Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în ...

Educație și Formare

Educația și îngrijirea Date cheie privind

Raport al Eurydice și al Eurostat

copiilor preșcolari în Europa Ediția 2014

Date cheie privind

Educația și îngrijirea copiilor preșcolari

în Europa

Ediția 2014

Raport al Eurydice și al Eurostat

Educație și Formare

Acest document este publicat de Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA, Analiza politicilor educaționale și de tineret). Vă rugăm să citaţi această publicaţie, astfel: Comisia Europeană/EACEA/Eurydice/Eurostat, 2014. Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în Europa. Ediția 2014. Raport al Eurydice și al Eurostat. Luxemburg: Oficiul pentru publicații al Uniunii Europene.

ISBN 978-92-9201-590-9 doi:10.2797/87879 Acest document este disponibil și pe Internet (http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice). Text finalizat în luna iunie 2014. © Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură, 2014. Reproducerea este autorizată cu condiția menționării sursei. Traducerea a fost realizată de Augustin MIHALACHE. Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură Analiza politicilor educaționale și de tineret Avenue du Bourget 1 (BOU2 – Unitatea A7) B-1049 Bruxelles Tel. +32 2 299 50 58 Fax +32 2 292 19 71 E-mail: [email protected] Website: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/

3

C U V Â N T Î N A I N T E

Într-o perioadă marcată de provocări fără precedent, importanța faptului de a oferi copiilor noștri un

început solid, prin asigurarea unui învățământ preșcolar de calitate, reprezintă un element central al

strategiei europene pentru o creștere inteligentă și durabilă, Strategia UE 2020.

Pe parcursul ultimilor ani, importanța educației și îngrijirii de înaltă calitate a copiilor preșcolari se

reflectă în volumul mare de activități care vizează analiza politicilor și programelor, derulate în comun

de Comisia Europeană și de statele membre. Începând cu anul 2011 când au fost adoptate

Concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP – aşa cum veţi întâlni

prescurtat, pe parcursul textului) (1),un accent tot mai mare este pus pe importanța educației și îngrijirii

timpurii nu doar pentru participarea părinților pe piața muncii, dar și pentru reducerea inegalităților

socio-economice și, cel mai important, pentru dezvoltarea personală a copiilor.

Raportul Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în Europa publicat de Eurydice, în

colaborare cu Eurostat, contribuie la fundamentarea eforturilor realizate prin intermediul politicilor în

domeniul educației și îngrijirii copiilor preșcolari, prin combinarea datelor statistice și a informațiilor

calitative, pentru a descrie structura, organizarea și finanțarea sistemelor de educație și îngrijire a

copiilor preșcolari. Acesta analizează aspectele care sunt importante pentru dezvoltarea unor servicii

de calitate, identificate prin intermediul cooperării europene, precum accesul, gestionarea, asigurarea

calității, accesibilitatea, profesionalizarea personalului, conducerea, implicarea părinților și măsurile de

asistență pentru copiii dezavantajați. Raportul urmărește să ofere o perspectivă asupra a ceea ce

reprezintă educația și îngrijirea de înaltă calitate a copiilor preșcolari, prin intermediul unor indicatori

comparabili la nivel internațional. Este cel de-al doilea raport pe această temă, după raportul din anul

2009, care s-a concentrat pe combaterea inegalităților sociale și culturale prin intermediul EICP. Sunt

vizate 32 de țări și 37 de sisteme educaționale.

(1) Concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună

pregătire pentru lumea de mâine. 2011/C 175/03.

Date cheie pr i v ind educaț ia ș i îngr i j i rea copi i lor preșcolar i în Europa 2014

4

Avem convingerea că, pe măsură ce studiem și reflectăm mai mult asupra practicilor dezvoltate în

Europa, învățăm tot mai mult unii de la alții și realizăm mai multe progrese pentru asigurarea unui

învățământ preșcolar de calitate, în beneficiul copiilor noștri, al familiilor lor și al societăților noastre.

Sperăm că acest Raport ne va ajuta pe mulți dintre noi – factori de decizie, profesori și personal

didactic, părinți și public larg – să înțelegem mai bine diferitele politici și acțiuni care sunt

implementate în Europa, și, ca urmare, să facem alegerile corecte pentru a construi un viitor mai bun

pentru copiii noștri. Aceasta reprezintă o contribuție semnificativă pentru sprijinirea evoluțiilor

ulterioare în domeniul educației și îngrijirii copiilor preșcolari, precum și pentru a asigura elaborarea de

politici bazate pe date concrete.

Prin urmare, ne exprimăm încrederea că această publicație va fi de un real folos celor responsabili cu

elaborarea și implementarea programelor de educație și îngrijire a copiilor preșcolari în întreaga

Europă.

Walter Radermacher

Director General

DG Educație și Cultură

Director General

Eurostat

5

C U P R I N S

Cuvânt înainte 3 Lista figurilor 6 Coduri, Abrevieri și Acronime 9 Principalele constatări 11 Introducere 19

Capitolul A – CONTEXT 23

Capitolul B – ORGANIZARE 33

Secțiunea I – Structuri și acces 33 Secțiunea II – Standarde și asigurarea calității 43 Secțiunea III – Capacitatea de monitorizare și dezvoltare 55

Capitolul C – PARTICIPARE 61

Secțiunea I – Statistici: Ratele de participare 61 Secțiunea II – Legătura cu rezultatele și mediul de proveniență 69

Capitolul D – FINANȚARE 75

Capitolul E – PERSONAL 95

Capitolul F – PROCESELE DE PREDARE 117

Secțiunea I – Conținut educațional, abordări și evaluare 117 Secțiunea II – Tranziții 127 Secțiunea III – Parteneriate și asistență pentru părinți 133

Capitolul G – MĂSURI DE ASISTENȚĂ PENTRU COPIII DEZAVANTAJAȚI 141

Referințe 149 Glosar 153 Fișe de informații asupra sistemelor naționale 159 Mulțumiri 199

6

L I S TA F I G U R I L O R

Capitolul A – Context

Figura A1: Ponderea populației din grupa de vârstă 0-5 ani, 2013 24 Figura A2: Rata totală a fertilității, 2000, 2005, 2012 25 Figura A3: Prognoza schimbărilor care vor avea loc în grupa de vârstă 0-5 ani, 2013-2020 și 2013-2030 26 Figura A4: Procentul copiilor din grupa de vârsta 0-5 ani expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială,

2012 27 Figura A5: Procentul gospodăriilor în care nu lucrează niciun adult din totalul gospodăriilor în care trăiesc copii cu

vârste cuprinse între 0 și 5 ani, 2012 28 Figura A6: Procentul copiilor din grupa de vârsta 0-5 ani cu cetățenie străină și născuți în străinătate, 1 ianuarie

2013 29 Figura A7: Procentul gospodăriilor cu doi părinți, monoparentale sau de alte tipuri, în care trăiesc copii cu vârsta

cuprinsă între 0-5 ani, 2012 31

Capitolul B – Organizare

Figura B1: Organizarea structurilor instituționale EICP, 2012/13 34 Figura B2: Existența serviciilor EICP reglementate, furnizate la domiciliu, 2012/13 35 Figura B3: Durata concediului de maternitate post-natal, paternal și pentru creșterea copilului compensat în mod

adecvat (în săptămâni), 2013 37 Figura B4: Dreptul legal servicii de EICP și/sau obligativitatea participării la sistemul de EICP,

inclusiv vârsta de începere și numărul săptămânal de ore, 2012/13 40 Figura B5: Criterii pentru alocarea locurilor în structurile instituționale

atunci cînd cererea este mai mare decât oferta, 2012/13 42 Figura B6: Numărul maxim de copii per membru al personalului și/sau într-o grupă

în structurile instituționale destinate EICP, 2012/13, 2012/13 44 Figura B7: Numărul maxim de copii per îngrijitor în structurile reglementate, organizate la domiciliu, 2012/13 47 Figura B8: Aspecte vizate de reglementările privind sănătatea și siguranța, 2012/13 49 Figura B9: Organismele responsabile pentru acreditarea și evaluarea

structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 51 Figura B10: Aspecte vizate de evaluarea externă a structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 53 Figura B11: Organisme responsabile cu monitorizarea capacității și

planificarea pentru structurile instituționale destinate EICP, 2012/13 56 Figura B12: Cererea și oferta de locuri în structurile instituționale destinate EICP subvenționate de la buget,

2012/13 59

Capitolul C – Participare

Figura C1: Ratele de participare la sistemul de EICP (copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de școlarizare obligatorie) ca procent din grupa de vârstă corespunzătoare, 2001, 2011 62

Figura C2: Ratele de participare la învățământul preșcolar și primar (ISCED 0 și 1), pe grupe de vârstă, 2011 64 Figura C3: Ratele de participare la sistemul de EICP a copiilor cu vârsta sub 3 ani, în funcție de numărul de ore pe

săptămână, 2011 65 Figura C4: Numărul mediu de ore petrecute săptămânal în structurile instituționale destinate EICP, pe grupe de

vârstă, 2011 67 Figura C5: Copii îngrijiți doar de către părinții lor, pe grupe de vârstă, 2011 68 Figura C6: Diferențele rezultatelor înregistrate la matematică de către elevii cu vârsta de 15 ani, asociate cu

participarea la sistemul de EICP pentru o perioadă mai mare de un an, 2012 70

Lis ta f igur i lor

7

Figura C7: Rezultatele medii la citire ale elevilor de clasa a patra, în funcție de participarea la sistemul de EICP, 2011 71

Figura C8: Diferența între rezultatele la citire ale elevilor de clasa a patra care provin din familii cu niveluri scăzute de educație, asociate cu participarea la sistemul de EICP pentru o perioadă mai mare de un an, 2011 72

Figura C9: Diferența între ratele de participare la sistemul de EICP a elevilor cu vârsta de 15 ani, care provin din medii dezavantajate, 2012 74

Capitolul D – Finanțare

Figura D1: Existența structurilor instituționale publice și private destinate EICP, 2012/13 76 Figura D2: Autoritățile responsabile pentru finanțarea structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 78 Figura D3: Tendințele cheltuielilor publice totale pentru învățământul preșcolar (ISCED 0)

ca procent din PIB, 2006, 2008, 2010 80 Figura D4: Cheltuielile publice directe per copil/elev /student și nivelul de învățământ (ISCED 0, ISCED 1,

ISCED 2-4, ISCED 5-6) în instituțiile publice de învățământ, exprimate în SPC (mii), 2010 82 Figura D5: Furnizarea EICP în mod gratuit, în funcție de vârstă și de numărul de ore pe săptămână, 2012/13 84 Figura D6: Taxele lunare pentru copiii mai mici în cel mai în mare sector al EICP, exprimate în SPC, 2012/13 86 Figura D7: Factorii luați în calcul atunci când sunt oferite reduceri sau scutiri de taxe în sistemul de EICP, 2012/13 88 Figura D8: Tipuri de sprijin financiar disponibile pentru părinții cu copii înmatriculați în sistemul de EICP, 2012/13 90 Figura D9: Ponderea cheltuielilor din surse private în totalul cheltuielilor educaționale (la nivelul ISCED 0), 2010 91 Figura D10: Sisteme de compensare pentru părinții care nu își înscriu copiii în sistemul de EICP, 2012/13 93

Capitolul E – Personal

Figura E1: Principalele categorii de personal din structurile instituționale destinate EICP, 2012/13 97 Figura E2a: Nivelul minim solicitat și durata minimă a educației inițiale pentru personalul care lucrează cu copiii mai

mici în structurile instituționale destinate EICP, pe categorii de personal, 2012/13 100 Figura E2b: Nivelul minim solicitat și durata minimă a educației inițiale pentru personalul care lucrează cu copiii mai

mari în structurile instituționale destinate EICP, pe categorii de personal, 2012/13 101 Figura E3: Calificările necesare pentru îngrijitorii din cadrul structurilor reglementate organizate la domiciliu,

2012/13 103 Figura E4: Statutul dezvoltării profesionale continue a personalului didactic și de îngrijire din cadrul structurilor

instituționale destinate EICP, 2012/13 105 Figura E5: Parcursuri alternative de acces către carierele în domeniul EICP, în structurile instituționale destinate

EICP, 2012/13 107 Figura E6: Specialiști care furnizează servicii de asistență pentru personalul din structurile instituționale destinate

EICP conform prevederilor stipulate în reglementările/recomandările centrale, 2012/13 109 Figura E7: Nivelul minim de calificare necesar pentru ocuparea postului de director

al structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 111 Figura E8: Condiții suplimentare pentru ocuparea postului de director al structurilor instituționale destinate EICP,

conform prevederilor stipulate în recomandările centrale, 2012/13 113 Figura E9: Implicarea directorilor structurilor instituționale destinate EICP în activități pedagogice/didactice,

2012/13 115

Da te ch e ie p r i v i nd e du ca ț i a ș i î n g r i j i r ea c op i i l o r p reșco l a r i î n Eu ro p a 2 0 14

8

Capitolul F – Procesele de predare

Figura F1: Liniile directoare educaționale din cadrul documentelor de coordonare emise la nivel central pentru structurile instituționale destinate EICP și pentru cele organizate la domiciliu, 2012/13 119

Figura F2: Obiectivele învățării, rezultatele și/sau activitățile prevăzute în cadrul structurilor instituționale destinate EICP, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13 121

Figura F3: Principalele abordări educaționale recomandate pentru structurile instituționale destinate EICP, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13 122

Figura F4: Evaluarea progresului copiilor, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13 125

Figura F5: Măsuri pentru facilitarea tranziției copiilor între diferitele tipuri de structuri de EICP și/sau învățământ primar, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13 127

Figura F6: Criteriile și prevederi referitoare la înscrierea în primul an de învățământ primar, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare (ISCED 1), 2012/13 129

Figura F7: Părțile implicate în luarea deciziililor referitoare la amânarea înscrierii în învățământul primar (ISCED 1), 2012/13 131

Figura F8: Acordarea de asistență pentru părinți în structurile instituționale destinate EICP, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13 134

Figura F9: Implicarea părinților și a comunității în gestionarea structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 137

Figura F10: Competențele exercitate de reprezentanții părinților și ai comunității în consiliile structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 140

Capitolul G – Măsuri de asistență pentru copiii dezavantajați

Figura G1: Măsuri centrale care vizează copiii cu nevoi suplimentare, 2012/13 143 Figura G2: Recomandări centrale cu privire la măsuri specifice pentru asistența copiilor cu nevoi suplimentare din

cadrul structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 145 Figura G3: Formare specifică pentru lucrul cu copiii care au nevoi suplimentare: gradul de includere a acesteia în

formarea inițială a personalului din domeniul EICP, 2012/13 148

9

C O D U R I , A B R E V I E R I Ș I A C R O N I M E

Codurile țărilor

EU/EU-28 Uniunea Europeană NL Olanda

BE Belgia AT Austria

BE fr Belgia – Comunitatea franceză PL Polonia

BE de Belgia – Comunitatea germană PT Portugalia

BE nl Belgia – Comunitatea flamandă RO România

BG Bulgaria SI Slovenia

CZ Republica Cehă SK Slovacia

DK Danemarca FI Finlanda

DE Germania SE Suedia

EE Estonia UK Regatul Unit

IE Irlanda UK-ENG Anglia

EL Grecia UK-WLS Țara Galilor

ES Spania UK-NIR Irlanda de Nord

FR Franța UK-SCT Scoția

HR Croația Țări candidate

IT Italia IS Islanda

CY Cipru TR Turcia

LV Letonia Țările Asociația Europeană a

LT Lituania EFTA Liberului Schimb

LU Luxemburg LI Liechtenstein

HU Ungaria NO Norvegia

MT Malta CH Elveția

Coduri statistice

: Datele nu sunt disponibile (–) Nu se aplică


10

Abrevieri și acronime

CES Cerințe Educaționale Speciale

DPC Dezvoltare profesională continuă

EU-28 Media UE-28 include numai datele pentru cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Eurostat Biroul de statistică al Uniunii Europene

IEA Asociația Internațională pentru Evaluarea Performanțelor Școlare

ISCED Clasificarea Internațională Standard a Educației

ITE Formarea inițială a cadrelor didactice

LLP Programul de învățare pe tot parcursul vieții

OECD Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

PIB Produsul Intern Brut

PIRLS Studiul privind evoluția competențelor de citire (IEA)

PISA Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor (OECD)

PPC Paritatea Puterii de Cumpărare

SPC Standardul Puterii de Cumpărare

11

P R I N C I PA L E L E C O N S TAT Ă R I

Vârsta preșcolară reprezintă etapa în care educația poate influența cel mai eficient dezvoltarea copiilor. De aceea, Uniunea Europeană dorește ca toți copiii de vârstă mică să poată avea acces și să beneficieze de educație și îngrijire de înaltă calitate. Informațiile fiabile referitoare la sistemele de EICP din Europa sunt esențiale pentru a înțelege provocările cu care se confruntă țările europene, ce anume putem învăța unii de la alții și ce noi soluții ar putea fi dezvoltate pentru a răspunde nevoilor celor mai tineri membri ai societății.

Raportul Eurydice Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari are ca scop să ofere o perspectivă asupra a ceea ce reprezintă o educație și o îngrijire de calitate a copiilor preșcolari, prin intermediul unor indicatori de politici, comparabili la nivel internațional. Acesta este publicat în comun cu Eurostat și combină datele statistice și informațiile la nivel de sistem pentru a descrie structura, organizarea și finanțarea educației și îngrijirii copiilor preșcolari în Europa. Este cel de-al doilea raport cu privire la acest subiect, după raportul din anul 2009, care s-a axat pe combaterea inegalităților sociale și culturale prin EICP.

Informațiile au fost colectate din trei surse diferite: sursa primară este reprezentată de către Unitățile Naționale Eurydice, care au furnizat informații cu privire la politicile și practicile din domeniul EICP. Eurostat a asumat elaborarea și producerea indicatorilor statistici. Studiile internaționale referitoare la performanțele elevilor (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor (PISA) și Studiul privind evoluția competențelor de citire (PIRLS) sunt folosite pentru a analiza legăturile dintre participarea la sistemul de EICP, rezultatele elevilor și mediul de proveniență a acestora. Anul de referință pentru toate informațiile referitoare la politici este 2012/13.

Principalele constatări ale raportului evidențiază o serie de aspecte de interes în special pentru factorii de decizie și îndrumă cititorii către indicatorii specifici unde pot fi găsite informații detaliate. Aceste aspecte includ accesul la sistemul de EICP; participarea; gestionarea; finanțarea și accesibilitatea; profesionalizarea personalului; conducerea; implicarea părinților; și, în încheiere, furnizarea de asistență specifică pentru copiii dezavantajați.

În Europa, 32 de milioane de copii se încadrează în intervalul de vârstă pentru utilizarea serviciilor de EICP

• Proiecțiile demografice sugerează faptul că până în anul 2030 numărul de copii cu vârsta sub 6 ani va scădea cu 7,6%. În termeni absoluți, această cifră reprezintă cu 2,5 milioane mai puțini copii în Uniunea Europeană în anul 2030 decât în 2012. Scăderea cea mai drastică a numărului de copii este așteptată în unele țări din Europa de Est și în Spania (a se vedea Figura A3).

• Aceste proiecții demografice sugerează că, în viitor, cererea pentru serviciile de EICP va scădea. Totuși, această tendință în sine nu este suficientă pentru a compensa actuala lipsă de locuri din sistemul de EICP, care se manifestă în aproape toate țările europene, în special în ceea ce privește grupa de vârstă mai mică (a se vedea Figura B12).

Doar opt țări europene garantează fiecărui copil un loc în sistemul de EICP – adeseori, imediat după concediul de creștere a copilului

• Majoritatea țărilor europene s-au angajat să ofere tuturor copiilor un loc în sistemul de EICP, fie prin stabilirea unui drept legal de a beneficia de servicii de EICP sau prin declararea obligativității de participare, cel puțin la ultimul an preșcolar. Șapte țări, și anume Croația (până în septembrie 2014), Italia, Lituania, România (până în septembrie 2014), Slovacia, Islanda și Turcia nu au introdus încă niciuna dintre aceste măsuri.

• Opt țări europene, și anume Danemarca, Germania (din august 2013), Estonia, Malta (din aprilie 2014), Slovenia, Finlanda, Suedia și Norvegia, garantează fiecărui copil, imediat după naștere,


12

un drept legal de a beneficia de serrvicii de EICP, adeseori imediat după sfârșitul concediului de creștere a copilului (a se vedea Figura B3). În majoritatea acestor țări, dreptul nu este cuantificat într-un anumit număr de ore, ci implică, de obicei, un loc cu program integral. De obicei, părinții trebuie să contribuie la costurile pentru serviciile respective până la începutul învățământului obligatoriu. Cu toate acestea, taxele sunt relativ scăzute (a se vedea Figura D6), fiind oferite reduceri pentru cei cu mijloace reduse (a se vedea Figura D7).

• În toate celelalte țări, diferența între sfârșitul concediului pentru creșterea copilului care este compensat în mod adecvat (65% din câștigurile anterioare) și dreptul legal de a beneficia de servicii de EICP este mai mare de doi ani. În aproximativ o treime dintre sistemele educaționale europene (cele trei Comunități din Belgia, Irlanda, Spania, Franța, Luxemburg, Ungaria, Portugalia și întregul Regat Unit), dreptul legal de a beneficia de servicii de EICP subvenționate de la buget începe atunci când copiii împlinesc vârsta de 3 ani sau cu câteva luni mai devreme. În mod normal, copii au dreptul de a beneficia în mod gratuit de serviciile de EICP. De obicei, durata EICP oferită în mod gratuit corespunde unei zile de școală normală, cu excepția Irlandei și a întregului Regat Unit, unde gratuitatea acoperă numai 10-15 de ore pe săptămână (a se vedea Figura D7).

• În nouă țări, ultimul an sau ultimii doi ani de învățământ preșcolar sunt obligatorii (Bulgaria, Grecia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Austria, Polonia și Elveția). În mod similar, în Republica Cehă și ]n Liechtenstein, copiii au dreptul legal de a beneficia de ultimul an sau de ultimii doi ani de EICP. Durata săptămânală minimă a învățământului preșcolar obligatoriu variază între 16 ore pe săptămână, în unele landuri din Austria și 27.5 oră pe săptămână în Cipru.

În majoritatea țărilor europene, EICP este împărțită în două faze distincte, în funcție de vârstă

• Cea mai frecventă formă a structurii EICP – sistemul divizat – împarte serviciile EICP în funcție de vârsta copiilor (a se vedea Figura B1). EICP este furnizată în instituții separate pentru copiii mai mici și mai mari – de obicei, vârstă de separare fiind de aproximativ 3 ani. Responsabilitatea pentru gestionarea, reglementarea și finanțarea EICP, este împărțită între diferite autorități. În mod normal, ghidurile educaționale se aplică numai în cazul copiilor mai mari (a se vedea Figura F1). De asemenea, în mod normal, condițiile de calificare a personalului, diferă în funcție de tipul serviciilor oferite (a se vedea Figura E2). Mai mult decât atât, condițiile de acces pot varia foarte mult, dreptul legal aplicându-se, de obicei, copiilor mai mari și nu copiilor mai mici (a se vedea Figura B4). Sisteme divizate, care cuprind toate atributele menționate mai sus, sunt în vigoare în Belgia (comunitățile germană și flamandă), Republica Cehă, Italia, Cipru, Luxemburg, Polonia și Slovacia.

• Doar cinci țări cu un sistem divizat de EICP au implementat măsuri pentru a facilita tranziția între instituțiile destinate copiilor mai mici și cele pentru copiii mai mari. Acesta este cazul Belgiei (Comunitatea flamandă), Franței, Ungariei, României și Regatului Unit (Scoția) (a se vedea Figura F5).

• În mod diferit, în sistemele unitare, asigurarea EICP pentru toți copiii de vârstă preșcolară este organizată într-o singură etapă și furnizată în instituțiile responsabile pentru întregul interval de vârstă. Nu există întreruperi sau transferuri între instituții, până la momentul în care copiii încep școala primară. Ministerul educației este responsabil cu gestionarea, reglementarea și finanțarea EICP. Întregul proces de îngrijire și educație a copiilor mici este considerat ca parte a serviciilor de "educație timpurie", iar ghidurile educaționale acoperă întregul ciclu de EICP (a se vedea Figura F1). Structurile unitare au o echipă unică de management care furnizează servicii pentru copiii de toate vârstele, fiind necesar același nivel de calificare a personalului (în mod normal, învățământ superior – a se vedea Figura E2) pentru a lucra cu întregul interval de vârstă. În plus, în sistemele unitare dreptul legal de a beneficia de EICP sau de servicii de EICP furnizate în mod gratuit este adeseori acordat de la o vârstă foarte timpurie. Acest tip de sistem predomină în majoritatea țărilor nordice, țările baltice, Croația și Slovenia (a se vedea Figura B1).

Princ ipa le le constatăr i

13

• În cazul în care există reglementări, numărul maxim admis de copii aflați în îngrijirea unui membru al personalului se dublează adeseori, atunci când copiii împlinesc vârsta de 3 ani (a se vedea Figura B6). De obicei, diferența este mai mare în țările cu un sistem divizat, iar schimbarea numărului maxim are loc, de cele mai multe ori, atunci când copiii trec de la o instituție la alta. Numărul de copii alocat fiecărui membru al personalului crește de la patru la șapte în Finlanda și de la trei/patru la opt în Irlanda și în Regatul Unit (Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția). La cealaltă extremă, se trece de la 6/7 la 20, în Belgia și de la 6 la 25, în Cipru.

Participarea la EICP este scăzută în rândul copii cu vârsta sub trei ani, dar crescută cu un an sau doi înainte de începerea învățământului primar

• În aproape toate țările, cererea de locuri în sistemul de EICP este mai mare decât oferta, în special pentru copiii mai mici (a se vedea Figura B12). Cu toate acestea, câteva țări nu monitorizează la nivel central cererea și oferta (a se vedea Figura B11).

• Participarea la sistemul de EICP a copiilor cu vârsta sub trei ani este foarte scăzută. În anul 2002, a fost adoptat ‘obiectivul de la Barcelona pentru dezvoltarea de infrastructuri pentru îngrijirea copiilor‘, cu scopul ca, până în anul 2010, să fie furnizate servicii de îngrijire pentru 33% dintre copiii cu vârsta sub 3 ani. Cu toate acestea, până în anul 2011, doar zece țări din Uniunea Europeană au atins obiectivul de la Barcelona. Danemarca se remarcă printr-un procent de 74% al copiilor cu vârsta sub trei ani aflați in sistemul de EICP. În schimb, participarea la sistemul de EICP în rândul copiilor cu vârsta sub trei ani a fost deosebit de scăzută (aproximativ 10% sau mai puțin) în Bulgaria, Republica Cehă, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România și Slovacia. Unele dintre aceste țări oferă perioade lungi de concedii pentru îngrijirea copiilor (a se vedea Figura B3).

• În schimb, 93% dintre copii participă la sistemul de EICP înainte de a începe învățământul primar (a se vedea Figura C1). Cu toate acestea, o serie de țări au încă un drum lung de parcurs pentru a atinge obiectivul european care prevede ca, până în anul 2020, cel puțin 95% din copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de începere a învățământului primar obligatoriu să participe la sistemul de EICP. În anul 2011, participarea copiilor din grupa de vârstă menționată la programe de nivel ISCED 0 se situa între 70 și 79% în Grecia, Croația, Polonia, Slovacia, Finlanda și Elveția. Cea mai scăzută rată de participare a fost în Turcia (43%).

Testele internaționale cu privire la performanțele elevilor (PISA și PIRLS) demonstrează în mod clar beneficiile participării la sistemul de EICP

• În medie, în țările participante din UE-28, elevii care au participat la sistemul de EICP au avut performanțe mai bune cu 35 de puncte decât ale celor care nu participat la sistemul de EICP – echivalând cu aproape un an de școlarizare în mediul formal (a se vedea Figura C6).

• Rezultatele înregistrate în cadrul PIRLS 2011 indică faptul că acei copii care au petrecut perioade mai lungi în sistemul de EICP sunt mai bine pregătiți pentru a accede și a reuși în învățământul primar. Pentru cele mai multe dintre țările europene participante la PIRLS 2011, datele demonstrează că pe măsură ce timpul petrecut de copii în cadrul sistemului de EICP este mai îndelungat, cu atât sunt mai bune rezultatele la citire ale acestora (a se vedea Figura C7).

Taxele pentru EICP variază considerabil între țările europene, dar aproximativ jumătate oferă educație în mod gratuit, de la vârsta de 3 ani

• Accesibilitatea reprezintă un factor foarte important în asigurarea faptului că toți copiii au acces la sistemul de EICP, în special cei care au cea mai mare nevoie, de exemplu, copiii care provin din familiile cu venituri mici. Cu toate acestea, părinții trebuie să plătească pentru EICP, în cazul copiilor mai mici, în toate țările europene, cu excepția Letoniei, Lituaniei și România (a se vedea Figura D5).


14

Taxele lunare medii pentru participarea la sistemul de EICP a copiilor mai mici sunt cele mai ridicate în Irlanda, Luxemburg, Regatul Unit și Elveția (a se vedea Figura D6). În majoritatea țărilor menționate anterior, pentru acest grup de vârstă predomină sectorul privat (care se auto-finanțează) (Figura D1). Întreaga perioadă de EICP necesită contribuții parentale în Danemarca, în cele mai multe landuri din Germania, în Estonia, Croația, Slovenia, Islanda, Turcia și Norvegia (a se vedea Figura D5). Cu toate acestea, respectivele țări oferă de obicei reduceri sau scutiri de taxe (a se vedea Figura D7), sau un sprijin specific pentru familii (prin facilități fiscale, alocații sau tichete – a se vedea Figura D8) pentru a reduce sau a compensa costurile EICP.

• Cele mai scăzute taxe pentru EICP, în cazul copiilor mai mici, sunt în țările din Europa de Est și în cele nordice (a se vedea Figura D6). Întrucât cele mai multe țări din Europa de Est nu oferă celor mai mici dintre copii un drept legal (a se vedea Figura B4), cererea de locuri pentru EICP depășește de cele mai multe ori oferta (a se vedea Figura B12). În schimb, în țările nordice EICP este accesibilă, atât din punct de vedere financiar, cât și al numărului de locuri.

• În cele mai multe țări europene, nu se plătesc taxe în cazul copiilor mai mari pentru ultimii doi ani sau ultimul an de învățământ preșcolar. Cu toate acestea, în aproximativ jumătate din sistemele de educație europene, întreaga etapă a ISCED 0 este furnizată în mod gratuit (a se vedea Figura D5). De obicei, în țările în care EICP este oferită în mod gratuit, există, de asemenea, dreptul legal de a beneficia de un loc sau obligația furnizorilor de EICP de a asigura servicii de EICP, subvenționate de la buget, pentru toți copiii care locuiesc în respectivul bazin demografic (a se vedea Figura B4). În cazul în care nu este prevăzut un drept legal sau participarea nu este obligatorie, există adeseori o lipsă de locuri fără taxă în cadrul sistemului de EICP (a se vedea Figura B12).

• În medie, datele Eurostat arată că gospodăriile contribuie cu un procent de 14,4% la cheltuielile pentru educație, la nivelul ISCED 0 (a se vedea Figura D9). Acest procent cuprinde în mare parte cheltuielile respectivei gospodării cu taxele de școlarizare și toate celelalte plăți efectuate către instituțiile de învățământ pentru servicii auxiliare, precum mese, servicii de sănătate oferite în școală și transportul la și de la școală. De asemenea, această cifră ia în calcul reducerile de taxe, scutirile (a se vedea Figura D7) și sprijinul indirect oferit familiei (prin scutiri de taxe, certificate sau tichete – a se vedea Figura D8).

Autoritățile locale finanțează adeseori EICP pentru copiii mai mici, în timp ce costurile pentru copiii mai mari sunt împărțite cu autoritățile centrale

• Sectorul privat joacă adeseori un rol mai important în domeniul EICP pentru copiii mai mici, în timp ce mai multe fonduri publice sunt de obicei furnizate în vederea sprijinirii EICP pentru copiii mai mari. Structurile instituționale destinate EICP sunt în întregime publice sau finanțate de la buget în Belgia (Comunitatea germană), Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Austria, Slovenia, Finlanda, Suedia, Islanda și Norvegia (a se vedea Figura D1).

• Cel mai întâlnit model de finanțare a EICP reprezintă o combinație între finanțarea centrală și cea locală (a se vedea Figura D2). Se realizează adeseori o împărțire a costurilor pentru infrastructură și a celor operaționale, deși responsabilitatea respectivelor niveluri pentru fiecare dintre elemente diferă de la țară la țară. Autoritățile locale finanțează sistemul de EICP pentru copiii mai mici într-o treime dintre sistemele educaționale europene. În multe țări, finanțarea suplimentară pentru copiii cu cerințe educaționale speciale provine de la autoritățile centrale.

În mod obișnuit, personalul didactic care lucrează cu copiii mai mari trebuie să aibă o calificare minimă la nivel de licență

• În majoritatea țărilor, trei tipuri diferite de personal (a se vedea Figura E1) lucrează în echipă în cadrul structurilor instituționale destinate EICP: personalului didactic, care are de obicei o calificare de nivel terțiar (nivel licență); personalul de îngrijire cu o calificare minimă de nivel secundar


15

superior sau post-secundar non-terțiar și membrii personalului auxiliar/asistenți care, de obicei, fie nu sunt calificați sau au o calificare minimă de nivel secundar superior (a se vedea Figura E2).

• Personalul didactic este angajat în toate structurile instituționale pentru copiii mai mari și în două treimi dintre structurile destinate EICP pentru copiii mai mici. În Franța, Italia, Portugalia și Islanda, calificarea minimă pentru a lucra cu copiii mai mari în sistemul de EICP este la nivel de master (a se vedea Figura E2).

• În zece țări, personalului care lucrează cu copiii mai mici îi este suficientă o diplomă de învățământ secundar superior (Belgia, Republica Cehă, Italia, Cipru, Luxemburg, Polonia, România, Regatul Unit, Liechtenstein și Elveția). În două țări (Irlanda și Slovacia) nu există un nivel minim de calificare formală pentru a lucra cu copiii mai mici (a se vedea Figura E2).

• În doar jumătate dintre țările europene, dezvoltarea profesională continuă este obligatorie pentru personalul didactic și de îngrijire din structurile instituționale destinate copiilor mai mici. În cele mai multe țări însă aceasta reprezintă o obligație pentru a putea lucra cu copiii mai mari. Dezvoltarea profesională continuă opțională numai în Danemarca, Irlanda, Cipru, Suedia și Norvegia (a se vedea Figura E4).

În majoritatea țărilor, directorii structurilor instituționale destinate EICP trebuie să aibă experiență relevantă, dar în puține țări beneficiază de formare managerială specifică

• O bună conducere a structurilor instituționale este importantă pentru ca EICP să fie de înaltă calitate. Directorii structurilor instituționale destinate EICP se confruntă cu o gamă largă de activități. Aceștia trebuie nu numai să organizeze oferta educațională, dar trebuie să gestioneze și resursele financiare și umane. De obicei, calificarea minimă a directorilor din structurile instituționale de EICP este la nivel de licență. Cu toate acestea, calificarea minimă necesară este inferioară nivelului terțiar pentru întreaga etapă a EICP în Republica Cehă, Germania și Austria. În Slovacia, acesta este cazul doar pentru instituțiile destinate copiilor mai mari, în timp ce în Luxemburg, Ungaria, Malta, Polonia, Liechtenstein și Elveția, pentru instituțiile destinate copiilor mai mici. Mai mult decât atât, în Danemarca, Irlanda, Suedia și Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord) nu este solicitată o calificare minimă pentru directori (a se vedea Figura E7).

• În majoritatea țărilor, experiența profesională în domeniul EICP reprezintă condiția de bază pentru a deveni director al structurilor instituționale destinate EICP (a se vedea Figura E8). Perioada minimă necesară este de obicei cuprinsă între doi și cinci ani, dar poate fi de până la zece ani, de exemplu, în Cipru și Malta (în structurile instituționale destinate copiilor cu vârsta de peste 3 ani).

• În câteva țări, potențialii directori trebuie să aibă o atât experiență profesională cât și administrativă și să se califice în cadrul unui program special de formare pentru directori. Aceasta este situația în Estonia și în Regatul Unit (Scoția), pentru toate structurile instituționale de EICP și numai pentru directorii structurilor instituționale de EICP destinate copiilor mai mari, în Bulgaria, Republica Cehă (instituții publice), Malta, Polonia și România (a se vedea Figura E8).

Toate țările au stabilit obiective de învățare legate de progresul și dezvoltarea copiilor

• Eficiența procesului de predare și învățare determină în mare măsură calitatea EICP. Prin urmare, toate țările europene emit linii directoare educaționale oficiale pentru a ajuta structurile instituționale să îmbunătățească serviciile oferite. Cu toate acestea, în aproximativ jumătate dintre țări, aceste linii directoare sunt limitate la structurile instituționale destinate copiilor cu vârsta de peste 3 ani. Pentru copiii mai mici, accentul tinde să fie pus pe elementul de îngrijire al serviciilor oferite (a se vedea Figura F1).


16

• Toate țările europene, menționează pentru copiii mai mari obiective de învățare referitoare la dezvoltarea personală, emoțională și socială, precum și la abilitățile de comunicare și învățarea limbilor străine. De asemenea, unele țări aplică aceste din urmă obiective și pentru copii mai mici. Dezvoltarea fizică și educația pentru sănătate sunt, de asemenea, acoperite aproape în toate țările, pentru ambele grupuri. În plus, cele mai multe țări pun accentul pe dezvoltarea abilităților artistice și de înțelegere a lumii în care trăim, atât pentru copiii mai mici, cât și pentru cei mai mari. Alfabetizarea și raționamentul numeric și logic, precum și adaptarea la viața școlară sunt mai des orientate către copiii mai mari (a se vedea Figura F2).

• Majoritatea țărilor recomandă tipul de abordări educaționale pe care instituțiile ar trebui să le adopte. De obicei, aceste abordări se referă la găsirea unui echilibru între activitățile conduse de adulți și cele inițiate de către copii, precum și între activitățile de grup și cele individuale. Principiul jocului liber este subliniat în aproximativ jumătate dintre țări. Recomandările sunt de obicei destul de generale și, de multe ori, instituțiile au libertatea să își dezvolte propria programă și să își aleagă propriile metode (a se vedea Figura F3).

Majoritatea țărilor evaluează periodic progresele înregistrate de copii și acordă o atenție deosebită tranziției de la sistemul de EICP la învățământul primar

• Evaluarea progresului și a performanțelor realizate de către copii reprezintă o sarcină importantă a personalului din structurile instituționale destinate EICP. Scopul este de a evalua eficacitatea procesului de predare și învățare, precum și de a identifica nevoile și potențialele dificultăți ale copiilor. În toate țările, progresul copiilor este evaluat periodic, prin observație permanentă. În cazul copiilor mai mari, observațiile realizate formează adeseori baza unui dosar scris de evaluare (a se vedea Figura F4).

• În câteva țări europene, pregătirea pentru școală, maturitatea și competențele lingvistice reprezintă criteriile pentru a accede în învățământul primar. Copiii care nu îndeplinesc aceste criterii nu pot fi admiși în școala primară, chiar dacă au împlinit vârsta oficială de acces (a se vedea Figura F6).

• Trecerea de la sistemul de EICP la învățământul primar reprezintă una dintre fazele de tranziție cu care se confruntă copiii în primii ani. Aproape toate țările europene au emis linii directoare la nivel central și/sau au implementat măsuri pentru a-i ajuta pe copii și pe familiile acestora să se adapteze la noul mediu. Tipurile de măsuri variază foarte mult și implică diferiți actori (a se vedea Figura F5).

Multe țări recomandă ca structurile instituționale să ofere asistență părinților și să îi implice în gestionarea EICP

• Un parteneriat eficient între furnizorii de EICP, familii și comunitate în ansamblu, creează condiții mai bune de învățare pentru copii. Prin urmare, cele mai multe țări europene subliniază importanța parteneriatului realizat cu părinții. Autoritățile centrale din multe țări recomandă tipurile de asistență pe care structurile instituționale ar trebui să le ofere părinților. Sesiunile de informare și orientare privind învățarea la domiciliu reprezintă cele mai frecvente forme de asistență. Programele de educație parentală și vizitele la domiciliu sunt recomandate mai puțin frecvent, însă, în cazul în care există, sunt de obicei în beneficiul persoanelor dezavantajate și al grupurilor cele mai vulnerabile (a se vedea Figura F8).

• Una dintre modalitățile de implicare a părinților și a reprezentanților comunității în viața unei structuri instituționale destinate EICP este de a-i încuraja să participe la gestionarea acesteia (a se vedea Figura F9). În general, părinții sunt mai des implicați în aceste procese decât reprezentanți comunității și este mult mai obișnuit ca ei să fie implicați în gestionarea structurilor instituționale destinate copiilor mai mari. De obicei, reprezentanți părinților și ai comunității sunt


17

mai implicați în aspectele legate de funcționarea cotidiană a structurilor instituționale destinate EICP. Ei sunt implicați într-o măsură mai mică în ceea ce privește conținutul educațional, metodele și obiectivele predării, precum și alegerea materialelor educaționale (Figura F10).

În majoritatea țărilor europene furnizarea EICP la domiciliu este reglementată, dar, de multe ori, cursurile de formare necesare pentru îngrijitori sunt destul de scurte

• În majoritatea sistemelor educaționale europene există reglementări pentru furnizarea EICP la domiciliu (a se vedea Figura B2). Cu toate acestea, furnizarea EICP la domiciliu are o pondere semnificativă doar în Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Finlanda, Regatul Unit și Islanda și este destinată în mare parte copiilor mai mici. În Germania și în Franța, pentru copiii cu vârsta sub 3 ani, legislația tratează în mod egal EICP la domiciliu și pe cea furnizată în structurile instituționale.

• În țările în care furnizarea EICP la domiciliu reprezintă o parte importantă a acestui sector și unde există linii directoare educaționale, acestea se aplică de obicei atât pentru EICP furnizată la domiciliu, cât și celei furnizate în structurile instituționale (a se vedea Figura F2). Cu toate acestea, în Belgia (Comunitatea germană), Suedia și Islanda, sunt prevăzute doar obiective generale pentru EICP asigurată la domiciliu. Mai mult decât atât, în Belgia (Comunitatea flamandă) și în Franța nu există linii directoare educaționale pentru EICP furnizată la domiciliu.

• În cazul în care există reglementări, în structurile organizate la domiciliu, numărul maxim de copii per îngrijitor variază între patru și șase. (a se vedea Figura B7). Numărul maxim este mai mare (opt copii) numai în Comunitatea flamandă din Belgia. Limitele sunt de obicei similare (deși uneori inferioare) cu cele aplicate pentru structurile instituționale organizate pentru copiii cu vârsta sub 3 ani.

• Cea mai întâlnită abordare, în ceea ce privește calificările lucrătorilor din cadrul structurilor de EICP organizate la domiciliu este ca aceștia să urmeze un curs special de formare profesională. Durata acestor cursuri este adeseori destul de scurtă, însă variază foarte mult – între 18 și 300 de ore (a se vedea Figura E3).

• În doar șase sisteme educaționale (Danemarca, Cipru, Luxemburg, Malta și Regatul Unit (Scoția) și Norvegia) este solicitat același nivel de calificare pentru personalul din cadrul structurilor organizate la domiciliu ca și pentru cel din structurilor instituționale. În patru sisteme educaționale, și anume în Belgia (Comunitățile germană și flamandă), Irlanda, Slovacia și Liechtenstein nu este necesară o calificare minimă și nici formare specifică pentru îngrijitori (a se vedea Figura E3).

Copiii dezavantajați au rate de participare mai scăzute la sistemul de EICP, chiar dacă cele mai multe țări oferă părinților sprijin financiar

• În Europa, unul din patru copii cu vârsta sub 6 ani este expus riscului de sărăcie sau excluziune socială și poate avea nevoie de măsuri specifice care să vină în sprijinul nevoilor sale educaționale. Aproape unul din doi copii în Bulgaria (51,4%) și din România (47,4%) este expus riscului de sărăcie sau excluziune socială. Alte țări cu rate considerabil mai mari decât media UE sunt Grecia, Croația, Italia, Letonia, Ungaria și Regatul Unit, toate cu peste 30% (a se vedea Figura A4).

• Participarea la sistemul de EICP are un efect pozitiv puternic asupra rezultatelor la citire ale copiilor care provin din medii dezavantajate, în comparație cu efectul asupra rezultatelor colegilor acestora, care beneficiază de condiții mai bune. Datele PIRLS 2011 arată că impactul benefic al EICP asupra performanțelor la citire este mai puternic asupra copiilor care provin din familii cu un nivel scăzut de educație, decât asupra copiilor care au cel puțin un părinte cu studii superioare (a se vedea Figura C8). Cu toate acestea, rezultatele PISA 2012 indică faptul că este mai puțin probabil ca elevii care provin din medii dezavantajate (cu un statut socio-economic redus, slab educați și din familii de imigranți) să fi participat mai mult de un an la sistemul de EICP (a se vedea Figura C9).


18

• Creșterea participării la sistemul de EICP a copiilor care provin din medii dezavantajate este una dintre prioritățile politicii europene în domeniul EICP. În 25 de țări europene, venitul familiei este luat în calcul pentru determinarea reducerilor de taxe (a se vedea Figura D7). În plus, în Letonia, Ungaria și Slovacia, sunt oferite mese gratuite pentru copiii din familii foarte sărace care frecventează EICP. Unele sisteme de învățământ (Belgia (Comunitatea flamandă), Bulgaria, Slovacia, Ungaria, Portugalia și Liechtenstein) oferă alocații familiale suplimentare, condiționate de frecventarea EICP.

În majoritatea țărilor europene există măsuri de asistență pentru copiii dezavantajați; în cele mai multe cazuri, acestea se concentrează pe dezvoltarea lingvistică

• Pentru a veni în sprijinul acelor copii care ar putea avea dificultăți de învățare ca rezultat al mediului din care provin, cele mai multe sisteme educaționale folosesc criterii culturale și/sau lingvistice (criteriile socio-economice și geografice fiind, de asemenea, considerate importante în multe țări europene) pentru a identifica grupurile cele mai expuse riscului. O treime din țări combină această abordare a grupului țintă cu evaluarea nevoilor individuale ale copiilor. Este rareori folosită doar abordarea individuală (a se vedea Figura G1).

• Asistența lingvistică reprezintă cea mai întâlnită formă de asistență centralizată pentru copiii dezavantajați și este de obicei destinată copiilor imigranților sau celor care fac parte din minoritățile etnice (a se vedea Figura G2). Majoritatea țărilor în care există mulți copii care sunt fie cetățeni străini sau sunt născuți în străinătate (a se vedea Figura A6), au emis recomandări la nivel central referitoare la programele de asistență lingvistică. Cu toate acestea, este rară implicarea personalului care aparține unei minorități sau de origine imigrantă în sprijinirea copiilor cu dificultăți lingvistice (a se vedea Figura G2).

• În majoritatea țărilor europene, formarea specifică pentru pregătirea personalului din domeniul EICP în perspectiva lucrului cu copiii care au cerințe educaționale speciale este integrată în educația inițială. În timp ce în unele țări formarea specifică este obligatorie pentru tot personalul de EICP (Belgia (Comunitatea franceză), Danemarca, Spania, Franța, Austria, Slovenia și Turcia), în altele, este obligatorie numai pentru personalul care se pregătește să lucreze cu copii mai mari (România, Slovacia și Elveția) (a se vedea Figura G3). În 16 sisteme de educație, sunt recomandate programe de dezvoltare profesională continuă, concepute special pentru personalul care se ocupă de copiii dezavantajați, mai des pentru cei care lucrează cu copii mai mari (a se vedea Figura G2).

• În majoritatea țărilor, echipele de EICP beneficiază de asistență din partea psihologilor educaționali și a logopezilor; cu toate acestea, este rară asistența oferită de specialiști în predarea citirii sau a matematicii. În unele țări, echipele multidisciplinare oferă asistență grupurilor mici sau la nivel individual, fie în sediile proprii sau în cadrul structurilor instituționale destinate EICP. Acesta este cazul în Belgia (Comunitatea germană), Irlanda, Luxemburg, Ungaria, Slovenia și Regatul Unit (Scoția) (a se vedea Figura E6).

19

I N T R O D U C E R E

Importanța și necesitatea unei educații și îngrijiri de înaltă calitate a copiilor preșcolari (EICP) a fost puternic accentuată în diferite documente de politică ale Uniunii Europene. Recent adoptatele Concluzii ale Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari (2) evidențiază o gamă variată a beneficiilor pe care EICP le are pe termen scurt și pe termen lung, atât pentru cetățeni, cât și pentru societate. Educația timpurie reprezintă etapa în care educația poate influența cel mai eficient dezvoltarea copiilor. Prin urmare, este din ce în ce mai recunoscut faptul că investițiile într-o EICP de înaltă calitate reduc costurile pentru societate în ceea ce privește irosirea talentului și ajută la reducerea cheltuielilor publice pe termen lung pentru bunăstare, sănătate și chiar justiție. Mai mult decât atât, prin realizarea unei baze solide pentru o învățare de succes pe tot parcursul vieții, EICP de înaltă calitate aduce beneficii, în special pentru copii dezavantajați. Prin urmare, aceasta reprezintă o piatră de temelie pentru construirea unor sisteme educaționale mai echitabile. În mod evident, colectarea și utilizarea unor date fiabile asupra sistemelor de EICP este crucială pentru ca oferta să poată fi adaptată cererii.

Raportul Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în Europa, publicat de Eurydice în anul 2014 își propune să ofere o perspectivă asupra a ceea ce constituie educația și îngrijirea de înaltă calitate a copiilor preșcolari, prin intermediul unor indicatori comparabili la nivel internațional. Acesta este cel de-al doilea raport pe această temă, după raportul din anul 2009, care s-a concentrat pe combaterea inegalităților sociale și culturale prin EICP.

Raportul Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în Europa, publicat de Eurydice în colaborare cu Eurostat, combină datele statistice și informațiile la nivel de sistem pentru a descrie structura, organizarea și finanțarea sistemelor de educație și îngrijire a copiilor preșcolari în Europa. Acesta acoperă o serie de aspecte importante pentru decidenți, precum accesul la sistemul de EICP, gestionarea, asigurarea calității, accesibilitatea, profesionalizarea personalului, conducerea, implicarea părinților și măsuri de asistență pentru copiii dezavantajați.

Acoperire În acest raport, Educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP) se referă la serviciile pentru copii, de la naștere până la învățământul primar, care aparțin unui cadru național de reglementare, de exemplu, trebuie să respecte un set de reguli, standarde minime și/sau sunt supuse procedurilor de acreditare. Sunt incluse:

• Sectorul public, privat și cel voluntar – sunt cuprinse atât sectoarele private/voluntare subvenționate, cât și cele care se auto-finanțează.

• Structurile instituționale, precum și cele organizate la domiciliu – fiind însă acoperite numai serviciile de EICP reglementate, care sunt oferite la domiciliul furnizorului; sunt excluse însă serviciile de îngrijire la domiciliu nereglementate (de exemplu, serviciul de îngrijire oferit la domiciliul copilului).

Sunt incluse numai serviciile 'de masă' sau cele mai comune tipuri de servicii în domeniul EICP, care sunt la dispoziția tuturor copiilor. Acest raport nu se referă la:

• Structurile instituționale care funcționează în afara orelor normale de program, de exemplu, cluburi de mic dejun, cluburile organizate după programul școlar și programele de vacanță;

• Serviciile specializate, de exemplu, programele integrate în spitale, orfelinate sau alte instituții similare;

• Serviciile pilot, experimentale sau temporare de EICP;

(2) Concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună

pregătire pentru lumea de mâine. 2011/C 175/03.


20

• Servicii deschise de educație pentru copii preșcolari și pentru familiile acestora, de exemplu grupurile de activități ludice, grădinițele deschise, centrele pentru mamă și copil.

Ediția din acest an a Raportului Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în Europa se referă la 32 de țări europene (37 de sisteme educaționale), care fac parte din Rețeaua Eurydice în cadrul Programului Învățare pe tot parcursul vieții (2007-2013), cu excepția Olandei. Datele Eurostat și cele ale studiului internațional privind performanțele elevilor sunt oferite doar pentru țările participante la Programul Învățare pe tot parcursul vieții.

Structura și conținutul raportului Raportul este organizat în șapte capitole: Context, Participare, Organizare, Finanțare, Personal, Procesele de predare și Măsuri de asistență pentru copiii dezavantajați.

Fișele de informații asupra sistemelor naționale aflate la sfârșitul raportului oferă o privire de ansamblu concisă asupra principalelor caracteristici ale sistemului de EICP din fiecare țară. Aceste fișe naționale includ o reprezentare vizuală a principalelor elemente ale structurii de EICP sub forma unei diagrame, o descriere a principalelor tipuri de servicii destinate EICP, ratele de participare, taxele pentru serviciile cu program integral, precum și un rezumat al reformelor actuale.

Surse Informații au fost colectate din trei surse diferite: sursa primară fiind reprezentată de către Unitățile Naționale Eurydice, care au furnizat informații cu privire la politica și practicile în domeniul EICP. Eurostat a asumat elaborarea și producerea indicatorilor statistici. Studiile internaționale referitoare la performanțele elevilor (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor (PISA) și Studiul privind evoluția competențelor de citire (PIRLS)) sunt folosite pentru a analiza legăturile dintre participarea la sistemul de EICP, rezultatele elevilor și mediul de proveniență al acestora.

Colectarea informațiilor de către Eurydice

Indicatorii Eurydice furnizează informații obținute în principal din legislație, reglementări naționale sau alte documente educaționale oficiale. În cazul în care aspectul în cauză este în responsabilitatea autorităților locale sau a instituțiilor și, prin urmare, nu este reglementat printr-o hotărâre emisă la nivel central, acest lucru este precizat în mod clar în figuri.

Informațiile Eurydice sunt, în general, de natură calitativă și prezintă o imagine generală a sistemelor de EICP în Europa. Analiza evidențiază principalele structuri existente și modele comune de organizare și furnizare a serviciilor de EICP, atrăgând atenția asupra diferențelor semnificative între sisteme.

Anul de referință pentru toate informațiile referitoare la politici este 2012/13. Au fost menționate câteva reforme majore, care erau în curs de desfășurare pe parcursul anului de referință 2012/13 (sau cele care au avut loc de la acea perioadă).

Colectarea datelor statistice de către Eurostat

Datele Eurostat au fost obținute fie din baza de date a Eurostat (disponibilă la: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/education/data/database) în luna martie 2014 sau au fost furnizate de către Eurostat în luna februarie 2014.

Anul de referință pentru datele Eurostat diferă în funcție de colectarea datelor și de subiect și variază de la 2010, pentru indicatorii de finanțare, până la 2013, pentru statistica populației.

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/education/data/database

In t roducere

21

BAZA DE DATE UOE Chestionarele comune UOE (UNESCO/OECD/EUROSTAT) sunt utilizate de către cele trei organizații pentru a colecta anual date comparabile la nivel internațional cu privire la aspectele cheie ale sistemelor educaționale, folosind surse administrative. BAZA DE DATE CU PRIVIRE LA STATISTICA DEMOGRAFICĂ Datele demografice naționale sunt colectate din răspunsurile la chestionarul anual transmis institutelor naționale de statistică. Estimările naționale anuale privind populația se bazează fie pe cel mai recent recensământ, fie pe datele obținute din registrul populației. ANCHETA FORȚEI DE MUNCĂ (LFS) Acest studiu a fost realizat anual, începând din 1983. Reprezintă principala sursă de statistici privind ocuparea forței de muncă și șomajul în Uniunea Europeană. Studiul se adresează persoanelor și gospodăriilor. Întrebările se referă în principal la ocuparea forței de muncă și căutarea unui loc de muncă. BAZA DE DATE A CONTURILOR NAȚIONALE Sistemul European de Conturi Naționale și Regionale reprezintă un cadru contabil comparabil la nivel internațional pentru descrierea sistematică și detaliată a unei "economii totale" (de exemplu, o regiune, o țară sau un grup de țări), componentele sale și relațiile sale cu alte "economii totale". STATISTICA UE PRIVIND VENITURILE SI CONDIȚIILE DE VIAȚĂ (EU-SILC) EU-SILC colectează în timp util date micro-multidimensionale și comparabile, transversale și longitudinale, privind venitul, sărăcia, excluderea socială și condițiile de viață. Populația țintă în domeniul îngrijirii copiilor este compusă din toți membrii gospodăriei cu vârsta sub 12 ani.

Studiile internaționale privind performanțele elevilor

Date internaționale privind performanțele elevilor fac posibil să se analizeze dacă studenții care frecventează sistemul de EICP obțin rezultate superioare celor obținute de către colegii lor care nu îl frecventează și măsura în care copiii din anumite familii au șanse mai mari să participe la sistemul de EICP decât ceilalți.

Cele două studii analizate diferă puțin în ceea ce privește grupul țintă și obiectivul. Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor (PISA) realizat de OECD măsoară cunoștințele și abilitățile studenților cu vârsta de 15 ani la citire, matematică și științe. În majoritatea țărilor, elevii de această vârstă se apropie de sfârșitul învățământului obligatoriu. În timp ce monitorizează performanța elevilor în aceste trei domenii principale, fiecare studiu PISA pune, de asemenea, un accent special pe un singur domeniu. Acest raport prezintă rezultatele ultimului studiu PISA din anul 2012, care se axează pe matematică.

Studiul privind evoluția competențelor de citire (PIRLS) realizat de IEA măsoară performanțele la citire ale elevilor care sunt în majoritate în al patrulea an de școlarizare – descriși în cadrul studiului ca "elevii de clasa a patra". În majoritatea țărilor, elevii au aproximativ vârsta de 10 ani și frecventează învățământul primar. Raportul prezintă rezultatele celui mai recent sondaj PIRLS, care a fost realizat în anul 2011.

În cadrul PISA întrebarea privind participarea la sistemul de EICP a fost adresată direct elevilor, în timp ce în cadrul PIRLS au fost întrebați părinții sau tutorii, în contextul unui set mai mare de întrebări cu privire la pregătirea pentru învățământul primar. PISA oferă informații doar dacă un elev a participat la sistemul de EICP pentru (i) un an sau mai puțin de un an, (ii) mai mult de un an sau (iii) deloc. Cu toate acestea PIRLS, are o mai mare acuratețe prin precizarea numărului exact de ani în care s-a participat la sistemul de EICP.


22

Parteneriate și metodologie Un chestionar detaliat cu privire la politica în domeniul EICP a fost elaborat de către Unitatea pentru Analiza politicilor educaționale și de tineret din cadrul Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) în colaborare cu unitățile naționale în cadrul Rețelei. Unitățile Naționale Eurydice furnizat răspunsuri la chestionar (contribuțiile naționale). Eurostat a asumat elaborarea și producerea indicatorilor statistici.

Întregul conținutul analitic din raport, bazat pe date calitative și cantitative, a fost elaborat de către Unitatea pentru Analiza politicilor educaționale și de tineret din cadrul EACEA. Unitate pentru Analiza politicilor educaționale și de tineret din cadrul EACEA este responsabilă pentru publicarea finală și paginarea raportului. De asemenea, aceasta este responsabilă pentru toate activitățile legate de pregătirea hărților, diagramelor și a altor materiale grafice.

Rețeaua Eurydice și Eurostat au efectuat verificarea conținutului întregului raport.

Convenții și prezentarea conținutului Valorile asociate fiecărui indicator cantitativ sunt prezentate în tabelul de sub diagrama în cauză. Cele mai multe Figuri sunt însoțite de o notă explicativă, cu note specifice fiecărei țări, imediat sub acestea. Nota explicativă conține toate detaliile referitoare la terminologie și la aspectele conceptuale, necesare pentru o înțelegere corectă a indicatorului și a Figurii. Notele specifice de țară furnizează informații care trebuie luate în considerare pentru interpretarea corectă a Figurii pentru anumite țări.

Distincția între serviciile pentru "copiii mai mici" și cele pentru "copiii mai mari" este făcută de multe ori în textul principal și în multe figuri ale raportului atunci când se referă la structurile instituționale destinate EICP. Fișele de informații asupra sistemelor naționale identifică structurile instituționale care sunt considerate adecvate pentru copiii 'mai mici' și pentru copiii 'mai mari', în fiecare țară. Mai multe Figuri fac distincții suplimentare între "anumite tipuri de structuri instituționale" și "toate tipurile de structuri instituționale". În cazul în care anumite reglementări nu se aplică tuturor structurilor instituționale, acest lucru este precizat în notele de țară.

La începutul raportului sunt stabilite codurile pentru numele țărilor, codurile statistice, abrevierile și acronimele utilizate. Glosarul de termeni și instrumentele statistice utilizate sunt incluse la sfârșitul raportului.

De asemenea, la începutul publicației, este inclusă o listă cu toate figurile din raport.

Toate persoanele care au contribuit la acest demers colectiv sunt menționate la sfârșitul raportului.

Versiunea electronică Versiunea electronică a Raportului Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în Europa 2014 este disponibilă, de asemenea, în mod gratuit pe website-ul Eurydice http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/) și pe cel al Eurostat (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/release_calendars/publications).

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/release_calendars/publications

23

C O N T E X T

Utilizând datele furnizate de Eurostat, acest capitol oferă informații demografice cheie, necesare pentru a obține o înțelegere completă a aspectelor abordate în acest raport european asupra educației și îngrijirii copiilor preșcolari (EICP).

Pentru a oferi o imagine clară a numărului de copii care beneficiază de politicile în domeniul EICP, acest capitol prezintă la început datele cu privire la proporția copiilor cu vârsta sub 6 ani care trăiesc în Europa. Următorii indicatorii pun în discuție tendințele demografice majore din punct de vedere al fertilității. Aceștia includ, de asemenea, estimările actuale pentru numărul de copii cu vârsta sub 6 ani din totalul populației pentru anul 2020 și pentru 2030. Aceste proiecții demografice sugerează că cererea pentru serviciile de EICP va scădea în viitor. Totuși, această tendință nu este suficientă pentru a compensa actuala lipsă de locuri în cadrul sistemului de EICP, care există în aproape toate țările europene, în special în ceea ce privește grupa de vârstă mai mică (Figura B12).

