie patrimonială: Materii prime 1000 lei, construcţii 50000 lei, capital social 81000 lei, furnizori de imobilizări 20000 lei, casa 1000 lei, cont curent la bancă 9000 lei, produse finite 30000 lei, clienţi 10000 lei, salarii 5000 lei, credite bancare pe termen lung 25000 lei, efecte de primit 5000 lei, programe informatice 5000 lei, rezultatul exerciţiului – profit 2000 lei, mărfuri 12000 lei.

În cursul lunii ianuarie au loc următoarele operaţii economico-financiare : 1) 05.01.2016 Se aprobă de către Adunarea Generală a Acţionarilor retragerea unui

acţionar cu suma de 10000 lei conform Hotărârii A.G.A; 2) 07.01.2016 Se achiziţionează echipament de protecţie în valoare de 700 lei conform

facturii fiscale;. 3) 20.01.2016 Se acordă în numerar un avans spre decontare (avans de trezorerie) în

valoare de 500 lei conform chitanţei si registrului de casă. Se cere: Gruparea elementelor patrimoniale pe structuri de activ si pasiv și întocmirea bilanţului contabil vertical iniţial pe secţiuni separate, prezentarea modificărilor de structură si volum produse în masa patrimoniului de operaţiile economico-financiare. BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Cerghit, 1988, Mijloace de invăţământ şi strategii didactice 2. Miron Ionescu şi Ioan Radu, 2001 Didactica modernă, Editura Dacia

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

SĂ ÎNVĂȚĂM PRIN DRAMATIZARE!

PROF. ÎNV. PRIMAR CORMOȘ ENIKO ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”OVIDIU HULEA” AIUD

Activitatea de dramatizare la vârsta școlară mică este o metodă activă, îndrăgită de copii și are

numeroase valențe formative: dezvoltă atenția și spiritul de observație, memoria și imaginația, îmbogățește cunoștințele elevilor și contribuie la formarea diverselor capacități, formează motivația și atitudinea față de diferite activități școlare, cultivă spiritul de investigație și capacitatea de cooperare și nu în ultimul rând oferă elevilor modele pozitive, demne de urmat. Totate acestea se materializează dacă metoda este aplicată corect și elevii se implică cu mult interes în activitate.

Dramatizarea reprezintă o modalitate de asigurare a participării active și conștiente a copiilor la

propria formare prin punerea ”în scenă” a basmelor cunoscute de către ei. La nivelul ciclului primar se utilizează dramatizarea ca o variantă a jocului de rol, o metodă prin care se urmărește adâncirea înțelegerii unor aspecte studiate și fixarea lor pe un fond afectiv intens. Activitatea de dramatizare la vâsta școlară mică contribuie la dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral și de exprimare orală clară, corectă, expresivă, respectarea pauzelor gramaticale, logice sau psihologice din textele interpretate, dar și la dezvoltarea capacității de exprimare a unor sentimente prin mișcare scenică, mimică și gestică.

Lumea basmelor oferă copiilor o complexitate de personaje, exemple concrete de manifestare a adevărului, onestității, corectitudinii, hărniciei și modestiei în opoziție cu minciuniuna, necinstea, falsitatea, lenea și mândria. Prin dramatizări elevii reușesc mai ușor să înțeleagă lupta dintre ”bine” și ”rău”, să desprindă morala operelor și ”să înțeleagă” că aproape întotdeauna ”binele învinge răul”. Totodată, ei reușesc să aleagă ca și exemple personajele care simbolizează ”binele” și sunt adevărate modele de urmat în viață.

În acest an școlar, la nivelul clasei pregătitoare pe care o îndrum și în colaborare cu elevii clasei a II-a am realizat dramatizarea operei ”Iedul cu trei capre”, de Octav Pancu- Iași. Am ales această operă fiindcă ea cuprinde acțiuni accesibile și dinamice, precum și un dialog bogat și viu, care a mobilizat mai mulți copii (opera având mai multe personaje care participă la desfășurarea acțiunii), iar mesajul etic al operei este unul deosebit și de actualitate (este cunoscut faptul că mulți copii sunt mult prea răsfățați de către părinți și bunici). Un alt motiv al alegerii făcute este acela că dialogurile și acțiunile operei au caracter repetitiv, fapt care ușurează memorarea lor.

Scrierea le era cunoscută copiilor, dar pentru a o dramatiza am utilizat diverse mijloace de însușire a textului și de interpretare a rolurilor. Împreună cu elevii am reprodus conținutul acesteia după tablouri, am repovestit opera cu scopul de a reține principalele episoade ale acestuia, personajele și acțiunile lor.

Totodată, am vizionat diafilmul împreună cu elevii și am stabilit momentele semnificative ale operei, am discutat și comentat dialogurile pe care ”micii actori” și le vor însuși, am reprodus replicile personajelor, mimica/ gestica acestora. Pe parcursul acestei activități au început să se evidențieze elevii care deja erau dornici să intre în rolul unuia dintre eroii operei.

Această activitate de vizionare ne- a oferit ocazia de a asigura condițiile materiale necesare unei dramatizări reușite. Am hotărât împreună care sunt articolele de îmbrăcăminte ale personajelor și ce obiecte ne sunt necesare pentru decor.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Astfel, am hotărât ca fiecare capră din cele patru să poarte batic și un șorțuleț, celelalte personaje au purtat hainele obișnuite, dar fiecărui personaj i-am confecționat câte o mască din carton, pentru a fi activitatea mai veridică. Pentru decor am folosit ceea ce aveam la dispoziție în sala de clasă: scaune și băncuțe. Am improvizat un pat, l-am acoperit, am așezat pe el ”o pernă”, iar în mijlocul ”odăii” am ”așternut” o măsuță pe care am așezat o vază cu flori și vesela cu ”mâncare”.

Înainte de începerea dramatizării propriu-zise am dat indicațiile necesare asupra jocului și a modalităților ce vor fi utilizate în cursul acestuia. Am ales, împreună cu copiii, interpreții care vor susține înscenarea. Spre surprinderea mea, distribuirea rolurilor nu a fost o activitate anevoioasă, am fost ajutată de către elevi, chiar ei i- au numit pe cei care vor interpreta personajele. Am evitat nemulțumirile și am format echipa. Am stabilit ca într-o dramatizare viitoare protagoniștii vor fi cei care nu au interpretat niciun rol în această poveste.

Am observat cu mare atenție decorul improvizat și am discutat cu elevii modalitățile de utilizare a lui în joc. Am hotărât care este locul pe care îl va ocupa fiecare interpret în momentul în care ”intră în scenă” și care va fi poziția acestuia (cu fața înspre interlocutor și spectatori), cum trebuie să se comporte în rolul respectiv și cum comunică cu ceilalți participanți la joc.

În cadrul dramatizării am interpretat rolul povestitorului și pe parcursul repetițiilor am îndrumat micii actori cu explicații în ceea ce priveșe modul de interpretate privind redarea stării de bucurie, tristețe, nemulțumire al personajelor, dar și tonul adecvat folosit în limbaj pentru a evidenția relația sau conflictele dintre personaje.

Elevii s-au implicat activ, după câteva repetiții au reușit să se transpună în rol și să prezinte o dramatizare destul de reușită a poveștii. Spectatori ne-au fost elevii care nu au fost distribuiți în piesă. Aceștia i-au apreciat pe ”micii actori” cu aplauze. Cu toții au înțeles că iedul răsfățat a s-a schimbat în bine datorită experiențelor ”neplăcute” prin care a trecut. Acesta s-a îmbrăcat, a mâncat și a adormit fără să mai fie ajutat de ”capra- mamă, capra- mătișă și capra-bunică”. Elevii au fost de părere că pe viitor micul ied a reușit chiar să facă și alte activități în gospodărie, să- și ajute el familia.

Instantanee din timpul dramatizării:

Mătușa- capră îl hrănește pe ied. Vulpea a furat hainele iedului, iar ursul îi mănâncă hrana.

Activitatea de dramatizare desfășurată cu elevii a oferit acestora posibilitatea de a învăța jucându-se, fiind coordonați de cadrul didactic. Exercițiile de interpretate, repetițiile au contribuit la formarea

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

capacității de exprimare orală dar și de exprimare nonverbală a sentimentelor. Am constatat că ”micii actori” și ”spectatorii” au memorat rolurile proprii, dar și pe cele ale celorlalte personaje și ordinea desfășurării evenimentelor basmului. Deci, activitatea a stimulat și memoria de lungă durată, dar și volumul acesteia. Astfel, ne-am propus să desfășurăm și pe viitor activități asemănătoare, având în vedere eficiența și rolul lor formativ. Pe lângă toate cele prezentate, consider că cea mai mare realizare a activităților de dramatizare este aceea că prin intermediul lor elevii vor transpune învățăturile operelor intrpretate în propriul comportament.

Micii ”actori” care au interpretat rolurile din opera ”Iedul cu trei capre”, de Octav Pancu- Iași.

Bibliografie: 1.Voiculescu, Elisabeta, Aldea D., 2005, ”Manual de pedagogie contemporană”, Editura Risoprint,

Cluj- Napoca; 2. Voiculescu, Elisabeta, 2002, ”Metodologia predării-învățării și evaluării”, Editura Ulise, Alba-

Iulia; 3. Breben, Silvia, Gongea, Elena, Georgeta, Ruiu 2007, ”Metode interactive de grup”, Editura

Arves, București.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Implicarea activă şi interactivă a elevilor

Prof.înv.primar, Coroiu Elena Adriana

Liceul Dr Lazăr Chirilă/ Baia de Arieș

REZUMAT

Aplicându-se metode diferite se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor. De

asemenea, însuşirea unor cunoştinţe noi poate deveni mai dificilă sau mai uşoară pentru unii şi

acceaşi elevi, în funcţie de metodele utilizate. În acelaşi timp, s-a putut constata că exersarea

funcţiilor intelectuale este condiţionată nu numai de conţinuturile date, ci şi de forma în care

acestea sunt aduse la cunoştinţa copiilor, adică de metodele utilizate.

Implicarea activă şi interactivă a elevilor cu întregul lor potenţial intelectual, fizic, afectiv-

motivaţional şi voliţional, cu creativitatea şi productivitatea lor, reprezintă premisa unei instruiri

eficiente, interactive. Dintr-un participant pasiv şi docil, din obiect al învăţării, elevul devine

subiect activ al unei activităţi orientate de propriile sale nevoi şi interese educaţionale şi, în bună

măsură, propriul său educator.

Flexibilizarea ofertei de învăţare venite dinspre şcoală este o dimensiune importantă a

curriculum-ului, deoarece oferă fiecărui elev şanse reale pentru identificarea şi valorificarea deplină

a propriilor aptitudini ale unui tânăr capabil să răspună cerinţelor unor realităţi în schimbare care

pot fi rezumate în:

capacităţi de gândire critică şi divergentă;

motivaţia şi disponibilitatea de a reacţiona pozitiv la schimbare;

capacităţi de inserţie socială activă, atitudini şi valori personalizate;

În acest sens, noi,cadrele didactice, trebuie să oferim un cadru coerent şi flexibil, în care cooperarea,

gândirea independentă, opinia liber exprimată şi argumentată, atitudinile sociale pozitive să

constituie dimensiuni definitorii.

Sunt de părere că învățătorii care folosesc metode activ-participative trebuie să fie:

- Un sfătuitor – care îşi ajuta elevii în rezolvarea problemelor, îi motivează şi îşi prezintă propriul

punct de vedere;

- Un animator – care iniţiază metode şi le explică elevilor, pregăteşte materialele didactice şi

prezintă scopurile învăţării;

- Un observator şi un ascultător – care observă elevii în timpul activităţii şi îi poate aprecia corect;

- Un participant la învăţare – care nu are impresia că este perfect şi învaţă toată viaţa;

- Un partener – care poate modifica ‘’scenariul’’ lecţiei, dacă clasa o cere.

Prin metodele interactive de grup, copiii îşi exersează capacitatea de a selecta, de a combina şi de a

învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul copiilor trebuie să fie

unul intelectual, de exersare a proceselor psihice de cunoaştere. Metodele interactive de grup

stimulează creativitatea, comunicarea, activitatea tuturor copiilor şi formarea de capacităţi ca:

spiritul critic, independenţa în gândire şi acţiune, găsirea unor idei creative îndrăzneţe de rezolvare a

sarcinilor de învăţare.

Prin intermediul metodelor interactive de grup, noi, dascălii încercăm să mobilizăm structurile

cognitive şi operatorii ale copiilor transformându-i în coparticipanţi ai propriei formări.

O metodă nu este bună sau rea în sine, ci prin raportarea ei la situaţia didactică respectivă,

criteriul oportunităţii sau adecvării la o anumită realitate fiind cel care o poate face mai mult sau

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

mai putin eficientă. În acelaşi timp, nu numai adecvarea externă constituie un indicator al

pertinenţei metodei, ci şi congruenţa secvenţelor care o compun (respectiv a procedeelor didactice),

precum şi alternanţa, succesivitatea artificiilor metodologice, calitatea coordonarii şi articulării între

metode, între un procedeu şi o metodă.

În cele ce urmează exemplific câteva metode interactive de grup care contribuie la

dezvoltarea capacităţii de comunicare prin câteva modalități concrete de proiectare și desfășurare a

activităților cu școlarii prin utilizarea strategiilor didactice interactive în concordanță cu

particularitățile dezvoltării psihice ale școlarilor.

OBIECTIV FUNDAMENTAL: Stimularea copiilor pe direcţia unei exprimări deschise, autentice,

spontane şi dezvoltarea capacităţii de observare a ilustraţiilor şi identificare a personajelor,precum si

de construire de propoziţiilor după imagini .

- Resurse procedurale: Conversatia, explicatia, demonstratia, diagrama Venn, explozia stelara,

brainstormingul, problematizarea, exercitiul, dramatizarea jocul, metoda osului de peşte, metoda

ciorchinelui;

- Resurse materiale: Plansa cu diagrama Venn, plansa cu explozia stelara, borcan cu miere, fise de

lucru, planşe, coli flipchart ,caietele elevilor

- Forme de organizare: frontal, individual, în perechi, pe grupe.

. Resurse temporale: 45 minute

. Resurse umane: 19 elevi

Pentru povestea ,,Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă s-au folosit metodele Diagrama

Wenn şi Metoda exploziei stelare, Metoda osului de peşte.

Diagrama Wenn

Se aplică cu eficienţă maximă în lecţiile de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor sau pentru

restructurarea ideilor extrase dintr-o poveste.

Pentru Diagrama Wenn se pregătesc coli cartonate pe care sunt realizate diagramele. Se împart

copiii în două grupuri şi se stabilesc sarcinile de lucru. Fiecare grup completează diagrama- în

cercul verde vor aşeza siluete, imagini care scot în evidenţă trăsăturile ursului, iar în cercul roşu vor

aşeza siluete, imagini care definesc trăsăturile vulpii. În spaţiul galben care intersectează cele două

cercuri vor aşeza informații cu lucruri comune celor două animale.

Metoda exploziei stelare a fost aplicată cu succes la activitate , Am prezentat copiilor un

borcan cu miere, prin care le-am trezit interesul de a participa la activitate. Am prezentat și steluțele

utilizate, am explicat rolul acestora.Școlarii vor formula întrebări de tipul „Cine?”, „Unde?”,

„Cum?”, „De ce?” la care doresc răspuns, ajutându-se de imagini sugestive despre urs și viața lui.

Cerința primordială a educației progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o

metodologie diversificată bazată pe îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă, cu

activitățile de cooperare, de învățare în grup și de muncă interdepentă. Acest fapt îl putem realiza în

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

clasa de copii prin îmbinarea armonioasă a metodelor tradiționale cu cele moderne. Pentru a

dezvolta întregul potenţial al copilului, am proiectat şi derulat un program de activităţi în cadrul mai

multor discipline utilizând metodelor și tehnicilor interactive, având convingerea că prin utilizarea

acestor metode voi obține rezultate bune și foarte bune în activitatea didactică.

Bibliografie:

Gaston Berger, Omul modern şi educaţia sa, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1973;

I. Cerghit, Metode de învăţământ ,Iaşi, Editura Polirom, 2006 ;

Elena Joiţa, Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, 2002;

Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Dacia,

Cluj, 2001;

Ion Ovidiu Pânişoară, Comunicarea eficientă; Iaşi, Editura Polirom, 2002;

Tudorică Radu, Dimensiunea europeană a învăţământului românesc, Iaşi, 2004.

POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE A CALCULATORULUI ÎN PREDAREA

MODULELOR DE SPECIALITATE

PROF. CARMEN – ELENA CRISTEA

COLEGIUL TEHNIC „DUMITRU MANGERON” BACĂU

Lucrarea îşi propune să evidenţieze importanţa abordării unei strategii didactice moderne în predarea

disciplinelor de specialitate, domeniul mecanic, utilizând calculatorul în vederea asigurării

interdisciplinarităţii.

Exemplul concret abordat în lucrare îl constituie studierea interdisciplinară a arborilor. Pentru

aceasta, elevii trebuie să valorifice noţiuni însuşite la modulele „Studiul materialelor", „Desen tehnic

industrial" (clasa a IX-a), „Identificarea organelor de maşini" (clasa a X-a), „Sisteme de transmitere a

mişcării", „Asamblări mecanice", „Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD" (clasa a XI-a) „Reprezentarea

desenelor în 2D" şi „Modelarea 3D" (clasa a XII-a).

Reprezentările grafice 2D şi 3D prezentate au fost realizate de elevi, în laborator, utilizând aplicaţiile

de tip CAD, lucru care a condus la stimularea creativităţii, solicitându-le în acelaşi timp noţiuni acumulate la

modulele de specialitate studiate pe parcursul liceului.

Conform concluziilor specialiştilor, instruirea asistată de calculator permite realizarea unei educaţii

bazate pe profilul intelectual al elevului. Pune elevul în situaţii de interacţiune şi comunicare rapidă, realizate

într-un mediu care permite o bună asimilare a conţinuturilor şi o bună utilizarea a timpului.

În cazul unei instruiri asistate de calculator, interactivitatea este generalizată, oferind celui care

învaţă un feedback permanent, deoarece se produc efecte vizibile şi imediate pe ecranul calculatorului.

Instruirea asistată de calculator presupune implicarea activă a celui care învaţă în procesul propriei instruiri,

supravegheată şi îndrumată de profesor, care îl ajută în realizarea operaţiilor tehnice, a celor de documentare,

în identificarea legăturilor între informaţii, conducându-l către o nouă cunoaştere.

Învăţarea cu ajutorul calculatorului permite rezolvarea situaţiilor de învăţare într-un mod plăcut

formabililor, stimulându-le creativitatea, încurajându-i tocmai prin oferirea unei libertăţi de acţiune.

Cel mai important aspect al utilizării calculatorului în procesul de predare-învăţare – evaluare

rămâne cel al asigurării interdisciplinarităţii.

Literatura de specialitate oferă delimitări conceptuale diverse pentru interdisciplinaritate. Astfel,

profesorul Constantin Cucoş defineşte interdisciplinaritatea ca fiind „o formă a cooperării între discipline

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

diferite cu privire la o problematică a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o

combinare prudentă a mai multor puncte de vedere”.

G. Văideanu, subliniază faptul că „interdisciplinaritatea implică un anumit grad de integrare între

diferitele domenii ale cunoaşterii şi diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun, permiţând schimburi

de ordin conceptual şi metodologic”.

Indiferent de abordare, se conturează clar ideea că interdisciplinaritatea porneşte de la faptul că nicio

disciplină de învăţământ nu constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între discipline.

Interdisciplinaritatea apare ca necesitate a depăşirii graniţelor artificiale între diferite domenii.

Argumentul care pledează pentru interdisciplinaritate constă în aceea că oferă o imagine integrată a

lucrurilor care sunt, de regulă, analizate separat. Prin interdisciplinaritate se creează acoperirea rupturilor,

eliminarea izolării şi lipsei corelaţiilor între conţinuturile diverselor discipline.

În condiţiile actuale ale procesului de învăţământ, interdisciplinaritatea se impune ca o

direcţie principală a renovării activităţii profesorilor, atât în ceea ce priveşte conţinutul lecţiilor, cât

şi modelele şi strategiile de lucru.

În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor

minimale obligatorii, sugerate chiar de planul de învăţământ sau de programele disciplinelor sau

ariilor curriculare.

În înfăptuirea unui învăţământ, modern, formativ, bazat pe competenţe, predarea - învăţarea

interdisciplinară este o condiţie importantă. Posibilitatea de corelare a diferitelor cunoştinţe dintre

diferitele obiecte de învăţământ sunt nelimitate. Important este ca procesul de predare – învăţare -

evaluare să fie proiectat şi abordat modern, eficient. Acest lucru se poate realiza doar dacă

profesorul abordează cu măiestrie didactică toate situaţiile de învăţare, realizând o îmbinare

armonioasă a metodelor tradiţionale de predare – învăţare – evaluare, cu cele moderne, centrate pe

elev, în scopul atingerii obiectivele propuse. Predarea - învăţarea prin corelarea obiectelor de studiu

reprezintă noul în lecţie, care activează pe elevi, le stimulează creativitatea şi contribuie la unitatea

procesului de învăţare, la formarea unui om cu o cultură vastă.

Experienţa didactică a conturat o serie de avantaje ale interdisciplinarităţii, dintre care pot fi

amintite:

interdisciplinaritatea permite elevului să acumuleze informaţii despre obiecte,

procese, fenomene care vor fi aprofundate în anii următori ai şcolarităţii;

făcând apel la mai multe discipline, temele abordate pot fi clarificate mai bine;

se pot corela termenii de specialitate de la diferite discipline;

cunoştinţele dobândite pot fi aplicate în diferite domenii.

Pentru realizarea unei bune interdisciplinarităţi sunt necesare unele condiţii: cultura generală

a profesorului să fie temeinică, iar acesta să cunoască bine atât metodologia disciplinei cât şi a

celorlalte discipline din aria curriculară. Elevii trebuie să fie informaţi despre existenţa

interdisciplinarităţii între disciplinele de învăţământ.

Delimitările conceptuale definite anterior pot fi aplicate cu succes în predarea modulelor de

specialitate cu ajutorul calculatorului, în toate domeniile de pregătire profesională. Dacă ar fi să ne

oprim asupra domeniului mecanic, utilizarea calculatorului şi asigurarea interdisciplinarităţii se

întrevăd lesne în predarea modulelor încă din clasa a IX-a.

Având ca repere iniţiale cunoştinţele dobândite de elevi în gimnaziu, la disciplinele

matematică, fizică, chimie şi, nu în ultimul rând, la Educaţie tehnologică, profesorul va putea

aborda modulele referitoare la desenul tehnic, studiul materialelor, tehnologii generale mecanice,

măsurări tehnice, sănătatea şi securitatea muncii, din perspectivă inter şi transdisciplinară, cu

ajutorul calculatorului. Competenţele vizate vor putea fi dobândite cu uşurinţă, iar noţiunile

teoretice temeinic asimilate.

Continuând strategia, în anii următori, studiul organelor de maşini, al asamblărilor mecanice,

al transmisiilor, se va putea face în acelaşi fel, interdisciplinaritatea uşurând muncă profesorului,

antrenând elevii în asimilarea noilor cunoştinţe.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Peste toate acestea se suprapune utilizarea calculatorului. Folosind principiile

transdisciplinarităţii, se realizează dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică pregătirea

elevilor astfel încât să poată beneficia de lumea calculatoarelor, prin disciplina „Tehnologia

informaţiei şi comunicaţiei”, studiată pe toată perioada şcolarizării. Indiferent de profesia pe care o

va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea modului

de utilizare a unui instrumentar informatic. Un exemplu concret l-ar putea constitui studierea interdisciplinară a arborilor. Pentru aceasta, elevii

trebuie să valorifice noţiuni însuşite la modulele „Studiul materialelor", „Desen tehnic industrial" (clasa a IX-

a), „Identificarea organelor de maşini" (clasa a X-a), „Sisteme de transmitere a mişcării", „Asamblări

mecanice", „Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD" (clasa a XI-a) „Reprezentarea desenelor în 2D" şi

„Modelarea 3D" (clasa a XII-a).

