EduCaleidoscop

Nr. 4 al revistei- septembrie 2015

ISSN 2393 – 0861

ISSN–L 2393 – 0861

EduCaleidoscop

Un fel de introducere...

Motivaţie pentru şcoală “Mami, nu vreau să merg la şcoală.” Majoritatea părinţilor va avea „un episod” în care copilul nu are nicio motivaţie să meargă la şcoală la un moment dat din viaţa lor. Mulţi părinţi au fost cândva acel copil! Încercarea de-a stimula motivaţia unui copil de-a merge la şcoală este extrem de dificilă pentru părinţi, în primul rând pentru că multe din lucrurile care se întâmplă la şcoală sunt în afara controlului lor. Mediul oferit de profesori/învăţători, ceilalţi elevi şi comunitatea şcolii poate avea un impact puternic asupra nivelului de motivaţie al copilului tău. Totuşi, există câteva lucruri pe care părinţii le pot face pentru a spori motivaţia copilului de-a merge la şcoală: Ţineţi minte, relaţiile contează! Încurajati-vă copilul să dezvolte relaţii pozitive cu alţi elevi de la şcoală. Dacă atmosfera de la şcoală oferă siguranţă, plăcere şi confort, atunci copilul va fi mai motivat să meargă la şcoală, decât dacă locul ar fi, în mod obişnuit, unul cu “necăjiri” sau agresări. Relaţia copilului cu profesorul/învăţătorul trebuie să fie pozitiva! Căutaţi să găsiţi modalităţi prin care să vorbiţi cu copilul despre ceea ce face profesorul bine, şi despre aspectele pozitive ale relaţiei elev-profesor. Prin construirea unei perspective pozitive asupra relaţiilor din clasă, copiii vor fi mult mai probabil motivaţi să meargă la şcoală. Vorbiţi pozitiv despre şcoală ! Atunci când copiii ne aud criticând, deschis, şcoala sau profesorii, le subminăm convingerea şi încrederea în oamenii care-i influenţează şi-i învaţă zilnic. Găsiţi aspecte pe care profesorul sau şcoala le face bine, şi scoateţi-le în evidenţă. Atunci când copilul vă aude vorbind pozitiv despre şcoală, vă va prelua entuziasmul şi va răspunde la fel. Încurajaţi cunoaşterea şi greşelile, nu performanţa şi perfectiunea! Dezvoltarea competenţelor necesită practică, greşeli şi o abordare pe termen lung a dorinţei de cunoaştere. Dacă aţi avut un şef care vă urmărea îndeaproape performanţa, atunci probabil ştiţi cum concentrarea pentru a face un lucru perfect vă poate face să vă pierdeţi. Şi probabil v-a redus şi motivaţia! Atunci când copiii ştiu că nu vor fi judecaţi în funcţie de rezultatele lor, se simt liberi să experimenteze, să facă greşeli şi să încerce din nou. Reducând tensiunea pentru rezultate perfecte, învăţatul devine un proces plăcut, iar motivaţia creşte. Scoateţi în evidenţă efortul! Atunci când copilul aduce acasă carnetul de note (sau rezultatul unei evaluări), vorbiţi despre efortul pe care-l face pentru a ajunge la rezultatele obţinute. Întrebaţi, de exemplu,“Ce crezi despre tine? Eşti foarte silitor?” Subliniaţi ce spune profesorul despre efortul copilului şi întrebaţi “Are dreptate profesorul? Eşti mai puţin silitor decât ai putea să fi?” Scoateţi în evidenţă că vă pasă mai mult de efortul depus, decât de rezultate. Împărtăşeşte succesul copilului tău Atunci când copilul ajunge să aibă competenţe demonstrate, lăsaţi-l să vă audă spunând altor oameni despre ceea ce a realizat. “Ioana a fost foarte silitoare la şcoală, iar azi a fost recompensată.” “Vlad a obţinut un punctaj de 22 din 25 la proiectul despre fluturi.”

“Matei a avut primul lui examen greu. Nu l-am mai văzut niciodată învăţând atât de mult. Încă nu ştim rezultatul, dar sunt atât de mândră de el pentru cât s-a străduit.”

Spunând oamenilor despre succesul copilului tău, şi găsind binele în ceea ce el face, copilul va fi mai motivat să continue să înveţe şi să ajungă la rezultate foarte bune. Noi, dascălii...

Gândurile unui dascăl

Într-o societate în continuă miscare , meseria de dascăl sau formator este cea mai provocatoare pentru că te pune mereu în ipostaza de a fi elev, de a accepta idei, schimbări şi mai ales de a te regăsi atunci când sistemul tău de valori este megarestructurat, dar care îţi arată că eşti o fiinţă puternică, făcând faţă multor provocări!