De asemenea, acest capitol analizează factorii de risc care pot avea un impact negativ asupra educației copiilor. Acesta prezintă un indicator general asupra numărului de copii expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială și specifică numărul de copii care trăiesc în gospodării în care nu lucrează niciun adult. Cu scopul de a evalua câți copii ar putea proveni din familii de imigranți și, prin urmare, ar avea nevoie de programe speciale de asistență lingvistică, este prezentată proporția copiilor care au cetățenie străină sau care sunt născuți în străinătate. Indicatorul referitor la proporția copiilor care trăiesc în familii cu doi părinți, cu un singur părinte și în "alte" tipuri de familii, oferă o imagine de ansamblu asupra mediului familial al copiilor din diferite țări europene. În special, această subsecțiune stabilește contextul pentru capitolul D, în care se discută despre reduceri de taxe și măsuri speciale de sprijin financiar și pentru capitolul G, care examinează măsurile specifice de asistență pentru copiii care provin din medii dezavantajate.

APROXIMATIV SASE LA SUTĂ DIN POPULAT IA EUROPEANĂ ARE VÂRSTA SUB 6 ANI

În prezent, în UE-28, copiii cu vârsta sub 6 ani constituie, în medie, 6,3% la sută din totalul populației. În cifre absolute, în anul 2013, în Europa, erau 32 de milioane (32 003 394) de copii mici în această grupă de vârstă. Aceștia sunt copiii care, în cele mai multe țări, alcătuiesc cea mai mare parte a beneficiarilor sistemului de EICP și ai serviciilor oferite.

În general, în 2013, ponderea copiilor cu vârsta sub 6 ani nu a variat în mod semnificativ între țările europene. În mai mult de o treime din țări, procentul a fost aproape de media UE; doar în câteva țări situația a fost semnificativ diferită în ceea ce privește acest aspect. Cu 9,9%, Turcia a fost țara cu cel mai mare procent de copii cu vârsta sub 6 ani, în raport cu populația totală. Irlanda și Islanda au avut, de asemenea, un procent ridicat al copiilor mici, 9,6% și, respectiv, 8,7%. În schimb, în Germania, s-a înregistrat cel mai scăzut procent, acesta ajungând la doar 5,0%. În țări precum Bulgaria, Grecia, Italia, Ungaria, Malta, Austria și Portugalia, această grupă de vârstă a reprezentat mai puțin de 6% din totalul populației.

În cifre absolute, Turcia are cea mai mare populație de copii cu vârsta sub 6 ani, aproximativ 7,5 milioane. În anul 2013, dintre țările Uniunii Europene, Franța și Regatul Unit au avut cel mai mare număr de copii cu vârsta sub 6 ani, ajungând la aproximativ 4,8 milioane de copii. Germania, în ciuda faptului că are cea mai numeroasă populație din Uniunea Europeană, înregistra aproximativ doar 4,1 milioane de copii în grupa de vârstă 0-5 ani.

Dintre țările mai mici, la 1 ianuarie 2013, în Liechtenstein erau aproximativ 2 200 de copii sub 6 ani. Luxemburg, Malta și Islanda aveau între 24 000 și 36 000, în timp ce în Estonia și Cipru, cifrele erau sub 100 000; iar în Letonia, Lituania și Slovenia sub 200 000.

CO NTEXT

24

Figura A1: Ponderea populației din grupa de vârstă 0-5 ani, 2013

EU-28 BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU

6,3 7,0 5,7 6,7 6,8 5,0 6,9 9,6 5,9 6,3 7,4 6,0 5,5 6,8 6,1 6,0 6,7 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH 5,7 5,8 6,5 5,6 6,4 5,5 6,1 6,4 6,4 6,7 7,2 7,5 8,7 9,9 6,0 7,4 6,0

Sursa: Eurostat, Statistica populației (date extrase în martie 2014).

Notă explicativă Ponderea a fost calculată prin împărțirea numărul de copii cu vârste cuprinse între 0-5 ani la populația totală. Datele privind populația sunt cele înregistrate la data de 1 ianuarie 2013.

Notă specifică de țară UE-28 și Franța: Date provizorii.

RATELE DE FERTILITATE DIN EUROPA SE SITUEAZĂ SUB RATELE DE ÎNLOCUIRE A GENERAT I ILOR

În medie, ratele totale ale fertilității în țările europene au crescut ușor în ultimii ani. Începând cu anul 2001, când au devenit disponibile primele statistici agregate pentru UE-28, rata medie de fertilitate a fost mai mult sau mai puțin constantă, în creștere de la o medie de 1,5 copii la o femeie la 1,6 în 2012. Totuși, aceasta încă se situează cu mult sub rata fertilității pentru înlocuirea generațiilor (care este de aproximativ 2.1 pentru țările industrializate), necesară pentru a menține creșterea populației la zero. Cu alte cuvinte, se preconizează ca ponderea copiilor în totalul populației să scadă (a se vedea Figura A3).

În ciuda unei tendințe generale medii de recuperare moderată pentru ratele medii de fertilitate, evoluțiile din țări diferite au fost destul de eterogene. Între 2000 și 2012, cea mai mare creștere a ratelor de fertilitate – aproape 0,4 copii la o femeie – a fost observată în Suedia. În aceeași perioadă, rata fertilității a crescut cu aproximativ 0,3 în Republica Cehă, Slovenia și Regatul Unit și mai mult de (sau echivalentul a) 0,2 copii la o femeie în Bulgaria, Estonia, Lituania și România. Mai mult decât atât, rata fertilității a crescut între 0,1 și 0,2 copii la o femeie în Belgia, Irlanda, Franța, Italia și Letonia.

În schimb, în ultimul deceniu, rata fertilității a scăzut în Polonia și Liechtenstein (cu 0,1 copii la o femeie) și în Luxemburg (cu 0,2 copii la o femeie). Cea mai mare scădere a ratei fertilității a fost înregistrată în Cipru, Malta și Portugalia (0,3 copii la o femeie).

În 2012 s-a înregistrat cea mai crescută rată a fertilității (ajungând la mai mult de 2,0 copii la o femeie), în Irlanda, Franța, Islanda și Turcia. Celelalte patru țări scandinave, precum și Belgia, Olanda și Regatul Unit au avut o rată de fertilitate cuprinsă între 1,7 și 2,0.

În mai mult de jumătate din Europa, rata fertilității a fost mai mică decât media UE în același an. Cea mai scăzută rată a fertilității s-a înregistrat în Portugalia și în Polonia (1,3 pentru ambele).

CO NTEXT

25

Figura A2: Rata totală a fertilității, 2000, 2005, 2012

2000 2005 2012


2012 1,58 1,79 1,50 1,45 1,73 1,38 1,56 2,01 1,34 1,32 2,01 1,51 1,43 1,39 1,44 1,60 1,57

2005 1,51 1,76 1,32 1,29 1,80 1,34 1,52 1,86 1,32 1,33 1,94 1,50 1,34 1,48 1,39 1,29 1,63

2000 1,46* 1,67 1,26 1,15 1,77 1,38 1,36 1,89 1,27 1,23 1,89 1,46* 1,26 1,64 1,25 1,39 1,76

HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH

2012 1,34 1,43 1,72 1,44 1,30 1,28 1,53 1,58 1,34 1,80 1,91 1,92 2,04 2,09 1,51 1,85 1,52

2005 1,31 1,38 1,71 1,41 1,24 1,41 1,39 1,26 1,27 1,80 1,77 1,76 2,05 : 1,49 1,84 1,42

2000 1,32 1,70 1,72 1,36 1,37 1,55 1,31 1,26 1,30 1,73 1,54 1,64 2,08 : 1,57 1,85 1,50


Note specifice de țară * Date din 2001

UE-28: Discontinuitate în seriile cronologice pentru 2007, 2011 și 2012. Belgia: Discontinuitate în seriile cronologice pentru 2011. Bulgaria: Discontinuitate în seriile cronologice pentru 2007. Luxemburg și Ungaria: Discontinuitate în seriile cronologice pentru 2012. Polonia și Elveția: Discontinuitate în seriile cronologice pentru 2011.

SE PRECONIZEAZĂ CĂ PÂNĂ ÎN ANUL 2030 NUMĂRUL COPIILOR MICI VA SCĂDEA

Gestionarea eficientă a resurselor umane și materiale în sistemele de educație depinde de proiecțiile demografice, care oferă o estimare fiabilă a numărului de tineri din grupa de vârstă 0-5 ani, care va constitui viitorul contingent de elevi în învățământul preșcolar (ISCED 0) și în cel primar (ISCED 1). Pe de altă parte, politicile în domeniul EICP (a se vedea Capitolele B și D) și politicile generale familiale (de exemplu, durata concediului pentru creșterea copilului, a se vedea Figura B3) pot afecta ratele de fertilitate și cifrele prognozate ale populației.

În prezent, există peste 32 de milioane de copii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani care trăiesc în Europa. Pentru acest grup de vârstă, proiecțiile realizate asupra variației tendinței de bază a populației anticipează o scădere de aproximativ 1,9% în UE-28 până în 2020. Se preconizează ca această tendință să se accelereze până în anul 2030, când populația cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani se estimează că va fi cu 7,6%, mai mică decât în 2012. În termeni absoluți, aceasta înseamnă cu 2,5 milioane mai puțini copii în Uniunea Europeană în anul 2030 decât în 2012.

Un declin mai drastic al numărului de copii este preconizat în special în unele țări din Europa de Est și în Spania. În Estonia, Letonia și Polonia, se prognozează un procent mai mic cuprins între 24,0% și 26,0% în ceea ce privește copiii cu vârste între 0 și 5 ani până în anul 2030, față de cifrele actuale. În Bulgaria, Republica Cehă, Spania, România, Slovenia și Slovacia, până în anul 2030, numărul de copii mici se preconizează să scadă cu un procent cuprins între 17,0 și 22,0%.

CO NTEXT

26

În schimb, numărul de copii cu vârsta sub 6 ani este preconizat să crească în patru țări nordice (cu excepția Finlandei), precum și în Belgia, Cipru, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit, Liechtenstein și Elveția.

Numărul de copii este probabil să rămână aproximativ același în 2030, ca și în 2013, în Franța, Austria și Finlanda.

În majoritatea țărilor, tendința de schimbare demografică se preconizează să rămână aceeași ca în perioada 2013-2020 și 2013-2030. Principala excepție este Lituania, unde, după o creștere prognozată de 18,0% în perioada2013-2020, se așteaptă o scădere cumulată de 8,5% până în 2030.

Figura A3: Prognoza schimbărilor demografice ce vor avea loc în grupa de vârstă 0-5 ani, 2013-2020 și 2013-2030

2013-2020 2013-2030


2013-2020 -1,9 2,9 -2,9 -7,0 0,4 -3,6 -3,3 -7,4 -2,0 -10,2 0,8 : -5,9 9,0 -1,3 18,0 6,4

2013-2030 -7,6 2,7 -22,1 -21,0 5,7 -9,5 -23,9 -13,7 -10,3 -16,6 -1,2 : -7,5 4,5 -23,6 -8,5 10,5


2013-2020 -2,3 0,9 2,0 -0,6 -4,1 -6,4 -3,8 -3,6 -0,6 4,2 7,9 3,5 -4,5 : 8,0 10,2 6,8

2013-2030 -12,9 -9,8 3,4 0,6 -25,6 -10,4 -20,9 -18,4 -19,0 0,7 5,0 4,0 4,4 : 8,1 11,8 3,1

Sursa: Eurostat, Statistica populației, proiecțiile Europop 2010.

Note specifice de țară UE-27 și Italia: Datele corespunzătoare totalului pentru anul 2012 sunt preliminare Croația nu era stat membru în anul 2010 și prin urmare nu a fost inclusă în proiecțiile privind populația Europei pentru anul 2010.

ÎN EUROPA, UNUL DIN PATRU COPII DIN GRUPA DE VÂRSTĂ 0 -5 ANI ESTE EXPUS RISCULUI DE SĂRĂCIE SAU DE EXCLUZIUNE SOCIALĂ

În anul 2012, numărul de persoane care au fost expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială a fost estimat la 124 milioane (3) pentru UE-28. Aceste statistici demonstrează că statele membre ale UE vor trebui să își intensifice eforturile pentru a îndeplini obiectivul principal al Strategiei Europa 2020 de a reduce cu cel puţin 20 de milioane numărul persoanelor care suferă sau riscă să sufere ca urmare a sărăciei şi a excluziunii sociale (4).

Datele recente ale Statisticii UE privind veniturile si condițiile de viață (EU-SILC) arată că în Uniunea Europeană, aproximativ 26,0% dintre copiii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani sunt expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Acest lucru înseamnă că 8,4 milioane de copii vizați de sistemul de EICP sunt fie expuși riscului de sărăcie sau au o stare materială extrem de precară ori trăiesc în familii (3) Eurostat: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/headline_indicators (4) EUCO 13/10, Concluziile Consiliului European 17 iunie 2010.

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/headline_indicators

CO NTEXT

27

ai căror membri nu au un loc de muncă sau lucrează ocazional (a se vedea Notele explicative, Figura A4 pentru definiție). Copiii pot fi afectați de mai multe dimensiuni ale sărăciei în același timp; cu toate acestea, cei în cauză au fost luați în calcul doar o singură dată.

În toate țările există copii din aceasta grupă de vârstă care sunt expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială – proporția fiind de 10,0% sau mai ridicată. Danemarca, cu un nivel de 10,0%, are cea mai scăzută rată a copiilor afectați de aceste fenomene. Totuși, acest lucru înseamnă că unul din zece copii este fie expus riscului de sărăcie, au o stare materială extrem de precară sau trăiesc în familii ai căror membri nu au un loc de muncă sau lucrează ocazional. Procentele sunt de aproximativ 10,0-16,0% în Olanda, Slovenia, Finlanda, Suedia și Norvegia.

Prin contrast, aproape unul din doi copii din Bulgaria (51,4%) și România (47,4%) este expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Alte țări cu procente mult mai mari decât media UE sunt Grecia, Croația, Italia, Letonia, Ungaria și Regatul Unit, toate depășind 30,0%.

Cifrele menționate mai sus sunt deosebit de importante, deoarece arată cât de mulți copii care participă la sistemul de EICP ar putea avea nevoie de măsuri specifice destinate a sprijini nevoile lor educaționale (a se vedea Capitolul G).

Figura A4: Procentul copiilor din grupa de vârsta 0-5 ani expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială, 2012

% %

EU-28 BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU 25,9 22,1 51,4 17,1 10,0 18,4 20,0 29,2 33,2 27,4 20,8 32,4 31,9 26,6 34,4 25,5 23,5 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH 39,1 27,1 15 25,7 25,6 23,7 47,4 14,8 25,1 15,4 15,2 33,2 17,4 : : 15,8 19,4

Sursa: Eurostat, EU-SILC (date extrase în februarie 2014).

Note explicative Indicatorul 'Expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială' se referă la situația persoanelor care fie sunt expuse riscului de sărăcie sau au o stare materială extrem de precară; ori trăiesc în familii ai căror membri nu au un loc de muncă sau lucrează ocazional.

A se vedea Glosarul pentru definiția completă a indicatorului 'Expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială'.

Note specifice de țară UE-28: Estimare. Irlanda: Date din 2011. Austria și Regatul Unit: Discontinuitate în seriile cronologice pentru 2012.

CO NTEXT

28

ÎN UNA DIN ZECE GOSPODĂRII ÎN CARE TRĂIESC COPII CU VÂRSTA SUB 6 ANI NU LUCREAZĂ NICIUN ADULT

Următorul indicator prezintă procentul de gospodării în care nu lucrează niciun adult din totalul gospodăriilor în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani. Indicatorul 'gospodării în care nu lucrează niciun adult' reprezintă faptul că niciun membru nu este angajat (de exemplu, toți membrii fiind șomeri sau inactivi). Faptul că trăiește într-o gospodărie afectată de șomaj poate expune un copil nu numai riscului de sărăcie sau de excluziune socială (a se vedea Figura A5), dar, de asemenea, îl expune riscului unui dezavantaj educațional.

Media procentului UE-28 al gospodăriilor în care nu lucrează niciun adult din totalul gospodăriilor în care trăiesc copii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani este de 11,2%. Acest lucru înseamnă că, în UE, fenomenul afectează mai mult de o gospodărie din zece, în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani. Copiii care locuiesc în aceste gospodării ar putea fi expuși riscului unui dezavantaj educațional din cauza șomajului și a insecurității financiare a tutorilor lor.

Două treimi dintre țări se situează sub media UE-28. Luxemburg are cel mai scăzut procent, cu 2,3% din gospodării în care nu lucrează niciun adult din totalul gospodăriilor în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani. Alte țări care au procente relativ scăzute (mai puțin de 6%) sunt Olanda, Austria, Slovenia și Finlanda.

Cu toate acestea, trei țări, și anume Bulgaria (16,7%), Irlanda (20,1%) și Regatul Unit (17,4%) se situează cu mult peste media UE.

Figura A5: Procentul gospodăriilor în care nu lucrează niciun adult din totalul gospodăriilor în care trăiesc copii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani, 2012

% %

EU-28 BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU 11,2 11,6 16,7 9,0 11,0 11,5 9,3 20,1 10,6 12,9 10,5 8,4 7,6 6,9 9,6 12,4 2,3 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH 14,3 6,7 5,9 5,6 6,6 7,7 10,1 4,2 9,5 5,9 8,3 17,4 : 8,7 : : :

Sursa: Eurostat, LFS (date extrase în februarie 2014).

Notă explicativă A se vedea Glosarul pentru definiția 'gospodăriei'. O gospodărie în care nu lucrează niciun adult înseamnă că niciun membru nu este angajat, de exemplu, toți membrii fiind șomeri sau inactivi.

CO NTEXT

29

ÎN MAJORITATEA TĂRILOR, MAI MULT DE 5% DINTRE COPII SUNT NĂSCUT I ÎN STRĂNĂTATE SAU SUNT ÎNREGISTRAȚ I CA CETĂTENI STRĂINI

Mediul de proveniență al copiilor mici este important deoarece ar putea avea un impact nu numai asupra participării lor la sistemul de EICP (a se vedea Figura C9), dar poate, de asemenea, să indice dacă aceștia vor avea nevoie de asistență specială pentru a putea beneficia pe deplin de programele de EICP (a se vedea Figurile G1 și G2). Tipurile de medii de proveniență care ar putea avea un impact asupra educației copiilor includ mediul socio-economic, originea culturală și/sau lingvistică și proveniența acestora din familii de imigranți. Fluxurile de migrație au contribuit la o diversitate crescândă a populației europene și au schimbat considerabil dinamica acesteia în ultimii ani. Diferitele țări au concepte diferite față de ceea ce înseamnă a avea "o origine străină"; de asemenea, toate țările au propriile lor metode de colectare a informațiilor, ceea ce face dificilă colectarea unor date comparabile. Pentru a avea o mai bună imagine de ansamblu a compoziției celui mai tânăr grup al populației (copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 5 ani) și pentru a vedea gamă largă de variații existente între diferite țări, în Figura A6 sunt prezentate două seturi de date referitoare la copiii care provin din familii de imigranți. Aceasta reprezintă ponderea copiilor care au cetățenie străină și ponderea copiilor născuți în străinătate. Există o mare diferență, de la o țară la alta, în ceea ce privește numărul de copii care au o potențială origine străină. Luxemburg, Liechtenstein și Elveția au cel mai mare număr de copii care provin din familii de străini (copii cu cetățenie străină sau copii născuți în străinătate). Alte țări cu procente ridicate includ, în special, Belgia, Spania, Italia, Cipru și Austria, toate cu procente de peste 10,0%.La celălalt capăt al spectrului sunt țările din Europa Centrală și de Est, cele trei state baltice, precum și Croația, Malta, Olanda, Portugalia și Finlanda, unde procentul de copii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani, care ar putea proveni din familii de imigranți este foarte scăzut. Procentul copiilor cu cetățenie străină variază de la 0,1% în Polonia până la 4,6% în Malta. În aceste țări, procentul de copii născuți în străinătate este de aproximativ sau mai mic de 4,0%, iar în Republica Cehă de 0,3%.

Figura A6: Procentul copiilor din grupa de vârsta 0-5 ani cu cetățenie străină și născuți în străinătate, 1 ianuarie 2013

Cetățenie străină Născut în străinătate

% BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU Cetățean străin 11,3 0,2 2,5 6,0 5,8 3,4 7,6 8,4 11,8 6,3 0,7 12,8 15,8 2,5 0,3 48,4 0,9 Născut în străinătate 4,3 4,0 0,3 2,6 1,5 1,6 4,2 3,4 1,8 2,2 : 1,7 6,9 2,0 2,7 11,7 2,0 MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH Cetățean străin 4,6 3,4 14,7 0,1 2,7 0,2 3,3 0,4 3,6 6,8 7,2 6,7 : 24,5 9,6 25,9 Născut în străinătate 3,2 2,3 3,5 3,0 1,3 3,2 1,8 4,1 1,5 2,7 2,7 4,2 : 45,6 3,8 4,9


CO NTEXT

30

UNA DIN ZECE GOSPODĂRII ÎN CARE TRĂIESC COPII CU VÂRSTA SUB 6 ANI SUNT GOSPODĂRII MONOPARENTALE

Tipul de gospodărie în care crește un copil reprezintă un factor important, care ar putea avea un impact asupra participării sale la procesul de EICP și chiar asupra eventualelor sale rezultate educaționale (Kernan, 2012; de Lange, Dronkers și Wolbers, 2013). Potrivit Eurostat, o gospodărie este definită ca un grup de două sau mai multe persoane care trăiesc împreună într-o casă sau într-o parte a unei case și împart un buget comun. În prezent, aproximativ 25,8 milioane de gospodării din UE-28 au copii cu vârsta sub 6 ani. Peste 78,0% dintre acestea sunt gospodării cu doi părinți. Un copil care trăiește cu ambii părinți poate avea anumite avantaje în comparație cu un copil care trăiește într-o gospodărie monoparentală (dintre care majoritatea sunt conduse de femei), mai ales atunci când părintele singur are resurse financiare limitate. Situația unui părinte singur și cu un venit redus poate fi luată în considerare atunci când sunt acordate reduceri sau scutiri de taxe în cadrul EICP pentru a-i ajuta pe părinți să satisfacă nevoile educaționale ale copiilor lor (a se vedea Figura D7). În UE-28, una din zece gospodării în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani (10,5%) este o gospodărie monoparentală. Cu alte cuvinte, aproximativ 2.7 milioane de gospodării în care trăiesc copii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani, în UE-28, sunt familii monoparentale. Danemarca înregistrează de departe cel mai ridicat procent de gospodării monoparentale cu un procent de 30,0%. Al doilea cel mai ridicat procent, de 22,2%, se regăsește în Regatul Unit.

În schimb, țările mediteraneene (Grecia, Spania, Italia, Cipru, Malta, Portugalia și Turcia), precum și unele dintre țările central și est-europene, cum ar fi Bulgaria, Croația, Ungaria, Polonia, România, Slovenia și Slovacia par mai puțin afectate de monoparentalism, mai puțin de 8,0% din totalul gospodăriilor cu copii mici fiind gospodării monoparentale. Luxemburg (5.2%), Austria (7.0%) și Finlanda (3,1%) se situează, de asemenea, sub acest prag. Cel mai mic procent este în Croația, unde acesta este de numai 1,4%.

De asemenea, Croația este țara cu cel mai scăzut procent de gospodării cu doi părinți în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani, cu un procent de 45.6%. România este următoarea, cu 57,8%. Toate celelalte țări pentru care sunt disponibile date au procente de peste 60,0%. Mai mult de o treime din toate țările au un procent de peste 80,0%. Cu toate acestea, cele mai ridicate procente sunt în Finlanda, respectiv 93,8% din totalul gospodăriilor în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani fiind gospodării cu doi părinți, urmată de Olanda și Grecia cu puțin peste 89.0%.

Conform datelor Eurostat, în medie, în UE-28, 11,4% din gospodăriile în care trăiesc copii mici sunt în categoria 'altele' decât gospodării cu doi părinți sau monoparentale. 'Alte' tipuri de gospodării este o categorie largă, care include toate tipurile de gospodării extinse; acestea includ gospodării unde un părinte sau părinții trăiesc cu alți adulți, precum și gospodăriile unde niciunul dintre îngrijitorii copilului nu este părintele, părintele vitreg sau părinte de plasament. Aceștia pot fi bunici și/sau alte rude. Croația are cel mai ridicat procent (53,0%) de gospodării în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani din categoria 'altele'. Șase țări central și est-europene (Bulgaria, Letonia, Ungaria, Polonia, România și Slovacia), precum și Turcia par să urmeze această tendință. În aceste țări, procentele de gospodării în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani, care se încadrează în categoria 'alte' tipuri de gospodării variază între 21,2 și 40,3%.

Țările cu cel mai scăzut procent de gospodării în categoria 'altele' în care trăiesc copii cu vârsta sub 6 ani sunt cele trei țări nordice (Danemarca, Finlanda și Suedia), precum și Franța și Olanda, cu procente de 4,0% sau mai scăzute.

CO NTEXT

31

Figura A7: Procentul gospodăriilor cu doi părinți, monoparentale sau de alte tipuri, în care trăiesc copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 5 ani, 2012

% %

Monoparentale Altele Doi părinți

% EU-28 BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU

Monoparentale 10,5 12,4 5,9 8,4 30,0 12,5 11,0 13,8 2,5 5,1 10,5 1,4 4,3 6,2 11,0 16,9 5,2

Altele 11,4 8,5 33,4 9,0 2,8 5,7 12,5 8,7 8,4 14,1 4,0 53,0 9,9 16,9 28,8 17,9 6,9

Doi părinți 78,1 79,1 60,8 82,6 67,1 81,8 76,5 77,5 89,1 80,8 85,5 45,6 85,7 77,1 60,1 65,1 87,9


Monoparentale 5,9 5,3 8,1 7,0 5,1 7,9 1,9 5,5 4,2 3,1 14,3 22,2 : 2,0 : : :

Altele 21,2 16,8 2,7 14,2 28,8 18,9 40,3 12,9 27,8 3,1 1,3 6,9 : 25,3 : : :

Doi părinți 72,8 77,9 89,2 78,8 66,0 73,1 57,8 81,6 68,0 93,8 84,4 70,9 : 72,7 : : :

Sursa: Eurostat, LFS (date extrase în februarie 2014).

Note explicative A se vedea Glosarul pentru definiția 'gospodăriei'. Referința pentru acele procente este reprezentată de numărul gospodăriilor în care trăiesc copii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani. 100% este numărul total de gospodării în care trăiesc copii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani. Procentele din diagramă și comentate în text reprezintă ponderea acelor gospodării cu un adult, doi adulți și de alte tipuri.

33

O R G A N I Z A R E

SECTIUNEA I – STRUCTURI SI ACCES

Fără nicio excepție, fiecare țară din Europa a înființat un sistem bazat pe structuri instituționale formale, destinate educației și îngrijirii copiilor preșcolari (EICP). Cu toate acestea, organizarea serviciilor variază pe teritoriul Europei.

Acest capitol analizează principalele trăsături ale sistemului de EICP. Prima secțiune descrie două dintre cele mai frecvente forme de structuri destinate EICP, evidențiind principalele caracteristici ale sistemelor divizate de EICP și ale celor unitare. De asemenea, sunt analizate țările în care există servicii reglementate de EICP la domiciliu și prevalența acestora. Un indicator asupra duratei concediului pentru creșterea copilului oferă informații complementare asupra politicilor sociale și examinează dacă există o continuitate între concediul plătit pentru părinți și de EICP. Sunt discutate diferitele moduri de garantare a accesului la sistemul de EICP pentru toți copiii, evidențiindu-se țările care fie oferă un drept legal la servicii de EICP sau prevăd obligativitatea participării la aceastea. De asemenea, sunt examinate criteriile utilizate pentru alocarea locurilor disponibile, în cazul în care cererea este mai mare decât oferta.

Cea de a doua secțiune se axează pe standardele minime de furnizare a serviciilor de EICP și pe calitatea acestora. De asemenea, sunt descrise mijloacele utilizate pentru a asigura conformitatea cu reglementările în vigoare. A treia secțiune este dedicată capacității de monitorizare și prezintă o imagine de ansamblu a modului în care este gestionată cererea și oferta de locuri în sistemul de EICP, în țările europene. Sunt discutate și diversele inițiative de creștere a ofertei.

ÎN MAJORITATEA TĂRILOR EUROPENE , E ICP ESTE ÎMPĂRT ITĂ ÎN DOUĂ ETAPE SEPARATE , ÎN FUNCT IE DE VÂRSTĂ

În Europa, există două forme principale de structuri destinate EICP. În unele țări, EICP formează un sistem unitar sau o singură etapă, în timp ce în altele, serviciile de EICP sunt împărțite în două etape distincte. Sistemul divizat, care este cel mai frecvent, structurează serviciile de EICP în funcție de vârsta copiilor. În sistemul divizat, furnizarea serviciilor se realizează în structuri separate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari. De obicei, trecerea de la o structură la alta are loc atunci când copiii au vârsta de aproape 3 ani, dar se poate realiza și la 2 ani jumătate sau, în anumite țări, chiar mai târziu, la vârsta de 4 ani. Divizarea reflectă o împărțire între serviciile "de îngrijire a copiilor", furnizate sub forma unor centre non-educaționale și serviciile "de educație timpurie", care uneori sunt furnizate în aceeași clădire în care funcționează și școlile primare.

Într-un sistem divizat tipic, responsabilitatea pentru gestionarea, reglementarea și finanțarea EICP este împărțită între diferite autorități. Ministerul responsabil pentru sănătate, bunăstare sau familie este, de obicei, responsabil cu furnizarea serviciilor pentru copiii mai mici, în timp ce Ministerul Educației este responsabil pentru furnizarea serviciilor care vizează copiii mai mari. Prin urmare, liniile directoare educaționale se aplică în mod normal numai serviciilor oferite pentru copiii mai mari (a se vedea Figura F1). De asemenea, în sistemul divizat, condițiile de calificare a personalului, diferă, de obicei, în funcție de tipul de serviciu furnizat, diploma de învățământ superior în domeniul EICP fiind necesară mai ales în structurile instituționale destinate copiilor mai mari (a se vedea Figura E2). Mai mult decât atât, condițiile de acces pot varia foarte mult; dreptul legal aplicându-se de obicei copiilor mai mari și nu copiilor mai mici (a se vedea Figura B4). Sisteme divizate, cu toate atributele menționate mai sus, funcționează în Belgia (comunitățile germană și flamandă), Republica Cehă, Italia, Cipru, Luxemburg, Polonia și Slovacia. Alte țări clasificate în Figura B1 ca fiind sisteme divizate ar putea avea, de asemenea, unul sau mai multe dintre atributele care caracterizează sistemele unitare de EICP. De exemplu, în Malta, Ministerul Educației și Ocupării forței de muncă este responsabil pentru EICP, atât pentru copiii mai mici, cât și pentru cei mai mari; în timp ce, în Portugalia, este necesară o diplomă de masterat pentru personalul didactic care lucrează în structurile instituționale pentru copiii cu vârsta sub 3 ani (creches), precum și pentru cel care lucrează cu copii mai mari.

ORGA N IZA RE

34

În schimb, în sistemele unitare, serviciile de EICP sunt organizate într-o singură etapă și furnizate în structurile instituționale de îngrijire pentru întreaga grupă de vârstă. Până la începerea școlii primare, copii nu întrerup participarea și nu realizează transferuri între instituții. Ministerul Educației este responsabil cu gestionarea, reglementarea și finanțarea. Întreaga îngrijire și educație a copiilor mici este considerată ca fiind parte a serviciilor de "educație timpurie", iar liniile directoare educaționale acoperă întreaga etapă a EICP. Structurile instituționale unitare au o echipă de unică management pentru furnizarea serviciilor destinate copiilor de toate vârstele, același nivel de calificare a personalului (de obicei la nivel de învățământ superior) fiind necesar pentru a lucra cu întreaga grupă de vârstă. Mai mult decât atât, în sistemele unitare, de la o vârstă fragedă este acordat un drept legal la servicii de EICP sau, adeseori, serviciile de EICP sunt furnizate în mod gratuit. Acest tip de sistem predomină în majoritatea țărilor nordice, în țările baltice, în Croația și în Slovenia.

Nu toate sistemele unitare urmează întocmai modelul prezentat mai sus. De exemplu, unele sisteme unitare furnizează pentru o perioadă de 1 sau 2 ani servicii de învățământ preșcolar, care pot fi reglementate de linii directoare educaționale diferite și pot fi furnizate în școlile primare. În Letonia, Lituania și Finlanda, ultimul an sau ultimii doi de învățământ preșcolar ar putea să se desfășoare fie în cadrul structurilor unitare sau în afara acestor structuri, de obicei în școli primare. În Suedia, ultimul an de EICP – clasa pregătitoare pentru copiii cu vârsta de 6 ani (förskoleklass) – se desfășoară numai în școlile primare.

Mai multe țări europene au atât structuri unitare, cât și structuri separate. În Bulgaria, Danemarca, Germania, Spania și Austria, serviciile de EICP pot fi furnizate fie în structuri separate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari sau în structuri unitare pentru ambele grupe de vârstă. Cu toate acestea, unele diferențe poate fi menținute între cele două grupe de vârstă, chiar și în structurile unitare. De exemplu, în Bulgaria și în Spania, unele structuri oferă ambele cicluri de EICP, care acoperă întreaga vârstă preșcolară. Totuși, în aceste structuri, în timp ce echipa de management este aceeași, serviciile furnizate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari diferă, în ceea ce privește calificările personalului, programa și modalitățile de finanțare. În toate entitățile din Regatul Unit, copiii pot frecventa structuri unitare (creșe de zi sau centre pentru copii) până la începutul învățământului primar, dar, de asemenea, de la împlinirea vârstei de 3 ani, copiii pot frecventa grădinițe sau clase de grădiniță organizate în școlile primare.

Figura B1: Organizarea structurilor instituționale de EICP, 2012/13

Divizate

Unitare

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă A se vedea Glosarul pentru definițiile 'structurilor instituționale', EICP 'divizată' și EICP 'unitară'. Descrieri detaliate ale serviciilor sunt oferite în Fișele de informații asupra sistemelor naționale din Anexă.

Note specifice de țară Bulgaria, Grecia, Cipru, Letonia, Lituania, Polonia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit și Elveția: Există unul sau doi ani de servicii preșcolare, care sunt obligatorii în unele țări.

SECT IU N EA I – STR U CTU RI S I A CC ES

35

Irlanda: În acest raport, Irlanda este considerată ca având modelul divizat de EICP, întrucât școlarizarea neobligatorie este împărțită în două etape: servicii pentru copiii cu vârsta sub 4 ani și servicii pentru copii cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani. Cu toate acestea, în scopul colectării de date statistice internaționale, serviciile pentru copiii mai mari (din clasele preșcolare) sunt clasificate ca învățământ primar (ISCED 1). Republica Cehă și Portugalia: Unele structuri private ar putea include grupe, atât pentru copiii mai mici, cât și pentru cei mai mari.

ANUMITE SERVICII REGLEMENTATE FURNIZATE LA DOMICILIU EXISTĂ ÎN MAJORITATEA TĂRILOR EUROPENE, DAR SUNT RĂSPÂNDITE DOAR ÎN CÂTEVA

În plus față de serviciile de EICP furnizate în structurile instituționale, cadrul legal pentru EICP poate să prevadă și servicii de EICP furnizate la domiciliu, care trebuie să respecte normele și standardele de calitate. În timp ce ar putea fi posibil ca astfel de servicii să fie oferite atât la domiciliul copilului, cât și la cel al furnizorului, acest raport se referă numai la acest din urmă tip de servicii, anume la serviciile oferite la domiciliul furnizorului.

Figura B2: Existența serviciilor de EICP reglementate, furnizate la domiciliu, 2012/13

Există servicii de EICP reglementate care sunt furnizate la domiciliu

Nu există servicii de EICP reglementate, care sunt furnizate la domiciliu

Datele nu sunt disponibile

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă A se vedea Glosarul pentru definiția 'serviciilor furnizate la domiciliu'.

Country specific notes Republica Cehă: Legea Comerțului permite îngrijirea la domiciliu, dar nu există informații disponibile. Croația: Furnizarea serviciilor reglementate la domiciliu are loc progresiv, pe baza 'Legii bonelor' aprobată de Parlament în luna aprilie 2013. Italia: Serviciile la domiciliu sunt reglementate la nivel local și la nivel regional. Letonia: Serviciile de EICP reglementate, furnizate la domiciliu, au fost introduse în luna septembrie 2013. Polonia: Legislația stipulează servicii reglementate furnizate la domiciliu, dar în prezent sunt înregistrați doar câțiva îngrijitori zi

Serviciile reglementate furnizate la domiciliu există în majoritatea sistemelor educaționale europene. Cu toate acestea, întrucât sunt disponibile numai datele din câteva țări, de multe ori răspândirea acestora este dificil de evaluat. Acolo unde statisticile naționale sunt disponibile, serviciile reglementate furnizate la domiciliu apar ca fiind nesemnificative, în comparație cu serviciile furnizate în cadrul structurilor instituționale. Numai în Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Finlanda, Regatul Unit și Islanda serviciile reglementate furnizate la domiciliu reprezintă un procent semnificativ din EICP, în special pentru copiii mai mici. În Danemarca, de exemplu, aproximativ 50% dintre copiii cu vârsta de 1 an beneficiază de servicii furnizate în structurile instituționale, în timp ce aproximativ 40% dintre copiii de aceeași vârstă beneficiază de servicii reglementate furnizate la domiciliu. În Franța, rata de participare pentru grupa de vârstă 0-3 ani este de aproximativ 15% în structurile instituționale

ORGA N IZA RE

36

și, respectiv, de 28% în structurile furnizate la domiciliu. În Islanda, mai mulți copii cu vârsta sub 2 ani sunt îngrijiți în structurile organizate la domiciliu dagforeldri decât în structurile instituționale.

În câteva țări, există mai multe forme de servicii reglementate furnizate la domiciliu. De exemplu, în Ungaria, există două sisteme diferite, care vizează grupe de vârstă diferite, fiind supuse unor reglementări diferite, în ceea ce privește numărul maxim de copii per furnizor (a se vedea Figurile B7 și B8b). În Finlanda, îngrijirea la domiciliu este furnizată de către îngrijitori, la nivel individual sau ca un serviciu de îngrijire de zi furnizat de un grup compus din doi sau trei îngrijitori. În cele trei comunități din Belgia, există diferențe între statutul contractual al îngrijitorilor, care pot fi furnizori independenți sau furnizori afiliați unor organizații specifice de îngrijire a copiilor.

Serviciile la domiciliu pot reprezenta principalul tip de EICP sau pot avea doar un rol de sprijin; aceasta diferă în mare măsură în funcție de vârsta copiilor. De exemplu, în Germania și în Franța, pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani, legislația se aplică în egală măsură serviciilor la organizate la domiciliu și celor oferite în structurile instituționale. Cu toate acestea, atunci când copiii împlinesc vârsta de 3 ani, dobândesc un drept legal la servicii gratuite sau subvenționate în cadrul structurilor instituționale și, în consecință serviciile furnizate la domiciliu pot fi folosite ca sursă suplimentară de îngrijire pentru acești copii, în cazul în care programul de funcționare al structurilor instituționale se dovedește a fi insuficient.

ÎN JUMĂTATE DIN TĂRILE EUROPENE CONCEDIUL DE CRESTERE A COPILULUI ESTE COMPENSAT ADECVAT S I DUREAZĂ MAI PUT IN DE 40 DE SĂPTĂMÂN I

A oferi copiilor un bun început în viață facilitând noilor părinți o perioadă de timp în care să creeze o legătură cu copiii lor și, în consecință, să poată găsi un echilibru între viața profesională și cea de familie, a constituit un motor pentru eforturile naționale și europene de a implementa politici sociale, care să satisfacă nevoile familiilor. A fost adoptată o abordare bidirecțională pentru sprijinirea părinților salariați în reconcilierea cerințelor vieții profesionale cu cea de familie. Pe de o parte, au fost implementate politici de concedii care să permită părinților să stea acasă pentru a-și crește copiii foarte mici; pe de altă parte, fiind dezvoltate servicii de EICP, astfel încât, atunci când părinții se întorc la locul de muncă, este disponibilă o îngrijire și o educație de bună calitate. Este foarte importantă asigurarea sinergiilor și a continuității între aceste politici.

Condițiile concediului pentru creșterea copilului variază considerabil între țările europene din cauza priorităților și a abordărilor diferite în ceea ce privește îngrijirea copiilor. Unele țări pun accentul pe îngrijirea de către părinți și pe crearea de stimulente pentru a-i încuraja să aibă grijă de copiii lor pentru o perioadă mai lungă de timp. În altele, există o abordare instituțională asupra îngrijirii copiilor, fiind realizate investiții mai substanțiale în dezvoltarea serviciilor de EICP.

În pofida diferențelor semnificative de la o țară la alta în ceea ce privește abordarea, la nivel european au fost stabilite standarde minime pentru concediul de maternitate și pentru creșterea copilului. Într-adevăr, legislația europeană existentă (1992) (5) prevede un concediu de maternitate de minimum 14 săptămâni (dintre care, două săptămâni înainte de naștere). În anul 2008, Comisia Europeană a introdus o propunere de consolidare a Directivei existente, prin extinderea concediului la 18 săptămâni și plata salariului integral pe parcursul acestei perioade. Această propunere este încă în discuție, dar, în anul 2010, Comisia a revizuit Directiva privind concediul pentru creșterea copilului (6), obligând țările să introducă cel puțin patru luni de concediu parental pentru fiecare părinte.

Figura B3 prezintă durata concediului pentru creșterea copilului, care este "compensat în mod adecvat". Noțiunea de compensare adecvată implică faptul că părinții continuă să primească în timpul concediului o parte substanțială din veniturile lor anterioare și, prin urmare, nu se vor confrunta cu dificultăți financiare ca urmare a perioadei în care nu merg la serviciu pentru a avea grijă de copiii lor. În acest raport, concediul este considerat a fi compensat în mod adecvat în cazul în care părinții primesc în această perioadă cel puțin 65% (5) Directiva Consiliului 92/85/EEC din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii

securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, OJ L 348, 28.11.1992, p. 1.

(6) Directiva Consiliului 2010/18/EU din 8 martie 2010 pentru implementarea Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi pentru abrogarea Directivei 96/34/EC, OJ L 68, 18.03.2010, p. 13.


37

din câștigurile lor anterioare. Durata totală a concediului pentru creșterea copilului ia în calcul diferitele tipuri de concediu (de maternitate, de paternitate și concediul parental) și se calculează de la nașterea copilului până când ambii părinți se întorc la locul de muncă.

Cele mai lungi perioade de concediu pentru creșterea copilului compensate în mod adecvat sunt în Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria și România. În aceste țări, părinții beneficiază de concediu pentru creșterea copilului până când acesta împlinește vârsta de 2 ani; urmează Estonia cu o perioadă de 18 luni. În 11 țări (Danemarca, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Austria, Polonia, Slovenia, Finlanda, Suedia și Norvegia), părinții pot acumula între 46 și 70 de săptămâni de concediu pentru creșterea unui copil nou-născut. Mai multe țări oferă părinților o compensare adecvată a concediului pentru creșterea copilului pentru o perioadă cuprinsă între 20 și 39 săptămâni. Aceasta este situația în Irlanda, Grecia, Croația, Portugalia, Slovacia, Regatul Unit, Islanda și Liechtenstein.

Figura B3: Durata concediului de maternitate post-natal, paternal și pentru creșterea copilului compensat în mod adecvat (în săptămâni), 2013

Săptămâni Săptămâni

Concediu de maternitate Concediu paternal Concediu pentru creșterea copilului

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR IT HR CY LV LT LU

14 14 14 52 22 14 8 20 24 35 16 14 10 16 16 8 8 8

2 2 2 0 0 0 0 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 52 82 32 60 62 0 0 0 0 26 0 0 44 44 52

HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK (1)

UK-SCT IS TR LI NO CH

24 18 : 8 26 26 18 11 28 13 2 39 39 0 13 20 6 14

0 0 : 0 0 0 0 0 0 9 0 0 0 0 0 0 12 0

80 0 : 62 26 0 86 37 0 26 56 0 0 39 0 0 36 0

Sursa: Eurydice. UK (1) = UK-ENG/WLS/NIR

Note explicative Concediul de maternitate are, în mod normal, două etape: pre-natal (înaintea nașterii) și post-natal (după naștere). Acest indicator se concentrează numai pe cea de a doua etapă. Durata concediului este calculată de la data nașterii în cazul în care legislația indică numărul de săptămâni de care trebuie să beneficieze o mamă înainte de naștere (de obicei, două până la opt săptămâni înainte de aceasta). Dacă aceste informații nu sunt precizate în legislație, este prezentată durata totală a concediului.

Concediul paternal este luat, în mod normal, numai de către tați, imediat după naștere. Concediul paternal este prezentat numai dacă acesta nu poate coincide cu cel de maternitate.

Concediul pentru creșterea copilului este adeseori luat la sfârșitul concediului de maternitate. Durata sa este calculată pe baza unui concediu total pentru perioada de timp plătită, maxim posibilă. Concediul pentru creșterea copilului poate fi un drept individual sau de familie. În cazul în care concediul pentru creșterea copilului este un drept individual, iar părinții nu își iau concediile în același timp, concediul este calculat de două ori. Este calculată cea mai bună situație posibilă pentru părinți (cel mai lung concediu pentru creșterea copilului).

Indicatorul prezintă durata cumulată a celor trei tipuri de concedii, exprimate în săptămâni calendaristice (un an constituind 52 săptămâni). Concediul se consideră a fi compensat în mod adecvat în cazul în care părinții primesc în această perioadă cel puțin 65% din câștigurile lor anterioare. În cazul în care primesc o sumă forfetară, se consideră că

ORGA N IZA RE

38

plata este compensată în mod adecvat în cazul în care constituie 65% din salariul minim lunar din țara respectivă. În cazul în care există mai multe opțiuni de finanțare a concediului, este aleasă o singură opțiune, în funcție de comparabilitatea acesteia cu alte țări.

Nu sunt luate în calcul alocațiile obișnuite pentru copii.

Indicatorul reflectă situația cea mai întâlnită, pentru creșterea unui copil și nu ia în calcul alte cazuri, precum complicații la naștere, spitalizare prelungită, copii cu probleme de sănătate, etc.

Note specifice de țară Grecia: Concediul de maternitate include concediul de bază (nouă luni de la naștere) și concediul special (26 de săptămâni acordate mamelor care au asigurare). Funcționarii publici au dreptul, în total, la 36 săptămâni de concediu compensat în mod adecvat. Ungaria: Informațiile cu privire la concediul pentru creșterea copilului compensat în mod adecvat se referă doar la părinții asigurați. Suma forfetară de care beneficiază părinții care nu sunt asigurați nu este considerată ca fiind concediu compensat în mod adecvat. Republica Cehă: Părinții au la dispoziție diferite opțiuni de beneficii pentru creșterea copilului. Austria: Părinții au la dispoziție diferite opțiuni de beneficii pentru creșterea copilului. Cuantumul plăților depinde de perioada de timp în care părinții primesc plățile. Informațiile din figura se bazează pe un procent 80% din venituri. România: Părinții au la dispoziție două opțiuni de finanțare a concediului pentru creșterea copilului / plată a beneficiilor pentru îngrijirea copilului: pe parcursul unuia sau a doi ani. Sumele minime și maxime de plată diferă în funcție de perioada plăților. Finlanda: Indemnizația pentru îngrijirea la domiciliu a copilului este plătită ca sumă forfetară, ceea nu corespunde unui procent compensat în mod adecvat de 65% din veniturile anterioare (sau din salariul minim). Cu toate acestea, poate include și un supliment în funcție de mărimea și venitul familiei. Mai mult, unele autorități locale plătesc suplimente municipale. Aproximativ 88% din familii beneficiază de un astfel de concediu de îngrijire la domiciliu, care poate fi luat imediat după concediul pentru creșterea copilului. Turcia: Situația descrisă în Figură se referă numai la funcționarii publici.

Cea mai scurtă perioadă de concediu pentru creșterea copilului, compensată în mod adecvat, stabilită la mai puțin de 20 de săptămâni se regăsește în Belgia, Spania, Franța, Italia, Cipru, Malta, Turcia și Elveția. Această perioadă include în mod normal numai concediul de maternitate; deși în Belgia și în Spania, în concediul de maternitate poate fi urmat de două săptămâni suplimentare de concediu de paternal.

Concediul pentru creșterea copilului compensat în mod adecvat, care cuprinde în mare parte de concediul de maternitate (așa cum este cazul în mult țări) conduce de obicei la un dezechilibru de gen în serviciile de îngrijire. Chiar și în cazurile în care există concediu pentru creșterea copilului compensat în mod adecvat, iar acesta poate fi împărțit între părinți, în general mamele sunt cele care beneficiază de acesta. În Slovenia, de exemplu, doar 6,3% din tați au beneficiat de o parte din concediul pentru creșterea copilului în 2010 (Moss, 2012). Cu toate acestea, țări europene precum Germania și Austria și unele dintre țările nordice promovează activ egalitatea de gen în ceea ce privește concediul pentru creșterea copilului. În Suedia, de exemplu, un anumit număr de săptămâni este rezervat pentru fiecare părinte. În Islanda și Norvegia, concediul pentru creșterea copilului este compus din trei părți: trei luni pentru fiecare părinte și trei luni la care au dreptul să beneficieze împreună. În Germania și Austria, beneficiile pentru creșterea copilului sunt extinse în cazul în care ambii părinți au grijă de copil. Pentru aceste din urmă două țări, concediul suplimentar pentru creșterea copilului este luat în considerare în Figura de mai jos, întrucât este prezentată cea mai bună variantă pentru familii.

În final, este important de subliniat faptul că în unele țări în care există concediu pentru creșterea copilului, dar nu este atins pragul de 65% de compensare în mod adecvat, există alte prevederi pentru a ajuta familiile să concilieze viața profesională cu viața de familie. De exemplu, părinții pot avea dreptul de a combina concediul pentru creșterea copilului cu lucrul cu normă redusă. Conform datelor Eurostat (Eurostat, 2013), în anul 2011, în Uniunea Europeană, aproape o treime (32%) dintre femeile angajate care aveau un copil cu vârsta sub 6 ani lucrau cu normă redusă. Acest procent tinde să crească în funcție de numărul de copii. În cazul bărbaților, cifra este considerabil mai mică: doar 4,5% din bărbații europeni, cu un copil de această vârstă, lucrau cu normă redusă.

ÎN MAJORITATEA TĂRILOR EUROPENE, COPIII AU GARANTAT UN LOC ÎN SISTEMUL DE EICP CU UN AN SAU DOI ANI ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA ÎNVĂTĂMÂNTULUI PRIMAR

Cea mai întâlnită modalitate de a asigura servicii de EICP pentru toți copiii este stabilirea unui drept legal. Dreptul legal la servicii de EICP se referă la obligația legală a furnizorilor din domeniul EICP să asigure servicii de EICP subvenționate de la buget pentru toți copiii dintr-un anumit bazin demografic, ai căror


39

părinți, indiferent de statutul lor ocupațional, socio-economic sau familial, solicită un loc pentru copilul lor. În acest fel, autoritățile publice se angajează să garanteze un loc în structurile instituționale destinate EICP pentru toți copiii care beneficiază de un drept legal. Cu toate acestea, copiii au dreptul la servicii de EICP, dar nu sunt obligați să participe la aceasta. Dreptul legal nu înseamnă în mod necesar faptul că serviciile sunt furnizate în mod gratuit, ci doar că serviciul este subvenționat de la buget și oferit la prețuri accesibile (a se vedea Capitolul D). O altă modalitate de a asigura disponibilitatea EICP este stabilirea obligativității pentru ultimul an sau ultimii doi ani de EICP. Prin urmare, acest lucru înseamnă că autoritățile responsabile trebuie să asigure un număr suficient de locuri în învățământul preșcolar pentru toți copiii care au vârsta la care participarea este obligatorie. Copiii sunt obligați să participe, iar EICP este gratuită.

Cele mai multe țări europene s-au angajat să ofere un loc în sistemul de EICP pentru toți copiii, fie prin stabilirea unui drept legal la sistemul de EICP sau prin declararea obligativități EICP, cel puțin pentru ultimul an de învățământ preșcolar. Doar șapte țări, și anume Croația, Italia, Lituania, România, Slovacia, Islanda și Turcia, nu au stabilit un drept legal sau obligativitatea înmatriculării în sistemul de EICP. Cu toate acestea, în Croația, începând cu luna septembrie 2014, va fi obligatoriu un an de învățământ preșcolar. În România, dreptul legal al copiilor cu vârsta de 5 ani va fi instituit din luna septembrie 2014.

În Europa, există diferențe semnificative în ceea ce privește vârsta de la care copiii au garantat un loc în sistemul de EICP, cu privire la numărul de ore și la co-finanțarea de către părinți. Doar șase țări europene, și anume Danemarca, Estonia, Slovenia, Finlanda, Suedia și Norvegia, garantează fiecărui copil, după naștere, un drept legal la servicii de EICP, deseori imediat după încheierea concediului pentru creșterea copilului. În majoritatea acestor țări, dreptul nu este enunțat cu privire la numărul de ore în care este furnizat serviciul, însă de obicei implică un loc cu program integral. De obicei, se preconizează ca părinții să co-finanțeze serviciul până la începutul învățământului obligatoriu. Totuși, taxele sunt destul de scăzute (a se vedea Figura D6) fiind oferite reduceri, în funcție de venituri (a se vedea Figura D7). De exemplu, în Danemarca, începând cu anul 2011 cadrul legal obligă primăriile să asigure servicii de EICP pentru toți copiii mai mari de 26 de săptămâni, până la vârsta de 6 ani (atunci când începe învățământul obligatoriu), însă părinților li se poate solicita să plătească până la 25% din costuri. În Finlanda, copiii au dreptul legal la un loc subvenționat de la buget în sistemul de EICP, ulterior concediului pentru creșterea copilului (atunci când copilul are vârsta de aproximativ 9-10 luni), însă numai învățământul preșcolar pentru copiii cu vârsta de 6 ani este gratuit. În Suedia, toți copiii care au împlinit vârsta de 1 an au dreptul legal la 15 ore de EICP subvenționată pe săptămână, iar dacă părinții lucrează sau studiază, copiii au dreptul la un serviciu cu program integral. Odată cu împlinirea vârstei de 3 ani, învățământul preșcolar universal este furnizat în mod gratuit pentru toți copiii, totalizând 525 de ore pe an (ceea ce reprezintă aproximativ 15 ore pe săptămână pe parcursul unui an școlar). Copiii ai căror părinți lucrează sau studiază au dreptul la un loc subvenționat de la buget într-un centru de supraveghere după încheierea programului școlar (fritidshem).

În toate țările, diferența dintre sfârșitul concediului pentru creșterea copilului care este compensat în mod adecvat și dreptul legal la servicii de EICP este mai mare de doi ani. În aproximativ o treime dintre sistemele educaționale europene (cele trei Comunități din Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Luxemburg, Ungaria, Malta, Portugalia și toate entitățile din Regatul Unit), dreptul legal la servicii de EICP subvenționate de la buget începe la împlinirea vârstei de 3 ani sau cu câteva luni înainte de împlinirea acestei vârste. În toate aceste țări, cu excepția Germaniei, copiii au dreptul la serrvicii de EICP furnizate în mod gratuit. De obicei, durata serviciilor de EICP furnizate în mod gratuit corespunde unei zile normale de școală, cu excepția Irlandei și a tuturor entităților din Regatul Unit, unde sunt acoperite în mod gratuit numai 10-15 ore pe săptămână (a se vedea Figura D5). Germania și Malta ocupă o poziție aparte în acest grup întrucât în aceste țări dreptul legal este unul extins. În Germania, toți copiii cu vârsta de un an au dreptul la servicii de EICP, începând cu luna august 2013, în timp ce în Malta, dreptul la servicii de EICP furnizate în mod gratuit a fost extins pentru toți copiii ai căror părinți lucrează/studiază, începând cu luna aprilie 2014.

În Republica Cehă, Liechtenstein și anumite cantoane din Elveția, dreptul legal la învățământ preșcolar începe puțin mai târziu, atunci când copiii împlinesc vârsta de 5 și respectiv 4 ani și vizează, în special, clasele preșcolare. În nouă țări, ultimul an sau ultimii doi ani de învățământ preșcolar sunt obligatorii. În Luxemburg și în majoritatea cantoanelor din Elveția, învățământul este obligatoriu de la vârsta de 4 ani,

ORGA N IZA RE

40

în timp ce învățământul primar începe atunci când copiii împlinesc vârsta de 6 ani. În Bulgaria, Grecia, Cipru, Letonia, Ungaria, Austria și Polonia, învățământul obligatoriu începe atunci când copiii au vârsta de 5 ani sau aproximativ 5 ani, în timp ce învățământul primar începe numai atunci când împlinesc 6 sau 7 ani. Durata minimă săptămânală a învățământului preșcolar obligatoriu este stabilită la nivel central în șapte țări – și anume în Bulgaria, Grecia, Cipru, Ungaria, Austria, Luxemburg și Polonia – și variază între 16 ore pe săptămână în Austria și 27.5 ore pe săptămână în Cipru.

Irlanda este singura țară în care învățământul primar (ISCED 1) începe înaintea învățământului obligatoriu. În această țară, copiii încep învățământul obligatoriu la vârsta de 6 ani, dar de la vârsta de 4 ani pot participa la clasa pregătitoare – serviciu considerat și clasificat deja ca învățământ primar (ISCED 1). Dreptul legal începe de la vârsta de 3 ani și 2 luni.

Figura B4: Dreptul legal la servicii de EICP și/sau obligativitatea particiării la sistemul de EICP, inclusiv vârsta de începere și numărul săptămânal de ore, 2012/13

Drept legal

Nu există un drept legal

EICP este obligatorie

Nu există date disponibile

Sursa: Eurydice.

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU

Vârsta la care începe dreptul legal (ani) 2½ 3 2½ 5 ½ 3 1½ 31/6 3 3 - - - 3 3

Vârsta la care începe EICP obligatorie (ani) 5 5 4⅔ 5 4 5

Durata săptămânală (ore) 28 28 28 20 (24) 40 40 40 40 15 22.5 25 24 - - 27.5 - 26 40

MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK- ENG

UK- WLS

UK- NIR

UK- SCT IS TR LI NO CH

Vârsta la care începe dreptul legal (ani) 2¾ : 3 - 11/12 - ¾ 1 3 3 3 3 - - 4 1

Vârsta la care începe EICP obligatorie (ani) 5 5 4

Durata săptămânală (ore) 30 : 16-20 25 25 - 40 - 40 40 15 10 12.5 (12.5) - - 28 40

Nu există reglementări la nivel central

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Nu este inclus dreptul legal la servicii de EICP sau obligativitatea particpării la sistemul de EICP care se aplică diferitelor categorii de beneficiari (de exemplu, cei care provin din medii dezavantajate). A se vedea Glosarul pentru definiția 'dreptului legal'. Numărul săptămânal de ore este rotunjit la 40.

Note specifice de țară Bulgaria: EICP obligatorie: copii cu vârsta de 5 ani – 20 ore; copii cu vârsta de 6 ani – 24 ore. Germania: Din luna august 2013, dreptul legal la servicii subvenționate de EICP începe de la vârsta de 1 an. Croația: Din luna septembrie 2014 va fi obligatoriu un an de EICP. Malta: În luna aprilie 2014, dreptul legal la servicii de EICP furnizate în mod gratuit a fost extins la toți copiii ai căror părinți muncesc/studiază. Ungaria: EICP obligatorie – 20 de ore pe săptămână.


41

Austria: Numărul orelor săptămânale de EICP obligatorie diferă de la un land la altul. Polonia: Începând cu luna septembrie 2015, toți copiii cu vârsta de 4 ani vor avea un drept legal la servicii de EICP. România: Începând cu luna septembrie 2014, toți copiii cu vârsta de 5 ani vor avea un drept legal la servicii de EICP. Finlanda: În luna noiembrie 2013, hotărârea Guvernului pentru implementarea unui program de politici structurale a inclus introducerea învățământului preșcolar obligatoriu. Suedia: Cele 525 de ore anuale au fost împărțite la durata obișnuită a unui an școlar (178 de zile) și ulterior înmulțite cu 5 pentru a obține cifra săptămânală. Regatul Unit: În Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord, în zonele cele mai dezavantajate din punct de vedere economic, dreptul legal este extins la copiii cu vârsta de 2 ani. În Scoția, dreptul legal este extins la copiii cu vârsta de 2 ani care sunt îngrijiți de către o rudă. În Anglia și în Țara Galilor, copiii au vârsta școlară obligatorie la începutul semestrului școlar care urmează împlinirii vârstei de cinci ani. De aceea, pentru copiii care sunt născuți toamna sau primăvara, o parte a anului pregătitor (clasificat ca ISCED 0) este obligatorie. În Scoția, cele 475 de ore anuale au fost împărțite la 38 de săptămâni, ceea ce reprezintă durata obișnuită a anului școlar. Elveția: În 19 cantoane (din 26) participarea la învățământul preșcolar este obligatorie. În funcție de canton, serviciile de învățământ preșcolar au durata de un an sau de doi ani. În acele cantoane unde învățământul preșcolar nu este obligatoriu, copiii au dreptul legal la un loc subvenționat de la buget începând cu vârsta de 4 sau 5 ani.