Reprezentările grafice 2D şi 3D prezentate mai jos au fost realizate de elevi, în laborator, utilizând

aplicaţiile de tip CAD, lucru care a condus la stimularea creativităţii, solicitându-le în acelaşi timp noţiuni

acumulate la modulele de specialitate studiate pe parcursul liceului.

Prin studiul interdisciplinar al temei propuse, sub îndrumarea profesorului, pot fi consolidate

competenţe tehnice generale şi competenţe specifice din domeniul Mecanică, calificarea profesională

„Tehnician proiectant CAD".

Fig. 1 – Reprezentarea 2D şi 3D a unui arbore drept

Disciplinele de specialitate trebuie privite ca părţi ale aceluiaşi întreg constituit de procesul de

învăţământ. Ele nu pot fi privite unilateral, ca o parte teoretică pe care se construiesc abilităţile practice ale

viitorului profesionist, ci în unitate cu ele, ceea ce le diferenţiază este conţinutul finalităţilor pedagogice pe

care urmează a le realiza elevii. Este evident că, şi în procesul de învăţământ, cu cât gradul de inter şi

transdisciplinaritate creşte, cu atât şansele de îmbunătăţire ale procesului educaţional, cresc.

În concluzie putem sintetiza faptul că internetul şi instruirea cu ajutorul calculatorului pot fi

considerate ca având un rol repreuzentativ în abordarea strategiilor didactice moderne. Extinderea instruirii

asistate de calculator şi a e-learning-ului desemnează demersul educativ modern, care nu doar favorizează

asimilarea facilă şi flexibilă a cunoştinţelor, ci şi realizează într-un mod eficient interdisciplinaritatea şi

transdisciplinaritatea, conducând în final la dobândirea competenţelor vizate de calificările profesionale

pentru care sunt pregătiţi elevii. Ca viitori absolvenţi, adaptabili la nou, la cunoştere, aceştia se vor putea

integra mai uşor pe piaţa muncii, sau îşi vor continua demersul educaţional în învăţământul universitar. În

ambele situaţii, se doreşte ca tinerii să se adapteze rapid la progresul ascendent al tehnologiei informaţiei şi

comunicaţiilor, să manifeste preocupări serioase în ceea ce priveşte utilizarea calculatorului în procesul

propriei formări.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Bibliografie:

1. Cucoş, C. - Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996;

2. Ionescu, M., Radu, I. - Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;

3. Pălăşan, T., Crocan, D.O., Huţanu, E. - Interdisciplinaritate şi integrare – o nouă abordare a

ştiinţelor în învăţământul preuniversitar – Revista Formarea continuă a CNFP din învăţământul

preuniversitar, Bucureşti, 2003;

4. www.didactic.ro – Popa, L., Badea, R., Tudor, N., Rădoi, V., Zaharia, S., Anghel, M. -

Interdisciplinaritatea – repere teoretice;

5. www.pagini-scolare.ro – Chis, M.- Interdisciplinaritatea în educaţie.

DE LA JOC... LA ÎNVĂŢARE

ŞCOALA GIMNAZIALĂ SIGIDAVA/ G.P.P.PRICHINDEL CUGIR

PROF. BÎRSAN ILONA GHIZELA

PROF. URIEŞU EUGENIA MIHAELA

Jocul în perioada preşcolară reprezintă principalul mijloc de învăţare şi dezvoltare în

următoarele domenii: fizic, cognitiv, social, emoţional şi lingvistic. Jucându-se, preşcolarii îşi

dezlănţuie creativitatea şi imaginaţia, învaţă să gândească şi să se descurce în situaţii problematice,

achiziţionează noi aptitudini, îşi dezvoltă personalitatea şi stabilesc o bază importantă pentru

învăţare.

Şi unde se pot juca copiii în voie, fără reguli rigide, fără intervenţia permanentă a adultului,

exprimându-şi bucuria şi inocenţa copilăriei, decât în aer liber.

Jocurile pe care le-am descris în material sunt jocuri ce se pretează a fi desfăşurate doar

afară în aer liber şi în zile călduroase deoarece ştim că prichindeilor la place mult apa. De aceea

am preferat să le desfăşurăm în cadrul atelierelor de vară.

Din ziua în care ne-am născut şi până în ziua în care murim învăţăm… E un proces constant.

Chiar dacă refuzăm să credem asta. Pe tot parcursul vieţii ne însuşim noţiuni despre tot ce ne

înconjoară, despre fiecare culoare, fiecare miros, fiecare material, fiecare persoană care

interacţionează cu noi. Fiecare om învaţă, în stilul lui, ce reprezintă viaţa, şi ajunge să aiba propriile

convingeri, propriile sentimente şi propriile experienţe.

Pare însă greu de crezut că jocul cu păpuşile şi cuburile îi vor ajuta pe copii să se transforme

în adulţi. Jucându-se, preşcolarii îşi dezlănţuie creativitatea şi imaginaţia, învaţă să gândească şi să

se descurce în situaţii problematice, achiziţionează noi aptitudini, îşi dezvoltă personalitatea şi

stabilesc o bază importanta pentru învăţare.

Poate cel mai important aspect al jocului este posibilitatea ca acesta să fie utilizat ca

instrument al educaţiei. În timp ce se joacă, preşcolarul învaţă diverse forme, culori şi dimensiuni

ale obiectelor, precum şi modalităţile prin care părţile componente se îmbină pentru a forma un

întreg. În timp, preşcolarul învaţă să îşi facă planuri de acţiune, să dezvolte strategii şi să evalueze

situaţia pentru a elabora soluţii la diverse probleme.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Copiii care stau din ce în ce mai mult în casă, în faţa monitoarelor de orice fel, cunosc

natura numai din „poze” şi din filme. Este momentul şi avem obligaţia de a-i scoate „afară”. Este

motivul pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de activitate outdoor, ca alternativă pentru

educaţia formală, tradiţională. Există mai multe accepţiuni pentru termenul de outdoor, cea mai

simplă fiind aceea de activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţional al grădiniţei.

În cele ce urmează vă vom prezenta câteva jocuri pe care le-am organizat şi desfăşurat în aer liber,

în activităţilor din cadrul atelierelor de vară.

SĂ DUCEM BALONUL

Am format două echipe. Fiecare echipă s-a aşezat în cerc. Le-am dat câte un ghem de sfoară

foarte lung. Copiii l-au aruncat de la unul la altul. Odată formată reţeaua, am aşezat un balon în

centru pe care aceştia l-au dus pe o anumită distanţă. Ex.: 3 m, depinde de vârsta copiilor. Am

organizat trei runde şi evident, am ales o echipă câştigătoare. Acest joc se poate organiza cu o

farfurie şi un ou, taskul fiind acelaşi.

Obiective:

1. lucru în echipă

2. competiţie

3. sincronizare

4. consolidare relaţii între oameni

5. dinamism

PĂSĂRILE FURIOASE

Este un joc foarte distractiv, care implică domeniul estetic (desen) şi domeniul psiho-motric.

Copiii au primit cretă colorată cu care au desenat pe asfalt diferite feţe care au reprodus

emoţia,

starea de spirit pe care o trăiau în acel moment. De asemenea au desenat faţa pe care au avut-o când

au fost supăraţi. Am umplut apoi baloane cu apă şi le-am aruncat la ţinţă pentru a spăla supărarea

sau orice altă emoţie. Am aruncat baloane cu apă până am spălat de tot desenele.

CULORI AMESTECATE

O activitate este şi mai interesantă cu cât se bazează pe acţiuni care de regulă sunt interzise

copiilor de către părinţi. Acasă nu li se prea permite să se joace cu acuarele şi cu apă. La grădiniţă

rar li se permite să amestece la întâmplare acuarelele. De aceea o activitate outdoor în care li s-au

permis aceste lucruri nu a fost decât benefică.

Copiii au primit foi de carton pe care au pictat cu acuarele linii în duct continuu curbe sau

frânte cu cât mai multe culori. Foile au fost aşezate pe asfalt, iar copiii au ţintit foile cu baloane cu

apă astfel încât culorile să fuzioneze între ele. Foile s-au lasă la uscat, iar copiii au căuta să

identifice forme în amestecul de culori. Jocul se poate realiza şi cu carioci, dar trebuie să fie de

foarte bună calitate, de preferat speciale.

LIMBO CU APĂ

Limbo este dansul care te obligă să treci pe sub bară fără să atingi solul cu mâinile.

Acest joc l-am jucat şi pe gazon, iar dansatorii au fost copiii. Şi pentru a fi mai distractiv şi

mai interesant, am avut nevoie de un furtun pentru apă cu flux direct şi constant. Am utilizat fluxul

continuu de apă ca băţul pentru limbo. Copiii au trebuit să treacă pe sub jetul de apă, fără să se ude.

Jetul de apă a fost coborât puţin câte puţin după ce fiecare copil a trecut pe dedesubt.

Atenție: copii nu au voie să se târască pe jos când au trecut pe sub jetul de apă! În cazul în

care terenul este prea ud şi alunecos pentru copii, pentru a-şi arcui spatele în timpul trecerii pe sub

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

jet, îi puteţi lăsa să se aplece în faţă; astfel jocul nu va fi la fel de periculos şi nimeni nu va fi rănit.

Puteţi de asemenea să așezaţi pe pământ covorașe din cauciuc, sau ceva care ar putea avea un pic de

tracţiune pentru picioare ude şi alunecoase.

CU FOARFECA ÎN NATURĂ

Mediul înconjurător este plin de culori, forme, sunete dar şi mirosuri. Pentru a se familiariza

cu ele şi pentru a le dezvolta sensibilitatea olfactivă am scos copiii în natură cu o foarfecă şi cu

echipament corespunzător de protecţie. Fiecare copil a ieşit afară cu o găletuşă şi o foarfecă. Le-am

dat şi mănuşi de protecţie. Au mers în diferite puncte, locuri din curtea grădiniţei şi au adunat cât

mai multe plante de forme şi culori diferite, apoi le-au tăiat şi le-au mirosit. Le-au sortat separându-

le pe cele cu miros plăcut de cele cu miros neplăcut.

Să nu uităm un lucru foarte important:

- activităţile de tip outdoor nu sunt activităţi de educaţiei formală ce au loc în afara

sălii

de clasă, ci activităţi de educaţie nonformală, menite să familiarizeze copiii cu natura şi să le

formeze deprinderi şi priceperi de cunoaştere prin experienţă, bazându-se desigur pe cunoştinţele

dobândite în activităţile de educaţie formală. Ele nu au ca finalitate rezultate palpabile (diplome,

atestate), ci produse vizibile la nivelul comportamentului copiilor. Dacă învăţarea clasică, în sala de

grupă, are un aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor are un aspect pur practic, informal şi

experienţial.

Educaţia nonformală şi implicit, educaţia outdoor nu este o activitate lipsită de un efect

formativ, ci trebuie înţeleasă ca o realitate educaţională mai puţin formalizată. Conceptul de

educaţie nonformală este asociat conceptului de „învăţare pe tot parcursul vieţii” (lifelong learning).

Rolul educativ al jocului în aer liber este nelimitat. El eliberează stresul, stimulează

creativitatea, iar pentru copii este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a

relațiilor şi de mărturisire a dorințelor.

,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii,

rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i

înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din

plin, ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.”

C. MIHĂESCU

BIBLIOGRAFIE:

Programa activităţilor instructiv-educative în învăţământul preşcolar, Ediţie revizuită,

Editura DPH, Bucureşti, 2005.

Manual de educaţie outdoor, Primăria Cătunele, 2012-2013.

http://www.romedic.ro/rolul-jocului-la-preșcolari-0P16855 - Rolul jocului la preşcolari.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

”A ÎNVĂȚA SĂ ÎNVEȚI” – EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ

Prof. Șuștrean Diana

Grădinița P.P. Riki- Priki Reșița, Caraș - Severin

REZUMAT

Lucrarea de față conține prezentarea și descrierea câtorva metode interactive abordate de mine la

grupa mare, grupă pe care o conduc în acest an școlar. Exemplele prezentate oferă o alternativă de lucru,

prin care preșcolarii au avut ocazia de a descoperi singuri informații noi, de a le aplica, de a-și exprima

deschis opiniile , de a pune întrebări sau a oferi răspunsuri argumentate.

În cadrul proiectului tematic „Pe cărările toamnei” am aplicat următoarele strategii interactive ,

prin care preșcolarii au învățat cum să învețe: „Ştiu /Vreau să ştiu/ Am învăţat”, „Pălăriile gânditoare”,

„Floarea de nufăr”; „ Brainstormingul”; „Turul galeriei ”, etc.

Acest demers a avut rolul de a stârni şi mai mult interesul copiilor pentru temă, dând curaj

tuturor copiilor să-şi exprime ideile, întrebările şi nelămuririle. Ascultând intervenţiile colegilor care au

răspuns la diverse întrebări despre toamnă, copiii au învăţat de la colegi, şi-au clarificat anumite lucruri,

au reţinut lucruri noi, au învăţat din experienţa celorlalţi.

Motto:”Este imposibil ca elevii să înveţe ceva cât timp gândurile lor sunt robite şi

tulburate de vreo patimă. Intreţineţi-i deci într-o stare de spirit placută, dacă vreti să vă primească

învăţăturile. Este tot atăt de imposibil să imprimi un caracter frumos şi armonios într-un suflet care

tremură, pe căt este de greu să tragi linii frumoase şi drepte pe o hârtie care se mişcă.”

(John Locke-“Some Thoughts Concerning Education”)

Copiii au o curiozitate înnăscută. Le place sa exploreze și să descopere. Acestea sunt cele două elemente cheie în procesul lor de învățare. Dacă explorarea pe care o fac le aduce sentimente de bucurie, dacă curiozitatea lor este satisfîcută, dorința de a retrăi aceleași sentimente îi vor determina să își continue explorarea și să-ți dorească să descopere în continuare lucruri noi. Pentru preșcolari, sentimentul că au reușit să realizeze o acțiune singuri îi poate motiva să realizeze altele și, implicit, să învețe lucruri noi.

Cum motivăm preșcolarul să învețe? încurajându-l să își exprime părerile, sentimentele, atitudinile trăite atunci când e implicat intr-o

sarcină;

arătându-i modalități distractive de învățare;

discutâd cu el despre ce a învățat;

ajutându-l să își descopere talentele;

ajutându-l să își organizeze timpul;

găsind recompensele potrivite;

ajutându-l să-și descopere stilul propriu de învățare;

manifestând entuziasm atunci când copilul reușeste să facă ceva prin propriile sale eforturi și cu o implicare minimă din partea carului didactic.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Exemplele prezentate în continuare oferă o alternativă de lucru, dar nu este cazul să fie considerate

„reţete” miraculoase care garantează reuşita actului didactic. Metodele pe care le voi descrie mai jos au

fost abordate de mine la grupa mare, grupă pe care o conduc în acest an școlar.

În cadrul proiectului tematic „Pe cărările toamnei” se pot aplica diferite tehnici interactive , prin

care preșcolarii au învățat cum să învețe: „Ştiu /Vreau să ştiu/ Am învăţat”, „Pălăriile gânditoare”, „Floarea

de nufăr”; „ Brainstormingul”; „Turul galeriei ”, etc.

În faza de început a proiectului, după evenimentul de deschidere , am apelat la o metodă

menită să focalizeze atenţia copiilor, metoda „Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat”. Este vorba de un tabel, în

format mare, cu trei rubrici realizate astfel:

În rubrica „Ştiu” am notat, în prezenţa copiilor, tot ceea ce aceştia consideră cunoscut în legătură cu anotimpul toamna;

La rubrica „Vreau să ştiu” am notat tot ceea ce copiii au dorit să afle despre anotimpul toamna, despre schimbările care au loc în natură, în viaţa plantelor, a animalelor şi a oamenilor în acest anotimp;

Rubrica „Am învăţat” a fost completată pe parcursul derulării activităţilor proiectului prin notarea noilor cunoştinţe şi a ideilor asimilate.

Acest demers a avut rolul de a stârni şi mai mult interesul copiilor pentru temă, dând curaj

tuturor copiilor să-şi exprime ideile, întrebările şi nelămuririle. Ascultând intervenţiile colegilor care au

răspuns la întrebarea „Ce ştiu despre toamnă”, copiii au învăţat de la colegi, şi-au clarificat anumite

lucruri, au reţinut lucruri noi, au învăţat din experienţa celorlalţi. Răspunsurile la întrebarea „Ce vrem să

ştim”, ne-a ajutat în a întocmi corect harta proiectului. La finele proiectului, inventarul răspunsurilor de

la rubrica „Am învăţat” a fost un prilej de evaluare a cunoştinţelor noi acumulate de către copii .

În activitatea de repovestire a lecturii „ Puiul” de I. Al. Brătescu Voineşti se poate utiliza cu

succes metoda „ Pălăriilor gânditoare”, dar care necesită o pregătire minuţioasă.

Se comunică copiilor ce sarcini au cei care poartă o anume culoare de pălărie.

Pălăria albastră(moderatorul), anunţă subiectul pus în discuţie, deţine controlul întregii activităţi, pune întrebări pălăriilor ţinând cont de culoare, anunţă pălăria sau, după caz, pălăriile albe. Ţinând cont de complexitatea sarcinii ce revine pălăriei albastre, de cele mai multe ori, cred că educatoarea este cea care trebuie să o poarte, ea având rolul de manager al grupului de copii. Abia după ce copiii s-au deprins cu această metodă de lucru se poate încerca atribuirea acestui rol unui copil sau constituirea unei grupe de copii care reprezintă pălăriile albastre şi care să deţină controlul întregii activităţi.

Pălăria albă(povestitorul) - În cadrul lucrului pe grupe, copiii care poartă această pălărie au sarcina de a reda, pe scurt, conţinutul textului. În activitatea la care am făcut referire toţi membrii grupului cu pălărioare albe şi-au adus aportul la povestirea lecturii, pe baza unor imagini sugestive găsite pe masă.

Pălăria roşie(psihologul). Copiii care fac parte din grupa celor care poartă pălăriuţe roşii pot primi sau adresa întrebări de felul: „De cine v-a plăcut din text?”; „Care este părerea voastră despre personaje?”etc. În activitatea exemplificată copiii din această grupă au prezentat sentimentele lor faţă de prepeliţă, faţă de puişori şi faţă de vânător.

Pălăria neagră are rol de critic, vede doar partea negativă a faptelor. Cei care poartă pălărioare negre pot primi, sau adresa întrebări de felul: „Ce nu ţi-a plăcut din lectură?” „Ce fapte dezaprobi?” „Cu ce nu ai fost de acord?”; „Care sunt personajele negative din textul

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

discutat?”. Purtătorii pălăriuţelor negre au dezaprobat atitudinea puiului de prepeliţă, a vânătorului, au încercat să condamne atitudinea celorlalţi pui şi a prepeliţei .

Pălăria verde este simbolul gânditorului şi este cea mai creativă. Copiii din grupa care poartă pălărioare verzi depun efort creativ prin întrebările adresate şi prin răspunsurile date, cu referire la modul cum ar proceda dacă ar fi în locul personajului din text. Gânditorii au fost cei care ne-au relatat cum ar fi procedat ei în locul puiului, al prepeliţei, al vânătorului, sau a celorlalţi pui de prepeliţă.

Pălăria galbenă, numită şi creatorul, reprezintă simbolul gândirii pozitive şi constructive. Cei care poartă această pălărie pot primi sau adresa întrebări care vizează găsirea unui alt final întâmplării, sau o continuare a acesteia. Pălăriile creatoare au avut ultimul cuvânt de adresat în activitate. Creatorii au încercat să continue povestirea şi să-i creeze un alt final, într-o notă mai veselă şi mai optimistă.

Deşi aparent această activitate pare complicată pentru preşcolari, lucrul efectiv la grupă a

demonstrat că preşcolarii mari participă cu multă plăcere şi interes la acest gen de activităţi, ei

privesc totul ca pe un joc, intră cu uşurinţă în mrejele jocului, respectă regulile impuse de către

moderator, se transpun cu uşurinţă în rolul impus de fiecare pălărie, dau dovadă de multă

imaginaţie, de spirit critic. Lucrând în echipă, copiii se sprijină şi se încurajează reciproc, participă

activ, după puterile proprii la soluţionarea problemelor cu care se confruntă grupul. Rezultatul final al

demersului didactic întreprins este acela că toţi participanţii învaţă unii lângă alţii şi unii de la alţii.

La activitatea artistico-plastică „Aspecte de toamnă” – desen, s-a apelat la o metodă de

stimulare a creativităţii care se pretează la lucru în grup - metoda Brainstorming-ul – aplicată de data

aceasta într-o postură inedită. Copiii au fost organizaţi în grupuri eterogene, în funcţie de abilităţile şi

deprinderile artistice deţinute. Fiecare copil a primit o foaie de desen şi instrumentele de care are

nevoie pentru realizarea temei. Copiii şi-au început desenul, iar la un semnal, dinainte stabilit, foile s-

au rotit spre dreapta, fiecare copil fiind pus în situaţia de a continua desenul colegului din stânga, de

a prelua şi completa ideile coechipierilor. Abia spre finalul activităţii lucrarea proprie ajunge din nou

în faţa fiecărui copil, acesta o completează, o prezintă colegilor. Sunt discutate, apreciate şi evaluate

lucrările rezultate. Participând la acest gen de activitate preşcolarilor li se oferă prilejul de a lucra în

grup, se simt cu toţii parte componentă a grupului, fiecare copil are posibilitatea de a împrumuta din

experienţa şi ingeniozitatea sau priceperea colegilor. Astfel metoda „Brainstorming-ului” a fost

combinată cu cea a lucrului în grup, iar nivelul de creativitate al lucrărilor a fost net superior. Lucrând

în grup, copiii au avut prilejul de a continua şi îmbunătăţi lucrările colegilor, s-au bucurat de

recunoaşterea calităţilor individuale în cadrul grupului.

Tehnica „ Florii de nufăr” , aplicată într-o activitate de convorbire ,,Toamna”

La activităţile care necesită gruparea pe criteriul eterogenităţii, copiii se grupează după un criteriu uşor vizibil (de exemplu un ecuson). Se împarte colectivul de copii în opt grupe, organizate pe criteriul eterogenităţii, fiecare grupă de copii având o temă precisă:

1). Succesiunea anotimpurilor; 2) Schimbări din natură; 3) Activitatea oamenilor în anotimpul toamna; 4) Plecarea păsărilor călătoare; 5) Pădurea în anotimpul toamna; 6) Ce fac animalele toamna; 7) Culorile toamnei; 8) Bucuriile toamnei.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Fiecare copil are sarcina de a prezenta colegilor cât mai multe lucruri referitoare la un anume subiect,

sau o temă anume. Pentru a sprijini copiii în abordarea unor problematici variate, fiecare grupă a găsit pe masă jetoane

reprezentative pentru subiectul pe care urmează să-l abordeze. Aceste materiale intuitive au avut darul

de a suplini întrebările ajutătoare, de a orienta copiii asupra domeniului şi de a evita situaţiile în care doi

copii se pregătesc să abordeze acelaşi domeniu. De asemenea imaginile respective au constituit o

modalitate de împărţire a sarcinilor în interiorul grupului, astfel încât fiecare copil să se implice activ în

sarcină, să-şi pună în valoare cunoştinţele şi experienţele, astfel încât fiecare copil să se simtă valorizat.