Ştiu că mulţi ne întrebăm care este menirea noastră şi de ce suntem încă dascăli? Răspunsul se găseşte în fiecare din noi, în educaţia pe care am primit-o şi în valorile în care credem cu tărie, altfel nu am fi vorbit acum de gândurile unui dascăl…Îmi amintesc cu nostalgie de primele zile de şcoală, de figura doamnei învăţătoare care ne aştepta cu bucurie şi care ne insufla încredere, dar imi amintesc si de primele zile la catedră când mă simţeam ,,un copil mai mare” care îşi dorea cu ardoare să transmită ceea ce primise de la alţii…pot spune că şi asta mă ţine înca DASCĂL!!! Dascălul, Omul care veghează la propriu-i destin încercând să modeleze destinele altora! Dascălul,cel care nu uită care-i PROPRIA MENIRE! Dascălul, maestrul din spatele cortinei care respiră şi transpiră odată cu protagoniştii scenetei! Dascălul, FIINŢA CARE SE LASĂ PE SINE PENTRU CA ALTORA SA LE FIE MAI BINE, cel care crede că totul este posibil chiar atunci când soarta îi arată contrariul! Dascălul, specialistul în toate atunci când fiinţa mică aşteaptă răspunsuri! Dascălul, eu- tu –noi , cei care credem că viitorul depinde de ceea ce sădim în copiii noştri! Dascălul o meserie, devenită un mod de viaţă şi un fel de a fi ! DASCĂL ESTE ORIŞICINE, MAMA, TATA ŞTIM PREA BINE, DAR, DASCĂL ADEVARAT ESTE CEL CE TE-A -NVĂŢAT SĂ AI ŢELURI, SĂ MUNCEŞTI, SĂ ŞTII PENTRU CE TRUDEŞTI… DAR MAI MULT DE - ATAT AŞ SPUNE, CĂ ACELA-I DASCĂL CARE PENTRU CA AI LUI COPII SĂ ÎNVEŢE PENTRU A ŞTI, CARE-I CALEA CEA MAI DREAPTĂ FIINDCĂ VIAŢA NU ASTEAPTĂ … SĂ FII BUN, SĂ AJUNGI MARE ŢEL DE DASCAL…. FRĂŢIOARE!!! ....Am preluat un fragment dintr-un material gasit pe internet care mi s-a părut interesant, de actualitate şi care vine cu unele aspecte de metodică la care poate nu ne-am gândit .... (ORGANIZAREA PROCESULUI EDUCAŢIONAL ÎN CLASELE PRIMARE, ANUL DE STUDII 2015 – 2016 R.M., preluat de pe www.didactic.ro)

Formarea deprinderii de citire la elevi, ca instrument al muncii intelectuale, este un proces relativ lung, având în vedere faptul că a citi nu înseamnă doar simpla descifrare / decodificare a unui text, deoarece după cum afirma Robert Dottrens „A şti să citeşti… înseamnă a fi dobândit o tehnică ce nu prezintă valoare şi interes decât dacă cel ce ştie să citească înţelege ceea ce citeşte”

În acest context se poate afirma că însuşirea cititului nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de prelungire a efortului intelectual propriu, iar simpla cunoaştere a literelor şi posibilitatea de a realiza cititul sub aspectul său exterior, adică tehnica, mecanismul cititului trebuie îmbinate cu efortul de înţelegere a celor citite. Aşa cum rezultă din cele menţionate anterior, însuşirea tehnicii cititului este subordonată scopului de a-i învăţa pe elevi cum să folosească manualul, cartea, adică a-i învăţa pe elevi să citească, înseamnă a-i învăţa cum să înveţe cu ajutorul cărţii.

Prin urmare, citirea şi lectura reprezintă două aspecte ce se condiţionează reciproc, deoarece citirea corectă, cursivă asigură comprehensiunea, adică înţelegerea conţinutului de idei, iar analiza operei contribuie la aprofundarea procesului de percepţie şi înţelegere a conţinutului emotiv şi de idei, pe de o parte şi la formarea / perfecţionarea deprinderilor de citire corectă, conştientă, cursivă, cu voce şi în gând, pe de altă parte.

Pe parcursul anilor de şcoală primară se urmăreşte accelerarea ritmului de citire, dezvoltarea deprinderii de citire corectă. În acest sens propunem un set de procedee didactice care facilitează activitatea învăţătorului la etapa citirii multiple şi creează condiţii de varietate în cadrul lecţii.

• Citirea în ştafetă: un elev citeşte pînă învăţătorul îl opreşte. Cel care a citit trebuie să numească cît mai repede un coleg care să citească mai departe. Prin acest procedeu se fac exerciţii de concentrare a atenţiei voluntare.

• Citirea în perechi : se citeşte în perechi după preferinţa elevilor, în aşa fel încît să participe un elev care citeşte bine sau foarte bine cu unul care are un ritm mai lent sau care citeşte mai puţin bine. Se urmăreşte reglarea ritmului de citire, apropiind pe fiecare copil de ritmul clasei.

• Citirea în lanţ: fiecare elev va citi cîte 1-2 propoziţii în funcţie de lungimea textului. Poate fiecare copil să citească cîte o propoziție. E amuzant cînd fiecare trebuie sa citească doar cate un cuvînt. Citirea în lanţ îi determină pe copii să fie atenţi la text, să se concentreze şi le dă posibilitatea de a fi parte din activitate. Se urmăreşte exersarea actului citirii de către întreaga clasă, concentrarea atenţiei, reglarea ritmului de citire.

• Ştafeta greşelilor: un elev citeşte pîna cînd face prima greşeala, fiind oprit de ceilalţi elevi. Continuă următorul pînă cînd face prima greşeală şi aşa mai departe. Se urmăreşte concentrarea atenţiei, corectitudinea în citire.

• Citirea alternativă se citeşte o propoziţie cu voce tare, următoarea în şoaptă şi aşa mai departe. Prin acest procedeu se urmăreşte formarea deprinderii de citire în gînd.

• Citirea în ecou: un elev care citeşte bine va citi cu voce tare cîte o propoziţie, iar alt elev cu dificultăţi la citit va citi aceeaşi propoziţie în şoaptă. Se urmăreşte întărirea încrederii în forţele proprii, citirea curentă, corectă.

• Citirea întîrziată; un elev începe să citească, un alt elev începe să citească după el cu o întîrziere de cîteva cuvinte pînă la o propoziţie căutînd să-l ajungă. Se urmăreşte formarea deprinderii de citire corectă, accelerarea ritmului de citire.