În mod obișnuit, dreptul legal la servicii de EICP și/sau obligativitatea participării la sistemul de EICP au fost introduse treptat, în același timp fiind redusă și vârsta de la care copiii beneficiază de un loc garantat. De exemplu, în Malta, dreptul legal al copiilor cu vârsta de 4 ani era în vigoare încă din anul 1975 și a fost extins la grupele de vârstă mai mici în 1998, 2007 și în 2014. În Polonia, obligativitatea EICP pentru copiii cu vârsta de 6 ani exista încă din anul 2004, iar pentru copiii cu vârsta de 5 ani există din anul 2011. În anumite țări, precum Belgia, Franța, Suedia și Liechtenstein, dreptul legal al primelor grupe de vârstă ale sistemului de EICP a fost deja creat la mijlocul secolului 20 sau chiar mai devreme. Au fost introduse măsuri suplimentare, fie pentru a extinde grupele de vârstă eligibile, fie pentru a consolida garanția. De exemplu, în Suedia, începând cu anul 1995, municipalitățile sunt obligate să furnizeze locuri fără nicio întârziere care nu este justificată în mod rezonabil.

Lista țărilor care au introdus recent sau au extins garanția pentru serviciile de EICP (fie printr-un drept legal sau prin introducerea obligativității de participare) include: Bulgaria (2010), Republica Cehă (2005), Germania (2013), Estonia (2009), Irlanda (2010), Grecia (2006), Cipru (2004), Malta (2014), Austria (2010), Polonia (2011) și România (2014).

ALOCAREA LOCURILOR PENTRU EICP ESTE ADESEORI SUPUSĂ AUTONOMIEI LOCALE

Figura B4 a arătat faptul că multe țări europene au instituit fie obligativitatea învățământului preșcolar sau au constituit un drept legal la serviciile de EICP. În ambele cazuri, există un angajament oficial al autorităților responsabile pentru a se asigura că numărul de locuri satisface cererea părinților (deși, în realitate, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, astfel cum arată Figura B12). Figura B5 pune în evidență numai serviciile la care copiii nu au un drept legal și examinează criteriile utilizate pentru alocarea locurilor disponibile, în cazul în care cererea este mai mare decât oferta. Prin urmare, nu sunt luate în considerare în această secțiune cele șase țări europene (Danemarca, Estonia, Slovenia, Finlanda, Suedia și Norvegia) care garantează fiecărui copil un drept legal la servicii de EICP, de la o vârstă foarte timpurie.

Datele arată că aproximativ jumătate din documentele elaborate în Europa la nivel central nu pun în discuție alocarea locurilor în cadrul sistemului de EICP, ceea ce înseamnă că locurile sunt alocate pe baza criteriilor de selecție stabilite fie de către autoritățile locale sau direct de către directorii structurilor instituționale destinate EICP. În cealaltă jumătate de țări, o serie de criterii sunt stabilite la nivel central pentru alocarea locurilor în cadrul sistemului de EICP. Totuși, aceste aspecte sunt abordate, de obicei, prin intermediul recomandărilor și nu al reglementărilor, ceea ce înseamnă că autoritățile locale sau directorii structurilor instituționale destinate EICP se bucură de o autonomie semnificativă în luarea deciziilor.

În 16 sisteme educaționale, unde criteriile de alocare sunt stabilite la nivel central, în mod obișnuit, acestea se referă la situația părinților din punctul de vedere al ocupării forței de muncă, situația familială și situația socio-economică. În ceea ce privește situația ocupării forței de muncă, majoritatea țărilor acordă prioritate părinților care muncesc, însă unele dintre acestea fac referire și la părinții care

ORGA N IZA RE

42

caută în mod activ un loc de muncă sau la părinții care studiază sau se formează profesional (de exemplu, Comunitatea flamandă din Belgia, Germania, Spania și Malta). În Letonia, se acordă prioritate părinților care exercită anumite profesii, inclusiv celor din forțele armate și ofițerilor guvernamentali care activează în domeniul afacerilor interne sau al autorității de frontieră.

Atunci când se ia în considerare situația familială, de cele mai multe ori, țările acordă prioritate orfanilor, copiilor din familiile monoparentale, familiilor numeroase, precum și fraților copiilor care frecventează deja respectiva structură instituțională. Vârsta copiilor este menționată mai puțin frecvent, însă atunci când acest lucru are loc, țările acordă în mod obișnuit prioritate copiilor mai mari. Franța reprezintă o excepție în această privință, crèches (mai exact, structurile instituționale destinate copiilor mai mici) sunt sfătuite să acorde prioritate copiilor cu vârsta sub un an, mai degrabă decât copiilor puțin mai mari.

Documentele de coordonare se referă, de asemenea, și la alte criterii, acordând prioritate copiilor cu dizabilități, cu nevoi speciale sau cu probleme de sănătate (de exemplu, în Spania (unele Comunități autonome), Croația, Malta și Turcia), sau anumitor grupuri etnice (de exemplu, copiii romi din Cipru). De asemenea, în unele țări se acordă preferință anumitor categorii de părinți, inclusiv veteranilor de război sau victimelor conflictelor (Croația și Turcia), refugiaților politici (Cipru), părinților care sunt victime ale violenței în familie (unele Comunități autonome din Spania) sau părinților adolescenți care au nevoie de un loc de muncă sau să își continue studiile (Malta). O abordare ușor diferită a priorităților este utilizată în Comunitatea franceză din Belgia și în Franța, unde directorii structurilor instituționale destinate EICP trebuie să ia în considerare ordinea în care sunt depuse aplicațiile (de exemplu, trebuie acordată prioritate aplicațiilor în ordine cronologică). Cu toate acestea, în Comunitatea franceză din Belgia, 10% din locuri trebuie să fie păstrate pentru a satisface anumite nevoi familiale (de exemplu plasarea fraților în aceeași structură instituțională destinată EICP).

Figura B5: Criterii pentru alocarea locurilor în structurile instituționale atunci când cererea este mai mare decât oferta, 2012/13

Situația părinților din punctul de vedere al

ocupării forței de muncă

Situația familială

Criterii socio-economice

Vârsta copilului

Alte criterii


Drept legal la swrvicii de EICP de la o vârsta foarte timpurie

Sursa: Eurydice.

Note explicative Sunt luate în considerare numai reglementările/recomandările emise la nivel central (la cel mai înalt nivel). Nu sunt luate în considerare serviciile la care copii au un drept legal sau care sunt obligatorii (a se vedea Figura B4). Mențiunea ‘nu există reglementări/recomandări’ se referă la țările care nu au reglementări/recomandări emise la nivel central în legătură cu un anumit tip de structură instituțională destinată EICP. În cazul în care reglementările/recomandările se aplică anumitor structuri instituționale, dar nu și altora, acolo unde sunt aplicate criterii diferite unor structuri instituționale diferite, acestea sunt toate incluse, fără a fi specificat tipul de structură instituțională căruia acestea se aplică. Viitoarele reforme nu sunt luate în considerare.

43

O R G A N I Z A R E

SECTIUNEA II – STANDARDE SI ASIGURAREA CALITĂTI I

NUMĂRUL MAXIM ADMIS DE COPII PER ADULT SE DUBLEAZĂ ADESEORI, ATUNCI CÂND COPII I ÎMPLINESC VÂRSTA DE 3 ANI

Majoritatea țărilor europene au introdus reglementări la nivel central care vizează numărul maxim admis de copii aflați, în îngrijirea unui membru al personalului și/sau într-o grupă din cadrul structurilor instituționale. Deși, în practică, numărul real de copii poate fi mai scăzut decât cele maxim stabilit, nivelurile stabilite de către aceste reglementări oferă un indicator util al standardelor care există în Europa.

Cele mai multe țări specifică atât numărul maxim de copii pentru fiecare membru al personalului, cât și numărul de copii într-o grupă. O parte dintre sistemele educaționale stabilesc doar raportul dintre numărul de membrii ai personalului și numărul de copii și lasă la latitudinea structurilor instituționale să determine dimensiunea grupei în funcție de acesta. Așa se întâmplă în toate comunitățile din Belgia, în Irlanda, Cipru, Finlanda, Regatul Unit (Scoția) și Norvegia. În schimb, unele țări stabilesc numărul maxim de copii într-o grupă, iar structurile de EICP au libertatea de a recruta personalul necesar (Bulgaria, Republica Cehă (valabil numai pentru mateřské školy), Spania, Croația, Turcia și Liechtenstein). Cu toate acestea, câteva țări (Danemarca, Letonia, Suedia și Islanda) nu au reglementări cu privire la numărul de copii per membru al personalului sau la dimensiunile grupei, încredințând instituțiilor de EICP luarea deciziilor adecvate. Turcia nu are reglementări în acest domeniu pentru copiii cu vârsta sub 3 ani aflați în sistemul de EICP și nici Belgia (Comunitatea flamandă) pentru cei cu vârsta peste 3 ani.

Diferența de vârstă dintre copii este importantă în ceea ce privește limitele stabilite pentru numărul de copii per adult (indiferent de categoria de personal). În general se face distincție între copiii mai mici (până la vârsta de 3 ani) si copiii mai mari. Mai mult decât atât, cele mai stricte reglementări se aplică pentru sugari, de exemplu, în Irlanda, Lituania și Malta, un membru al personalului nu poate îngriji mai mult de trei copii cu vârsta sub un an, iar în Regatul Unit această limită se aplică tuturor copiilor cu vârsta sub 2 ani. La celălalt capăt al spectrului se află Norvegia, unde reglementările stabilesc la nouă numărul maxim de sugari per membru al personalului. Cu toate acestea, reglementările se referă doar la numărul maxim de copii pentru fiecare membru al personalului didactic, fără a menționa personalul de îngrijire care îi ajută. Prin urmare, numărul total de copii per adult este mai mic.

Pe măsură ce copiii devin mai mari și mai independenți, crește și numărul maxim admis de copii per membru al personalului. În numeroase țări / regiuni în care există reglementări (și anume Comunitățile franceză și germană din Belgia, Germania, Grecia, Malta, România, Slovacia, Regatul Unit și Norvegia), numărul maxim se dublează sau se triplează, atunci când copiii au vârsta de aproximativ 2-3 ani. În unele din aceste țări, această situație este probabil legată de faptul că în jurul acestei vârste copiii trec de la o structură de EICP la alta. De exemplu, în Belgia, numărul maxim per membru al personalului crește de la 6/7 la 19/20 odată cu mutarea copiilor de la centrul de zi pentru copiii sub 3 ani la structurile instituționale de natură școlară. Cu toate acestea, în câteva țări (Irlanda, Finlanda și Regatul Unit (Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția)), numărul maxim se situează încă sub 10 copii per membru al personalului în anul premergător accesului în învățământul primar.

În plus, este interesant de făcut o comparație între numărul maxim de copii care alcătuiesc o grupă, în cazul în care există reglementări, întrucât există diferențe semnificative între țări, în special cu privire la sugari. De exemplu, în timp ce în Estonia, Croația și Lituania, o grupă nu poate avea mai mult de 5 sau 6 copii cu vârsta sub 1 an, în Regatul Unit (Irlanda de Nord), într-o grupă pot fi incluși până la 26 de sugari, cu menținerea unui raport de 1:3 între membrii personalului și numărul de copii. Cu toate acestea, atunci când este comparată dimensiunea grupelor de copii cu vârsta de 5 ani, situația în Europa pare mult mai omogenă, dimensiunea maximă a grupei, variind în mod obișnuit între 20 și 30 de copii. Aceste cifre sunt deja apropiate de dimensiunile claselor din școlile primare (pentru mai multe detalii, a se vedea EACEA/Eurydice, 2012, Figura F8).

ORGA N IZA RE

44

Figura B6: Numărul maxim de copii per membru al personalului și/sau într-o grupă în cadrul structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13

Vârs

tele

cop

iilor d

in E

ICP

Numărul maxim de copii per membru al personalului Nu există reglementări

Numărul maxim de copii într-o grupă Δ Variabilă

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Cifra se referă la numărul maxim de copii per membru al personalului/într-o grupă în timpul orelor esențiale ale unei zile de lucru, așa cum este stabilit în reglementări/recomandări. În cazul în care în acest domeniu nu există reglementări/recomandări, în figură este indicat un simbol. Nu sunt luate în considerare posibilele reduceri ale numărului maxim de copii per membru al personalului/într-o grupă pentru categoriile specifice de copii (de exemplu, copii cu dizabilități). Figura nu ia în considerare faptul că grupurile pot fi eterogene din punct de vedere al vârstei.

SECT IU N EA I I – STA N DA R D E S I A S IG U RA RE A CA LITĂT I I

45

Numărul maxim de copii per membru al personalului Numărul maxim de copii într-o grupă Vârsta copiilor Vârsta copiilor Sub 1 an 1 2 3 4 5 Sub 1 an 1 2 3 4 5 BE fr 7 7 7 20 20 20 nr nr nr Nr nr nr BE de 6 6 6 19 19 19 nr nr nr Nr nr nr BE nl 6.5 6.5 6.5 nr nr nr nr nr nr Nr nr nr BG nr nr nr nr nr nr 8 16 16 22 22 22 CZ nr nr nr nr nr nr nr nr 24 24 24 24 DK nr nr nr nr nr nr nr nr nr Nr nr nr DE 5 5 5 14 14 14 10 10 10 25 25 25 EE nr 8 8 8 12 12 5 16 16 16 24 24 IE 3 5 8 8 8 na nr nr nr Nr nr nr EL 4 4 4 12.5 12.5 25 12 12 12 25 25 25 ES nr nr nr nr nr nr 8 14 20 25 25 25 FR 5 8 8 nr nr nr nr nr 20 30 30 30 HR nr nr nr nr nr nr 5 8 12 14 18 23 IT variabilă variabilă variabilă variabilă variabilă variabilă variabilă variabilă variabilă 26 26 26 CY 6 6 16 25 25 25 nr nr nr 25 25 25 LV nr nr nr nr nr nr nr nr nr Nr nr nr LT 3 10 15 20 20 20 6 10 15 20 20 20 LU 6 6 8 8 11 11 12 12 15 15 15 15 HU 6 6 7 nr nr nr 12 12 14 25 25 25 MT 3 5 6 15 20 na nr nr nr 15 20 na NL : : : : : : : : : : : : AT 5 7.5 7.5 12.5 12.5 12.5 10 15 15 25 25 25 PL 8 8 8 nr nr nr nr nr nr 25 25 25 PT 5 7 9 7.5 12.5 12.5 10 14 18 25 25 25 RO 4 5 6 17 17 17 7 7 15 20 20 20 SI 6 6 6 8.5 11 11 12 12 12 17 22 22 SK nr nr 10 20 21 22 nr nr 10 20 21 22 FI 4 4 4 7 7 7 nr nr nr Nr nr nr SE nr nr nr nr nr nr nr nr nr Nr nr nr UK-ENG 3 3 4 13 13 na nr nr nr Nr 30 na UK-WLS 3 3 4 8 8 na 12 12 12 26 30 na UK-NIR 3 3 4 8 na na 26 26 26 26 na na UK-SCT 3 3 5 8 8 na nr nr nr Nr nr na IS nr nr nr nr nr nr nr nr nr Nr nr nr TR nr nr nr nr nr nr nr nr nr 20 20 20 LI variabilă variabilă variabilă variabilă variabilă variabilă 8 8 12 12 20 20 NO 9 9 9 18 18 18 nr nr nr Nr nr nr CH 6 6 8 8 nr nr 12 12 12 12 24 24

Sursa: Eurydice.

Note specifice de țară Belgia (BE nl): Figura se referă la structurile publice. În structurile private, raportul între numărul membrilor personalului și cel al copiilor este de 1:7 pentru copiii cu vârsta sub 18 luni și 1:10 pentru cei cu vârsta între 18 luni și 3 ani. Republica Cehă: Există reglementări numai pentru copiii mai mari din mateřské školy. Se face deseori o excepție pentru a permite creșterea numărului de copii la 4 (echivalentul a până la 28 de copii într-o grupă). Germania: Reglementările sunt stabilite la nivelul landurilor. Figura prezintă situația din Renania-Palatinat, care poate fi considerat un land mediu. Grecia: Figura se referă la vrefonipiakos stathmos și la paidikos stathmos până la vârsta de 4 ani. Pentru copiii cu vârsta de 5 ani se referă la instituțiile preșcolare publice (nipiagogeio). Pentru nipiagogeio private, cifra este stabilită la 28. Cu toate acestea, copiii de vârste diferite au ponderi diferite, de exemplu, copiilor cu vârsta de un an le corespunde 1.5.

ORGA N IZA RE

46

Franța: Normele sunt specificate mai degrabă drept criterii de dezvoltare (de exemplu, învățarea mersului) decât în funcție de vârstă. Spania: Datele pentru copiii cu vârsta sub 3 ani se referă la cele mai întâlnite reglementări din cadrul Comunităților Autonome. Italia: Reglementările sunt emise la nivel regional și nu la nivel central. Acestea variază între regiuni. Cipru: Figura se referă la grădinițe (nipiagogia) și la clasele preșcolare (prodimotiki). În vrefopaidokomikoi stathmoi, numărul maxim de copii este cuprins între 24 și 28 de copii (cu vârste între 3 și 4 ani) per membru al personalului. Luxemburg: Figura se referă la the service d’éducation et d’accueil pour les enfants non-scolarisés; în structurile pentru copiii cu vârste mai mari (éducation précoce și éducation préscolaire), reglementările există numai pentru vârsta de 3 ani 3 (10 copii per membru al personalului și maximum 20 de copii într-o grupă). Slovenia: În funcție de circumstanțe, municipalitățile pot mări cu 2 numărul maxim de copii într-o grupă. 78% din grupe/clase au doi copii în plus (sursa: Ministerul Educației, Științei și Sportului). Norvegia: Figura se referă la personalul didactic din grădinițe care lucrează în barnehager. În plus, există și asistenți care lucrează în domeniul EICP, însă reglementările nu îi iau în considerare. Datele statistice arată că cifra medie de cadre didactice de grădiniță și asistenți în raport cu numărul copiilor este de 4.9 (BASIL, 2012/13). Liechtenstein: Biroul pentru Afaceri Sociale determină numărul maxim de copii per membru al personalului, în principal în funcție de vârsta și nevoile speciale ale copiilor. Un ghid intern stipulează că grupele ar trebui să fie mixte ca vârstă. Un sugar cu vârsta sub 18 luni este considerat ca 1.5 copii. Nu pot fi mai mult de trei sugari într-o grupă și nu sunt permise grupele alcătuite numai din sugari. Elveția: Figura se referă la centrele de primire de zi (Kindertagesstätte sau Krippe/Structure d’accueil de jour sau crèche/ Struttura di custodia collettiva diurna) pentru copiii cu vârsta sub 4 ani. În Kindergärten/Ecoles enfantines/Scuole dell’infanzia, unde sunt îngrijiți copiii care au împlinit vârsta de 4 ani, este reglementat doar numărul maxim de copii într-o grupă (24). Întrucât reglementările variază de la un canton la altul, informațiile furnizate reprezintă cifra maximă, pe baza unei analize a reglementărilor din mai multe cantoane.

Informațiile analizate referitoare la raportul între numărul membrilor personalului și cel al copiilor, precum și la dimensiunea grupelor relevă faptul că mai mulți adulți, care pot face parte din diferite categorii de personal (a se vedea Capitolul E), sunt adeseori implicați în îngrijirea și/sau educația unei singure grupe. De exemplu, în Austria, grupele din grădinițe includ un pedagog calificat și un asistent, iar în Portugalia, grupele din toate tipurile de structuri instituționale destinate EICP includ personal didactic calificat (profesori sau educatori), precum și asistenți. O situație similară poate fi observată în țările care stabilesc numărul maxim de copii într-o grupă, dar nu și numărul maxim de copii per membru al personalului. De exemplu, în Ungaria, reglementările referitoare la grădinițe (óvoda) stipulează că ar trebui să existe un educator dimineața și unul după-amiaza (existând 2 ore care se suprapun) și, în plus, o asistentă medicală de grădiniță pentru fiecare grup. În Bulgaria, grupele cu program parțial din structurile pentru copiii mici (detska yasla) includ o asistentă medicală și un asistent, în timp ce grupele cu program integral din respectivele structuri includ două asistente medicale și doi asistenți. Grupele din structurile pentru copiii cu vârsta peste 3 ani (detska gradina) includ doi profesori și un asistent.

ÎNGRIJITORII CARE LUCREAZĂ ÎN STRUCTURILE REGLEMENTATE ORGANIZATE LA DOMICILIU ÎNGRIJESC ÎN MOD OBISNUIT MAXIMUM CINCI SAU SASE COPII

În aproape toate țările în care există reglementări cu privire la serviciile furnizate la domiciliu (a se vedea Figura B2), numărul maxim de copii per îngrijitor este supus controlului. Doar câteva țări (Italia, Slovacia și Suedia) nu se aplică niciun standard centralizat în acest domeniu.

Numărul maxim de copii per îngrijitor, fără a ține cont de vârsta copiilor sau de orice alte criterii, variază între trei în Ungaria (serviciul családi gyermekfelügyelet) și opt în Comunitatea flamandă din Belgia. Majoritatea țărilor au stabilit un număr maxim de cinci sau șase copii per îngrijitor. În mod obișnuit, această cifră include și copilul îngrijitorului, în cazul în care acesta este îngrijit în cadrul respectivei structuri.

Cu toate acestea, reglementările care se referă la acest domeniu sunt de multe ori destul de complexe, în încercarea de a fi luați în considerare cât mai mulți factori. De exemplu, vârsta copiilor poate să difere foarte mult: de la sugari și bebeluși complet dependenți la copii mai mari, îndeajuns de independenți, care au nevoie de îngrijire doar pentru câteva ore după școală. Prin urmare, reglementările includ de obicei alte restricții legate de vârstă, în special, cu reguli mai stricte cu privire la numărul maxim de copii mici într-o grupă. De exemplu, în Irlanda, Malta și în toate entitățile din Regatul Unit, îngrijitorii nu pot îngriji mai mult de unul sau doi copii (cu vârsta de până la 1 sau 2 ani), însă pot include în grupă copii mai mari. În Cipru, cifra maximă este stabilit la trei copii cu vârsta de


47

până la 2 ani. Comunitatea germană din Belgia și Franța furnizează mențiuni suplimentare cu privire la numărul maxim de copii cu vârsta puțin mai mare (de exemplu, numărul maxim de copii cu vârsta sub 3 ani este limitat la 4). În Norvegia, reglementările sunt mai generale, specificând că numărul ar trebui să fie redus în cazul în care majoritatea copiilor dintr-o grupă au vârsta sub 3 ani.

Figura B7: Numărul maxim de copii per îngrijitor în structurile reglementate, organizate la domiciliu, 2012/13

Nu se aplică (serviciile la domiciliu nu sunt reglementate) Nu există reglementări centrale referitoare la cifrele maxime

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU

5 6 8 5 5 5 5 6 6 5

HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK (1) UK-SCT IS TR LI NO CH

3/5 6 : 5 5 4 6 4 6 6 5 5 5 5


Notă explicativă Datele din Figură nu prezintă niciuna dintre specificațiile mai detaliate care pot fi incluse în legislație (de exemplu, reguli mai stricte referitoare la numărul maxim de copii mici și/sau copii cu dizabilități/ nevoi speciale dintr-o grupă). Dacă este cazul, acestea sunt menționate în text.

Note specifice de țară Belgia (BE nl): Figura nu se referă la structurile publice, pentru structurile private, cifra maximă este stabilită la șapte. Germania: Datele se referă la reglementările naționale. Reglementări suplimentare pot exista la nivelurile landurilor. Croația: Furnizarea serviciilor reglementate la domiciliu are loc progresiv, pe baza 'Legii bonelor' aprobată de Parlament în luna aprilie 2013. Ungaria: Există două tipuri de servicii furnizate la domiciliu: a) se referă la családi gyermekfelügyelet și b) se referă la családi napközi. Finlanda: Patru copii cu vârsta sub 6 ani. În plus, pot fi oferite servicii de îngrijire cu program parțial pentru un copil cu vârsta de 6 ani sau mai mare. Liechtenstein: Ca urmare a celor mai recente ghiduri, neimplementate încă, copiii îngrijitorului sunt incluși în cifra maximă. Copii cu vârsta sub 18 luni sunt considerați ca 1.5 copii. Elveția: Datele se referă la cele mai reprezentative reglementări din cantoane.

În aceeași măsură ca și factorul vârstă, există și alți factori pot influența cifra maximă. De exemplu, pot fi necesare reduceri suplimentare ale dimensiunii grupelor, în cazul în care un îngrijitor are în responsabilitate copii cu dizabilități sau nevoi speciale (de exemplu, în Ungaria și în Regatul Unit – Scoția) sau dacă un furnizor de servicii este nou sau recent instituit (Islanda).

În cele din urmă, reglementările pot oferi și un anumit grad de flexibilitate, permițând îngrijitorilor să aibă sub supraveghere un număr suplimentar de unul sau doi copii. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când există situații familiale specifice, precum nașteri multiple sau în cazul în care există un deficit de servicii adecvate de EICP în comunitatea locală sau în regiune.

ORGA N IZA RE

48

SĂNĂTATEA S I SIGURANTA ÎN STRUCTUR ILE DE EICP SUNT FOARTE REGLEMENTATE

Asigurarea sănătății, siguranței și a bunăstării fizice a copiilor reprezintă unul dintre aspectele cheie atunci când se analizează calitatea serviciilor de EICP. Datele arată că, în majoritatea țărilor europene, reglementările/recomandările centrale abordează o gamă largă de aspecte în acest domeniu. Acestea includ dimensiunea și aspectul spațiilor interioare și a celor în aer liber, precum și varietatea și tipul de echipamente puse la dispoziție. Cel mai important este faptul că reglementările abordează aspectele legate de protecția copilului în ceea ce privește adecvarea personalului pentru lucrul cu copiii. Aspectul referitor la adecvare excede condițiile la care se face referire în Capitolul E.

Există doar câteva țări în care sănătatea și siguranța în structurile destinate EICP fie nu este reglementată de către autoritățile centrale (Italia – serviciile pentru copii cu vârsta sub 3 ani) și Austria, sau în care reglementarea este limitată (Germania și Suedia). Acest aspect se află în strânsă legătură cu faptul că, în respectivele țări, EICP este foarte descentralizată și, în consecință, sănătatea și siguranța fac obiectul unor reglementări regionale și/sau locale.

În mod firesc, țările au priorități diferite cu privire la aspectele de securitate și sănătate în cadrul structurilor instituționale destinate EICP. De exemplu, în aproape toate țările există reglementări pentru protecția copilului referitoare la adecvarea personalului pentru lucrul cu copiii. În două dintre aceste țări (Germania și Suedia), protecția copilului reprezintă principalul aspect de sănătate și de siguranță reglementate la nivel național. Acest lucru arată că autoritățile centrale acordă o atenție deosebită acestui aspect, interzicând să lucreze cu copiii oricărei persoane care are cazier judiciar de orice natură (situația existentă în cele mai multe țări) sau, mai specific, oricui are dosar penal legat de abuzuri sexuale asupra copiilor (Danemarca). De asemenea, țările precizează uneori că personalul care este în contact direct cu copii ar trebui să aibă o stare bună de sănătate fizică și mentală, așa cum este cazul în comunitățile germană și flamandă din Belgia, în Letonia, Lituania și Luxemburg.

La celălalt capăt al spectrului, un aspect reglementat în câteva țări este reprezentat de combinația între activitățile desfășurate în interior și cele în aer liber. Reglementările care există în acest domeniu sunt uneori foarte generale, fiind prevăzut doar accesul zilnic al copiilor la activități în aer liber. Cu toate acestea, nu sunt furnizate alte detalii referitoare la ponderea sau durata acestor activități (așa cum este cazul în Irlanda).

De asemenea, suplimentar față de aspectele de sănătate și siguranță menționate în Figura B8, reglementările pot face referire și la alte aspecte, inclusiv adecvarea generală a mediului pentru copii (de exemplu în Finlanda și Norvegia) sau problemele specifice de mediu, precum calitatea acusticii, ventilația sau iluminatul (în Republica Cehă, Grecia (în cazul instituțiilor private), Luxemburg, Portugalia și Slovenia). De asemenea, pot fi luate în considerare aspecte referitoare la spațiile de lucru puse la dispoziția personalul didactic (în Slovenia).

O comparație între criteriile referitoare la sănătate și siguranță în structurile organizate la domiciliu și în cele instituționale arată multe asemănări. De exemplu, practic în toate țările, în cazul structurilor organizate la domiciliu, este abordat aspectul referitor la adecvarea personalului pentru lucrul cu copiii. Aspectele care sunt nereglementate, cu privire la serviciile furnizate la domiciliu sunt de obicei legate de natura acestor structuri, care pot avea un spațiu interior limitat și, uneori, nu au acces direct la spațiu în aer liber (de exemplu, dacă structura este localizată într-un apartament privat). Astfel, sunt foarte rar reglementate aspectele referitoare la organizarea spațiului în aer liber și a echipamentului, precum și combinația între activitățile organizate în interior și cele în aer liber.

În ansamblu, sănătatea și siguranța în sistemul de EICP, în special în structurile instituționale, pare a fi un domeniu foarte reglementat, cu criterii detaliate pentru dimensiunea, aspectul, instalațiile și echipamentele considerate necesare pentru a promova dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Cu toate acestea, atunci când cererea de locuri în structurile de EICP este mai mare decât oferta (de exemplu în cazul copiilor mai mici din toate țările europene, așa cum este prezentat în Figura B12), autoritățile


49

naționale pot fi uneori obligate să își revizuiască standardele referitoare la respectivele structuri. De exemplu, în Slovenia, în anul 2010, autoritățile centrale au modificată Legea grădinițelor (principala legislație în domeniul EICP) pentru a permite folosirea ca structuri de EICP a clădirilor care au fost inițial construite cu o altă destinație decât EICP (de exemplu clădirile rezidențiale,administrative și de birouri). În același an, 118 clădiri de acest tip au fost date în folosință, ceea ce a permis crearea unui număr suplimentar de 2 700 de locuri în sistemul de EICP.

Figura B8: Aspecte vizate în reglementările privind sănătatea și siguranța, 2012/13

Figura B8a: Structuri instituționale destinate EICP

Dimensiunea și aspectul spațiului în aer liber

Dimensiunea și aspectul spațiului interior

Echipamentul interior

Echipamentul exterior

Instalații sanitare

Unități de alimentație Combinația între activitățile

desfășurate în interior/în aer liber Personal adecvat

Altele Nu există reglementări centrale

privind sănătatea și siguranța

Stânga Servicii pentru copiii mai

mici

Dreapta Servicii pentru copiii mai mari

Toate tipurile de structuri

Anumite tipuri de structuri


Figura B8b: Structuri destinate EICP organizate la domiciliu

Dimensiunea și aspectul spațiului în aer liber

Nu există servicii reglementate la domiciliu

Dimensiunea și aspectul spațiului interior Echipamentul interior

Echipamentul exterior Instalații sanitare

Unități de alimentație Combinația între activitățile desfășurate în

interior/în aer liber Personal adecvat

Altele

Nu există reglementări centrale privind sănătatea și siguranța

Note explicative Figura se referă la criteriile în domeniul sănătății și siguranței specifice structurilor/serviciilor educaționale, în special structurilor/serviciilor de EICP. Acesta nu ia în considerare acele norme care sunt comune pentru toate clădirile publice (de exemplu, normele de protecție împotriva incendiilor). 'Personal adecvat' se referă la reglementări prin care se asigură că membrii personalului nu au condamnări penale care îi fac inadecvați pentru lucrul cu copii sau că aceștia au o stare bună de sănătate fizică și psihică.

A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Belgia (BE nl): Reglementările privind sănătatea și siguranța indicate pentru structurile organizate la domiciliu se aplică doar îngrijitorilor care nu sunt afiliați unui serviciu, întrucât fiecare serviciu stabilește propriile recomandări. Germania: Reglementările diferă la nivelul landurilor. Cu toate acestea, doar câteva landuri au reglementări detaliate, în timp ce altele nu au niciuna. Estonia: 'Anumite structuri' se referă numai la koolieelne lasteasutus. Irlanda: Informațiile furnizate în figură nu se referă la infant classes (serviciile pentru copiii cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani) pentru ca aceasta este clasificată ca învățământ primar (ISCED 1) în cadrul clasificării ISCED.

ORGA N IZA RE

50

Spania: Pentru copiii mai mici, reglementările centrale sunt reprezentate de cele emise de către Comunitățile autonome; pentru copiii mai mari reglementări centrale sunt reprezentate de cele emise de către Ministerul Educației Naționale. Croația: Figura se referă la 'servicii nereglementate furnizate la domiciliu'. Furnizarea serviciilor reglementate la domiciliu are loc progresiv, pe baza 'Legii bonelor' aprobată de Parlament în luna aprilie 2013. Elveția: Datele se referă la cele mai reprezentative reglementări din cantoane.

ÎN MAJORITATEA TĂRILOR, AUTORITĂT ILE AFLATE LA DIFERITE N IVELURI ÎMPART RESPONSABILITATEA ACREDITĂRII S I A EVALUĂRII STRUCTURILOR

Un aspect fundamental al managementului calității este măsura în care standardele și reglementările sunt aplicate de către autoritățile responsabile. Majoritatea țărilor utilizează două procese separate, pentru a se asigura că toate structurile de EICP îndeplinesc standardele necesare. Structurile noi trebuie să fie supuse unui proces de acreditare (a se vedea Glosarul), în timp ce structurile existente sunt supuse unor evaluări periodice, efectuate aproape întotdeauna de către autoritățile din afara structurii ("evaluare externă").

Datele arată că atât responsabilitatea pentru acreditare, cât și pentru evaluarea externă este în mod obișnuit împărțită de la diferite niveluri. Prin urmare, procesul ar putea implica autorități centrale și regionale, autorități centrale și locale sau autorități regionale și locale. În unele țări sau regiuni, sunt implicate toate cele trei niveluri.

Întrucât acreditarea și evaluarea structurilor de EICP constituie de obicei procese separate, acestea se află adeseori în responsabilitatea unor autorități diferite. Tabloul este și mai complex în țările cu servicii divizate de EICP (a se vedea Figura B1), unde structurile pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari funcționează sub autoritatea unor ministere diferite, care pot desemna unui organism diferit responsabilitatea pentru fiecare proces în parte. De exemplu, în Comunitatea flamandă din Belgia, acreditarea structurilor de EICP pentru copiii mai mici este în responsabilitatea agenției 'Copilul și familia' (Kind en Gezin), în timp ce evaluarea acestor structuri este în responsabilitatea Inspectoratului flamand pentru asigurarea calității îngrijirii (Zorginspectie). Ambele agenții funcționează în cadrul Ministerului Protecției Sociale. Acreditarea structurilor pentru copiii cu vârsta mai mare de 2 ani și jumătate (kleuteronderwijs) reprezintă responsabilitatea Ministerului Flamand al Educației și Formării, în timp ce evaluarea lor este de competența Inspectoratului pentru Educație, care funcționează independent de minister.

În afară de autoritățile centrale, regionale și locale, procesul de acreditare și/sau evaluare poate implica și alte organisme, inclusiv agenții independente (Grecia, Spania, Regatul Unit (Scoția) și Liechtenstein) sau organizații non-profit care acționează în numele autorităților centrale (Irlanda).

În Germania, responsabilitatea principală pentru evaluarea structurilor de EICP revine furnizorilor înșiși, care au libertatea de a alege instrumentele și procedurile pe care le folosesc. Cu toate acestea procesul de acreditare le solicită să informeze Biroul local de asistență socială pentru tineri cu privire la modul în care intenționează să se evalueze calitativ. Procedurile pot consta într-o evaluare internă și/sau externă.

În ansamblu, indicatorul arată că, în ciuda complexității modului de distribuire a responsabilităților, aproape toate țările europene au implementat sisteme pentru acreditarea și evaluarea structurilor de EICP. Excepțiile sunt Bulgaria, care nu are un sistem de acreditare a noilor structuri de EICP și Italia, unde nu există o evaluare a structurilor pentru copii mai mari (scuola dell’infanzia).

Cu toate că în Figura B9 nu sunt prezentate procesele pentru structurile reglementate organizate la domiciliu, organismele implicate în acreditarea și evaluarea acestor servicii sunt, de obicei, aceleași ca și pentru structurile instituționale. În sistemele care furnizează servicii divizate de EICP pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari (a se vedea Figura B1), structurile organizate la domiciliu urmează în mod obișnuit aceleași tipare de acreditare și evaluare ca și structurile instituționale pentru copiii mai mici.


51

Figura B9: Organismele responsabile pentru acreditarea și evaluarea structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13

Figura B9a: Acreditarea

Autorități centrale

Autorități regionale

Autorități locale

Alte organisme/autorități

Nu se realizează acreditarea structurilor de EICP

Figura B9b: Evaluarea externă



Autorități locale


Nu se realizează evaluarea externă a structurilor de EICP

Stânga Servicii pentru copiii mai mici

Dreapta Servicii pentru copiii mai mari Toate tipurile de structuri Unele tipuri de structuri

Sursa: Eurydice.

Note explicative A se vedea Glosarul pentru definiția 'acreditării structurilor de EICP' și a 'evaluării externe a structurilor de EICP'. Figura se referă doar la autoritățile care se ocupă în mod special cu structurile/serviciile de EICP. Nu sunt menționate autoritățile care asigură aplicarea normelor generale comune tuturor clădirilor sau instituțiilor publice (de exemplu, normele de protecție împotriva incendiilor, controlul asupra lanțului alimentar).


Note specifice de țară Germania: Autoritățile locale sunt responsabile și trebuie să se asigure că furnizorii efectuează procesul de evaluare. Singura excepție este orașul Berlin, unde evaluarea externă este efectuată de către un institut independent de evaluare (Berliner KiTa-Institut für Qualitätsentwicklung). Estonia: 'Anumite structuri' se referă numai la koolieelne lasteasutus. Grecia: Acreditare – implicarea autorităților centrale se limitează la instituțiile preșcolare (nipiagogeio). Acreditare și evaluare – implicarea autorităților locale este limitată la centrele pentru sugari (vrefonipiakos stathmos și paidikos stathmos). Implicarea altor organisme se limitează la instituțiile preșcolare (nipiagogeio). Italia: Reglementările centrale cu privire la evaluarea sistemului de învățământ au fost emise în luna martie 2013, dar implementarea lor nu a început încă. Slovacia: Evaluarea externă implică municipalitatea, atunci când aceasta a înființat respectiva instituție. Finlanda: Principala responsabilitate pentru evaluarea structurilor de EICP revine furnizorilor, care, în cea mai mare parte a cazurilor sunt municipalitățile. Furnizorii privați de EICP sunt obligați să transmită o notificare municipalității înainte de a începe furnizarea serviciilor. Autoritățile regionale ghidează și supraveghează serviciile de EICP din regiunile respective. Autoritatea Națională de Supraveghere a Protecției Sociale și Sănătății (VALVIRA) ia măsurile necesare pentru ca instrucțiunile emise de către agențiile regionale să fie consecvente în întreaga țară și menține un registru al furnizorilor privați de EICP. Letonia, Lituania și Finlanda: Aceste sisteme de EICP nu se referă la termenul de "acreditare". Cu toate acestea, există proceduri care să garanteze că noile structuri de EICP sunt conforme cu reglementările în vigoare. Regatul Unit (SCT): Altele – Inspectoratul pentru asigurarea calității serviciilor de îngrijire – organismul independent de control și de îmbunătățire a serviciilor de îngrijire pentru copii. Elveția: Autoritățile centrale corespund cantoanelor.

ORGA N IZA RE

52

STRUCTURILE DESTINATE COPIILOR MAI MARI FAC ADESEORI OBIECTUL UNOR EVALUĂRI MAI DETALIATE DECÂT CELE DESTINATE COPIILOR DIN

GRUPELE DE VÂRSTĂ MA I MICI

Figura B9b a arătat că aproape toate țările europene au implementat un sistem pentru evaluarea externă a structurilor de EICP. Figura B10 indică faptul că reglementările/recomandările centrale din majoritatea țărilor prevăd care dintre aspectele serviciilor furnizate ar trebui să fie luate în considerare atunci când se evaluează structurile de EICP. Numai în Germania, Italia și Austria acestea nu sunt stabilite la nivel central. Grecia stipulează elementele care urmează să fie evaluate în structurile destinate copiilor cu vârsta de peste 4 ani, care funcționează sub autoritatea Ministerului Educației și Cultelor (nipiagogeio). Cu toate acestea, nu există astfel de specificații pentru alte structuri de EICP (vrefonipiakos stathmos și paidikos stathmos).

În cazul în care, la nivel central, sunt definite acele aspecte ale serviciilor furnizate care urmează să fie evaluate, acestea includ de obicei conformitatea cu reglementările, în special în ceea ce privește sănătatea și siguranța (de exemplu spații, instalații și echipamente, atât în interior, cât și în aer liber), raportul între numărul membrilor personalului și cel al copiilor, precum și calificările personalului. Cu toate acestea, există diferențe mari, atât între țări, cât și între tipurile de structuri, cu privire la alte aspecte care ar putea fi avute în vedere. În special în țările cu un sistem divizat de structuri instituționale destinate EICP (a se vedea Figura B1), evaluarea structurilor pentru copiii mai mari este de obicei mai cuprinzătoare decât cea a structurilor pentru grupa de vârstă mai mică. De exemplu, în Slovacia, structurile pentru copiii mai mici trebuie să fie conforme cu reglementările generale de sănătate și securitate, în timp ce structurile pentru copiii mai mari sunt supuse unor evaluări mai ample, cuprinzând multe alte aspecte, inclusiv cu privire la performanța personalului, management, satisfacția părinților, bunăstarea copiilor și rezultatele învățării. Cu toate acestea, în alte țări cu sistem divizat de furnizare a EICP, diferențele sunt în general mai puține. Rezultatele învățării copiilor sunt adeseori supuse evaluării numai în structurile pentru copii mai mari (Comunitățile franceză și flamandă din Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Franța, Cipru, Luxemburg, Polonia, Slovacia, Liechtenstein și Elveția). Acest lucru este în concordanță cu faptul că în sistemele divizate, doar structurile pentru copiii mai mari au clar definită o misiune educațională (a se vedea Capitolul F).

Indiferent de modelul principal de furnizare a EICP care funcționează în diferite țări (de exemplu sistem unitar sau divizat, a se vedea Figura B1), satisfacția părinților este rareori luată în considerare în evaluarea structurilor de EICP. De asemenea, performanța personalului este mai puțin frecvent luată în considerare.

În afară de aspectele enumerate în Figura B10, unele țări sau Comunități includ elemente suplimentare în procesul de evaluare. De exemplu, Comunitatea flamandă din Belgia, Republica Cehă (numai Mateřské školy), Malta, Portugalia, Slovenia și Liechtenstein, verifică dacă structurile de EICP furnizează conținutul educațional (de exemplu, program sau curriculum) stabilit de către autoritățile centrale (acest lucru este valabil pentru grupele de vârstă pentru care sunt stabilite liniile directoare educaționale). În structurile pentru copiii mai mari, Comunitatea germană din Belgia evaluează bunăstarea personalului, cooperarea extra-curriculară, rapoartele de activitate ale consiliilor școlare, alte documente, regulamentul școlar și planul de învățământ etc. Spania monitorizează gradul de participare a familiilor la activitățile organizate în structurile de EICP.

Deși cifra nu prezintă situația în structurile reglementate organizate la domiciliu, în general, țările iau în considerare aceleași aspecte atunci când se evaluează atât structurile instituționale, cât și pe cele organizate la domiciliu. În cazul în care în cadrul sistemului există structuri instituționale separate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari (a se vedea Figura B1), evaluarea structurilor organizate la domiciliu este de multe ori realizată în conformitate cu evaluarea structurilor pentru copiii mai mici. Numai în Ungaria, Portugalia și Slovenia, structurile instituționale fac obiectul unei evaluări semnificativ mai detaliate decât serviciile furnizate la domiciliu.


53

Figura B10: Aspecte vizate de evaluarea externă a structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13

Conformitatea cu reglementările (sănătate și siguranță, raportul între numărul membrilor

personalului și cel al copiilor, calificările personalului)

Performanța personalului

Managementul structurilor de EICP

Rezultatele învățării

Satisfacția părinților

Bunăstarea părinților

Altele

Nu există reglementări centrale privind evaluarea externă

Stânga

Servicii pentru copiii mai mici





Note explicative A se vedea Glosarul pentru definiția 'evaluării externe a structurilor de EICP'.


Note specifice de țară Estonia: 'Anumite structuri' se referă numai la koolieelne lasteasutus. Grecia: Cadrul specific pentru evaluarea externă a instituțiilor preșcolare (nipiagogeio) este în responsabilitatea nou înființatei Agenții de Asigurare a Calității la nivel central (2013), dar, deocamdată, nu a fost elaborat. Spania: Este evaluat nivelul de participare a familiilor la activitățile organizate în structurile de EICP. Italia: Reglementările centrale cu privire la evaluarea sistemului educațional au fost emise în luna martie 2013, dar implementarea lor nu a început încă. Cipru: 'Anumite structuri' se referă la grădinițe (nipiagogeio) și la clasele preșcolare (prodimotiki). Finlanda: Evaluarea este în responsabilitatea municipalităților. Satisfacția părinților este de multe ori luată în considerare. Elveția: Autoritățile centrale corespund cantoanelor.

55

O R G A N I Z A R E

SECTIUNEA III – MONITORIZAREA CAPACITĂTII SI DEZVOLTAREA EICP

PLANIFICAREA S I MONITORIZAREA CAPACITĂT I I E ICP IMPLICĂ DIFERITE NIVELURI ALE AUTORITĂT I I

Cererea tot mai mare pentru un acces crescut la serviciile de EICP solicită implementarea unor sisteme bine structurate și cuprinzătoare pentru a evalua capacitățile existente, precum și pentru a planifica și dezvolta serviciile în viitor. În câteva țări, autoritățile centrale au un rol predominant în aceste procese; acest lucru se întâmplă în Comunitatea germană din Belgia, Malta și Turcia. Cu toate acestea, așa cum se prezintă în Figura B11, în Europa, responsabilitatea pentru planificare și monitorizarea capacității în domeniul EICP este împărțită între autoritățile centrale și cele locale. Într-o serie de țări, sunt implicate și autoritățile regionale. În plus, există câteva sisteme de EICP, inclusiv cele din Danemarca, Regatul Unit (Scoția) și Islanda, unde atât responsabilitatea pentru planificare, cât și ce pentru monitorizarea capacității sunt foarte descentralizate.

În țările cu diferite tipuri de servicii de EICP, în special, în cele care au structuri separate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari (a se vedea Figura B1), autoritățile implicate pot varia în funcție de tipul de serviciu. De exemplu, în Spania, planificarea și monitorizarea capacității numărului de locuri în structurile destinate EICP pentru copiii mai mici implică autoritățile locale și regionale, în timp ce pentru copiii mai mari, aceste procese implică organismele centrale și regionale. De asemenea, în sistemele cu structuri divizate de EICP pot fi implicate diferite autorități centrale în fiecare proces. De exemplu, aceasta este situația în Turcia, unde monitorizarea capacității și planificarea serviciilor pentru copiii mai mici este sub autoritatea Ministerului pentru Politici Familiale și Sociale, în timp ce serviciile pentru copiii mai mari sunt în responsabilitatea Ministerului Educației Naționale. Asemănător, în Comunitatea germană din Belgia, cele două procese sunt realizate separat – de către Ministerul Muncii, Sănătății și Afacerilor Sociale pentru copiii mai mici și de către Ministerul Educației pentru copii mai mari.

De asemenea, Figura B11 arată că monitorizarea capacității nu este neapărat efectuată de către aceleași autorități care sunt implicate în planificare. În Bulgaria și Finlanda, autoritățile locale sunt pe deplin implicate în monitorizarea capacității, în timp ce procesul de planificare pe termen lung implică, de asemenea, organismele centrale. De exemplu, în Finlanda, autoritățile centrale stabilesc obiectivele privind capacitatea educațională pentru viitor, inclusiv formarea viitorului personal din domeniul EICP. Pe de altă parte, distribuirea responsabilităților este inversată în Germania și în Suedia, unde monitorizarea capacității este realizată în comun de către autoritățile centrale și locale, iar planificarea este realizată în mare parte de către organismele locale. Procesul este mult mai complex în Germania, unde, nivelul federal, în cadrul politicii sale de extindere, sprijină în prezent planificarea capacității prin autorizarea studiilor de monitorizare a cererii și prin stabilirea de obiective cantitative pentru extinderea serviciilor pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani.

Suplimentar față de activitatea autorităților centrale, regionale sau locale, monitorizarea și planificarea capacității pot implica și alte organisme. Aceasta este situația în Irlanda, unde ambele procese implică o companie non-profit cu profil caritabil (POBAL) care activează în numele guvernului pentru a sprijini comunitățile și agențiile locale. În mod similar, în Franța, monitorizarea capacității și planificarea EICP pentru copiii mici implică Le Haut Conseil de la Famille – un organism independent care prezintă guvernului recomandările sale. În Comunitatea franceză din Belgia, organizații fondatoare monitorizează capacitatea în instituțiile preșcolare (écoles maternelles).

În ansamblu, indicatorul arată că toate țările efectuează planificarea și monitorizarea capacității pentru copiii mai mari. Cu toate acestea, în câteva sisteme (Grecia, Slovacia și toate entitățile din Regatul Unit) nu are loc nici un proces legat de serviciile pentru grupa de vârstă mai mică. De exemplu, în Grecia, monitorizarea capacității și planificarea sunt efectuate numai în ceea ce privește structurile de EICP destinate copiilor cu vârsta mai mare de 4 ani, care funcționează sub supravegherea autorităților din domeniul educației (nipiagogeio), dar nu și pentru celelalte structuri de EICP (de exemplu vrefonipiakos

ORGA N IZA RE

56

stathmos și paidikos stathmos). Întrucât pentru copiii mai mici din Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord) nu există EICP subvenționată public, nu poate exista nici o monitorizare a cererii și a ofertei. În Scoția, astfel de date există doar referitor la furnizarea serviciilor pentru asigurarea dreptului legal la servicii de EICP, care sunt gratuite. În Elveția, planificarea se efectuează numai pentru învățământul preșcolar pentru copiii cu vârsta de peste 4 ani (Kindergarten/ecole enfantine/scuola dell’infanzia).

Figura B11: Organismele responsabile cu monitorizarea capacității și planificarea pentru structurile instituționale destinate EICP, 2012/13

Figura B11a: Monitorizarea capacității



Autorități locale


Nu se realizează o monitorizare a capacității

Figura B11b: Planificarea



Autorități locale


Planificarea nu este realizată

Stânga






Note explicative A se vedea Glosarul pentru definiția 'monitorizării capacității' și a 'planificării'. A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Germania: Autoritățile locale au principala responsabilitatea. Cu toate acestea, în cadrul actualului proces de extindere a serviciilor pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani, nivelul federal (Bund), a fost de asemenea implicat, atât în monitorizarea capacității, cât și în planificare. Irlanda: Alte organisme / autorități: o organizație non-profit cu profil caritabil (POBAL) lucrează în numele guvernului. Grecia: 'Anumite structuri' se referă la instituțiile preșcolare (nipiagogeio). Franța: Alte organisme/autorități: Le Haut Conseil de la Famille. Cipru: 'Anumite structuri' se referă la creșele de zi (vrefopaidokomikoi stathmoi). Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): Întrucât nu există EICP subvenționată de la buget pentru copiii mai mici, nu poate exista nici o monitorizare a cererii și a ofertei. Regatul Unit (SCT): Monitorizarea capacității și planificarea pentru învățământul preșcolar subvenționat de la buget (copii cu vârste de 3 și 4 ani, 475 de ore pe an) sunt efectuate de către autoritățile locale, nefiind realizată nicio monitorizare a capacității sau planificare pentru serviciile de EICP finanțate de către părinți/îngrijitori. Elveția: Autoritățile centrale corespund cantoanelor. Serviciile pentru copiii mai mici: majoritatea cantoanelor (și/sau a autorităților locale) aplică un tip de monitorizare a capacității; cu toate acestea, nivelul de detaliere diferă. De asemenea, șapte cantoane realizează un proces de planificare.

SECT IU N EA I I I – MO NITO RI ZARE A CA PA CITĂT I I S I DEZ VOLTA RE A E I CP

57

ÎN MAJORITATEA TĂRILOR EUROPENE SE ÎNREGISTREAZĂ UN DEFICIT DE LOCURI ÎN DOMENIUL EICP PENTRU COPII I MAI MICI

Figura B11 a arătat că aproape toate țările europene au implementat sisteme care le permit să monitorizeze dacă oferta de locuri în domeniul EICP, care sunt subvenționate de la buget, satisface cererea părinților. Prin urmare, cele mai multe țări colectează date pentru a sprijini aceste sisteme.

În cazul în care sunt disponibile date cu privire la legătura dintre cerere și ofertă, în general, ele arată același tipar: cererea de locuri în domeniul EICP, care sunt subvenționate de la buget, este mai mare decât oferta, mai ales pentru copiii mai mici. Doar Danemarca, Finlanda, Suedia și Norvegia nu au raportat dezechilibre semnificative între cerere și ofertă pentru întregul interval de vârstă cuprins de EICP. Aceste patru țări nordice fac parte din grupul de țări în care dreptul legal la servicii EICP subvenționate de la buget începe foarte devreme, de multe ori imediat după încheierea perioadei de concediu pentru creșterea copilului (a se vedea Figura B4). De asemenea, Estonia și Slovenia fac parte din grupul țărilor în care dreptul legal începe la o vârstă timpurie, dar, în ciuda eforturilor lor de a lărgi accesul la sistemul de EICP, numărul de locuri pentru copiii mai mici nu satisface încă cererea părinților. De exemplu, datele recente arată că în Estonia cererea pentru EICP pentru copiii mai mici este cu 5% mai mare decât oferta.

Părinții copiilor mai mari se confruntă în general cu mai puține dificultăți în găsirea unui loc în sistemul de EICP subvenționat de la buget. Acest lucru este legat de faptul că, în multe țări, copiii mai mari fie au dreptul legal la servicii de EICP sau sunt obligați să participe la aceasta cu unul sau doi ani înainte de începerea învățământului primar (a se vedea Figura B4). Cu toate acestea, într-o treime dintre țările europene, există dezechilibre între cererea și oferta de locuri în sistemul de EICP pentru copiii mai mari. În unele cazuri, sunt afectate numai anumite tipuri de structuri. De exemplu,

În Cipru, lipsa locurilor afectează numai grădinițele (nipiagogia), în timp ce cererea și oferta pentru învățământul preșcolar obligatoriu (prodimotiki) sunt echilibrate.

În Polonia, cererea este mai mare decât oferta pentru copiii cu vârsta de 3 ani la grădiniță (przedszkole) precum și în cazul copiilor mai mici.

De asemenea, relația dintre cerere și ofertă poate varia între țări. De exemplu, în Bulgaria, Ungaria, Letonia, Portugalia și Slovenia, este mai ușor de găsit un loc în sistemul de EICP în zonele rurale decât în orașele mari.

În Portugalia, dezechilibrele geografice privind cererea și oferta afectează în principal copiii mai mari.

În Germania, disponibilitatea serviciilor de EICP diferă semnificativ între landuri și, mai mult decât atât, există un deficit în ceea ce privește serviciile cu program integral.

În Austria, cererea este mai mare în mediul rural.

În mod similar, în Lituania, cel mai dificil aspect legat de accesul la sistemul de EICP se înregistrează în zonele rurale, unde, în multe cazuri, nu este disponibil niciun serviciu de acest tip. În plus, în marile orașe cererea depășește oferta, dar în orașele mai mici, oferta stabilă.

Multe țări europene iau măsuri pentru a se asigura că oferta de locuri EICP satisface cererea. În mod obișnuit, abordările includ crearea de noi programe de către autoritățile centrale sau punerea la dispoziție a unor fonduri suplimentare de către autoritățile responsabile cu finanțarea EICP (a se vedea Figura D2). Autoritățile centrale au contribuit cu fonduri substanțiale pentru extinderea infrastructurii de EICP în Germania, Spania, Austria, Polonia, Portugalia, Turcia și Elveția.

În Germania, nivelul federal a oferit landurilor, care sunt în mod normal responsabile pentru finanțarea EICP, 5.2 miliarde SPC pentru a acoperi investițiile și cheltuielile operaționale generate de extinderea serviciilor de EICP, în perioada 2008-2014. Nivelul federal va continua să contribuie cu 812 milioane PPS anual pentru costurile operaționale, începând cu anul 2015.

În Spania, Ministerul Educației și Comunitățile Autonome au investit 1 187 milioane SPC pentru crearea de locuri de EICP de înaltă calitate, pentru copii cu vârsta sub 3 ani.

În Polonia, începând cu anul 2011, Ministerul Muncii și Politicilor Sociale implementează programul "Bebelușii" (Maluch), care urmărește să sprijine autoritățile locale în vederea creșterii numărului de locuri în sistemul de EICP destinat copiilor cu vârsta sub

ORGA N IZA RE

58

3 ani. Această subvenție, care are obiective precise, nu poate depăși 50% din costurile necesare pentru a îngrijirea copiilor. În plus, din anul 2011, în Polonia, angajatorilor le-a fost oferită o scutire de impozit pentru a-i încuraja să înființeze structuri destinate copiilor cu vârsta sub 3 ani.

În prezent, Portugalia construiește 500 de săli de clasă suplimentare pentru învățământul preșcolar, pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Acest program este parțial finanțat la nivel central de către Guvernul portughez și prin fonduri europene.

În Turcia, toate școlile primare nou-construite, care au cel puțin șase săli de clasă trebuie să includă una sau două săli de clasă la nivel de grădiniță. Mai mult decât atât, Direcția Generală pentru educația de bază are mai multe proiecte naționale în curs de implementare pentru sprijinirea învățământului preșcolar, în special, pentru achiziționarea de mobilier, pentru crearea unor programe de educație părinte-copil și pentru dezvoltarea abilităților sociale preșcolare.

În Elveția, un program al Confederației pentru stimularea acestui domeniu a fost început în anul 2003 și se va desfășura până în 2015. Acesta a finanțat noi structuri destinate îngrijirii de zi a copiilor, organizațiile pentru coordonarea îngrijirii de zi furnizată de "familiile de îngrijitori", și structurile publice de îngrijire care completează serviciile școlare. În perioada cuprinsă între 2005 și finalul lunii noiembrie 2013 au fost investite 146 de milioane SPC, fiind create un număr de 42 695 de locuri noi.

Unele inițiative sunt planificate pentru viitor. De exemplu,

în Estonia, strategia bugetară de stat 2014-2017 va permite guvernelor locale să beneficieze de asistență externă de la nivel central pentru investiții în grădinițe.

Letonia, Portugalia și Turcia, alături de alte țări, folosesc programe cu finanțare europeană pentru a construi noi structuri de EICP și pentru a le extinde pe cele existente. Estonia beneficiază de sprijin din partea Norvegiei.

Mai multe țări încearcă să echilibreze cererea și oferta de EICP prin relaxarea standardelor sau prin reducerea sarcinilor administrative.

În Republica Cehă, este adeseori emisă permisiunea de a mări numărul de copii dintr-o grupă cu scopul de a face față cererii (a se vedea Figura B6).

În Grecia, începând cu anul 2002, structurilor destinate EICP li s-a permis să înscrie cu 20% mai mulți copii, în plus față de capacitatea stabilită a acestora, în cazul în care există personal suficient și spațiu necesar.

În Franța, în 2010, numărul de locuri în structurile existente a crescut cu 28%, prin acordarea permisiunii de a înscrie mai mulți copii, realizându-se o relaxare a normelor stabilite prin reglementări.

În Lituania, reglementările au fost relaxate în anul 2010, pentru a facilita crearea instituțiilor preșcolare private, de exemplu, prin simplificarea condițiilor privind instalațiile sanitare. Mai mult decât atât, în anul 2011, condițiile cu privire la utilizarea clădirilor și a spațiilor au devenit mai flexibile pentru structurile de EICP nou-înființate, fiind furnizată și o finanțarea parțială (care să nu depășească 20 de ore pe săptămână). În plus, în mediul rural, în proximitatea școlilor sunt înființate centre multifuncționale, care oferă, de asemenea, servicii de EICP.

De asemenea, Portugalia a introdus modificări pentru a reduce volumul reglementărilor și pentru a încuraja înființarea și funcționarea de noi structuri de EICP.

În Slovacia, sunt create noi locuri în sistemul de EICP prin creșterea numărului de clase în structurile destinate copiilor cu vârsta de peste 3 ani (materská škola), prin adaptarea unor spații adecvate, în vederea utilizării acestora ca săli de clasă.

În Slovenia, municipalitățile pot crea noi locuri în sistemul de EICP prin creșterea cu doi a cifrei maxime stabilită pentru o grupă (a se vedea Figura B6). Această creștere a fost aplicată la 78% din grupe. De asemenea, municipalitățile pot reduce dimensiunea necesară a camerelor de joacă situate în interior. Această relaxare a standardelor este în vigoare până în luna septembrie 2017.

În Republica Cehă și în Turcia (clasele preșcolare – Anasınıfları), în cadrul anumitor structuri, serviciile de EICP pot fi furnizate în ture, cu copii diferiți în clasele de dimineață și în cele de după-amiază. În plus, în Republica Cehă, copiii pot avea în cadrul grădinițelor un program parțial (Mateřské školy), în diferite zile ale săptămânii, ocupând astfel un singur loc.

SECT IU N EA I I I – MO NITO RI ZARE A CA PA CITĂT I I S I DEZ VOLTA RE A E I CP

59

Figura B12: Cererea și oferta de locuri în structurile instituționale destinate EICP subvenționate de la buget, 2012/13

Figura B12a: Copiii mai mici

Cererea este mai mare decât oferta

Oferta satisface cererea

La nivel central nu sunt disponibile date privind monitorizarea

Nu există date

Sursa: Eurydice.