TEHNICI MODERNE DE DEZVOLTARE A GÂNDIRII ŞI CREATIVITĂŢII ,

PRIN ACTIVITĂŢILE DE DESEN

ED. LUCIA DURDUC Prof.inv.preşc. DELIA DURDUC

G.P.N ,, VOINICEL"CUGIR JUD.ALBA

Activitatea educativă trebuie adaptată continuu, astfel încât să-i asigurăm copilului , de la cea mai

fragedă vârstă un volum de cunoştiinţe , deprinderi şi capacităţi , o orientare activă, creatoare. Programa activităţilor instructiv-educative în gradiniţa de copii precizează şi permite îmbogăţirea şi

sistematizarea cunoştinţelor copiilor despre realitatea înconjurătoare , solicită copilul să gândească şi să acţioneze independent.

Vârsta preşcolarităţi permite formarea şi dezvoltarea creativităţii , rămân să fie găsite activităţile caracteristice preşcolarilor care să constituie o formă de expresie a imaginaţiei şi gândirii.

Activitate de joc dar şi obiect al învăţării şi reflexiei, desenul poate testa cu uşurinţă cele două probe psihice.

Se ştie că o componentă vitală a creativităţii o constituie însăşi dorinţa de a crea, curiozitatea , necesitatea lăuntrică a afirmării, angajarea profundă într-o activitate. Toate acestea se realizează prin intermediul relaţiilor interindividuale.

Acest adevăr, împreună cu rezultatele deosebite obţinute prin aplicarea metodelor interactive de grup, m-au condus spre căutarea unor soluţii de aplicare a acestora în activităţile de desen.

În acest sens am intreprins un mic studiu ce a cuprins două etape: I. Desenul individual comparabil cu desenul colectiv, la nivelul unor grupuri mici, de câte 3 copii. II. Activitatea de desen colectiv la nivelul întregii grupe.

În prima etapă s-au dat următoarele probe: 1. Desen după natură şi în prezenţa naturii:

a) tema ,, Primăvara" – desen individual b) tema ,, Strada" – desen pe grupuri mici.

2. Desen după o poezie: a) tema ,,De pe- o bună dimineaţă "- de Otilia Cazmir – desen individual b) tema ,,Primăvara" de Vaile Alecsandri –desen pe grupuri mici.

Analiza celor două tipuri de desen s-a făcut după următorii parametri: a) numărul elementelor compoziţionale – pentru a determina bogăţia reprezentărilor ce

stau la baza procesului creativ şi capacitatea de a prelucra, de a transforma aceste reprezentări;

b) înşirarea elementelor compoziţionale sau relaţia lor , urmărind logica elementelor din desen;

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

c) coloristica – pentru a stabili diversitatea culorilor ,concordanţa sau neconcordanţa cu

realitatea. 1.a) La desenul în prezenţa naturii am observat următoarele: Sunt desene individuale care au obţinut punctaje maxime la toţi parametrii (trei copii), ceilalţi copii obţinând rezultate mai slabe. b) Desen pe grupuri mici – tema ,, Strada"-

Am utilizat metoda ,, Turul galeriei", tehnică de învăţare prin cooperare care stimulează gândirea, creativitatea şi învăţarea eficientă" (Dulama 2002). Pentru alcătuirea grupurilor am încercat să dirijăm copiii în aşa fel încât în fiecare grup să fie cel puţin un copil cu inteligenţă estetică. Le-am comunicat copiilor că ne jucăm jocul ,,Mai multe mâini la un loc" (adaptare a tehnicii ,, Mai multe capete la un loc – este o variantă a problematizării care presupune găsirea de soluţii finale prin selectarea soluţiilor individuale). S-a ajuns la următoarea repartizare a sarcinilor : un copil a desenat cerul cu soarele şi norii, păsări, fluturaşi, un al doilea copil a desenat strada cu blocuri , străjuită de pomi şi flori iar un al treilea a desenat o maşină şi copii. Împărţirea sarcinilor s-a făcut de copiii însişi, independent de sugestia educatoarei. Astfel, lucrările au cuprins un număr mai mare de elemente compoziţionale , precum şi o diversificare maximă a culorilor folosite.Copiii au elaborat soluţii împreună în cadrul grupului, le-au soluţionat, modificat şi completat.

2.Seria de desene având ca temă subiectul unei poezii , ne-a oferit următoarele concluzii: a) preşcolarii pot să exprime grafic un text oarecum dificil; b) copiii au interpretat o serie de date ale poeziei (în cadrul desenului în grupuri).

De exemplu: ,, Turturelele se-ngână Mii de fluturi vezi zburând Şi pe harnica albină Din flori miere adunând" (Primăvara - de Vasile Alecsandri) Au existat diferenţe de la un grup la altul , acestea fiind determinate de aptitudinile copiilor :unii au exprimat ,, forfota" vieţuitoarelor printr-o aglomerare de elemente compoziţionale , alţii prin folosirea unei palete foarte largi de culori dar toate pe fondul unui verde intens. În poezie se vorbeşte şi despre cucul care ,, cântă–n dumbrăvioară/ Pe copacul înflorit". În unele lucrări apare o pasăre pe creanga unui copac înflorit, în altele nişte păsări în zbor (rândunele de cele mai multe ori) ceea ce dovedeşte că nu toţi copiii au reţinut exprimarea poetului , cu exactitate. Concluzii

1. Numărul elementelor compoziţionale , ansamblul compoziţional,coloristica, au primit punctaj maxim pentru întreaga grupă de copii.

2. Grupul mic ca număr de membri a stimulat afirmarea şi participarea fiecărui copil, cu atât mai mult cu cât într-un astfel de grup atmosfera nu poate fi decât de simpatie.

3. Desenul a fost expresia acordului întregului grup. 4. Timpul necesar realizării temei a fost mai mic decât în desenul individual.

A doua etapă a constituit-o activitatea cu întreaga grupă , pe un panou expus pe jumătate din lungimea peretelui. Această etapă s-a desfăşurat pe o perioadă mai îndelungată , cu teme diverse, variabile ca greutate şi cu elemente din ce în ce mai multe. De această dată am utilizat ,, Tehnica viselor "o tehnică bazată pe meditaţie , în care copilul îşi lasă în voie imaginaţia să lucreze. Exemplu: Copiii stăteau întinşi pe covor cu faţa în sus, într-o poziţie care să le ofere o stare confortabilă , fără să se atingă unii pe alţii. Le-am spus că ne vom juca ,, De-a visul" şi am anunţat sarcina de lucru: ,, Ne prefacem că dormim . Staţi cu ochii închişi , respiraţi uşor, lăsaţi corpul să se relaxeze , să fie moale. Eu am să vă povestesc ce visăm. În timp ce eu povestesc voi vă imaginaţi visul" .În continuare , am expus o scurtă povestire ce descria o zi de vacanţă la munte. S-a încheiat astfel : ,, Este timpul să ne trezim şi noi . Deschidem ochii, întindem braţele şi picioarele. Ne-am trezit !V-a plăcut visul ?

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Apoi copiii au trecut în faţa panoului unde au găsit schiţat un cort şi un brad, iar ei au completat desenul. Au apărut numeroase elemente: pomi, flori, iarbă,nori , soare, păsări, stânci,copii,pârâu.A apărut chiar şi un foc aprins, într-un colţ. Am cerut explicaţii şi Denisa mi-a spus că la munte se face şi foc de tabără (deşi nu fusese prezent în povestirea mea). Desenul colectiv cu întreaga grupă de copii, oferă posibilitatea:

a) unor mişcări ample care dau o altă perspectivă copilului şi contribuie la dezvoltarea motrică;

b) unui schimb de cunoştinţe mai amplu, dat fiind numărul mare de copii; Deşi are aceste avantaje , desenul într-un grup mare , cum ar fi o întreagă grupă, nu asigură o maximă comunicare aşa cum se întâmplă când grupul este mic, de 3-4 membri. Activitatea în grup depinde de atmosfera grupului (simpatie – empatie) de eterogenitatea sau omogenitatea grupului, căci mai ales în activităţile de desen copiii sunt susceptibili existând diferenţe determinate de aptitudini. Parcurgerea celor două etape ne îndreptăţeşte să afirmăm că într-adevăr , utilizarea unor tehnici de desen în colectiv , permit dezvoltarea creativităţi. Bogăţia materialului cu care operează gândirea şi imaginaţia nu putem să o realizăm decât în cadrul unui grup de copii, căci în grup este posibil transferul de la copil la copil şi de aici, îmbogăţirea de reprezentări şi cunoştinţe. Desenul în grupuri mici are următoarele beneficii:

Stimulează imaginaţia şi creativitatea

Impulsionează depăşirea barierelor

Activizează grupurile prin competiţia permanentă

Impune stabilirea unei paralele între lumea reală şi cea imaginară

Compararea soluţiilor

Dezvoltă gândirea creativă

Stimulează buna dispoziţie BIBLIOGRAFIE

Cerghit, I., Metode de învăţământ, ed. a III-a, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997;

Pintilie, Mariana, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003;

Silvia Breben , Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga ( s.a.) “ Metode interactive de grup”. Ghid metodic pentru învăţământul preşcolar, Editura Arves, Craiova.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

ACTIVITĂȚI OUTDOOR

Exemple de bune practici

RUGE IOANA Grădinița cu Program Prelungit nr30

Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextual educativ românesc, însă ea începe din

ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ formal.Există

numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor,însă pentru a da o definiţie simplă şi pe

înţelesul cititorilor, putemspune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.

Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative, programe de

dezvoltare personală si socială, drumeţii, aventură, etc.Realizănd o sinteză a activităţilor de formare la care

am participat pe parcursul proiectului Ecogrădinița, am identificat caracteristicile cheie ale educaţiei

outdoor:

- Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului reprezintă

un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra mediului si prin faptul ca

oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra mediului – educaţia

outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea atitudinilor si

comportamentelor faţă de mediu.-Educaţia outdoor reprezinta o puternică sursă de experienţe de învăţare

– un mediu relaxant, liber, fără constrangerile pe care le impun “cei 4 pereti ai unei săli de clasă” poate

oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de

natură să schimbe comportamente . Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al copiilor care

întâmpină dificultăţi în acest sens – cum spuneam mai sus, educaţia outdoor oferă un climat diferit de

învăţare ce permite copiilor care în mod usual întâmpină dificultăţi de învăţare si au un nivel scăzutde

performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, si mult mai capabili.

Ca exemple de bune practici inceea ce priveste activitatile out-door am ales excursiile deoarece

sunt indragite de copii si constituie un prilej de invatare pentru aceștia.

Pe copil îl impresionează si emoţionează tot ceea ce-l inconjoară: campul, padurea, raul, marea,

muntii,florile, pasarile si este dornic sa exploreze, sa descopere,sa experimenteze si sa facă investigaţii

pentru a cunoaste lumea inconjuratoare descifrandu-i tainele.. Este de datoria noastra, a celor mari ,sa le

pastram intacte, sa le ocrotim, sa le ingrijim si sa le exploatam cu prudenta, pentru ca si copiii nostri sa se

bucure de inestimabilele frumuseti si bogatii ale naturii. Dacă vom reuşi să insuflăm copiilor dragostea de

natură,generaţiile viitoare vor beneficia de un aer curat şi un mediu sănătos,iar mileniul în care am păşit va

fi unul al reconcilierii cu natura spre binele şi folosul nostru. ...Insa, de multe ori, in urma unor astfel de

iesiri, am constatat nepasarea oamenilor, vizavi de aceste frumuseti: locurile raman murdare, pline de

resturi aruncate peste tot,copaci scrijeliti cu diverse mesaje,disparitia unei intinse zone impadurite. Acestea

sunt doar cateva din argumentele ce ne-au convins că ,în cadrul Proiectului Ecogradinița să desfășuram

cele mai multe activități în sanul naturii .

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Excursie tematica pentru a observa animalele domestice

Copiii au fost de-a dreptul încântaţi de ceea ce au văzut: animalele domestice din curte şi grajd

(câini, vaci, iepurasi, oi, porci şi cai), sera de legume, dar şi uneltele grădinarului pe care le-au putut mânui

fiecare.

Iesind in peisajul autumnal al Suncuiusului educatoarele le-au propus copiilor sa observe schimbaeile din

natura:iarba,frunzele,florile,copacii;formele de relief,precum si preocuparea locuitorilor si turistilor pentru

pastrarea curateniei si ocrotirea naturii.

Copiii au observat natura, cu deosebire muntele şi pădurea. Au învăţat că ocrotind pădurea, ne

ocrotim pe noi înşine, deoarece aerul curat din păduri este prielnic sănătăţii noastre, fiind bogat în oxigen.

„Am urcat pe munte ca să fim mai aproape de cer!” a exclamat careva. „Ne-am împrietenit şi cu un câine,

fiindcă noi am învăţat că şi animalele trebuie ocrotite şi îngrijite”, spune un altul. După o drumeţie aşa de

lungă, am fost primiţi cu ospitalitate la cabana Skipass şi serviţi cu meniuri delicioase.

În padure la Băile Felix

A fost o zi minunată, cu soare darnic şi nori puţini! Bucuria creştea pe măsură ce ne

apropiam de staţiune şi de pădurea care ne aşteapta gătită în verde-crud. Pe drum am cântat şi am

recitat poezii.Micii ecologisti s-au convins de un adevăr pe care l-au mai auzit la lecţiile noastre,

faptul că pădurea reprezintă aurul verde al planetei.

“Natura este singura carte în care fiecare filă păstrează cite un adevăr.” Goethe

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Bibliografie: Manual de educatie outdoor Citate on line. REZUMAT

Vârsta preşcolarităţi permite formarea şi dezvoltarea creativităţii , rămân să fie găsite activităţile caracteristice preşcolarilor care să constituie o formă de expresie a imaginaţiei şi gândirii. Activitate de joc dar şi obiect al învăţării şi reflexiei, desenul poate testa cu uşurinţă cele două probe psihice.

Acest adevăr, împreună cu rezultatele deosebite obţinute prin aplicarea metodelor interactive de grup, m-au condus spre căutarea unor soluţii de aplicare a acestora în activităţile de desen.

În acest sens am intreprins un mic studiu ce a cuprins două etape: I. Desenul individual comparabil cu desenul colectiv, la nivelul unor grupuri mici, de câte 3 copii. II. Activitatea de desen colectiv la nivelul întregii grupe.

Parcurgerea celor două etape ne îndreptăţeşte să afirmăm că într-adevăr,utilizarea unor tehnici de desen în colectiv , permit dezvoltarea creativităţii. Bogăţia materialului cu care operează gândirea şi imaginaţia nu putem să o realizăm decât în cadrul unui grup de copii, căci în grup este posibil transferul de la copil la copil şi de aici, îmbogăţirea de reprezentări şi cunoştinţe.

EFICIENȚA METODELOR INTERACTIVE ÎN CONTEXTUL ACTULUI DIDACTIC

DRĂGHICI MARIA-PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR

ȘCOALA GIMNAZIALĂ “ION AGÂRBICEANU” ALBA IULIA

BELAȘCU ANCA-PROFESOR LIMBA ENGLEZĂ ȘCOALA GIMNAZIALĂ “ION AGÂRBICEANU” ALBA IULIA

Rezumat Modernizarea și perfecționarea metodologiei didactice presupune sporirea caracterului activ al

metodelor de învățământ, adică aplicarea acelor metode cu un pronunțat caracter formativ. Metodele interactive determină solicitarea gândirii, inteligenței, imaginației și creativității elevilor. Prin aceste metode, copiii își exersează capacitatea de a combina, de a selecta, de a învăța lucruri de care vor avea nevoie în viață. În activitatea la clasă, am căutat să îmbinăm armonios metodele tradiționale cu noile procedee în proiectarea și desfășurarea unor lecții active. De asemenea am urmărit să îmbinăm munca independentă cu munca în echipă; să stabilim relații de colaborare și comunicare între membrii grupului. În cadrul referatului am prezentat câteva dintre metodele interactive cum ar fi: metoda ciorchinelui, mozaicului, cadranului la învățământul primar, iar la limba engleză metoda jocului de rol și a R.A.I (Round Associated Ideas).

Modernizarea și perfecționarea metodologiei didactice presupune sporirea caracterului activ al metodelor de învățământ, adică aplicarea acelor metode cu un pronunțat caracter formativ. Aceste metode câștigă tot mai mult teren reprezentând o alternativă la didactica tradițiobnală atât în beneficiul elevilor cât și al nostru, al cadrelor dicactice.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Metodele interactive determină solicitarea gândirii, inteligenței, imaginației și creativității elevilor. Prin aceste metode, copiii își exersează capacitatea de a combina, de a selecta, de a învăța lucruri de care vor avea nevoie în viață. În activitatea la clasă, am căutat să îmbinăm armonios metodele tradiționale cu noile procedee în proiectarea și desfășurarea unor lecții active. De asemenea am urmărit să îmbinăm munca independentă cu munca în echipă; să stabilim relații de colaborare și comunicare între membrii grupului, să deschidem în sufletul copilului dorința de învățare într-un mod eficient. În cele ce urmează vom prezenta câteva dintre metodele interactive folosite în cadrul unor lecții de limba română, cunoașterea mediului și limba engleză. Printre acestea se numără La clasa I pornind de la povestea „Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă, am organizat activitatea de repovestire a acestei lecturi după care, folosind metoda ciorchinelui, am scos în evidenţă trăsăturile ursului şi ale vulpii, trăsături ce reies din poveste. Le-am dat posibilitatea elevilor să adauge şi alte trăsături cunoscute de ei.

somnoros bun de păcălit

pescar plin de miere

greoi mâncăcios

O altă metodă folosită cu succes a fost metoda mozaicului, de exemplu, în cadrul lecţiei „Genul substantivului”. Această metodă a presupus următoarele etape:

- împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4;

- prezentarea succintă a subiectului tratat; - explicarea sarcinii de lucru; - regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite (formarea grupului de experţi); - învăţarea prin cooperare a secvenţei cuprinse în fişă; - revenirea la grupul iniţial şi predarea secvenţei pregătite la ceilalţi membrii; - trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentarea orală cu toată clasa. S-au folosit următoarele fişe de lucru: EXPERTUL 1:

a) Recunoaşteţi substantivele din textul următor. Precizaţi ce denumeşte fiecare, felul şi numărul.

„Când eram elev, bunica mi-a dăruit, spre bucuria mea, o carte despre călătoria cu balonul, alta despre animale şi o cutie cu creioane colorate.”

b) Formulaţi şi alte sarcini pentru textul dat. EXPERTUL 2:

a) Număraţi substantivul „elev” la singular şi plural;

URSUL

vulpea

şireată

găinăreasă

lacomă

roşcată

cu coada stufoasă

prefăcută

hoaţă

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

b) Daţi 5 exemple de alte substantive care se numără la singular „un” şi la plural „doi”; c) Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea substantivelor de genul

masculin. EXPERTUL 3:

a) Număraţi substantivul „bunica” la singular şi plural; b) Daţi 5 exemple de substantive care se numără la singular cu „o”, iar la plural cu „două”; c) Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea substantivelor de genul feminin.

EXPERTUL 4: a) Număraţi substantivul „creioane” la singular şi plural; b) Daţi 5 exemple de substantive care se numără la singular cu „un” şi la plural cu „două”; c) Formulaţi alte cerinţe prin care să verificaţi înţelegerea substantivelor de genul neutru.

Pentru a mă convinge că fiecare expert s-a făcut înţeles de grupul iniţial din care a făcut parte, am dat la final o muncă independentă.

1. Determinaţi genul următoarelor substantive: „ghiocel”, „masă”, „tablou”. 2. Scrie câte 3 substantive la numărul singular la toate cele trei genuri. Treceţi-le la plural.

De asemenea am folosit şi metoda cadranelor, de exemplu, în cadrul lecţiei „Stejarul din Borzeşti” de Eusebiu Camilar. Această metodă rezumă, sistematizează conţinutul lecţiei, stimulând gândirea şi creativitatea elevilor. Pe tablă am trasat două drepte perpendiculare, în aşa fel încât să formeze patru cadrane care trebuie completate de către elevi.

În cadrul orelor de limba engleză se pot utiliza diverse metode, dar la clasele primare, în special la clasele

întâi și doi, metodele cele mai des întâlnite și de succes sunt cele ale dramatizării și metoda RAI, modificată

sau nu în funcție de specificul clasei.

Metoda dramatizării-ROLE PLAY

Se bazează pe utilizarea mijloacelor şi procedeelor artei dramatice, constând în dramatizarea unui

fragment literar, a unui fapt istoric, a unui eveniment actual, a unei situații actuale.

Elevii sunt puşi în situaţia de a interpreta anumite personaje, rolurile acestora, trăind efectiv stările conflictuale, situaţiile problemă în care acestea sunt implicate. Poate îmbrăca forma procesului literar prin care elevii sunt puşi în postura de inculpaţi, acuzatori sau apărători ai personajelor din opera respectivă. Are mari valenţe în direcţia receptării şi sensibilizării elevilor faţă de conţinutul şi mesajul operei literare.

CADRANUL I

TITLUL LECŢIEI: Stejarul din Borzeşti

AUTORUL: Eusebiu Camilar

PERSONAJUL PRINCIPAL: Ştefan cel Mare –

CADRANUL II

SENTIMENTELE SIMŢITE ÎN URMA LECTURĂRII:

milă, compasiune, regret pentru moartea lui

Mitruţ şi admiraţie pentru domnul Ştefan cel

Mare, care nu şi-a uitat prietenul din copilărie şi

i-a răzbunat moartea;

CADRANUL III

LEGĂTURA CU EXPERIENŢA DE VIAŢĂ:

povestirea unei întâmplări din viaţa elevilor,

referitoare la prietenie;

CADRANUL IV

ÎNVĂŢĂTURA DESPRINSĂ:

Prietenia adevărată este nemuritoare.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Formează şi dezvoltă capacităţi operaţionale şi comportamentale. Transferă cunoştinţele din planul teoretic în cel practic.

La clasele primare, metoda dramatizării este excelent folosită pentru însuțirea de cuvinte noi prin interpretarea unui dialog în care elevii trebuie să interpreteze rolurile atribuite. Cele mai comune sunt At the Market/ La piață-vocabular pentru fructe, legume, numere, At the restaurant/La restaurant-vocabular tipuri de mâncare, expresii de politețe, a cere și a oferi etc. Elevii sunt foarte receptivi și entuziasmați și au grijă să interpreteze serios rolurile atribuite. De multe ori un element de recuzită ajută foarte mult și sunt dispuși chiar ei să îl aducă de acasă. Pentru jocul de rol, La piață, ei aduc un coș de nuiele, fructe și legume reale sau din ceară. Dialogul poate să fie interpretat de mai multe perechi, cerânduli-se să schimbe produsele cerute de la vânzător, iar vânzătorului să schimbe prețul, sau produsul care le lipsește. Profesorul poate chiar să nu intervină deloc, dacă nu este necesar iar evaluarea lor va fi mult mai ușor de realizat din postura de observator.