• Citirea selectivă: se cere elevilor să citească sau să nu citească anumite cuvinte sau propoziţii. Se urmăreşte conştientizarea actului citirii, puterea de selecţionare şi concentrare a atenţiei. Exemple: Citiţi din text doar cuvintele din 2 silabe / propoziţiile din 3 cuvinte / enun țurile care au linie de dialog / enunțurile care au semnul exclamării / citiți doar numele de persoane care apar in text / citiți prima propoziție sau ultima, a doua sau a cincea. Citirea selectiva elimina memorarea textului, ordonează mintea copiilor, le focalizează atenția pe anume puncte de interes şi le permite sa arate ca ştiu să citească.

• Citirea creatoare. Se cere elevilor sa urmărească în manual textul, dar să folosească cît mai multe cuvinte proprii. Prin această citire se urmăreşte întrebuinţarea capacităţii de povestire, conştientizarea actului citirii, posibilitatea de adaptare în situaţii concrete.

• Citirea pe roluri: atunci cînd textul o permite. Se urmăreşte întărirea atenţiei voluntare, expresivitatea actului citirii.

• Citirea în cor. • Citirea ortoepică (fiecare silabă se citeşte de două ori) • Citirea consecutivă (elevul cu citire rapidă citeşte după elevul cu citire lentă, iar acesta citeşte după

cel cu citire cursivă). • Citirea prin excludere (se exclud anumite cuvinte • Citirea în continuare (citeşte mai departe elevul care a descoperit unde a rămas) • Citirea împreună (elevul citeşte împreună cu învăţătorul) • Citirea jocurilor de cuvinte (rar, mai repede/in cor şi individual) • Citirea în şoaptă • Citirea în gînd. • Citirea pe roluri dacă textul permite. E amuzantă, reconfortantă, e un joc. • Citirea tare / în gînd: citiţi cu glas tare o propoziție, iar pe următoarea în gînd şi tot aşa. • Captivează elevii în special la citirea poeziilor • Citirea de la sfîrşit la început. • Citirea in perechi. Copiilor le plac parteneriatele şi le place să citească cu un prieten. Citirea cu un

coleg drag îi ajută să fie încrezători, să ofere spectacol, îi stimulează, dar în acelaşi ritm trebuie sa se armonizeze cu colegul, să ţină ritmul, să îl aștepte.

• Citirea "spectacol". Copilul care citește vine în faţa clasei şi citeşte cît poate de corect şi cu intonaţie. La sfârșit face o plecăciune către "spectatori", iar aceștia aplauda.

• Citirea cu ritm. Copiii citesc si la fiecare cuvînt bat cu degetul în bancă. Metoda se potrivește poeziilor, dar şi cu narațiunile. Copiii vor fi stimulați astfel să perceapă fiecare cuvînt ca o entitate. Cititul şi bătaia din deget sunt două activităţi ce trebuie coordonate.

• Citirea cu bătăi din palme. La sfîrşitul propoziției, bateţi din palme. În acest fel copiii vor deveni conștienți de fiecare propoziţie. Bătăile din palme pot fi înlocuite cu ridicarea în picioare la sfîrşitul propoziției sau bătaie uşoară pe umărul colegului.

Metode de evaluare complexă a copilului şi a grupei/clasei

Fișă de evaluare inițială DEC (desen)

-grupa mare-

ITEMI

1. Decorează vaza folosind diferite linii și puncte. (2 puncte) 2. Colorează lalelele cu roșu, iar vaza cu oranj. (2 puncte) 3. Colorează șiragul de mărgele, alternând două culori preferate. (2 puncte) 4. Desenează în tablou propriul tău chip. Colorează-l. (2 puncte)

COMPORTAMENTE MĂSURABILE:

- să decoreze vaza folosind diferite linii și puncte - să coloreze lalelele cu roșu, iar vaza cu oranj - să coloreze șiragul de mărgele, alternând două culori preferate - să deseneze în tablou propriul tău chip și să-l coloreze

Interpretare punctaj: 0 – 2 p - Comportament absent (inexistent) (CI) 3 – 4 p - Comportament care necesită sprijin (CNS) 5 – 6 p - Comportament în dezvoltare (CD) 7 – 8 p - Comportament atins (CA)

Organizare

Importanţa secţiunii de test în evaluare

În urma participării la cursul de perfecţionare “Evaluarea competenţelor de comunicare scrisă în limba română-ciclul primar”, organizat de U.B.B. Cluj-Napoca, printre multe alte lucruri învăţate, am avut de realizat o secţiune de test pentru evaluarea competenței de receptare a textului scris (citire).

Pentru a verifica în ce măsură elevii şi-au însuşit conţinutul propus în respectiva lecţie, este foarte util să se evalueze măsura în care elevii reuşesc să utilizeze noile cunoştinţe în activitatea efectivă de comunicare (scrisă sau orală).

De aceea evaluarea pe competenţe este metoda cea mai eficientă. O secţiune de test, pentru citire, este foarte utilă în evaluare pentru că cuprinde tipuri de lectură

diferită, care să nu-i obosească pe elevi şi să le permită să rezolve cerinţele unui test, itemii cât mai variați, care să solicite tipuri de operații cognitive diverse, iar selecția textelor să se facă nu doar dintre cele literare. Dacă elevii ştiu că profesorul optează pentru un anumit tip de evaluare, atunci tind să caute soluţiile cele mai simple, tind să se “fofileze”.