Figura B12b: Copiii mai mari

Cererea este mai mare decât oferta

Oferta satisface cererea

La nivel central nu sunt disponibile date privind monitorizarea

Nu există date

Sursa: Eurydice.

Note explicative A se vedea Glosarul pentru definiția 'monitorizării capacității'.


Note specifice de țară Republica Cehă: Trebuie să existe un echilibru între cererea și oferta pentru ultimul an de EICP, la care copiii au un drept legal. Grecia: Oferta satisface cererea în structurile aflate sub autoritatea Ministerului Educației și Cultelor (nipiagogeio). La nivel central nu există date oficiale care să permită stabilirea unei relații între cerere și ofertă în alte structuri de EICP (vrefonipiakos stathmos și paidikos stathmos). Totuși, din cauza crizei financiare, în aceste structuri cererea de locuri subvenționate de la buget este mai mare decât oferta.

ORGA N IZA RE

60

Cipru: Nu există date pentru structurile care funcționează sub autoritatea Ministerului Muncii și Asigurărilor Sociale (de exemplu, vrefopaidokomikoi stathmoi). Cererea este mai mare decât oferta în grădinițe (nipiagogia), cererea este satisfăcută pentru clasele preșcolare obligatorii (prodimotiki). Portugalia: Oferta satisface cererea numai pentru copiii cu vârsta de 5 ani. Suedia: Nu există date disponibile la nivel național. Cu toate acestea, un recent raport guvernamental (SOU, 2013) arată că, în cadrul mai multor municipalități, oferta satisface cererea. Doar aproximativ 2% din copii trebuie să aștepte o perioadă de două-trei luni pentru un loc. Regatul Unit (ENG/NIR): Serviciile preșcolare subvenționate de la buget care sunt analizate aici reprezintă dreptul legal de care beneficiază copiii cu vârsta de 3 și 4 ani, care au un program parțial (15 și respectiv 12.5 ore pe săptămână). Oferta satisface cererea în ceea ce privește numărul de locuri, dar nu și în ceea ce privește numărul de ore sau locul în care se află structura respectivă.

Unele țări încurajează crearea de structuri alternative sau diversificarea serviciilor.

Germania încearcă să extindă și să îmbunătățească îngrijirea de zi în cadrul familiilor familie (Tagespflege); prin urmare, a fost recomandată o perioadă minimă de formare de 160 de ore pentru îngrijitori.

În mod similar, Franța a încercat să diversifice sistemul de EICP prin promovarea îngrijirii organizată la domiciliu (introducând 120 de ore de formare obligatorie, a se vedea Figura E3) și prin subvenții acordate sectorului privat (în special pentru structurile mici, 'mini-crèches').

Din luna septembrie 2013, Letonia a adoptat o reglementare privind înființarea structurilor subvenționate de EICP, care sunt organizate la domiciliu.

Programul Național de Reforme 2014-2020 din Ungaria promovează înființarea structurilor de EICP organizate la domiciliu.

În unele țări sunt în vigoare și alte măsuri pentru a reconcilia cererea și oferta.

Letonia oferă sprijin financiar pentru familiile ai căror copii se află pe listele de așteptare pentru un loc într-o structură publică și frecventează instituții preșcolare private.

Regatul Unit (Irlanda de Nord) a introdus în anul 2011/12 un proces de aplicație în două faze pentru a se asigura că locurile sin sistemul de EICP sunt garantate pentru copiii din grupa de vârstă țintă, în loc să fie oferite copiilor mai de vârsta mai mică.

Turcia oferă programe preșcolare pe parcursul verii și clase mobile, astfel încât sporească accesul pentru copiii care nu frecventează structurile obișnuite destinate EICP.

61

P A R T I C I P A R E

SECTIUNEA I – STATISTICI: RATELE DE PARTICIPARE

Un volum tot mai mare de cercetări recunosc faptul că participarea la o EICP de înaltă calitate aduce beneficii semnificative pentru copii. Educația și îngrijirea de bună calitate a copiilor preșcolari reprezintă fundamentul pentru învățarea cu succes pe tot parcursul vieții, integrarea socială și dezvoltarea personală (7).

Unul dintre obiectivele generale ale EICP este acela de a pregăti copiii pentru învățământul obligatoriu, iar acest lucru devine tot mai important în procesul de învățământ cu cât copiii sunt mai aproape de începerea școlii (a se vedea și Capitolul F). Comisia Europeană a subliniat importanța accesului timpuriu la sistemul de învățământ și, în anul 2011, a stabilit un indicator al UE privind participarea la învățământul preșcolar. Acest indicator prevede că, până în anul 2020, cel puțin 95% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de școlarizare obligatorie, care variază pe teritoriul Europei, trebuie să participe la educația timpurie (8).

Acest capitol prezintă principalele statistici referitoare la ratele de participare la sistemul de EICP care sunt în prezent disponibile pentru țările europene. Utilizând datele colectate de Eurostat UOE privind statisticile în domeniul educației, sunt prezentate date fiabile pentru fiecare grupă de vârstă cu privire la înscrierea copiilor în instituțiile de învățământ, începând cu vârsta de 3 ani și până la vârsta de 7 ani. Pentru a prezenta progresele înregistrate pentru atingerea țintei la nivel european este utilizat un indicator combinat cu privire la participarea la sistemul de EICP a copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de școlarizare obligatorie. Un alt set de date – Statistica UE privind Veniturile și Condițiile de Viață (EU-SILC) – este folosit pentru a prezenta modalitățile de îngrijire a copiilor cu vârsta sub și peste 3 ani. De asemenea este luat în discuție numărul de ore în care copiii participă la sistemul de EICP și procentul de copii care nu participă la sistemul de EICP (copii îngrijiți doar de către părinții lor).

Cea de a doua parte a capitolului explorează legăturile dintre participarea la sistemul de EICP, rezultatele elevilor și mediul de proveniență al elevilor. Datele se bazează pe două evaluări internaționale privind rezultatele elevilor (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor (PISA) și Studiul privind evoluția competențelor de citire (PIRLS)). Din păcate, pare a fi mai puțin probabil ca elevii care provin din medii dezavantajate să participe la sistemul de EICP, în comparație cu copiii care provin din familii cu o situație mai bună.

93 LA SUTĂ DINTRE COPII PARTICIPĂ LA SISTEMUL DE EICP ÎNAINTE DE A ÎNCEPE ÎNVĂTĂMÂNTUL OBLIGATORIU

Conform celor mai recente date (2011), ținta stabilită la nivel european, aceea ca până în anul 2020 cel puțin 95% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de școlarizare obligatorie, care variază pe teritoriul Europei, să participe la educația timpurie, aproape a fost atinsă. În medie, în UE-28,93% dintre copiii din această grupă de vârstă participă deja la sistemul de EICP. În mai mult de o treime din țările europene, rata de participare este mai mare decât ținta UE. Letonia, Austria și Ungaria sunt foarte aproape de atingerea țintei, cu rate cuprinse între 90 și 95%.

Cu toate acestea, câteva țări au încă un drum lung de parcurs pentru a atinge ținta ratei de participare. În anul 2011, participarea copiilor din grupa de vârstă specificată la programele de EICP organizate într-un cadru instituțional, definit ca ISCED 0, a fost cuprinsă între 70 și 79% în Grecia, Croația, Polonia, Slovacia, Finlanda și Elveția. Cea mai mică rată de participare la educația timpurie a fost înregistrată în Turcia, ajungând la aproximativ 43%. Cu toate acestea, în Turcia a existat o creștere bruscă a ratei de participare: față de anul 2001, rata a crescut cu mai mult de 31%.

(7) COM(2011) 66 final. (8) Ibid.

PART IC IP AR E

62

În perioada 2001-2011, în medie, în UE-28, rata de participare pentru această grupă de vârstă la educația timpurie a crescut cu 7 puncte procentuale. În ultimii zece ani, procentul participării a înregistrat o creștere de la an la an.

Între 2001 și 2011, în cele mai multe țări, în rândul copiilor din aceasta grupa de vârstă a existat o creștere a ratelor de participare la sistemul de EICP. Alături de Turcia, în ultimii zece ani s-au observat creșteri accentuate și în Irlanda, Letonia, Lituania și Polonia (variind între 20-25%). În Bulgaria, Croația, Cipru, Portugalia, România, Finlanda și Norvegia, ratele de participare la sistemul de EICP pentru aceasta grupă de vârstă a crescut cu 12-17%.

Au existat foarte puține cazuri în care rata de participare a scăzut. Cu toate acestea, în Belgia și Italia, a existat o scădere foarte mică, care ar putea fi cauzată de "efectul de plafonare" în condițiile în care, în anul 2001, rata de participare a fost de 100%. În Republica Cehă, rata de participare a scăzut cu 4% pe parcursul perioadei de zece ani mai sus menționată.

Figura C1: Ratele de participare la sistemul de EICP (copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de școlarizare obligatorie) ca procent din grupa de vârstă corespunzătoare, 2001, 2011

% %

2001 2011


2001 85,9 100,0 73,2 92,0 93,7 87,7 88,3 72,6 69,3 100,0 100,0 54,1 100,0 70,4 67,2 61,2 95,3

2011 92,9 98,1 86,6 87,8 97,9 96,4 89,1 96,1 74,6 100,0 100,0 70,6 96,8 85,0 92,7 84,2 95,6


2001 92,5 95,0 98,1 86,0 58,5 81,5 68,5 86,0 76,4 62,0 85,7 99,0 93,3 11,9 80,4 81,3 73,5

2011 94,5 100,0 99,6 94,3 78,4 95,4 82,0 89,8 76,9 74,0 95,3 97,0 96,5 43,1 86,3 97,2 78,7

Sursa: Eurostat, UOE (date extrase în luna noiembrie 2013).

Notă explicativă

Cifrele privind populația se referă la data de 1 ianuarie, iar datele privind înmatricularea se referă, în general, la cifrele înregistrată la o anumită dată de la începutul anului școlar/academic.

Note specifice de țară Croația și Liechtenstein: Sunt utilizate datele din anul 2003 în locul celor din 2001. Regatul Unit: Discontinuitate în seriile cronologice din cauza schimbării metodologiei în perioada 2001-2011. Elveția: Sunt utilizate datele din anul 2002 în locul celor din 2001.

SECT IU N EA I – STAT I ST I CI : R ATEL E DE PA RTI C IPA RE

63

PARTICIPAREA LA SISTEMUL DE EICP ATINGE CEL MAI ÎNALT NIVEL ATUNCI CÂND COPII I AU VÂRSTA DE 4 ANI

Întrucât EICP este de obicei voluntară, participarea crește odată cu vârsta copiilor și, în mod natural, scade rapid atunci când copiii încep învățământul primar obligatoriu. Din păcate, în țările europene, sunt dificil de obținut date fiabile și comparabile pe grupe de vârste, pentru întreaga perioadă în care copiii participa la sistemul de EICP. Colecția de date UOE privind statisticile în domeniul educației oferă date fiabile cu privire la înscrierea copiilor în instituțiile de învățământ, începând cu vârsta de 3 ani, în timp ce Statistica UE privind Veniturile și Condițiile de Viață (EU-SILC) oferă date cu privire la modalitățile de îngrijire a copiilor (a se vedea Figura C3). Ambele seturi de date prezintă lacune în ceea ce privește EICP, așa cum este definită în acest raport. Datele UOE sunt limitate la programele furnizate în cadrul structurilor instituționale clasificate ca ISCED 0 (conform clasificării UNESCO din anul 1997). Deși datele EU-SILC date acoperă întregul spectru de programe pentru îngrijirea copiilor, eșantioanele au dimensiuni reduse și, prin urmare, în mai multe țări nu sunt disponibile datele pentru fiecare grupă de vârstă.

Datele UOE arată faptul că ratele de participare la programele educaționale cresc în mod constant cu fiecare an de vârstă. În 2011, în medie, în UE-28, rata de participare a copiilor cu vârsta de 3 ani la învățământul preșcolar a fost de 82%. Rata de participare a copiilor cu vârstă de 4 ani la programele educaționale (învățământ preșcolar și primar) a fost de 91%, iar ratele pentru copii cu vârstele de 5, 6 și 7 ani a crescut în funcție de grupa de vârstă, de la 95% la 98% și, respectiv la 99%. În UE-28, deși cei mai mulți copii din majoritatea țărilor europene participă deja la programele de învățământ preșcolar în cadrul structurilor instituționale când au vârsta de 3 ani, participarea la sistemul de EICP atinge cel mai înalt nivel atunci când copiii au vârsta de 4 ani, atingându-se un procent de 87% în UE-28. După aceea, cu fiecare an de vârstă, treptat, mai mulți copii sunt înscriși în învățământul primar. În 2011, în medie, în UE-28, 16% dintre copiii cu vârsta de 5 ani au participat la ISCED 1. Cifrele au ajuns la 75% pentru copiii cu vârsta de 6 ani. În final, aproape toți copiii cu vârstă de 7 ani (99%) au participat la învățământul primar.

Există unele excepții de la această tendință generală. Copiii cu vârsta de 3 ani nu au participat la programe furnizate în structurile instituționale în Grecia, Turcia, Liechtenstein și Elveția (rata de participare a acestui grup de vârstă a fost mai mică de 5%). În cele mai multe dintre aceste țări, programele de EICP clasificate ca ISCED 0 nu sunt, în mod normal, accesibile copiilor cu vârsta mai mică de 4 ani. Aproximativ 50% dintre copii cu vârsta de 3 ani au participat la ISCED 0 în Irlanda, Croația, Cipru, Malta, Polonia și Finlanda.

Irlanda și Regatul Unit (Irlanda de Nord) au cel mai timpuriu început al înmatriculării în ISCED 1. În Irlanda, de la vârsta de 4 ani, copiii pot fi înscriși în clasele pregătitoare din școlile primare, care sunt considerate în mod oficial ca învățământ primar (ISCED 1). În Regatul Unit (Irlanda de Nord), copiii încep învățământul primar obligatoriu la vârsta cuprinsă între 4 ani și 2 luni și 5 ani și 2 luni. Astfel, 30% dintre copiii cu vârsta de 4 ani din Regatul Unit și 39% dintre copii cu vârsta de 4 ani din Irlanda sunt deja înmatriculați în ISCED 1.

În schimb, majoritatea copiilor cu vârsta de 6 ani participă la programele educaționale preșcolare în Bulgaria, Estonia, Croația, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Finlanda și Suedia. Cu toate acestea, în Polonia, în perioada cuprinsă între 2009-2014, vârsta de acces în învățământul primar a fost treptat redusă de la 7 la 6 ani. În anul 2015, toți copiii cu vârsta de 6 ani vor fi obligați să înceapă învățământul primar.

În plus, un procent cuprins între 6 și 8% dintre copiii cu vârsta de 7 ani frecventează învățământul preșcolar în Republica Cehă, Letonia și România. În România, deși vârsta oficială de începere a învățământului primar era de 6 ani, părinții puteau alege să își înscrie copilul cu vârsta de 6 ani fie în sistemul de EICP, fie în învățământul primar. Astfel, mulți dintre copii au început învățământul primar la vârsta de 7 ani. Începând cu anul 2012 este obligatorie înmatricularea în învățământul primar la vârsta de 6 ani.

Un procent din copiii cu vârsta de 6 și 7 ani sau, în anumite cazuri excepționale, chiar și copiii mai mari rămân în cadrul sistemului de EICP în acele țări care folosesc criterii precum maturitatea, pregătirea pentru școală sau competențele lingvistice pentru admiterea în învățământul primar (a se vedea Figura F6).

PART IC IP AR E

64

Figura C2: Ratele de participare la învățământul preșcolar și primar (ISCED 0 și 1), pe grupe de vârstă, 2011

ISCED 0 ISCED 1


Notă explicativă Acest indicator prezintă ratele de participare la ISCED 0 și la ISCED 1, pentru fiecare an în parte, de la vârsta de 3 ani la cea de 7 ani și prezintă modelul de înmatriculare în sistemul de educație la vârste timpurii. Pentru unele țări, ratele de înmatriculare par să depășească 100%. Acest lucru se datorează faptului că acestea sunt calculate pe baza a două seturi de date (populație și educație), derivate din diverse studii, efectuate la date diferite pe parcursul unui an. Cifra a fost redusă în mod proporțional pentru a indica 100. Informațiile privind populația se referă la data de 1 ianuarie 2011, iar cele privind înmatricularea se referă, în general, la cifra înregistrată la o anumită dată, la începutul anului școlar/academic 2010/11.

Note specifice de țară Belgia: Datele exclud instituțiile independente private și datele pentru Comunitatea germană. Grecia: Participanții de la nivelul ISCED 0 cu vârsta de 6 ani îi includ și pe cei cu vârsta de 7 ani sau mai mari. Polonia: Participanții de la nivelul ISCED 0 cu vârsta de 7 ani îi includ și pe cei cu vârstele cuprinse între 8 și 10 ani. Participanții de la nivelul ISCED 1 cu vârsta de 6 ani îi includ și pe cei cu vârsta de 5 ani. Turcia: Participanții de la nivelul ISCED 0 cu vârsta de 5 ani îi includ și pe cei cu vârsta de 6 ani.


65

PARTICIPAREA LA SISTEMUL DE EICP ESTE FOARTE SCĂZUTĂ ÎN RÂNDUL COPIILOR CU VÂRSTA SUB 3 ANI

Programele de educație și îngrijire a copiilor preșcolari pentru cei mai mici dintre copii diferă între țările europene (a se vedea Capitolul B și Fișele de informații asupra sistemelor naționale), iar familiile au o gamă de opțiuni din care pot alege. Serviciile pot fi furnizate în mod formal în cadrul diferitelor structuri instituționale, precum și de către îngrijitori, în cadrul structurilor organizate la domiciliu. Alte posibilități mai puțin formale, care nu se sunt cuprinse în sfera acestui raport, includ bonele și supravegherea copilului de către rude sau de către alți adulți. Mai mult decât atât, țările europene au elaborat diferite politici cu privire la concediul de creștere a copilului, plătit în mod adecvat (inclusiv concediul de maternitate, paternal și de creștere a copilului) și cu o durată cuprinsă între 12 săptămâni și doi ani (a se vedea Figura B3).

Date comparabile privind participarea la sistemul de EICP a celor mai mici copii din țările europene au fost, până în prezent, disponibile doar prin intermediul Statisticii UE privind veniturile si condițiile de viață. Indicatorul privind procentul de copii aflați în sistemul de "îngrijire formală" (a se vedea Figura C3) include învățământul preșcolar sau învățământul obligatoriu, îngrijirea oferită prin intermediul serviciilor instituționale, în afara orelor de școală și îngrijirea oferită în centrele de zi. Este important de notat faptul că 'îngrijirea formală' nu include EICP reglementată care este furnizată în structurile organizate la domiciliu (9) și care, în mai multe țări, constituie o parte importantă a sistemului de îngrijire a copiilor (a se vedea Figura B2 și Fișele de informații asupra sistemelor naționale).

Figura C3: Ratele de participare la sistemul de EICP a copiilor cu vârsta sub 3 ani, în funcție de numărul de ore pe săptămână, 2011

% %

30 de ore sau mai mult De la 1 la 29 de ore

EU-28 BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU 30 de ore sau mai mult 15 20 7 1 69 15 15 11 15 19 26 14 17 16 14 6 28

De la 1 la 29 de ore 15 19 0 4 5 9 4 10 4 20 18 1 9 7 1 1 16

HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH 30 de ore sau mai mult 7 3 6 3 3 34 1 34 3 20 32 5 35 : : 35 4

De la 1 la 29 de ore 1 8 46 11 0 1 1 3 1 6 19 30 4 : : 7 20

Sursa: Eurostat, EU-SILC (date extrase în luna noiembrie 2013).

Notă explicativă Acest indicator prezintă procentul de copii aflați în sistemul de "îngrijire formală" din totalul populației pentru fiecare grupă de vârstă. Îngrijirea formală include învățământul preșcolar sau învățământul obligatoriu, îngrijirea oferită prin intermediul serviciilor instituționale, în afara orelor de școală și îngrijirea oferită în centrele de zi organizate/controlate de către o structură publică sau privată. Este exclusă îngrijirea la domiciliu.

(9) Estimările EU-SILC privind serviciile de îngrijire oferite la domiciliu nu sunt fiabile pentru cele mai multe dintre țări.

PART IC IP AR E

66

Datele arată că participarea la sistemul de EICP este foarte scăzută în rândul copiilor cu vârsta sub 3 ani. În anul 2002, a fost adoptat ‘obiectivul de la Barcelona pentru dezvoltarea de infrastructuri pentru îngrijirea copiilor‘, cu scopul ca până în anul 2010 să fie furnizate servicii de îngrijire pentru 33% dintre copiii cu vârsta sub 3 ani (10).Cu toate acestea, până în anul 2011, doar zece țări din Uniunea Europeană (precum și Islanda și Norvegia) au atins obiectivul de la Barcelona. Danemarca se remarcă printr-un procent de 74% al copiilor cu vârsta sub trei ani care beneficiază de EICP, dintre care 69% beneficiază de servicii de îngrijire formală timp de 30 de ore sau mai mult pe săptămână. În Olanda și în Suedia, unul din doi copii cu vârsta sub 3 ani este înmatriculat într-un program de EICP. În Olanda, întrucât este răspândită activitatea cu program parțial (Eurostat, 2013), majoritatea copiilor participă la sistemul de EICP cu program parțial.

În Belgia, Spania, Franța, Luxemburg, Islanda și Norvegia, ratele de participare la sistemul de EICP a copiilor cu vârsta sub 3 ani variază între 40 și 45%. În Portugalia, Slovenia Regatul Unit, aproximativ un copil din trei cu vârsta sub 3 ani beneficiază de servicii de îngrijire formală cel puțin câteva ore pe săptămână.

În schimb, participarea la sistemul de EICP a fost deosebit de scăzută (aproximativ 10% sau mai puțin) în rândul copiilor cu vârsta sub 3 ani din Bulgaria, Republica Cehă, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România și Slovacia. Ratele de participare au fost de aproximativ 15% în Croația, Letonia și Austria și de aproximativ 20% în Estonia, Irlanda și Grecia.

COPII I PETREC ÎNTRE 26 Ș I 29 DE ORE SĂPTĂMÂNAL ÎN SISTEMUL DE E ICP

Proporția copiilor care frecventează EICP reflectă accesibilitatea și acoperirea rețelei de EICP, însă o altă dimensiune importantă ia în considerare dacă programele respective acoperă o zi de lucru, o zi de școală sau oferă servicii de îngrijire doar pentru câteva ore pe săptămână. Acest lucru are implicații pentru copii, pentru părinți, și, în cazul serviciilor subvenționate de la buget, asupra fondurilor publice. O zi mai lungă permite copiilor să primească o educație mai personalizată, având și mai mult timp în care interacționează cu colegii lor – ambii factori putând aduce beneficii pe termen lung (Ackerman, Barnett și Robin, 2005). O zi mai lungă permite părinților să se angajeze în activități lucrative și, de multe ori, să economisească bani pentru serviciile de îngrijire a copiilor. Cu toate acestea, o zi mai lungă de EICP subvenționată implică cheltuieli publice mai mari.

În medie, în UE-28, în anul 2011, copiii cu vârsta sub 3 ani au frecventat 26 de ore EICP pe săptămână, în timp ce copiii cu vârsta peste 3 ani au petrecut 29 de ore EICP pe săptămână. Aceste cifre includ și îngrijirea oferită într-un centru de supraveghere după programul școlar. Numărul mai mare de ore pentru copiii cu vârsta peste 3 ani poate fi legat de faptul că, în majoritatea țărilor europene, învățământul preșcolar este gratuit pentru această grupă de vârstă, cel puțin câteva ore pe săptămână (a se vedea Figura D5).

În ceea ce îi privește pe cei mai mici copiii, Regatul Unit se remarcă printr-o medie relativ redusă a numărului săptămânal de ore petrecute în structurile instituționale destinate EICP, și anume 14 ore (ceea ce reprezintă mai puțin de 3 ore pe zi). În Republica Cehă, Malta, Olanda, Austria și Elveția, copiii cu vârsta sub 3 ani participă la sistemul de EICP doar 18-21 de ore pe parcursul unei săptămâni obișnuite. În schimb, cei mai mici dintre copii petrec mai mult de 35 de ore săptămânal, în structurile instituționale destinate EICP din Bulgaria, Danemarca, Estonia, Croația, Lituania, Ungaria, Slovenia și Islanda. Participarea săptămânală obișnuită este de aproape 40 de ore în Letonia, Polonia și Portugalia.

Deși, în medie, copiii mai mari petrec mai multe ore în structurile instituționale destinate EICP, o săptămână obișnuită include aproximativ 19-22 de ore în Irlanda, Olanda, Regatul Unit și Elveția. Copiii cu vârsta mai mare de 3 ani petrec aproximativ 25-27 de ore în sistemul de EICP în Luxemburg, Malta, Austria și România. În mod obișnuit, numărul de ore petrecute săptămânal în sistemul de EICP este aproape de 40 în Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și Portugalia. (10) SN 100/1/02 REV 1, Consiliul European de la Barcelona, Concluziile Președinției, 2002


67

În majoritatea țărilor europene, numărul săptămânal de ore petrecute în sistemul de EICP nu diferă mult de la o vârstă la alta (diferența era sub o oră pe zi sau sub cinci ore pe săptămână). Cu toate acestea, există câteva excepții. De exemplu, în Irlanda, copiii cu vârsta sub 3 ani petrec în medie cu 12 ore mai mult timp în sistemul de EICP decât copiii cu vârsta peste 3 ani. Tendința este inversă în Republica Cehă, unde copiii mai mari petrec săptămânal aproximativ cu 11 ore mai mult timp în sistemul de EICP decât copiii mai mici. Copiii cu vârsta peste 3 ani petrec săptămânal cu șase / șapte ore mai mult timp în sistemul de EICP decât copiii cu vârsta până la 2 ani în Slovacia, Malta și Regatul Unit.

Figura C4: Numărul mediu de ore petrecute săptămânal în structurile instituționale destinate EICP, pe grupe de vârstă, 2011

Copii cu vârsta sub 3 ani Copii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta minimă de școlarizare obligatorie


< 3 ani 26,4 29,4 36,8 19,2 35,1 29,7 37,1 34,0 32,2 27,6 30,0 35,7 30,6 33,3 38,3 36,5 31,6

> 3 ani 29,3 31,9 39,7 29,9 34,3 27,6 38,5 21,8 28,0 29,2 30,3 33,4 33,3 31,1 38,7 37,8 26,9


< 3 ani 35,9 21,2 17,8 20,6 39,1 39,5 28,3 36,0 27,1 33,5 29,6 13,5 36,5 : : 33,6 18,5

> 3 ani 34,6 27,1 20,8 25,5 34,8 38,6 25,1 35,4 34,0 33,4 33,4 20,1 36,8 : : 35,0 19,1

Sursa: Eurostat, EU-SILC (date extrase în luna noiembrie 2013).

Notă explicativă Pentru calcularea numărului mediu de ore săptămânale petrecute în sistemul de EICP sunt incluși doar copiii care frecventează EICP. Datele se bazează pe o săptămână obișnuită, în jurul perioadei de referință. O 'săptămână obișnuită' este considerată ca fiind reprezentativă pentru respectiva perioadă în ansamblul ei. În cazul în care este dificil să fie identificată o săptămână obișnuită, deoarece acestea variază prea mult, atunci informațiile ar trebui să se refere la prima săptămână din perioada de referință, care nu este afectată de concediu sau de alte circumstanțe speciale (de exemplu, îmbolnăvire).

PART IC IP AR E

68

ÎN CÂTEVA TĂRI, MULT I DINTRE COPII I CU VÂRSTA PESTE TREI ANI SUNT ÎNGRIJIT I DOAR DE CĂTRE PĂRINT I

După ce a fost analizată participarea la sistemul de EICP, cu scopul de a înțelege pe deplin modalitățile de îngrijire a copiilor din Europa, este important să fie luat în considerare și numărul de copii îngrijiți doar de către părinții lor. În medie, în UE-28, în anul 2011, 50% dintre copiii cu vârsta sub 3 ani nu erau incluși în nicio formă de structură instituțională sau organizată la domiciliu pentru EICP și nici nu erau îngrijiți de alți adulți, precum bunicii, de alți membrii ai gospodăriei (în afara părinților), alte rude, prieteni sau vecini. Cifra fost considerabil mai mică – de doar 11% – pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 ani și vârsta de școlarizare obligatorie.

Aproximativ 70-74% dintre copiii cu vârsta sub 3 ani erau îngrijiți doar de către părinții lor în Letonia, Lituania, Ungaria și Finlanda. Cifrele erau de aproximativ 60-66% în Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Estonia, Irlanda, Croația, Austria, Polonia și Slovacia.

Situația este foarte diferită pentru copiii mai mari, majoritatea acestora sunt incluși intr-o structură instituțională destinată EICP (a se vedea Figura C2). Cu toate acestea, în mod deosebit în Bulgaria, Croația și România, peste 25% dintre copiii cu vârsta mai mare de 3 ani erau îngrijiți doar de către părinții lor.

Figura C5: Copii îngrijiți doar de către părinții lor, pe grupe de vârstă, 2011

Copii cu vârsta sub 3 ani Copii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta minimă de școlarizare obligatorie


< 3 ani 50 54 64 60 26 66 61 62 36 49 41 62 45 32 69 74 35

> 3 ani 11 2 27 12 2 8 6 14 13 11 3 31 4 11 21 18 12


< 3 ani 72 53 21 60 64 28 39 39 66 71 47 46 34 : : 56 36

> 3 ani 20 23 5 11 37 8 26 3 18 22 2 4 1 : : 12 11

Sursa: Eurostat, SILC (date extrase în luna noiembrie 2013).

Notă explicativă Acest indicator prezintă procentul de copii îngrijiți doar de către părinții lor, în raport cu populația totală a fiecărei grupe de vârstă.

69

P A R T I C I P A R E

SECTIUNEA II – LEGĂTURA CU REZULTATELE SI MEDIUL DE PROVENIENTĂ

Această secțiune explorează legăturile dintre participarea la sistemul de EICP, rezultatele elevilor și mediul de proveniență al acestora. Datele se bazează pe două evaluări internaționale privind rezultatele elevilor – PISA și PIRLS. Aceste studii evaluează competențele studenților în diverse domenii ale cunoașterii și acoperă o gamă largă de date privind caracteristicile elevilor, cum ar fi nivelul lor de educație (inclusiv participarea la sistemul de EICP), mediul familial, atitudini etc. Datele culese în cadrul evaluărilor internaționale privind performanțele elevilor permit o analiză asupra faptului dacă elevii care iau parte la sistemul de EICP obțin rezultate mai bune decât colegii lor care nu participă și dacă proveniența din anumite familii influențează participarea la sistemul de EICP.

Între respectivele două evaluări există mici diferențe în ceea ce privește grupul țintă și obiectivul. Programul OECD pentru Evaluarea Internațională a Elevilor (PISA) măsoară nivelurile de performanţă ale elevilor cu vârsta de 15 ani în materie de citire, matematică şi ştiinţe. În cele mai multe țări, elevii de această vârstă se apropie de finalizarea învățământului obligatoriu. În timp ce monitorizează performanța elevilor în aceste trei domenii principale, fiecare studiu PISA pune, de asemenea, un accent special pe un singur domeniu. Această secțiune prezintă rezultatele ultimului studiu PISA din anul 2012, care se axează pe matematică.

Studiul privind evoluția competențelor de citire (PIRLS) realizat de IEA măsoară performanțele la citire ale elevilor care sunt în majoritate în al patrulea an de școlarizare – descriși în cadrul studiului ca "elevii de clasa a patra". În majoritatea țărilor, elevii au aproximativ vârsta de 10 ani și frecventează învățământul primar. Această secțiune prezintă rezultatele celui mai recent sondaj PIRLS, care a fost realizat în 2011.

În cadrul PISA întrebarea privind participarea la sistemul de EICP a fost adresată direct elevilor, în timp ce în cadrul PIRLS au fost întrebați părinții sau tutorii, în contextul unui set mai mare de întrebări cu privire la pregătirile pentru învățământul primar. PISA oferă informații doar dacă un student a participat la sistemul de EICP pentru (i) un an sau mai puțin de un an, (ii) mai mult de un an sau (iii) deloc. Cu toate acestea PIRLS, permite o mai mare acuratețe prin precizarea numărului exact de ani în care s-a participat la sistemul de EICP. Ambele evaluări demonstrează în mod clar beneficiile participării la sistemul de EICP.

ELEVII CARE PARTICIPĂ MAI MULT DE UN AN LA SISTEMUL DE EICP OBT IN REZULTATE MAI BUNE

Beneficiile educației timpurii sunt evidente în majoritatea sistemelor educaționale europene. PISA 2012 arată că elevii cu vârsta de 15 ani care au participat mai mult de un an la sistemul de EICP au obținut rezultate mai bune la matematică decât cei care au participat mai puțin de un an la sistemul de EICP sau nu au participat deloc. În medie, în țările participante din UE-28, elevii care au participat la sistemul de EICP au avut performanțe mai bune cu 35 de puncte decât ale celor care nu participat la sistemul de EICP – echivalentul a aproape un an de școlarizare în mediul formal.

Diferența dintre elevii care au participat mai mult de un an la sistemul de EICP și cei care au participat mai puțin de un an la sistemul de EICP sau nu au participat deloc a fost deosebit de mare – aproape 94 de puncte – în Belgia (Comunitatea flamandă). Acesta a fost de aproximativ 60-70 de puncte în Belgia (Comunitatea franceză), Germania, Franța și Slovacia. În cele mai multe dintre aceste sisteme de educație, este aproape universală participarea la învățământul preșcolar pentru cel puțin un an.

Participarea la învățământul preșcolar este mai puțin sau deloc relevantă pentru performanța ulterioară, în Belgia (Comunitatea germană), Estonia, Irlanda, Liechtenstein și Elveția.

Cu toate acestea, este important de menționat faptul că participarea la sistemul de EICP pare să aibă o influență mai mică asupra rezultatelor la învățătură ale elevilor cu vârstă de 15 de ani, decât multe alte variabile, de exemplu mediul socio-economic, sexul sau motivația elevilor. În medie, în țările participante din UE-28, participarea la sistemul de EICP explică doar aproximativ 2% din variația rezultatelor elevilor. Cu toate acestea, rezultatele sugerează că există o legătură semnificativă între accesul timpuriu la sistemul de învățământ și rezultatele la matematică, chiar și după aproximativ zece ani de școlarizare.

PART IC IP AR E

70

Figura C6: Diferențele rezultatelor înregistrate la matematică de către elevii cu vârsta de 15 ani, asociate cu participarea la sistemul de EICP pentru o perioadă mai mare de un an, 2012

Diferența de puncte Diferența de puncte nu este semnificativă

EU-28 BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU 2012 35,3 69,4 8,5 93,8 34,0 34,2 43,5 62,5 6,7 0,2 30,3 45,5 73,3 30,5 46,3 : 9,7 31,2 45,1 47,9

E,S, 1,33 7,62 7,77 9,97 4,61 7,25 2,97 4,75 4,27 2,99 3,65 2,78 5,61 4,55 2,95 : 4,50 3,13 3,77 9,32


UK- WLS

UK- NIR

UK- SCT IS TR LI NO CH

2012 : 20,7 32,9 28,9 41,0 37,6 25,5 56,3 17,6 26,1 35,6 25,5 11,4 16,6 39,1 51,2 30,8 33,8 0,9 E,S, : 8,13 5,97 4,27 3,91 5,05 3,19 6,39 3,29 3,28 4,31 3,44 5,50 4,11 6,97 8,66 17,64 4,11 5,52

E.S.: Erori standard x = Diferența de puncte nu este semnificativă

Sursa: OECD, Baza de date PISA 2012.

Notă explicativă Acest indicator se bazează pe analiza de regresie liniară, la nivelul elevului fiind introdusă o variabilă dihotomică, în cazul în care un elev a participat o perioadă mai mare de un an la programe de EICP. Neparticiparea la sistemul de EICP și participarea pentru o perioadă maximă de un an au fost comasate într-o singură categorie. Rezultatele PISA sunt raportate folosindu-se scale cu un scor mediu de 500 și o deviație standard de 100, stabilite pentru elevii din toate țările OECD care participă la PISA.

Diferențele de puncte nesemnificative din punct de vedere statistic sunt marcate cu nuanțe mai deschise. Comparațiile au la bază testele de semnificație statistică la nivelul p <0.05. Aceasta înseamnă că probabilitatea de a face o afirmație falsă este mai mică de 5%.

COPII I CARE PETREC PERIOADE DE TIMP MAI LUNGI ÎN SISTEMUL DE EICP CITESC MAI BINE PE PARCURSUL ÎNVĂTĂMÂNTULUI PRIMAR

Rezultatele înregistrate în cadrul PIRLS 2011 indică faptul că acei copii care au petrecut perioade mai lungi în sistemul de EICP sunt mai bine pregătiți pentru a accede și a reuși în învățământul primar. Pentru cele mai multe dintre țările europene participante la PIRLS 2011, datele demonstrează că pe măsură ce timpul petrecut de copii în sistemul de EICP este mai îndelungat, cu atât sunt mai bune rezultatele la citire ale acestora.

În medie, în țările participante din UE-28, elevii de clasa a patra care au beneficiat de EICP timp de un an sau mai puțin de un an, au înregistrat cel mai mic punctaj pe scara PIRLS (511 de puncte). Elevii care au beneficiat de EICP mai mult de un an, dar mai puțin de trei ani, au avut rezultate puțin mai bune (525 de puncte), iar cei care au participat timp de trei ani sau mai mult la sistemul de EICP au înregistrat cel mai bun punctaj (536 de puncte). Rezultatele la citire au semnificativ diferite din punct de vedere statistic între cele trei perioade de participare la sistemul de EICP care au fost analizate în Danemarca, Croația, Polonia, România și Slovacia.

Durata participării la sistemul de EICP nu este corelată cu rezultatele la citire ale elevilor de clasa a patra din Republica Cehă, Franța, Malta, Austria și Finlanda.

SECT IU N EA I I – L EGĂT UR A CU REZ ULTAT EL E S I ME DI U L DE P ROVE N IE NTĂ

71

Figura C7: Rezultatele medii la citire ale elevilor de clasa a patra, în funcție de participarea la sistemul de EICP, 2011

Un an sau mai puțin de un an

Mai mult de un an, dar mai puțin de trei ani Mai mult de trei ani

Sursa: IEA, Baza de date PIRLS 2011.

EU-28 BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT <= 1 an 511 464 : : 496 546 522 508 : 547 : 493 516 540 527 : : 511

E,S, 2,03 16,81 : : 8,49 5,86 8,21 7,57 : 3,08 : 5,72 20,31 2,39 8,73 : : 3,73 1-3 ani 525 494 : : 530 543 544 540 : 562 : 505 514 551 530 : : 530

E,S, 1,04 4,68 : : 5,08 2,64 3,05 2,97 : 2,38 : 3,01 3,43 2,79 3,13 : : 3,77 > 3 ani 539 513 : : 546 549 558 551 : 544 : 522 524 567 549 : : 539

E,S, 1,05 2,82 : : 3,32 2,47 1,70 2,46 : 7,24 : 2,47 2,82 2,12 2,24 : : 2,32 LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH

<= 1 an : 461 488 : 514 510 527 425 521 506 572 518 : : : : 494 : E,S, : 29,98 8,54 : 6,31 2,90 4,69 10,26 4,07 6,70 2,94 7,40 : : : : 9,27 :

1-3 ani : 505 481 : 530 529 544 490 526 530 566 536 : : : : 500 : E,S, : 5,76 1,89 : 3,01 3,01 3,10 5,09 3,41 3,35 2,69 2,98 : : : : 3,47 :

> 3ani : 548 490 : 532 545 549 523 537 546 569 551 : : : : 512 : E,S, : 2,44 5,74 : 2,09 2,91 2,52 3,88 1,96 2,05 2,20 2,35 : : : : 2,41 :


Notă explicativă PIRLS folosește punctul central al scalei (500), ca un punct de referință care rămâne constant de la evaluare la evaluare. Celulele cu mai puțin de 50 de elevi (date neponderate) au fost marcate ca fiind lipsă.

Note specifice de țară Olanda și Regatul Unit (NIR) au fost excluse din analiză din cauza ratelor scăzute de răspuns. Regatul Unit (ENG) nu a administrat întrebări cu privire la sistemul de EICP.

PARTICIPAREA LA SISTEMUL DE EICP ARE UN EFECT MAI PUTERNIC ASUPRA REZULTATELOR LA CITIRE ALE COPIILOR DEZAVANTAJAT I

A fost recunoscut pe deplin faptul că participarea la sistemul de EICP este foarte importantă pentru copii dezavantajați. Datele PIRLS 2011 susțin acest punct de vedere și, de asemenea, arată că programele preșcolare pot oferi tuturor copiilor, indiferent de mediul de proveniență, un bun început în procesul de învățare pe tot parcursul vieții.

Datele PIRLS 2011 arată că impactul benefic al EICP asupra performanțelor la citire este mai puternic în cazul copiilor care provin din familii cu un nivel scăzut de educație, decât în cazul copiilor care au cel puțin un părinte absolvent de învățământ superior. În medie, în UE-28, performanțele la citire ale copiilor care beneficiază de EICP pentru o perioadă mai mare de un an și provin din familii cu niveluri scăzute de educație au fost cu 18 puncte (eroarea standard fiind de 2,6) mai mari decât rezultatele copiilor care au

PART IC IP AR E

72

același mediu de proveniență, dar care au participat doar un an la sistemul de EICP sau nu au participat deloc. Impactul EICP asupra copiilor provenind din familii cu studii superioare a corespuns unei valori de 9 puncte (eroarea standard fiind de 2,6).

În jumătate dintre țările europene în care sunt disponibile date, copiii de clasa a patra ai căror părinți nu sunt absolvenți de învățământ superior au obținut rezultate mai bune după ce au participat la sistemul de EICP cel puțin o perioadă de un an. Diferențele între rezultatele înregistrate la citire, asociate cu participarea la sistemul de EICP pentru o perioadă mai mare de un an a copiilor care provin din familii cu un nivel scăzut de educație a fost deosebit de mare în România – ajungând la 74 de puncte. În Bulgaria, aceasta a fost de 44 de puncte. De asemenea, diferența a fost pronunțată în Slovacia și în Suedia – peste 20 de puncte.

Impactul mai mare al EICP asupra rezultatelor școlare pentru copiii care provin din familii dezavantajate pare a se diminua pe durata parcursului educațional. În aproape toate țările, rezultatele PISA 2012 la matematică indică faptul că participarea la sistemul de EICP nu pare să facă o diferență semnificativă în ceea ce privește performanțele copiilor cu vârsta de 15 ani care provin din medii dezavantajate, în comparație cu colegii lor care au o situație mai bună (OECD, 2013).

Figura C8: Diferența între rezultatele la citire ale elevilor de clasa a patra care provin din familii cu niveluri scăzute de educație, asociate cu participarea la sistemul de EICP pentru o perioadă mai mare de un an, 2011


EU-28 BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT Non-terțiar 18,4 : : : 43,7 -0,5 : : : 5,4 : 15,0 : 14,6 8,5 : : 16,3

S,E, 2,62 : : : 10,46 8,60 : : : 5,27 : 7,21 : 3,61 10,05 : : 5,26 LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH

Non-terțiar : : 16,5 : 12,5 11,1 8,7 74,1 5,2 28,4 -6,7 23,0 : : : : 16,5 : S,E, : : 13,82 : 7,86 3,83 5,85 11,26 5,36 7,08 5,49 9,11 : : : : 11,56 :

S.E.: Erori standard x = Diferența de puncte nu este semnificativă


Notă explicativă PIRLS folosește punctul central al scalei (500), ca un punct de referință care rămâne constant de la evaluare la evaluare. Celulele cu mai puțin de 50 de elevi (date neponderate) au fost marcate ca fiind lipsă. Diferențele de puncte nesemnificative din punct de vedere statistic sunt marcate cu nuanțe mai deschise. Comparațiile au la bază testele de semnificație statistică la nivelul p <0.05. Aceasta înseamnă că probabilitatea de a face o afirmație falsă este mai mică de 5%.

Note specifice de țară Olanda și Regatul Unit (NIR) au fost excluse din analiză din cauza ratelor scăzute de răspuns. Regatul Unit (ENG) nu a administrat întrebări cu privire la sistemul de EICP.

SECT IU N EA I I – L EGĂT UR A CU REZ ULTAT EL E S I ME DI U L DE P ROVE N IE NTĂ

73

COPIII DEZAVANTAJATI AU RATE MAI SCĂZUTE DE PARTICIPARE LA SISTEMUL DE EICP

Așa cum se arată în acest capitol, participarea la sistemul de EICP este foarte ridicată în majoritatea țărilor europene, în special în ultimii ani premergători învățământului primar (a se vedea Figurile C1 și C2). Cu toate acestea, rezultatele PISA 2012 indică faptul că este mai puțin probabil ca acei copii care provin din medii dezavantajate să participe la sistemul de EICP pentru o perioadă mai mare de un an.

Figura C9 prezintă diferențele între ratele de participare la sistemul de EICP, în rândul copiilor cu vârsta de 15 ani care provin din medii diferite. Cu toate acestea, sunt prezentate doar variabilele care afectează participarea la sistemul de EICP. Factorul gen nu este analizat, întrucât, în țările europene, nu există diferențe evidente între participarea fetelor și cea a băieților. Prima diagramă prezintă elevii care provin din familii în care există o combinație de dezavantaje (socio-economice, educaționale și culturale), iar celelalte diagrame care alcătuiesc indicatorul se axează pe elevii care provin din familii cu niveluri scăzute de educație, urmați de elevii care provin din familii de imigranți. Este foarte important de observat faptul că, în anumite cazuri, un elev poate face parte din toate cele trei categorii – provenind dintr-o familie dezavantajată, cu părinți care au un nivel scăzut de educație, poate coincide uneori cu apartenența la prima sau a doua generație de imigranți.

În medie, în UE-28, se înregistra o diferență de 12% între ratele de participare la sistemul de EICP ale copiilor cu vârsta de 15 ani afectați de o combinație de dezavantaje (situând-se în ultimul sfert corespunzător indexului PISA care măsoară statutul economic, social și cultural) și ale celor care nu sunt afectați. În toate țările (cu excepția Belgiei (Comunitatea germană) și Ungariei), probabilitatea de a fi participat la sistemul de EICP pentru o perioadă mai mare de un an era mai mare în rândul copiilor cu vârsta de 15 ani care provin din familii cu o situație mai bună comparativ cu cei din familii dezavantajate. În Croația și în Polonia se înregistra o diferență deosebit de mare între ratele de participare la sistemul de EICP – de aproximativ 30%. În Letonia, Lituania și Slovacia, diferența a fost de aproximativ 20%. În cele mai multe dintre aceste țări, ratele de participare la sistemul de EICP au fost destul de scăzute în prima parte a anilor 2000 (a se vedea Figura C1), sugerând o problemă generală de acces. Copiii din familiile mai înstărite ar fi putut avea mai multe oportunități de a obține un loc în sistemul de EICP chiar și atunci când oferta a fost foarte scăzută.

În medie, în UE-28, se înregistra o diferență de 7% între ratele de participare la sistemul de EICP ale copiilor cu vârsta de 15 ani provenind din familii cu niveluri scăzute de educație și cei care au cel puțin un părinte absolvent de învățământ superior. În Polonia se înregistra o diferență deosebit de mare între ratele de participare la sistemul de EICP – de 34%. În Croația, Letonia și Turcia, diferența a fost de aproximativ 20%. În aproximativ un sfert dintre sistemele educaționale europene nu exista o diferență semnificativă între ratele de participare la sistemul de EICP ale copiilor provenind din familii cu un nivel ridicat de educație și cei provenind din familii cu un nivel scăzut de educație.

Participarea la sistemul de EICP era mai probabilă în rândul copiilor cu vârsta de 15 ani care nu proveneau din familii imigrante, comparativ cu cei aparținând primei sau celei de a doua generație de imigranți. În medie, în UE-28, se înregistra o diferență de 12% între ratele de participare. În Italia, Regatul Unit (Țara Galilor) și Islanda se înregistra o diferență deosebit de mare – de 30% sau mai mare. În aproximativ o treime dintre sistemele educaționale europene nu exista o diferență semnificativă între ratele de participare la sistemul de EICP a copiilor provenind din familii imigrante și non-imigrante.

În Belgia (comunitatea germană) și în Ungaria, nu a existat nicio diferență între ratele de participare la sistemul de EICP a copiilor cu vârsta de 15 ani provenind din mediile dezavantajate mai sus menționate.

Notă explicativă (Figura C9) Celulele cu mai puțin de 50 de elevi (date neponderate) au fost marcate ca fiind lipsă. Diferențele de puncte nesemnificative din punct de vedere statistic sunt marcate cu nuanțe mai deschise. Comparațiile au la bază testele de semnificație statistică la nivelul p <0.05. Aceasta înseamnă că probabilitatea de a face o afirmație falsă este mai mică de 5%. Dezavantaje combinate: elevii care se situează în ultimul sfert corespunzător indexului PISA care măsoară statutul economic, social și cultural (indexul ESCS). A se vedea Glosarul pentru definiția indexului PISA ESCS.

PART IC IP AR E

74

Figura C9: Diferența între ratele de participare la sistemul de EICP ale elevilor cu vârsta de 15 ani, care provin din medii dezavantajate, 2012

A. Dezavantaje combinate

B. Părinții fără studii superioare

C. Familii de imigranți


EU- 28

BE fr

BE de

BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU

A -11,9 -6,5 -4,0 -4,5 -14,5 -4,9 -8,6 -8,8 -9,8 -11,2 -10,8 -7,9 -6,1 -31,2 -4,8 : -19,5 -23,6 -10,4 -1,0 E,S, 0,53 1,46 4,29 1,33 2,15 1,93 1,34 1,70 1,79 1,81 2,13 1,02 1,14 2,08 0,76 0,00 2,43 1,95 1,37 0,85

B -7,0 -1,5 0,1 -2,4 -4,8 1,1 -6,4 -3,5 -6,4 -11,0 -6,7 -4,9 -2,1 -20,2 3,0 : -13,5 -21,2 -2,5 0,5 E,S, 0,40 1,28 3,96 1,03 1,65 1,49 1,27 1,33 1,39 1,62 1,74 0,83 0,90 1,92 0,61 : 1,74 1,97 1,11 0,69

C -12,4 -11,0 -1,5 -18,4 -14,8 -17,1 -18,8 -16,3 0,6 0,2 -20,3 -22,8 -11,3 -12,7 -27,9 : -2,2 2,7 -13,8 -6,1 E,S, 0,77 1,87 4,73 3,33 10,74 4,72 1,73 2,24 2,52 2,89 2,77 1,91 1,74 2,77 1,59 : 3,31 5,39 1,06 3,73

MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK-ENG

UK-WLS

UK-NIR


A : -3,1 -9,7 -30,2 -16,6 -9,7 -14,9 -21,6 -15,3 -12,9 -11,6 -11,4 -5,5 -5,2 -6,1 -9,3 : -11,5 -6,6 E,S, 0,00 1,04 1,90 2,62 1,92 1,87 1,79 2,43 1,70 1,74 2,08 2,06 2,71 2,40 1,04 1,05 4,11 1,36 3,02

B : 0,0 -3,8 -33,5 -13,5 -3,8 -12,2 -10,6 -8,2 -7,8 -5,7 -8,5 -3,9 -1,3 -3,8 -16,2 : -7,8 -3,0 E,S, : 0,76 1,27 2,38 1,90 1,44 1,43 1,58 1,74 1,80 1,44 1,75 2,62 2,18 0,85 1,78 3,37 1,16 2,84

C : -9,2 -11,6 : -14,1 -10,3 -11,3 -1,2 -1,8 -18,9 -17,9 -35,1 -13,0 -18,9 -28,2 11,7 : -18,1 0,4 E,S, : 1,72 1,85 : 3,39 15,92 2,79 8,52 2,94 2,23 2,42 4,44 5,02 3,01 4,69 6,42 : 2,58 2,70

S.E.: Erori standard x = Diferența de puncte nu este semnificativă

A. Dezavantaje combinate B. Părinții fără studii superioare C. Familii de imigranți

Sursa: OECD, PISA.

75

F I N A N T A R E

În rândul guvernelor din Europa a existat o recunoaștere tot mai mare a importanței investițiilor în educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP). EICP de înaltă calitate, care este accesibilă tuturor copiilor necesită investiții substanțiale – fie din surse publice, fie din surse private. Oferta privată limitează cererea în raport cu bugetul public, însă aceasta depășește adeseori mijloacele pe care le au familiile cu venituri scăzute.

Finanțarea EICP variază în mod semnificativ în sistemele europene de educație. Multe țări consideră că aceasta reprezintă un serviciu public esențial și pun la dispoziție sume substanțiale din fonduri publice. Unele țări alocă sectorului privat furnizarea serviciilor EICP destinate copiilor mai mici (la nivelul inferior ISCED 0) fiind necesar ca părinții să suporte toate costurile acestor servicii; în timp ce în alte țări, copiii pot participa în mod gratuit la sistemul de EICP de la cele mai fragede vârste. În câteva țări, părinții plătesc taxe pe parcursul primilor ani până la începutul învățământului primar. Cu toate acestea, EICP poate fi subvenționată prin diferite forme de sprijin oferite familiilor (prin facilități fiscale, alocații sau tichete) sau sprijin oferit furnizorilor de EICP sau printr-o combinație între cele două modalități.

Acest capitol își propune să ofere o imagine de ansamblu a modalităților de finanțare a EICP în țările europene. Pentru început este descrisă structura de finanțare, fiind prezentat modul în care este distribuită furnizarea serviciilor publice și private, fiind enumerate și autoritățile responsabile cu finanțarea. Sunt furnizate costurile reale suportate de către autoritățile publice cu EICP, prezentându-se tendințele recente ale cheltuielilor publice totale ca procent din PIB. Datele privind cheltuielile publice directe unitare permit ca investiția în ISCED 0 să fie comparată cu cea pentru alte niveluri de educație.

Sunt furnizate cifrele referitoare la taxele lunare percepute părinților pentru copiii mai mici și sunt discutate serviciile publice de EICP care sunt furnizate în mod gratuit. Pentru a obține o imagine de ansamblu clară asupra costurilor suportate de către familii, sunt prezentate criteriile care trebuie îndeplinite pentru a se califica pentru reduceri de taxe, precum și tipurile de sprijin financiar specific aflate la dispoziția părinților cu copii aflați în sistemul EICP. Datele Eurostat asupra procentului cheltuielilor educaționale care provin din surse private la nivelul ISCED 0 are rolul unui indicator sintetic pentru acest capitol. Un indicator final arată dacă țările sprijină părinții în alegerea lor referitoare la îngrijirea timpurie prin acordarea unor compensații financiare celor care decid să nu își înmatriculeze copilul în cadrul structurilor formale destinate EICP.

SERVICI ILE OFERITE DE SECTORUL PUBLIC PREDOMINĂ ÎN DOMENIUL EICP, ÎN SPECIAL PE PARCURSUL ETAPEI PRESCOLARE ( ISCED 0)

Educația și îngrijirea copiilor preșcolari poate fi furnizată de organisme publice sau private. Structurile publice sunt deținute și operate de către autoritățile publice la nivel central, regional sau local. Ele nu sunt orientate spre obținerea de profit, scopul fiind acela de a oferi un serviciu public. Structurile private se pot auto-finanța – atrăgând fondurile din surse private sau pot fi subvenționate de la buget – primind o parte a finanțării de la autoritățile publice. Instituțiile private pot fi deținute de către întreprinderi, care sunt orientate spre profit sau de către sectorul de voluntariat (non-profit), care poate include organizații caritabile. Figura D1 arată faptul că, în majoritatea țărilor europene, furnizarea serviciilor de EICP reprezintă un sistem mixt, având atât finanțare privată, cât și publică. Totuși, este important de remarcat faptul că, în multe țări, în sectorul privat (care se autofinanțează) înmatricularea copiilor mai mari înregistrează un procent destul de scăzut.

În majoritatea sistemelor educaționale europene, structura de proprietate și finanțare a EICP este aceeași pentru copiii mai mari și pentru cei mai mici. Desigur, această situație este aplicabilă tuturor sistemelor unitare care furnizează servicii integrate (a se vedea Figura B1). Acestea au numai structuri instituționale destinate EICP care sunt publice și subvenționate de la buget. În alte sisteme educaționale, mai multe fonduri publice sunt alocate în mod obișnuit pentru a sprijini EICP pentru copiii mai mari decât pentru cei mai mici. Structurile instituționale destinate EICP sunt în întregime

F INA NAT AR E

76

publice și subvenționate de la buget în Belgia (Comunitatea germană), Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Austria, Slovenia, Finlanda, Suedia, Islanda și Norvegia.

Irlanda este singura țară în care nu există servicii publice de EICP pentru niciuna dintre grupele de vârstă. În Belgia (Comunitățile franceză și germană), în toate entitățile din Regatul Unit și în Liechtenstein nu există servicii publice de EICP pentru copiii mai mici.

Figura D1: Existența structurilor instituționale publice și private destinate EICP, 2012/13

Figura D1a: Copii mai mici

Publice

Private (subvenționate de la buget)

Private (auto-finanțare)

Toate sectoarele


Sursa: Eurydice.

Figura D1b: Copii mai mari

Publice

Private (subvenționate de la buget)

Private (auto-finanțare)

Toate sectoarele


Sursa: Eurydice.

Note explicative Această Figură prezintă toate tipurile de servicii disponibile din punct de vedere legal, indiferent de numărul de copii înscriși. A se vedea Glosarul pentru definițiile 'structurii publice de EICP' și 'structurii private de EICP'. A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Notă specifică de țară

Regatul Unit (copii mai mici): Copiilor cei mai dezavantajați cu vârsta de 2 ani le sunt oferite servicii finanțate de la buget.

F INA NTA RE

77

Serviciile de educație și îngrijire pentru copiii mai mici sunt în mare parte oferite de către furnizori privați, care depind în principal de taxele plătite de către părinți în Cipru, Luxemburg, Malta și Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord). În aceste țări, un procent cuprins între 60% și 100% dintre copii sunt înmatriculați în cadrul unor structuri private de EICP (care se auto-finanțează), unde taxele sunt relativ ridicate (a se vedea Figura D6). Cu toate acestea, unele țări subvenționează în mod indirect EICP, prin plăți către familii (prin facilități fiscale, alocații sau tichete – a se vedea Figura D8).

În câteva țări, serviciile oferite de către structurile organizate la domiciliu reprezintă o parte importantă a EICP pentru copiii mai mici. În Belgia (Comunitatea germană), Germania, Franța și Islanda, acest tip de îngrijire este privat, dar subvenționat de la buget publice. Serviciile private oferite la domiciliu (subvenționate de la buget) predomină și în Belgia (Comunitatea franceză). Serviciile publice oferite la domiciliu predomină în Belgia (Comunitatea flamandă), Danemarca și Finlanda.

AUTORITĂȚILE LOCALE FINANȚEAZĂ ADESEORI EICP PENTRU COPIII MAI MICI, ÎMPĂRȚ IND COSTURILE PENTRU COPIII MAI MARI CU AUTORITĂȚ ILE CENTRALE

Cel mai întâlnit model de finanțare a EICP este reprezentat de o combinație între finanțarea centrală și cea locală. Acest tip de abordare este folosit în 11 sisteme educaționale pentru finanțarea EICP pentru copii mai mici și în 21 de sisteme educaționale pentru sprijinirea structurilor destinate copiilor mai mari. Se realizează adeseori o împărțire a costurilor pentru infrastructură și a celor operaționale, deși variază între țări care dintre niveluri are responsabilitatea pentru fiecare element. De exemplu, în Estonia, autoritățile centrale alocă un sprijin pentru autoritățile locale destinat întreținerii clădirilor și dezvoltării mediului de învățare în instituțiile EICP. Costurile operaționale (costuri de administrare, remunerarea personalului, taxele sociale și costurile pentru materialele didactice) sunt acoperite parțial de către autoritățile locale și parțial prin taxele plătite de către părinți. În schimb, în Letonia și în România în structurile instituționale pentru copiii mai mari, ministerele educației acoperă costurile pentru remunerarea personalului, în timp ce autoritățile locale sunt responsabile pentru infrastructură.

Uneori, finanțarea este alocată pentru un anumit număr de ore. În Lituania, autoritățile centrale finanțează 20 de ore pe săptămână ("coșul elevilor"), în timp ce autoritățile locale acoperă restul. În Regatul Unit, autoritățile locale finanțează ceea ce este prevăzut anual prin dreptul legal la învățământ preșcolar pentru copiii cu vârsta peste 3 ani (variind între 10 și 15 de ore pe săptămână, a se vedea Figura D5).

Autoritățile locale reprezintă singura sursă de finanțare pentru întreaga etapă a EICP în Danemarca, Croația, Polonia, Islanda și Norvegia. Acestea reprezintă singura sursă de sprijin pentru structurile instituționale destinate copiilor mai mici din Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, România și Slovacia, precum și copiilor mai mari din Regatul Unit (Scoția). În Germania, deși landurile sunt implicate, autoritățile locale suportă majoritatea costurilor pentru EICP. În Suedia, EICP este, de asemenea, finanțată în principal de către autoritățile locale. Cu toate acestea, în Polonia, începând cu luna septembrie 2013, de la bugetul central a fost pusă la dispoziție o subvenție orientată către învățământul preșcolar.