At the Market/ La piață „Hello, Miss? How Can I help you?/Bună ziua domnișoară, cu ce vă pot ajuta? „Hello Sir. I would like some potatoes, please. Do you have any?/ Bună ziua domnule. Aș vrea niște

roșii, aveți? „Yes please, how much do you want?”/ Da vă rog, cât doriți? „I want a kilo of potatoes. How much is it?”/ Aș vrea un kilogram de cartofi. Cât costă? „ It costs 20 lei. Here you are! Thank you.”/ Costă 20 de lei. Poftiți. Mulțumesc. „ Thank you and good bye!”/ Mulțumesc și la revedere. Metoda R. A. I ROUND ASSOCIATED IDEAS Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare. Ea urmăreşte realizarea

feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare. Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lecţia predată, elevului care o

prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Elevul care nu ştie răspunsul iese din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare. Avantajele acestei metode sunt acelea de a dezvolta gândirea critică, permite autoevaluarea propriei activităţi iar elevul este coparticipant la propria formare.

Cel mai cunoscut joc, care are la bază această metodă este jocul “Simon says”/Simon spune, în care un elev dă comenzi altui coleg pe care acesta trebuie să le îndeplinească: Simon says: Go to the door/Simon spune: Mergi la ușă. Dacă elevul execută comanda dată atunci acesta are dreptul să dea și el o comandă altui coleg.

Utilizarea unor astfel de metode obligă toţi elevii să-şi actualizeze cunoştinţele. Gândirea, interesul şi curiozitatea fiind stimulate, elevii devin mai motivaţi pentru învăţare şi se angajează conştient în această sarcină.

Beneficiile acestor metode constau în stimularea potențialului creativ, dezvoltarea capacității și abilităților cognitive, de relaționare, de autoevaluare și apreciere. Prin utilizarea lor se realizează o implicare a elevilor în procesul de învățare, interesul și motivația fiind asigurate pe tot parcursul activităților.

BIBLIOGRAFIA

1. Brebem S., Gomgea E., Ruiu G, Fulga M, 2002 „Metode interactive de grup”, Craiova, Ed.

Arves,.

2. Cârlogea Letiția, Lolica Tătaru , 2010 “Creativitate și eficiență în demersul didactic” Cluj, Ed.

Risoprint.

3. Cergit Ioan, 2006 „Metode de învățare”, Iași, Ed. Polirom.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI PENTRU EDUCAȚIA SOCIO-EMOȚIONALĂ A PREȘCOLARILOR

prof.înv.preșc. MAIERESCU OANA RALUCA

prof.înv.preșc. LUCA MARIA ȘCOALA GIMNAZIALĂ SINGIDAVA/ G.P.P. PRICHINDEL CUGIR

REZUMAT: Lucrarea de mai jos subliniază importanța educației socio-emoționale în grădinița de

copii. Așadar pentru asigurarea unei bune dezvoltări socio-emoționale a preșcolarilor este important ca activitatea noastră, a cadrelor didactice, la grupă să cuprindă activități sau acțiuni prin care cei mici interacționează cu copii de vârstă apropiată lor și cu adulții. Scopul acestora este acela al acceptării și respectării diversității, al formării comportamentelor prosociale. Sarcina cadrelor didactice este de a observa și monitoriza acțiunile și comportamentele preșcolarilor, de a stabili abilitățile pe care cei mici nu le au formate și care generează comportamente indezirabile la nivelul fiecărui copil sau al colectivului de copii. Din acest motiv vom prezenta câteva exemple de bune practici exemplificate cu ajutorul unor activități – ateliere desfășurate de noi la grupă, care sunt în conformitate cu scopul și obiectivele educației socio-emoționale.

Dezvoltarea oamenilor este influențată de procesul de socializare, mai exact de identitatea

persoanei și de integrarea ei socială. Influențele sociale exercitate asupra preșcolarilor sunt mai întâi din cadrul familiei și apoi din grădiniță. Cadrele didactice și părinții reprezintă factori care concură în a le oferi preșcolarilor modele de conduită, clișee de apreciere, opinii, reacții și cunoștințe, uneori bune, alteori nu, despre tot ceea ce îi înconjoară. Pentru a asigura preșcolarilor o cât mai bună dezvoltare socio-emoțională este foarte important ca în activitatea noastră, a educatoarelor, să desfășurăm activități, acțiuni sau elemente ale acestora, prin care să le formăm și să le dezvoltăm copiilor abilități de interacțiune atât cu copii de vârsta lor sau cu alții mai mari, cât și cu adulții, de a respecta și accepta diversitatea. Cu alte cuvinte este vorba despre formarea comportamentelor prosociale ale preșcolarilor.

Sarcina cadrelor didactice este de a observa acțiunile și comportamentele manifestate de copii, propriul comportament, de a stabili abilitățile pe care preșcolarii sau educatoarele nu le au formate și care generează comportamente indezirabile la nivelul fiecărui copil în parte sau la nivelul colectivului de copii. De aceea săptămânal trebuie planificate activități ale căror conținuturi presupune povești, exerciții, jocuri, tehnici de corectare a comportamentului, care să vină în ajutorul preșcolarilor pentru formarea, corectarea sau dezvoltarea abilităților identificate.

O realitate științifică este aceea că cei mici învață comportamentele din interacțiunea cu cei din jurul său. Așadar schimbarea unui comportament al copilului presupune modificarea comportamentelor persoanelor din mediul lui: părinți, colegi, prieteni, educatoare. Din acest motiv trebuie să ne asumăm responsabilitatea și să intervenim în dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale preșcolarilor, în dezvoltarea competențelor cadrelor didactice, în dezvoltarea competențelor de disciplinare ale părinților, management emoțional și de menținere a stării de bine a părinților.

Planificarea activităților de educație socio-emoțională presupune utilizarea Curriculumului pentru învățământul preșcolar elaborat de Ministerul Educației, Tineretului și Sportului care cuprinde: planul cadru, metodologia de aplicare a lui, obiectivele cadru, de referință, exemplele de comportamente propuse, adică obiectivele operaționale. Cele menționate anterior vin în sprijinul cadrelor didactice în vederea realizării demersurilor educaționale de formare a competențelor socio-emoționale adecvate.

Educația socio-emoțională are ca obiectiv general dezvoltarea abilităților socio-emoționale ale preșcolarilor cu vârste cuprinse între 3-6/7ani, ca premisă a susținerii dezvoltării cognitive a copilului în următoarea etapă școlară.

Obiectivele specifice dezvoltării emoționale sunt: să identifice propriile emoții și a altor persoane, emoții de bază sau asociate manifestate în diferite

contexte, pe baza componentei nonverbale;

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

să identifice cauzele emoțiilor; să exprime emoții primare sau complexe; să folosească strategii de autoreglare emoțională.

Obiectivele specifice dezvoltării abilităților sociale sunt: să inițieze și să mențină o relație; să se integreze în grup. În următoarele rânduri voi prezenta câteva exemple de bune practici ale educației socio-emoționale. 1. Săculețul cu emoții

- Competența generală: abilități emoționale; - Competența specifică: conștientizarea și exprimarea emoțiilor, etichetarea corectă a emoțiilor; - Obiective specifice acestei activități:

să identifice cele patru emoții de bază: bucurie, tristețe, furie, teamă; să asocieze o etichetă verbală expresiei emoționale din imagine; să potrivească trăirile emoționale cu un anumit context.

- Resurse materiale: săculeț, planșe cu diferite situații sau evenimente din viață, jetoane/ cartonașe cu emoțiile de bază: bucurie, furie, teamă, tristețe, oglindă.

- Durata activității: 15 minute; - Desfășurarea activității: a). Copiii vor extrage din săculeț câte un jeton, cartonaș, pe care trebuie să-l descrie și să spună cum

se simte persoana din imagine (vesel, trist, furios, speriat). Fiecare copil poate să exemplifice cu o situație din viața lui, dacă s-a simțit la fel ca și persoana din imaginea extrasă.

b). Preșcolarii trebuie să grupeze jetoanele, cartonașele extrase din săculeț în funcție de cele patru emoții prezentate și să denumească emoția corespunzătoare. Așadar vor rezulta patru grupe: grupa jetoanelor/ cartonașelor bucuroase, grupa jetoanelor/cartonașelor triste, grupa jetoanelor/ cartonașelor furioase și grupa jetoanelor/ cartonașelor speriate.

c). Copiii trebuie să ghicească pe fețele noastre care sunt emoțiile de bază. Apoi vor încerca și ei să exprime cele patru emoții privindu-se în oglindă.

d). Copiilor le vom prezenta o serie de planșe ce reprezintă diferite evenimente sau situații din viață. În paralel le vom da copiilor câte un set de jetoane/ cartonașe cu emoțiile de bază. Sarcina lor este de a potrivi fiecărui context emoția corespunzătoare și să ridice jetonul/ cartonașul. Cei care asociază corect jetoanele/ cartonașele cu imagini vor fi recompensați cu buline zâmbitoare.

2. Detectivii - Competența generală: abilități emoționale; - Competența specifică: recunoașterea emoțiilor, reglarea emoțională; - Obiectiv specific: să identifice strategii de gestionare adecvată a emoțiilor de bază; - Resurse materiale: insigne de detectivi, pe care sunt desenate una dintre emoțiile de bază,

mascote, coli de desen albe A4, creioane colorate. - Descrierea activității: a). Copiii vor fi împărțiți în patru grupe, fiecare grupă având câte o mascotă și care va primi câte o

insignă de detectiv pe care scrie numele grupei de care aparțin și numele mascotei. Fiecare insignă reprezintă câte o agenție de detectivi. Obiectivul fiecărei agenții de detectivi este acela de a găsi cât mai multe soluții comportamentale ce trebuiesc realizate pentru ca prietenul lor mascota să fie: 1- vesel, 2- mai puțin trist, 3- mai puțin furios, 4- mai puțin fricos.

b). Fiecare grupă va folosi câte o coală A4 pentru a desena soluții comportamentale pentru situațiile exprimate anterior. Soluțiile presupun activități care să-i facă veseli, să-i bucure atunci când se simt triști, când sunt furioși sau atunci când le este frică. Aceste activități sunt exprimate prin desen, prin colaje, care pot fi afișate în sala de grupă pentru a putea fi privite atunci când copiii se află într-una din cele trei situații: trist, furios, fricos.

3. Florile prieteniei - Competența generală: abilități sociale; - Competența specifică: inițierea și menținerea unei relații; - Obiective specifice:

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

să stabilească relații de prietenie cu un copil; să denumească care sunt criteriile personale de alegere a prietenilor.

- Resurse materiale: hârtie glasată (4 culori roșu, galben, albastru, mov), foi, creioane colorate. - Descrierea activității: a). Le vom spune copiilor că trebuie să deseneze floarea prieteniei pe hârtie colorată. Individual

fiecare copil va desena câte o floare cu cinci petale. Vor desena apoi pe fiecare petală câte un coleg din grupă cu care le place să se joace. Vom trece pe rând pe la fiecare copil și îi vom întreba pe cine s-au hotărât să deseneze și de ce le place să se joace cu persoana respectivă.

b). Vom împărți copiii pe grupe, în funcție de culoarea florilor: grupa florilor roșii, grupa florilor galbene, grupa florilor albastre, grupa florilor mov. Fiecare copil își va prezenta desenul în cadrul grupului, spunând cine sunt colegii desenați și de ce le place să se joace cu ei. Pentru a se vorbi pe rând vom da fiecărei grupe câte o jucărie, care este ținută de copilul care vorbește, iar când termină de vorbit o dă altuia. La finalul activității am realizat pe un panou Grădina prieteniei formată din toate desenele copiilor.

Alte activități ale educației socio-emoționale, în afara celor menționate mai sus, care au ca și competență generală abilități emoționale sunt: Albumul cu emoții, Cubul emoțiilor etc., iar alte activități care au ca și competență generală abilități sociale (fără cele expuse anterior) sunt: Salata de fructe, Micii reporteri, Jocuri de rol: „De-a magazinul”, „De-a doctorul”, Să fim prieteni etc.

Bibliografie: - Bocoș Mușata, 2009, Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Pitești; - Elias M., Tobias S., Friedlander B., 2002, Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura

Curtea veche București; - Ionescu Miron, Radu Ioan, 2001, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca; - Chiș Vasile, 2005, Pedagogie contemporană- Pedagogie pentru competențe, Editura Casei de

Știință, Cluj-Napoca; - Păun Emil, 2010, Educația preșcolară în România, Editura Polirom, Iași; - MECT, 2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar.

EXPERIMENTUL PSIHOPEDAGOGIC – METODĂ DE CUNOAŞTERE A

PERSONALITĂŢII ELEVILOR ŞI A GRUPULUI ŞCOLAR

Prof. BECA FELICIA

Colegiul Economic „Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia

REZUMAT

Utilizând metoda experimentului psihopedagogic formativ am elaborat un scenariu în care

am proiectaţi comportamentul adecvat al profesorului la clasă (specific unei lecţii de fixare de

cunoştinţe). În proiectarea comportamentului am ţinut seama de o condiţie: asigurarea respectării

sistemului factorilor interni ai învăţării.

Experimentarea pedagogică se desfăşoară de regulă, în trei etape: o primă etapă cu caracter

de constatare, urmează o fază fundamentală care cuprinde experimentul propriu-zis şi apoi o etapă

finală de control. De reţinut ca personalitatea profesorului îşi pune amprenta asupra metodei de

cercetare. Totodată experimentarea pe teme educative este destul de dificilă tocmai datorită faptului

că nu se poate separa exact variabila principală şi efectele ei, care sunt întotdeauna într-un context

mai larg.

,,Observatorul ascultă natura, experimentatorul o interoghează si o fortează să se descopere’’

Cuvier

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Ca metodă de investigaţie ştiinţifică, experimentul pedagogic l-am utilizat în vederea

depistării nivelului şi particularităţilor înclinaţiilor şi aptitudinilor de care dispun elevii din clasa a

XII - a, calificarea tehnician în turism. Din aceasta perspectiva, intervenţia stimulativă pe care am

organizat-o la nivelul clasei şi-a fixat ca obiectiv principal depistarea nivelului fondului de înclinaţii

şi aptitudini atât de necesare integrării în viaţa activă.

În etapa pregătitoare sunt studiate condiţiile în care se va desfăşura experimentul, se

stabileşte inovaţia ce se va introduce (factorul experimental) şi se precizează strategia aplicării lui.

Cea de-a doua etapa - etapă de efectuare - constă în desfăşurarea propriu-zisa a

experimentului. Temporal este mai lungă, având în vedere că într-un experiment, inovaţia nu poate

fi aplicată instantaneu, iar apariţia rezultatelor nu este o consecinţă inedită.

În etapa de experimentare propriu-zisă în concordanţă deplină cu obiectivele formulate, am

introdus la începutul activităţii, ca element stimulativ un exerciţiu de energizare, considerându-l ca

factor determinant în ceea ce priveşte îmbogăţirea şi dezvoltarea înclinaţiilor si aptitudinilor

specifice, consolidării şi perfecţionării acestora. Conţinutul acestor activităţi este mult mai elastic şi

mai variat.

Variabila dependentă Variabilă independentă

Elevii care vor fi organizaţi şi vor lucra

conform metodelor didactice clasice

Elevii care vor fi organizaţi şi vor lucra conform

metodelor didactice activ participative

Grup experimental Grup de control

Clasa la care se vor aplica metode didactice

activ participative

Clasa la care se vor aplica metode didactice

clasice

CONTEXTUL: elevii claselor a XII – a, sunt dezinteresaţi de materiile care nu se regăsesc

în programa pentru examenul de bacalaureat.

ACŢIUNEA: schimbarea atitudinii faţă de materiile care nu se regăsesc în programa de

bacalaureat.

FINALITATE: un comportament activ, implicat al elevilor, conştientizarea importanţei

disciplinei în dobândirea calificării de tehnician în turism care poate desfăşura activităţi în: unităţi

de alimentaţie publică, unităţi hoteliere, pe vase comerciale sau de croazieră, sau îşi poate gestiona

o afacere proprie în domeniul alimentaţiei şi turismului respectând legislaţia în vigoare.

METODA: cele două grupuri de lucru aparţin celor două clase, cu calificarea tehnician în

turism, XII C fiind considerat grup de control, XII D grup experimental. Lecţia de fixare de

cunoştinţe: RESURSE TURISTICE AUTOHTONE

Grupul de control îşi va desfăşura activitatea, la modulul DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN

TURISM, având la bază metodele didactice clasice. Se vor urmări momentele lecţiei specifice unei

lecţii de fixare de cunoştinţe. Ca metode didactice vor fi utilizate conversaţia, explicaţia, prelegerea.

Mijloacele didactice implicate sunt tabla, creta, caietele de notiţe (de menţionat că la acest modul nu

există manual). Această lecţie va pune accentul pe însuşirea conţinutului, vizând în principal latura

informativă a educaţiei. În centrul activităţii se află profesorul, elevul este un instrument al

instruirii. Comunicarea la această lecţie este unidirecţională. Evaluarea constă într-o reproducere a

cunoştinţelor. Relaţia profesor-elev este autocratică, disciplina şcolară fiind impusă. În această

atmosferă putem vorbi de pasivitate în rândul elevilor.

Grupul experimental îşi va desfăşura activitatea la acelaşi modul, la aceeaşi lecţie dar pe

baza metodelor activ-participative. Acest grup beneficiază de următoarele resurse: auxiliar

curricular (fişe de lucru, fişe de documentare, fişe conspect, fişe de evaluare, glosar de termeni,

bibliografie orientativă). Fiind o lecţie de fixare de cunoştinţe, profesorul decide ca grupul de elevi

să fie împărţit în şase grupe, fiecare primind anumite sarcini de lucru. Metoda didactică folosită va

fi CUBUL. Se construieşte în prealabil un cub pe laturile căruia se scrie: Descrie; Analizează;

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Compară; Asociază; Aplică; Argumentează. Grupele se alcătuiesc pe baza unor cartonaşe pe care

sunt scrise subtemele lecţiei:

Grupa I – FLORA Grupa a II-a – FAUNA Grupa a III-a – ARIILE NATURALE PROTEJATE

Grupa a IV-a – SOLUL

Grupa a V-a – APA Grupa a VI-a – RESURSE ENERGETICE.

Fiecare grupă este alcătuită din 5 elevi iar fiecare elev are câte o sarcină specifică:

•unul notează,

•unul va fi raportor,

•altul va cronometra pentru a se încadra în timp,

•altul va monitoriza modalitatea de lucru în echipă (urmând sa facă o scurtă prezentare a acestui

aspect)

•iar altul va fi atent la prezentarea fiecărei echipe (va evalua) pentru a depista eventualele greşeli

sau pentru a completa informaţiile (dacă este cazul).

Fiecare grupă va fi o faţetă a cubului şi va primi sarcinile specifice:

Grupa I – Descrie flora judeţului Alba;

Grupa a II-a – Analizează fauna judeţului Alba;

Grupa a III-a – Compară ariile naturale protejate din judeţul Alba;

Grupa a IV-a – Asociază resursele energetice cu diferitele tipuri de structuri de primire;

Grupa a V-a – Aplică cele învăţate prin realizarea unui afiş publicitar

Grupa a VI-a – Argumentează importanţa apei ca resursă vitală în orice activitate

Fiecare grupă va avea foi de flipchart şi markere cu ajutorul cărora elevii vor rezolva

sarcinile de lucru. După expirarea timpului de lucru raportorul fiecărei echipe prezintă rezultatul

muncii echipei sale iar cel însărcinat cu monitorizarea modalităţii de lucru în echipă va prezenta

punctele tari si punctele slabe ale echipei sale. Fiecare echipă va afişa posterul realizat în faţa clasei

iar elevul care a avut drept sarcină depistarea greşelilor va face corecturile sau completările

necesare. Pentru evaluarea activităţii fiecare echipă este încurajată să evalueze propria activitate dar

şi activitatea celorlalte echipe ţinând cont de următoarele criterii:

proporţia în care s-a realizat sarcina de lucru,

corectitudinea informaţiilor,

colaborarea dintre membrii echipei (pe baza celor raportate de fiecare grupă)

aspectul estetic al lucrării (al posterului).

Se vor acorda note tuturor echipelor vor fi felicitaţi cei care s-au remarcat prin sârguinţă,

creativitate iar pentru grupele mai puţin active se acordă aprecieri verbale.

REZULTATE:

Metoda folosită la grupul experimental este mult mai benefică, acordă prioritate dezvoltării

personalităţii elevilor. Elevul devine subiect al procesului educaţional. Metoda folosită încurajează

învăţarea prin cooperare şi capacitatea de autoevaluare la elevi, evaluarea fiind una formativă.

Relaţia profesor-elev este democratică, bazată pe respect şi colaborare, iar disciplina derivă din

modul de organizare a lecţiei. Prin metodele moderne se încurajează participarea elevilor, iniţiativa

şi creativitatea.

Concluzia care se desprinde în urma experimentului constă în eficienţa metodelor moderne

deoarece acestea pun accentul pe următoarele capacităţi:

capacitatea de pune întrebări şi de a construi răspunsuri;

cultivarea unor deprinderi, priceperi şi calităţi intelectuale;

dezvoltarea gândirii critice şi creativităţii;

aplicarea unor concepte sau algoritmi de calcul în proiecte sau lucrări, în contexte diferite;

formarea de opinii, mentalităţi sau comportamente dezirabile.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

BIBLIOGRAFIE

Cerghit, Ioan, Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iaşi, 2001

Niculescu, Rodica, Pedagogie preşcolară, Ed. Pro Humanitate, Bucureşti, 1999;

Sălăvăstru, Dorina, Didactica psihologiei, Polirom, Iaşi, 2002

METODE NOI DE PREDARE-ÎNVĂŢARE LA ORELE DE MATEMATICĂ

APLICATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL-INCLUZIV

Profesor Gabor Adrian

Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă Nr.1 Bacău

REZUMAT

Metodele moderne au tendinţa de a antrena elevii în activităţi de investigare directă a

fenomenelor. Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat creşterea

motivaţiei pentru învăţare şi a încrederii în sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive faţă de

obiectele de studiu în şcoală şi asigură condiţiile formării capacităţii copiilor de a interacţiona

şi de a comunica, pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială.

Utilizând metodele interactive, prin integrarea adecvată în lecţiile de matematică, acestea determină

creşterea eficienţei învăţării noţiunilor matematice şi, prin aceasta, creşterea randamentului şcolar al

elevilor. Acest lucru este bun şi pentru alte discipline, elevii adoptând acest stil modern de predare

– învăţare, învăţând uşor care sunt metodele interactive şi etapele pe care trebuie să le urmeze

pentru o eficienţă mare a lor.

Aplicarea metodelor şi tehnicilor interactive, asigură elevilor formarea unei gândiri flexibile,

dezvoltarea creativităţii, a imaginaţiei, îmbunătăţirea comunicării între colegi. Activitatea pe grupuri

are o mare importanţă, având rezultate imediat vizibile în relaţionarea între elevi şi profesor, dar şi

între colegi. Metodele utilizate stimulează participarea activă şi deplină a elevilor în procesul

instructiv-educativ. Metodele moderne au tendinţa de a antrena elevii în activităţi de investigare

directă a fenomenelor. Utilizarea metodelor interactive în activitatea didactică are ca rezultat

creşterea motivaţiei pentru învăţare şi a încrederii în sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive

faţă de obiectele de studiu în şcoală şi asigură condiţiile formării capacităţii copiilor de a

interacţiona şi de a comunica, pregătindu-i mai bine pentru activitatea socială.

Metoda mozaicului presupune învățarea prin cooperare la nivelul unui grup și predarea achizițiilor

dobîndite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Această metodă are avantajul că

implică toți membrii grupului în activitate și fiecare dintre ei devine responsabil atât pentru propria

învățare , cât și pentru învățarea. Această metodă este foarte utilă în motivația elevilor cu rămâneri

în urmă, faptul că se transformă pentru scurt timp în “profesori” le oferă un ascendent moral asupra

colegilor.