Mai jos aveţi tipuri de lectură ce pot fi utilizate în realizarea unei secţiuni de text. Citirea poate fi:

La nivel global: La nivel local:

superficială Skimming – pentru a identifica tema mesajului şi ideile principale Identificarea funcţiei factice - recunoaşterea intenţiei/atitudinii sciitorului

Scanning neconcentrat – pentru a identifica informaţia relevantă pentru cititor

semi-atentă Citire pentru identificarea şi înţelegerea intrigii/informaţiei Citire în scopul informării Citire pentru schimbul de informaţii

Scanning concentrat – pentru a localiza anumite informaţii de care cititorul are nevoie Căutarea – pentru a identifica şi înţelege informaţii relevante pentru nevoi prestabilite Citirea unor mesaje

atentă Citire exactă – pentru a stabili ideile principale transmise şi realţiile dintre acestea

Citire exactă – pentru a reţine în amănunt ideile principale şi detaliile în legătură cu acestea

foarte atentă Citirea critică Citirea unor instrucţiuni esenţiale

SECŢIUNE DE TEST – CITIRE, CLASA A II-A CE VERIFICĂM?

- Poate procesa forme variate ale enunţurilor şi textelor scurte (citire cu voce tare/în şoaptă/în gând; citire în lanţ, pe roluri, citire-ştafetă etc.); - Poate înțelege texte la nivel global și local; - Poate identifica informații explicite (timp, spațiu, personaje etc.) din texte variate; - Poate procesa mesaje de tipuri diferite din mediul cunoscut: reclame, afişe, anunţuri, enunţuri, texte scurte, etc.; - Poate citi în ritm propriu un text scurt, cu adaptarea intonaţiei impuse de semnele de punctuaţie; - Poate face inferențe logice; - Poate sesiza relațiile simple (scop, cauză etc.) dintre ideile exprimate în text; - Poate interpreta mesajul textului, făcând apel la context și la cunoștințele generale despre lume; - Poate identifica trăsături de bază ale personajelor; - Poate stabili legătura dintre ilustraţiile care însoţesc textul şi textul propriu-zis; - Poate citi selectiv în funcţie de anumite repere (alineatul, linia de dialog) sau respectând un detaliu/o idee din text; - Poate identifica titlul și autorul, alineatele și paragrafele unui text; - Poate rezuma/repovesti textul citit; - Poate exprima puncte de vedere/opinii referitoare la textul citit. CE TIPURI DE TEXTE?

• Texte narative simple (povești, povestiri, fabule, legende), cu dialoguri frecvente și conectori care delimitează clar progresia acțiunii; • Dialoguri; • Versuri, cântece, ghicitori; • Texte cu caracter științific din domenii diverse (orașe, animale, oameni de știință, cultură, natură etc.); • Interviuri cu personaje/eroi/personalități; • Materiale cotidiene/instrucțiuni simple și scurte (reclame, prospecte, orare, rețete, reguli de joc etc.).

TIMP DE LUCRU: 35 de minute A. Ordonează propoziţiile după înţeles, numerotându-le şi vei obţine un text.

Mihai şi Gelu sunt vecini cu profesoara lor de limba română.

Vecina lor, profesoara, îi iartă şi-i sfătuieşte să se joace în curtea şcolii din apropiere.

Ei joacă fotbal în faţa blocului. Deodată, mingea loveşte geamul profesoarei.

Ce zi ghinionistă! exclamă copiii.

Trişti şi cu capetele plecate îşi cer scuze pentru fapta lor.

(Material preluat din auxiliarul pentru clasa a II-a, Limba şi literatura română, Aurelia Şeulean, Mărioara Minculescu, Elena Oltean, editura Kreativ, 2010)

B. Citiţi textul despre câini şi completaţi cu A dacă afirmaţia este adevărată sau F dacă afirmaţia este falsă.

Câinele este unul dintre primele animale pe care omul le-a domesticit. Există multe rase de câini care arată diferit. Toţi câinii domestici sunt descendenţii lupilor. Cel mai important organ senzorial al unui câine este nasul, pe care-l foloseşte pentru mirosirea prăzii, găsirea perechii, identificarea altor animale. Prin miros, el poate spune şi dacă alte animale sunt înfricoşate sau liniştite. Câinii ciobăneşti sunt câini de pază, curajoşi şi foarte credincioşi. Alte rase de câini sunt folosite la vânătoare sau doar ca animale de companie, amuzante şi inteligente. Sunt tovarăşi de joacă excelenţi pentru copii.

(Material preluat din cartea Animalele – Enciclopedie pentru copii, editura Flamingo GD, Bucureşti, 2001)

Ex. Tip de text Abilităţi verificate

Număr de itemi

Modalitate de marcare a răspunsului

Număr de puncte acordate

1 Povestioară cu dialog (53 de cuvinte)

Înţelegerea relaţiilor dintre ideile textului.

5 Numerotarea paragrafelor în ordinea corectă

5

2 Text cu caracter semi-ştiinţific (95 de cuvinte)

Localizarea anumitor informaţii de care cititorul are nevoie 5

Notarea cu A a propoziţiilor adevărate şi cu F a propoziţiilor false

5

3 Poezie (52 de cuvinte) Înţelegere globală 5 Încercuirea variantei

corecte (a, b sau c) 5

4 Ghicitori (47 de cuvinte) Înţelegere detaliată 5

Trasarea de linii dinspre enunţuri spre imagini

5

1

5

2

3

4

1. Câinele este primul animal pe care omul l-a domesticit. 2. Nu toţi câinii domestici sunt descendenţii lupilor. 3. Cel mai important organ senzorial este limba. 4. Alte rase de câini sunt folosite la vânătoare sau doar ca animale de companie. 5. Câinii de pază, ciobăneşti sunt agresivi.