Autoritățile regionale joacă un rol important în finanțarea EICP în Germania, Spania, Italia și Austria (este de reținut faptul că în acest raport landurile din Germania sunt considerate ca nivel regional). În Belgia (Comunitatea franceză) și Portugalia, regiunile cofinanțează EICP pentru copiii mai mici, în timp ce în Republica Cehă, regiunile sunt implicate în finanțarea învățământului preșcolar. În Austria, guvernul regional stabilește o alocare de bază pentru toate structurile publice și private (subvenționate de la buget) de EICP. Cea mai mare parte a costurilor sunt acoperite de către furnizor (autoritățile locale). În Austria, distribuirea proporțională a costurilor variază considerabil între nivelul regional, nivelul local și contribuțiile părinților.

F INA NAT AR E

78

Figura D2: Autoritățile responsabile pentru finanțarea structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13


Nivel central

Nivel regional

Nivel local

Nu există EICP subvenționată de la buget


Sursa: Eurydice.


Nivel central

Nivel regional

Nivel local

Nu există EICP subvenționată de la buget


Sursa: Eurydice.

Notă explicativă A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Germania: Nivel regional – landurile. Polonia: În Polonia, începând cu luna septembrie 2013, de la bugetul central a fost pusă la dispoziție o subvenție orientată către învățământul preșcolar (copii mai mari). Regatul Unit (copii mai mari): Copiilor cei mai dezavantajați cu vârsta de 2 ani le sunt oferite servicii finanțate de la buget. În acest caz, autoritățile responsabile sunt cele care au în responsabilitate copiii mai mari. Elveția: Nivel central – cantoanele. Pentru structurile instituționale destinate EICP pentru copiii mai mici: în 13 cantoane sunt responsabile autoritățile cantonale și locale; în 2 cantoane sunt responsabile autoritățile cantonale; iar în 11 cantoane sunt responsabile autoritățile locale. Finanțarea structurilor pentru copiii cu vârsta peste 4 ani (învățământ preșcolar) este împărțită între cantoane și autoritățile locale.

F INA NTA RE

79

Toate cele trei nivelurile sunt implicate în finanțarea EICP pentru copiii mai mici în Belgia (Comunitatea franceză) și în Spania, precum și în sprijinirea învățământului la nivel ISCED 0 în Republica Cehă și în Italia. În aceste cazuri, formula pentru repartizarea costurilor este una destul de complexă. De exemplu, în Republica Cehă, Ministerul Educației, Tineretului și Sportului stabilește sumele naționale pe cap de locuitor pentru cheltuielile directe (care nu constau în investiții) per copil aflat în grădinițe publice (mateřská škola), iar ulterior, regiunile, la nivel individual, stabilesc apoi sume regionale pe cap de locuitor, pe baza resurselor financiare alocate pentru școli. Municipalitățile acoperă în principal cheltuielile operaționale și pe cele de investiții.

Finanțarea EICP se realizează exclusiv de la bugetul central în Belgia (Comunitatea flamandă), Irlanda, Cipru, Malta și Turcia. Aceasta reprezintă singura sursă de sprijin pentru structurile destinate copiilor mai mici din Belgia (Comunitatea germană) și pentru structurile destinate copiilor mai mari din Franța. Uneori, la nivel central, pot fi implicate mai multe ministere. De exemplu, în Portugalia, componenta de educație este susținută de Ministerul Educației și Științei, iar componenta socială este susținută de Ministerul Solidarității și Securității Sociale.

În plus, în câteva țări, guvernele au alocat recent fonduri substanțiale pentru extinderea infrastructurii de EICP. Cel mai ilustrativ exemplu este Germania, unde în perioada 2008-2014, nivelul federal (în calitate de autoritate centrală) a pus la dispoziția landurilor 5,2 miliarde SPC, care sunt în mod normal responsabile pentru finanțarea EICP, pentru a acoperi investițiile și cheltuielile operaționale generate de extinderea serviciilor EICP. Nivelul federal continuă să contribuie la costurile operaționale pentru locurile nou create. În plus, în Polonia, începând cu anul 2011, Ministerul Muncii și Politicilor Sociale implementează programul "Bebelușii" (Maluch), care urmărește să sprijine autoritățile locale în vederea creșterii numărului de locuri EICP destinate copiilor cu vârsta sub 3 ani. Această subvenție, care are obiective precise, nu poate depăși 50% din costurile necesare pentru a oferi îngrijire copiilor. Începând cu luna septembrie 2013, sunt oferite subvenții suplimentare de la bugetul central pentru a limita taxele percepute părinților pentru orele suplimentare petrecute în przedszkole de către copii mai mari.

În plus, în multe țări (de exemplu, Estonia, Letonia, Slovenia, Finlanda și Regatul Unit), autoritățile centrale pun la dispoziție o finanțare suplimentară pentru copiii cu cerințe educaționale speciale (a se vedea detalii în Capitolul G).

ÎN MAJORITATEA ȚĂRILOR EUROPENE AU CRESCUT CHELTUIELILE PUBLICE, CA PROCENT DIN PIB, ALOCATE SERVICI ILOR FURNIZATE LA NIVELUL ISCED 0

Sunt dificil de identificat modalități clare și semnificative pentru a compara cheltuielile realizate pe parcursul timpului în țări diferite, cu economii, monede naționale și niveluri de trai diferite. O unitate de măsură comună a cheltuielilor ca procent din PIB prezintă un angajament relativ al respectivelor țări pentru anumite domenii, fiind însă puternic influențată de fluctuațiile PIB-ului. Prin urmare, atunci când PIB-ul este în scădere, aceleași cheltuieli anuale apar ca o creștere a procentului din PIB. Mai mult decât atât, în economiile bogate, cu un PIB mare, o destul de mică parte a cheltuielilor realizate în domeniul EICP în raport cu PIB-ul ar putea însemna o investiție mai mare în termeni absoluți decât un procent mai mare din PIB în țările mai sărace.

Luându-se în considerare natura relativă a acestui indicator, este totuși posibil să se afirmă că în UE, în medie, cheltuielile pentru învățământul preșcolar (ISCED 0) ca procent din PIB au fost în creștere în perioada 2006-2010. În Uniunea Europeană, cheltuielile publice medii totale pentru învățământul preșcolar au crescut de la 0,46% din PIB în 2006 la 0,52% în 2010. Cele mai mari creșteri au fost observate în Bulgaria, Danemarca, Spania, Letonia și Austria (o creștere de 0,15% sau mai mare în anul 2010 față de anul 2006), iar cea mai mare scădere s-a înregistrat în Italia și Ungaria (-0,05%). Cu toate acestea, în Ungaria, cheltuielile pentru ISCED 0, ca procent din PIB, erau totuși mai mari decât media UE-28. De asemenea, cheltuielile ca procent din PIB au scăzut ușor în Polonia, România și Elveția.

F INA NAT AR E

80

În unele țări, schimbările legate de cheltuieli sunt ușor de explicat. De exemplu, în Spania, o creștere a cheltuielilor pentru ISCED 0 a fost realizată ca urmare a introducerii unui program nou (Plan Educa 3) având ca obiectiv îmbunătățirea calității serviciilor și creșterea numărului de locuri pentru copiii mai mici. În Letonia, schimbarea poate fi legată de faptul că suma destinată finanțării salariilor profesorilor a fost în creștere și, în același timp, PIB-ul a fost în scădere. În Austria, creșterea cheltuielilor pentru ISCED 0 poate fi legată de introducerea în anul 2010 a unui an preșcolar obligatoriu.

În diferite țări europene, există diferențe destul de mari între investiții realizate pentru serviciile furnizate la nivelul ISCED 0. Irlanda, Turcia, Liechtenstein și Elveția alocă mai puțin de 0,20% din PIB pentru învățământul preșcolar. În schimb, se remarcă Bulgaria, Danemarca și Letonia unde cheltuielile publice totale pentru învățământul preșcolar (ISCED 0) depășesc 0,80% din PIB. Spania, Franța, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Suedia și Islanda alocă acestui nivel de învățământ aproximativ 0,70% din PIB

Figura D3: Tendințele cheltuielilor publice totale pentru învățământul preșcolar (ISCED 0) ca procent din PIB, 2006, 2008, 2010

2006 2008 2010


2010 0,52 0,62 0,92 0,49 1,01 0,46 0,45 0,10 : 0,70 0,68 0,59 0,45 0,40 0,84 0,70 0,74

2008 0,48 0,59 0,85 0,40 0,66 0,40 0,53 : : 0,64 0,64 0,52 0,49 0,35 0,85 0,52 0,51

2006 0,46 0,57 0,74 0,40 0,62 0,37 0,35 : : 0,55 0,64 0,49 0,50 0,34 0,66 0,59 :


2010 0,70 0,50 0,41 0,61 0,52 0,41 0,35 0,58 0,40 0,40 0,71 0,32 0,73 0,04 0,18 0,33 0,19

2008 0,70 0,37 0,39 0,46 0,57 0,37 0,43 0,49 0,37 0,36 0,67 0,29 0,75 : 0,15 0,30 0,19

2006 0,75 0,41 0,41 0,40 0,53 0,37 0,38 0,51 0,37 0,34 0,59 0,32 0,62 : 0,14 0,30 0,21

Sursa: Eurostat, UOE și Conturile naționale, februarie 2014.

Notă explicativă Totalul cheltuielilor publice include finanțarea directă a: cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor publice de învățământ; subvenții către furnizorii privați de EICP sau către organizațiile non-profit pentru activitățile educaționale oferite, precum și transferurile către gospodăriile particulare. A se vedea Glosarul pentru definiția 'cheltuielilor curente', 'cheltuielilor de capital' și 'ISCED 0'.

Note specifice de țară Belgia: Cheltuielile exclud instituțiile private independente din Comunitatea germană. Irlanda (2008, 2006): Cifrele pentru ISCED 0 se referă doar la o foarte mică parte din totalitatea serviciilor furnizate la nivelul ISCED 0, astfel încât nu pot fi considerate ca reprezentative pentru acest sector. Portugalia: Nu sunt disponibile informații referitoare la transferurile publice către organisme private. Regatul Unit: PIB-ul este ajustat corespunzător cu anul financiar, care se desfășoară de la 1 aprilie la 31 martie.

F INA NTA RE

81

CHELTU IELILE ANUALE PE CAP DE LOCUITOR SUNT MAI MICI LA NIVELUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR DECÂT PENTRU CELELALTE NIVELURI DE

ÎNVĂȚĂMÂNT

O altă modalitate de a compara cheltuielile alocate învățământului în diferite țări este aceea de a analiza cheltuielile publice anuale per copil. Diferențele dintre nivelurile de trai și nivelurile prețurilor sunt luate în calcul atunci când se utilizează o unitate monetară de referință, și anume standardul puterii de cumpărare (SPC). Astfel, SPC poate achiziționa acelaşi volum dat de bunuri şi servicii în toate ţările.

În majoritatea țărilor europene, cheltuielile publice directe per copil/elev /student exprimate în SPC tind să crească cu fiecare nivel de învățământ. Sunt destul de întâlnite diferențe substanțiale între costurile unitare pentru nivelul preșcolar și pentru cel terțiar. Diferența între cheltuielile publice directe anuale per elev la nivelul ISCED 0 și per student în învățământul superior a fost mai mare de 9 000 SPC în Cipru, Finlanda, Suedia, Norvegia și Elveția.

De asemenea, în unele țări există o diferență semnificativă între costul învățământului preșcolar și al celui primar. De exemplu, costul anual per copil în învățământul primar reprezintă jumătate sau mai puțin de jumătate din costul anual per elev în învățământul primar în Liechtenstein, Norvegia și Elveția. Cu toate acestea, în mai multe țări, costurile unitare pentru primele două niveluri de educație sunt aproape identice. De exemplu, în Republica Cehă, Franța, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria și Portugalia, diferențele dintre cheltuielile publice pentru fiecare copil în învățământul preșcolar și în învățământul primar au fost de aproximativ 200 SPC sau mai mici. În mod interesant, în unele țări, costul anual pentru fiecare copil din învățământul preșcolar este mai mare decât în învățământul primar. În Bulgaria, Croația și Turcia, cheltuielile publice per copil pentru un an de studii la nivelul ISCED 0 sunt cu 30-50% mai mari decât pentru un an la nivelul ISCED 1.

Compararea cheltuielilor la nivelul ISCED 0 arată că cele mai scăzute niveluri ale investițiilor publice directe per copil se observă în Bulgaria, Republica Cehă, România, Slovacia și Turcia. Aceste țări alocă anual 3 000 SPC sau mai puțin per copil la nivelul ISCED 0.

În schimb, în Luxemburg, unde salariile cadrelor didactice care lucrează la nivelul ISCED 0 sunt printre cele mai mari din Europa (Comisia Europeană/EACEA/Eurydice, 2014), un an de învățământ la acest nivel costă 16 900 SPC per copil. De asemenea, sunt de remarcat cheltuielile publice directe anuale per copil din Danemarca, Cipru și Liechtenstein, cu valori cuprinse între 6 400 și 7 400 SPC.

F INA NAT AR E

82

Figura D4: Cheltuielile publice directe per copil/elev /student și nivelul de învățământ (ISCED 0, ISCED 1, ISCED 2-4, ISCED 5-6) în instituțiile publice de învățământ, exprimate în SPC (mii), 2010

ISCED 0 ISCED 1 ISCED 2-4 ISCED 5-6

BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU

ISCED 0 4,9 2,9 3,0 6,4 4,8 : 5,4 : 5,6 5,0 4,9 5,3 7,4 3,3 3,5 16,9 3,4

ISCED 1 7,6 2,0 2,9 9,0 5,3 : 6,3 : 6,2 5,1 3,3 6,2 8,7 3,5 3,4 16,9 3,3

ISCED 2-4 8,8 2,2 4,6 9,2 5,8 : 8,2 : 8,4 8,6 3,5 6,4 11,3 3,3 3,2 14,0 3,1

ISCED 5-6 11,1 2,3 5,2 13,7 11,4 : 10,0 : 9,2 10,6 4,0 5,3 20,2 1,9 3,9 : 4,6

MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH

ISCED 0 5,5 5,5 : : 4,6 1,3 5,0 2,8 3,8 5,1 5,7 5,3 1,9 6,8 4,5 4,0

ISCED 1 6,3 5,9 : : 4,6 1,7 6,4 3,8 5,8 7,7 6,4 7,3 1,4 16,6 9,5 8,9

ISCED 2-4 7,7 7,6 : : 6,8 1,7 5,6 3,3 6,9 7,8 6,9 5,5 1,9 15,6 10,6 9,2

ISCED 5-6 11,7 10,5 : : 6,3 4,0 5,8 3,7 13,6 14,2 : 6,2 : : 15,7 16,9

Sursa: Eurostat, UOE și Conturile naționale.

Note explicative Acest indicator măsoară nivelul cheltuielilor per copil /elev/student efectuate de către autoritățile centrale, regionale și locale pentru cheltuielile de personal, cheltuielile curente și cheltuielile de capital în instituțiile publice de învățământ. Cheltuielile publice directe nu includ taxele de școlarizare plătite de către elevii (sau familiile acestora) înscriși în școlile publice. Indicatorul a fost calculat prin împărțirea sumei totale a cheltuielilor publice directe anuale la numărul echivalent de elevi care urmează cursuri de zi. Suma cheltuielilor anuale a fost transformată în standardul puterii de cumpărare (SPC) bazat pe EURO pentru a elimina diferențele de prețuri existente între țări. A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale din Anexă pentru determinarea echivalentului SPC în monedele naționale. A se vedea Glosarul pentru definițiile 'cheltuielilor publice totale pentru educație', 'cheltuielilor curente', 'cheltuielilor de capital' și 'ISCED 0'.

Note specifice de țară Estonia: Datele nu sunt fiabile și, în consecință, nu au fost prezentate. Italia: Nivelul ISCED 4 este exclus.

F INA NTA RE

83

ÎN JUMĂTATE DIN ȚĂRILE EUROPENE, ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE NIVEL ISCED 0 ESTE FURNIZAT ÎN MOD GRATUIT

Accesibilitatea reprezintă un factor foarte important în asigurarea faptului că toți copiii au acces la sistemul de EICP, în special aceia care au cea mai mare nevoie, de exemplu, copiii care provin din familii cu venituri mici. Prin urmare, cele mai multe țări europene oferă în mod gratuit cel puțin un an de învățământ preșcolar, în timp ce aproximativ jumătate dintre sistemele de învățământ europene oferă gratuitate pe întreaga perioadă de desfășurare a nivelului ISCED 0 (programe educaționale furnizate în structuri instituționale pentru copiii cu vârsta peste 3 ani). În general părinții plătesc pentru primii ani înainte de ISCED 0, iar aceste costuri variază considerabil de la o țară la alta (a se vedea Figura D8).

Cu toate acestea, disponibilitatea este la fel de importantă ca și accesibilitatea. De obicei, în țările în care EICP este oferită în mod gratuit, există, de asemenea, dreptul legal de a beneficia de un loc sau obligația furnizorilor de EICP de a asigura EICP subvenționată de la buget pentru toți copiii care locuiesc în respectivul bazin demografic (a se vedea Figura B4). În general, situația ocupării forței de muncă, statutul socio-economic sau cel familial nu afectează acest drept la un loc în sistemul de EICP. O altă modalitate prin care țările asigură disponibilitatea, accesibilitatea și, într-adevăr, participarea totală, este aceea de a declara EICP atât gratuită, cât și obligatorie cu un an sau doi ani înainte de începerea învățământului primar (a se vedea Figura B4).

Începând cu vârsta de 2 ani și 6 luni copiilor li se garantează un loc gratuit în sistemul de EICP în Belgia (Comunitățile franceză și flamandă). În Malta, autoritățile publice garantează un loc gratuit în sistemul de EICP pentru toți copiii cu vârsta de 2 ani și 9 luni. La vârsta de 3 ani este acordat dreptul legal la servicii de EICP, furnizate în mod gratuit, în Belgia (Comunitatea germană), Spania, Franța, Luxemburg, Ungaria, Portugalia și Regatul Unit (toate entitățile). În Irlanda, dreptul legal este acordat puțin mai târziu, la vârsta de 3 ani și 2 luni. În Liechtenstein, începând cu vârsta de 4 ani este acordat dreptul legal de a beneficia de servicii de EICP furnizate în mod gratuit și, la aceeași vârstă, începe învățământul preșcolar gratuit și obligatoriu în multe dintre cantoanele din Elveția. La vârsta de 5 ani, în Bulgaria începe un an preșcolar obligatoriu, iar copiilor din Republica Cehă li se acordă dreptul legal la învățământ preșcolar furnizat în mod gratuit.

Există și câteva excepții de la principiul general al dreptului legal. În Letonia, Lituania și România, deși întreaga etapă a EICP finanțată de la buget este furnizată în mod gratuit, nu există nici un angajament public referitor la garantarea unui loc pentru fiecare copil (nu există un drept). Cererea este mai mare decât oferta (a se vedea Figura B12) și astfel, mulți dintre copii nu au totuși acces la servicii de EICP. O situație similară există în Ungaria pentru copiii cu vârsta sub 3 ani, unde multe dintre municipalități oferă EICP în mod gratuit, dar nu garantează un loc pentru fiecare copil.

În aproape toate țările, învățământul preșcolar gratuit este furnizat în structurile instituționale destinate EICP sau în școlile primare. Cu toate acestea, în Irlanda și în toate entitățile din Regatul Unit, dreptul legal de a beneficia de servicii de EICP oferite în mod gratuit se aplică tuturor tipurilor de EICP, inclusiv îngrijirii organizată la domiciliu.

Numărul de ore reprezentând servicii de EICP furnizate în mod gratuit diferă considerabil între țări. Câteva oferă EICP gratuită numai pentru un număr limitat de ore pe săptămână. Irlanda, anumite landuri din Austria, Suedia, toate entitățile din Regatul Unit și anumite cantoane din Elveția oferă mai puțin de 20 de ore gratuite de EICP pe săptămână. În schimb, Republica Cehă, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Ungaria, România și Slovacia oferă gratuit EICP pe durata întregii zile. Cu toate acestea, cele mai multe țări se încadrează între aceste două extreme.

În cazul în care este disponibil învățământul preșcolar oferit în mod gratuit, de obicei, părinții trebuie să plătească pentru mesele de care beneficiază copiii. Doar în Finlanda, fiecare copil care participă la învățământul preșcolar gratuit primește, de asemenea gratuit, o masă pe zi. În cele mai multe țări, transport pentru copii care locuiesc în zone izolate este oferit gratuit.

Întreaga etapă a EICP necesită contribuții din partea părinților în Danemarca, cele mai multe landuri din Germania, Estonia, Croația, Slovenia, Islanda, Turcia și Norvegia. Totuși, aceste țări pot oferi reduceri de taxe sau scutiri pentru unele familii (a se vedea Figura D7), sau susținere specifică oferită familiei prin scutiri de taxe, certificate sau tichete (a se vedea Figura D8) pentru a reduce sau compensa costurile pentru EICP.

F INA NAT AR E

84

Figura D5: Furnizarea EICP în mod gratuit, în funcție de vârstă și de numărul de ore pe săptămână, 2012/13

Vârsta

Vârsta

19 ore sau mai puțin 20-39 de ore 40 de ore sau mai mult : Nu există date

Sursa: Eurydice.

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU Ore pe

săptămână 28 28 28 20 (24) 40 - - - 15 22.5 25 24 - 40 27.5 40 40 26 40


UK-WLS

UK-NIR


Ore pe săptămână 30 : 16-20 25 25 40 - 40 20 (15) 15 10 12.5 (12.5) - - 28 - 11-25

Notă explicativă Orele săptămânale sunt rotunjite la 40

Note specifice de țară Bulgaria: EICP obligatorie, copii cu vârsta de 5 ani – 20 de ore, copii cu vârsta de 6 ani – 24 de ore. Germania: Anumite landuri au eliminat taxele plătite de către părinți, fie pentru ultimul an de EICP înainte de începerea școlii (Hamburg, Hessen, Saxonia inferioară, Renania de Nord-Westfalia), pentru ultimi trei ani de grădiniță (Berlin) sau de la vârsta de 2 ani (Renania-Palatinat). Republica Cehă, Letonia și România: Figura prezintă situația serviciilor de EICP subvenționate de la buget, la care participă majoritatea copiilor. Ungaria: Multe dintre municipalități percep taxe doar pentru serviciile de masă pe parcursul întregii etape a EICP. Suedia: Cele 525 de ore anuale au fost împărțite la durata obișnuită a unui an școlar (178 de zile) și ulterior înmulțite cu 5 zile pe săptămână. Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): În zonele cele mai dezavantajate din punct de vedere economic, dreptul legal este extins la copiii cu vârsta de 2 ani. Regatul Unit (SCT): Cele 475 de ore anuale au fost împărțite la 38 de săptămâni, ceea ce reprezintă durata obișnuită a anului școlar. Elveția: Întrucât situația diferă între cantoane, Figura prezintă o medie de 20 de ore.

F INA NTA RE

85

CELE MAI SCĂZUTE TAXE AFERENTE EICP PENTRU COPII I MAI MICI SE ÎNREGISTREAZĂ ÎN ȚĂRILE EST EUROPENE Ș I ÎN CELE NORDICE

Taxele aferente EICP pentru copiii mai mici diferă substanțial între țările europene și între diferitele tipuri de servicii furnizate. Deoarece este imposibil să fie prezentate toate aceste variații, Figura D8 prezintă taxele lunare în cele mai mari sectoare ale EICP, de exemplu în acelea în care sunt înmatriculați majoritatea copiilor – fie publice, private (subvenționate de la buget) sau private (care se auto-finanțează) (a se vede notele specifice de țară).

În majoritatea sistemelor educaționale europene, taxele sunt reglementate în cel mai mare sector al EICP. Reglementările se aplică în mod obișnuit furnizorilor publici de EICP; taxele percepute de structurile private (subvenționate de la buget) sunt reglementate mai rar. Doar Turcia reglementează taxele percepute de către structurile private (care se auto-finanțează). În mod obișnuit, țările stabilesc taxa limită la o anumită sumă, uneori însă, limita este exprimată ca procent din costurile cu EICP, din salariul minim pe economie sau din venitul familiei. De exemplu, în Danemarca, taxele plătite de părinți nu trebuie să reprezinte mai mult de 25% din costurile operaționale. În Estonia, suma percepută părinților pentru un copil nu trebuie să depășească 20% din salariul minim pe economie. În Ungaria, taxele și costurile percepute pentru mesele oferite în structurile instituționale destinate EICP nu pot depăși 25% din venitul net al familiei, calculat pentru fiecare membru al acesteia.

Taxele lunare pentru structurile instituționale destinate EICP pentru copii cu vârsta sub 3 ani tind să fie cele mai mici în țările din Europa de est. De exemplu, în Letonia, Lituania și România, întreaga etapă a EICP este furnizată în mod gratuit; părinții trebuind să plătească doar pentru mesele de care beneficiază copiii (ceea ce reprezintă aproximativ 45 SPC în Letonia, 94 SPC în Lituania și 60 SPC în România). De asemenea, taxele acoperă cea mai mare parte a meselor în Bulgaria și Estonia (unde taxa lunară este de aproximativ 50 SPC). În Croația, taxele maxime sunt de 120 SPC. În structurile publice din Polonia, taxele medii lunare sunt de aproximativ 92 SPC, în timp ce în sectorul subvenționat de la buget acestea pot ajunge la 206 SPC. În Slovenia, taxele medii lunare sunt de 168 SPC. Este important de remarcat, totuși, că, deși taxele pentru EICP sunt scăzute în aceste țări, cererea de locuri EICP pentru copiii mai mici, este de multe ori mai mare decât oferta (a se vedea Figura B12).

În schimb, în țările nordice EICP este atât accesibilă, cât și disponibilă. De exemplu, în Suedia, taxele pentru EICP sunt plafonate la 110 SPC pe lună. În Danemarca, Finlanda și Norvegia, EICP este puțin mai costisitoare, cu taxe lunare de 270 SPC, 216 SPC și, respectiv, de 200 SPC. Toate aceste țări (cu excepția Islandei) oferă de la o vârstă foarte fragedă un drept legal de a beneficia de servicii de EICP subvenționate de la buget (a se vedea Figura B4). Doar în Islanda, majoritatea copiilor mai mici sunt luați în îngrijire în cadrul structurilor organizate la domiciliu (de către dagforeldri), aici taxele lunare ajungând la 484 SPC. Taxele pentru structurile instituționale leiksskóli, în cadrul cărora sunt îngrijiți majoritatea copiilor cu vârsta peste 2 ani, scad la 140 SPC.

Cele mai ridicate taxe lunare medii pentru EICP pentru copiii mai mici sunt în acele țări în care predomină serviciile private. De exemplu, în Irlanda și în diferite entități din Regatul Unit, EICP pentru copiii mai mici de 3 ani nu este subvenționată de la buget, cu excepția cazului copiilor cei mai dezavantajați. Taxele medii lunare în Irlanda sunt de 674 SPC. Pe teritoriul Regatului Unit, acestea variază de la 618 SPC în Irlanda de Nord la 866 SPC în Anglia. Mai mult decât atât, în mai multe țări, taxele maxime sunt plafonate la sume chiar mai mari. De exemplu, în Luxemburg, unde, de asemenea, în ceea ce privește EICP pentru copiii mai mici predominant este sectorul privat, plafonul stabilit pentru taxele lunare este de1 280 SPC. Totuși, statul oferă subvenții indirecte prin intermediul sistemului de tichete (a se vedea Figura D8). În Elveția, limita este foarte mare – taxele corespunzătoare EICP publică sau privată, subvenționată de la buget, pentru copiii cu vârsta până la 4 ani putând ajunge la 1 398 SPC. Din păcate, nu sunt disponibile cifrele referitoare la nivelul mediu al taxelor din aceste țări.

F INA NAT AR E

86

Figura D6: Taxele lunare pentru copiii mai mici în cel mai în mare sector al EICP, exprimate în SPC, 2012/13

Minim Totalul posibilelor taxe – interval Taxele plătite în mod obișnuit – media

Maxim Taxele plătite în mod obișnuit – interval

Reglementările centrale în ceea ce privește taxele

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU Taxe reglementate ● ● ● ● - - local ● - ● ● ● - local - NA NA ● ●


UK- WLS

UK- NIR


Taxe reglementate - : - - - NA ● : ● ● - - - - - ● ● ● 11 cantoane

Sursa: Eurydice. Note explicative Figura ilustrează intervalul de taxe plătibile pe baza reglementărilor sau conform unei practici obișnuite. Sunt prezentate doar cele mai mari sectoare ale EICP, în care sunt înmatriculați cei mai mulți copii (a se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale și notele specifice de țară de mai jos). În cazul în care există evaluări naționale, sunt prezentate cifrele medii. În cadrul evaluărilor pot fi disponibile date, chiar și în cazul în care taxele nu sunt reglementate la nivel central. Ori de câte ori este posibil, taxele pentru mesele de care beneficiază copiii au fost incluse în suma lunară. Situația în care mesele de care beneficiază copiii sunt incluse sau nu diferă (în funcție de autonomia locală) în Danemarca, Irlanda, toate entitățile din Regatul Unit și în Norvegia. În Grecia și Malta, alimentele de care beneficiază copiii sunt de obicei furnizate de către părinți și pregătite de către personalul din centrul de îngrijire a copiilor, fără costuri suplimentare. Valoarea taxelor pe oră a fost înmulțită cu 40 pentru a obține valoarea taxelor săptămânale; acestea au fost transformate în cifre lunare prin înmulțirea cu un factor de 4.345. Prin urmare, taxele lunare reale pot fi ușor diferite.

F INA NTA RE

87

A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Belgia (BE fr, BE de): Sector privat (subvenționat de la buget). Belgia (BE nl), Spania, Croația, Lituania, România, Finlanda și Turcia: Figura prezintă sectorul public, nu sunt disponibile date pentru sectorul privat. Bulgaria: Figura prezintă sectorul public; taxele în sectorul privat pot ajunge la 474 SPC. Republica Cehă: Nu există date exacte. Se estimează că taxele pentru structurile publice sunt de aproximativ 138 SPC, dar sectorul privat (care se auto-finanțează) predomină pentru grupa de vârstă mai mică. Danemarca și Norvegia: Situația este aceeași în sistemul public și în cel privat de EICP (care se auto-finanțează). Germania: Date din anul 2009 (Rauschenbach, 2012). Irlanda: Figura prezintă sectorul privat (subvenționat de la buget), nu există date disponibile pentru sectorul privat care se auto-finanțează). Pentru bebelușii cu vârsta sub 1 an, taxa medie lunară ajunge la suma de 702 SPC. Grecia: În structurile private (care se auto-finanțează), taxele variază între 233 SPC și 746 SPC pe lună. Spania: taxele prezentate se bazează doar pe reglementările din Comunitățile autonome, nu și pe cele locale. Există scutiri complete de taxe numai în circumstanțe familiale specifice. Franța: Figura prezintă serviciile private (subvenționate de la buget) organizate la domiciliu, care sunt predominante. Serviciile oferite în cadrul structurilor instituționale costă minimum 56 SPC și maximum 443 SPC, în medie 221-336 SPC. Cipru: Figura prezintă numai sectorul privat. În sectorul privat (subvenționat de la buget), taxele variază între 68 și 193 SPC. În structurile publice, în cadrul cărora sunt înscriși numai 1.9% dintre copii, taxele variază între 108 și 227 SPC. Letonia: Figura prezintă sectorul public, taxele lunare în sistemul privat de EICP (subvenționată de la buget), în cadrul căreia sunt înscriși 4.3% dintre copii, variază între 104 și 624 SPC (în mod normal 374 SPC). Luxemburg: Figura prezintă sectorul privat (care se auto-finanțează). Atât pentru serviciile publice, cât și pentru cele subvenționate de la buget, taxele variază între 41 și 966 SPC. Malta: Figura prezintă sectorul privat (care se auto-finanțează). În alte sectoare, taxele sunt reglementate, taxele lunare pentru structurile publice și pentru cele private (subvenționate de la buget) fiind plafonate la 203 SPC și, respectiv, 379 SPC. Începând cu luna aprilie 2014, copiii ai căror părinți lucrează sau studiază pot participa în mod gratuit la programele de EICP cu program integral. Polonia: Cifrele mai mici se referă la sectorul public; cifrele mai mari se referă la taxele medii din sectorul privat (subvenționat de la buget). Nu există date disponibile pentru sectorul privat (care se auto-finanțează). Finlanda: În anul 2010, taxa plătită în mod obișnuit a fost taxa maximă. Islanda: Figura prezintă structurile private (subvenționate de la buget) de EICP care sunt organizate la domiciliu, acestea reprezentând principala formă de furnizare a serviciilor pentru copiii cu vârsta sub 2 ani. Pentru copiii cu vârsta mai mare de 2 ani, taxele au o valoare de aproximativ 140 SPC pentru 8 ore pe zi – datele provenind de la Leiksskóli din cea mai mare municipalitate (Reykjavík). Liechtenstein: Figura prezintă sectorul privat (subvenționat de la buget), nu sunt disponibile date pentru sectorul privat (care se auto-finanțează). Elveția: taxele sunt reglementate pentru 11 din 26 de cantoane pentru structurile private (subvenționate de la buget) și în 9 cantoane pentru structurile publice. Nu sunt disponibile date cu privire la nivelul mediu al taxelor.

REDUCERILE DE TAXE SE FAC ÎN MOD OBIȘNUIT PE BAZA VENITULUI FAMILIAL Astfel cum este prezentat în Figura D6, în unele țări taxele pentru EICP pot fi relativ ridicate. Prin urmare, cu scopul de a spori accesibilitatea EICP, cele mai multe țări oferă reduceri de taxe sau chiar scutiri, în funcție de anumite criterii. Nu este surprinzător faptul că cel mai frecvent utilizate sunt criteriile în funcție de nevoi, precum venitul familial. În 25 de țări europene, venitul familial este luat în considerare pentru stabilirea reducerilor de taxe. Mai mult decât atât, în Letonia, Ungaria și Slovacia, sunt oferite mese gratuite pentru copiii care frecventează sistemul de EICP și care provin din familii foarte sărace.

Al doilea cel mai frecvent utilizat criteriu este numărul de copii dintr-o familie. De exemplu, în Lituania, taxele pentru structurile publice sunt reduse cu 50% pentru familiile cu 4 sau mai mulți copii. Un alt exemplu este reprezentat de Slovenia, unde autoritatea centrală acoperă o parte din taxele plătite de părinți în cazul în care mai mult de un copil din aceeași familie frecventează structurile instituționale destinate EICP (vrtec). În cazul în care doi sau mai mulți copii din aceeași familie frecventează aceeași structură instituțională destinată EICP, taxele sunt adeseori reduse chiar și de către furnizorii privați.

De asemenea, vârsta copilului reprezintă un alt factor, întrucât taxele pentru copiii mai mici sunt în mod obișnuit mai mari. Aceasta se datorează probabil faptului că sumele aferente cheltuielilor de personal sunt mai mari pentru acești copii, în condițiile în care raportul între numărul membrilor personalului și cel al copiilor este mai mic.

Celelalte criterii variază foarte mult de la o țară la alta. De exemplu, autoritățile centrale acordă subvenții pentru anumite regiuni din Norvegia și Elveția. În Lituania, taxele sunt reduse în cazul în care unul dintre părinți este student la zi. În Islanda, taxele pot fi reduse în cazul în care ambii părinți sunt studenți. Liechtenstein ia în considerare statutul ocupării forței de muncă și oferă reduceri pentru familiile care desfășoară activități independente.

F INA NAT AR E

88

Figura D7: Factorii luați în calcul atunci când sunt oferite reduceri sau scutiri de taxe în sistemul de EICP, 2012/13

Venitul familial

Familie monoparentală/orfan

Vârsta copilului

Numărul de copii

Numărul de frați în sistemul de EICP

Decizie la nivel local/ autonomie instituțională

Stânga Servicii pentru copii mai mici

Dreapta Servicii pentru copii mai mari


Anumite tipuri de structuri Servicii gratuite furnizate mai mult de

20 de ore pe săptămână


Notă explicativă Nu sunt vizate orele furnizate în mod gratuit, care sunt disponibile doar pentru o perioadă de un an sau de doi ani. Nu sunt vizate cazurile speciale, precum asistența acordată părinților/copiilor cu dizabilități sau victimelor violenței. A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Belgia (BE nl): Numai în structurile publice și private (subvenționate de la buget). Danemarca: Taxele sunt mai mici pentru copiii cu vârsta peste 3 ani din structurile instituționale destinate EICP (daginstitutioner). Franța: 'Numărul de frați în sistemul de EICP' este luat în calcul numai în cazul creșelor. Lituania: Începând cu luna iunie 2013, nu a mai existat nicio reglementare națională asupra reducerilor de taxe, fiind aplicată autonomia instituțională. Malta: 'Venitul familial' este luat în calcul numai în structurile instituționale private (subvenționate de la buget), în timp ce ''numărul de frați în aceeași structură de EICP' și 'vârsta copilului' (percepându-se taxe mai mari pentru copii mai mici de o anumită vârstă) sunt luate în calcul numai de către structurile private. Islanda: 'Numărul de frați în sistemul de EICP' se aplică numai în structurile instituționale destinate EICP (leiksskóli) și în anumite centre de zi organizate la domiciliu. Elveția: Datele prezintă cele mai des întâlnite criterii pe baza cărora sunt ajustate taxele de către cantoane.

FACILITĂȚ ILE FISCALE REPREZINTĂ CEA MAI ÎNTÂLNITĂ FORMĂ DE SPRIJIN ACORDAT PĂRINȚ ILOR PENTRU COSTURILE LEGATE DE EICP

Un element important în finanțarea EICP este reprezentat de sprijinul acordat părinților care suportă costuri legate de EICP. Deși, fără nicio excepție, în toate țările europene există alocații familiale, în general, acestea nu sunt corelate cu participarea la sistemul de EICP. În mod normal, acestea sunt acordate la nașterea copilului și sunt plătite cel puțin până la sfârșitul învățământului obligatoriu. În mod similar, facilitățile fiscale acordate familiilor cu copii sunt larg răspândite în Europa, reprezentând în mod obișnuit un drept universal, care nu are legătură cu EICP (pentru mai mult informații, a se vedea EACEA/Eurydice, 2012, pp. 102-104).

Cu toate acestea, sprijinul financiar acordat familiilor este uneori legat în mod direct de înmatricularea copilului în cadrul unei structuri de EICP. În acest fel, guvernele speră să încurajeze participarea prin reducerea costurilor pentru părinți. Cea mai întâlnită formă de sprijin financiar la dispoziția părinților care suportă costuri pentru EICP este reprezentată de facilitățile fiscale. Facilitățile fiscale permit familiilor să își deducă din obligațiile fiscale costurile legate de EICP. Totuși, acest tip de finanțare a EICP poate să nu fie în beneficiul familiilor foarte sărace, în cazul în care nu câștigă suficient pentru a plăti taxe. În Germania, Malta, Austria, Portugalia, Slovacia, Regatul Unit și Norvegia, facilitățile fiscale sunt aplicate pentru taxele plătite pe parcursul întregii etape a EICP. În aceste țări, familiile care prezintă documente justificative pentru cheltuieli în cadrul structurilor instituționale destinate EICP sau a celor organizate la domiciliu se califică pentru reduceri de taxe. În Belgia, Franța, Italia și cele mai multe cantoane din Elveția, reducerile de impozite sunt disponibile pentru

F INA NTA RE

89

părinții ai căror copii frecventează EICP cu taxă, înainte de înmatricularea copilului în învățământul de nivel ISCED 0, care este gratuit. De exemplu, în Italia, facilitățile fiscale sunt disponibile pentru familiile care au copii cu vârsta sub 3 ani, care frecventează nido d'infanzia. În Franța, beneficiază de reduceri ale taxelor părinții ai căror copii se află într-o formă de îngrijire la domiciliu (aceasta fiind forma predominantă de EICP pentru copiii mai mici). În câteva țări, pot beneficia de deduceri fiscale, chiar și pentru orele suplimentare de îngrijire, părinții ai căror copii sunt înmatriculați în structuri de nivel ISCED 0 sau, așa cum este situația în Malta, părinții care decid să își înscrie copilul la o școală privată pentru care se plătesc taxe.

În anumite țări, beneficiază de deduceri fiscale părinții ai căror copii sunt înmatriculați la nivelul ISCED 0, dar nu și cei care au copii mai mici. În Bulgaria, sunt deductibile taxele pentru cheltuielile cu educația doar în cazul copiilor cu vârsta peste 3 ani care frecventează instituții de învățământ la nivelul ISCED 0. În Spania, în anumite Comunități autonome, deducerea taxelor este permisă în cazul copiilor mai mari care sunt înmatriculați în structuri private de EICP, la care se plătesc taxe.

Foarte puține țări oferă indemnizații sau granturi familiale speciale, în baza participării copilului la sistemul de EICP. Astfel de indemnizații sunt disponibile în Grecia, în unele Comunități autonome din Spania, în Franța și în Finlanda. În Franța, indemnizațiile sunt disponibile pentru copiii aflați în îngrijire la domiciliu sau înmatriculați în cadrul structurilor care oferă servicii cu taxă pentru copiii cu vârsta sub 3 ani (crèches); în Spania, indemnizațiile familiale sunt plătite doar pentru copiii mai mici care participă la sistemul de EICP. În Finlanda, indemnizația pentru îngrijirea copilului este disponibilă în cazul în care acesta participă la o formă privată de EICP.

Câteva țări oferă tichete ca o măsură de sprijin specific pentru familiile ai căror copii frecventează sistemul de EICP. În Spania, Madrid și Valencia oferă Cheque Guardería. În Franța, angajatorii pot oferi angajaților "tichete pentru servicii universale" (CESU), care pot fi utilizate ca plată pentru îngrijirea organizată la domiciliu. În Italia, regiunile oferă tichete pentru EICP în cazul copiilor cu vârsta sub 3 ani. În Luxemburg, părinților ai căror copii se află în îngrijire privată de zi (instituționalizată sau organizată la domiciliu) li se oferă tichete pentru a-i sprijini să suporte costurile de îngrijire a copiilor. În Regatul Unit, schema de oferire a tichetelor pentru îngrijirea copiilor dă angajatorului posibilitatea de a oferi astfel de tichete (inclusiv tichete în schimbul unei reduceri a remunerației angajatului – cunoscute ca 'salarii de sacrificiu'). Acest lucru poate afecta numărul de credite fiscale pe care îl poate primi un angajat, prin urmare, constituind, în esență, doar un alt mod de a oferi facilități fiscale.

Unele țări oferă câteva dintre măsurile de sprijin mai sus menționate – în Franța, părinții copiilor cu vârsta sub 3 ani pot beneficia de facilități fiscale și de tichete, fiind disponibile și indemnizații familiale specifice pentru înscrierea copiilor în cadrul structurilor instituționale denumite crèches. În anumite regiuni din Italia și din Regatul Unit, sunt disponibile atât scutiri de taxe, cât și tichete. În Germania, două landuri (Hamburg și Berlin) și anumite municipalități oferă tichete pentru EICP, în plus față de facilitățile fiscale oferite la nivel național pentru EICP.

Câteva sisteme educaționale (Belgia (Comunitatea flamandă), Bulgaria, Slovacia, Ungaria, Portugalia și Liechtenstein) oferă alocații familiale suplimentare pentru familiile care au copii cu nevoi educaționale suplimentare (astfel cum este descris în Figura G1). Aceste măsuri se adaugă la reducerile obișnuite de taxe în sistemul de EICP, care este finanțată de la buget. De multe ori, pentru a beneficia de astfel de indemnizații este necesară dovada participării cu regularitate la sistemul de EICP și un venit per familie situat sub un anumit prag.

De exemplu, în Belgia (Comunitatea flamandă), familiile cu venituri mici pot aplica pentru o indemnizație familială suplimentară pe baza înscrierii unui copil în învățământul preșcolar. Începând cu vârsta de 5 ani, participarea cu regularitate la Kleuteronderwijs este necesară pentru menținerea indemnizației. În mod similar, Bulgaria oferă indemnizații lunare pentru familiile cu venituri mici ai căror copii frecventează în mod regulat grupele pregătitoare obligatorii din cadrul grădinițelor sau școlilor. În Slovacia, statul oferă indemnizații speciale pentru copiii cu vârsta peste 3 ani care participă la sistemul de EICP (materská škola) și sunt expuși riscului de excluziune socială. O mică indemnizație specială (48,2 SPC pe an pentru fiecare copil) este prevăzută pentru a compensa costurile oricărui material didactic necesar. În Ungaria, în cazul în care un copil care provine dintr-o familie foarte săracă și cu un nivel scăzut de educație frecventează sistemul de EICP în mod regulat (cel puțin 6 ore) este oferită o indemnizație specială de 118 SPC, de două ori pe an. În Portugalia, toți copiii și elevii dezavantajați din punct de vedere socio-economic, care frecventează instituții educaționale

F INA NAT AR E

90

publice (începând cu ISCED 0) au dreptul la o indemnizație suplimentară, care poate fi oferită în natură (transport gratuit, mese gratuite, ore suplimentare gratuite în învățământul preșcolar și primar, materiale didactice gratuite) sau în numerar. Familiile trebuie să prezinte anual dovada venitului lor.

Figura D8: Tipuri de sprijin financiar disponibile pentru părinții cu copii înmatriculați în sistemul de EICP, 2012/13


EICP – scutiri de taxe specifice

EICP – indemnizații familiale specifice

Tichete

Decizie la nivel local

Nu există sprijin financiar specific pentru participarea la sistemul de EICP


Sursa: Eurydice.


EICP – scutiri de taxe specifice

EICP – indemnizații familiale specifice

Tichete

Decizie la nivel local

Nu există sprijin financiar specific pentru EICP


Sursa: Eurydice.


Note specifice de țară Germania: Două landuri (Hamburg și Berlin) și anumite municipalități oferă tichete pentru participarea la sistemul de EICP. Spania: Există măsuri doar în unele Comunități autonome. Pentru copiii mai mari – măsurile se aplică numai pentru EICP privată cu taxă. Franța: Scutirile fiscale și tichetele sunt disponibile numai pentru assistant(e)s maternell(e)s agré(e)s organizate la domiciliu. Italia: Pentru 'copiii mai mici' – scutirile de taxe sunt disponibile la nivel național, în timp ce tichetele sunt atribuite la nivel regional. Malta: Reducerea impozitelor este disponibilă numai pentru părinții copiilor cu vârsta peste 2 ani si 9 luni care sunt înmatriculați în școli independente (instituții private care se auto-finanțează). În toate celelalte cazuri, EICP este furnizată în mod gratuit. Finlanda: Indemnizația pentru îngrijirea copilului este disponibilă în cazul în care acesta participă la o formă privată de EICP.

F INA NTA RE

91

ÎN MEDIE, GOSPODĂRIILE CONTRIBUIE CU 14.4 LA SUTĂ DIN CHELTUIELILE EDUCAȚ IONALE LA NIVELUL ISCED 0

În conformitate cu datele Eurostat, în medie în UE-28, un procent de aproximativ 14.4% din cheltuielile educaționale pentru EICP la nivelul ISCED 0 provine din surse private. Acestea cuprind în mare parte cheltuielile respectivei gospodării cu taxele de școlarizare (a se vedea Figura D6) și toate celelalte plăți efectuate către instituțiile de învățământ pentru servicii auxiliare, precum mesele, serviciile de sănătate, transportul la și de la școală. Pe de altă parte, cheltuielile din surse publice includ finanțarea directă a instituțiilor publice de învățământ; subvenții către furnizorii privați de EICP pentru activitățile educaționale oferite, precum și transferurile către gospodăriile particulare (de exemplu, indemnizațiile familiale). Prin prezentarea contribuției realizată din surse private la totalul cheltuielilor pentru ISCED 0, Figura D9 constituie un indicator sintetic pentru informațiile referitoare la finanțarea publică și cea privată descrise în acest capitol.

De exemplu, în Danemarca, distribuția între cheltuielile publice și private este influențată de reglementarea conform căreia taxele de la părinții nu trebuie să acopere mai mult de 25% din costurile de operaționale ale unei instituții. După ce sunt luate în calcul și alte subvenții, reduceri și scutiri de taxe, ponderea cheltuielilor din surse private se ridică la 13,3% – puțin sub media UE.

Cheltuieli educaționale din surse private constituie mai mult de 20% din total cheltuielilor pentru ISCED 0 în Germania, Spania, Cipru, Austria, Polonia, Slovenia și Islanda. În mod interesant, în două dintre aceste țări, și anume Spania și Polonia, odată ce copiii împlinesc vârsta de 3 ani, EICP devine gratuită (25 de ore pe săptămână, a se vedea Figura D5), însă contribuțiile private pentru mese, ore suplimentare și activități extra-curriculare reprezintă în continuare un procent semnificativ din totalul cheltuielilor. În Polonia, începând cu luna septembrie 2013, taxele pentru orele suplimentare au fost limitate, iar activitățile suplimentare au fost furnizate în mod gratuit.

Prin contrast, cheltuielile gospodăriilor particulare pentru ISCED 0 reprezintă sub de 4% din totalul cheltuielilor pentru ISCED 0 în Belgia, Estonia, Irlanda, Croația, Letonia, Luxemburg, România și Suedia. Învățământul la nivelul ISCED 0 este complet gratuit doar în Belgia, Irlanda, Letonia, Luxemburg și România. În aceste țări, cheltuielile gospodăriilor particulare pentru ISCED 0 ar putea include taxele pentru mese și pentru orele suplimentare. Cu toate aceste, în Estonia, Croația și Suedia, taxele sunt foarte mici și includ furnizarea meselor (a se vedea Figura D6).

Figura D9: Ponderea cheltuielilor din surse private în totalul cheltuielilor educaționale (la nivelul ISCED 0), 2010

EU-28 BE BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU 14.4 3.6 7.3 8.0 13.3 23.5 1.5 0.1 : 26.8 6.3 0.9 8.2 23.5 1.8 13.2 1.2 HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK IS TR LI NO CH

: 19.0 5.8 27.8 21.0 : 2.6 20.9 17.7 9.9 0.0 8.7 24.3 : : 15.4 :

Sursa: Eurostat, UOE, februarie 2014.

F INA NAT AR E

92

Notă explicativă Cheltuielile gospodăriilor și ale altor organisme private (inclusiv companii private, instituții religioase și alte organizații non-profit) includ taxele de școlarizare și toate celelalte cheltuieli directe sau indirecte ce revin familiilor; de exemplu, pentru materiale, echipamente și servicii. Nu este inclusă îngrijirea de zi sau de seară a copiilor, furnizată de către instituțiile de învățământ preșcolar sau primar. În majoritatea țărilor nu sunt disponibile informațiile cu privire la plățile realizate de "alte organisme private" către instituțiile de învățământ. A se vedea Glosarul pentru definițiile 'gospodăriei' și 'ISCED 0'.

Note specifice de țară Belgia: Sunt excluse cheltuielile instituțiilor private (care se auto-finanțează) din Comunitatea germană. Estonia: Cheltuielile private exclud plățile efectuate către instituțiile publice. Irlanda: Nu sunt disponibile plățile efectuate către instituțiile de învățământ de organismele private, altele decât gospodăriile. În condițiile în care majoritatea serviciilor preșcolare din Irlanda sunt furnizate în cadrul instituțiilor private, guvernul plătește acestor instituții echivalentul unui an de învățământ primar. Croația: Cheltuielile exclud instituțiile private. Polonia: Cheltuielile exclud instituțiile private. Portugalia: Nu sunt disponibile transferurile publice către organismele private, altele decât gospodăriile. Nu sunt disponibile transferurile interguvernamentale pentru educație. Nu sunt disponibile cheltuielile efectuate de guvern la nivel local. Finlanda: Cheltuielile pentru îngrijirea copiilor în grădinițe sunt excluse după estimarea teoretică a celor două componente ale acestor cheltuieli – îngrijire și educație.

SISTEMELE DE NUMERAR-PENTRU - ÎNGRIJIREA -COPIILOR SUNT DISPONIBILE DOAR ÎN CÂTEVA ȚĂRI

În general, majoritatea țărilor europene încurajează părinții să își înscrie copiii în structurile de EICP. Așa cum a fost prezentat în celelalte capitole, au fost realizate o serie de eforturi pentru a spori disponibilitatea, accesibilitatea și calitatea EICP. Cu toate acestea, unele țări își fundamentează politicile în domeniul EICP pe ideea de a lăsa opțiunile la latitudinea părinților și, pentru aceasta, oferă plăți în numerar părinților care aleg să nu își înscrie copiii de vârstă preșcolară în cadrul serviciilor publice sau private de îngrijire a copiilor. Aceste sisteme sunt cunoscute sub numele de 'numerar-pentru-îngrijirea-copiilor'. În mod obișnuit, prestațiile de bază sunt destul de reduse și pot fi solicitate până la împlinirea vârstei de 3 ani de către copil.

Cele mai bune exemple de sisteme de tipul Numerar-pentru-îngrijirea-copiilor se regăsesc în țările nordice (Finlanda, Suedia și Norvegia). În Finlanda, în anul 1985 a fost introdusă o indemnizație pentru îngrijirea la domiciliu a copilului, care poate fi solicitată de către familiile cu cel puțin un copil cu vârsta sub 3 ani care nu se află în sistemul public de EICP. Indemnizația maximă lunară per copil este în valoare de 275 SPC, cu un posibil supliment, în funcție de venituri, în valoare de 147 SPC pentru familiile cele mai sărace. Indemnizații mai reduse sunt plătite în plus pentru fiecare copil de vârstă preșcolară care nu se află în sistemul de EICP. De asemenea, unele autorități locale plătesc un supliment municipal. Din anul 2008, majoritatea municipalităților suedeze oferă un grant lunar pentru copii acelor părinți care nu utilizează sistemul de EICP subvenționată pentru copiii cu vârste cuprinse între 1 an și 3 ani. Grantul lunar per copil este de maximum 263 SPC.

În Norvegia, începând cu anul 1998, părinții copiilor cu vârsta de 1 până la 2 ani, care nu frecventează structurile instituționale subvenționate de la buget destinate EICP (barnehager), au dreptul la o prestație în numerar pentru îngrijirea copiilor, care poate fi solicitată complet sau parțial, în funcție de orele de prezență. În anul 2013, prestația completă s-a ridicat la 430 SPC pentru copiii cu vârste cuprinse între 13-18 luni și la 284 SPC pentru copiii cu vârste cuprinse între 19-23 de luni.

În Bulgaria, poate fi solicitată o indemnizație lunară în valoare de 114 SPC pentru fiecare copil cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani, care nu poate fi înscris în sistemul public de EICP (detska gradina).

Începând cu luna august 2013, în Germania a fost introdusă o prestație în numerar pentru îngrijirea copilului (Betreuungsgeld) pentru părinții care doresc să își îngrijească copiii acasă în loc să utilizeze sistemul de EICP subvenționat de la buget (Kindertageseinrichtung). Părinții pot solicita prestația pentru copiii cu vârste între 15 și 36 de luni. Aceasta are o valoare lunară de 96 SPC până în luna august 2014, iar ulterior va crește la 144 SPC.

F INA NTA RE

93

În Danemarca, Austria și Slovenia, municipalitățile sau regiunile pot alege să ofere stimulente părinților care aleg să nu își înscrie copilul în structurile instituționale public destinate EICP. În Austria, sumele plătite și vârsta copiilor eligibili diferă. De exemplu, în Austria Superioară, părinții copiilor cu vârste între 3 și 5 ani, care nu frecventează Kindergarten au la dispoziție o alocație anuală de 639 SPC.

Pe lângă indemnizații, există și alte mecanisme de compensare pentru familiile care nu își înscriu copiii în sistemul de EICP. În Belgia, părinții care nu aplică pentru o reducere de impozit aferentă sumelor cheltuite pentru servicii de EICP au dreptul la o altă reducere de taxe, deși considerabil mai mică (maximum 483 SPC anual, ceea ce reprezintă mai puțin de 25% din deducerea fiscală de care beneficiază părinții care aleg să își plaseze copiii într-o instituție de îngrijire).

Sistemele de mai sus se referă numai la participarea copiilor la sistemul de EICP și nu au legătură cu situația ocupării forței de muncă în rândul părinților. În Franța, o schemă de prestații în numerar pentru îngrijirea copiilor este legată de situația ocupării forței de muncă în rândul părinților. Un părinte care are un copil cu vârsta sub 3 ani și care nu lucrează sau lucrează doar cu jumătate de normă are dreptul la o prestație lunară (le complément de libre choix d’activité – CLCA) în valoare de maximum 501 SPC. Copiii ai căror părinți beneficiază de această prestație pot lua parte la sistemul de EICP doar pentru un număr limitat de ore.

Figura D10: Sistemele de compensare pentru părinții care nu își înscriu copiii în EICP, 2012/13

Sunt disponibile sisteme de compensare

Autonomie locală

Nu există sisteme de compensare

Nu există date

Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Concediul pentru creșterea copilului nu este considerat un sistem de compensare ('numerar-pentru-îngrijirea-copilului') întrucât nu este corelat cu participarea la sistemul de EICP. Cu toate acestea, prestațiile de numerar-pentru-îngrijirea-copilului sunt în mod obișnuit plătite indiferent de statutul ocupării forței de muncă în rândul părinților și, astfel, pot fi solicitate de către părinții aflați în concediu pentru creșterea copilului.

Notă specifică de țară Germania: O prestație de numerar-pentru creșterea-copilului a fost introdusă începând cu luna august 2013.

95

P E R S O N A L

În Comunicarea Comisiei Europene din anul 2011 Educația și îngrijirea copiilor preșcolari se afirmă ideea conform căreia (11) 'Competențele personalului sunt esențiale pentru serviciile de EICP de înaltă calitate. Atragerea, formarea și fidelizarea unui personal calificat în mod corespunzător constituie o provocare majoră. […] Mai mult, multiplicitatea sarcinilor personalului care lucrează în domeniul EICP și diversitatea copiilor de care se ocupă aceștia necesită o reflecție permanentă asupra practicii pedagogice precum și o abordare sistemică a profesionalizării'.

Prin urmare, acest capitol se concentrează asupra personalului care lucrează în domeniul EICP, dar numai asupra celor care au contact în mod regulat și direct cu copii și ale căror sarcini implică educația și îngrijirea. Lucrătorii care au numai roluri casnice sau de întreținere, precum pregătirea hranei sau curățenie, nu sunt cuprinși în această analiză. Acest studiu nu se referă nici la personalul medical, precum doctori sau asistente medicale, care se ocupă doar de starea de sănătate a copiilor din cadrul structurilor instituționale destinate EICP, de exemplu, prin efectuarea de controale medicale periodice sau acordarea primului ajutor. În general, acest capitol, cu excepția Figurii F6, nu se referă la personalul suplimentar sau de specialitate pentru copiii cu nevoi educaționale speciale și/sau defavorizați.

Capitolul analizează în principal aspecte legate de formarea inițială și dezvoltarea continuă a personalului implicat zilnic în îngrijirea și educația copiilor din cadrul structurilor instituționale, precum și condițiile pentru îngrijitorii care furnizează servicii la domiciliu. Sunt analizate separat aspectele referitoare la specialiștii care acordă asistență personalului permanent și criteriile stabilite pentru a deveni directori ai structurilor instituționale destinate EICP.

DESEORI, STRUCTURILE DE EICP ANGAJEAZĂ O GAMA LARGĂ DE PERSONAL

Deseori, în cadrul aceleiași țări, o serie întreagă de specialiști în diverse domenii sunt implicați zilnic în îngrijirea și educația copiilor. În plus, personalul care îndeplinește atribuții similare poate, de asemenea, să aibă diferite tipuri de denumiri ale posturilor, ceea ce face ca analiza acestui domeniu complex să fie mai dificilă.

În Franța, majoritatea personalului din creșe (crèches) este compus din asistente medicale auxiliare (auxiliaires en puériculture) cărora le este necesară doar o diplomă de învățământ secundar superior. Cu toate acestea, aproape toate creșele de zi angajează, de asemenea, personal didactic – educatori pentru vârsta timpurie (éducateurs des jeunes enfants) și asistente medicale (puéricultrices) care dețin o diplomă de nivel ISCED 5 (diplomă de licență).

În Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), nu există un set unic al denumirilor posturilor ocupate de către personalul care lucrează în structurile instituționale dedicate vârstei timpurii. Cei mai generici și mai binecunoscuți termeni sunt cei de personal auxiliar pentru educația timpurie și asistente medicale pentru creșe (formare la nivel de ISCED 3), și asistent pentru creșe care nu necesită o calificare formală. Totuși, sunt folosite și alte denumiri ale posturilor, precum practicieni în domeniul educației timpurii, educatori pentru vârsta timpurie, profesori pentru perioada formării de bază și asistenți preșcolari; ocupanții acestora având diverse calificări.

În ciuda acestor diferențe, în sensul prezentului raport, tipurile de personal pentru EICP, aflat în contact în mod regulat și direct cu copiii, sunt grupate în trei categorii principale:

a) Personal didactic: profesori (preșcolar, grădiniță)/pedagogi/educatori

În mod obișnuit, personalul didactic are o calificare de nivel terțiar în domeniul educației (a se vedea Figura E2); aceștia au principala responsabilitate pentru educația și îngrijirea unui grup de copii în cadrul unei structuri instituționale destinate EICP. De obicei, sarcinile lor includ proiectarea și furnizarea în condiții de siguranță a unor activități adecvate nivelului de dezvoltare, în conformitate cu toate programele relevante / curricula (a se vedea capitolul F). Aceștia oferă oportunități de exprimare creativă prin artă, teatru, jocuri și muzică. În unele țări, personalul din această categorie pot aplica pentru poziții de conducere ca manageri / coordonatori / conducători ai structurilor instituționale.

(11) COM(2011) 66 final.

PER SO NA L

96

În anumite țări, sunt utilizate două denumiri diferite pentru a distinge între personalul similar care lucrează în structuri instituționale diferite: 'educatori' este termenul folosit adeseori pentru cei care lucrează cu copii mai mici în cadrul structurilor instituționale de îngrijire de zi, în timp ce termenul de 'profesori' este folosit în structurile instituționale preșcolare; aceasta este situația în Grecia, Franța și Italia. Cu toate acestea, în timp ce în Grecia durata educației inițiale a educatorilor și a profesorilor este aceeași (având conținut diferit), în Franța și în Italia, condițiile de calificare pentru profesori sunt mai mari.

