”Educația pentru toți” sau ”educație pentru fiecare”?

După cum bine știm, din păcate, există mulți copii cu diferite cerințe educaționale speciale care nu se pot integra la fel de bine în învățământul de masă precum o fac copiii care nu au nici un fel de dizabilitate. Indiferent dacă vorbim de un copil cu deficiență de auz, deficiență vizuală, intelectuală sau altele , acesta va necesita întotdeauna un sprijin suplimentar pentru a putea răspunde cerințelor sociale sau pur și simplu pentru a se integra în societatea în care trăiește.

Educaţia integrată reprezintă un proces ce se referă în esenţă la integrarea în structurile învăţământului general a copiilor cu CES (copii cu deficienţe senzoriale, fizice, intelectuale, delimbaj, defavorizaţi socio-economic şi cultural, copii cu tulburări psiho-afective şi comportamentale, copii orfani, copii infectaţi cu virusul HIV etc.) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate acestor categorii de copii. 

Pe de-o altă parte, există și educația incluzivă care a apărut ca răspuns la neajunsurile educaţiei integrate, care nu a reuşit să împiedice marginalizarea copiilor care prezentau diferenţe faţă de “norma” generală a populaţiei şcolare.

Educația incluzivă caută să răspundă nevoilor de învățare ale tuturor copiilor, tinerilor și adulților cu un accent deosebit pe cei vulnerabili din punctul de vedere al marginalizării și excluziunii sociale.1 Incluziunea presupune transformarea școlii pentru a putea răspunde unei diversitățo cât mai mari de copii, mai ales copii marginalizați , defavorizați și/sau excluși de la educație.

Conceptul educaţiei incluzive a copiilor cu cerințe educative speciale este o modalitate de atingere a obiectivelor Educaţie pentru Toţi2 întrucât recunoaşte faptul că toţi copiii pot învăţa şi necesită o modalitate sau alta de susţinere în procesul de învăţare reducând distanţa dintre copilul cu cerinţele educative speciale şi mediul familial.

1 UNESCO, 19942 http://www.unesco.org (en. Education For All or EFA)