Etapele de realizare:

Se împarte clasa în grupe eterogene de câte patru sau cinci elevi, fiecare dintre aceștea vor primi

fișe numerotate de la 1 la )5(4 ce conțin materialul ce urmează a fi studiat, înțeles și discutat între

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

ei. Elevii sunt regrupați în funcție de numărul fișei, grupurile nou formate se numesc “grupe de

experți”. În cadrul nou format elevii cooperează și încearcă să înțeleagă conținutul informativ de pe

fișe și stabilesc modul în care pot preda conținutul învățat colegilor din grupul inițial. Dupa 2015

min se revine în grupul inițial și începe predarea secțiunii pregătite celorlalți membrii. În final are

loc trecerea în revistă a materialului dat prin predare orală cu toată clasa/ cu toți participanții.

Exemplu: clasa a IX-a

Unitatea de învățare: Ecuații și inecuații în R

Scopul:Verificarea calității asimilării de către elevi a noțiunilor cuprinse în cadrul unității de

învățare “Ecuații și inecuații în R ”, identificarea neajunsurilor și adoptarea unor măsuri de

ameliorare

Cele patru fișe de lucru sunt paragrafe prezentate în manual cu titlurile: ecuații și inecuații în N ;

ecuații și inecuații în Z ; ecuații și inecuații în Q ; ecuații și inecuații în QR

Fișa Nr. 1

Ecuații și inecuații în N 1.Verificați dacă 2x este soluție pentru

ecuațiile:

;063 x

;042 x

2.Rezolvați în N ecuațiile:

;63 x

;422 x

;71:14 x

3.Rezolvați în N inecuațiile:

;52 x

;11 x

.162 x

Fișa Nr. 2 Ecuații și inecuații în Z

1.Verificați dacă 2x este soluție pentru

ecuațiile:

2.Rezolvați în ecuațiile:

3.Rezolvați în inecuațiile:

Fișa Nr. 3

Ecuații și inecuații în

1. Verificați dacă este soluție pentru

ecuațiile:

2. Rezolvațiîn ecuațiile:

3. Rezolvați în inecuațiile:

Fișa Nr. 4

Ecuații și inecuații în

1. Verificați dacă este soluție pentru

ecuațiile:

2. Rezolvațiîn ecuațiile:

3. Rezolvați în inecuațiile:

;063 x

;042 x

Z

;63 x

;422 x

2x

Z

;02 x

;11 x

512 x

Q

2

1x

;024 x

;042

1x

Q

;2

1

3

1x

;422

1x

.3

1

3

2x

Q

;632 x

;3214 xx

QR

2x

;022 x

;012

2x

QR

;052 x

;0524 x

01825 x

R

;1253 xx

3

32

4

54

xx

2

3

2

1x

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Avantajele folosirii acestei metode:

Stimulează încrederea în sine a elevilor;

Dezvoltă abilități de comunicare;

Dezvoltarea gândirii ;

Dezvoltarea raspunderii individuale și de grup;

Metoda ciorchinelui este o variantă mai simplă a brainstormingu-lui. Folosirea acestei metode

presupune identificarea unor conexiuni logice între idei. Poate fi folosită atât la începutul unei lecții,

pentru reactualizarea cunoștințelor studiate anterior, cât și în cazul lecțiilor de sinteză, de

recapitulare și sistematizare a cunoștințelor. Ciorchinele reprezintă o tehnică de căutare a căilor de

access pre propriile cunoștințe scoțând astfel în evidență modulîn care o anumită temă sau conținut

a fost înțeles.

Această metodă reprezintă o tehnică eficientă de predare-învățare care încurajează elevii să

gândească liber șideschis.

Etapele de realizarea a cestei metode:

-se scrie un cuvânt/temă (care urmează a fi cercetată) în mijlocul tablei sau a unei coli de hârtie;

-elevii vor fi solicitați să emită idei , cunoștințe care le au în minte în legătură cu tema

respectivă, în jurul cuvântului din centru trăgându-se linii între acestea și cuvântu linițial ;

-activitatea se oprește atunci cînd sunt epuizate ideile sau când s-a atinslimita de timp

acordată.

Exemplu: clasa a X-a- Învățământ special

Unitatea de învățare: Funcția de gradul al doilea

Scopul:Verificarea calității asimilării de către elevi a noțiunilor cuprinse în cadrul unității de

învățare “Funcția de gradul al doilea”, identificarea neajunsurilor și adoptarea unor măsuri de

ameliorare

Avantajele folosirii acestei metode:

-în etapa de reflecţie se va utiliza “ciorchinele revizuit” prin care elevii vor fi ghidați prin

intermediul unor întrebări pentru a aduna și grupa informații;

-se fixează mai bine ideile și se structurează informațiile facilizând astfel înțelegerea și fixarea

noțiunilor.

Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare ce îi încurajează pe elevi să-şi exprime

opiniile proprii. Produsele realizate de copii sunt expuse ca într-o galerie, prezentate şi susţinute de

secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de către toţi elevii, indiferent de grupul din

care fac parte. Turul galeriei presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor

realizate de grupuri de elevi.

Etapele de realizare

-Elevii sunt împărţiţi pe grupuri de câte 4-5 membri, în funcţie de numărul elevilor din clasă;

2

3

2

1x

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

-Cadrul didactic prezintă elevilor tema şi sarcina de lucru .

-Fiecare grup va realiza un produs pe tema stabilită în prealabil.

-Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.

-Secretarul grupului prezintă în faţa tuturor elevilor produsul realizat;

-Analizarea tuturor lucrărilor.

-După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte .

BIBLIOGRAFIE

1.Cerghit, Ioan, (2007), Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

2.Dulamă, Maria, Eliza (2012), Modele, strategii şi tehnici didactice activizante, Ed. Clusium, Cluj-

Napoca

3.Pânişoară, Ion-Ovidiu, (2013), Comunicarea eficientă. Metode de interacţiune eficientă, Editura

Polirom, Iaşi.

METODA PREDAREA-ÎNVĂŢAREA RECIPROCĂ-APLICAŢIE

PROFESOR ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR STAN IULIANA GEORGETA ŞCOALA GIMNAZIALĂ AVRAM IANCU ABRUD

Rezumatul lucrării

Folosind metoda interactivă de grup predarea-învăţarea reciprocă elevii care au lucrat în echipă au colaborat foarte bine. Am rămas cu mulţumirea că, dacă până acum repovestea doar 1-2 elevi, cu această metodă au putut povesti toţi, pentru că a fost nevoie să-şi ajute colegul-rezumator să povestească pe scurt lecţia, chiar dacă în faţa clasei au ieşit doar rezumatorii din grup.

Pe lângă acest fapt, rezumatorii care au povestit cel mai frumos au primit aplauze, ca dovadă a faptului că elevii ştiu să se evalueze şi singuri. Întrebările puse de grupul întrebătorilor au fost cu grade diferite de dificultate, astfel că atunci când a venit rândul clarificatorilor, au trebuit să explice clasei răspunsurile la întrebări sau expresiile neînţelese. Prezicătorii au trebuit să spună din imaginaţie ce s-ar putea întâmpla mai departe. Folosind această metodă toţi elevii au ascultat şi şi-au însuşit ideile principale din poveste, au fost capabili să facă predicţii, să adreseze întrebări şi să explice noutăţile.

Într-o zi liniştită de luni, după o oră de comunicare în limba română, care s-a derulat aşa cum mi-am

dorit, am ales să aplic cu copiii, în a doua oră de comunicare, o metodă interactivă de grup şi anume, predarea-învăţarea reciprocă.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Predarea-învăţarea reciprocă1 este o strategie de învăţare prin studiu pe text/imagine sau

imagine/text pentru dezvoltarea comunicării copil-copil şi experimentarea rolului educatoarei. Obiective:

o Să înregistreze performanţe individuale prin exersarea capacităţii de a-şi valorifica experienţa de învăţare, învăţând pe alţii;

o Implicarea activ participativă a copiilor la activităţi de grup şi frontale; o Dezvoltarea încrederii în posibilităţile lor de relaţionare şi de asumarea responsabilităţilor.

Beneficiile metodei • Învaţă să analizeze un text pe baza unei strategii exacte: să asculte activ textul; să asculte activ ideile principale; să adreseze întrebări; să facă predicţii;să explice pentru a clarifica pentru sine şi pentru toţi noutăţile. • Învaţă să coopereze în grup pentru îndeplinirea aceluiaşi rol; • Responsabilizează implicarea individuală şi de grup. • Învaţă să cedeze, să argumenteze şi să susţină o idee. Fiecare copil luat separat obţine propriile performanţe care-l va motiva să înveţe pentru a putea învăţa pe alţii.

Pentru metoda interactivă de grup predarea-învăţarea reciprocă, împărţirea materialului şi formarea grupelor a fost partea cea mai grea sau cea cu durata mai lungă. După ce le-am explicat elevilor cum vom lucra, în echipă au colaborat foarte bine.

Materialele cu care am lucrat sunt: ecusoane, foi albe A4, creioane, palete cu întrebări şi coroniţe pentru lideri (vezi mai jos imaginile sugestive).

Palete pentru întrebători

• Ecusoane pentru cele 4 grupuri

• Coroniţe pentru lideri

Tema propusă pentru ora de comunicare în limba română a fost Curcanul marinar o poveste scurtă

din manualul pentru clasa I al editurii Sigma. Dacă în prima oră de comunicare am lecturat textul, am răspuns la întrebări, în a doua oră de comunicare în limba română, am aplicat această metodă, pentru a-şi fixa cunoştinţele.

1 Silvia Breben şi colaboratorii, Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2002, p. 35.

Ce? Cum? Când

?

Cine? De ce? Din ce

cauză?

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

După ce am format 5 grupe de câte 4 elevi, fiecare elev şi-a ales ce rol vrea să aibă în grup : R

(rezumator), Î (întrebător), C (clarificator) sau P (prezicător). Au primit şi ecusoanele, colorate pentru fiecare grup într-o altă culoare, cu iniţiala grupului scrisă pe ecusoane, precum şi paletele cu întrebări după care să se ghideze în formularea întrebărilor referitoare la conţinutul textului citit.

Au avut la dispoziţie 10 minute (pentru unii nici 15 nu au fost suficiente), timp în care trebuiau să povestească în 5 propoziţii textul din carte, să poată formula întrebări, clarifica acele cuvinte/expresii necunoscute, precum şi să facă o predicţie pentru finalul poveştii.

Au fost elevi cărora le-a plăcut rolul ales, iar alţii care după ce au ascultat ce trebuie să facă au simţit nevoia să schimbe rolul cu alt coleg din grupă.

Am rămas cu mulţumirea că, dacă până acum repovestea doar 1-2 elevi, cu această metodă au putut povesti toţi, pentru că a fost nevoie să-şi ajute colegul-rezumator să povestească pe scurt lecţia, chiar dacă în faţa clasei au ieşit doar rezumatorii din grup. Pe lângă acest fapt, rezumatorii care au povestit cel mai frumos au primit aplauze, ca dovadă a faptului că elevii ştiu să se evalueze şi singuri.

Întrebările puse de grupul întrebătorilor au fost cu grade diferite de dificultate, astfel că atunci când a venit rândul clarificatorilor, au trebuit să explice clasei răspunsurile la întrebări sau expresiile neînţelese. Prezicătorii au trebuit să spună din imaginaţie ce s-ar putea întâmpla mai departe, iar predicţiile lor au fost foarte apreciate de colegi. Unii chiar au dorit să facă mai multe predicţii, decât li se cerea.

Folosind această metodă toţi elevii au ascultat, în special la partea rezumatorilor, unde au clasificat pe locul I, II şi III poveştile spuse sau citite de colegi. Şi-au însuşit ideile principale din poveste, au fost capabili să facă predicţii şi au participat activ.

Un dezavantaj a fost în momentul în care întrebătorii au avut de adresat întrebări. Cei care ascultau ar fi dorit să propună alte întrebări, care li se păreau mai sugestive, iar atunci a fost un moment când s-a creat puţină tensiune în clasă.

Cum fiecare copil este unic în felul său, am avut elevi din grup care deşi aveau rol de rezumator, în faţa clasei nu au îndrăznit să prezinte povestea.

Important este faptul că în urma aplicării acestei metode sigur vor şti cum să formuleze întrebări, rămânându-le întipărite în minte întrebările de pe palete şi vor şti să facă predicţii sau să povestească, stimulaţi fiind de aplauzele primite din partea colegilor.

Bibliografie: Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, 2002, Metode interactive de grup – ghid metodic, Editura Arves

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

PREDAREA-INVĂȚAREA RECIPROCĂ

PROF. ÎNV. PREȘC. GODICIU RUNCAN ILEANA-MARIA, G.P.P.NR. 3 SEBEȘ

PROF. ÎNV. PREȘC. MUNTEAN MARIA CRISTINA, G.P.P.NR. 3 SEBEȘ

Metodele de învățare prin cooperare oferă posibilitatea colaborării, cooperării între

copii, atunci când aceștia lucrează împreună pentru a rezolva o problemă, pentru a explora o temă

nouă sau a crea idei noi, cu scopul ca fiecare membru al grupului să-și mai îmbunătățească propriile

performanțe și să contribuie la creșterea performanțelor celorlalți parteneri de grup.

Activitatea prezentată este o activitate de predare-învățare a unor elemente de educare a

limbajului la grupa mare, și anume memorizarea poeziei ,,Cățelușul șchiop” de Elena Farago.

Scopul acestei activități presupune implicarea activă a copiilor în activitatea de grup; dezvoltarea

atenţiei, a creativităţii limbajului; dezvoltarea încrederii în posibilităţile lor de relaţionare şi asumare

a responsabilităţilor. De asemenea, obiectivele operaționale vizate să audieze şi să descrie imaginea

corespunzătoare versurilor; să formuleze întrebări; să colaboreze în grupuri mici; să recite versurile

corespunzătoare imaginilor; să găsească un titlu poeziei.

Metodele folosite sunt variate, și anume, metode tradiționale și metode interactive: predarea-

învățarea reciprocă, conversaţia, explicaţia, descrierea, problematizarea, lucrul în grup. Mijloacele

de învățământ implicate facilitează învățarea: ilustraţii cu momentele principale ale textului,

ecusoane.

Poezia se împarte pe fragmente – 4 fragmente ilustrate. Copiii se organizează pe grupuri – 4

grupuri a câte 4 copii în funcţie de ecusoane. Fiecare copil din grup îndeplineşte un rol: R –

rezumător (descrie imaginea așa cum o vede), Î – întrebător (formulează întrebări celorlalți colegi),

C – clarificator (explică și lămurește diferite aspecte), P – prezicător (formulează predicții). Fiecare

lider al grupului, pe rând, prezintă descrierea completă a imaginii (ceilalţi copii ascultă).

Colaborarea trebuie să existe între membrii grupului pentru a descrie complet imaginea.

Grupul 1.

Rezumătorul: - Un cățeluș șchiop povestește că „are numai trei picioare” și că e poreclit în „cuciu

șchiop”. El ne spune că un copil rău, lovindu-l cu piatra, l-a șchiopat.

Întrebătorul: - Câte picioare are cățelul?, De ce nu are patru picioare?, Cine l-a lovit?, De ce l-a

lovit?

Clarificatorul: Cățelul este lovit la un picior de către un copil cu suflet rău. Acum el nu mai poate

să-și folosească un picior.

Prezicătorul: Cred că fraţii lui o să se joace și cu el pentru că frații întotdeauna se ajută.

Copiii au găsit şi un titlu pentru poezie ,,Păţania cățelului’’

Grupul 2.

Rezumătorul: - Micuțul cățel crede că nu poate să ia parte la jocurile și bucuriile fraților săi, și nici

să se joace cu copiii. El iubește copiii, dar doar pe cei cuminți, cu care i-ar plăcea să se joace și să-i

asculte.

Întrebătorul: - De ce crede că nu poate să se mai joace?, De ce nu se poate juca cățelușul la fel ca

frații săi? Cum vrea să se joace cu copiii?

Clarificatorul: Cățelul nu poate să se joace la fel ca frații lui pentru că ei nu sunt loviți la picior și

pot să alerge.

Prezicătorul: Cred că acei copii cuminți se vor juca și cu el.

Copiii au găsit un titlu pentru poezie: ,,Copiii cei buni’’

Grupul 3

Rezumătorul: - Sunt însă și copii răi la suflet care chinuie animalele, cum este cel care l-a lovit și pe

care nu-i poate iubi.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Întrebătorul: - La ce se gândea cățelul?, Ce părere are cățelul despre copiii răi?, De ce l-a lovit cu o

piatră?

Clarificatorul: Cățelul se gândea că acel copil l-a lovit din răutate și nu poate să-l mai iubească și

nici să-l ierte.

Prezicătorul: Cu siguranță medicul o să-l facă bine ca să nu mai șchiopăteze..

Copiii au găsit şi un titlu: ,,Copiii răi și cățelul’’

Grupul 4

Rezumătorul: Copilului cel rău îi pare rău pentru ceea ce a făcut, iar acum vine și-i dă zahăr

cățelului, vrând să fie bun. Cățelușul ar putea să-l pedepsească, să se răzbune, mușcându-l de picior,

cum îi trece uneori prin gând. Dar „răzbunarea” sa este alta : îl lasă să înțeleagă că un biet cățel are

un suflet mai bun decât al său.

Întrebătorul: - La ce se gândea cățelul?, Cum putea să-l pedepsească pe copilul care l-a lovit?, De

ce venea băiatul să-i de zahăr?

Clarificatorul: Vrând să-și ceară iertare, copilul îi dă zahăr cățelului. Cățelul nu se răzbună pe el

pentru a-i demonstra că un animal este mai bun.

Prezicătorul: Cred că băiețelul cel rău trebuie să-i învețe și pe alți copii să iubească și să respecte

animalele.

Copiii au găsit un titlu poeziei; ,,Băiatul iertat’’

Se face sinteza generală citind versurile de pe imaginea fiecărui grup. Unul – doi copii din

fiecare grup încearcă să recite versurile. La sfârşit, vor veni în faţa clasei câte un copil de la fiecare

grup-altul decât cel care a descris imaginea sau a spus versurile şi vor recita poezia în întregime.

Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan, 2006, Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași;

2. Oprea, Crenguța, 2009, Strategii didactice interactive-repere teoretice și practice, ediția

a IV-a, Editura Didactică și pedagogică, București;

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

ŞI NOI VREM SĂ ÎNVĂŢĂM

INST.GURALN LIIANA GABRIELA ŞCOALA ,,DIONISIU POPOVICIU ” TĂUŢI –METEŞ

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului(adoptată de Adunarea Generală a naţiunilor

Unite la 10 septembrie 1948) vine în întămpinarea eforturilor dascălilor prin două articole:

Art.1 Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.Ele sunt

înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în sprijinul

fraternităţii.

Art.2 Fiecare om se poate preleva de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta

Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca ,de pildă deosebirea de rasă,culoare,sex,religie,opinie

politică sau orice opinie,de origine naţională sau social,avere,naştere sau orice alte împrejurări.

Pornind de la aceste articole ,presupunând că toţi copiii sunt egali ,tratând elevii egal,suntem

condamnaţi să comitem ilegalităţi,Trebuie să presupunem că sunt inegali pentru a-i trata egal.De

aceea pentru a putea acorda atenţia cuvenită unui copil chiar dacă este diferit trebuie privit egal de

cei din jurul lui. Destul de mult

timp în viaţa zilnică am fost adepta principiului că este nevoie de clase speciale ,de o ,,educaţie

specială “pentru copiii ,,diferiţi “dar după ce am intat în sistemul educativ rând pe rând am ajuns la

concluzia că integrarea şi chiar principiul unei singure şcoli pentru ţoţi ,a comunităţi şcolare într-

adevăr pentru toţi copiii fără excepţie ,mi se pare aş putea spune posibilă ,de ce spun acest lucru

pentru că în anul şcolar 2012-2013 am început să lucrez cu un băieţel cu tetrapareză spastică ,la

început stângace am reuşit să colaborăm foarte bine iar Mihai se bucură de aprecierea mea şi a

colegilor .

Provocarea de a-mi întări afirmaţiile despre aceşti copii ,,diferiţi” dar egali a venit în acest

an şcolar când în clasa I am o fetiţă minunată diagnosticată cu AO( Uoeită sechelară,cataractă

congenitală şi fibroplazie retrolentală),deşi nu am înţeles prea bine acest certificat medical în

momentul în care mi-a fost înmânat de mama ei cu ochii în lacrimi am înţeles că dacă acei ochişori

frumoşi ai Cosminei nu pot să perceapă decăt lumină şi întuneric trebuie ca în viaţa ei să fac totul ca

să apară culoare -aceasta culoare prin roşul dragostei pe care i-o arătăm cei din jur,prin movul cu

care o înconjurăm ,prin albastrul cerului şi galbenul soarelui care străluceşte la fel şi pentru ea ca şi

pentru restul copiilor,prin verdele crud al naturii primitoare din curtea şcolii şi din împrejurimi.

Am pornit la drum prin a aduce culoare în viaţa Cosminei la început prin socializare ,nu a

fost greu deoarece elevii clasei mele au înţeles poate dintr-o privire că trebuie să o tratăm pe

Cosmina ca şi pe un copil egal ,astfel am acţionat în formarea identităţii Cosminei fără ca restul

colegilor să inspire un sentiment de superioritate.

Din primele zile a fost înconjurată cu multă dragoste,i-au fost prezentate componentele

clasei şi prin exerciţii Cosmina a reuşit ca după 2 săptămâni să-şi pună singură lucruşoarele în dulap

,să se deplaseze spre stelaj unde îi place foarte mult să combine literele fiind chiar şi iritată uneori

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

când copiii vor să o ajute.După acest aspect de a fi acceptată cu plăcere în colectivul clasei deşi am

avut în una din zile un moment care m-a pus pe gânduri şi m-a făcut să mă gândesc de două ori

când cer ajutorul colegilor Cosminei ( Georgiana o fetiţă tot din clasa I cu defect de vorbire mi-a

spus ,,do’mna eu sătulat ’e Co’mina” deşi am înţeles mesajul am pus-o să repete ce-a zis )o clipă

am rămas fără replică dar salvarea a venit de la Crina o fetiţă din clasa a III-a care sare foarte des

atât în ajutorul ei dar şi al lui Mihai ,,nu te obligă nimeni să o ajuţi dacă nu vrei” atunci Georgiana a

spus ,, da aşa a ‘is şi mami să nu mai ajut’’,am înţeles că trebuie să acţionez şi în schimbarea

mentalităţii părinţilor şi am invitat părinţii la o lecţie deschisă ,apoi le-am aplicat un chestionar în

care printre întrebări se regăseau şi cele cum ar proceda dacă ar avea un copil cu CES,multe mămici

au recunoscut că nu au acţionat corect în educaţia copiilor lor faţă de aceşti copii ,,egali dar

diferiţi”,de atunci Georgiana este cea care doreşte cel mai mult să formeze echipă cu Cosmina în

activităţile desfăşurate.