Personalul didactic este disponibil în cadrul structurilor instituționale pentru copiii mai mici în două treimi din țări și, în toate țările, în structurile instituționale pentru copiii mai mari. Într-o treime din țări, doar personalul didactic lucrează în mod direct cu copiii mai mari.

b) Personal de îngrijire: îngrijitorii/ lucrătorii în domeniul îngrijirii copiilor /îngrijitorii copiilor/asistentele medicale pentru creșe și/sau asistentele sunt responsabili pentru furnizarea serviciilor de îngrijire și de asistență pentru copii.

În majoritatea țărilor, lucrătorii în domeniul îngrijirii copiilor sunt formați la nivel de învățământ secundar superior (a se vedea Figura E2). Rolul personalului de îngrijire variază între structurile instituționale. Există două modele principale:

• personalul de îngrijire care lucrează în mod independent, doar în unele structuri instituționale pentru copiii mai mici. Aceștia identifică și răspund nevoilor de îngrijire, de asistență și de învățare ale copiilor, inclusiv prin dezvoltarea și furnizarea activităților de învățare. Aceștia pot fi sprijiniți de către personalul auxiliar sau de către asistenți.

• personalul de îngrijire care lucrează în echipă cu personalul didactic, aceștia oferind asistență personalului didactic. Respectivul tip de structură a personalului poate fi regăsit atât în sistemele divizate de EICP, cât și în cele unitare. Diferite tipuri de lucrători în domeniul îngrijirii pot fi angajați În structurile instituționale destinate EICP, dar întotdeauna alături de personalul didactic. În Germania, Finlanda și Suedia, personalul de îngrijire lucrează în echipe cu personalul didactic și poate avea mai mult decât un rol de asistență.

Personalul de îngrijire este angajat mai des în structurile pentru copiii mai mici. Aproximativ jumătate din țările europene angajează personal de îngrijire pentru a lucra cu copiii mai mici, în timp ce doar cinci țări au personal de îngrijire în structurile pentru copiii mai mari (Germania, Ungaria, Finlanda, Suedia și Regatul Unit).

c) Personalul asistent/auxiliar: persoanele care asistă personalul didactic sau de îngrijire

În aproape jumătate din țările europene, instituțiile de EICP pot angaja personal auxiliar/asistenți care să ofere asistență personalului didactic și de îngrijire, atât în structurile pentru copiii mai mici, cât și pentru cei mai mari. În unele țări, nivelul minim de calificare inițială solicitată este, de asemenea, cel secundar superior. În altele, nu este necesară nicio calificare formală (a se vedea Figura E2).

În mod obișnuit, asistenții implementează programele de activitate concepute pentru copii, pregătesc materialele pentru lucru manual și îi asistă pe copii în folosirea acestora. De asemenea, ei pot organiza anumite părți ale programului zilnic, precum pregătirea și servirea meselor, pauzele de prânz și perioadele de odihnă, asistarea copiilor în realizarea activităților.

De obicei, câțiva membri ai personalului lucrează într-o echipă cu un grup de copii. De multe ori, diferiți membri ai echipei au roluri diferite. Prin urmare, în două treimi dintre țări, într-o echipă lucrează cel puțin două categorii de personal. În Spania, Franța, Regatul Unit (Scoția) și Elveția, toate cele trei categorii lucrează împreună în structurile pentru copiii mai mici. Acest lucru se întâmplă și în structurile pentru copii mai mari din toate entitățile Regatului Unit.

Într-o treime din țări, tipul de personal implicat în cadrul acestor structuri variază în funcție de vârsta copiilor (mai mari sau mai mici). În douăsprezece țări, personalul de îngrijire este înlocuit de către personalul didactic în structurile pentru copiii mai mari. În câteva țări, personalul asistent/auxiliar este

PER SO NA L

97

disponibil numai în structurile pentru copiii mai mici (Republica Cehă și Spania) sau numai pentru a asista personalul didactic care lucrează cu copiii mai mari (Irlanda și Slovacia).

În câteva țări, numai un singur tip de personal lucrează în toate structurile instituționale destinate EICP. În Croația, Lituania și România este angajat numai personal didactic. Alte țări angajează numai personal de îngrijire în structurile pentru copiii mai mici și personal didactic în structurile pentru copiii mai mari. Aceasta este situația în Belgia, Bulgaria, Malta, Polonia și Liechtenstein.

Figura E1: Principalele categorii de personal din structurile instituționale destinate EICP, 2012/13 Figura E1a: Copii mai mici

A = Personal didactic

B = Personal de îngrijire

C = Personal asistent/auxiliar

A + B + C


Sursa: Eurydice.

Figura E1b: Copii mai mari

A = Personal didactic

B = Personal de îngrijire

C = Personal asistent/auxiliar

A + B + C


Sursa: Eurydice

.


Note specifice de țară Bulgaria: În structurile pentru copiii mai mici (detski yasli), asistentele medicale (medizinski sestri) reprezintă principalul tip de personal. Cu toate acestea, poate fi angajat și personal didactic. Republica Cehă: Legea privind acordarea licențelor de comerț stabilește doar calificarea minimă solicitată și domeniile de studii pentru întreg personalul angajat în centrele de îngrijire de zi pentru copiii cu vârsta sub 3 ani (zařízení pro péči o děti do 3 let) dar nu îl corelează cu un anumit tip specific de activitate. Este la latitudinea angajatorului să definească activitățile personalului.

PER SO NA L

98

Estonia: Figura reprezintă situația existentă în instituțiile pentru îngrijirea copiilor (koolieelne lasteasutus). Serviciile de îngrijire a copiilor (lapsehoiuteenus), sunt furnizate numai de către personalul de îngrijire (lapsehoidja). Grecia: Pentru copiii mai mari, Figura prezintă serviciile furnizate în centrele pentru copii (paidikos stathmos). În instituțiile preșcolare (nipiagogeio) nu sunt angajați asistenți. Spania: Situația poate varia între regiuni. Italia: În structurile pentru copiii mai mici, serviciile furnizate de personalul auxiliar (educatore, operatore) sunt reglementate la nivel regional; activitatea structurilor pentru copiii mai mari este reglementată la nivel central sau local. Figura prezintă situația cea mai frecvent întâlnită. România: Asistenta medicală repartizată unei anumite grădinițe poate coopera cu personalul didactic în ceea ce privește aspectele legate de educația pentru sănătate. Regatul Unit (ENG/WLS): Pot funcționa structuri separate pentru copiii mai mari fără a avea personal didactic, dar cu un raport mai redus între numărul de copii și cel al membrilor personalului de îngrijire.

Conform statisticilor naționale, personalul de EICP este încă predominant feminin. Multe țări au estimat că aproape întreg personalul de EICP care lucrează în contact direct cu copiii este reprezentat de femei. În Portugalia (în structurile pentru copiii mai mari – jardims de infância), Islanda, Turcia și Norvegia, proporția bărbaților care lucrează cu copiii este puțin mai mare și variază între 5 și 7%. În Norvegia, bărbații ocupă aproximativ 10% dintre posturile de asistent; Danemarca este unica țară în care bărbații ocupă 23% dintre posturile de asistent și 15% dintre didactice.

Cu scopul de a diversifica forța de muncă care activează în domeniul EICP, Germania, Austria și Norvegia au dezvoltat măsuri speciale axate pe creșterea nivelului de ocupare a bărbaților în acest sector. De exemplu, Germania a înființat un program național denumit 'Mai mulți bărbați în centrele de EICP' (Mehr Männer in Kitas). Structurile de EICP care iau parte la program explorează diferite modalități de a atrage bărbați către acest sector prin îmbunătățirea imaginii profesiei, prin sprijinirea bărbaților care doresc să devină educatori și prin crearea de noi rute de acces către această profesie. Începând cu anul 2008, Austria a introdus la nivel național 'Ziua băieților', care are loc în fiecare an, cu rolul de a promova carierele sociale în rândul bărbaților, inclusiv în domeniul educației. De asemenea, Norvegia implementează un proces de discriminare pozitivă în favoarea bărbaților care aplică pentru locuri de muncă în sistemul de EICP.

ÎN DOUĂSPREZECE ȚĂRI, ATÂT PERSONALUL DIDACTIC CÂT Ș I CEL DE ÎNGRIJIRE, CARE LUCREAZĂ CU COPII I MAI MICI, TREBUIE SĂ AIBĂ O

CALIFICARE LA NIVEL DE LICENȚĂ

În sistemele europene de educație sunt evidente două abordări principale referitoare la calificarea personalului. Mai mult de jumătate dintre țări aplică un regim unic de calificare pe tot parcursul etapei de EICP. În alte țări, este aplicat un regim diferit pentru personalul care se ocupă de copiii mai mici în raport cu cel care lucrează cu copii din grupa de vârsta mai mare: în mod obișnuit, este solicitat un nivel mai scăzut de calificare pentru personalul care lucrează cu copiii mai mici.

În cele mai multe țări în care sunt necesare aceleași calificări minime, indiferent de vârsta copiilor, calificarea minimă pentru personalul didactic este o diploma de licență, cu durata de trei ani, în domeniul educației. În Portugalia și Islanda, personalul didactic trebuie să dețină și o diplomă de master. Numai în Germania și Austria calificarea minimă de acces este la nivel post-secundar non-terțiar. Conținutul de bază al programelor de formare pentru viitorul personal care va lucra fie cu copiii mai mici sau cu cei mai mari este același de obicei la fel, deși, uneori, specializarea principală poate fi diferită. De exemplu, în Austria educatorii copiilor preșcolari (Früherzieher/in) care lucrează în structuri pentru cei mai mici copii (Kinderkrippen) au aceeași formare de bază post-secundară non-terțiară (ISCED 4) ca și pedagogii din cadrul grădinițelor (Kindergärtner/in Kindergartenpädagog/in) care lucrează în structurile pentru copiii mai mari (Kindergarten), dar urmează specializări diferite pe parcursul ultimilor 1-2 ani din totalul celor 5 ani de formare.

Există o legătură clară între modelul de organizare al EICP (a se vedea Capitolul B) și condițiile de calificare a personalului: în sistemele unitare, unde serviciile de EICP furnizate pentru toți copiii de vârstă preșcolară sunt organizate pe parcursul unei singure etape, în cadrul unei structuri unitare, sunt necesare aceleași calificări minime, indiferent de vârsta copiilor îngrijiți. Personalul didactic care

PER SO NA L

99

lucrează cu copiii mai mici în structurile unitare este, în general, calificat la un nivel superior – de obicei nivelul terțiar – în raport cu cel care lucrează cu copiii mai mici în structuri separate. Aceasta este situația în Estonia, Croația, Lituania, țările nordice și Slovenia.

În majoritatea țărilor cu sisteme divizate, care structurează serviciile de EICP în funcție de vârsta copiilor, sunt necesare diferite tipuri de calificări pentru a lucra cu copiii mai mici și cu cei mai mari. În mod obișnuit, este necesar ca personalul de îngrijire sau chiar cel didactic din structurile de EICP pentru copiii mai mici să dețină o calificare minimă cel puțin de nivel secundar superior sau post-secundar non-terțiar. Durata cursurilor diferă de la doi la cinci ani. Mai mult decât atât, în Irlanda și în Slovacia, nu există o calificare minimă specificată pentru personalul care lucrează cu copiii mai mici. Cu toate acestea, în practică, instituțiile de EICP din aceste țări au ca scop să angajeze persoane cu calificări adecvate în domeniu îngrijirii copiilor. De exemplu, în Irlanda, reglementările stipulează faptul că în structurile instituționale, conducerea trebuie să aibă ca scop angajarea în proporție de 50% a personalului de îngrijire a copiilor care să dețină 'calificarea corespunzătoare pentru îngrijirea și dezvoltarea copiilor'.

Există câteva excepții. În Grecia, Franța, Portugalia și Turcia este necesar ca personalului didactic care lucrează în structurile pentru copiii mai mici să dețină cel o diplomă de învățământ superior.

Cu toate acestea, în mod obișnuit, în țările cu un sistem divizat, calificarea de nivel terțiar este necesară numai în structurile pentru copiii mai mari la nivel preșcolar (ISCED 0). Cele mai multe țări solicită o diplomă de licență sau echivalentul acesteia, cu o durată a studiilor de nivel superior de trei sau patru ani. În Franța și în Italia, este obligatorie deținerea unei diplome de master. Cu toate acestea, în câteva țări, nivelul minim de calificare necesar este fie de nivel secundar superior (republica Cehă, Slovacia și Regatul Unit (Scoția)) fie de nivel post-secundar non-terțiar (Irlanda și Malta (până în anul 2015/16)).

În jumătate dintre țări, Belgia, Bulgaria, Grecia, Spania, Franța, Italia, Cipru, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, România, Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), Islanda, Turcia și Norvegia, în ceea ce îi privește cadrele didactice din învățământul preșcolar, care lucrează la nivelul ISCED 0, durata și nivelul educației inițiale sunt aceleași ca și pentru cadrele didactice din învățământul primar (ISCED 1). Uneori, poate exista un conținut comun al programelor educaționale pentru învățământul preșcolar și pentru cel primar, așa cum se întâmplă în Belgia (Comunitatea germană), Bulgaria, Spania, Polonia și România. În Luxemburg și în Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), cadrele didactice din învățământul preșcolar urmează același parcurs educațional inițial ca și cele din învățământul primar (în ceea ce privește durata și conținutul) și pot fi angajați în ambele sectoare. În Elveția, anumite instituții de învățământ superior oferă programe separate pentru ISCED 0 și pentru ISCED 1, iar altele oferă programe comune.

În cele din urmă, este important de menționat faptul că în câteva țări europene, personalul didactic din domeniul EICP are posibilitatea de a obține un nivel de calificare superior celui minim solicitat. De exemplu, în Bulgaria, Germania, Estonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda și Suedia, viitorul personal didactic din domeniul EICP își poate continua studiile la nivel de master. În anumite cazuri, o calificare superioară permite specializarea în anumite domenii, în timp ce în altele poate contribui la avansarea în carieră și la obținerea unei poziții superioare (a se vedea Figura E7).

PER SO NA L

100

Figura E2a: Nivelul minim solicitat și durata minimă a educației inițiale pentru personalul care lucrează cu copiii mai mici în structurile instituționale destinate EICP, pe categorii de personal, 2012/13

Personal didactic Personal de îngrijire Personal auxiliar/asistenți Număr de ani

0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

Număr de ani

Nivel secundar superior (ISCED 3) Altă calificare

Nivel post-secundar non-terțiar (ISCED 4) Nu este necesară o calificare formală

Nivel de licență (ISCED 5) Studii în străinătate

Nivel de master (ISCED 5) Datele nu sunt disponibile


PER SO NA L

101

Figura E2b: Nivelul minim solicitat și durata minimă a educației inițiale pentru personalul care lucrează cu copiii mai mari în structurile instituționale destinate EICP, pe categorii de personal, 2012/13

Personal didactic Personal de îngrijire Personal auxiliar/asistenți Număr de ani

0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

Număr de ani

Nivel secundar superior (ISCED 3) Altă calificare

Nivel post-secundar non-terțiar (ISCED 4) Nu este necesară o calificare formală

Nivel de licență (ISCED 5) Studii în străinătate

Nivel de Master (ISCED 5) Datele nu sunt disponibile



Personalul suplimentar sau de specialitate pentru copiii cu nevoi educaționale speciale și/sau dezavantajați nu este reprezentat în Figură (a se vedea Figurile E6 și G2).

PER SO NA L

102

Note specifice de țară Belgia (BE nl): Calificările necesare persoanelor care lucrează cu copiii (Kinderbegeleider) în sectorul public: un program specific în cadrul unui liceu vocațional, având o opțiune în domeniul îngrijirii copiilor. Elevii pot alege această opțiune în clasa a treia de învățământ secundar (anul 5-6) sau în cadrul unui an suplimentar la învățământul secundar. Republica Cehă: Figura prezintă situația pe baza prevederilor Legii privind acordarea licențelor de comerț, care stabilește posibilele calificări pentru personalul care lucrează în structurile pentru copiii mai mici. Calificările pot cuprinde pe cele de asistentă medicală (všeobecná sestra), lucrător social (sociální pracovník), bonă (chůva) și profesor (učitel mateřské školy). Estonia: Figura prezintă situația instituțiilor de îngrijire a copiilor (koolieelne lasteasutus). În cadrul serviciilor de îngrijire a copiilor (lapsehoiuteenus), asistentele medicale (lapsehoidja) care au cel puțin un an de calificare la nivelul secundar superior (ISCED 3) reprezintă singura categorie de personal. Grecia: În cazul în care există un deficit de candidați cu diplomă de licență pentru un post didactic în cadrul unei structuri private (cu excepția instituțiilor preșcolare: nipiagogeio), pot fi acceptați deținătorii unui certificat de învățământ secundar superior vocațional sau ai unui certificat eliberat de o școală privată (cu o specializare relevantă). Irlanda: Serviciile gratuite de EICP, publice sau subvenționate de la buget (pentru copiii mai mari), sunt stimulate printr-o subvenție mai substanțială, pentru a asigura faptul că toți asistenții sunt calificați la nivelul ISCED 3. Franța: Pentru structurile cu copii mai mari, Figura reprezintă calificarea minimă necesară care dă acces la concursul pentru asistenți (agents territoriaux specialisés des écoles maternelles). Această calificare este necesară pentru cel puțin 60% din salariați. Începând cu anul 2010, concursul a fost deschis, fără condiția de calificare specifică, și pentru persoanele cu experiență în sistemul de EICP (minimum doi ani pentru funcționarii publici și patru ani pentru ceilalți candidați) și fără alte condiții suplimentare, pentru părinții care au trei sau mai mulți copii. Italia: Deși condiția de calificare minimă pentru personalul care lucrează cu copiii mai mici este stabilită la nivel de învățământ secundar superior (ISCED 3), în unele regiuni, tendința generală este de a angaja educatori (educatore dell'infanzia) cu diplome de învățământ terțiar. În structurile pentru copiii mai mici, condițiile pentru personalul auxiliar (educatore, operatore) inclusiv condițiile de acces pentru aceștia, sunt prevăzute în reglementările regionale. În structurile publice, personalul auxiliar poate să se califice și prin urmarea unor cursuri vocaționale specifice, organizate la nivel regional. În structurile private nu este necesară nicio calificare formală. În structurile pentru copiii mai mari, oferta de personal auxiliar este reglementată la nivel central sau local. Cipru: În cazul structurilor instituționale destinate copiilor mai mari, calificarea minimă pentru asistenții școlari (sholikoi voithoi) este la nivelul ISCED 3, dar durata minimă nu este menționată Luxemburg: Educatorii (éducateurs) care au o pregătire la nivelul ISCED 3 sunt angajați în principal în structurile pentru copiii mai mici. Totuși, educatorii specializați (éducateurs gradués), profesorii (instituteurs) și pedagogii (pédagogues) care dețin o calificare la nivel de învățământ superior pot, de asemenea, să facă parte din echipă. Personalul auxiliar poate avea o calificare inferioară nivelului ISCED 3. Ungaria: Formarea profesională a unui asistent grădiniță (óvodai dajka) are o durată cuprinsă între 480 și 720 de ore. Malta: Începând cu anul 2015/16, calificarea minimă pentru personalul didactic va fi la nivel de licență. Austria: Formarea personalului didactic poate avea fie o durată de cinci ani (trei la nivelul ISCED 3 și doi la nivelul ISCED 4) fie de doi ani (în întregime la nivelul ISCED 4). Condițiile minime pentru asistenții de îngrijire pot să difere. În unele provincii nu este necesară o calificare formală, în altele este nevoie de până la 300 de ore de formare. Polonia: În cazul în care numărul de copii dintr-o grupă este mai mare de 20, în cadrul grădinițelor (żłobek) trebuie să fie angajate asistente medicale (pielęgniarka) cu diplomă de licență. Slovenia: Ca parte a programului de inducție sau ulterior angajării, pentru a obține calificarea necesară, profesorii din învățământul preșcolar (vzgojiteljice) și asistenții (pomočnice vzgojiteljic) trebuie să promoveze un examen profesional de stat în domeniul EICP. Aceste cerințe nu sunt aplicabile personalului din cadrul structurilor private care desfășoară programe în conformitate cu principii educaționale speciale (de exemplu, Steiner, Montessori). Finlanda: În centrele de zi care asigură îngrijirea (päiväkoti/daghem) este necesară cel puțin o calificare profesională în domeniul asistenței sociale și de sănătate (ISCED 3). Unul din trei membrii ai personalului trebuie să dețină o diplomă de nivel terțiar. In cadrul claselor de învățământ preșcolar (6-7), în cazul în care grupa include atât elevi la nivel preșcolar, cât și la nivel primar, profesorul trebuie să fie calificat pentru a preda la o astfel de clasă (diplomă de Master). Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): În cazul structurilor destinate copiilor mai mari, Figura reflectă condiția minimă de calificare pentru structurile divizate. În structurile unitare, condiția de calificare pentru personalul care lucrează cu copii mai mari sunt aceleași ca și pentru personalul care lucrează cu copii mai mici. Regatul Unit (SCT): Până la data de 30 iunie 2014, toți asistenții/membrii personalului auxiliar (inclusiv cei care sunt deja angajați) trebuie să fie înregistrați și să dețină o calificare minimă la nivelul ISCED 3.

ÎN MULTE ȚĂRI, PENTRU ÎNGRIJITORII CARE LUCREAZĂ LA DOMICILIU ESTE OBLIGATORIE URMAREA UNUI CURS DE SCURTĂ DURATĂ SPECIFIC

Două treimi din țările europene oferă servicii reglementate de EICP organizate la domiciliu, care trebuie să respecte anumite reguli și standarde de calitate predefinite (a se vedea Figura B2). În cadrul reglementărilor referitoare la furnizarea serviciilor de EICP la domiciliu se stipulează de obicei o calificare formală sau o formare specială, acestea putând constitui și unul dintre criteriile pentru acreditarea oficială.

În jumătate dintre țările în care sunt furnizate servicii reglementate de EICP la domiciliu există cursuri obligatorii de formare specifică pentru a-i pregăti pe viitorii îngrijitori pentru activitatea în structurile organizate la domiciliu, dar nu prevăd un nivel minim de calificare: Belgia (Comunitatea franceză),

PER SO NA L

103

Germania, Franța, Ungaria, Austria (unele landuri), Polonia, Portugalia, Finlanda, Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), Islanda și Elveția (unele cantoane). În Estonia, este necesară atât o educație inițială minimă, cât și o formare specifică. Durata și conținutul acestor programe de formare variază de la o țară la alta. În timp ce în Ungaria durata formării este de numai 40 de ore, în Estonia sunt necesare 160 ore de cursuri teoretice, urmate de pregătire practică.

Într-o treime din țările care oferă servicii reglementate de EICP la domiciliu, este necesar ca îngrijitorii, să aibă un nivel minim de educație inițială. În numai șase dintre acestea este necesar același nivel minim de calificare pentru a lucra ca personal de îngrijire (Cipru și Malta) sau ca personal didactic (Danemarca, Luxemburg, Regatul Unit (Scoția) și Norvegia) în structurile instituționale destinate EICP pentru copiii mai mici (a se vedea Figura E2a). În Estonia și în Slovenia, calificarea minimă este cea de nivelul secundar superior, inferioară celei necesare personalului principal din cadrul structurilor instituționale destinate EICP pentru copiii mai mici.

În Comunitatea germană din Belgia, nu este necesară nicio calificare formală inițială, însă una dintre condițiile de acreditare pentru îngrijitori (Tagesmutter/-vater) este aceea de a urma cursuri de dezvoltare profesională continuă (DPC) care cuprind teme precum educația pentru sănătate și psihologia copilului.

Figura E3: Calificările necesare pentru îngrijitorii din cadrul structurilor reglementate organizate la domiciliu, 2012/13

Calificări similare necesare pentru personalul principal din cadrul structurilor pentru copiii mai mici

Nivelul minim al educației inițiale

Formarea specifică necesară

Nu este necesară o calificare formală sau o formare specială


Nu există servicii reglementate organizate la domiciliu


Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Formarea pentru acordarea primului ajutor nu constituie în sine o 'formare specifică' pentru îngrijitorii care furnizează servicii la domiciliu.

Note specifice de țară Germania: Îngrijitorii din cadrul structurilor organizate la domiciliu trebuie să participe la un curs de calificare pentru îngrijirea familială de zi. Conținutul și domeniul de aplicare al acestor cursuri variază în funcție de landuri. Mai multe landuri au adoptat o programă care cuprinde 160 de ore, dezvoltat de către Institutul German pentru Tineret (DJI), în numele Ministerului Federal al Familiei, Persoanelor Vârstnice, Femeilor și Tineretului. Alte landuri solicită numai 30 de ore de curs și cursul de prim ajutor. Italia: Structurile organizate la domiciliu (asilo familiare) sunt reglementate la nivel local și regional. Luxemburg: Statutul de îngrijitor (assistants parentaux) este acordat persoanelor care fie dețin o diplomă (în domeniul psiho-sociologiei, pedagogiei, socio-pedagogiei sau sănătății) sau un certificat de îngrijitor, fie celor care se pregătesc să obțină una dintre aceste diplome. În plus, îngrijitorii trebuie să urmeze o formare la locul de muncă (cel puțin 20 de ore pe an). Austria: În majoritatea provinciilor, 'părinții care furnizează îngrijire de zi' trebuie să urmeze cursuri de formare specifică.

D u r a t a f o r m ă r i i s p e c i f i c ( o r e )

BE fr 128 DE 30-160 EE 160 FR 120 HU 40 AT 60-300 PL 160 IS 47 CH 18

PER SO NA L

104

Portugalia: Îngrijitorii (amas) trebuie să îndeplinească anumite criterii personale, familiale și de găzduire. De asemenea, aceștia trebuie să participe la unele sesiuni de formare organizate de către serviciile de securitate socială din cadrul Ministerului Solidarității, Ocupării forței de muncă și Securității sociale și de către instituțiile private finanțate de la buget. Nu este specificată durata minimă a formării. Slovenia: Îngrijitorii trebuie să aibă o calificare cu durata de cel puțin 4 ani la nivel secundar superior (general sau vocațional). Finlanda: Este recomandat cursul de formare suplimentară pentru îngrijitori bazat pe competențe (ISCED 3). De asemenea pot fi acceptate de către furnizorul educațional și alte cursuri de formare corespunzătoare. Suedia: Îngrijitorii (barnskötare) trebuie să aibă experiență sau o formare specifică pentru a lucra cu copii. Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): Nu este specificată durata minimă a formării. Este necesar ca îngrijitorii să obțină și să își păstreze formarea în domenii de bază, inclusiv primul ajutor, sănătate și siguranță și să înțeleagă modul în care poate fi dezvoltată o activitate de îngrijire la domiciliu a copiilor. Liechtenstein: Personalul care lucrează în domeniul furnizării de servicii de îngrijire la domiciliu trebuie să urmeze doar un curs de prim-ajutor la nivel de bază. Elveția: Reglementările cantonale și locale privind 'familiile care oferă îngrijire de zi' pot stipula faptul că îngrijitorii trebuie să finalizeze un curs de formare și să urmeze cursuri de educație și formare continuă (aproximativ jumătate dintre cantoane solicită aceste cursuri).

DEZVOLTAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ A DEVENIT MAI IMPORTANTĂ PENTRU PERSONALUL CARE LUCREAZĂ CU COPII I MAI MICI

Dezvoltarea profesională continuă (DPC) joacă un rol esențial în sporirea competențelor profesioniștilor care lucrează în domeniul EICP. În anumite cazuri, participarea la formare permite personalului nu numai să își îmbunătățească cunoștințele și să își dezvolte abilități profesionale suplimentare în domeniul EICP ci, de asemenea, să își îmbunătățească nivelul de calificare. DPC este obligatorie mai frecvent pentru personalul didactic și de îngrijire decât pentru personalul auxiliar și pentru asistenți. Prin urmare, această analiză se axează pe statutul DPC pentru personalul didactic și de îngrijire.

De-a lungul anilor, DPC a câștigat o importanță considerabilă. În anul 2009, în mai mult de jumătate din țările europene, DPC a fost opțională pentru personalul didactic și de îngrijire care lucrează cu copiii mai mici (Eurydice, 2009). Cu toate acestea, în prezent, în cele mai multe țări, pentru aceste categorii de personal, DPC este în general considerată o îndatorire profesională.

Pentru personalul didactic și de îngrijire care lucrează în structurile pentru copiii mai mari, DPC este, de obicei, o îndatorire profesională. În șase țări europene, DPC este considerată atât o îndatorire profesională, cât și o condiție prealabilă pentru promovare în cazul personalului didactic și de îngrijire care lucrează cu copii de toate vârstele (Estonia, Spania, Croația, Portugalia, România și Slovenia). Situația este similară în Bulgaria și în Slovacia, dar numai pentru personalul didactic și de îngrijire care lucrează cu copii mai mari. În Germania și Austria, există posibilități diferite, în funcție de land.

În unele țări, participarea la formarea profesională continuă este opțională pentru personalul care lucrează cu copiii mai mici, dar reprezintă o îndatorire profesională pentru personalul care lucrează cu copiii mai mari. Aceasta este situația în Bulgaria, Republica Cehă, Franța, Italia, Malta, Regatul Unit (Țara Galilor și Irlanda de Nord) și Elveția (în mai multe cantoane).

În Danemarca, Irlanda, Grecia, Cipru, Polonia, Suedia și Norvegia, DPC nu este obligatorie pentru personalul didactic și de îngrijire. Cu toate acestea, în Grecia și Polonia, DPC este în mod clar legat de evoluția în carieră a cadrelor didactice care lucrează cu copii mai mari.

În Luxemburg, Slovenia și Regatul Unit (Anglia și Scoția), DPC reprezintă o îndatorire profesională, chiar și pentru asistenți.

Note specifice de țară (Figura E4) Belgia (BE nl): În structurile private pentru copiii mai mici, subvenționate sau nesubvenționate de la buget, DPC poate fi furnizată, însă nu este obligatorie. Numai acei furnizori care solicită finanțare de la guvern trebuie să furnizeze un număr de cel puțin 12 ore pe an de formare profesională obligatorie. Germania, Austria și Elveția: Statutul DPC este reglementat la nivelul landurilor sau al cantoanelor. Figura prezintă opțiunile existente în Germania și în Austria, în funcție de regiune, precum și situația cea mai întâlnită în Elveția. Estonia: DPC este opțională pentru asistentele medicale (lapsehoidja). Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): În Anglia, DPC este o îndatorire profesională pentru personalul didactic calificat, indiferent de tipul de structură în care activează. În plus, în școlile primare, inclusiv în instituțiile de învățământ preșcolar finanțate de la buget și în clasele organizate la nivelul învățământului preșcolar/învățământului primar, în toate cele trei jurisdicții, DPC este o îndatorire profesională pentru cadrele didactice calificate. Islanda: Legea nr. 90/2008 a învățământului preuniversitar stipulează faptul că fiecare director trebuie să elaboreze un plan de DPC pentru angajați.

PER SO NA L

105

Figura E4: Statutul dezvoltării profesionale continue a personalului didactic și de îngrijire din cadrul structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13

Figura E4a: Copii mai mici

Dezvoltarea profesională continuă este:

O îndatorire profesională

Necesară pentru promovare

Opțională


Sursa: Eurydice.


O îndatorire profesională

Necesară pentru promovare

Opțională


Sursa: Eurydice.

Nota explicativă Îndatorirea profesională reprezintă o sarcină descrisă ca atare în reglementările / contractele / legislația în domeniul muncii sau în alte reglementări cu privire la profesia de cadru didactic.


PER SO NA L

106

PARCURSURI ALTERNATIVE CĂTRE CARIERELE DIN DOMENIUL EICP NU SUNT ÎNCĂ LARG RĂSPÂNDITE ÎN ȚĂRI EUROPENE.

Pentru a facilita accesul la o carieră în domeniul EICP, pentru a permite avansarea în funcții superioare și, în anumite circumstanțe, pentru a contracara lipsa de personal calificat, unele țări europene au introdus parcursuri alternative pentru obținerea calificărilor. Cu toate acestea, practica nu este încă larg răspândită în Europa. Doar o parte dintre țările și regiunile europene oferă parcursuri alternative pentru obținerea unor calificări în domeniul EICP, alături de modelele tradiționale de educație inițială. Principalele tipuri de parcursuri alternative sunt descrise mai jos.

• Formare/calificare la locul de muncă și/sau recunoașterea experienței anterioare

În Belgia (Comunitatea flamandă), personalul necalificat care lucrează deja în centrele care oferă îngrijire de zi, publice sau subvenționate de la buget, (Kinderdagverblijven) pot urma un curs special de formare organizat de Centrul pentru Educația Adulților, pentru a obține calificarea de lucrător în domeniul îngrijirii copiilor (Kinderbegeleider).

În Republica Cehă, educatorii (vychovatel) pot deveni cadre didactice în învățământul preșcolar prin susținerea unui examen suplimentar față de examenul de Bacalaureat (ISCED 3A).

În anumite landuri din Germania, este posibilă obținerea calificării de educator (Erzieher/in) sau îngrijitor de copii (Kinderpfleger/in) prin participarea la programe de mai scurtă durată (uneori de doi ani în loc de trei sau patru). Într-un land (Brandenburg), aceste programe sunt orientate în special către bărbații care sunt șomeri pe termen lung.

În Finlanda, sistemul de calificare bazat pe competențe oferă o modalitate de a recunoaște competențele profesionale ale unei persoane, indiferent de modul în care acestea au fost dobândite (experiență de muncă, studii sau alte activități). Sunt elaborate planurile individuale de studiu pentru fiecare persoană care dorește să obțină o calificare bazată pe competențe. Astfel, de exemplu, adulții pot dobândi calificarea necesară pentru a lucra fie în structurile reglementate organizate la domiciliu, fie ca personal de îngrijire în structurile instituționale destinate EICP.

În Suedia, un parcurs alternativ relativ des întâlnit pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar (förskollärare) este desfășurarea activității de îngrijitor calificat (barnskötare) pentru o perioadă de câțiva ani, urmată de accesul în profesie, ulterior participării la varianta de scurtă durată a programului pentru cadrele didactice din învățământul preșcolar și a validării cunoștințelor dobândite și a experienței acumulate. O persoană necalificată poate începe să lucreze ca îngrijitor și, ulterior, să dobândească o calificare prin intermediul unor cursuri de scurtă durată de formare la locul de muncă, care pot fi organizate de către municipalități.

În Regatul Unit (Anglia) au fost introduse diferite programe de formare, în funcție de experiență și de calificările anterioare ale aplicanților, care conduc la obținerea Statutului profesional inițial – Early Years Professional Status (EYPS), care a fost înlocuit, începând din anul 2013 de către Statutul inițial de profesor – Early Years Teacher Status (EYTS).

În Regatul Unit (Scoția), practicienii și lucrătorii auxiliari se pot califica prin intermediul calificărilor obținute la locul de muncă (acreditate ca Scottish Vocational Qualifications) care evaluează abilitățile și cunoștințele pe care le au respectivele persoane și de care au nevoie pentru a-și desfășura activitatea în mod eficient.

În Norvegia, un cadru didactic din învățământul preșcolar se poate califica prin intermediul cursurilor de formare bazate la locul de muncă care au un program redus. Asistenții care au lucrat în centrele preșcolare pentru o perioadă de cel puțin cinci ani pot obține un certificat de nivel secundar superior, ca și îngrijitori de copii sau lucrători de tineret fără a frecventa o instituție de învățământ secundar superior.

În Elveția, persoanele cu vârsta mai mare de 22 de ani și care au o experiență de lucru de cel puțin 2 ani în domeniul EICP pot dobândi o calificare ca specialiști în îngrijire (în structurile pentru copiii mai mici) pe parcursul a doi ani în loc de trei ani sau, în mod alternativ, prin validarea competențelor pe care le dețin.

• Studii de scurtă durată

În Belgia (Comunitatea germană), persoanele care nu au o diplomă în domeniul îngrijirii copiilor din creșe pot urma o formare cu durata de 10 luni pentru a putea îngriji copii mai mici în cadrul structurilor instituționale (Kinderkrippe).

În Republica Cehă, instituțiile de învățământ secundar superior (non-terțiar) organizează studii de mai scurtă durată pentru obținerea calificării de cadru didactic în învățământul preșcolar și programe de studii pe tot parcursul vieții la nivel de învățământ superior.

PER SO NA L

107

• Recunoașterea rezultatelor învățării formale și non-formale

În Republica Cehă, până la acest moment, doar bonele (chůvy) se pot califica printr-un examen de calificare profesională pe parcursul căruia le sunt verificate competențele profesionale obținute prin învățare non-formală și informală.

În Malta, lucrătorii în domeniul îngrijirii copiilor din cadrul Centrelor de îngrijire și asistență familială pot fi admiși în profesie după un proces de validare a rezultatelor învățării informale și non-formale.

• Parcursuri specifice pentru profesorii și absolvenții din domeniul educației, științelor umaniste sau științelor sociale

În Belgia (Comunitatea flamandă), deținătorii unei diplome de licență în alte domenii pot aplica pentru un loc în cadrul unui program de scurtă durată care se finalizează cu obținerea unei diplome în domeniul învățământului preșcolar. În unele cazuri, sunt permise derogări pentru anumite discipline pe baza recunoașterii rezultatelor învățării anterioare.

În Estonia, profesorii care sunt calificați pentru alte niveluri de învățământ pot obține o calificare în domeniul EICP prin absolvirea unui modul specific (de obicei, cu durata de 160 de ore). În principal, această formare este realizată cu program redus.

În Letonia, persoanele calificate ca profesori generaliști în învățământul primar pot obține calificarea de cadru didactic în învățământul preșcolar după 72 de ore de formare la locul de muncă.

În Lituania, profesorii care au o diplomă de licență pot obține o calificare suplimentară în domeniul EICP printr-un modul special (90 de credite) organizat de instituțiile de învățământ superior.

În Slovenia, deținătorii unei diplome de Master care doresc să devină cadre didactice în învățământul preșcolar trebuie să finalizeze un program de studiu suplimentar în domeniul învățământului preșcolar, cu durata de un an (60 ECTS).

În Suedia, cadrele didactice calificate să lucreze cu grupele de vârstă care nu se încadrează în cele vizate de EICP pot fi, de asemenea, angajați ca și cadre didactice în învățământul preșcolar și, ulterior, pot urma o versiune mai scurtă a programului special pentru învățământul preșcolar.

Figura E5: Parcursuri alternative de acces către carierele în domeniul EICP, în structurile instituționale destinate EICP, 2012/13

Parcursuri alternative de acces:

există

nu există

nu există date disponibile

Sursa: Eurydice

Notă explicativă A se vedea Glosarul pentru definiția ‘parcursurilor alternative'.

PSIHOLOGII EDUCAT IONALI S I LOGOPEZII REPREZINTĂ PERSONALUL DE SPECIALITATE CEL MAI FRECVENT ÎNTÂLNIT ÎN DOMENIUL EICP

Personalul specializat în anumite domenii, precum terapia tulburărilor de limbaj/logopedie, psihologie educațională, lucrători sociali etc., angajați direct de către structurile destinate EICP sau de către serviciile de asistență externe, pot sprijini într-un mod foarte eficient personalul didactic și de îngrijire care lucrează cu copii care au dificultăți de învățare sau cognitive.

PER SO NA L

108

Figura E6 arată că, în aproape toate țările europene, în cadrul reglementărilor sunt prevăzuți o serie de specialiști care să asiste personalul de EICP. În majoritatea țărilor, echipele din domeniul EICP beneficiază de sprijin din partea psihologilor educaționali și a logopezilor; cu toate acestea, este rară asistența din partea specialiștilor în predarea citirii sau a matematicii.

În mai mult de două treimi din țările analizate, alte tipuri de specialiști pot oferi asistență personalului de EICP, mai ales în structurile destinate copiilor mai mari. În plus față de logopezi și psihologi educaționali, structurile pentru copiii mai mari asigură de multe ori accesul la serviciile unor cadre didactice / pedagogi de specialitate, asistenți sociali sau personal specializat în domeniul cerințelor educaționale speciale (CES). Pe de altă parte, structurile pentru copiii mai mici primesc de obicei asistență din partea specialiștilor în domeniul medical și de sănătate, precum medicii pediatri, kinetoterapeuți, terapeuți psihomotorii, nutriționiști etc., care acordă asistență pentru dezvoltarea fizică a copiilor.

De multe ori, dimensiunea structurii sau numărul de copii cu nevoi educaționale suplimentare determină disponibilitatea specialiștilor. De exemplu, în Lituania, prezența specialiștilor depinde de numărul de copii cu cerințe educaționale speciale din cadrul unei structuri de EICP. O structură de EICP poate angaja un logoped, în cazul în care sunt cel puțin 25-30 de copii care au nevoie de asistență.

În timp ce în anumite țări, specialiștii pot fi angajați direct de către structurile de EICP, alte țări pun la dispoziție echipe de asistență compuse din specialiști în mai multe domenii. În general, structurile de EICP de mici dimensiuni cooperează cu specialiști externi. Uneori, structurile de EICP pot alege între a include în organigramă un post de specialist și a aplica în mod ocazional pentru asistență profesionistă din partea serviciilor externe. În mod obișnuit, serviciile de asistență externă au echipe multidisciplinare care oferă sprijin, la nivel individual sau pentru grupurile mici de copii, fie în sediile proprii sau în structurile de EICP.

În Belgia (Comunitatea germană), centrele psiho-medico-sociale, care au personal compus din psihologi, asistente medicale, medici și asistenți sociali oferă sprijin copiilor care au nevoie de asistență din punct de vedere fizic, emoțional, cultural sau mental.

În Irlanda, Echipele de intervenție timpurie (Early Intervention Teams) pot include logopezi, kinetoterapeuți, medici pediatri, asistenți sociali și alți specialiști.

În Luxemburg, echipele multidisciplinare, inclusiv terapeuții psihomotori și asistenții sociali, intervin direct în structurile de EICP pentru copiii mai mari.

În Ungaria, în anul 2012, centrele municipale educaționale de orientare profesională (nevelési tanácsadó) au desemnat specialiști pentru fiecare grădiniță (óvoda) în funcție de nevoile acesteia. Începând cu luna ianuarie 2013, serviciile centrale pedagogice specializate (pedagógiai szakszolgálat) realizează o analiză și oferă sprijinul necesar pentru copiii mai mari. Cu toate acestea, directorii structurilor instituționale pot decide să angajeze specialiști ca membrii ai personalului permanent de EICP.

În Slovenia, toate structurile publice și cele private subvenționate integral de la buget furnizează un serviciu intern de consiliere. Grădinițele care au 30 de grupe sau mai multe au dreptul la un consilier cu normă întreagă, în timp ce grădinițele mai mici au dreptul la servicii de consiliere, proporțional cu numărul de grupe. O gamă largă de specialiști, precum psihologi, educatori pentru nevoi speciale, specialiștii în domeniul reabilitării, asistenți sociali, etc., pot fi angajați în calitate de consilieri în cadrul acestor servicii.

În Regatul Unit (Scoția), furnizorii de servicii în domeniul educației timpurii trebuie să coopereze cu agențiile de asistență, care pot include servicii medicale, profesori, terapeuți, psihologi educaționali, personal de asistență pentru învățare și asistenți sociali.

Asistența specială poate fi oferită și de către personalul permanent care activează în domeniul EICP. De exemplu, în Germania, programul inițiat la nivel central sub denumirea Inițiativa șanselor timpurii (Offensive Frühe Chancen) furnizează fonduri suplimentare pentru personalul format în vederea oferirii de asistență lingvistică (Sprachexperten).

În Finlanda, Suedia și Norvegia, reglementările centrale nu specifică tipul de specialiști ale căror servicii sunt puse la dispoziție (cu excepția cadrelor didactice din domeniul îngrijirii speciale de zi din Finlanda) dar menționează că toți copiii cu nevoi suplimentare trebuie să primească asistența de care au nevoie.

În Finlanda, în documentele de reglementare a îngrijirii de zi și a învățământului preșcolar este subliniată nevoia de cooperare, la nivel local, între diferiții specialiști.

În Norvegia, structurile de EICP colaborează cu serviciile de consiliere psiho-pedagogică pentru furnizarea de asistență educațională specială. Rolul acestor servicii este de a evalua situația și de a face recomandări scrise pentru personalul de EICP

PER SO NA L

109

asupra tipului de asistență de care are nevoie un copil și asupra modului în care acesta poate fi oferit. Pe baza acestor recomandări, municipalitatea poate suplimenta numărul "pedagogilor" de specialitate puși la dispoziția structurilor de EICP.

În țările în care accesul la specialiști nu este reglementat la nivel central, iar furnizarea acestor servicii nu este obligatorie, accesul la specialiști este, de obicei la latitudinea furnizorului. În mod normal, directorii structurilor instituționale destinate EICP au responsabilitatea de a recruta personalul necesar.

Figura E6: Specialiști care furnizează servicii de asistență pentru personalul din structurile instituționale destinate EICP, conform prevederilor stipulate în reglementările/recomandările centrale, 2012/13

Logopezi

Psihologi educaționali

Specialiști în citire

Specialiști în matematică

Cerințe educaționale speciale

Alte profesii

Stânga Copii mai

mari

Dreapta Copii mai mici

Specialiști puși la dispoziție în toate tipurile de structuri

Specialiști puși la dispoziție în anumite tipuri de structuri

Decizia este luată la nivel local/instituțional


Notă explicativă A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări

Note specifice de țară Belgia (BE fr) și Franța: Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la terapeuții psihomotorii. Belgia (BE de), Irlanda, Luxemburg, Ungaria, Slovenia și Regatul Unit (SCT): Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la echipele multidisciplinare (a se vedea detalii în text). Republica Cehă, România și Slovacia: Asistența pentru cerințe educaționale speciale vizează și copiii romi. Germania: În unele landuri există reglementări privind educatorii care lucrează cu copiii cu cerințe speciale. Estonia și Lituania: Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la pedagogii sociali. Grecia: Numai instituțiilor preșcolare (nipiagogeio) pun la dispoziție logopezi și specialiști în citire. Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la asistenții sociali (nu sunt disponibili în instituțiile preșcolare). Spania: Figura prezintă situația din majoritatea regiunilor Croația: Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la pedagogi. Italia: Situația poate varia de la o regiune la alta. Letonia: Prezența specialiștilor în cadrul structurilor depinde de resursele financiare municipale. Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la profesorii de muzică. De asemenea, pot contribui și profesorii de educație fizic, precum și profesorii letoni din structurile pentru minorități. Malta: Figura se referă la structurile publice pentru copiii mai mici, la grădinițele publice și la cele confesionale pentru copiii mai mari. Austria: Nu există reglementări la nivel central, însă toate provinciile au reglementări pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. Portugalia: Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la profesori de specialitate în domeniul științelor mediului, artelor și meseriilor, muzici și științelor educației. Finlanda, Suedia și Norvegia: Reglementările la nivel central se axează pe drepturile individuale ale elevilor la asistență personalizată și nu pe tipurile de specialiști (cu excepția cadrelor didactice din domeniul îngrijirii speciale de zi din Finlanda). Deciziile referitoare la specialiști sunt luate la nivel local. Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): Serviciile specialiștilor în domeniile citirii și matematicii sunt disponibile numai în centrele școlare. Liechtenstein: Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la profesorii de limba germană (a doua limbă). Elveția: Mențiunea 'Alte profesii' se referă în principal la specialiștii în domeniul terapiei psihomotorii și la predarea limbii de origine a elevilor.

PER SO NA L

110

CEL MAI ADESEA, DIRECTORII STRUCTURILOR DE EICP AU STUDII LA NIVEL DE LICENȚĂ

Buna conducere a structurilor este importantă pentru o EICP de înaltă calitate. Directorii structurilor instituționale destinate EICP se confruntă cu o gamă largă de activități. Aceștia trebuie nu numai să organizeze oferta educațională, dar trebuie să gestioneze și resursele financiare și umane.

În aproape toate țările europene, nivelul minim de calificare necesar pentru directorii structurilor de EICP este același ca și pentru cadrele didactice / de îngrijire (a se vedea Figura E2). În câteva țări, nivelul solicitat este mai ridicat – calificarea la nivel de învățământ terțiar reprezintă în mod obișnuit o condiție esențială pentru directori, mai degrabă decât calificările de nivel ISCED 3/ISCED 4.

În majoritatea țărilor, directorii structurilor de EICP trebuie să dețină o diplomă de licență. În altele, se solicită în mod oficial o diplomă de master pentru a avea acces la un post de conducere. Aceasta este situația în Portugalia și Islanda, în structurile pentru copiii mai mari din Franța și din Italia și în structurile pentru copii mai mici din Belgia (Comunitatea germană).

În multe țări, calificarea inițială minimă necesară pentru postul de director al structurilor de EICP este de nivel secundar sau post secundar non-terțiar. Această condiție este mai frecvent întâlnită în cazul directorilor structurilor pentru copiii mai mici (Italia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Polonia, Liechtenstein și Elveția). Cu toate acestea, în Republica Cehă, Germania și în Austria, condiție se aplică atât în cazul structurilor pentru copiii mai mici, cât și în cel al structurilor pentru copiii mai mari.

În patru țări europene (Danemarca, Irlanda, Suedia și Regatul Unit – Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), reglementările nu prevăd condiții oficiale pentru calificarea inițială a directorilor structurilor de EICP. Aceasta este situația și în Slovacia în cazul structurilor pentru copiii mai mici. Cu toate acestea, Danemarca și Suedia impun condiții formale de competență pentru acest post: în Danemarca, legislația prevede că autoritățile locale trebuie să se asigure că personalul de EICP are competențele necesare pentru realizarea acestui tip de activitate. În Suedia, doar o persoană care a dobândit abilitățile și competențele adecvate prin formare profesională și prin experiența acumulată poate fi ocupa postul de director.

Note specifice de țară (Figura E7) Belgia (BE fr): Figura se referă doar la instituțiile publice și la cele finanțate de la buget. Belgia (BE de): În mod excepțional, Ministerul competent poate accepta calificări alternative pentru ocuparea posturilor de conducere a structurilor de EICP pentru copiii mai mici, bazate pe experiență relevantă sau pe o formare specifică. Belgia (BE nl): În cazul structurilor private, nu este necesară o calificare formală pentru ocuparea postului de director. Germania: Nivelul minim de calificare necesar pentru ocuparea postului de director este ISCED 4, însă anumite structuri de EICP angajează manageri / pedagogi pentru vârsta timpurie/ pedagogi sociali calificați, care dețin diplomă de licență sau de master. Estonia: Figura se referă numai la instituțiile de îngrijire a copiilor preșcolari (koolieelne lasteasutus). Pentru serviciile de îngrijire a copiilor (lapsehoiuteenus), nivelul minim necesar este ISCED 3. Italia: Nivelul minim de calificare pentru postului de director al structurilor pentru copiii mai mici este definit la nivel regional (variind de la nivelul ISCED 3 la ISCED 5). Luxemburg: Figura se referă doar la serviciile de EICP pentru copiii cu vârsta sub 3 ani (services d’éducation et d’accueil pour les enfants non-scolarisés). Pentru a ocupa postul de director în structurile care au 40 sau mai mulți copii, este necesară o calificare de nivel ISCED 4. Structurile pentru copiii mai mari funcționează sub autoritatea inspectorilor, ca și școlile elementare. Polonia: Clasele de învățământ preșcolar (oddziały przedszkolne) sunt gestionate de către directorii școlilor primare. Slovenia: Anumite structuri de EICP angajează consilieri pe postul de manager, caz în care nivelul minim de calificare este cel de master. Elveția: Figura ilustrează situația în majoritatea cantoanelor.

PER SO NA L

111

Figura E7: Nivelul minim de calificare necesar pentru ocuparea postului de director al structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13


Nivel de master (ISCED 5)

Nivel de licență (ISCED 5)

Nivel post-secundar (ISCED 3) sau post-secundar non-terțiar (ISCED 4)

Nu sunt solicitate calificări formale


Sursa: Eurydice.


Nivel de master (ISCED 5)

Nivel de licență (ISCED 5)

Nivel post-secundar (ISCED 3) sau post-secundar non-terțiar (ISCED 4)

Nu sunt solicitate calificări formale


Sursa: Eurydice.


PER SO NA L

112

ÎN APROAPE JUMĂTATE DINTRE ȚĂRILE EUROPENE, DIRECTORII STRUCTURILOR PENTRU COPIII MAI MARI TREBUIE SĂ AIBĂ O FORMARE SPECIFICĂ, PRECUM ȘI EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ

Volumul de muncă al directorilor structurilor de EICP include, de obicei, mai multe sarcini diferite, precum planificarea și organizarea activităților de predare și învățare, gestionarea finanțelor și a resurselor umane, logistică, etc. Prin urmare, în aproape toate țările europene, în plus față de calificarea inițială, sunt luate în considerare multe alte criterii pentru alegerea personalului de conducere.

În cele mai multe țări, experiența profesională în domeniul EICP reprezintă condiția de bază pentru a ocupa postul de director în structurile de EICP pentru copiii mai mari și pentru cei mai mici. Perioada minimă necesară este de obicei cuprinsă între doi și cinci ani. Aceasta variază de la doi ani, în Germania, Letonia și Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord) la șapte-opt ani în Comunitatea franceză din Belgia (directorii structurilor pentru copiii mai mari) și 10 ani în Cipru. În Grecia (în structurile vrefonipiakos stathmos și paidikos stathmos), Portugalia, Regatul Unit (Scoția), Islanda și Elveția este experiența profesională este necesară, însă durata acesteia nu este prevăzută. Aceeași situație există și în Malta, însă numai pentru directorii structurilor pentru copiii mai mici.

În aproape jumătate dintre țări, aplicanții pentru postul de director al structurilor de EICP destinate copiilor mai mari trebuie să urmeze o formare specială pentru posturile de conducere, în plus față de experiența profesională. În schimb, această condiție este mai puțin frecventă pentru directorii structurilor destinate copiilor mai mici, aplicându-se în doar o treime din țări. În Suedia, programul de formare pentru postul de conducere este foarte recomandat, dar nu obligatoriu.

Durata, organizarea și conținutul formării pentru posturile de conducere diferă. De obicei, modulele de formare se concentrează pe organizarea, planificarea și managementul școlii, inclusiv managementul personalului și cel financiar, legislația în domeniul educației, comunicare și strategii de lucru în echipă. În general, scopul acestora este de a dezvolta abilitățile de conducere, luare a deciziilor și comunicare ale viitorilor directori.

În unele țări, programele de formare pentru posturile conducere sunt formate din elemente teoretice și elemente practice. În Spania, programele de formare includ de obicei un curs teoretic de 100 de ore și un stagiu de practică de șase luni. Candidații pot fi numiți directori numai în cazul în care promovează evaluarea finală. În Polonia, cursul de calificare specifică pentru directorii structurilor destinate copiilor mai mici are o durată de 280 de ore, dintre care 80 de ore reprezintă cursuri practice.

Doar în Estonia și în Regatul Unit (Scoția) viitorii directori ai tuturor structurilor de EICP trebuie să îndeplinească toate cele trei condiții: experiență profesională, experiență administrativă și formare specială pentru management. În Bulgaria, Republica Cehă (doar structurile publice), Malta, Polonia și România, aceste condiții sunt aplicabile doar în cazul structurilor pentru copiii mai mari.

În Letonia, Lituania și România (în structurile pentru copiii mai mici), candidații care aplică pentru poziții de conducere trebuie să facă dovada atât a experienței profesionale, cât și a celei administrative. În Letonia, se solicită de obicei doi ani de experiență într-o poziție administrativă. În Lituania, suplimentar față de experiența profesională, se solicită în mod explicit un an de experiență în managementul personalului, precum și competențe pentru funcția de conducere, în domeniul tehnologilor informației și competențe lingvistice.

În Belgia (Comunitatea flamandă), Norvegia și Turcia, directorilor structurilor de EICP le este necesar doar un nivel minim de calificare. La fel se întâmplă și în Belgia (comunitățile franceză și germană), Bulgaria, Republica Cehă și Italia, dar numai în structurile pentru copiii mai mici. În Finlanda, pentru a ocupă postul de director al unui centru de îngrijire de zi este necesară calificarea de cadru didactic pentru centrele de îngrijire de zi și demonstrarea competențelor de conducere. Legea nu prevede modul în care să fi fost dobândite aceste competențe și nici modul în care acestea ar trebui să fie evaluate (în virtutea autonomiei locale).

În unele țări, pot fi aplicate una sau mai multe condiții suplimentare. Astfel, în Spania, în plus față de experiența profesională și de pregătirea specială pentru funcția de conducere, viitorii directori trebuie

PER SO NA L

113

să realizeze un proiect de management. În unele comunități autonome, autoritățile educaționale pot adăuga alte condiții, de exemplu, competențele lingvistice. În Slovenia, pentru a ocupa postul de director în structurile publice sau în creșele subvenționate de la buget este necesară promovarea anterioară la gradul de consultant (svetovalec) sau consilier (svetnik) sau ocuparea poziției de mentor (mentor) pe parcursul celor cinci ani anteriori numirii în funcție.

Figura E8: Condiții suplimentare pentru ocuparea postului de director al structurilor instituționale destinate EICP, conform prevederilor stipulate în recomandările centrale, 2012/13


A = Formare pentru posturile de conducere

B = Experiență profesională în domeniul EICP

C = Experiență administrativă

A + B + C

Doar nivelul minim de calificare în domeniul EICP

Nu se solicită experiență sau calificări formale


Sursa: Eurydice.


A = Formare pentru posturile de conducere

B = Experiență profesională în domeniul EICP

C = Experiență administrativă

A + B + C

Doar nivelul minim de calificare în domeniul EICP

Nu se solicită experiență sau calificări formale


Sursa: Eurydice

.

Note explicative A se vedea Glosarul pentru definițiile 'experienței profesionale în domeniul EICP', 'experienței administrative', 'formării specifice pentru ocuparea posturilor de conducere'.


PER SO NA L

114

Numărul minim de ani de experiență profesională necesară în domeniul EICP pentru a ocupa postul de director al structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 Structuri pentru copiii mai mici

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU Durata 2* 4 5 3 5 10 2 3 5 5

MT AT PL PT RO SI SK FI SE UK (1) UK-SCT IS TR LI NO CH Durata 2-5* 2-5 2-3 5 2 5

Structuri pentru copiii mai mari

BE fr BE de BE nl BG CZ DK DE EE IE EL ES FR HR IT CY LV LT LU HU Durata 7-8 3 3 2* 4 5 3 5 5 10 2 3 na 5

MT AT PL PT RO SI SK FI SE UK (1) UK-SCT IS TR LI NO CH Durata 10 2-5* 5 5 5 5 2 5

Nu este solicitată experiență profesională Nu este stipulat numărul minim de ani * În funcție de regiuni/landuri

Țări care solicită o perioadă minimă de formare obligatorie înainte sau după numirea în funcția de director al structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13 Structuri pentru copii mai mici


Durata * 160 h 100

h

MT AT PL PT RO SI SK FI SE UK (1) UK-SCT IS TR LI NO CH

Durata : 160* lecții

280 h 144

h 60 ECTS : *

Structuri pentru copii mai mari


Durata 120-140 h

150 h : 100-350

h * 160 h 100

ore 4* luni

160 h na 360

h

MT AT PL PT RO SI SK FI SE UK (1) UK-SCT IS TR LI NO CH

Durata 60 ECTS

160* lecții : 60

h 144

h 160-200

h 60 ECTS : *

Nu este solicitată experiență profesională * În funcție de regiuni/landuri : Durata nu este disponibilă Sursa: Eurydice. UK (1) = UK-ENG/WLS/NIR

Note specifice de țară Estonia: Figura se referă numai la instituțiile de îngrijire a copiilor preșcolari (koolieelne lasteasutus). În cadrul serviciilor de îngrijire a copiilor (lapsehoiuteenus), pentru a ocupa postul de director este necesar nivelul minim de calificare pentru a lucra în domeniul EICP. Grecia: Figura se referă la centrele pentru sugari / copii (vrefonipiakos stathmos și paidikos stathmos). În instituțiile preșcolare, (nipiagogeio) în plus față de experiența profesională, este necesară și experiența administrativă și formarea profesională dobândită înainte de numirea în funcția de director. Spania: Figura prezintă numai structurile publice. În structurile pentru copiii mai mici, Comunitățile Autonome, pot renunța la oricare dintre condiții. Franța: Nu se solicită experiență profesională celor care dețin o diplomă de doctorat în medicină (docteur en médecine). Luxemburg: Structurile pentru copiii mai mari funcționează sub autoritatea inspectorilor, ca și școlile elementare. Ungaria: Directorii structurilor pentru copiii mai mici trebuie să promoveze un examen de stat în domeniul Afacerilor Sociale, în termen de doi ani de la numirea în funcție. Malta: Structurile publice pentru copiii mai mari (kindergarten centres) sunt integrate în școlile primare și supravegheate de către directorii de școală. Polonia: Clasele de învățământ preșcolar (oddziały przedszkolne) sunt gestionate de către directorii școlilor primare. Portugalia: Structurile publice de EICP pentru copiii mai mari (jardins de infância) sunt integrate în grupuri școlare și supravegheate de către directorii de școală. Numărul minim de ani (2 ani) este definit numai pentru instituțiile private pentru copiii mai mari. Slovenia: Experiența solicitată nu este în mod necesar legată de domeniul EICP. Finlanda: Figura prezintă doar situația directorilor centrelor de îngrijire de zi (päiväkoti/daghem), cărora, în plus față de calificarea inițială le sunt necesare abilități de conducere adecvate. Pentru clasele preșcolare (esiopetus/förskoleundervisning), directorii trebuie să aibă o experiență profesională adecvată și cunoștințe suficiente în

PER SO NA L

115

domeniul managementului educațional sau să fi obținut Certificatul în domeniul managementului educațional, suplimentar față de calificarea de cadru didactic. Suedia: Legea Educației prevede că directorii trebuie să aibă cunoștințele pedagogice necesare, dobândite prin formare și experiență. Programul național de formare în domeniul conducerii școlii (Rektorsprogrammet) este recomandat, dar nu este obligatoriu pentru directorii centrelor preșcolare. Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): În cazul structurilor pentru copiii mai mari, Figura prezintă situația din grădinițele/centrele de zi pentru copiii mai mari și din instituțiile preșcolare/grădinițe. În cazul în care grădinițele/clasele de grădiniță (3-5 ani) sunt integrate în școlile primare, acestea sunt supravegheate de către directorul școlii. Programul Național de calificare profesională în conducerea centrelor integrate este disponibil pentru directorii grădinițelor/ centrelor de zi pentru copii (0-5 ani), dar nu este obligatoriu. În Anglia, acest program nu mai este disponibil din luna iulie 2014. Programul Calificarea Profesională pentru posturile de conducere în Irlanda de Nord este recomandat pentru directorii din învățământul primar. Este de așteptat ca noii directori, care ocupă această poziție pentru prima dată și nu dețin această calificare, să o obțină prin intermediul Programului de calificare pentru directorii de școli aflați în activitate, deși acest lucru nu este obligatoriu. Regatul Unit (SCT): Există o serie întreagă de programe de formare pentru posturile de conducere, unele dintre acestea reprezentând calificări postuniversitare. Turcia: Începând din anul 2013/14, directorii structurilor pentru copiii mai mici trebuie să aibă cel puțin 3 ani de experiență în domeniul EICP, precum și experiență administrativă. Pentru structurile destinate copiilor mai mari, Figura prezintă situația directorilor de grădinițe (bağımsız ana okulu). Aceeași reformă și se aplică și lor începând cu anul 2013/14. Clasele de grădiniță (anasınıflar) nu sunt reprezentate. Furnizarea serviciilor este integrată în școlile primare și supravegheată de către directorii de școli.