C. Citeşte textul şi încercuieşte varianta corectă corespunzătoare enunţului dat:

Pe deal de George Coşbuc Ah! e mult de-atunci! Cărarea Netedă pe deal urca; Dealul plin de flori era Şi albastră zarea. Azi poteca e urâtă, Face cotituri în drum, Dealul e cu spini acum, Zarea mohorâtă. Nu mai sunt copii a-alerge După cuiburi, după flori! Şi pe culmi, în sărbători Nimeni nu mai merge. (Material preluat din auxiliarul pentru clasa a II-a, Limba şi literatura română, Sofia Dobra, Mariana

Mogoş, Carmen Ciobanu, editura Paralela 45, 2010)

1. Cărarea era: a) lunecoasă; b) netedă; c) îngustă;

2. În prima strofă este ilustrat anotimpul de: a) vară; b) iarnă; c) toamnă;

3. În strofa a doua este ilustrat anotimpul de: a) toamnă; b) primăvară; c) vară;

4. În anotimpul de toamnă, zarea este: a) albastră; b) îndepărtată; c) mohorâtă;

5. Copiii aleargă pe culmi după: a) fluturi şi flori; b) cuiburi şi flori; c) albine şi fluturi.

D. Citeşte ghicitorile şi uneşte-le cu imaginea ce corespunde răspunsului corect:

a) Harnica gospodină Strânge zahăr din grădină.

b) Umblă moşul prin pădure

După zmeură şi mure.

c) Toată ziua o poţi vedea Îmbrăcată în pijama.

d) Are coada covrigel Şi în rât poartă inel Tot pământul sfredeleşte Şi-n noroi se tăvăleşte.

e) Animal cu chip de om Ţopăie din pom în pom.

(Material preluat de pe internet http://www.editurador.ro/viewbook.php?id=29)

Centrul de documentare și informare –LUPȘA

Centrul de documentare si informare ,CDI,este un centru de resurse pluridisciplinare .El oferă elevilor ,cadrelor didactice și comunității locale un spațiu de formare ,comunicare și informare. CDI este un laborator de experimentare a noilor tehnologii educaționale și un loc de cultură,deschidere ,întâlnire și integrare.

CDIurile au apărut în sistemul de învățământ preuniversitar din Romania în urma unui proiect bilateral româno-francez„ Educație pentru informație în mediul rural defavorizat”Prin acest proiect au fost create după anul 1999 centre de documentare și informare în 6 județe pilot:Maramureș,Alba,Sibiu;Neamț,Bistrița –Năsăud și Botoșani. Au urmat mai multe etape ale proiectului în anii următori. În anul 2004 a intrat și județul Bihor în proiect și rezultatul este cele 28 de centre de documentare și informare. De fapt CDIurile au apărut,chiar și în Franța ,dintr-o nevoie umană de informare ,dar nu la voia întâmplării ci o informare dirijată după o politică documentară elaborată la nivelul fiecărei unități de învățământ. CDI este un

Este important să știm care este diferența dintre cele două acțiuni ;dacă informarea este un act rapid ,de

multe ori spontan ,documentarea este un șir de acțiuni cu o finalitate clară. Informarea este parte componentă din documentare. Dacă în Franța integrarea CDIurilor în școli s-a făcut destul de anevoios ,începând cu anul 1973,în schimb în Romania pașii făcuți în evoluția CDI-urilor au fost uriași ,sărindu-se peste unele obstacole întâmpinate în

asemenea spațiu în care se găsesc resurse info-documentare ,organizate și puse la dispoziția utilizatorilor ,asigurându-se accesul liber la informație ,un spațiu în care au loc diferite acțiuni pedagogice ,culturale cu același scop:realizarea unei educații pentru informație și a unei culturi a informației. Intr-un CDI sunt surse de informare clasice și moderne dar și un profesor documentarist care să ofere sprijin ,ajutor în acest sens. Ce este informarea?Acțiunea de strângere informații ,iar informația –„Comunicarea ,veste,știre care pune pe cineva la curent cu o situație ”,definiție dată de DEX.

Franța și având la bază experiența lor. Astăzi este de neconceput o școală ,care se respectă,fără un astfel de centru care integrează și biblioteca.

Exista un Regulament al CDI-urilor elaborat de Ministerul Învățământului, Nr 5556/7 octombrie 2011.Aici este descrisă misiunea unui CDI„de a forma și de a dezvolta o cultură informațională ,de a participa la asigurarea egalității de șanse în ceea ce privește accesul la informație și documentație actuală al elevilor proveniți din medii culturale ,economice și sociale diferite prin activități formale, non-formale și informale de a dezvolta competențele elevilor în domeniul info-documentar ,de a promova inovația didactică ,de a participa la dezvoltarea competențelor-cheie ale elevilor ,de a participa la dezvoltarea și implementarea unei politici documentare locale,de a susține implementarea politicilor educaționale pe niveluri de studii,profiluri,specializări și de a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute în procesul de reformă a învățământului”(art.8)

Centrul de Documentare şi Informare este un spaţiu cultural. El este o structură info-documentară care oferă posibilitatea de a organiza şi desfăşura activităţi din zona culturală indiferent de mediul socio-cultural în care este situată unitatea de învăţământ.

Faptul că această structură info-documentară este organizată în interiorul şcolii, nu putem să o definim ca fiind un spaţiu cultural, fără a sublinia că este în primul rând un spaţiu pedagogic, în care sunt organizate şi desfăşurate activităţi cu finalitate pedagogică. Prin urmare, sfera culturală este definită în strânsă legătură cu sfera pedagogică, iar obiectivele pedagogice sunt urmărite şi în activităţile culturale, inclusiv cele care se regăsesc în programele disciplinelor şcolare.