Un alt aspect pe care am pus accent a fost faptul de a-i alunga Cosminei prejudecăţile de a se

crede discriminată acest lucru l-am realizat foarte bine prin provocarea colectivului clasei la ,Jocul

calităţilor “unde fiecare copil trebuia să găsească colegilor câteva calităţi.La sfârşit au fost adunate

toate calităţile elevilor găsite de colegii lor.Le–au fost prezentate copiilor şi Cosminei în special

,aceasta a fost nespus de bucuroasă când a văzut câte calităţi are

(isteaţă,cuminte,frumoasă,ordonată,punctuală,liniştită etc.)calităţile au fost întărite de justificări iar

prin acest joc Cosminei i-a fost redată încredrea în sine şi în forţele proprii .Atitudinea negativă a

început să dispară în momentul în care copiii au constatat că Cosmina poate face unele lucruri pe

care ei nu le pot face şi anume :are o memorie foarte bună ,este cea pe care se mizează în scenetele

de la serbare având rolurile cu cele mai multe intervenţii,salvează grupa din care face parte de la

răspunsurile dificile în cadrul competiţiilor şi de multe ori copiii clasei I când sunt provocaţi la

răspuns şi nu ştiu spun ,,să zică Cosmina ”,acest aspect de a o implica şi în activităţile clasei fie ele

şi practice :de a şterge tabla,de a uda florile etc.însoţite tot timpul de aprecieri pozitive îi

consolidează statutul său în grup şi o motivează pentru activitatea viitoare. Problemele cele

mari au apărut în procesul scrierii degeaba luam mânuţa Cosminei şi efectuam exerciţii de scriere,

aceasta spre marea mea dezamăgire din acea perioadă în care am început să lucrez cu Cosmina, ea

nu putea să realizeze doar nişte linii cu care umplea pagina imaculată a caietului.

După o îndelungă aşteptare cu ajutorul domnişoarei directoare Adriana Roşu am reuşit prin

amabilitatea domnului Ion Butu de la ,,Asociaţia Nevăzătorilor Alba ” să-i aducem Cosminei cele

trei volume ale abecedarului Braille.Nu îmi era neutru oarecum modul de lucru cu acest alfabet

Braille deoarece aveam o vagă experinţă de la cursul de educaţie specială urmat la ,,Universitatea

Babeş Bolyai ”Cluj,dar a fost o altă provocare a carierei mele didactice de a lucra cu Cosmina în

Braille,prin paşi mici am reuşit să învăţăm primele litere ale alfabetului şi prin efort din partea

Cosminuţei , a mea, a colegilor acesteia şi într-o mică măsură şi a mamei care consideră foarte greu

acest lucru de a învăţa şi ea puţin pentru a o putea ajuta pe Cosmina sperăm că vom putea să

aducem cât mai multă culoare în viaţa grea a Cosminei ,spre a-i părea mai uşor drumul spre şcoală

de pe uliţa de la capătul satului în cizmuliţe de gumă din cauza noroiului,spre a-i face mai uşor

dorul de tata plecat departe la muncă în străinătate,spre a putea trece peste neajunsurile zilnice ,spre

a găsi la şcoală acel climat favorabil din partea tuturor celor din jur care cer lui Dumnezeu putere de

a merge mai departe ,de a putea muncii în condiţii simultane şi cu aceşti doi copii minunaţi ,,diferiţi

dar egali” .

Prin tot ceea ce am făcut şi fac în continuare pentru Cosmina cel mai mult îmi doresc să

apară în viaţa Cosminei o armonie de culori ,acea paletă de culori pe care Cosmina a ,,zărit-o”

săptămâna trecută la ora de opţional ,,Literatură pentru copii “în momentul în care copiii vizionau

filmul ,,Dumbrava minunată “ la scena din dumbravă ea a exclamat ,,ce peisaj extraordinar –super

“,chipul îi radia de fericire dar acea fericire era puţin umbrită, căci filmul rula pentru toţi ,,egal dar

diferit “ ….

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Bibliografie :

Vrăşmaş Ecaterina –Şcoala şi educaţia pentru toţi ,ed.Miniped –Bucureşti 2004

Vrăşmaş Trăian - Şcoala şi educaţia pentru toţi ,ed.Miniped-Bucureşti 2004

Declaraţia Drepturilor Omului ,Conferinţa ONU din 27 nov.1978

Revista învăţământului primar nr.4 /2006,nr.2/ 2009

***Integrarea în şcolă a copilului în dificultate -2012 Colecţia CRIPS/Resurse pentru formare

STIMULAREA PROCESULUI CREATIV- O CALE ÎN DEZVOLTAREA

CAPACITĂȚII DE ADAPTARE

Învățător:Han Silvia Camelia

Șc.Gimnazială Nr.21, Sibiu

Toți elevii au potential creativ. Acest potențial depinde parțial de motivația și abilitățile lor,

restul depinde de dascăli: folosind un limbaj care încurajează creativitatea și creând un mediu care îi

provoacă, îi spijină în eforturile lor creatoare .

Orele de Educație Plastică mi-au oferit numeroase ocazii prin care am exersat creativitatea. .Un

exercițiu pe care îl prefer se numește ,,pata de culoare,,. Elevii primesc o foaie pe care au desenată

o pată. Pornind de la pata dată,trebuie să realizeze o lucrare adăugând elemente în

interiorul/exteriorul ei. La final ei pot da un titlu cât mai interesant lucrării.

Cel mai important lucru: nu există un mod greșit sau corect de a lucra. Importantă este ideea.

Cuvintele Mariei Montessori din lucrarea ,,Descoperirea copilului” redau o realitate a zilelor

noastre: ,,Să nu-i educăm pe copii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când

ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se

adapteze.”

Capacitatatea de adaptare la schimbările permanente din viață este o calitate obligatorie pe care

trebuie să o dezvoltăm. Calea de urmat este, după părerea mea, dezvoltarea creativității.

Creativitatea este un concept multidimensional și se poate manifesta în multiple domenii. Ea nu

este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru progresele din științe, din

matematică, tehnologie, politică, afaceri și în toate domeniile vieții cotidiene.

Deci, cred că în școală ar trebui să dăm importanță creativității , la fel cum dăm importanță citit

–scrisului și socotitului. Toți elevii au potential creativ. Acest potențial depinde parțial de motivația

și abilitățile lor, restul depinde de dascăli: folosind un limbaj care încurajează creativitatea și creând

un mediu care îi provoacă, îi spijină în eforturile lor creatoare , profesorii îi pot ajuta pe elevi să

gândească și să acționeze creativ.

Orele de Educație Plastică mi-au oferit numeroase ocazii prin care am exersat creativitatea. .Un

exercițiu pe care îl prefer se numește ,,pata de culoare,, și l-am preluat, ca tehnică, dintr-o lucrare

a unei colege din cadrul cercului pedagogic al învățătorilor.

Activitate creativă- PATA DE CULOARE

Mod de desfăşurare:

Fiecare elev primeşte o foaie de bloc de desen, A4, pe care se află o pată de culoare (culoarea

şi forma petei poate să difere de la un elev la altul). Observă timp de câteva minute pata de culoare şi

încearcă să îi dea un sens, prin adăugare de elemente în interiorul/ exteriorul ei, astfel încât să devină

parte integrantă a lucrării.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Recomandări: ,, Nu există un mod greşit sau corect de a lucra!Nu vă îngrijoraţi dacă rezultatul

nu va fi reuşit din punct de vedere artistic. Importantă este ideea. De aceea fiţi imaginativi şi să vă

simţiţi bine!” Este foarte important să eliberăm copilul de teama de a greși. Copiii au nevoie să audă că

greșeala este un lucru firesc, că vor greși de mai multe ori și , prin exersare vor reuși să ajungă la

scopul dorit. “Imaginaţia se simte liberă numai atunci când lasă pe moment la o parte teama de a

greşi “A. Toffler Prima reacție a copiilor a fost de nedumerire,de teamă, apoi au inceput să pună multe întrebări de

genul ,,Cum trebuie să ținem foaia?,, ,,Avem voie să adăugăm...?,,. Nu le venea să creadă că au

libertatea de a face ce doresc. Au avut un moment de cumpănă pentru că nu știau ce să facă cu

această libertate. I-am îndrumat să privească pata desenată, fără grabă, să sucească foaia pe toate

părțile și să se lase cuprinși de imaginație, să deseneze fără teamă,chiar dacă au idei... ,,trăsnite,,.

Un fond muzical de ambianță poate crea un mediu de lucru foarte plăcut relaxant.

Spuneam că prefer acest exercițiu deoarece rezultatele au fost întotdeauna spectaculoase.

Imaginația lor mă surprinde întotdeauna, iar lucrările lor mă emoționează și mă entuziasmează.

La final copiii își prezintă creațiile , sunt apreciați cu aplauze și cu voie bună, apoi toate

lucrările sunt aranjate într-o expoziție. Zile la rând admiră lucrările realizate . Ecourile acestei

activități reprezintă pentru mine un feedback pozitiv.

,,,Nu poți epuiza creativitatea.Cu cât o folosești mai mult, cu atât mai multă ai.,,

Maya Anjelou

Bibliografie:

Prof.înv.primar, Tolciu Cristina ,,Activități creative utilizate în cadrul orelor de educație plastică-

ciclul primar,,(Cercul pedagogic al învățătorilor)

Pata inițială Împăratul cățeilor Țestoasa cea înceată

Culori pe paletă Pară în pom

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

METODE FOLOSITE ÎN EDUCAŢIA MUZICALĂ A COPIILOR

PROF. ÎNV. PRIMAR IANCĂU ALINA TEODORA,

ŞCOALA GIMNAZIALĂ “OVIDIU HULEA” AIUD

Metodele de învăţământ prezintă modalităţile prin care pe baza principiilor didactice se

realizează obiectivele educaţionale propuse. Cele mai importante metode folosite în educaţia

muzicală sunt: exerciţiile, demonstrarea, explicarea, conversaţia, algoritmizarea, jocul didactic etc,

răspunzând complexului proces de percepere, înţelegere, receptare şi interpretare.

Perceperea muzicii se realizează prin audiţii dirijate în care ascultătorii sunt învăţaţi ce şi

cum trebuie să urmărească, prin explicaţii, prin perceperea auditivă şi vizuală. Demonstrarea se

interferează cu explicaţia. Conversaţia ajută procesul de decodificare a limbajului muzical.

Exerciţiile ajută interpretarea dar şi înţelegerea şi receptarea.

Metodele de învăţământ servesc următoarelor scopuri: să transmită cunoştinţe; să verifice

gradul de asimilare al acestora (feed-back); să dezvolte capacităţile creatoare ale elevului; să

dezvolte deprinderile practice (abilităţile psiho-motorii).

Ţinând seamă de particularităţile de vârstă ale copiilor precum şi de conţinutul şi caracterul

educaţiei muzicale aceste metode se aplică în mod diferenţiat în funcţie de categoria de vârstă,

îmbinându-se permanent unele cu altele.

Exerciţiul

Este o metodă de bază prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi a deprinderilor

muzicale. Exerciţiul înseamnă repetare spre a se ajunge la obişnuinţă.

Exerciţiile care se folosesc sunt :

Exerciţii de respiraţie:

- Se realizează sub formă de joc didactic muzical – Trenul intră şi iese din tunel.

- Se solicită realizarea unei inspiraţii ample şi a unei expiraţii lungi, dozate.

Exerciţii de dicţie

- Se realizează pe versul: „Zbor, zbor, pufuşor uşor!”

- Se urmăreşte articularea clară a silabelor şi închiderea cuvintelor ce se termină în consoană.

- Se realizează mai întâi rar şi în şoaptă şi apoi mai repede.

- Se explică, se demonstrează şi se execută cu toată clasa.

Exerciţii de intonaţie:

- Joc didactic muzical – Cântă ca mine!

- Se intonează cu silaba „la” câteva fragmente melodice.

Jocul didactic

Joc didactic muzical – Ghici, ghicitoarea mea, ce cântec se cântă aşa?

Se interpretează cântecul Muzicanţii –de Grigore Teodosiu şi se solicită identificarea prin

precizarea titlului.

Se reaminteşte copiilor cântecul Muzicanţii, adică se interpretează cu toată clasa. Se scoate

un grup de copii în faţa clasei pentru a interpreta strofele iar clasa va interpreta refrenul simulând

maniera de cânt specifică instrumentelor muzicale.

Se analizează structura cântecului.

- Care este fragmentul care se repetă?

- Cu ce cuvinte îl cântăm? Să-l intonăm!

Acest fragment care se repetă neschimbat după fiecare strofă se numeşte refren. Un cântec

poate fi alcătuit din mai multe strofe cu acelaşi refren.

Se prezintă planşa cu reprezentarea vizuală a structurii cântecului.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

STROFA 1

STROFA 2

STROFA 3 REPREZENTARE INTEGRALĂ

Jocurile muzicale ca ”Eu cânt tare, tu cânți încet”, ”Cum am cântat?”, ”Ecoul” contribuie la

perceperea de către elevi a intensității sunetelor. De pildă, în jocul ”Cum am cântat eu” se cere

elevului să sesizeze cum cântă învățătorul ( tare sau încet). Jocul ”Ecoul” presupune marcarea

intensității sunetelor prin diferite mișcări de brațe: apropierea lor pentru tare și depărtarea pentru

încet. Timbrul sunetelor poate fi, de asemenea, diferențiat cu ajutorul jocurilor muzicale, în special

prin jocuri de genul ”Ghicește cine a cântat!”, ”Deschide urechea bine!”, ”Ghicește în ce am lovit”.

În primele două sarcina elevilor este de a ghici practic persoana care a cântat , de a recunoaște

vocea, timbrul vocal. În cel de-al treilea deprinderea urmărită este de a difernția timbrele jucăriilor

muzicale, fără a le vedea.

Aceaste metode contribuie la dezvoltarea gândirii, stimulînd totodată şi interesul copiilor pentru

activitate.

Bibliografie:

1. Iamandescu, Ioan-Bradu, 1997 - “Muzicoterapia receptivă”, Editura Romcartexim,

Bucureşti

2. Palade, Laurenţiu; Palade, Corina, 2008, -“Ghid metodic pentru învăţământ preşcolar şi

primar”, Editura Taida, Iaşi

3. Zavelea, Elena – 2003 - “Îndrumator metodic pentru activitatea de educaţie

muzicală destinat educatoarelor, învăţătorilor şi institutorilor”, Editura Ex Ponto, Constanţa

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

INTERESUL PENTRU ÎNVĂŢARE LA PREŞCOLARI

ZARIOIU EMILIA LENUŢA GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT ACADEMIA PITICILOR

CURTEA DE ARGEŞ Rezumat

Vârsta preşcolară este o perioadă de evoluţie spectaculoasă; evoluţie ce nu se mai găseşte în nici o altă perioadă a vieţii

Bazată pe asimilarea şi sedimentarea cunoştinţelor, învăţarea conduce la elaborarea unor comportamente noi care satisfac mai bine necesităţile adaptative ale copilului. Trei tipuri de activităţi sunt fundamentale în grădiniţă: jocul, explorarea şi experimentarea. Copiii acumulează prin aceste trei tipuri de activităţi experienţe cu semnificaţie pentru dezvoltarea lor şi le satisface nevoile specifice vârstei. Ei încearcă să cucerească lumea din jur acţionând pe cele trei căi.

Important este ca orice cadru didactic să cunoască îndeaproape particularităţile învăţării la copilul mic pentru a exploata potenţialul formativ potrivit vârstei copiilor.

Toate exemple prezentate au sugerat modul în care trebuie să abordăm experienţele de învăţare ale copilului la această vârstă.

Învăţarea reprezintă un proces evolutiv, de esenţă informativ- formativă, constând în dobândirea

(însuşirea, stocarea, prelucrarea şi valorizarea internă) de către fiinţa umană – într-o manieră activă, explorativă – a experienţei de viaţă. Copiii au o curiozitate înnăscută. Le place să exploreze şi să descopere. Acestea sunt cele doua elemente cheie în procesul lor de învăţare. Dacă explorarea pe care o fac le aduce sentimente de bucurie, dacă curiozitatea lor este satisfăcută, dorinţa de a retrăi aceleaşi sentimente îi vor determina să îşi continue explorarea şi să-şi dorească să descopere în continuare lucruri noi.

Motivaţia este un proces esenţial în procesul de învăţare. Ea este de două feluri: intrinsecă (vine din interior, de exemplu: satisfacţia de a face singur un lucru, plăcerea de a realiza o activitate) şi extrinsecă (există un obiect sau o persoana în exterior care te ajută să continui o sarcină, care te determină să o duci până la final).

Pentru preşcolari, sentimentul că au reuşit să realizeze o acţiune singuri îi poate motiva să realizeze altele şi, implicit, să înveţe lucruri noi (să scrie o literă, să recunoască forme geometrice, etc.).

Preşcolarii pun numeroase întrebări despre lumea înconjurătoare şi vor să afle cele mai diverse lucruri. Pornind de la întrebările copilului poţi să îi oferi mai multe informaţii interesante despre subiectele care îl interesează. Este mai uşor să porneşti de la preocupările lui pentru a-i trezi interesul pentru cunoaştere decât de la ce ţi-ai dori tu să cunoască. Dacă este fascinat de dinozauri, legăm matematica de dinozauri, şi avem mai multe şanse să îi trezim interesul.

Grădiniţa trebuie să asigure copilului cel mai bun start în viată şi de aceea noul curriculum propune atingerea cunoaşterii prin intermediul învăţării experienţiale, practicată prin joc, ca generator al motivaţiei interne. Structura flexibilă a conţinuturilor acordă educatoarei libertatea de decizie cu privire la tipurile de conţinuturi pe care le abordează în privinţa metodologiei de propunere a acestora.

Trei tipuri de activităţi sunt fundamentale în grădiniţă: jocul, explorarea şi experimentarea. Copiii acumulează prin aceste trei tipuri de activităţi experienţe cu semnificaţie pentru dezvoltarea lor şi le satisface nevoile specifice vârstei. Ei încearcă să cucerească lumea din jur acţionând pe cele trei căi.

Activitatea din grădiniţă este bazată pe: Învăţare prin descoperire (care presupune explorare şi experimentare) pe cale inductivă, care se

foloseşte atunci când copiii au posibilitatea să observe diverse fenomene şi obiecte, pentru ca pe baza informaţiilor culese să ajungă la formularea unor generalizări (concluzii); rolul educatoarei este de a dirija procesul de observare şi formulare a concluziilor.

Învăţarea prin descoperire pe cale deductivă, specific acestei variante este faptul că învăţarea – se realizează prin trecerea de la adevăruri generale (noţiuni, legi) spre adevăruri particulare.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

În sala de grupă, la centrul „ Ştiinţă” poate fi realizat un panou intitulat: „Curiozităţi”. Aici pot fi

desenaţi doi copii încadraţi între semnul întrebării şi al mirării. Ca materiale se pot folosi: planşe, ghivece cu seminţe aflate în diferite stadii de dezvoltare, colecţii de seminţe, colecţii de scoici, insectare, ierbare, eprubete, vase de capacităţi diferite ş.a. Educatoarea va schimba zilnic sau la intervale de timp destul de mici materialul pus la dispoziţia copilului, în aşa fel încât acesta să-l atragă, să-l intereseze, să-l facă să întrebe din proprie iniţiativă: „ce este”, „la ce foloseşte”, „ce se întâmplă dacă…”, „cum este la gust”. Materialul nou este bine să fie prezentat într-o formă atractivă. Dacă acesta nu este sesizat de către copii educatoarea va fi cea care va incita copiii în a face unele descoperiri.De mare importanţă este transpunerea copiilor în lumea necunoscutului, ori a preocupărilor serioase ale adultului. Purtarea unui halat sau a unor însemne, desfăşurarea unor activităţi în cadrul deosebit de laborator creează cadrul psihologic favorabil acceptării posturii de descoperitor de cunoştinţe.

Prezint în continuare câteva experimente simple, uşor de realizat care susţin ideile exprimate anterior, referitoare la cum pot cunoaşte copiii din grădiniţă unele fenomene fizice şi chimice. Mişcarea aerului în natură: se aprinde o lumânare. Ea arde normal până în momentul când deschidem geamul sau uşa şi aşezăm lumânarea în dreptul lor. Curentul de aer – aerul în mişcare – o stinge. Transformarea culorii unor lichide în amestec cu unele substanţe. Într-un pahar cu apă, se pune cerneala. Agitându-se apa în pahar se observăcă apa se colorează. Apa se amestecă cu cerneala. O floare pusă, cu tulpina, într-o vază cu cerneală va schimba culoarea petalelor iniţiale în culoarea cernelii, aceasta datorită schimbării culorii apei. Îngrijirea unui pom, plantat de copii îi va ajuta să descopere că toate plantele au nevoie de anumite condiţii pentru a se dezvolta: plantă sănătoasă, lumină, căldură, îngrijire, pământ bun. De asemenea observă procese ca: înmugurire, înfrunzire, înflorire, formarea fructelor, creşterea şi coacerea lor. Folosind întrebările cauzale, copiii pot fi ajutaţi prin implicarea educatoarei în activitatea de învăţare, să vadă ceea ce este posibil, să vadăunele legături cauzale simple între fenomenele din natură şi anume legături evidente cum ar fi:

– toamna frunzele îngălbenesc şi cad din cauza frigului şi a umezelii; – apa îngheaţă din cauza gerului; – zăpada se topeşte din cauza căldurii; – pomii înmuguresc şi înfloresc numai după încălzirea vremii şi datorită luminii, În realizarea învăţării prin descoperire, educatoarea trebuie să cunoască şi să respecte

particularităţile de vârstă ale copiilor să nu utilizeze idei abstracte, care nu pot fi înţelese, să dezvolte gândirea şi vorbirea copiilor.

Implicându-ne în activitatea lor putem observa că prin contactul direct cu lumea concretă, prin efectuarea unor mici experienţe trezim interesul copiilor şi le satisfacem curiozitatea. Sunt puşi în situaţia de a dialoga, de a se contrazice cu privire la opiniile lor sau de a se ajuta între ei pentru efectuarea unor experienţe. Când se joacă copiii experimentează posibilitatea de a deveni mai flexibili în gândirea lor şi în rezolvarea situaţiilor problematice. Ca activitate specific umană, jocul este prezent pe tot parcursul vieţii, dar pondere şi semnificaţie diferită de la o vârstă la alta.

Jocul este cea mai eficientă formă de învăţare integrată datorită naturaleţei cu care copilul învaţă! Desfăşoară o activitate specifică în sensul identităţii personale, urmează cerinţele şi

determinările de bază ale copilului; Realizează mişcări de motricitate grosieră şi fină, de coordonare oculo- motorie; Comunică, îşi îmbogăţesc şi exersează vocabularul, îşi dezvoltă limbajul; Rezolvă probleme de viaţă din mediul lor fizic şi social; Experimentează posibilităţi de adaptare, rezolvă probleme, creează soluţii; Exprimă sentimentele lor în simboluri, îşi dezvoltă astfel gândirea abstractă; Comunică cu sine, cu ceilalţi, îşi exprimă sentimente, reacţionează afectiv, Învăţarea prin joc se

bazează pe următoarele: – experienţa personală a copilului; acţiunile acestuia sunt îndreptate spre a descoperi, înţelege şi transforma elementele din realitate; – să existe concordanţă între nevoile de acţiune, de joc ale copilului şi condiţiile oferite de realitate;

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

– materiale variate şi adaptate vârstei; – relaţiile sociale dintre copii şi dintre copii şi adult; – respectarea identităţii şi unicităţii fiecărui copil; – valorizarea procesului jocului şi mai puţin a produsului (fiecare copil acţionează în stilul şi ritmul său, acţiunile din timpul jocului sunt mai importante decât produsul jocului); – mediu stimulativ (ţinând cont de particularităţile şi nevoile copilului de dezvoltare). Orientarea copilului către învăţare – dezvoltare se face prin amenajarea spaţiului, din grupă, în mod stimulativ şi realizând, prin joc, activităţi variate. BIBLIOGRAFIE Gongea, E. , Breban, S. , Ruiu, G. (2002), Activităţi bazate pe inteligenţe multiple, Editura Reprograph, Craiova; Glava, A., Glava, C. (2002) – Introducere în pedagogia preşcolară, Dacia, Seria Dacia Educaţional, Cluj-Napoca Preda, Viorica,( 2000), Educaţia pentru ştiinţǎ în grădiniţă, Editura Compania, Bucureşti; Vrăşmaş, E. , (2002), Consilierea şi educaţia părinţilor, Editura Aramis, Bucureşti;

Joc - învățare, și educație

Prof. înv.preşolar Nica Ana-Cristina Sturzu Constanţa

Activitatea predominantă la vârsta preşcolară este jocul . Prin joc copilul se familiarizează cu activităţile de învăţare necesare trecerii în învăţământul primar. Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiectivele de pregătire intelectuală, tehnică, morală şi fizică a copilului. Jocul nu constituie doar o distracţie ci o ocupaţie de timp liber care deţine un rol important în formarea omului. Edurade Claparede spunea despre copil că ,,domeniul jocului este paradisul lui, ca şi cum ar fi în realitate” ( Barbu, H., 1993 , 77) . Jocul copilului răspunde în primul rând unei necesități biologice, dar și nevoii de socializare și relaționare cu ceilalți. Prin joc, el descoperă sensuri și utilități ale obiectelor, ale jucăriilor care îl înconjoară. Jocul este, de asemenea, un act de creație, de dezvoltare a imaginației și creativității.