ÎN MOD OBIȘNUIT, DIRECTORII STRUCTURILOR DE EICP SUNT IMPLICAȚ I ÎN ACTIVITĂȚ I EDUCAȚ IONALE

În aproape toate țările europene, suplimentar față de realizarea activităților administrative, directorii instituțiilor de EICP sunt implicați în unele activități pedagogice și didactice. În general, nu există reglementări stricte cu privire la implicarea directorilor în aditivități pedagogice/didactice, fiind stabilite doar cadre generale. În mod obișnuit, rolurile și responsabilitățile specifice ale directorilor din domeniul EICP sunt stabilite la nivel local sau instituțional.

Figura E9: Implicarea directorilor structurilor instituționale destinate EICP în activități pedagogice/didactice, 2012/13

Implicare atât în structurile pentru copii mai mici, cât și în cele pentru copii mai mari

Implicare numai în structurile pentru copii mai mici

Implicare în structurile pentru copii mai mari (nu sunt disponibile informații referitoare la structurile pentru copiii mai mici)

Nu sunt implicați

Decizia este luată la nivel local


Sursa: Eurydice


Note specifice de țară

Belgia (BE de): În mod obișnuit, directorii structurilor pentru copiii mai mari (kindergarten) nu sunt implicați în activități pedagogice și didactice. În cazul în care o anumită structură are mai puțin de 180 de copii, directorul desfășoară și activități de predare. Belgia (BE nl): Pentru copiii mai mici, Figura se referă la structurile publice. În structurile private, directorii pot fi implicați în activități pedagogice / didactice. Danemarca: Unele structuri au atât directori în domeniul administrativ, cât și în domeniul pedagogic. În mod obișnuit, directorii administrativi nu sunt implicați în procesele didactice. Luxemburg: Figura se referă doar la structurile pentru copiii mai mici (service d’éducation et d’accueil pour les enfants non-scolarisés). Structurile pentru copiii mai mari funcționează sub autoritatea inspectorilor, ca și școlile elementare. Polonia: În cazul în care structurile pentru copii mai mici sunt integrate în grupuri școlare, directorii nu lucrează direct cu copiii.

PER SO NA L

116

România: În structurile pentru copiii mai mici, directorii nu au obligația de a se implica în activități didactice/pedagogice, însă pot fi implicați, în funcție de pregătirea pe care o au. Slovenia: Doar directorii structurilor care au 13 sau mai puține grupe de copii (ceea ce reprezintă aproximativ 7% dintre acestea) sunt implicați în activități didactice.

În câteva țări, și anume în țările baltice și în Belgia (Comunitatea flamandă), Croația și Regatul Unit (Scoția) directorii structurilor de EICP nu sunt niciodată implicați în activități didactice. În patru țări, Belgia (Comunitatea franceză), Italia, Luxemburg și Malta, rolul pedagogic al directorilor se limitează la structurile de EICP pentru copiii mai mici. În Slovacia, directorii structurilor de EICP au în medie un număr de 12-23 de ore pe săptămână, care sunt dedicate activităților de predare, restul timpului de lucru fiind alocat activităților de management.

În mod obișnuit, în Belgia (Comunitatea germană), Germania, Franța, Ungaria (în structurile pentru copii mai mari), Austria, Slovenia și Slovacia, dimensiunea instituțiilor reprezintă principalul factor pentru a determina dacă directorii ar putea fi implicați în activități pedagogice/didactice. Directorii structurilor mai mici sunt mai des implicați în activitățile zilnice la care iau parte cu copiii. De exemplu, în Austria (Landul Carinthia), directorii structurilor în cadrul cărora funcționează un număr de 1-2 grupe, au, în general, două ore pe săptămână dedicate activităților administrative, iar în structurile cu 3-4 grupe, directorii alocă acestui tip de activitate trei ore pe săptămână. Restul normei lor este reprezentat de activități didactice obișnuite în respectiva grădiniță. În anumite structuri cu mai mult de patru grupe de copii, directorii pot avea numai activități de administrative, ei trebuind totuși să suplinească personalul absent din motive medicale. În Slovenia, doar directorii structurilor cu 13 sau mai puține grupe de copii (ceea ce reprezintă aproximativ 7% dintre acestea) sunt implicați în activități didactice.

117

P R O C E S E L E D E P R E D A R E

SECTIUNEA I – CONTINUT EDUCATIONAL, ABORDĂRI SI EVALUARE

După analizarea organizării, finanțării și a personalului din domeniul educației și îngrijirii copiilor preșcolari (EICP) în țările europene, acest capitol se concentrează asupra proceselor esențiale care au loc în cadrul EICP. Eficiența procesului de predare și învățare determină în mare măsură calitatea serviciilor de EICP. Metodele de predare adecvate, activitățile de învățare bazate pe obiective bine definite, o bună comunicare între copii și membrii personalului, evaluarea periodică a progresului realizat către atingerea rezultatelor așteptate ale învățării, dar și implicarea actorilor interesați, precum părinții și comunitatea locală, toate acestea contribuie la furnizarea unei educații și îngrijiri de înaltă calitate (a se vedea EACEA/Eurydice, 2009).

În primul rând, acest capitol analizează dacă țările au emis documente de coordonare care stabilesc tipul de componentă didactică a EICP și intervalul de vârstă pe care aceasta îl acoperă. Sunt examinate obiectivele, conținutul educațional și abordările asupra procesului de predare, așa cum sunt recomandate în aceste documente. De asemenea, se pune întrebarea dacă există o evaluare a copiilor în vederea determinării progreselor acestor în direcția unor rezultate așteptate ale învățării.

A doua secțiune se axează pe măsuri de facilitare a tranziției între diferitele etape ale EICP, precum și între EICP și învățământul primar. Se discută despre înscrierea în învățământul primar și rolurile pe care le au participanții cheie la această procedură. În final, capitolul analizează parteneriatele stabilite de către furnizorii de EICP cu părinții și comunitatea în ansamblu. De asemenea, sunt analizate tipurile de asistență disponibile în cadrul structurilor de EICP.

ÎN MULTE ȚĂRI EUROPENE NU EXISTĂ DOCUMENTE DE COORDONARE CARE SĂ CONȚ INĂ GHIDURI PENTRU FURNIZORII DE EICP PENTRU COPII I MAI MIC I

Având în vedere că este din ce în ce în ce mai acceptat faptul că serviciile furnizate copiilor în primii ani de viață reprezintă fundamentul învățării pe tot parcursul vieții, EICP primește mai multă atenție din partea guvernelor și multe țări europene emit în prezent documente oficiale de coordonare pentru această etapă. Totuși, orice tip de componentă didactică tinde să fie limitată doar la copii mai mari care participă la învățământul preșcolar. Pentru copiii mai mici, liniile directoare cu privire la nevoile cognitive și intelectuale ale acestora sunt mai puțin evidente și, în multe țări, accentul tinde să fie pus pe elementul de îngrijire.

Noțiunea de "documente de coordonare" este folosită pentru a cuprinde o varietate de abordări oficiale menite să orienteze sau să coordoneze furnizorii de EICP din diferite țări. Din această perspectivă, documentele de coordonare includ, parțial sau în total, următoarele elemente: conținutul învățării, obiectivele și rezultatele, atingerea obiectivelor, precum și liniile directoare privind abordările pedagogice, activitățile de învățare și metodele de evaluare. Acest capitol examinează dacă documentele de coordonare oferă linii directoare care acoperă nevoile de învățare și de îngrijire ale copiilor.

Forma documentelor de coordonare pentru EICP variază considerabil de la o țară la alta. Aceste documente pot fi încorporate în legislație, ca parte a unui program de educație (de exemplu, în Estonia, Spania, Franca și Slovenia), în tip ce în alte țări sunt publicate ca un cadru de referință al competențelor (socle de competences pentru écoles maternelles în Belgia (Comunitatea franceză), planuri de îngrijire și educație (în diferite landuri din Germania), standarde educaționale (de în Irlanda și în Malta), criterii pentru dezvoltarea programelor locale (în Lituania) sau linii directoare practice pentru cei care lucrează în domeniul EICP (pentru crèches din Belgia (Comunitatea franceză)).

În funcție de obligativitatea pe care o instituie, documentele de coordonare permit diferite grade de flexibilitate în modul în care acestea sunt aplicate în structurile de EICP. Ar putea exista mai multe documente aplicabile unei etape, într-o anumită țară sau într-o regiune dintr-o țară, toate contribuind însă


118

la stabilirea cadrului de bază în care personalul din domeniul EICP trebuie (sau i se recomand[, acolo unde nu există obligativitate) să își dezvolte propria practică în vederea satisfacerii nevoilor copiilor.

În aproximativ jumătate dintre țări, componenta educațională a serviciilor de EICP, așa cum este stabilită în documentele de coordonare, acoperă întregul interval de vârstă corespunzător acestei etape, în timp ce în cealaltă jumătate, aceasta vizează doar copii mai mari. Acolo unde există sisteme unitare de EICP, iar structurile cuprind întregul interval de vârstă a copiilor, până la împlinirea vârstei de începere a învățământului primar, elementul educațional al documentelor de coordonare se aplică, de asemenea, întregului interval de vârstă. Într-adevăr, în aceste țări, autoritățile din domeniul educației sunt implicate în dezvoltarea programelor pentru structurile unitare și, mai mult decât atât, se aplică aceleași condiții de calificare tuturor membrilor personalului de EICP care lucrează cu copiii, indiferent de vârsta acestora (a se vedea Figurile B1 și E2). Aceasta este situația în țările nordice și în cele baltice, în Croația și Slovenia și, de asemenea, în Germania și în Regatul Unit (Anglia și Scoția) unde există atât sisteme divizate (structuri separate pentru fiecare grupă de vârstă), cât și sisteme unitare.

Multe dintre țările cu sisteme divizate de EICP au stabilit un cadru educațional doar pentru copiii mai mari. Acesta este cazul în Belgia (Comunitățile flamandă și germană), Bulgaria, Republica Cehă, Italia, Franța, Cipru, Luxemburg, Austria, Polonia, Portugalia, Slovacia, Liechtenstein și Elveția. Acest fapt poate fi explicat prin observația evidențiată anterior, și anume că, în aceste țări, prima etapă a EICP pentru copiii mai mici are o abordare orientată mai mult către îngrijire, în timp ce a doua etapă, pentru copiii mai mari. este mai orientată către educație (a se vedea Figura B1). Cu toate acestea, unele țări cu sisteme divizate au și un cadru oficial atât pentru copii mai mici, cât și pentru cei mai mari, care fie este stabilit în acel(e)ași document(e) de coordonare pentru întreg intervalul de vârstă (de exemplu, în Irlanda) și/sau în documente separate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari (de exemplu, în Belgia (Comunitatea franceză), Grecia, Spania, Malta, Ungaria, România și Turcia).

Este important de remarcat faptul că, în mai multe țări europene, documentele centrale de coordonare conțin principii și obiective generale pentru EICP, acestea putând constitui baza documentelor de coordonare emise la nivel regional sau local. Prin urmare, în sistemele federale, care au un grad important de autonomie, așa cum este cazul în Germania și în Spania, autoritățile educaționale ale landurilor și ale Comunităților autonome sunt responsabile cu elaborarea unor programe de studii mai detaliate pentru EICP, care să conțină obiectivele, conținutul și metodele de evaluare, etc. În alte țări (de exemplu, în Estonia, Danemarca, Lituania (anterior grupelor de învățământ preșcolar), Suedia și Finlanda), liniile directoare și principiile stabilite în cadrul național oferă un punct de referință pentru elaborarea programelor locale, la nivel municipal sau în cadrul structurilor de EICP.

În câteva sisteme educaționale, unde documentele de coordonare nu sunt aplicabile pentru copiii mai mici, pentru a se acredita, structurile de EICP trebuie să elaboreze propriul plan de educație și îngrijire. De exemplu, structurile trebuie să detalieze activitățile socio-pedagogice pe care le propun, serviciile de educație și asistență oferite copiilor și informațiile referitoare la cooperarea cu părinții. Așa se întâmplă, de exemplu, în cazul Belgiei (Comunitățile flamandă germană) și în Elveția.

În ceea ce privește țările în care există servicii furnizate la domiciliu, mai puțin de jumătate au elaborat documente de coordonare pentru acest tip de structuri. Cu toate aceste, în țările în care serviciile furnizate la domiciliu reprezintă o parte semnificativă a sectorului de EICP (a se vedea Figura B2), documentele de coordonare se aplică atât structurilor organizate la domiciliu, cât și celor instituționale (cu excepția Belgiei (Comunitatea germană) și Franței). În unele cazuri (de exemplu, Danemarca, Germania, Irlanda, Ungaria, Finlanda, Regatul Unit (Anglia și Scoția) și Norvegia), aceste documente acoperă întregul interval de vârstă al copiilor care participă la sistemul de EICP, în timp ce în altele se aplică doar copiilor mai mari (de exemplu, în Regatul Unit (Țara Galilor și Irlanda de Nord)). În schimb, în Malta, documentele se referă numai la copiii mai mici, deoarece structurile organizate la domiciliu sunt destinate doar copiilor cu vârsta de până la trei ani. Alte țări elaborează doar obiective generale pentru serviciile de EICP furnizate la domiciliu (a se vedea Figura F2) sau nu au documente de coordonare care să conțină linii directoare educaționale pentru aceste tipuri de servicii.


119

Figura F1: Liniile directoare educaționale din cadrul documentelor de coordonare emise la nivel central pentru structurile instituționale destinate EICP și pentru cele organizate la domiciliu, 2012/13

Figura F1a: Structurile instituționale destinate EICP

Linii directoare educaționale pentru copii mai mici și pentru cei mai mari

Liniile directoare educaționale se aplică numai copiilor mai mari


Sursa: Eurydice.

Figura F1b: Structurile instituționale organizate la domiciliu

Linii directoare educaționale

Nu există linii directoare educaționale

Nu există structuri reglementate organizate la domiciliu


Sursa: Eurydice.

Notă explicativă A se vedea Glosarul pentru definiția 'documentelor de coordonare'. A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Belgia (BE nl): Documentele centrale pentru copiii mai mari se aplică numai structurilor instituționale publice. Elveția: Majoritatea cantoanelor solicită structurilor de EICP să elaboreze un plan educațional și de îngrijire ca și condiție de bază pentru aprobare/acreditare.


120

EICP SE AXEAZĂ ÎN CEA MAI MARE PARTE PE DEZVOLTAREA COPIILOR, DIN PUNCT DE VEDERE PERSONAL, EMOȚ IONAL, SOCIAL Ș I AL LIMBAJULUI

Astfel cum s-a menționat anterior, toate țările europene au elaborat documente de coordonare pentru cel puțin o etapă din primii ani care acoperă componenta serviciilor de educație și îngrijire. Cele mai frecvente elemente referitoare la nevoile educaționale ale copiilor stabilite în aceste documente sunt obiectivele sau rezultatele așteptate ale învățării copiilor, în ceea ce privește progresul și dezvoltarea acestora. De asemenea, obiectivele și rezultatele sunt de multe ori transpuse în domenii sau activități de învățare care să fie realizate în structurile de EICP.

În conformitate cu intervalul de vârstă acoperit de către documentele de coordonare (a se vedea Figura F1), obiectivele învățării, rezultatele și/sau activitățile stabilite în cadrul documentelor de coordonare se adresează, în mod obișnuit, unui anumit grup de vârstă. În mod alternativ, este prevăzut ca acestea să fie finalizate de către copii până la sfârșitul unei anumite etape a EICP. Astfel, mai mult de 20 de țări (multe dintre ele având sisteme unitare) au stabilit obiective ale învățării, rezultate și/sau activități pentru tot parcursul EICP. În anumite cazuri, acestea sunt stabilite și descrise pentru fiecare an în parte, ca, de exemplu, în Malta. De asemenea, documentele de coordonare pot specifica rezultatele pe care copiii trebuie să le obțină până la finalului EICP, înainte de începerea învățământului primar (de exemplu, în Estonia). Aceasta presupune că, în cadrul unei structuri, întreaga perioadă a EICP este concepută și realizată într-un mod care să permită atingerea acestor obiective. În alte 15 de țări (toate având un sistem divizat de EICP), obiectivele specifice sunt stabilite doar pentru copiii mai mari, pentru primii ani fiind furnizate numai obiective generale.

Fără excepție, toate țările europene menționează obiective care se referă la dezvoltarea personală, emoțională și socială, precum și a abilităților lingvistice și de comunicare, care ar trebui incluse pe parcursul EICP. De asemenea, în toate țările, cu excepția Croației se face referire la dezvoltarea fizică și la educația pentru sănătate. Dezvoltarea aptitudinilor artistice și înțelegerea lumii sunt puse în evidență de cele mai multe țări, atât pentru copiii mai mici și mai mari.

Competențele de citire și raționamentul numeric și logic sunt mai frecvente în rândul copiilor mai mari. Acest lucru este valabil și pentru adaptarea la viața școlară. În Lituania, Finlanda și Suedia, obiectivul se aplică numai pentru copiii cu vârsta de 6-7 ani, care frecventează clasele de învățământ preșcolar, înainte de a începe învățământul primar.

Dintre toate obiectivele/activitățile de învățare ale EICP enumerate în Figura F2, învățarea timpurie a unei sau a celei de a doua limbi străine este cel mai puțin frecvent menționată în documentele de coordonare. Totuși, aceasta este specificată în 18 țări, de obicei, în ceea ce privește cu copiii mai mari.

În plus față de elementele prezentate în Figura F2, câteva țări au identificat și alte domenii sau obiective ale învățării. Acestea variază de la dezvoltarea sentimentului de identitate și apartenență al copiilor (de exemplu, în Irlanda și în Malta), la competențe interculturale și diversitate culturală (de exemplu, în câteva dintre Comunitățile autonome din Spania, Ungaria și Regatul Unit (Țara Galilor)) și, de asemenea, la educația morală și religioasă (de exemplu, în Austria, Finlanda, Regatul Unit (Scoția) și Norvegia).

Scalele de progresie care oferă un cadru comun pentru evaluarea dezvoltării copiilor sunt foarte rar stabilite la nivel central pentru EICP. Acestea sunt stabilite doar în patru sisteme: Grecia (nipiagogeio), Luxemburg, Austria și Regatul Unit (Țara Galilor). Scalele de progresie au fost dezvoltate numai pentru patru domenii ale învățării, considerate ca fiind cele mai importante. De exemplu, în Grecia, acestea există pentru dezvoltarea fizică și socială, în timp ce în Austria sunt aplicate pentru competențele lingvistice de limba germană, ca prima sau a doua limbă. Este important de remarcat faptul că, în multe țări, autoritățile locale sau structurile însele sunt responsabile pentru dezvoltarea instrumentelor de evaluare.

În țările unde serviciile organizate la domiciliu joacă un rol important în sectorul de EICP (a se vedea Figura B2), obiectivele pentru copiii care frecventează acest tip de structură sunt foarte similare cu acelea aplicabile în structurile instituționale. De exemplu, în Belgia (Comunitatea franceză), Germania, Finlanda, Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția) și Norvegia, documentele de coordonare în domeniul educației copiilor preșcolari stabilesc aceleași obiective, atât pentru structurile organizate la


121

domiciliu, cât și pentru cele instituționale. Același lucru este valabil și pentru Malta, singura excepție fiind aceea că nu se preconizează ca structurile organizate la domiciliu să îi pregătească pe copii pentru viața școlară, întrucât acest tip de servicii sunt destinate numai copiilor cu vârsta sub 3 ani. În Belgia (Comunitatea germană), Suedia și Islanda, pentru serviciile furnizate la domiciliu sunt stipulate numai obiective generale.

Figura F2: Obiectivele învățării, rezultatele și/sau activitățile prevăzute în cadrul structurilor instituționale destinate EICP, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13

Dezvoltare personală, emoțională și socială

Dezvoltarea limbajului și a abilităților de comunicare

Dezvoltare fizică și educați pentru sănătate

Competențe de citire

Raționament numeric și logic

Înțelegerea lumii

Expresivitate artistică și dezvoltarea creativității

Învățarea timpurie a cele de a doua/unei limbi străine

Adaptare la viața școlară

Nu există documente centrale de coordonare





Sursa: Eurydice.


Note specifice de țară Republica Cehă: Legea Comerțului stipulează faptul că toate structurile de EICP destinate copiilor mai mici se axează pe dezvoltarea intelectuală, a limbajului, a aptitudinilor motorii, muzicale și artistice, precum și pe dezvoltarea culturală și a obiceiurilor de igienă. Germania: Nu sunt incluse clasele preșcolare (Vorschuleinrichtung). Grecia: Obiectivele referitoare la adaptarea la viața școlară se aplică numai pentru copiii care frecventează nipiagogeio. Cipru: Informațiile se referă doar la grădinițe (nipiagogeio) și la clasele preșcolare (prodimotiki). Liechtenstein: Liniile directoare pentru evaluarea copiilor mici au fost elaborate de către Asociația Națională pentru Servicii de Îngrijire (Verein Kindertagesstätten). Acestea se referă la dezvoltarea personală, emoțională, fizică, socială și a limbajului. Elveția: Informațiile referitoare la copiii mai mici se bazează pe condițiile necesare pentru acreditarea structurilor de EICP din opt cantoane.


122

MAJORITATEA ȚĂRILOR EUROPENE RECOMANDĂ GĂSIREA UNUI ECHILIBRU ÎNTRE ACTIVITĂȚ ILE CONDUSE DE CĂTRE ADULȚ I Ș I CELE INIȚ IATE DE COPII

În cele mai multe țări, documentele de coordonare pentru EICP recomandă tipul de abordări educaționale, pe care ar trebui să le adopte instituțiile. În țările în care EICP este organizată în structuri unitare și unde documentele de coordonare acoperă toate categoriile de vârstă ale copiilor, aceste abordări se aplică în mod normal și întregii perioade de EICP. Aproape douăsprezece țări cu un sistem divizat de EICP, în care nu există documente de coordonare pentru structurile destinate copiilor mai mici (a se vedea Figura F1), recomandă anumite abordări doar pentru copii mai mari. În Belgia (Comunitățile flamandă și germană) și Croația nu există recomandări centrale asupra abordărilor dezirabile pentru niciuna dintre grupele de vârstă și acordă instituțiilor o autonomie deplină în această chestiune.

Figura F3: Principalele abordări educaționale recomandate pentru structurile instituționale destinate EICP, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13

Alternare între activitățile/jocurile conduse de către adulți și cele inițiate de copii

Alternare între activitățile organizate în grupuri (mici) și cele individuale

Jocul liber

Învățare bazată pe proiecte, legată de experiența de viață a copiilor

Calendar structurat de activități

Materiale specifice de sprijin

Nu există documente centrale de coordonare





Sursa: Eurydice.


Note specifice de țară Bulgaria: Pentru copiii din ultimul an de EICP sunt disponibile materiale educaționale plătite de către stat. Grecia: Învățarea bazată pe proiecte și utilizarea materialelor de sprijin specifice sunt recomandate numai pentru instituțiile din învățământul preșcolar (nipiagogeio). Cipru: Informațiile se referă la grădinițe (nipiagogeio) și clase preșcolare (prodimotiki); nu se referă la creșele de zi (vrefopaidokomikoi stathmoi). Elveția: Recomandările referitoare la serviciile pentru copiii mai mari diferă între cantoane.

Instituțiile au de multe ori libertatea de a dezvolta propria programă și de a alege propriile metode. De asemenea, structurarea și organizarea activităților reprezintă un aspect care este lăsat la latitudinea instituțiilor, cadrele didactice având libertatea de a decide asupra practicilor de zi cu zi, în funcție de nevoile copiilor. Cu toate acestea, anumite priorități și recomandări referitoare la abordările educaționale, pot fi totuși identificate în cadrul documentelor de coordonare elaborate la nivel superior.

În cazul în care există recomandări, acestea se regăsesc în principal sub forma unor linii directoare. Majoritatea țărilor recomandă identificarea unui echilibru între activitățile conduse de către adulți și cele inițiate de copii, precum și între activitățile de grup și cele individuale. Aceste două elemente sunt strâns legate de principiul de of joc „liber” subliniat de aproximativ jumătate dintre țări. Într-


123

adevăr, jocul este un element crucial în stadiul de dezvoltare timpurie; prin joc, copii devin conștienți de ei înșiși, fac descoperiri, dobândesc experiență și învață regulile de comportament social. Rolul cadrului didactic în jocul liber este în principal acela de a observa și de a respecta autonomia copilului. Atunci când este nevoie, cadrul didactic intervine, ajută, sugerează și introduce alte activități individuale sau de grup.

În multe cazuri, documentele de coordonare sugerează învățarea pe bază de proiect, legată de experiența de viață a copiilor. De exemplu, Slovenia recomandă corelarea proiectelor artistice cu domeniile care implică studiul naturii, societății, matematicii, limbajului și cu activitățile fizice; în timp ce Spania subliniază faptul că predarea conținutului trebuie realizată prin intermediul unor activități creatoare, care să utilizeze experiența și jocul.

În majoritatea țărilor nu există recomandări centrale referitoare la materialele de sprijin și permit instituțiilor să selecteze sau să creeze propriile materiale, care să fie adaptate nevoilor copiilor și activităților planificate. Materiale specifice de sprijin sunt recomandate în 15 țări. De exemplu, cadrul irlandez pentru EICP include resurse și manuale electronice pentru a fi utilizate de către practicieni, în mod individual sau atunci când lucrează cu alți colegi, ori ca sprijin pentru crearea de rețele împreună cu alți profesioniști. În Danemarca, materialele de sprijin sunt concepute pentru testele de evaluare lingvistică.

Calendarele structurate de activități sunt prevăzute în 11 țări europene. De obicei, sunt prezentate principalele elemente ale programului zilnic (de exemplu, mese, activități în aer liber etc.), dar, în alte țări, școlile enumeră, de asemenea, activitățile săptămânale și evenimentele organizate la nivelul școlii, care vor fi realizate pe parcursul întregului an școlar (de exemplu, Republica Cehă). În schimb, în alte țări, programele zilnice și săptămânale sunt flexibile și pot fi adaptate la programele individuale ale copiilor.


124

OBSERVAȚ IA PERMANENTĂ ÎNSOȚ ITĂ DE CONSEMNĂRI SCRISE ALE ACESTEIA ESTE LARG RĂSPÂNDITĂ, ÎNSĂ TESTĂRILE SUNT RARE

Evaluarea progresului și a performanțelor copiilor reprezintă o sarcină importantă a personalului din structurile de EICP. Evaluările se realizează nu numai pentru fiecare copil în parte, dar și în raport cu grupuri de copii, per ansamblu. Principalele obiective ale evaluărilor realizate în sistemul de EICP vizează determinarea eficienței procesului de predare și învățare și identificarea oricăror dificultăți pe care le pot întâmpina copiii, astfel încât practicile să poată fi adaptate pentru a răspunde mai bine nevoilor copiilor. Practica evaluării periodice poate contribui la procesul de învățare a copiilor, precum și la binele lor din punct de vedere social și emoțional.

Principalul obiectiv al evaluării este de obicei axat pe dezvoltarea personală a copiilor, precum și pe competențele lingvistice și sociale ale acestora. De asemenea, alfabetizarea, competențele artistice și cele numerice, sunt de multe ori luate în considerare. Informațiile colectate pe parcursul evaluărilor ar trebuie transmise părinților și, în anumite cazuri, cadrelor didactice din învățământul primar, în vederea facilitării tranziției de la sistemul de EICP la învățământul primar (a se vedea Figura F5).

În cele mai multe țări, documentele de coordonare din domeniul EICP oferă recomandări cu privire la utilizarea metodelor de evaluare de către structurile instituționale. Numai Belgia (structurile pentru copiii mai mici din Comunitatea flamandă), Croația, Austria și Islanda nu au emis recomandări specifice în acest sens. În aceste țări, structurile de EICP au libertatea de a-și alege propriile metode și instrumente de evaluare.

Observația permanentă reprezintă metoda cheie de monitorizare și colectare a informațiilor referitoare la dezvoltarea copiilor și la progresul învățării. Copiii sunt observați zilnic, pe parcursul implicării acestora în activități, al interacțiunii cu alți copii din cadrul grupului și cu membrii personalului. Observația este încurajată sistematic pentru copii de toate vârstele. În 19 sisteme educaționale, aceasta este singura metodă de evaluare specificată în documentele de coordonare pentru copiii mai mici, iar în cinci sisteme, pentru copiii mai mari. În unele cazuri, instituțiile au libertatea de a utiliza alte metode de evaluare. Câteva țări, precum Estonia, Lituania și Finlanda, menționează și faptul că personalul din domeniul EICP ar trebui să coopereze strâns cu părinții în materie de observație și evaluare.

În majoritatea țărilor este recomandată păstrarea consemnărilor scrise ale evaluărilor bazate pe observația copiilor în procesul de dezvoltare și învățare; totuși, aceasta este mai frecventă în cazul copiilor mai mari, decât în cazul copiilor mai mici. În douăsprezece țări, este recomandat ca aceste consemnări scrise să fie create încă din primele zile de EICP și menținute pe toată durata acesteia. În alte câteva țări, în special în cele cu un sistem divizat de EICP, consemnările scrise sunt în mare parte recomandate pentru copiii mai mari. Modul de documentare a rezultatelor este adeseori decis de către instituția de EICP: poate lua forma unui portofoliu al copilului (de exemplu, Lituania) sau a unui jurnal (de exemplu, Ungaria). În anumite țări, toți copiii primesc și un raport la finalizarea EICP, care poate include recomandări pentru cadrele didactice din învățământul primar, referitoare la fiecare copil (de exemplu, Bulgaria și Lituania).

Testarea este rar recomandată în sistemul de EICP pentru evaluarea progresului și dezvoltării copiilor. Atunci când este utilizată, aceasta se axează fie pe pregătirea pentru școală (de exemplu, Germania) fie pe competențele lingvistice (de exemplu, Bulgaria, Danemarca, Germania și Austria). În Republica Cehă, Germania, Ungaria și Slovacia au fost concepute instrumente specifice de testare a pregătirii pentru școală. În Germania, toți copiii trebuie să susțină un test înainte de începerea învățământului primar; în celelalte trei țări, testarea pregătirii pentru școală poate fi realizată în circumstanțe speciale: în Republica Cehă numai cu consimțământul părinților; iar în Ungaria și Slovacia doar pentru copiii cu dificultăți de învățare. Trebuie menționat faptul că pregătirea pentru școală și competențele lingvistice adecvate reprezintă uneori criterii de acces în învățământul primar, așa cum este cazul în Bulgaria, Germania și Austria (a se vedea Figura F6).

Auto-evaluarea este adoptată doar de câteva țări, precum Irlanda, Finlanda, Suedia și Norvegia, unde este din ce în ce mai importantă în activitatea desfășurată cu copiii de toate vârstele. Această metodă de evaluare ia în considerare și acordă prioritate propriilor experiențe și opinii ale unui copil. De asemenea, prin aceasta copiii sunt încurajați să participe activ la procesul de învățare: ei devin conștienți de ceea ce au învățat și au realizat și înțeleg dificultățile pe care le-au întâmpinat și ce ar trebui realizat pentru a le depăși.


125

Figura F4: Evaluarea progresului copiilor, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13

Figura F4a: Copii mai mici

Exclusiv observație

Consemnări scrise pe baza observației

Testare

Auto-evaluare

Autonomie instituțională


Sursa: Eurydice.

Figura F4b: Copii mai mari

Exclusiv observație

Consemnări scrise pe baza observației

Testare

Auto-evaluare



Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Figura nu se referă la structurile organizate la domiciliu. A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Cipru: Informațiile din Figură se referă numai la grădinițe (nipiagogeio) și clase de învățământ preșcolar (prodimotiki); nu se referă la creșele de zi (vrefopaidokomikoi stathmoi). Republica Cehă, Ungaria și Slovacia: Testarea se aplică în condiții specifice.

127


SECȚIUNEA I I – TRANZIȚI I

MĂSURILE PENTRU FACILITAREA TRANZIȚ IEI DE LA SISTEMUL DE EICP LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR SUNT LARG RĂSPÂNDITE ÎN EUROPA

În primii lor ani, copiii pot parcurge mai multe etape de tranziție, ca de exemplu atunci când încep să frecventeze o anumită structură de EICP sau se mută într-o altă structură de EICP și, ulterior, când trec de la etapa de EICP la învățământul primar. Aceste mișcări s-ar putea dovedi dificile pentru unii copii și pot avea impact asupra procesului de învățare și al comportamentului acestora. Prin urmare, cele mai multe țări europene au implementat măsuri pentru sprijini copiii și familiile acestora să se adapteze la noul mediu. Acestea implică de multe ori stabilirea continuității și cooperării între diferitele etape ale educației și îngrijirii copiilor preșcolari. Doar în Polonia și în Turcia nu există reglementări centrale specifice pentru facilitarea tranziției, însă aceste aspecte sunt abordate la nivel local sau instituțional.

În câteva țări există linii directoare centrale generale, care abordează toate tipurile de tranziții posibile pe parcursul primilor ani. De exemplu, cadrul irlandez pentru EICP subliniază că tranziția ar trebui organizată cât mai armonios cu putință, prin cooperare între structuri, parteneriat cu părinții și contacte cu specialiștii. În Finlanda, liniile directoare centrale menționează faptul că fiecare programă la nivel local trebuie să descrie modalitățile de asigurare a continuității și cooperării între diferitele niveluri de învățământ, între serviciile de EICP organizate la domiciliu și cele instituționale, între învățământul preșcolar și cel primar.

Figura F5: Măsuri pentru facilitarea tranziției copiilor între diferitele tipuri de structuri de EICP și/sau învățământ primar, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13

De la sistemul de EICP la ISCED 1 sau clase pregătitoare de nivel ISCED 1

De acasă și de la structurile de EICP organizate la domiciliu la structurile instituționale/școlare destinate EICP

De la sistemul de EICP destinate copiilor mai mici la structuri instituționale/școlare destinate EICP destinate copiilor mai mari

Nu există măsuri specifice la nivel central pentru facilitarea tranzițiilor/autonomie locală sau instituțională


Sursa: Eurydice.


Note specifice de țară Elveția: Măsurile indicate sunt implementate la nivelul cantoanelor.

SECTIUNEA II – TRANZITII

128

Mai multe țări au instituit măsuri pentru a sprijini tranziția din cadrul familial către mediul instituțional a copiilor care încep etapa de EICP într-o structură instituțională. Cele mai frecvente măsuri includ participarea părinților alături de copiii lor, pe parcursul primelor săptămâni și/sau creșterea progresivă a perioadei de timp pe care copilul o petrece în cadrul structurii (de exemplu, în Spania, Ungaria, Malta și Slovenia). Aceste măsuri au un dublu scop: ajută copilul să se adapteze la un mediu nou și la persoane noi și, de asemenea, permit dezvoltarea relațiilor dintre membrii personalului și părinți.

Doar unele țări cu un sistem divizat de EICP au introdus măsuri pentru facilitarea tranziției de la structurile destinate copiilor mai mici (cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani) către cele destinate copiilor mai mari (cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani). Acesta este cazul în Belgia (Comunitatea flamandă), Franța, Ungaria, România și Regatul Unit (Scoția). În Franța, de exemplu, clasele de tranziție (classes passerelles) pentru copiii cu vârsta de 2-3 ani sunt menite să faciliteze adaptarea copiilor la nivelul preșcolar (écoles maternelles). Astfel de măsuri sunt încurajate în mod special în zonele dezavantajate (a se vedea Figura G1).

În aproape toate țările europene există măsuri de tranziție adresate copiilor care finalizează învățământul preșcolar și încep învățământul primar. În câteva sisteme, ultimul an de învățământ preșcolar se axează pe pregătirea pentru școală (de exemplu, în Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Lituania și Liechtenstein) și, în anumite cazuri, sunt păstrate consemnări ale maturității copiilor și ale pregătirii pentru școală (a se vedea Figura F4). În cazul în care se întâmplă acest lucru, consemnările pot fi puse la dispoziția cadrelor didactice din învățământul primar, cu scopul de a facilita integrarea copiilor în învățământul primar (de exemplu, în Bulgaria și în Lituania).

În cele din urmă, activitățile de facilitare a tranziției de la nivelul preșcolar la cel primar pot include vizite ale copiilor la școlile primare în timp ce aceștia se află încă în sistemul de EICP, pentru a se familiariza cu noul mediu de învățare (de exemplu, în Belgia (Comunitatea flamandă) și în Slovacia). De asemenea, este dezvoltată o cooperare strânsă intre membrii personalului din cadrul ambelor niveluri, prin proiecte și activități comune (de exemplu, în Portugalia, Islanda și Norvegia) precum și cooperarea între membrii personalului și părinți (de exemplu, în Slovacia, Islanda, Liechtenstein și Norvegia). Mai mult decât atât, în Belgia (toate comunitățile) și Franța, învățământul preșcolar și cel primar este adeseori furnizat în aceleași clădiri pentru a facilita tranziția copiilor și pentru a îmbunătăți cooperarea între membrii personalului. În cele din urmă, în câteva țări, dispozițiile referitoare la tranziție sunt integrate în programă. De exemplu, în Islanda și în Norvegia, acestea ar trebui să fie incluse în planurile curriculare ale instituției. În mod similar, în Liechtenstein, structura programei comune asigură continuitatea învățării între învățământul preșcolar și cel primar.

ÎN MAJORITATEA ȚĂRILOR, VÂRSTA REPREZINTĂ UNICUL CRITERIU PENTRU ÎNSCRIEREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

În Europa, sistemele educaționale stabilesc vârsta oficială de începere a învățământului primar, aceasta variind de la 4 ani în Regatul Unit (Irlanda de Nord) la 7 ani în Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda și Suedia. Cu toate acestea, pentru admiterea în primul an de învățământ primar pot fi aplicate și alte criterii decât vârsta și, în cazul în care nu copil nu îndeplinește condițiile necesare, accesul în învățământul primar obligatoriu poate fi amânat.

În aproximativ 20 de sisteme educaționale, împlinirea vârstei oficiale reprezintă singura condiție pentru admiterea elevilor în primul an de învățământ primar. În câteva cazuri (de exemplu, Irlanda, Grecia, Franța Italia, Lituania, Regatul Unit și Norvegia), amânarea nu este permisă. În alte câteva țări în care împlinirea vârstei oficiale de începere a învățământului primar reprezintă singura condiție de acces (de exemplu, Danemarca, Croația, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Suedia și Islanda), amânare este permisă numai la cererea părinților, atunci când aceștia consideră că copilul lor nu este pregătit pentru a începe învățământul primar. În câteva țări (de exemplu, Spania și Finlanda), amânarea este posibilă, dar se realizează în cazuri excepționale.


129

Figura F6: Criteriile și prevederi referitoare la înscrierea în primul an de învățământ primar, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare (ISCED 1), 2012/13

Figura F6a: Criterii de înscriere

În mod exclusiv vârsta

Maturitatea/pregătirea pentru școală

Competențe lingvistice


Sursa: Eurydice.

Figura F6b: Amânarea înscrierii

Amânarea nu este posibilă

Admiterea poate fi amânată

Amânarea este posibilă doar la cererea părinților


Sursa: Eurydice.

Notă explicativă Figura nu ia în considerare amânarea începerii învățământului primar din motive de sănătate.

Notă specifică de țară Republica Cehă: Deși evaluarea maturității nu este prevăzută în documentele de coordonare, aceasta este adeseori realizată de către școlile primare. La cererea părinților se realizează teste mai detaliate.


130

Celelalte criterii mai frecvent aplicate se bazează pe conceptul că un copil trebuie să fi atins un anumit nivel de dezvoltare și este considerat pregătit pentru școală. Acest lucru înseamnă că un copil ar trebui să fie suficient de matur din punct de vedere emoțional, mental, psihologic și fizic pentru a face față cerințelor învățământului primar. De asemenea, se preconizează ca el/ea, să fi dobândit obișnuința de lucru și de învățare, precum și unele abilități cognitive de bază. Pregătirea pentru școală este un criteriu aplicat pentru admiterea în învățământul primar în mai multe țări, cum ar fi Bulgaria, Germania, Cipru, Ungaria, Liechtenstein și Elveția. În unele cazuri, acest criteriu este aplicat în anumite circumstanțe. De exemplu, în Belgia (Comunitatea germană), sunt evaluați doar copiii care nu au frecventat instituțiile de învățământ preșcolar, în timp ce în Estonia dezvoltarea unui copil este evaluată în cazul în care părinții solicită amânarea cu un an a înscrierii în învățământul primar.

Competențele lingvistice ale copiilor sunt incluse în criteriile de admitere în învățământul primar în Belgia (Comunitatea flamandă), Bulgaria, Germania și Austria. În primele două țări, aceste abilități sunt în mare măsură testate în cazul copiilor a căror limbă maternă nu este limba de predare utilizată în învățământul primar. Astfel, în Comunitatea flamandă, copiii cu vârsta de 5 sau 6 ani trebuie ca în anul anterior să înregistreze un nivel satisfăcător de prezență într-o instituție de învățământ preșcolar cu predare în limba flamandă. Dacă nu este cazul, este necesar un test de competență lingvistică pentru a decide dacă pregătirea copilului este suficientă pentru a fi înscris într-o instituție de învățământ primar cu predare în limba flamandă sau este necesară menținerea acestuia la nivelul învățământul preșcolar pentru încă un an.

Copiii care nu sunt considerați a fi suficient de pregătiți sau care nu au competențele lingvistice corespunzătoare pentru școala primară și, prin urmare, nu sunt admiși în învățământul primar, sunt în general menținuți la nivelul învățământului preșcolar pentru încă un an, oferindu-li-se mai mult timp să se pregătească pentru școală și pentru exigențele acesteia. În majoritatea țărilor, copiii sunt menținuți în aceeași instituție de EICP pe care o frecventează. În alte țări (de exemplu, în unele landuri din Germania, în Austria, Slovacia și Liechtenstein), clasele de tranziție sau cele pregătitoare găzduiesc copiii care au împlinit vârsta legală pentru înscrierea în primul an de învățământ primar, dar care nu au fost admiși având în vedere celelalte criterii, și anume dezvoltarea și maturitatea. În mod obișnuit, aceste clase sunt integrate în școlile primare.

ÎN MAJORITATEA ȚĂRILOR, PĂRINȚ I I AU ROLUL DE DECIZIE ÎN AMÂNAREA ÎNSCRIERII COPILULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

De multe ori, decizia de a amâna înscrierea unui copil la primul an de învățământ primar, atunci când împlinește vârsta școlară obligatorie nu este doar rezultatul unui proces de aplicare a criteriilor specifice (a se vedea Figura F6), ci și al unei evaluări complexe și al unei proceduri de luare a deciziei, în care sunt implicați mai mulți actori. În mod normal, principalii actori sunt instituțiile de EICP, instituțiile de învățământ primar, părinții, specialiștii în psihologie și / sau îndrumare, precum și alte autorități educaționale. Rolul acestora poate fi unul consultativ sau decizional.

În cele mai multe cazuri, părinții au rolul de decizie în ceea ce privește înscrierea copiilor în învățământul primar. Există unele cazuri în care instituția de învățământ sau un specialist sugerează că înscrierea unui copil la școală ar trebui să fie amânată, dar nicio decizie nu poate fi luată fără acordul părinților. În alte cazuri, ipoteza amânării înscrierii apare doar atunci când este solicitată de către părinți (a se vedea Figura F6). În aceste cazuri, trebuie urmată o procedură specifică pentru a se stabili dacă cererea ar trebui să fie aprobată sau refuzată. Decizia finală este luată de obicei de către una dintre instituțiile implicate sau de către un specialist.

În mai multe țări (Germania, Spania, Luxemburg, Malta, Austria, Liechtenstein și Elveția), părinții au doar un rol consultativ în procesul de luare a deciziilor cu privire la înscriere. În unele landuri germane și cantoane elvețiene, instituția de învățământ primar în cadrul căreia este înmatriculat copilul în primul an de învățământ primar este responsabilă pentru luarea deciziei; în timp ce în Luxemburg, structura de EICP este cea care decide dacă un copil este pregătit pentru înscrierea în învățământul primar. Cu


131

toate acestea, în unele cazuri (de exemplu, în Liechtenstein), părinții pot totuși contesta deciziile luate de către celelalte părți implicate.

În general, atât rolul structurilor de EICP cât și al specialiștilor în procesul de luare a deciziilor este unul consultativ. Acest lucru înseamnă că pot sugera amânarea înscrierii sau pot consilia celelalte părți implicate referitor la acest aspect, dar nu au ultimul cuvânt în luarea deciziei asupra înscrierii unui copil în învățământul primar. De exemplu, în Belgia, structurile de EICP colaborează îndeaproape cu centrele psiho-medico-sociale și pot solicita acestora să evalueze dezvoltarea unui copil pentru a determina dacă este pregătit pentru școală.

Figura F7: Părțile implicate în luarea deciziilor referitoare la amânarea înscrierii în învățământul primar (ISCED 1), 2012/13

Structură ISCED 0

Structură ISCED 1

Părinți

Specialiști

Alte autorități educaționale

Rol decizional Rol consultativ Amânarea nu este permisă


Notă specifică de țară Liechtenstein: Puterea de decizie a părților implicate cu privire la amânarea înscrierii unui copil depinde de faptul dacă acesta a împlinit vârsta legală de începere a învățământului primar.

133


SECȚIUNEA I I I – PARTENERIATE ȘI ASISTENȚĂ PENTRU PĂRINȚI

SESIUNILE DE INFORMARE Ș I REUNIUNILE BILATERALE SUNT DES ÎNTÂLNITE ÎNSĂ PROGRAMELE DE EDUCAȚ IE PARENTALĂ SUNT ÎNCĂ RARE

Cooperarea între personalul de EICP și părinți este considerată benefică pentru progresul și dezvoltarea copiilor (EACEA/Eurydice, 2009). Una dintre sarcinile furnizorilor de educație în ceea ce îi privește pe părinți este de a iniția un dialog, de a face schimb de informații și de a se asigura că părinții contribuie la educația copiilor lor și că înțeleg importanța acesteia. Acest lucru este valabil mai ales în cazul copiilor cu nevoi suplimentare, care au nevoie de asistență specifică pentru a se dezvolta și în procesul de învățare (a se vedea Figura G1).

Majoritatea țărilor europene subliniază importanța parteneriatului cu părinții în documentele de coordonare și încurajează structurile instituționale să includă măsuri specifice în activitățile pe care le planifică. Mai mult decât atât, mai multe țări recomandă tipurile de asistență pe care structurile ar trebui să le ofere părinților. Cele mai frecvent întâlnite sunt sesiunile de informare și întâlnirile bilaterale între cadrele didactice și părinți, incluzând și consiliere asupra procesului de învățare desfășurat la domiciliu. Programele de educație parentală, cursurile specifice pentru părinți sau vizitele la domiciliu se organizează rar.

În cazul în care există măsuri de promovare a parteneriatelor cu părinții, acestea sunt de obicei încurajate, atât pentru copiii mai mici și mai mari. În unele țări cu un sistem divizat de EICP, cum ar fi Bulgaria, Slovacia și Elveția, astfel de măsuri sunt încurajate doar în structurile pentru copiii mai mari. În cazul în care nu există recomandări centrale, autoritățile locale și/sau serviciile de EICP au libertatea să aleagă propriile modalități de cooperare cu familiile și de acordare a asistenței necesară acestora.

Cea mai frecventă formă de cooperare între părinți și structuri se realizează prin intermediul sesiunilor de informare și al întâlnirilor bilaterale între cadrele didactice și părinți, acestea trebuind să constituie baza unui dialog periodic între familii și practicienii din domeniul EICP. Părinții primesc informații asupra dezvoltării și a progresului realizat de copil, precum și sfaturi referitoare la educația acestuia.

Reuniunile pentru oferirea de informații și sfaturi sunt recomandate în mod sistematic în majoritatea țărilor. În mai multe țări, acestea reprezintă singura formă de asistență pentru părinți cuprinsă în documentele centrale de coordonare. Aceasta este situația în Belgia (Comunitatea germană), Spania, Grecia, Franța, Letonia, Finlanda și Islanda, atât în ceea ce privește structurile pentru copiii mai mici, cât și cele pentru copii mai mari (sau structurile unitare), în timp ce Luxemburg, Ungaria și Elveția recomandă astfel de întâlniri numai în cazul structurilor pentru copiii mai mari. În țările în care nu există recomandări specifice cu privire la formele de asistență care trebuie furnizate părinților, întâlnirile informale între membrii personalului și părinți reprezintă, de asemenea, o practică frecvent întâlnită.

Scopul principal al consilierii privind procesul de învățare desfășurat la domiciliu este de a oferi părinților instrumentele necesare pentru a-i încuraja pe copii să învețe acasă, inclusiv sugestii pentru activități de învățare adecvate. Acest tip de asistență este recomandat la nivel central în douăsprezece de țări.

Cadrul curricular irlandez pentru EICP conține informații nu numai pentru practicienii din domeniul EICP, dar, de asemenea, și pentru părinți. Informațiile sunt destinate să îi ajute pe părinți "să planifice și să ofere experiențe de învățare provocatoare și plăcute, care să permită copiilor să crească și să se dezvolte ca și participanți competenți și încrezători la procesul de învățare ".

SECTIUNEA III – PARTENERIATE ȘI ASISTENȚĂ PENTRU PĂRINȚI

134

Figura F8: Acordarea de asistență pentru părinți în structurile instituționale destinate EICP, conform recomandărilor cuprinse în documentele centrale de coordonare, 2012/13

Figura F8a: Copii mai mici

A. Consiliere asupra procesului de învățare desfășurat la domiciliu

B. Vizite la domiciliu

C. Programe de educație parentală

D. Exclusiv sesiuni de informare și întâlniri bilaterale

A + B + C

Nu există recomandări centrale referitoare la asistența pentru părinți


Sursa: Eurydice.

Figura F8b: Copii mai mari

A. Consiliere asupra procesului de învățare desfășurat la domiciliu

B. Vizite la domiciliu

C. Programe de educație parentală

D. Exclusiv sesiuni de informare și întâlniri bilaterale

A + B + C

Nu există recomandări centrale referitoare la asistența pentru părinți


Sursa: Eurydice.


Note specifice de țară Grecia: Nu există recomandări pentru structurile private. Luxemburg: Programele de educație parentală și vizitele la domiciliu pentru copiii mai mici sunt realizate doar de service d’éducation et d’accueil pour les enfants non scolarisés. Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): Informația furnizată se referă numai la creșele de zi /centrele pentru copii; nu există recomandări referitoare la asistența oferită părinților în alte tipuri de structuri. Liechtenstein: Programele și cursurile de educație parentală sunt recomandate în toate structurile pentru copiii mai mari. Consilierea referitoare la procesul de învățare la domiciliu este furnizată doar în Kindergartens.

SECT IU N EA I I I – P A RTN ER I ATE S I ASI STE NTĂ PE NT RU PĂ RI NT I

135

Programele de educație parentală au obiective asemănătoare cu acelea stabilite pentru consilierea în materie de învățare desfășurată la domiciliu. Principala deosebire între aceste două tipuri de asistență constă în modul în care sunt organizate: în cazul programelor de educație parentală, părinții participă la cursuri formale care acoperă o varietate de subiecte legate de educația și dezvoltarea copilului.

De exemplu, în Estonia, în cadrul Strategiei pentru Copii și Familii și prin planul de dezvoltare asociat, începând cu anul 2012 au fost implementate programele de educație parentală, care acoperă teme precum sănătatea și dezvoltarea copilului, hărțuirea în structurile de EICP și drepturile copiilor și ale părinților. Unele cursuri de formare se desfășoară în structurile de EICP.

Unele țări/regiuni au lansat programe de educație parentală la nivel regional și/sau au implementat inițiative locale (de exemplu, Spania, Slovenia și Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord)). Acestea pot fi finanțate de către guvernele regionale, municipalități sau alte organisme locale sau de către asociațiile de părinți, dar, de asemenea ele pot fi incluse ca parte a activităților obișnuite de EICP și a serviciilor de consiliere.

De exemplu, în Ungaria, structurile implicate în Programul pedagogic de integrare (a se vedea Figura G2) pot utiliza o parte din grant lor în vederea organizării de programe pentru părinți.

În Slovenia, serviciile de EICP pot organiza 'școli pentru părinți' (Šola za starše), oferind cursuri pe teme legate de participarea copiilor la sistemul de EICP, de exemplu violența în familie și competențele de citire.

Câteva țări/regiuni precizează că programele parentale sunt adeseori destinate grupurilor cele mai vulnerabile, așa cu, se întâmplă în Irlanda și în Regatul Unit (Țara Galilor și Irlanda de Nord) (a se vedea Figura G2). De exemplu, în unele se țări desfășoară programe axate pe limbaj și/sau competențele de citire, acestea adresându-se în mod specific familiilor defavorizate sau copiilor cu dificultăți de învățare.

În Malta, părinților cu copii care au un ritm lent de dezvoltare a competențelor lingvistice le sunt oferite cursuri axate pe dezvoltarea naturală a competențelor lingvistice ale copilului, pe parcursul programului și al activităților zilnice.

Vizitele la domiciliu care implică personalul de EICP (cadre didactice sau specialiști) sunt recomandate în Luxemburg, Ungaria, Malta, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia și Turcia. Aceste vizite au ca principal scop acordarea de asistență familiilor care provin din medii defavorizate, însă ele sunt de multe ori puse și la dispoziția părinților copiilor cu dificultăți de învățare. Aceste vizite au un dublu scop: pe de o parte, membrii personalului oferă părinților consiliere, în timp ce, pe de altă parte, află mai multe despre mediul familial al copilului, și pot să își îmbunătățească astfel modul de înțelegere a nevoilor copilului.

În România, vizitele la domiciliu pot fi efectuate atunci când un copil are dificultăți de adaptare la o nouă structură de EICP și/sau de comunicare cu personalul sau cu alți copii.

În Slovenia și în Slovacia, vizitele la domiciliu sunt în mare parte orientate către familiile de romi, cu scopul de a crea legături cu comunitatea de romi și de a promova importanța utilizării serviciilor de EICP.

Este important de subliniat faptul că structurile de EICP nu singurele furnizoare de asistență.

În mai multe landuri germane, așa-numitele centre de tip familial (Familienzentren sau Eltern-Kind-Zentren), în afara celor de EICP, oferă și alte servicii destinate familiilor, inclusiv programe parentale și de consiliere pentru părinți.

În Austria, diferite organisme (în cea mai mare parte organizații non-guvernamentale) derulează proiecte educaționale pentru părinți, acestea fiind finanțate la nivel central.

În Regatul Unit (Scoția), în cadrul Strategiei Naționale pentru educație parentală, lansată în anul 2012, toți părinții, indiferent dacă au sau nu copiii înscriși în cadrul serviciilor de EICP, beneficiază de asistență prin intermediul cluburilor și cursurilor pentru părinți și au acces la cărți, jucării și resurse electronice pentru a încuraja dezvoltarea prin joacă.

În cele din urmă, întrucât acest aspect a devenit tot mai important, mai multe țări (de exemplu Germania, Letonia, Ungaria, Austria, România și Slovenia) evidențiază faptul că programele de educație inițială și/sau dezvoltare profesională continuă (DPC) pentru membrii personalului de EICP pun în prezent un accent special pe cooperarea cu părinții și pe sprijinul acordat acestora.


136

În situația în care serviciile organizate la domiciliu joacă un rol important în sistemul de EICP (a se vedea Figura B2), unele țări/regiuni recomandă ca aceleași tipuri de asistență disponibile pentru părinții care au copii în cadrul structurilor instituționale ar trebui să se regăsească și în cazul serviciilor organizate la domiciliu. De exemplu, aceasta este situația în Belgia (Comunitatea germană), Danemarca, Franța, Portugalia și Regatul Unit (Scoția). Alte țări/regiuni, cum ar fi Belgia (Comunitatea flamandă), Slovenia, Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord) și Elveția nu au recomandări specifice cu privire la tipurile de sprijin care trebuie puse la dispoziția părinților de către practicienii din cadrul structurilor organizate la domiciliu.

PĂRINȚ I I SUNT MAI DES IMPL ICAȚ I ÎN GESTIONAREA STRUCTURILOR DE EICP PENTRU COPII I MAI MARI

Un parteneriat eficient între furnizorii de EICP, familii și comunitate în general poate fi benefic în diferite moduri pentru copiii aflați în procesul de învățare. De exemplu, sprijinul părinților poate fi deosebit de benefic. Ei îi pot ajuta pe copii în procesul de învățare și îi pot sprijini pe membrii personalului să înțeleagă mai bine nevoile copiilor. Expertiza comunității poate contribui la îmbunătățirea eficienței structurilor, asigurând o mai bună utilizare a resurselor și permițând furnizarea unor activități extra-curriculare. Din aceste motive, multe țări încurajează practicienii din domeniul EICP să lucreze îndeaproape cu toate părțile interesate pentru a sprijini dezvoltarea copiilor, procesul de învățare și bunăstarea generală.

Una dintre modalitățile de a implica părinții și comunitatea în general, este aceea de a permite reprezentanților lor să participe la gestionarea instituției. În majoritatea țărilor, gestionarea este exercitată de obicei în cadrul unui consiliu. În mod obișnuit, acesta este compus din membrii ai personalului, ai părinților și ai comunității (de exemplu, membrii ai autorităților locale și ai asociațiilor). Rolul pe care îl au reprezentanții părinților și cei ai comunității în cadrul organismelor de conducere variază de la o țară la alta (a se vedea Figura F10).

Figura F9 de mai jos arată că în Europa părinții sunt mai des implicați în gestionarea structurilor pentru copiii mai mari decât a celor pentru copiii mai mici. Într-adevăr, în timp ce majoritatea țărilor europene solicită structurilor pentru copiii mai mari să includă părinți în cadrul organismelor/consiliilor lor, mai puțin de jumătate au prevederi similare în cazul structurilor pentru copiii mai mici. Mai mult, trebuie remarcat faptul că o serie de țări solicită mai degrabă reprezentarea părinților în organismele de conducere ale structurilor de EICP decât reprezentarea comunității. În cazul în care este necesară reprezentarea comunității, aceasta este mai des întâlnită în cadrul structurilor pentru copiii mai mari.

Dacă documentele centrale nu obligă instituțiile de EICP să implice părinții în consiliile de conducere, deciziile cu privire la modul de implicare a părinților în procesul de guvernanță sunt luate la nivel local. De exemplu, aceasta este situația în Finlanda. Mai mult decât atât, în majoritatea țărilor, părinții au libertatea de a participa și în alte moduri, de exemplu, prin înființarea asociațiilor de părinți. Astfel, în cazul EICP furnizată în școlile din Regatul Unit (Scoția), părinții pot face parte din Asociația părinților și a cadrelor didactice și, de exemplu, își pot să își exprime punctul de vedere asupra politicilor școlare sau să organizeze evenimente pentru strângerea de fonduri. Impactul asociațiilor de părinți este deosebit de semnificativ în țările în care nu există consilii de administrație (de exemplu, mateřské školy în Republica Cehă). În cele din urmă, în unele țări, programa locală specifică modul în care ar trebui să fie implicați părinții. De exemplu, acestora li se poate solicita să participe la elaborarea programei sau a activităților de predare. De exemplu, acesta este cazul în structurile pentru copiii mai mici din Belgia (Comunitatea franceză) și din Portugalia.


137

Figura F9: Implicarea părinților și a comunității în gestionarea structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13

Figura F9a: Implicarea părinților: copii mai mici

Structurile sunt obligate prin lege să implice reprezentanții părinților în consiliile de conducere

Structurile nu sunt obligate prin lege să implice reprezentanții părinților în consiliile de conducere / autonomie locală sau instituțională

Structurile de EICP nu au consilii de conducere


Sursa: Eurydice.

Figura F9b:Implicarea părinților: copii mai mari

Structurile sunt obligate prin lege să implice reprezentanții părinților în consiliile de conducere

Structurile nu sunt obligate prin lege să implice reprezentanții părinților în consiliile de conducere / autonomie locală sau instituțională



Sursa: Eurydice.