Activităţile în CDI, prin definiţia lor, sunt activităţi desfăşurate în colaborare. Vorbim de colaborarea profesor documentarist cu echipa pedagogica, respectiv cu parteneri din exteriorul unităţii de învăţământ. În contextul organizării şi animării activităţilor culturale cadrul didactic (fac referire inclusiv la profesorul documentarist) are roluri din cele mai diverse: conceptor şi propunător, mediator, organizator, animator cultural, consilier, dar, în primul rând, el are un important rol formator. Chiar dacă activităţile sunt de ordin cultural, rolul cadrului didactic este, în primul rând, unul de formator care participă direct la formarea elevului. Acesta este una dintre diferenţele între o animaţie culturală organizată în şcoală şi o animaţie culturală organizată într-o altă structură, şi anume, rolul formator şi finalitatea pedagogică.

Putem considera animaţiile culturale din CDI ca fiind pretexte în construirea unei relaţii speciale de comunicare între cadrele didactice şi elevi, dar şi, în măsura în care ea este implicată, între comunitatea locală şi şcoală. În acelaşi timp, animaţiile culturale pot fi vectori de dezvoltare a unor parteneriate între școală și comunitate, între școală și diverși parteneri exteriori şcolii. În acest mod, ca şi în multe altele, şcoala îţi va demonstra şi întări legătura pe care o are cu comunitatea din care face parte, participând permanent, direct sau indirect, la dezvoltarea ei.

Importanţa organizării activităţilor cu caracter cultural este dată şi de faptul că acestea angrenează copilul în acţiuni care îl determină să participe activ la propria formare, dă şansa elevului de a se descoperi şi de a se forma într-un alt cadru mai puţin formal decât cel strict şcolar. Participarea la activităţile culturale aduce un aport în dezvoltarea personală a elevului, angrenându-l în acţiuni care vor contribui la formarea şi dezvoltarea de competenţe şi aptitudini.

Trezirea curiozităţii intelectuale şi culturale poate fi un scop în realizarea acţiunilor culturale a unităţii noastre şcolare, inclusiv prin CDI. Rezultatele şcolare ale elevilor sunt influenţate de interesul avut şi de preocupările manifestate pentru activităţile de ordin intelectual.

Un lucru esenţial în conceperea şi organizarea activităţilor culturale în CDI este diversitatea modalităţilor de exploatare a resurselor. Animaţiile culturale permit abordarea trans-disciplinară a conţinuturilor şi o analiză diferită a informaţiilor, ajutând, în acelaşi timp, la atingerea unor obiective din zona disciplinară, într-o abordare transversală. Valorizarea patrimoniului cultural local şi implicarea comunităţii locale în viaţa şcolii prin intermediul CDI îi dă şcolii posibilitatea, o dată în plus, să se poziţioneze ca parte integrantă şi activă a comunităţii din care face parte. Această valorizare nu este singurul scop al acţiunilor culturale, însă ea poate fi generatoare de proiecte în parteneriat şcoală-comunitate locală.

Un element important este ca participarea la acțiunile culturale sunt voluntare, fiind organizate ca activități

extrașcolare. Prin aceasta se realizează o și mai bună motivare a elevilor în a participa la acțiuni de acest fel din curiozitate culturala și, de ce nu, informațională, și nu din obligație. Participarea la acțiunile culturale va da prilej de discuții în subiecte comune de discuții, va încuraja comunicarea între elevi, între cadrele didactice, dar și între școală și comunitate, între școală și parteneri exteriori unității de învățământ. Rolul partenerilor este și deschidere a școlii spre exterior, dar și de a oferi posibilitatea abordării subiectelor tratate din alte perspective.

CDI este un spațiu cu o utilitate incontestabilă și care dovedește o capacitate de atragere a elevilor către cărți și, în general, către lectură, către noile tehnologii de informare și cercetare, către cultură și comunicare. Scopul lecturii este educarea elevilor pentru o cultura comunicațională și literară de bază, pentru a fi capabili să înțeleagă lumea, să comunice, să interacționeze cu semenii, exprimându-și gânduri, stări, sentimente și opinii.

Activitatea profesorului documentarist este valoroasă în funcție de modul în care relaționează cu elevii, de felul în care le înțelege nevoile, prin sprijinul pe care îl poate oferi în activitatea școlară. Profesorul documentarist este o persoana resursă, un bun pedagog care contribuie la succesul lor școlar, la formarea unei culturi informaționale, la dezvoltarea personalității, a gustului estetic pentru frumos, pentru cultura autentică de calitate.

CDI nu este doar locul în care se derulează activități de lectură, de cercetare documentară, împrumut de documente, lecții, teme, proiecte sau animații de diverse tipuri, este și structura care oferă independență, un parcurs propriu de învățare, în care profesorul documentarist este un mentor și un facilitator al învățării și în care accesul la educație se face individualizat, respectând particularitățile elevilor și specificul învățării. Această bibliotecă-mediatecă, atelier de presă, club de lectură, atelier internet în același timp are și extremul avantaj al unui orar flexibil, spre deosebire de cel de la clasă. Aici se includ atât activitățile programate cât și neprogramate.

CDI dezvoltă o politică culturală care favorizează actul lecturii și achiziționarea de competențe proprii lectorului activ. Misiunile profesorului documentarist sunt următoarele: 1) Asigură punerea în aplicare a unei pedagogii documentare-se asigură inițierea și formarea elevilor în cercetarea documentară. 2) Favorizează accesul la cultura și informație, precum și deschiderea instituției școlare spre exterior. 3) Gestionează resursele documentare – asigură completarea judicioasa a fondului documentar, ține la zi documentele de gestiune specifice. 4) Asigură organizarea și funcționarea CDI – astfel încât acesta să fie un loc privilegiat în instituția de învățământ, un pol al vieții educative și al inovației pedagogice.