După cum spunea Émile Planchard în lucrarea Introducere în pedagogie, „jocul copilului nu este

numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare…, ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și elementare”. De aceea jocul trebuie să fie bine înțeles de educatoare, să poată evita în practica educațională formele neplăcute direct contradictorii spiritului jocului, ca tonul didacticist pe care îl ia uneori îndrumarea jocului sau folosirea întâmplătoare a elementului de joc în alte forme de activitate, în special în cele de învățare sistematică.

Trăind permanent satisfacția deplinei libertăți, copilul poate să-și aleagă tema de joc sau ocupația dorită, să se asocieze cu partenerii pe care îi preferă, să recurgă la soluții pe care le apreciază ca necesare spre a duce la îndeplinire activitatea cerută.

Copilul este liber să dea activității orice conținut, fie să privească, să examineze, să mânuiască diferitele obiecte care se găsesc în preajma sa; fie să rezolve ceva cu semnificație socială mai deosebită, cum ar fi aceea de a surprinde în joc diferite aspecte ale vieții cotidiene care i-au reținut cândva atenția în mod deosebit. De asemenea, poate să-și încerce competențele într-o direcție sau alta ori să-și exerseze cu

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

bună știință anumite deprinderi, care pot influența performanțele viitoare, unele având chiar valoare competitivă. O altă particularitate a jocului ca formă de activitate instructiv-educativă este faptul că permite cultivarea spiritului de independență în efectuarea diferitelor acțiuni cu grad sporit de dificultate. Această particularitate derivă din faptul că în joc exprimarea simbolică nu este limitată sau îngrădită. Prin ambianța pe care și-o creează, jocul înlătură orice acțiune neplăcută a factorilor formativi și evită instalarea sub orice formă a blocajului psihic. Atunci când greșește, copilul își dă seama de consecințele greșelii și, dacă situația cere, el remediază totul spontan și ingenios. Atunci când copilul în joc nu greșește sau greșeala este una mică, neimportantă în raport cu ceea ce face, el își continuă drumul firesc și nestingherit sau imprimă acțiunilor sale alte dimensiuni, cu noi sensuri și semnificații. Jocul, ca formă de activitate instructiv-educativă, dă posibilitatea copiilor de a avea preocupări variate sub aspectul conținutului. În toată etapa destinată jocului, copilul știe că are voie să manifeste inițiativă, să rezolve singur sau împreună cu partenerii problemele întâlnite; să facă ceea ce îi place sau îi produce satisfacție; să participe la activități care sunt pe măsura sa și spre binele său. Caracterul acesta larg este reglat de natura jocului, de regulile acestuia, în sensul că se simte nevoia să se pună în acord deplin actul simbolic cu cel real, jocul cu realitatea cotidiană. Este reglat și de modul în care se realizează îndrumarea jocului în sine, de poziția aparent absentă de la joc a educatoarei, care are datoria să îmbine armonios acțiunea spontană și liberă a copilului cu normele și direcțiile prioritare ale educației. Numai prin joc copilul este foarte activ și interesat de tot ceea ce face. El are libertatea să se miște în voie și să gândească nestingherit așa cum îi dictează împrejurările, el este tot timpul fericit și bine-dispus.

Jocul trebuie apreciat în grădiniță ca bază a conceperii întregii activități instructiv-educative, căci fără joc eforturile sunt zadarnice, formale și lipsite de o finalitate reală. Datorită acestui fapt, în procesul de învățământ jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a preșcolarilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de învățământ și, nu în ultimul rând, ca formă de organizare a activității de cunoaștere și de dezvoltare a capacităților psiho-fizice.

Grădinița trebuie să asigure copilului cel mai bun start în viață și de aceea noul curriculum propune atingerea cunoașterii prin intermediul învățării experiențiale, practicată prin joc, ca generator al motivației interne. Structura flexibilă a conținuturilor acordă educatoarei libertatea de decizie cu privire la tipurile de conținuturi pe care le abordează în privința metodologiei de propunere a acestora. Prin joc copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale. De aceea, jocul este cea mai eficientă formă de învățare integrală, datorită naturaleței cu care copilul învață. Joaca și jocul reprezintă pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulți. În procesul de creștere/maturizare, multe dintre problemele copiilor sunt determinate de neputința adulților de a înțelege sau de a răspunde efectiv la ceea ce simte sau încearcă să comunice copilul. Acest „gol de comunicare” este lărgit ca urmare a asistenței cu care adulții încearcă să îi determine pe copii să adopte modalitățile de exprimare specifice adulților. Eforturile de comunicare cu copiii la un nivel exclusiv verbal presupun prezența unei facilități destul de dezvoltate de exprimare prin vorbire, limitând astfel copiii la un mediu care este deseori incomod și restrictiv.

J. Piaget spunea: „Când un copil se joacă, el pune în mișcare toată capacitatea sa de a stăpâni și

influența realitatea”. Astfel, supraveghind atent jocul copilului, vom reuși să înțelegem mai bine ceea ce este în sufletul său, ceea ce își dorește să primească și să i se ofere. Terapia prin joc reprezintă pentru copil ceea ce consilierea sau psihoterapia este pentru adulți. În cadrul terapiei prin joc, funcția simbolică a jocului este cel mai important aspect, asigurând copiilor posibilitatea de a-și evalua exprimarea trăirilor interioare. Experiențele semnificative din punct de vedere emoțional pot fi exprimate, într-un mod mai confortabil și mai sigur, prin reprezentarea simbolică pe care o asigură jucăriile. Folosirea jucăriilor permite copiilor să își transfere anxietățile, fricile, fanteziile și vinile asupra obiectelor mai repede decât asupra altor persoane.

În acest proces, copiii sunt în siguranță față de propriile lor sentimente și reacții, deoarece jocul permite copiilor să se distanțeze de evenimentele și experiențele traumatizante pe care le-au trăit. Astfel, copiii nu sunt copleșiți de propriile lor acțiuni, deoarece acestea au loc în imaginația lor. Manifestând

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

simbolic prin joacă o experiență sau situație înspăimântătoare sau traumatizantă și, probabil, schimbând sau alternând în joacă rezultatul, copiii transformă evenimentele exterioare în decizii interioare, astfel fiind mult mai apți în rezolvarea sau adaptarea la probleme.

Terapia prin joc asigură copilului oportunitatea de a exterioriza, în timpul jocului, experiențe și sentimente asociate. Deoarece lumea copilului este o lume a acțiunii și activității, terapia prin joc asigură terapeutului posibilitatea de a pătrunde în lumea copilului. Copilul nu este împiedicat să discute despre ceea ce s-a întâmplat; mai degrabă, copilul, în timpul jocului, lasă să iasă la suprafață experiențele trecute și sentimentele asociate.

Terapia prin joc nu este un concept bazat pe presupunere, pe încercare și greșeală sau pe capriciile de moment ale terapeutului. Terapia prin joc este o modalitate bine planificată, concepută filozofic, bazată pe stadiile de dezvoltare ale copilului și sprijinită de ultimele cercetări în domeniu, de a ajuta copiii să se confrunte cu și să rezolve problemele pe care le experimentează de-a lungul existenței lor. S-a demonstrat că terapia prin joc este un mod de abordare terapeutic efectiv pentru o varietate de probleme ale copiilor. Joaca este un antidot atât pentru plictiseală, cât și pentru durere. Are o reală contribuție terapeutică asupra copilului: aduce bucurie, distracție, fascinație, eliberarea de stări tensionale, elimină agresiunea, oferind activități normale pe durata spitalizării. Spre exemplu, un joc creativ-imaginativ pe roluri oferă posibilitatea copiilor de a se pregăti pe ei înșiși, psihic, pentru tratamente și proceduri, „exersând” prin joacă.

Indiferent de vârstă, jocul este fundamental pentru comunicare. El eliberează stresul, stimulează creativitatea, iar pentru copii este un mediu sigur de exprimare a sentimentelor, de explorare a relațiilor și de mărturisire a dorințelor. Astfel, terapia prin joc este inclusă în practicile lor de tot mai mulți consilieri din școli și terapeuți. Terapia prin joc, cunoscută și sub numele de ludoterapie, s-a dovedit eficientă în ameliorarea problemelor pe care le au cei mici, dar ajută și la îmbunătățirea relației părinte-copil. Limbajul copiilor rămâne în urma dezvoltării lor cognitive, iar ei comunică prin joacă ceea ce înțeleg din lumea care îi înconjoară. Astfel, jucăriile sunt percepute drept cuvinte, iar jocul ca limbaj. BIBLIOGRAFIE:

Barbu, H., (1993), Activităţi de joc şi recreativ distractive,. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică R.A

Joiţa, E., Ilie., V., Vlad , M., Frăsineanu, E., ( 2003) , Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Craiova : Editura Arves

Gherghina , D., Novac, C., Mitrache, A., Ilie , V., (2005),Didactica activităţilor instructiv-educative pentru învăţământul preprimar, Craiova:Editura Didactica Nova

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

JOCUL, MIJLOC DE ÎNVĂŢARE LA CLASA PREGĂTITOARE

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,LIVIU REBREANU" BUCUREŞTI PROF. ÎNV. PRIMAR: MANCIULEA MIHAELA

La clasa pregătitoare copiii se implică cu multă pasiune și interes în activități educative desfășurate sub formă de joc, activități care îi ajută pe micii școlari să dobândească noi cunoștințe, priceperi și deprinderi, fără un efort deosebit din partea lor. Pentru a face cât mai ușoară trecerea de la grădiniță la școală am încercat să folosesc cât mai multe jocuri didactice pentru a facilita asimilarea noilor noțiuni Ceea ce diferenţiază jocul didactic de alte jocuri şcolare este că, la jocul didactic predomină învăţarea şi nu distracţia. Folosit în diverse situaţii de învăţare, jocul didactic face ca elevul să fie solicitat la un efort intelectual deosebit: să observe, să identifice, să analizeze, să compare, să transforme etc. El face toate aceste operaţii în timpul jocului motivat, într-o formă atractivă, plăcută, şi-şi mobilizează toate forţele pentru a rezolva sarcinile jocului. De fapt, pus în situaţia de joc, copilul realizează o învăţare adevărată, dar având impresia că se joacă. Voi exemplifica în continuare câteva jocuri pe care le preferă elevii mei: 1. Micii matematicieni Elevii se împart în grupe . Se desemnează liderii echipelor. Fiecare elev din grupă primeşte câte un jeton cu numere de la 0 la 10. Se anunţă titlul jocului şi scopul, se precizează regulile şi se face un joc de probă. Jocul propriu-zis începe cu prima grupă. Elevii vor ieşi în faţa clasei, fiecare afişând jetonul primit. Învăţătorul sau elevii din clasă vor formula comenzi pentru grupă: Aşezaţi-vă în ordinea crescătoare a numerelor ! Numerele impare, un pas în faţă ! Numere mai mari decât 4, un pas înainte ! Vecinii numărului 5, mâna sus ! Grupaţi-vă pentru a forma numărul 9 ! Pentru fiecare comandă se acordă câte 10 secunde pentru a fi executată. Când comanda a fost efectuată corect, se va acorda un punct. La fel se procedează şi cu celelalte grupe. În final, se calculează punctajul fiecărei grupe. Grupa cu cel mai mare număr de puncte este recompensată, iar grupa cu cel mai mic număr de puncte este penalizată. 2. Descoperim cuvinte La acest joc , copiii se așază în cerc, iar cel care începe jocul aruncă unuia dintre jucători o minge, rostind, în același timp, o silabă care începe un cuvânt oarecare. Cel care prinde mingea trebuie să continue cuvântul. De exemplu: se strigă: ,,min-” răspuns: minge sau minte etc.. Alt exemplu: ,,ie-”, răspuns: iepure, iederă etc. Răspunsurile vor fi date în 10 secunde, altfel participantul este eliminat din joc. Câștigă cel care rămâne ultimul în joc. 3. Continuă povestea Copiii sunt aşezaţi în cerc, cu mâinile pe genunchi. Cadrul didactic începe o poveste lacunară (de exemplu: „A fost odată un imparat .... El avea un .... şi o ... . Într-o zi împăratul ... l-a chemat pe ..... şi i-a spus: ... .”) şi îi invită pe copii să o continue. Fiecare copil completeză povestea cu o idee, apoi merge şi desenează pe foaia de flipchart ceea ce a spus. 4. Cutiuţa cu poveşti Jucătorii sunt grupaţi în echipe . Învăţătoarea citeşte o strofă care reprezintă o poveste. Copiii ascultă, apoi fiecare echipă alege de pe măsuţă o imagine care ilustrează povestea .Pentru un răspuns corect, echipa primeşte un delfin, iar pentru un răspuns greşit un rechin. Jocul presupune selectarea

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

imaginii potrivite doar pentru 3 poveşti din cele cinci ilustrate. Fiecare echipă are imagini diferite pentru o poveste. Este câştigătoare echipa care are cei trei delfini. Acestea sunt doar câteva jocuri care ne aduc de fiecare dată satisfacţia atingerii obiectivelor propuse, cu mare usurinţă, prin joc. Bucuria şi fericirea se regăsesc în ochii copiilor atunci când se joacă, ceea ce ne facilitează apropierea de sufletul lor. Bibliografie: Documentele profesorului pentru clasa pregătitoare, Editura Sigma, 2014 Ghidul învăţătorului, Editura Joy, 2015

JOCUL, MIJLOC DE ÎNVĂŢARE LA CLASA PREGĂTITOARE

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR: SASU ANA-MARIA ȘCOALA GIMNAZIALĂ „LIVIU REBREANU” BUCUREȘTI

La clasa pregătitoare copiii se implică cu multă pasiune și interes în activități educative

desfășurate sub formă de joc, activități care îi ajută pe micii școlari să dobândească noi cunoștințe,

priceperi și deprinderi, fără un efort deosebit din partea lor. Ceea ce diferenţiază jocul didactic de

alte jocuri şcolare este că, la jocul didactic predomină învăţarea şi nu distracţia. Folosit în diverse

situaţii de învăţare, jocul didactic face ca elevul să fie solicitat la un efort intelectual deosebit: să

observe, să identifice, să analizeze, să compare, să transforme etc. El face toate aceste operaţii în

timpul jocului motivat, într-o formă atractivă, plăcută, şi-şi mobilizează toate forţele pentru a

rezolva sarcinile jocului. De fapt, pus în situaţia de joc, copilul realizează o învăţare adevărată, dar

având impresia că se joacă.

„Copilăria e o stare fără vârstă, ea ţine de infinit, este singură felie care topește întregul

univers înconjurător, vârstă în care nu spaimele de moarte îl macină pe om, ci spaimele de care se

înfoiară și gâzele, parte și ele din acest întreg fabulos numit natură. Copilăria este seismograful

care anunță cutremurele intime de mai târziu; în funcție de ea, omul se comportă într-un anumit fel

când e matur, și nu altfel”- Petre Sălcudeanu

Copilăria este un târam magic, universul în care imaginația e infinită, unde prietenia nu e

niciodată falsă, unde jocurile banale se transformă în cele mai aventuroase piese de teatru, iar

jucăriile sunt actorii principali. Universul copilăriei este tot ceea ce ne înconjoară în interiorul

sufletului, o lume de poveste, cel mai important lucru pentru un copil Este vârsta în care totul e

posibil iar intensitatea momentelor este maximă. Copilăria este un tărâm feeric, în care trăim deplin

și înțelegem tainele existenței mult mai ușor.

Nu știm unde începe și nu știm când se termină. Copilăria este singurul moment al vieții în

care trăim totul cu maximă intensitate. În care râdem și plângem în aceeași zi, în care ne suparăm și

iertăm în doar câteva secunde, în care suntem singuri și totodată cu toată lumea.

Copilăria este o perioadă frumoasă, sinceră si luminoasă, cu învățături din partea bunicilor și a

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

părinților, într-o lume frumoasă, plină de armonie, unde toți oamenii se înțeleg bine. Să fii copil

înseamnă să fii tu însuți, să speri, să fii fericit.

Jocul şi joaca sunt elemente caracteristice copilăriei, ele îi dau un farmec aparte,

reprezentând o modalitate prin care copii pot descoperi lumea înconjurătoare și totodată minunatele

lucruri pe care copilăria le poate oferi. Aceste elemente se află într-o legătură foarte strânsă: prin

joc, copii descoperă lumea, iar adulții se întorc la perioada copilăriei, redescoperind acea vârsta a

inocenței.

Einstein spunea despre el, către sfârșitul vieții: „Cred că secretul realizărilor mele constă în

faptul că am rămas copil”. „Copiii gândesc altfel”, spunea tot el, care a fost considerat „copilul

nemuritor al omenirii”.

Nu poţi fi copil decât o singură dată în viaţă, dar poţi păstra spiritul aventuros şi inocența

până la vârsta senectuții şi mai departe. Nu există spaţiu şi timp, toate evenimentele se petrec într-un

prezent continuu și într-un singur loc: aici. Până mâine e atât de departe! Perceperea lumii este

diferită. Când ești copil toate visele pot deveni realitate, trăiești cu emoție maximă fiecare

întâmplare și ești fericit.

Într-o bună zi cineva îți dă un fel de verdict: „Ești mare, gata cu joaca!". Te supui și nu

înțelegi de ce trebuie să renunți la ceea ce îți place mai mult, de ce trebuie să părăsești acest tărâm

pe care îl credeai al tău pentru totdeauna.

Nu-ţi poate cere nimeni să nu mai fii copil, să uiți de bucuria unui vis, să nu mai plângi când

se topește omul de zăpadă care ți-a fost prieten și ţi-a zâmbit cu dinții lui de cărbune o iarnă

întreagă. Dar oricât de mare ai fi, acolo în suflet există o părticică care rostește mereu cuvântul

COPIL ĂRIE!

La clasa pregătitoare copiii se implică cu multă pasiune și interes în activități educative

desfășurate sub formă de joc, activități care îi ajută pe micii școlari să dobândească noi cunoștințe,

priceperi și deprinderi, fără un efort deosebit din partea lor. Pentru a face cât mai ușoară trecerea de

la grădiniță la școală am încercat să folosesc cât mai multe jocuri didactice pentru a facilita

asimilarea noilor noțiuni.

Ceea ce diferenţiază jocul didactic de alte jocuri şcolare este că, la jocul didactic predomină

învăţarea şi nu distracţia. Folosit în diverse situaţii de învăţare, jocul didactic face ca elevul să fie

solicitat la un efort intelectual deosebit: să observe, să identifice, să analizeze, să compare, să

transforme etc. El face toate aceste operaţii în timpul jocului motivat, într-o formă atractivă, plăcută,

şi-şi mobilizează toate forţele pentru a rezolva sarcinile jocului. De fapt, pus în situaţia de joc,

copilul realizează o învăţare adevărată, dar având impresia că se joacă.

Voi exemplifica în continuare câteva jocuri pe care le preferă elevii mei:

1. ”Prinde musca!”

Se pun ”muștele” pe tablă, ”muște” care conțin numere; Se așează în ordine aleatorie. Se

aleg 2 elevi care vor veni la tablă și vor lua cate o paletă de prins muște. Învățătoarea spune cu voce

tare o operație de adunare sau de scădere. Cei doi elevi se gândesc, calculează și cel care are un

rezultat caută cât mai rapid ”musca” cu numărul căutat.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Dacă rezultatul este corect, elevul va fi aplaudat, iar dacă rezultatul este incorect, va fi

sfatuit să se mai gândească. Fiecare pereche de elevi va avea 3 operații de rezolvat și câștigător va fi

desemnat elevul care ”prinde” corect cel puțin 2 muște. Ambii copii vor fi aplaudați și se vor alege

alți 2 elevi pentru a continua jocul.

2. Descoperim cuvinte

La acest joc , copiii se așază în cerc, iar cel care începe jocul aruncă unuia dintre jucători o

minge, rostind, în același timp, o silabă care începe un cuvânt oarecare. Cel care prinde mingea

trebuie să continue cuvântul. De exemplu: se strigă: ,,min-” răspuns:

minge sau minte etc.. Alt exemplu: ,,ie-”, răspuns: iepure, iederă etc.

Răspunsurile vor fi date în 10 secunde, altfel participantul este eliminat din joc. Câștigă cel

care rămâne ultimul în joc.

3. Continuă povestea

Copiii sunt aşezaţi în cerc, cu mâinile pe genunchi. Cadrul didactic începe o poveste

lacunară (de exemplu: „A fost odată un imparat .... El avea un .... şi o ... . Într-o zi împăratul ... l-a

chemat pe ..... şi i-a spus: ... .”) şi îi invită pe copii să o continue. Fiecare copil completeză povestea

cu o idee, apoi merge şi desenează pe foaia de flipchart ceea ce a spus.

4. Cutiuţa cu poveşti

Jucătorii sunt grupaţi în echipe . Învăţătoarea citeşte o strofă care reprezintă o poveste.

Copiii ascultă, apoi fiecare echipă alege de pe măsuţă o imagine care ilustrează povestea .Pentru un

răspuns corect, echipa primeşte un delfin, iar pentru un răspuns greşit un rechin. Jocul presupune

selectarea imaginii potrivite doar pentru 3 poveşti din cele cinci ilustrate. Fiecare echipă are imagini

diferite pentru o poveste. Este câştigătoare echipa care are cei trei delfini.

Acestea sunt doar câteva jocuri care ne aduc de fiecare dată satisfacţia atingerii cu

usurinta a obiectivelor propuse, prin joc. Bucuria şi fericirea se regăsesc în ochii copiilor atunci

când se joacă, ceea ce ne facilitează apropierea de sufletul lor.

Bibliografie: 1. Dolto, Francoise, Despre educație în copilărie, Editura Image, 2003,.Bucureşti.

2. Ghidul învăţătorului, Editura Joy, 2015

3. Documentele profesorului pentru clasa pregătitoare, Editura Sigma, 2014

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

JOCURILE PE CALCULATOR FOLOSITE CA MIJLOC EFICIENT DE EVALUARE A NIVELULUI DE DEZVOLTARE INTELECTUALA A COPIILOR

Evlavia Lenuta Zagrai, educatoare, Grădiniţa ,,Zâna Zorilor,, Cluj Napoca

Profesor Vasile Cristea,

LogicSoft Consulting Cluj-Napoca Programator de soft educaţional.