Un CDI are în dotare 9 spații:- spațiul de primire, spațiul informatic, spațiul de lucru individual, spațiul de lucru pe grupe, spațiul pentru presă, spațiul audiovizualului, spațiul pentru cadrele didactice, spațiul de orientare școlară și profesională, spațiul lecturii de destindere, spațiul de afișaj, spațiul de documentare. BIBLIOGRAFIE: 1. BERINDEI, Cosmina, RĂŞINAR, Mihaela, KUDOR, Dorina, SAVA, Eleonora, PETRI, Alina, STĂNILĂ, Corina, Management cultural în centrele de documentare și informare, Cluj-Napoca 2009. 2. DOBRA, Lavinia, Lectura – prioritate a demersului educativ, Emma books, Sebeș, 2014. 3. BĂDĂU, Georgeta, PANAIT, ANTONINA , Amenajarea și gestionarea unui CDI, Alba Iulia, 2006. 5.GAVRILUȚ,Mihaela ,Inițiere în cercetare documentară.

Activități desfășurate pentru dezvoltarea abilităților socio-emoționale

,,CUBUL EMOȚIILOR”

Competența generală:competențe emoționale Competența specifică:conștientizarea emoțiilor ,exprimarea emoțiilor,etichetarea corectă a emoțiilor; Obiective: - să identifice emoțiile de bucurie,furie,tristețe,teamă; - să exprime corect emoția observată; - să eticheteze corect emoțiile prezentate. Durata:10-15 minute Materiale:,,Cubul emoțiilor”-un cub confecționat din carton,pe fețele cubului se găsesc fețe ale unor copii care simbolizeaza(Bucurie,supărare,furie,mirare,plictiseală,plâns) și se va analiza situația dată. Desfășurarea activității Le prezint copiilor,,CUBUL EMOȚIILOR”,explicându-le că îl vor utiliza într-un joc pentru a înțelege mai bine emoțiilor lor și ale celorlalți .În acest joc,câte un copil va da cu,cubul iar când acesta se oprește la o emoție,va încerca să identifice și să reproducă emoția ,să dea exemple de situații în care s-a simțit în acest fel.Precizez că dacă cubul se oprește tot la aceeași față ,se va arunca din nou ,pentru a putea discuta toate emoțiile.

“ SCHIMBĂ LOCUL ! ” Competență generală: competenţe sociale Competența specifică: iniţierea interacţiunilor cu ceilalţi copii DESFĂŞURAREA JOCULUI: Copiii stau în semicerc pe scăunele. Copilul care nu are scaun merge la un coleg, îi spune numele,dă mâna cu el şi acesta îi cedează locul dacă a ghicit numele. Folosiţi acest gen de activităţi ca modalitate de a face tranziţia de la o activitate la alta! Reamintiţi copiilor să păstreze liniştea pe parcursul acestei activităţi!

...ne jucăm de-a fericirea...

Educația este acțiunea specific umană care își propune formarea și dezvoltarea personalității celor educați ,în vederea atingerii unor finalități bine precizate ,în funcție de cerințele actuale și de perspectivă ale societății.

Cu geniala sa intuiție de moralist ,Sfântul Ioan găsește originea răului de care suferă societatea timpului său in lipsa educației sănătoase a copiilor.(J:P.Migne -Patrologiae cursus complletus). ”Cel mai mare păcat care depășește pe toate celelalte și care duce spre culmea răutății este lipsa de educație a copiilor”. ”Din lipsa de educație a copiilor vin morțile timpurii ,bolile grozave care stăpânesc pe părinți și pe copii,de aici pagubele ,tulburările și miile de rele”. ”Din aceasta pricina copii sunt târâți în fața judecătorilor ,condamnați și decapitați ,iar părinții făcuți de rușine și arătați cu degetul”. ”Pentru aceea toate s-au întors cu susul in jos iar pe cei pe care nu-i educă părinții îi educă legile civile”. ”Un copil fără educație este dușman și vrăjmaș comun tuturor și al Lui Dumnezeu și al naturii și al legilor și al vieții de obște a noastră a tuturor”

Profesorii de religie trebuie să se afle ”printre tineri” nu ”în fa ța lor” sau ”în afara lor”.Ucenicii au

alcătuit un grup care L-au însoțit pe Mântuitorul în activitatea Sa, cooperând la lucrarea de Mântuire a lumii. Profesorul de religie este ucenicul Domnului Iisus Hristos .Opunându-vă orei de religie vă opuneți cooperării cu Dumnezeu.

Pestolazzi a afirmat că ”Iisus Hristos a fondat opera moralită ții pe demnitatea divină și natura omenească din copii”

”Dacă în sufletul încă fraged se întipăresc învățăturile bune ,nimeni nu le va mai putea șterge atunci când se vor face tari ca o întipărire ,precum ceara”

IMPORTANȚA EDUCAȚIEI RELIGIOASE ÎN ȘCOALĂ

Dincolo de porțile școlii

Vine vacanta mare!

În ultimii ani ne confruntăm cu scăderea interesului tinerilor faţă de cultură şi viaţa culturală. Preocuparea noastră este aceea de a revigora interesul elevilor pentru acestea, de a le insufla respectul pentru adevăratele valori. Proiectul îşi propune să stimuleze interesul elevilor pentru muzică, dans, teatru, tot ceea ce înseamnă artă şi cultură. Dorim ca toţi elevii să fie promovaţi în astfel de activităţi care influenţează pozitiv dezvoltarea personalităţii acestora, aimaginii şi a stimei de sine, toate acestea contribuind la stimularea implicării elevilor în activităţi culturale, a interesului şi a curiozităţii elevilor pentru artă şi cultură. OBIECTIVE SPECIFICE: valorificarea talentului prin intermediul spectacolului; dezvoltarea complexă, completă şi armonioasă a personalităţii elevilor prin participarea la

evenimente culturale; realizarea unui climat afectiv pozitiv care să favorizeze comunicarea şi integrarea copiilor în

colectivitate şi viaţa socială; dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi interrelaţionare a elevilor; stimulaea interesului părinţilor prin implicarea directă şi indirectă în astfel de activităţi. elevii clasei pregătitoare B Step by Step, cadrele didactice, părinţii elevilor

Pregătire: 28 mai 2015 – 17 iunie 2015 Desfăşurarea activităţii: 18 iunie 2015 RESURSELE PROIECTULUI: umane: elevi, cadre didactice, părinţi; materiale: planşe cu cifre, planete din carton, diplome, CD, dulciuri; financiare: contribuţii ale părinţilor în realizarea planetelor şi procurarea dulciurilor

BENEFICIARII DIRECŢI: elevii clasei pregătitoare B Step by Step

MIJLOACE DE REALIZARE: conversaţia, exerciţiul, demonstraţia etc.

REZULTATE AŞTEPTATE dezvoltarea comportamentelor sociale la copii; manifestarea spiritului de toleranţă şi cooperare între elevi; implicarea elevilor, cadrelor didactice şi a părinţilor în activităţile organizate; atitudinea pozitivă a copiilor faţă de acţiunile realizate.

ACTIVITĂŢI PROPUSE ŞI REALIZATE: recitare de versuri, intonarea unor cântece; scenete : “ Jocul numerelor”, “Planetele”; împărţirea diplomelor de la concursurile şcolare şi a diplomelor de sfârşit de an;

Şi copiii au idei...

Și la noi în grădiniță a poposit toamna!

Timp de 3 săptămâni la grupa albinuțelor de la GPP Nr. 1 Abrud, am desfășurat proiectul tematic *Toamna, anotimpul bogăției*.

Împreună am învățat despre aspectele caracteristice acestui anotimp, despre fructele și legumele de toamnă, am cântat, am pictat, am modelat, ne-am jucat, am adunat frunze și flori uscate, am confecționat măști și felinare pentru sărbătoarea dovleacului, iar la sfârșitul proiectului am sărbătorit împreună cu muzică, dans și voie bună.

Desfășurând acest proiect, am observat un interes deosebit al preșcolarilor pentru anotimpul de toamnă. Aceștia au fost foarte receptivi la noile informații, au manifestat interes pentru activitățile desfășurate, iar Zâna Toamna i-a răsplătit cu multe din bogățiile cămării ei.

Acestea sunt doar câteva imagini din multele și frumoasele activități dedicate acestui anotimp minunat:

Construim, numărăm, Vânturi, ploaie, nori și ceață Cu castane ne jucăm! Toamna ne-a adus!

Supă de zarzavat!

Sărbătoarea dovleacului

Toamna bună și bogată, încărcată cu de toate: fructe parfumate și legume coapte, în dar le primim, toamnei îi mulțumim!

Zâna toamna

Hărnicuți am fost, noi toți Lucrând foarte bucuroși!

Asta-i toamna cea bogată Și de toate-mbelșugată!

Rolul familiei în grădiniță

Familia , în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale psihologice și sociale și împlinite etapele întregului său ciclu de creștere și dezvoltare fiind astfel primul său intermediar în relațiile cu societatea și, de asemenea, constituie matricea care îi imprimă primele și cele mai importante trăsături caracteriale și morale. Privită ca nucleu social, familia este prima care influențează dezvo ltarea copilului deoarece își pune amprenta pe întreaga sa personalitate iar trăinicia edificiului depinde de calitatea temeliei. În altă ordine de idei, rolul familiei este acela de a pregăti copilul pentru viață oferindu -i cel mai potrivit cadru în care să își formeze principalele deprinderi, pentru transmiterea principalelor cunoștințe asupra realității și pentru formarea primelor principii de viață.

O condiție importantă în derularea eficientă a procesului instructiv - educativ din grădiniță o constituie asigurarea unui raport direct proporțional între factorii implicați în dezvoltarea la această vârstă : familia, grădinița, societatea. Este recunoscut faptul că , în cadrul acestui ,,complex formativ" , rolul preponderent revine grădiniței , in stituție specializată cu cadre anume pentru realizarea obiectivelor educației preșcolare.

Activitatea educatoarei implică un înalt grad de responsabilitate personală si civică , deoarece ,de modalitățile complete de realizare ale educației preșcolare depinde, în mare măsură, întreaga dezvoltare ulterioara a personalității copilului . Pentru reusita actului educațional , munca depusă de cadrele didactice din gradinita trebuie continuată , susținută și întărită de familie. In acest sens educatoarea trebuie sa asigure o permanentă colaborare intre gradiniță si familie .

Initierea părinților în problemele specifice educației si instrucției copiilor se face prin diverse metode și procedee , alese cu mult tact de către educatoare. Astfel, în discuțiile libere cu părinții , prin participarea acestora la unele activități din grădinița realizăm un învățământ modern și în același timp , facem cunoscută activitatea noastră în rândul părinților. Pentu aceasta am ales o activitate desfășurată de grupa ,, ALBINUȚELOR ,, intitulată : ,, COPACUL FAMILIA MEA,,

...copii...cu minte atentă...

....desene pentru fiecare ....

Colectiv de redacție...

Multumim celor care și-au dedicat clipe pentru a ne oferi cuvinte faine de citit...

Niculina Maria Boncea Anca Tomuș Alina Ioana Claudia Mihaela Tomuș Viorela Laura Barbu Delia Elena Balea Loredana Mihaela Rîștei Livia-Valentina Balea Vanesa Aruna Dup Iuliana Georgeta Stan

...și gânduri noi de descotorosit până la următorul număr al revistei...