REZUMAT

Experimentul a fost realizat la Grădiniţa,,Zâna Zorilor,, din Cluj-Napoca, pe o grupă de nivel II. Softul utilizat a fost realizat de către prof. V. Cristea, în limbajele Macromedia Flash şi Java, sub formă de jocuri pe calculator de tip puzle., care nu necesită abilităţi de citire şi scriere ci numai lucrul cu mousul, în conformitate cu specificaţiile şi scenariul doamnei educatoare E. Zagrai. Pentru fiecare program sunt disponibile trei nivele de dificultate, pentru a le face accesibile tuturor elevilor din grupă. Pe baza acestui experiment se pot formula câteva concluzii, care vor fi prezentate în textul care urmează. I. Introducere.

Ideea acestei lucrări s-a născut în urma une vizite a profesorlui Vasile Cristea, autor de soft edcaţional şi consultant pentru Instruirea asistată de calculator, la Grădiniţa ,,Zâna Zorilor,, din Cluj-Napoca, la care lucrează doamna educatoare Evlavia Zagrai, care are o bogată experienţă, nu numai în folosirea jocurilor de masă ci şi în conceperea şi realizarea de jocuri originale adecvate copiilor de vârstă preşcolară.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Aşa a apărut ideea de a încerca transpunerea unora dintre aceste jocuri în programe de calculator. II Realizarea programelor software. Programele a fost scrise in limbajele Macromedia Flash şi Java. Pentru programul „Patratul buclucaş“ am realizat trei interfeţe pentru trei nivele de dificultate, care sunt prezentate în figurile 1, 2 şi 3: Fig. 1. Nivelul 1 de dificultate

Figura 2. Nivelul 2 de dificultate

Fig. 3. Nivelul 3 de dificultate

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Programele au fost concepute în astfel ca ele să nu necesite capacităţile de citire sau scriere ci numai îndemânarea de a utiliza a mousul. Educatoarea va trebui să explice copiilor ce au de făcut şi modul de utilizare a mousului pentru a

trage cele 10 triunghiuri pentru a relizai un patrat. Figura 4. Aspectul patratului la care trebuie sa ajungă copiii. Explicaţiile trebuiesc urmate de o rezolvare demonstrativă a problemei de către educatoare.

Programul „Portret robot“ a fost realizat in limbajul Java, prin adaptarea unui applet preluat de pe internet.

Figura 5a Figura 5b Problema constă in a cere copiilor să modifice faţa personajlui din figura 5a , prin tragere cu

mousul, pentru a exprima diferite sentimente (bucurie, mânie, mirare) sau de a face ca imaginea să semene cu cineva. După fiecare încercare copilul poate readuce imaginea la aspetul iniţial cu un click de mouse pe butonul RESET (care nu se vede în aceste imagini.

III Experimentul şi concluziile.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Încercarea acestor programe s-a făcut la Grădinita ,,Zâna Zorilor,,., de către doamna educatoare E. Zagrai, pe parcursul mai multor şedinţe de activitate cu calculatorul, cu durata de maximum 15 minute. 1.) S-a constata că prescolarii cu vârsta de 5-6 ani nu sunt prea mici pentru a începe să lucreze cu calculatorul.

2.) Jocurile pe calculator la această vârstă, contribuie la dezvolarea deprinderilor motrice, a

capacităţii de analiză, a memoriei, a creativităţii şi a simţului artistic. l grupului este încrederea în

EXPERIMENTUL-METODĂ DE PREDARE-ÎNVĂŢARE-EVALUARE

PROFESOR ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR: LAZEA GEORGETA ŞCOALA GIMNAZIALĂ “AVRAM IANCU”, ABRUD

Experimentul de laborator fiind o metodă de dobândire de cunoştinţe şi de formare de priceperi şi deprinderi de muncă intelectuală şi practică, permite o intensă activitate a elevilor şi o participare deosebit de activă a acestora în procesul instructiv - educativ, are un caracter accentuat aplicativ cu pondere deosebită în formarea deprinderilor practice ale elevilor, având la bază intuiţia.

Unul din experimentele realizate la clasa cu elevii a fost la ora de Ştiinţe ale naturii, subiectul lecţiei fiind “Amestecuri de substanţe. Dizolvare. Separarea amestecurilor”. Copiii mai realizaseră experimente în care observaseră proprietăţile apei în cadrul activităţilor desfăşurate la Atelierul de vară.

Conceput în corelaţie cu principiile didactice moderne,

experimentul de laborator urmează treptele ierarhice ale învăţării, conducând elevul de la observarea unor fenomene fizice pe baza demonstraţiei, la observarea fenomenelor prin activitatea proprie (faza formării operaţiilor concrete), apoi la verificarea şi aplicarea în practică a acestora (faza operaţiilor formale), când se cristalizează structura formală a intelectului si, în continuare, la interpretarea fenomenelor observate care corespund cu faza cea mai înaltă din treptele ierarhice ale dezvoltării (faza operaţiilor sintetice).

În cadrul activităţilor de la Atelierul de vară-“Copiii de pe insula de nisip” am realizat împreună cu copiii câteva experimente, printre care şi un experiment în care aceştia au descoperit proprietăţile apei. Am folosit cunoştinţele pe care deja copiii le dobândiseră, pentru a descoperi lucruri noi despre apă în amestec cu alte substanţe, în ora de Ştiinţe ale naturii. S Subiectul lecţiei: “Amestecuri de substanţte. Dizolvare. Separarea amestecurilor”; Obiectivele urmărite:

Să-şi însuşească conceptele de substanţă, particule, dizolvare, solubil, insolubil, filtrare, decantare;

Să observe şi să explice fenomenul de dizolvare, decantare, filtrare;

Să completeze fişa de observaţie cu noţiunile de rigoare;

Să formuleze concluzii despre proprietăţile apei şi factorii care contribuie la dizolvare.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Strategii didactice:

Metode şi procedee: conversaţia, demonstraţia, problematizarea, observarea dirijată, experimentul, exerciţiul;

Resurse materiale:

16 pahare transparente

apă rece, apă caldă

tuş roşu, oţet, ulei, esenţă de rom

piper, cafea,

nisip, pietriş, fasole, grâu

sare, zahăr

fişe pentru observare Mod de lucru: Se formează 4 grupe cu câte 4 elevi, fiecare grupă având câte un nume: Curioşii, Curajoşii, Îndrăzneţii, Descoperitorii. Se dau câteva sfaturi în ceea ce priveşte protecţia în timpul lucrului. Ne reamintim ce înseamnă: solubil, insolubil, bun solvent, amestec, dizolvare. Fiecare copil are o fişă pe care o completează cu ceea ce observă în timpul activităţii. Grupele au următoarele materiale: Curioşii: 2 pahare cu apă caldă, 2 pahare cu apă rece, sare, zahăr (într-un pahar cu apă rece vor amesteca, iar în celălalt nu; într-un pahar cu caldă se amesteca, iar în celălalt nu); Curajoşii: 2 pahare cu apă rece, nisip, pietriş, fasole, grâu; Indraznetii: 4 pahare cu apă rece, tuş roşu, oţet, ulei, esenţă de rom; Descoperitori: 2 pahare cu apă rece, 2 pahare cu apă caldă, piper, cafea. Elevii sunt îndrumaţi să observe ce s-a întâmplat cu amestecurile şi care sunt factorii care au influenţat dizolvarea, dacă aceasta s-a produs. Fiecare notează pe fişa lui de observaţie. După amestecul substanţelor se realizează separarea amestecurilor substanţelor solide care nu s-au dizolvat în apă. Concluziile se scriu pe tablă:

Substanţele în amestec cu apa sunt:

solubile

insolubile Factorii care influenţează dizolvarea sunt:

apa e un bun solvent

temperatura

gradul de agitare

gradul de sfărâmare al substanţelor Separarea amestecurilor se poate realiza prin:

decantare

filtrare ELEMENT SURPRIZĂ: Realizarea curcubeului cu ajutorul amestecurilor: 4 linguri apă+culoare+2 linguri zahăr (se pun tot cu 2 linguri de zahăr mai mult faţă de paharul anterior în cele 4 pahare şi culorile roşu, galben,verde, albastru). Se pun cu o seringă cate 30 ml de amestec, în ordine descrescătoare, într-un pahar gol obţinându-se culorile curcubeului. Sursa: www.youtube.com BIBLIOGRAFIE: ● Curriculum naţional ● Tudora Piţilă, Cleopatra Mihailescu, 2005, Ştiinţe ale naturii, manual pentru clasa a III-a, Ed.Aramis; ● Ştefan Pacearcă, Maria Luiza Popescu, Ştiinţe ale naturii, manual pentru clasa a III-a, Ed. Akademus

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

UTILIZAREA METODELOR DE INTERVENŢIE COMPORTAMENTALĂ ÎN

ORELE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

ENESCU LUMINIŢA ANA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.3 CUGIR,

AR. ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,IOAN MIHU’’ VINEREA

Dezvoltarea armonioasă a elevilor constituie una din priorităţile educaţiei în ciclul primar.

Cadrul didactic este cel care descoperă diferite dificultăţi în relaţiile dintre elevi, probleme

comportamentale, de natură emoţională sau dificultăţi de învăţare. Orele de dezvoltare personală

oferă posibilitatea de a aborda aceste probleme sub forma unor jocuri, experimente sau discuţii.

Metodele prezentate, ,,Vulcanul”, ,,Înscrie-ţi greşelile în palmă ”, au fost aplicate cu succes la clasă

şi au fost punctul de plecare în conştientizarea de către elevi a unor greşeli , precum şi stabilirea

unor paşi în corectarea comportamentului.

În relaţia copiilor, elevilor cu cadrele didactice îşi pun amprenta o serie de factori care

împreună fac interacţiunea ca fiind eficientă sau disfuncţională. Comunicarea, atitudinea şi

comportamentul manifestat din partea oricărui actor social, sunt influenţate de o serie de

particularităţi psihoindividuale care se activează în variate contexte ale actului instructiv-educativ,

inteligenţa emoţională.

Dezvoltarea personală pentru copii vizează în primul rând evaluarea și dezvoltarea

aspectelor emoționale, cognitive, comportamentale și interpersonale ale copiilor. Acestea sunt

dependente în primul rând de factorii dezvoltării, respectiv de vârsta acestora, punându-se accent pe

caracteristicile și aptitudinile fiecărui copil în parte.

Metodele de intervenţie comportamentală se bazează pe joc, mai exact jocul de rol, exerciții

și jocuri simbolice, fiind metoda cea mai distractivă prin care copii învață și deprind anumite

abilități, care au ca scop stimularea creativității, a imaginației, a comunicării în grup, a creșterii

stimei de sine sau a dezvoltării inteligenței emoționale.

Câteva probleme specifice de comportament care pot fi abordate în cadrul grupurilor de

dezvoltare personală: agresivitatea, furia, hiperactivitatea, închiderea în sine, nesiguranța, stima de

sine scăzută.

La începutul clasei a II-a am observat la unul dintre elevi că manifestă accese de furie de

fiecare dată când un coleg îi întrerupe jocul. Starea de furie era resimţită la nivel corporal, în special

la nivelul feţei. Am încercat să discut cu el, să descopăr cauzele şi să găsim împreună soluţii.

Comportamentul lui avea repercursiuni şi asupra relaţiilor cu colegii.

Am aplicat la clasă metoda ,,Vulcanul”, realizând o legătura între orele de arte, ştiinţe şi

dezvoltare personală.

Materiale necesare:

- Un con de plastic, cocă,nisip;

- Bicarbonat de sodiu;

- Oţet.

Descriere

Am folosit metafora „Vulcanul” pentru a vorbi despre inhibiţie şi despre izbucnirile

emoţionale. La fel ca în cazul unui vulcan, niveluri neexprimate şi neglijate ale emoţiei pot începe

să fiarbă uşor în profunzime, apoi clocotesc tot mai intens, până când erupe şi se revarsă fără a mai

putea fi stăvilit ori controlat. Un proiect ştiinţific simplu cu un vulcan, familiar copiilor,

demonstrează uşor acest concept. Am construit împreună un vulcan folosind materiale la îndemâna

fiecărui, modelând o cocă, aşezând un con de plastic în interior şi bicarbonat de sodiu. Se aseamănă

bicarbonatul cu sentimentele şi gândurile copilului. Oţetul sau stresorul asociat inhibiţiei s-a adăugat

apoi peste praful de bicarbonat de sodiu care stătea ascuns în interiorul vulcanului. În mod natural,

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

legile ştiinţei, demonstrează că aceste sentimente se vor revărsa dacă nu sunt monitorizate,

exprimate şi reglate în mod adecvat. Elevii au reprodus verbal, au asociat starea de furie cu efectul

contactului bicarbonatului cu oţetul şi au înţeles efectele furiei asupra celor din jur.

O alta metodă aplicată la clasă a fost ,,Înscrie-ţi greşelile în palmă ”, utilizată cu scopul de

a slăbiri convingerii conform căreia greşelile sunt rele şi trebuie evitate, acceptarea greşelilor celor

din jur.

Materiale necesare:

- Hârtie pentru modelaj sau pentru ambalaj

- Vopsea care se aplică cu degetele

- Prosoape de hârtie

- Creion, pix sau marker

Înscrie-ţi greşelile în palmă este o sarcină bazată pe expunere folosită pentru copiii cărora nu le

place să se murdărească şi se tem să facă greşeli. Copilul trebuie să-şi umezească palma cu vopsea

şi apoi să o imprime pe o hârtie pentru ambalaj. Apoi, pe fiecare amprentă a palmei, copiii îşi vor

nota greşelile. Amprenta palmară este un tip unic de semnătură care reprezintă individualitatea

copilului, însă nu se imprimă niciodată perfect pe hârtie. Amprenta palmei este plină de

imperfecţiuni. Metoda combină experienţa faptului că viaţa este imperfectă şi că erorile sunt

inevitabile cu ideea că individualitatea fiecăruia este marcată de propriile greşeli.

Înscrie-ţi greşelile în palmă se desfăşoară în câteva etape. În prima etapă se prezintă metafora.

Adultul va sublinia faptul că nu există doi oameni care să aibă amprente identice ale degetelor sau

ale palmelor, ele sunt semnul unicităţii fiecărui individ. În etapa a doua, copiii îşi înmoaie palmele

în vopsea. După ce amprenta s-a uscat, copilul notează câte un defect al său pe fiecare deget

imprimat După ce notează toate defectele pe degete, copilul le citeşte cu voce tare. Se discută

aspectele prezentate, iar copilul este ajutat să explice semnificaţia experienţei.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Bibliografie:

Ştefănescu Andreia-2015,Tehnici de intervenţie educaţională, suport de curs

METODE DE ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE - TURUL GALERIEI

PROFESOR POPESCU ANDREEA–MARIA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ “NANU MUŞCEL”

Rezumat: Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare care urmăreşte exprimarea

unor puncte de vedere personale referitoare la tema pusă în discuţie. Prin intermediul acesteia elevii

sunt încurajaţi să-şi exprime opiniile proprii, dar şi învăţaţi să asculte, să înţeleagă şi să accepte sau

să respingă ideile celorlalţi prin argumentare. De aceea este esenţial ca atmosfera din clasă să le

permită elevilor să gândească în mod critic. Astfel ajung să înţeleagă necesitatea implicării în mod

activ în învăţare.

Am exemplificat folosirea acestei metode la două clase şi discipline de învăţământ diferite:

clasa I, educaţie plastică şi clasa a III-a, ştiinţe ale naturii.

Am folosit această metoda “Turul galeriei” datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă.

Este uşor de aplicat la orice vârstă şi adaptabilă oricărui domeniu şi obiect de învăţământ.

Turul galeriei este o metodă de învăţare prin cooperare care presupune evaluarea interactivă

şi profund formativă a produselor realizate de grupuri de elevi. Acestea sunt expuse ca într-o

galerie, prezentate şi susţinute de secretarul grupului, urmând să fie evaluate şi discutate de toţi

elevii, indiferent de grupul din care fac parte.

În folosirea acestei metode se urmăresc mai multe etape:

elevii sunt împărţiţi în grupuri de câte 4-5 membri, în funcţie de numărul elevilor din clasă;

cadrul didactic prezintă elevilor tema şi sarcina de lucru;

fiecare grup realizează un produs;

produsele sunt expuse în clasă;

secretarul ales de fiecare grup prezintă în faţa tuturor elevilor produsul realizat;

se analizează toate lucrările;

după turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte.

Fiecare grup răspunde la întrebările celorlalţi şi clarifică unele aspecte solicitate de colegi,

apoi îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte. În acest mod, prin feed-back-ul

oferit de colegi, are loc asimilirea şi consolidarea unor cunoştinţe, se valorizează produsul activităţii

în grup şi se descoperă soluţii alternative la aceeaşi problemă sau la acelaşi tip de sarcină.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

O variantă a turului galeriei presupune că fiecare elev să primească o filă de flipchart şi să

scrie pe ea rezolvările la problema pe care a primit-o spre soluţionare, diferită sau aceeaşi pentru tot

grupul. Atunci când i se pare că a rămas “blocat”, că este în “pană de idei”, el se poate ridica de la

locul lui şi să viziteze “atelierele” celorlalţi, prin asociaţie de idei găsind noi resurse pentru propriul

demers.

Turul galeriei urmăreşte exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare la tema

pusă în discuţie. Elevii trebuie încurajaţi să-şi exprime opiniile proprii, dar şi învăţaţi să asculte, să

înţeleagă şi să accepte sau să respingă ideile celorlalţi prin argumentare.

În cadrul acestei metode, conversaţia, problematizarea, explicaţia, exerciţiul dobândesc

statutul de procedeu didactic.

Voi exemplifica folosirea acestei metode la două clase şi discipline de învăţământ diferite.

- Clasa I

Disciplina: Educaţie plastică

Subiectul: Forme spontane/elaborate/naturale/spaţiale/plastice

Colectivul de elevi este organizat în grupe de câte 5 elevi, în funcţie de opţiunile exprimate

anterior privind materialele şi tehnica de lucru.

Grupa 1: acuarele, pensule de diferite mărimi, coli de desen, pahar cu apă – forme

spontane/elaborate prin tehnica acuarelei;

Grupa 2: coli de desen, carioca – forme naturale prin tehnica de carioca;

Grupa 3: decupaje din hârtie glasată, lipici, creioane colorate, coli de desen – forme plastice

prin tehnica de colaj;

Grupa 4: cocoloaşe de hârtie creponată, lipici, creioane colorate, coli de desen - forme

spaţiale prin tehnica de colaj;

Grupa 5: plastilină, planşetă, coli de carton colorat - forme spaţiale prin tehnica modelajului.

Lucrările finalizate sunt expuse la panou, iar elevii sunt îndrumaţi să le analizeze, ţinând

cont de criteriile: corectitudinea aplicării tehnicii de lucru, originalitate, acurateţe, sub forma unui

joc de rol:

„Eu sunt cumpărător. Ce lucrare îmi recomanzi?”

- Clasa: a III-a

Disciplina: Ştiinţe ale naturii

Subiectul: Protejarea mediului

Elevii împărțiți în microgrupuri, lucrează la rezolvarea unei probleme dificile, controversate

(care are, firesc, mai multe soluţii posibile):

Cum am putea educa oamenii să-şi schimbe comportamentul dăunător asupra mediului?

Elevii emit idei și acestea sunt notate pe file de flipchart. Când listele fiecărui grup sunt

finalizate, se afișează la tablă. Unul dintre elevii din cadrul fiecărei echipe rămâne în postura de

„ghid” aşteptând „vizitatorii” (elevi din celelalte echipe). Aceştia vin, pun întrebări, notează în

partea de jos a fiecărei file comentarii, idei, critici şi soluţii. La încheierea „turului”, fiecare echipă

îşi reexaminează răspunsurile prin comparaţie cu soluţiile văzute la ceilalţi, prin utilizarea listei de

comentarii făcute de cei care au vizitat „standul” lor.

Această metodă stimulează gândirea şi creativitatea elevilor, determinându-i să caute şi să

dezvolte soluţii pentru diferite probleme, să facă reflecţii critice şi judecăţi de valoare, să compare şi

să analizeze situaţii date. Elevii învaţă să emită şi să-şi susţină propriile idei, dar şi să asculte, să

înţeleagă, să accepte sau să respingă ideile celorlalţi. Se dezvoltă astfel şi toleranţa reciprocă,

respectul pentru opinia celuilalt. De aceea este esenţial ca atmosfera din clasă să le permită elevilor

să gândească în mod critic. Astfel ajung să înţeleagă necesitatea implicării în mod activ în învăţare.

Am folosit această metodă datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă:

motivează elevii;

promovează interacţiunea dintre elevi, ducând la o învăţare activă şi cu rezultate evidente;

permite autodescoperirea propriilor capacităţi şi limite ;

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

favorizează o dinamică intergrupală cu influenţe favorabile în planul personalităţii ;

cunoştinţele pot fi aplicate şi sintetizate în moduri variate şi complexe ;

dezvoltă şi diversifică priceperile, capacităţile şi deprinderile sociale ale elevilor;

reduce la minim blocajul emoţional.

Metoda “Turul galeriei”este uşor de aplicat la orice vârstă şi adaptabilă oricărui domeniu şi

obiect de învăţământ.

Bibliografie

Cerghit, Ioan, 1980, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti;

Stanciu, Mihai, , 2003, Didactica postmodernă. Fundamente teoretice, Editura Universităţii

Suceava.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

FELICITĂRI DE PAŞTE

DOZSA ZSUZSANNA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „DEAK FARKAS” MIERCUREA NIRTAJULUI

Rezumat : Voi prezenta două tehnici: Ou din panglici, Felicitare cusută. Ţinând cont de

particularităţile copiilor tehnicile acestea sunt recomandate copiilor din grupa mare.

Ou din panglici

Materiale: Se poate folosi resturi de panglicuţe, materiale textile, cartoane embosate, hârtie

lucioasă, foam, staniol, piele si lista poate continua. Mai avem nevoie de lipici, un stick ( beţişor) şi

o panglicuţă de decor.

Din el am ales câteva bucăţele de hârtie si le-am tăiat în fâşii de lăţime diferită: între 0,5 si 1 cm.

Atenţie, ca lungime să fie suficient de lungi pentru mărimea oului pe care vrei sa îl decorezi.

Am decupat un oval şi a rezultat oul. L-am pus pe un stick, am pus o fundiţă şi gata.

Felicitare cusută

Pentru o felicitare cusută este nevoie de 4 lucruri de bază: şablon ,ac, aţă şi carton.

Şablonul se poate lista direct pe cartonul pe care se coase, dacă imprimanta suportă grosimea

cartonului. Altă variantă este să listezi şablonul pe hârtie normală de 80 g. Apoi aliniezi şablonul

peste cartonul de cusut şi le fixezi cu agrafe. După care înţepi cartonul prin şablonul listat pe hârtie.

Înţeapă cu acul punctele listate. Fă un nod la aţă si poţi începe să coşi felicitarea. Se foloseşte o aţă

de broderie, mai groasă decât aţa de cusut nasturi. Lipeşte faţa felicitării, cea pe care tocmai ai

cusut-o pe un alt carton. În felul acesta nu se vor vedea nodurile de pe spate.

Modelul de cusut în diagonală este destul de simplu pentru preşcolari, trebuie să uneşti punctele

diametral opuse.

r individuale.

ISSN 2393 – 0861 ISSN–L 2393 – 0861

Colectiv de redacție...

Multumim celor care și-au dedicat clipe pentru a ne oferi cuvinte faine de citit...

Participanți ai Simpozionului județean „A învăța să înveți”

...și gânduri noi de descotorosit până la următorul număr al revistei...