138

Figura F9c: Implicarea comunității: copii mai mici

Structurile sunt obligate prin lege să implice reprezentanții comunității în consiliile de conducere

Structurile nu sunt obligate prin lege să implice reprezentanții comunității în consiliile de conducere / autonomie locală sau instituțională



Sursa: Eurydice.

Figura F9d: Implicarea comunității: copii mai mari

Structurile sunt obligate prin lege să implice reprezentanții comunității în consiliile de conducere

Structurile nu sunt obligate prin lege să implice reprezentanții comunității în consiliile de conducere / autonomie locală sau instituțională



Sursa: Eurydice.


Note specifice de țară Germania: Reprezentanții comunității sunt implicați în gestionarea EICP la nivel municipal sau districtual. Consiliile locale pentru protecția copiilor și a tinerilor activează alături de Birourile pentru protecția tinerilor și au un rol consultativ. Grecia: Părinții copiilor care frecventează nipiagogeio participă la Comitetele școlare organizate la nivel municipal. Cipru: Informațiile prezentate în această Figură se referă numai la grădinițe (nipiagogeio) și clase preșcolare (prodimotiki). Reprezentanții părinților și ai comunităților pot fi membri în cadrul consiliilor grădinițelor comunitare (vrefopaidokomikos stathmos).


139

În cazul în care reprezentanții comunității nu sunt în mod obligatoriu membrii ai organismului de conducere a unei instituții, structurile de EICP sunt totuși încurajate să creeze legături cu comunitatea. De exemplu, în Regatul Unit (Scoția), structurile trebuie: să furnizeze informații membrilor comunității; să utilizeze în mod eficient resursele comunității; să ofere copiilor oportunități de a lua parte la activitățile comunității în ansamblul acesteia. Mai mult decât atât, structurile instituționale sunt încurajate să coopereze și să constituie rețele cu alte instituții și cu partenerii sociali de la nivelul local (de exemplu, Malta, Polonia și Finlanda). În Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord), o astfel de cooperare reprezintă unul dintre criteriile de evaluare prevăzute în planul-cadru de control al structurilor de învățământ preșcolar.

REPREZENTANȚ I I COMUNITĂȚ I I Ș I AI PĂRINȚ ILOR ÎȘ I EXPRIMĂ CEL MAI ADESEORI PUNCTUL DE VEDERE REFERITOR LA REGULILE DE GESTIONARE A

ACTIVITĂȚ ILOR ZILNICE DESFĂȘURATE ÎN STRUCTURILE INSTITUȚ IONALE

Una dintre modalitățile de implicare a reprezentanților părinților și ai comunității în viața unei structuri de EICP este aceea de a-i încuraja să participe la gestionarea acesteia (a se vedea Figura F9). În general, părinții mai implicați în aceste procese decât reprezentanții comunității, însă și unii și ceilalți sunt mai frecvent implicați în gestionarea structurilor instituționale pentru copiii mai mari.

În cazul în care părinții sunt reprezentați în consiliile instituției de EICP, domeniile în care sunt implicați diferă de la o țară la alta. Domeniul cel mai frecvent abordat de către reprezentanții părinților și ai comunității în cadrul consiliilor se referă la activitățile zilnice organizate de către structura instituțională, de exemplu orele stabilite pentru masă, somn și joacă, precum și aspectele legate de comportament și disciplină.

Reprezentanții părinților și ai comunității abordează într-o măsură mai mică aspectele referitoare la conținutul educațional, metodele și obiectivele procesului de predare, precum și la alegerea materialelor educaționale. De exemplu, în Spania, părinții sunt invitați să își exprime opinia cu privire la participarea copiilor la orele de religie susținute în instituțiile de învățământ preșcolar. Recrutarea personalului reprezintă domeniul în care reprezentanții părinților și ai comunității sunt cel mai puțin implicați.

Suplimentar față de domeniile enumerate în mod explicit în Figura F10, reprezentanții părinților și/sau ai comunității exprimă un punct de vedere referitor și la alte aspecte. Ei pot exercita influență în ceea ce privește bugetul și finanțarea (de exemplu, în Germania, Italia, Grecia, Cipru, Lituania, Slovenia și Norvegia), taxele (de exemplu, în Norvegia), mediul și infrastructura (de exemplu, în Belgia (Comunitatea germană) și Malta), precum și organizarea orarului (de exemplu, în Franța).

În abordarea acestor aspecte, reprezentanții părinților și ai comunității pot avea fie un rol consultativ, fie unul decizional. Cel mai frecvent, ambele grupuri au un rol consultativ. Cu toate acestea, în unele țări, părinții se bucură de putere de decizie în toate domeniile abordate, așa cum este cazul în Danemarca, Grecia, Croația, Slovenia și Regatul Unit (Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord). Reprezentanții comunității au putere de decizie cu privire la toate aspectele enumerate în Figura F10 în Grecia, Letonia, Portugalia, Slovenia și Regatul Unit (Anglia și Țara Galilor).


140

Figura F10: Competențele exercitate de reprezentanții părinților și ai comunității în consiliile structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13

Figura F10a: Părinți

Obiective educaționale

Metode și conținut didactic

Alegerea materialului didactic

Norme care reglementează activitățile zilnice în sistemul de EICP

Recrutarea personalului

Altele

Părinții nu sunt implicați în consiliile de conducere / autonomie locală

Nu există consilii de conducere în cadrul structurilor instituționale



Rol decizional

Rol consultativ

Figura F10b: Comunitate

Obiective educaționale

Metode și conținut didactic

Alegerea materialului didactic

Norme care reglementează activitățile zilnice în sistemul de EICP

Recrutarea personalului

Altele

Părinții nu sunt implicați în consiliile de conducere / autonomie locală

Nu există consilii de conducere în cadrul structurilor instituționale



Rol decizional

Rol consultativ

Sursa: Eurydice.


Note specifice de țară Grecia: Informațiile se referă la vrefonipiakos stathmos și la paidikos stathmos. Părinții copiilor care frecventează nipiagogeio participa la comitetele școlare organizate la nivel municipal, decizând asupra costurilor operaționale ale structurilor instituționale. Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): Informațiile referitoare la copiii mai mari se referă doar la școli, fiind incluse instituțiile de învățământ preșcolar finanțate de la buget și clasele organizate la nivelul învățământului preșcolar/învățământului primar din cadrul școlilor/”academiilor” primare. Germania și Cipru: a se vedea Figura F9.

141

MĂSURI DE ASISTENȚĂ PENTRU COPII DEZAVANTAJAȚI

Copiii dezavantajați sunt adeseori expuși riscului de a avea rezultate slabe în procesul educațional și ar putea avea nevoie de asistență suplimentară pentru a-și atinge potențialul maxim. Cu toate acestea, participarea la educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP) de la o vârstă fragedă sporește șansele ca acei copii care provin din astfel de medii să aibă succes pe parcursul lor educațional și reduce șansele de excludere socială. Prin urmare, în această etapă a educației, una dintre principalele provocări este reprezentată de garantarea accesului egal și a egalității de șanse pentru toți copiii, indiferent de mediul socio-economic, cultural și/sau lingvistic al acestora. Pentru acest motiv, dar și pentru altele, sporirea accesibilității și a calității EICP au fost incluse pe agenda politică europeană în domeniul educației (12).

Capitolele anterioare au oferit date asupra numărului de copii din Europa expuși riscului de sărăcie și excludere socială (a se vedea Capitolul A) și a analizat regimul general de înscriere, finanțare, predare și învățare, în ceea ce privește sistemul de EICP. Prezentul raport explorează la acest punct măsurile specifice introduse de țările europene pentru a asigura participarea la sistemul de EICP a copiilor care provin din medii dezavantajate și, prin aceasta, punând bazele pentru succesul viitor la școală și în viață.

Acest capitol tratează pentru început abordările și criteriile utilizate pentru identificarea copiilor cu potențiale nevoi suplimentare și, în special, dacă abordarea țărilor are la bază un grup țintă pe nevoile individuale. Al doilea indicator ilustrează măsurile introduse de autoritățile centrale pentru a oferi acestor copii asistență specifică, inclusiv sprijin în domeniul lingvistic, precum și pentru alte tipuri de învățare și dezvoltare. De asemenea, acest indicator examinează modalitățile speciale de recrutare a personalului, de organizare și finanțare prin care sunt sprijinite structurile instituționale. În cele din urmă, este explorată formarea specifică furnizată pentru a sprijini personalul din domeniul EICP să răspundă nevoilor specifice ale copiilor dezavantajați.

MAJORITATEA ȚĂRILOR IDENTIFICĂ GRUPURILE DEZAVANTAJATE PE BAZA CRITERIILOR SOCIO-ECONOMICE, LINGV ISTICE Ș I /SAU CULTURALE

Fără excepție, toate țările europene au adoptat măsuri pentru a oferi asistență copiilor care au nevoi educaționale și/sau de dezvoltare suplimentare. Există două abordări principale pentru identificarea acestor copii: pot fi vizate grupuri specifice care îndeplinesc criteriile stabilite sau poate fi aleasă o abordare individuală, nevoile specifice fiind evaluate și determinate de la caz la caz. Majoritatea țărilor/regiunilor au adoptat abordarea de grup, în timp ce abordarea individuală, de sine stătătoare, este utilizată în doar șase sisteme educaționale (Italia, Luxemburg, Malta, Austria, Regatul Unit (Scoția) și Islanda). Cu toate acestea, aproximativ douăsprezece sisteme educaționale europene folosesc o combinație a acestor două abordări.

În cazul în care se adoptă abordarea unui grup țintă, sunt utilizate diferite criterii pentru identificarea copiilor care au, cel mai probabil, nevoie de asistență suplimentară pe parcursul lor educațional. Principalele criterii luate în considerare sunt cele culturale și/sau lingvistice. De asemenea, criteriile socio-economice și geografice sunt utilizate pe scară largă. Unele țări (de exemplu, Belgia (Comunitatea flamandă), Republica Cehă, Spania, Grecia și România) aplică toate cele trei tipuri de criterii. De asemenea, situația familială (de exemplu, copiii care locuiesc cu un singur părinte sau cu părinții adoptivi) poate fi luată în considerare, dar acest lucru este mai puțin frecvent.

Criteriile culturale și/sau lingvistice sunt aplicate în majoritatea țărilor europene. În general, acestea se referă la copiii imigranților sau la cei care aparțin minorităților etnice, cazuri în care pot exista diferențe culturale substanțiale în raport cu populația majoritară, precum și o cunoaștere insuficientă a limbii de predare (de exemplu, minoritățile greacă și turcă din Bulgaria; minoritățile italiană și ungară din Slovenia, etc.). În câteva țări (de exemplu, Republica Cehă, Croația și Slovenia), copiii romi reprezintă un grup țintă – obiectivul principal este de a spori participarea lor la sistemul de EICP. În alte țări, sunt vizați copiii solicitanților de azil (de exemplu, în kleuteronderwijs din Belgia (Comunitatea flamandă) și mateřské školy din Republica Cehă) cu scopul de a facilita integrarea lor în respectivul sistem educațional. (12) Concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună

pregătire pentru lumea de mâine, OJ C 175, 15.06.2011, p. 8.

MĂS U RI D E A SI STE NȚĂ PE NTR U CO PI I I D EZAV ANT AJAȚ I

142

În mod obișnuit, în cazul în care există diferențe culturale/lingvistice copiii beneficiază de asistență suplimentară pentru a învăța limba de predare. De asemenea, ei pot fi sprijiniți să își mențină identitatea etnică și lingvistică, așa cum este cazul în Polonia, Slovenia și Finlanda (a se vedea Figura G2). Pentru o reprezentare a numărului de copii în cazul cărora se înregistrează diferențe substanțiale culturale și lingvistice și care au astfel nevoie de asistență suplimentară, Figura A6 prezintă procentul de copii cu vârste cuprinse între 0 și 5 ani, care au cetățenie străină sau sunt născuți în străinătate.

Criteriile socio-economice sunt aplicate în aproximativ jumătate dintre sistemele educaționale europene pentru a-i identifica pe copiii cu nevoi suplimentare. În majoritatea cazurilor, acestea sunt corelate cu veniturile (de exemplu, în Belgia (Comunitatea flamandă) și Republica Cehă) sau cu ocuparea forței de muncă (intensitate de lucru scăzută). Cu toate acestea, condițiile precare de locuit sau nivelul de educație al părinților (de exemplu, în Slovacia) pot fi de asemenea luate în considerare. Obiectivul principal al orientării către grupurile dezavantajate din punct de vedere socio-economic este acela de a reduce impactul sărăciei asupra nivelului de educație al copiilor.

Un indicator al numărului de copii care ar putea face parte din aceste grupuri dezavantajate, în diferite țări europene, este prezentat în Figura A4 – Procentul copiilor din grupa de vârsta 0-5 ani expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială și în Figura A5 – Procentul gospodăriilor în care nu lucrează niciun adult, în ansamblul gospodăriilor cu copii aflați în grupa de vârstă 0-5 ani. Cu toate acestea, este important de reținut faptul că fiecare țară în parte determină care sunt criteriile socio-economice pe care aplică.

Criteriile geografice se referă în general la zonele dezavantajate din punct de vedere economic și social, aflate într-un oraș sau într-o regiune în care copiii pot fi expuși riscului de obținere a unor rezultate educaționale slabe sau de excludere socială. În Grecia, Franța și Cipru, au fost stabilite 'zone prioritare din punct de vedere educațional' pe baza indicatorilor socio-economici și educaționali specifici.

În Grecia, 'zonele prioritare din punct de vedere educațional' sunt caracterizate de o prezență școlară scăzută, un procent ridicat de părăsire timpurie a școlii și o participare scăzută la învățământul superior.

În Norvegia, începând cu anul 2010, au fost identificate districtele cu un procent ridicat de copii provenind din familii de imigranți, fiind oferit un număr de 20 de ore de îngrijire gratuită pe săptămână. Scopul demarcării unor astfel de zone este acela de a promova incluziunea și de a oferi asistență specifică pentru copiii defavorizați, astfel încât aceștia să beneficieze pe deplin de educația furnizată (a se vedea Figura G2).

În cazul în care este adoptată o abordare individuală, evaluarea nevoilor copiilor se axează pe trei elemente principale. Acestea se referă la progresul general și la dezvoltarea copilului (de exemplu, în Spania, Luxemburg, Malta, Austria, Finlanda și Regatul Unit (Scoția)), la necesitățile lingvistice, în cazul copiilor care provin din familii de imigranți sau care aparțin minorităților etnice (de exemplu, în Germania și Letonia) și la mediul social și familial (de exemplu, în Spania). Adeseori, aceste elemente sunt interconectate și analizate împreună pentru a oferi fiecărui copil o asistență personalizată.

De multe ori participă și alți profesioniști la evaluarea nevoilor educaționale, psihologice și sociale ale copilului, oferind asistență personalului didactic din domeniul EICP și părinților (a se vedea Figura E6). Aceștia pot lucra în structurile de EICP (de exemplu, în Austria și Slovenia) sau pot face parte din serviciile externe (de exemplu, serviciile de orientare educațională din Spania).

Asistența poate fi oferită copiilor la sediul structurii instituționale (de exemplu, în Luxemburg) sau la sediul respectivului serviciu extern (de exemplu, în Danemarca și Malta). În Danemarca, autoritățile locale oferă teste de evaluare lingvistică și asistență suplimentară, în cazul în care este necesar, acelor copii cu dificultăți de ordin lingvistic. În Malta, copiii cu dificultăți de învățare sunt direcționați către Serviciul de Intervenție Timpurie (de obicei, de către părinții înșiși sau de către personalul de EICP), care are o procedură proprie de evaluare pentru a determina tipul de intervenție necesar.


143

Figura G1: Măsuri centrale care vizează copiii cu nevoi suplimentare, 2012/13

Figura G1a. Abordare de grup sau individuală

Abordare de grup

Abordare individuală


Sursa: Eurydice.

Figura G1b. Criterii de grup

A. Mediu cultural și/sau lingvistic

B. Mediu socio-economic

C. Poziția geografică

A + B + C

Exclusiv abordare individuală


Sursa: Eurydice.

Notă explicativă A se vedea Glosarul pentru definiția 'copiilor cu nevoi suplimentare'.

Note specifice de țară Belgia (BE nl): Informațiile se referă la kleuteronderwijs. Republica Cehă: Informațiile se referă la structurile pentru copiii mai mari (mateřské školy). Portugalia: În structurile pentru copiii mai mari (jardim de infância), este utilizată exclusiv abordarea individuală. Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): Informațiile privind copiii 'mai mici' se referă la dreptul legal extins al copiilor dezavantajați cu vârsta de 2 ani sau la copiii cu vârsta de 2 ani care trăiesc în zone dezavantajate.


144

PROGRAMELE LINGVISTICE REPREZINTĂ CELE MAI FRECVENTE MĂSURI DE ASISTENȚĂ PENTRU COPII I CU NEVOI SUPLIMENTARE

Astfel cum s-a menționat anterior, cele mai multe țări europene folosesc criterii socio-economice, lingvistice, culturale sau geografice pentru a identifica anumite grupuri de copii care ar putea avea nevoie de asistență suplimentar pentru dezvoltare și învățare (a se vedea Figura G1). În aproape toate aceste țări, au fost stabilite la nivel central programe sau alte măsuri pentru a oferi acestor grupuri de copii un sprijin adaptat nevoilor lor.

Există trei modalități principale prin care asistența suplimentară este furnizată copiilor dezavantajați: prin măsuri specifice pentru sprijinirea dezvoltării, învățării și a performanțelor copiilor, în special prin dezvoltare lingvistică; prin furnizarea de personal suplimentar sau de specialitate și/sau prin stabilirea de reguli organizaționale și/sau de finanțare speciale. În unele cazuri, o serie de măsuri sunt introduse sub umbrela unor programe complexe destinate să sprijine, de exemplu, dezvoltarea lingvistică și educația incluzivă (de exemplu, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Ungaria și Slovacia).

Cele mai multe țări au introdus măsuri centralizate pentru a sprijini dezvoltarea lingvistică, care, la rândul său, este împărțită în trei tipuri principale: asistență pentru copii provenind din familii de imigranți și pentru cei aparținând minorităților etnice pentru a învăța limba de predare; asistență pentru minorități și imigranți în vederea consolidării învățării limbii materne și asistență pentru fiecare copil care are dificultăți de vorbire și de ordin lingvistic.

Sprijinul pentru învățarea limbii de predare este menit să îi ajute pe copii să se adapteze și să se integreze în mediul școlar, și, de asemenea, pentru a le permite accesul la o programă mai amplă.

Germania reprezintă un exemplu tipic de țară care oferă asistență lingvistică imigranților sau copiilor din zonele dezavantajate. O serie de diverse inițiative (la nivel central sau regional) urmăresc dezvoltarea competențelor lingvistice ale copiilor și utilizarea zilnică a limbii de predare. De exemplu, programul național Offensive Frühe Chancen, finanțează costurile pentru personalul suplimentar din structurile care funcționează în zone dezavantajate, în vederea sprijinirii dezvoltării lingvistice a copiilor.

Estonia este un exemplu de țară care oferă asistență pentru învățarea limbii oficiale în structurile de EICP. Aici, programa națională prevede predarea limbii estoniene în structurile instituționale în care educația și îngrijirea sunt furnizate într-o altă limbă. Prin intermediul autorităților locale este alocată o finanțare suplimentară pentru aceste structuri instituționale. A fost introdusă o metodologie specifică de predare, susținută prin materiale și formarea personalului, facilitându-se învățarea timpurie a limbii estoniene ca o a doua limbă.

Al doilea grup de măsuri de ordin lingvistic se concentrează pe sprijinirea imigranților și a minorităților în procesul de învățare a limbii materne. Obiectivul este acela de a oferi acestor copii oportunitatea de a-și păstra identitatea și de a crește într-un mediu bilingv. Astfel de măsuri există în Polonia, Slovenia și Finlanda.

De exemplu, în zonele din Slovenia cu un număr mare de vorbitori de limbă italiană, sistemul de EICP prevede utilizarea celor două limbi în procesul de predare.

În Finlanda, măsurile specifice sunt decise la nivel local: acestea pot include sprijin pentru învățarea limbii finlandeze ca a doua limbă; servicii de interpretariat pentru a sprijini comunicarea cu părinții; materiale specifice pentru predare și învățare; formarea suplimentară a personalului sau recrutarea personalului care aparține unei minorități.


145

Figura G2 Recomandări centrale cu privire la măsuri specifice pentru asistența copiilor cu nevoi suplimentare din cadrul structurilor instituționale destinate EICP, 2012/13

Dezvoltarea copilului și învățare

Asistență de ordin lingvistic

Alte tipuri de învățare/ sprijin pentru dezvoltare

Personal

Personal suplimentar sau de specialitate

Programe specifice de DPC

Recrutarea personalului care face aparține unei minoritate/

provine din familii de imigranți

Salariu suplimentar

Organizare și finanțare Grupuri mai mici sau

raport mai mic între numărul membrilor personalului și cel al copiilor

Echipament/infrastructură

Buget suplimentar/sume forfetare pentru structura de EICP

Toate tipurile de structuri Anumite tipuri de structuri

Nu exista masuri centrale specifice

Stânga



Sursa: Eurydice.

Notă explicativă A se vedea Glosarul pentru definiția 'copiilor cu nevoi suplimentare'. A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Belgia (BE nl): Personalul aparținând grupurilor minoritare fac parte doar din serviciile de îngrijire organizate la nivelul cartierelor. Germania: Măsurile indicate sunt disponibile în structurile instituționale care participă la programul federal Offensive Frühe Chancen. Grecia: Informațiile se referă doar la instituțiile de învățământ preșcolar (nipiagogeio). Slovacia: Bugetul suplimentar este disponibil numai pentru ultimul an de EICP. Finlanda: Alte tipuri de asistență pentru învățare/dezvoltare sunt oferite numai în învățământul preșcolar (Esiopetus/förskoleundervisning). Regatul Unit (ENG): Informațiile referitoare la copiii mai mari se referă doar la școli, fiind incluse instituțiile de învățământ preșcolar finanțate de la buget și clasele organizate la nivelul învățământului preșcolar/învățământului primar din cadrul școlilor/”academiilor” primare. Regatul Unit (ENG/WLS/NIR): Informațiile pentru copiii 'mai mici' se referă la dreptul legal extins la copiilor dezavantajați cu vârsta de 2 ani sau la copiii cu vârsta de 2 ani care trăiesc în zone dezavantajate.


146

Al treilea grup de măsuri de asistență lingvistică este conceput pentru toți copiii care au nevoie de ajutor în dezvoltarea vorbirii și a competențele lingvistice în limba maternă, așa cum este cazul în Malta și în Austria.

În anul 2009, Austria a introdus un cadru pentru sprijinirea dezvoltării lingvistice a copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, care a condus la măsuri specifice pentru toți copiii. Măsurile complementare includ continuarea programelor de dezvoltare profesională (DPC) pentru personalul din domeniul EICP.

Alte măsuri de asistență pentru învățare/dezvoltare au ca scop reducerea efectelor dezavantajului socio-economic și promovarea echității și a incluziunii sociale de la o vârstă fragedă. Obiectivele specifice pe termen lung se referă de multe ori la îmbunătățirea rezultatelor școlare și la prevenirea părăsirii timpurii a școlii. Astfel, în anumite cazuri, aceste măsuri includ programe menite să asigure pregătirea copiilor pentru următoarea etapă de învățământ sau să promoveze continuitatea dintre EICP și învățământul primar (de exemplu, în Cipru, România și Regatul Unit (Irlanda de Nord)).

Grupul țintă principal este format în general din copii care provin din medii socio-economice dezavantajate. În unele cazuri, măsurile sau programele de învățare sunt orientate către copiii dezavantajați dintr-o anumită zonă geografică. De exemplu, Grecia și Cipru au stabilit o serie de măsuri educaționale în "zone prioritare din punct de vedere educațional", situate în regiunile cele mai defavorizate. De exemplu, în Grecia, în astfel de zone există o programă specifică. În mod similar, Regatul Unit (Țara Galilor și Irlanda de Nord) derulează programe centrale în zonele cele mai defavorizate, cu scopul de a garanta cel mai bun început posibil în viață, prin furnizarea unei îngrijiri de zi calitative. De asemenea, unele țări vizează în special copiii din comunitatea de romi (de exemplu, Republica Cehă).

Programele destinate reducerii efectelor cauzate de dezavantajele socio-economice oferă adeseori asistență copiilor, prin intermediul programelor de sprijin familial.

România derulează pe parcursul verii un program de grădiniță (cu durata de cel puțin 45 de zile) care are caracterul unui program de recuperare a decalajelor pentru copiii care nu au participat la sistemul de EICP din motive socio-economice.

Proiectele „Sure Start” din Regatul Unit (Irlanda de Nord) oferă o gamă largă de servicii, care includ un program de dezvoltare pentru copiii cu vârsta de 2-3 ani. Scopul este de a consolida dezvoltarea socială și emoțională, de a pune bazele competențelor de comunicare și a celor lingvistice și de a încuraja imaginația prin joacă.

Majoritatea țărilor europene au inițiat măsuri speciale pentru efectivele de personal din cadrul structurilor de EICP, care fie au un număr mai mare de copii decât în mod normal și necesită asistență suplimentară, fie funcționează în zonele geografice vizate, așa cum se întâmplă în Grecia și în Cipru. Cele mai des întâlnite măsuri includ furnizarea de personal suplimentar, angajarea specialiștilor (a se vedea Figura E6) și oferirea oportunității de a urma programe specifice de DPC. Bonificațiile salariale sunt rare. În anumite condiții, structurile instituționale care se ocupă de copiii cu nevoi suplimentare pot să angajeze personal adițional.

De exemplu, în Spania, structurile de EICP pot suplimenta efectivul de personal, cu scopul de a reduce inegalitățile socio-economice, culturale sau geografice. De asemenea, acestea pot angaja personal suplimentar, de obicei la începutul anului școlar, pentru a-i ajuta pe copii sa se adapteze noului mediu.

Cu scopul de a crea un mediu favorabil copiilor cu nevoi suplimentare, structurile de EICP din unele țări angajează adeseori specialiști, de exemplu, psihologi, logopezi etc. În alte țări, specialiștii sunt angajați doar în cazul în care există un număr mare de copii cu dificultăți de învățare care au nevoie de îngrijire periodică din partea unor specialiști angajați cu normă întreagă într-o structură instituțională. De exemplu, structurilor din Liechtenstein le este alocat personal suplimentar având calificări în domeniul învățământului special (schulische Heilpädagogik).

Opt sistemele educaționale (Belgia (Comunitatea flamandă – o parte dintre kinderdagverblijven), Croația, Letonia, Polonia (copii mai mari), România, Slovenia, Slovacia (copii mai mari) și Norvegia) încearcă să angajeze membrii ai personalului care fac parte dintr-o minoritate sau care provin din familii de imigranți. Aceștia sunt implicați în procesul de predare pentru a oferi asistență


147

lingvistică copiilor imigranți și celor care aparțin minorităților etnice, ajutându-i astfel să se integreze în sistemul de EICP. În unele cazuri, personalul urmează o formare specifică pentru a lucra cu acești copii. De exemplu, Norvegia a lansat stimulente pentru a încuraja structurile instituționale să angajeze asistenți bilingvi și pentru a dezvolta competențele acestora în domeniul educației multiculturale și bilingve. Croația și Slovenia derulează proiecte pentru formarea asistenților romi, care să îi ajute pe copiii romi în sistemul de EICP și să sprijine crearea de legături între structurile instituționale și comunitatea romă. În Letonia și în Slovenia, personalul bilingv are dreptul la bonificații salariale.

În cazul copiilor cu nevoi suplimentare, unele țări au introdus măsuri legate de organizarea structurilor instituționale destinate EICP. De multe ori, aceste măsuri presupun ca predarea să fie realizată în grupuri mai mici, cu mai puțini copii sau un raport mai mic între numărul de membri ai personalului și cel al copiilor (a se vedea Figura 6 pentru valorile obișnuite ale acestui raport). De asemenea, structurilor instituționale le pot fi furnizate infrastructuri și echipamente suplimentare.

De exemplu, în Slovenia, copiii care aparțin minorităților etnice sunt plasați în grupuri cu un raport mai redus între numărul copiilor și cel al adulților și, suplimentar, nivelul central (și nu municipalitățile) finanțează investiții în proprietăți și echipamente în zonele mixte din punct de vedere etnic.

Aproape jumătate dintre țările europene au elaborat măsuri financiare speciale pentru a da posibilitatea structurilor de EICP să ofere asistență specifică acelor copii cu nevoi educaționale suplimentare, în special celor care aparțin grupurilor cu un statut socio-economic scăzut și care sunt expuși riscului de excluziune socială. Aceste măsuri constau de multe ori în subvenții sau sume forfetare plătite structurilor instituționale care îndeplinesc condiții specifice sau derulează programe educaționale speciale. Cu toate acestea, în câteva cazuri (de exemplu, Finlanda și Norvegia), finanțarea suplimentară nu este destinată direct școlilor, ci autorităților locale responsabile cu serviciile de EICP.

În Republica Cehă, structurile instituționale pentru copii mari (mateřské skoly) sunt eligibile pentru o subvenție destinată stimulentelor salariale, în cazul în care includ cel puțin 15% dintre copii dezavantajați din punct de vedere social, angajează personal suplimentar și creează condiții specifice pentru a-i sprijini pe acești copii.

În Ungaria, structurile instituționale pentru copii cu vârsta peste 3 ani (óvoda) au dreptul la o subvenție în cazul în care organizează un proces de predare incluziv, în conformitate cu Programul Pedagogic de Integrare, stabilit de Ministerul Educației. Aceste subvenții pot fi utilizate pentru diverse acțiuni: asistență individuală pentru predare; angajarea de specialiști suplimentari pentru îmbunătățirea legăturilor dintre structura instituțională și familiile defavorizate; organizarea de programe pentru educația părinților; cursuri de DPC și bonusuri pentru membrii personalului.

Subvențiile oferite de guvernul slovac pentru ultimul an de materská škola au un dublu obiectiv: în primul rând, acela de a-i ajuta pe copiii care sunt expuși riscului de excluziune socială să-și dezvolte obiceiuri alimentare sănătoase prin oferirea unor mese în cadrul structurii instituționale; în al doilea rând, prin furnizarea de sprijin individual și materiale didactice specifice, pentru a se asigura că aceștia sunt bine pregătiți pentru școala primară.

În Regatul Unit (Anglia), școlile primare primesc fonduri suplimentare pentru copiii defavorizați din clasele organizate la nivel de grădiniță cu scopul de a-i ajuta să își îmbunătățească performanțele.

În cele din urmă, dintre țările care au stabilit un set de criterii pentru a defini categoriile de copiii care au nevoie de sprijin suplimentar (a se vedea Figura G1) doar Danemarca, Irlanda și Franța nu au implementat măsuri centrale speciale pentru copiii defavorizați. Cu toate acestea, în Danemarca și Irlanda, programele și inițiativele locale abordează prioritățile specifice dintr-o anumită zonă.

În Danemarca, în zonele cu un procent mare de imigranți, minorități sau alte grupuri dezavantajate, autoritățile locale oferă sprijin suplimentar pentru învățarea limbii de predare, de exemplu, prin reducerea numărului de copii într-o grupă și prin furnizarea suplimentară de fonduri pentru structurile instituționale.

În Irlanda, educația reprezintă o preocupare majoră în zonele cele mai defavorizate, unde 40 de școli primare beneficiază de Programul preșcolar Early Start. Acesta se adresează copiilor care mai au un an până la începerea învățământului primar și este destinat sprijinirii dezvoltării generale, îmbunătățirii rezultatelor în domeniul educației și compensării efectelor generate de dezavantajele sociale.


148

ÎN MAJORITATEA ȚĂRILOR ESTE OBLIGATORIE FORMAREA SPECIFICĂ PENTRU LUCRUL CU COPIII DIN SISTEMUL DE EICP CARE AU NEVOI SUPLIMENTARE

Astfel cum s-a arătat anterior (a se vedea Figura G2), țările europene au introdus mai multe programe și inițiative adresate copiilor cu nevoi speciale. Profesioniștii din domeniul EICP joacă un rol foarte important în sprijinirea acestor copii pe parcursul activităților zilnice. Astfel, personalul care activează în domeniul EICP necesită o formare specială pentru a lucra cu acești copii, care pot proveni din medii foarte diverse și pot avea aptitudini diferite. Competențele și abilitățile suplimentare care sunt necesare pentru îndeplinirea acestui rol sunt în mod obișnuit dobândite prin intermediul unei formări specifice inclusă în educația inițială sau, ulterior, prin cursuri de DPC (a se vedea Capitolul E).

Figura G3 arată dacă formarea specifică pentru lucrul cu copiii care au nevoi suplimentare este inclusă în educația inițială a personalului din domeniul EICP. Durata și conținutul unei astfel de formări nu sunt abordate, întrucât acestea variază considerabil atât de la o țară la alta și, în unele cazuri, de la o instituție la alta din aceeași țară.

În majoritatea țărilor europene, formarea specifică pentru a pregăti personalul din domeniul EICP să lucreze cu copiii care au nevoi suplimentare este integrată în procesul inițial de educație. Această formare poate fi obligatorie, opțională sau lăsată la decizia fiecărei instituții de formare în parte (autonomie instituțională). Mai mult decât atât, în timp ce în unele țări formarea specifică este obligatorie pentru toți membrii personalului din domeniul EICP (Belgia (Comunitatea franceză), Danemarca, Spania, Franța, Austria, Slovenia și Turcia), în altele, aceasta este obligatorie numai pentru personalul care se pregătește să lucreze cu copiii mai mari (România, Slovacia și Elveția).

În cele din urmă, trebuie remarcat faptul că, în unele țări, membrii personalului care lucrează cu copiii cu nevoi suplimentare pot fi asistați de specialiști (a se vedea Figura E6).

Figura G3: Formare specifică pentru lucrul cu copiii care au nevoi suplimentare: gradul de includere a acesteia în formarea inițială a personalului din domeniul EICP, 2012/13

Obligatorie pentru viitorii membri ai personalului

Opțională pentru viitorii membri ai personalului


Stânga Mai mici

Dreapta Mai mari

Întreg personalul este calificat Nu este inclusă în educația inițială

O parte a personalului este calificat Studii în străinătate


Notă explicativă A se vedea Glosarul pentru definiția 'copiilor cu nevoi suplimentare'. A se vedea Fișele de informații asupra sistemelor naționale în vederea determinării corespondentului pentru 'copii mai mici' și 'copii mai mari', în contextul fiecărei țări.

Note specifice de țară Belgia (BE de): Membrii personalului care lucrează cu copii care au nevoi suplimentare pot urma o formare de specialitate prin programe de DPC. Grecia: Educația specifică este obligatorie pentru asistenții educatori. Italia: Formarea specifică este inclusă doar în educația inițială, la nivel masterat.

149

R E F E R I N Ț E

Ackerman, D.J., Barnett, W.S. & Robin, K.B., 2005. Making the Most of Kindergarten: Present Trends and Future Issues in the Provision of Full-day Programs. NIEER [Raport referitor la politici]. [pdf] Disponibil la: http://www.doe.in.gov/sites/default/files/kindergarten/report4.pdf [Accesat la data de 24 martie 2014].

Autorengruppe Bildungsberichterstattung [Raport educațional realizat de un grup de autori], 2012. Bildung in Deutschland 2012: Ein indikatorengestützter Bericht mit einer Analyse zur kulturellen Bildung im Lebenslauf [Educația în Germania 2012: Un raport realizat pe baza indicatorilor, inclusiv o analiză a educației artistice pe tot parcursul vieții], Bielefeld 2012. [Online] Disponibil la: http://www.bildungsbericht.de/zeigen.html?seite=10215 (path: Tab.C3-1Aweb, 2012) [Accesat la 11 februarie 2014].

BASIL (Barnehage Statistikk Innrapporterings Løsning). Biroul statistic norvegian, 2012/13.

Inspectoratul pentru îngrijire, 2012. Statistici cu privire la îngrijirea copiilor 2011 – Statisici la Inspectoratului pentru îngrijire asupra furnizării și utilizării serviciilor sociale de zi pentru îngrijirea și supravegherea copiilor în Scoția, în luna decembrie 2011. [pdf] Disponibil la: http://www.scswis.com/index.php?option=com_content&view=article&id=8146&Itemid=756 [Accesat la 25 februarie 2014].

CNAF (Observatoire national de la petite enfance) [Observatorul național pentru învățământ preșcolar], 2011. [pdf] Disponibil la: http://www.caf.fr/sites/default/files/cnaf/Documents/Dser/essentiel/accueiljeuneenfantint_bd_fin.pdf [Accesat la 11 februarie 2014].

CROSTAT (Državni zavod za statistiku) [Biroul croat de statistică], 2010-2012. Școlile și grădinițele de bază și alte persoane juridice care implementează programe de învățământ preșcolar, Raport statistic, Sfârșitul anului școlar 2010/2011 și începutul anului școlar 2011/2012. [pdf] Disponibil la: http://www.dzs.hr/Hrv_Eng/publication/2012/SI-1470.pdf [Accesat la 11 februarie 2014].

CSU (Český statistický úřad) [Biroul statistic ceh], 2013. Baza de date a MEYS [Online] Disponibil la: www.czso.cz/csu/2012edicniplan.nsf/p/4003-12 [Accesat la 11 februarie 2014].

Danmarks Statistik [Biroul statistic danez], 2012. [Online] Disponibil la: https://www.dst.dk/da/ [Accesat la 11 februarie 2014].

De Lange, M., Dronkers, J. & Wolbers M. H. J., 2013. Tipuri de familii cu un singur părinte și performanța școlară a copiilor într-o perspectivă comparativă: efecte ale monoparentalismului asupra performanțelor școlare în Îmbunătățirea eficienței școlare. [pdf] Disponibil la: http://www.eui.eu/Personal/Dronkers/articles/SESI2013.pdf [Accesat la 13 ianuarie 2014].

DfE (Departamentul pentru educație), 2013. Îngrijirea copiilor și primii ani de viață: 2011. [pdf], Disponibil la http://www.education.gov.uk/rsgateway/DB/STR/d001115/sfr08-2013.pdf [Accesat la 13 februarie 2014].

http://www.doe.in.gov/sites/default/files/kindergarten/report4.pdf

http://www.bildungsbericht.de/zeigen.html?seite=10215

http://www.scswis.com/index.php?option=com_content&view=article&id=8146&Itemid=756

http://www.caf.fr/sites/default/files/cnaf/Documents/Dser/essentiel/accueiljeuneenfantint_bd_fin.pdf

http://www.dzs.hr/Hrv_Eng/publication/2012/SI-1470.pdf

http://www.czso.cz/

http://www.czso.cz/csu/2012edicniplan.nsf/p/4003-12

https://www.dst.dk/da/

http://www.eui.eu/Personal/Dronkers/articles/SESI2013.pdf

http://www.education.gov.uk/rsgateway/DB/STR/d001115/sfr08-2013.pdf

Da te ch e ie p r i v i nd e du ca t i a s i î ng r i j i re a c op i i l o r p resc o la r i î n E urop a 20 1 4

150

DGEEC – MEC (Direção-Geral de Estatísticas da Educação e Ciência – Ministério da Educação e Ciência [Direcția Generală pentru Statistică în domeniul educației și științei – Ministerul Educației și Științei], 2010/2011. Datele se referă la partea continentală.

DKF (Dienst für Kind und Familie) [Serviciul pentru copii și familie], 2011. 'Jahrbuch 2012', 2012/13, [Online] Disponibil la: www.bildungsserver.be [Accesat la 11 februarie 2014].

DSWS (Departamentul pentru standarde privind bunăstarea socială (MT)), 2011 (mai). [Online] Disponibil la: https://secure3.gov.mt/socialpolicy/SocProt/family/dsws/social_welfare_standards_info.aspx [Accesat la 11 ianuarie 2014].

EACEA/Eurydice, 2009. Învăţământul preşcolar şi protecţia copilului în Europa: eliminarea inegalităţilor sociale şi culturale. Bruxelles: EACEA/Eurydice.

EACEA/Eurydice, 2012. Date cheie privind educaţia în Europa. Bruxelles: EACEA/Eurydice.

EACEA/Eurydice, 2013. Salariile și indemnizațiile profesorilor și conducătorilor de școli din Europa, 2012/13. Eurydice Facts & Figures. Bruxelles: EACEA/Eurydice.

EHIS (Sistemul estonian de informații în domeniul educației). Baza estoniană de statistică, 2013. [Online] Disponibil la: http://www.stat.ee/education [Accesat la 5 decembrie 2013].

Eurostat, 2013. Martie 2013: Ziua internațională a femeii. Aproape o treime dintre femei și 5% dintre bărbații care au un copil mic au lucrat cu normă redusă în anul 2011. Comunicat de presă al Eurostat, 37/2013. [pdf] Disponibil la: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-07032013-AP/EN/3-07032013-AP-EN.PDF [Accesat: 8 April 2014].

Hagstofa Íslands (Biroul statistic islandez), 2011. [Online] Disponibil la: http://www.hagstofa.is/Hagtolur/Skolamal/Leikskolar & http://www.hagstofa.is/?PageID=770 [Accesat la 12 decembrie 2013].

Kernan M., 2012. Implicarea părinților în învățarea timpurie: O trecere în revistă a cercetărilor, politicilor și bunelor practici, Inițiative internaționale pentru dezvoltarea copiilor (ICDI) Leiden, în numele Fundației Bernard van Leer, Haga. [Online] Disponibil la: http://www.bernardvanleer.org/files/Parental_involvement_in_early_learning.pdf [Accesat la 14 ianuarie 2014].

Kind en Gezin (Agenția pentru copii și familie), 2011. Annual Report Child Care [Online], Disponibil la: http://www.kindengezin.be/brochures-en-rapporten/rapporten/kinderopvang [Accesat la 11 februarie 2014].

Köznevelés- statisztikai adatgyűjtés [Anuarul statistic în domeniul educației (HU)], 2012/13.

KSH (Központi Statisztikai Hivatal) [Biroul central de statistică al Ungariei], 2013. [Online] Disponibil la: http://www.ksh.hu/?lang=en [Accesat la 4 februarie 2014].

https://secure3.gov.mt/socialpolicy/SocProt/family/dsws/social_welfare_standards_info.aspx

http://www.stat.ee/education

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-07032013-AP/EN/3-07032013-AP-EN.PDF

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-07032013-AP/EN/3-07032013-AP-EN.PDF

http://www.hagstofa.is/Hagtolur/Skolamal/Leikskolar

http://www.hagstofa.is/?PageID=770

http://www.bernardvanleer.org/files/Parental_involvement_in_early_learning.pdf

http://www.kindengezin.be/brochures-en-rapporten/rapporten/kinderopvang

http://www.ksh.hu/?lang=en

Refer in țe

151

Latvijas statistika [Biroul central de statistică al Letoniei], 2011/2012. Secțiunea de statistică în domeniul culturii, educației, științei și sănătății. [Online] Disponibil la: www.csb.gov.lv [Accesat la 14 noiembrie 2013].

Lietuvos statistikos departamenta [Biroul statistic lituanian], 2011/2012. [Online] Disponibil la: http://db1.stat.gov.lt/statbank/default.asp?w=1680 [Accesat la 11 februarie 2014].

MECD (Ministerio de Educación, Cultura y Deporte) [Ministerul Educației, Culturii și Sportului (ES)], 2013. Las cifras de la educación en España. Curso 2010-2011 [Statistici privind educația în Spania]. [Online] Disponibil la: http://www.mecd.gob.es/servicios-al-ciudadano- mecd/estadisticas/educacion/indicadores-publicaciones-sintesis/cifras-educacion-espana/2013.html [Accesat la 19 februarie 2014].

MEYS (Ministerstvo školství, mládeže a tělovýchovy) [Ministerul Educației, Tineretului și Sportului], 2013. Anuarul statistic. Educația în Republica Cehă 2003/04–2012/13 [Online]. Disponibil la: http://www.msmt.cz/vzdelavani/skolstvi-v-cr/statistika-skolstvi/vyvojova-rocenka-skolstvi-2003-04-2012-13 [Accesat la 11 februarie 2014].

Ministère de la Fédération Wallonie-Bruxelles. Indicateurs de l’enseignement [Indicatori în domeniul educației, Regiunea Wallonie-Bruxelles], 2012. [Online] Disponibil la: http://www.enseignement.be/index.php?page=26723 [Accesat la 11 februarie 2014].

Ministério da Solidariedad, Emprego e Segurança Social [Ministerul Solidarității, Ocupării forței de muncă și Securității sociale (PT)], 2011. Biroul de Strategii și Planificare: Datele se referă la partea continentală.

Ministerul Educației și Ocupării forței de muncă (MT), 2012/2013. Baza de date STS [Baza de date privind elevii, profesorii și școlile] (pentru școlile publice) & Baza de date a Departamentului pentru asigurarea calității (pentru școlile private).

MIZS (Ministrstvo za izobraževanje, znanost in sport) [Ministerul Educației, Științei și Sportului (SI)], 2012/2013.

Moss, P. ed., 2012. Revista Internațională pentru politicilor în materie de concedii și pentru cercetări conexe 2012. [pdf] Disponibil la: http://www.leavenetwork.org/fileadmin/Leavenetwork/Annual_reviews/2012_annual_review.pdf [Accesat la 13 septembrie 2013].

MPiPS (Ministerstwo Pracy i Polityki Społecznej) [Ministerul Muncii și Politicii sociale], 2012.

OECD, 2012. Experiența noilor profesori. Rezultate ale TALIS 2008. Paris: Publicație a OECD.

OECD, 2013. Rezultate PISA 2012: Excelență prin echitate: Să oferim fiecărui elev șansa de a reuși (Volumul II. PISA, Publicație a OECD. [Online] Disponibil la: http://dx.doi.org/10.1787/9789264201132-en [Accesat la 16 aprilie 2014].

OECD, 2014. Glosarul termenilor statistici. [Online] Disponibil la: http://stats.oecd.org/glossary/ [Accesat la 16 aprilie 2014].

http://www.csb.gov.lv/?lng=en

http://www.csb.gov.lv/

http://db1.stat.gov.lt/statbank/default.asp?w=1680

http://www.mcu.es/

http://www.mecd.gob.es/servicios-al-ciudadano-mecd/estadisticas/educacion/indicadores-publicaciones-sintesis/cifras-educacion-espana/2013.html

http://www.mecd.gob.es/servicios-al-ciudadano-mecd/estadisticas/educacion/indicadores-publicaciones-sintesis/cifras-educacion-espana/2013.html

http://www.msmt.cz/vzdelavani/skolstvi-v-cr/statistika-skolstvi/vyvojova-rocenka-skolstvi-2003-04-2012-13

http://www.msmt.cz/vzdelavani/skolstvi-v-cr/statistika-skolstvi/vyvojova-rocenka-skolstvi-2003-04-2012-13

http://www.enseignement.be/index.php?page=26723

http://www.leavenetwork.org/fileadmin/Leavenetwork/Annual_reviews/2012_annual_review.pdf

http://dx.doi.org/10.1787/9789264201132-en

http://stats.oecd.org/glossary/


152

ONE (Office national de l'enfance) [Biroul Național pentru politicile pentru copii], 2011. Rapport annuel 2011 [pdf] Disponibil la: http://www.one.be/uploads/tx_ttproducts/datasheet/RA_2011_02.pdf [Accesat la 15 ianuarie 2014].

Rauschenbach, B., 2012. Aufwachsen in Deutschland. AID: A – Der neue DJI-Survey, Weinheim Basel: Beltz Juventa Verlag, [pdf] Disponibil la: http://www.beltz.de/de/nc/verlagsgruppe-beltz/gesamtprogramm.html?isbn=978-3-7799-2259-9 [Accesat la 15 ianuarie 2014].

Guvernul scoțian, 2013. Pentru o Scoție puternică: Programul de guvernare pentru Scoția 2013-2014. [pdf] Disponibil la: http://www.scotland.gov.uk/Resource/0043/00433229.pdf [Accesat la 19 februarie 2014].

SIO (System Informacji Oświatowej) [Sistemul de informații privind educația] al Ministerului Educației Naționale, 2012/2013. [Online] Disponibil la http://sio.men.gov.pl/ [Accesat la 15 decembrie 2013].

Skolverket, 2013. [Agenția națională suedeză pentru educație], Datele se referă la anii: 2011, 2012 și 2012/2013. [Online] Disponibil la: www.skolverket.se [Accesat la 15 octombrie 2013].

Statistik Austria: Kindertagesheimstatistik, 2011/12. [Biroul austriac de statistică: Statistici privind îngrijirea de zi a copiilor] [Online]

Disponibil la: http://www.statistik.at/web_de/statistiken/bildung_und_kultur/formales_ bildungswesen/kindertagesheime_kinderbetreuung/index.html [Accesat la 12 februarie 2014].

Statistični urad RS (Statistični urad Republike Slovenije) [Biroul de statistică al Republicii Slovenia], 2012/2013. Kindergartens, Slovenia, school year 2012/13 [Online] Disponibil la: http://www.stat.si/eng/novica_prikazi.aspx?id=5386 [Accesat la 10 decembrie 2013].

THL [Institutul Național pentru sănătate și bunăstare socială (FI)], 2011. Lasten päivähoito 2010 – Kuntakyselyn osaraportti [pdf]

Disponibil la: http://www.stakes.fi/tilastot/tilastotiedotteet/2011/Tr37_11.pdf [Accesat la 19 februarie 2014].

UIPS (Ústav informácií a prognóz školstva) [Institutul de informare și prognoze în domeniul educației] 2011/2012. Anuarul statistic – Grădinițe. [Online] Disponibil la: http://www.uips.sk/prehlady-skol/statisticka-rocenka---materske-skoly [Accesat la 15 ianuarie 2014].

Guvernul Țării Galilor, 2011. Studiu asupra serviciilor de îngrijire a copiilor în primii ani de viață: Țara Galilor 2009. Raportul principal [pdf] Disponibil la: http://wales.gov.uk/docs/dcells/research/110201childcaresurvey2009en.pdf [Accesat la 13 februarie 2014].

http://www.one.be/uploads/tx_ttproducts/datasheet/RA_2011_02.pdf

http://www.beltz.de/de/nc/verlagsgruppe-beltz/gesamtprogramm.html?isbn=978-3-7799-2259-9

http://www.beltz.de/de/nc/verlagsgruppe-beltz/gesamtprogramm.html?isbn=978-3-7799-2259-9

http://www.scotland.gov.uk/Resource/0043/00433229.pdf

http://sio.men.gov.pl/

http://www.skolverket.se/

http://www.statistik.at/web_de/statistiken/bildung_und_kultur/formales_bildungswesen/kindertagesheime_kinderbetreuung/index.html

http://www.statistik.at/web_de/statistiken/bildung_und_kultur/formales_bildungswesen/kindertagesheime_kinderbetreuung/index.html

http://www.stat.si/eng/novica_prikazi.aspx?id=5386

http://www.stakes.fi/tilastot/tilastotiedotteet/2011/Tr37_11.pdf

http://www.uips.sk/prehlady-skol/statisticka-rocenka---materske-skoly

http://wales.gov.uk/docs/dcells/research/110201childcaresurvey2009en.pdf

153

G L O S A R

I . CLASIFICĂRI

Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei (ISCED 1997) Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei (ISCED) a fost concepută pentru a facilita compilarea și compararea statisticilor referitoare la educație, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor naționale. Aceasta combină două variabile transversale (nivelurile și domeniile educației) cu tipul de învățământ (general/vocațional/pre-vocațional) sau cu destinația prevăzută a elevilor (învățământ superior sau intrare directă pe piața mucii). Versiunea actuală, ISCED 97 (13) distinge şapte niveluri de învăţământ. Nivelul de bază ISCED 0, se referă la învățământul preșcolar, dar nu include primii ani de educație și îngrijire timpurie. Metodologia ISCED presupune faptul că există o serie de criterii care pot contribui la alocarea unui program educațional unui anumit nivel de învățământ. Cu toate acestea, în funcție de nivelul și tipul de învățământ în cauză, operează un sistem ierarhic de clasificare a criteriilor principale și a celor secundare. La nivelul preșcolar, principalele criterii includ organizarea programului într-o școală sau într-un centru, precum și limita minimă și cea maxima a vârstei de acces; criteriile secundare includ calificările membrilor personalului.

ISCED 0: Învăţământ preşcolar Învăţământul preşcolar este definit ca etapa iniţială a instruirii organizate. Se desfăşoară în cadrul unei şcoli sau a unui centru şi este conceput pentru copiii cu vârsta de cel puţin 3 ani.

ISCED 1: Învățământ primar Acest nivel începe între 5 şi 7 ani, este obligatoriu în toate ţările şi are în general durata de 4 până la 6 ani.

ISCED 2: Învățământ secundar inferior Continuă programele de bază din învățământul primar, deși predarea este în mod obișnuit axată într-o mai mare măsură pe disciplina de studiu. De obicei, finalul acestui nivel coincide cu sfârșitul învățământului obligatoriu.

ISCED 3: Învățământ secundar superior În general, acest nivel începe la sfârşitul învăţământului obligatoriu. Vârsta de admitere este în mod normal de 15 sau 16 ani. În mod obișnuit, sunt necesare calificări de acces (finalizarea învățământului obligatoriu) şi alte condiții minime de acces. Predarea este de obicei mai axată pe disciplinele de studiu decât la nivelul ISCED 2. Durata normală a nivelului ISCED 3 variază de la doi la cinci ani.

ISCED 4: Învățământ post-secundar non-terțiar Aceste programe se află la limita dintre învăţământul secundar superior şi învăţământul superior. Scopul lor este acela de a lărgi aria de cunoştinţe a absolvenţilor nivelului ISCED 3. Exemplele tipice sunt programele concepute pentru a-i pregăti pe elevi pentru studiile de nivel 5 sau programele concepute pentru a-i pregăti pe elevi pentru intrarea directă pe piaţa muncii.

(13) http://www.uis.unesco.org/ev.php?ID=3813_201&ID2=DO_TOPIC


154

ISCED 5: Învățământ superior (prima etapă) În mod normal, admiterea la aceste programe necesită absolvirea nivelului ISCED 3 sau 4. Acest nivel include programe de învăţământ superior cu orientare academică (tipul A), care au în mare măsură o bază teoretică şi programe de învăţământ superior cu orientare ocupaţională (tipul B) care au de regulă o durată mai mică decât cele de tipul A şi sunt orientate către intrarea pe piaţa muncii.

ISCED 6: Învățământ superior (a doua etapă) Acest nivel este rezervat studiilor superioare care conduc la obţinerea unei calificări avansate în domeniul cercetării (diplomă de doctorat).

I I . DEFINIȚ I I

Acreditarea structurilor de EICP reprezintă un proces de evaluare a conformității structurilor care intenționează să furnizeze EICP cu reglementările în vigoare, de exemplu, cu un anumit set de reguli și standarde minime.

Autorități centrale: Cel mai înalt nivel de guvernare într-un stat. În vasta majoritate a țărilor, autorităților centrale le revine principala responsabilitate în domeniul educației. Cu toate acestea, în Belgia, Spania și Regatul Unit, autoritățile regionale (comunitățile etc.) au responsabilitatea pentru toate sau cele mai multe dintre aspectele legate de educație și sunt considerate cea mai înaltă autoritate în acest domeniu.

Cheltuielile curente sau operaționale se referă la cheltuielile pentru bunuri și servicii consumate în anul curent, de exemplu, cheltuieli care trebuie efectuate periodic, cu scopul de a continua oferirea serviciilor educaționale. Acestea includ cheltuielile de personal și cele de funcționare. De asemenea, cheltuielile minore pentru echipamente, situate sub un anumit prag al costurilor, sunt, de obicei, raportate ca și cheltuieli curente.

Cheltuielile de capital se referă la cheltuielile pentru active care durează mai mult de un an. Acestea includ cheltuielile de construcții, renovare și reparații capitale ale clădirilor, precum și cheltuielile pentru achiziționarea de echipamente sau pentru înlocuirea acestora. (Se înțelege că majoritatea țărilor raportează cheltuieli mici pentru echipament, sub un anumit prag al costurilor, drept costuri curente, mai degrabă decât cheltuieli de capital).

Cheltuielile publice directe pot avea două forme: (1) plăți efectuate de către agenția guvernamentală însăși în numele instituțiilor de învățământ (de exemplu, plata directă a salariilor profesorilor de către ministerul educației, la nivel central sau regional); (2) plăți efectuate de către o agenție guvernamentală către instituțiile de învățământ responsabile pentru achiziționarea propriilor resurse educaționale și pentru plata personalului propriu (de exemplu, un grant total plătit unei instituții). Cheltuielile directe efectuate către o agenție guvernamentală nu includ taxele de școlarizare plătite de către elevi (sau de către familiile acestora) înmatriculați în școli publice aflate în jurisdicția autorității publice, chiar dacă taxele de școlarizare, sunt virate în primă instanță agenției guvernamentale și nu instituției în cauză.

Concediu de creștere a copilului compensat în mod adecvat: durata cumulată a concediului post-natal de maternitate, paternal și de creștere a copilului pentru care părinții primesc cel puțin 65% din câștigurile anterioare. În cazul unei sume forfetare, plata se consideră a fi compensată în mod adecvat în cazul în care constituie 65% din salariul minim lunar în respectiva țară.

Copii cu nevoi educaționale suplimentare: Copiii care sunt expuși riscului de obținere a unor rezultate slabe pe parcursul lor educațional și care au nevoie de sprijin suplimentar pentru a-și atinge potențialul maxim. Adeseori, acești copii provin din medii defavorizate, precum grupuri de imigranți, minorități etnice sau cu un statut socio-economic redus.

Glosar

155

Dreptul legal la servicii de EICP se referă la obligația legală a furnizorilor de EICP de a asigura servicii de EICP subvenționate de la buget pentru toți copiii dintr-un anumit bazin demografic, ai căror părinți, indiferent de statutul lor ocupațional, socio-economic sau familial, solicită un loc pentru copilul lor.

Documente de coordonare: Diferite tipuri de documente oficiale care conțin reglementări, ghiduri, și/sau recomandări pentru instituțiile de învățământ. Reglementările sunt legi, reguli sau alte tipuri de ordine emise de autoritățile publice pentru gestionarea structurilor. Recomandările sau ghidurile reprezintă documente oficiale care susțin anumite proceduri, metode sau strategii, dar nu sunt obligatorii. Documentele de coordonare cuprind o varietate de abordări oficiale care intenționează să coordoneze sau să orienteze activitatea furnizorilor de EICP. Din această perspectivă, documentele de coordonare includ, în parte sau în totalitate, următoarele orientări educaționale,: conținutul învățării, obiective și rezultate, ținte de performanță, precum și orientări privind abordările didactice, activitățile de învățare și metodele de evaluare.

Educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP): Servicii oferite copiilor de la naștere până la începerea învățământului primar, conform cadrului național de reglementare, de exemplu, trebuie să fie conforme cu un set de reguli și standarde minime și/sau sunt supuse unui proces de acreditare.

Evaluarea externă a structurilor de EICP: Un proces de control al calității efectuat de către o persoană sau de către o echipă din afara structurii de învățământ/îngrijire, care evaluează și monitorizează performanța structurilor, raportează asupra calității serviciilor oferite și sugerează modalități de îmbunătățire a activității.

Experiență administrativă: Experiența dobândită în administrarea și gestionarea unei structuri de EICP sau a unei școli, de exemplu, prin ocuparea postului de director adjunct.

Experiență profesională în domeniul EICP: Perioada de activitate profesională în domeniul EICP. Perioada și tipul de experiență profesională necesară sunt adeseori specificate în procesul de recrutare a personalului pentru pozițiile de conducere în domeniul EICP.

Expunerea la riscul de sărăcie și de excludere socială se referă la situația persoanelor care fie sunt expuse riscului de sărăcie, fie suferă de lipsuri materiale severe sau care trăiesc într-o gospodărie cu o intensitate de lucru foarte scăzută. Acest indicator special însumează numărul de persoane care fac parte din oricare din aceste grupuri. ‘Expus riscului de sărăcie’ se referă la acele persoane ale căror venituri disponibile se situează sub pragul național de expunere la riscul de sărăcie. ‘Lipsurile materiale’ se referă la greutăți economice și incapacitatea de a-și permite anumite lucruri care sunt considerate necesare sau de dorit. 'Intensitatea de lucru foarte scăzută' se referă la numărul de persoane care locuiesc într-o gospodărie și care au lucrat la mai puțin de 20% din potențialul lor în cursul anului trecut. Copiii afectați de mai multe dimensiuni ale sărăciei sunt luați în calcul doar o singură dată.

Formarea specifică pentru posturile de conducere se realizează ulterior educației inițiale și calificării personalului de EICP. În funcție de circumstanțe, formarea poate fi furnizată fie înaintea aplicației sau a procedurilor de recrutare pentru postul de conducere, fie pe parcursul primilor doi ani de la preluarea postului. Scopul acesteia este de a-i înzestra pe viitorii directori din domeniul EICP cu aptitudinile necesare pentru realizarea noilor lor atribuții. Nu trebuie confundată cu dezvoltarea profesională continuă.

Furnizarea de servicii organizate la domiciliu se referă la servicii reglementate de EICP, care sunt oferite la domiciliul furnizorului. În mod obișnuit, reglementările impun furnizorilor să respecte standarde minime de sănătate, siguranță și nutriție. Serviciile oferite la domiciliu exclud îngrijirea acasă (de exemplu, îngrijirea oferită la domiciliul copilului), chiar și în cazurile în care astfel de servicii trebuie să respecte standardele minime de calitate (de exemplu, acreditarea personalului).

Gospodăria este definită ca un grup de două sau mai multe persoane care trăiesc împreună într-o casă sau într-o parte a unei case și împart un buget comun. Orice persoană care declară că nu face


156

parte din nicio gospodărie și care are propriul buget este luată în calcul ca o gospodărie cu o singură persoană.

Gospodăriile în care nu lucrează niciun adult sunt gospodăriile în care niciun membru nu este angajat, de exemplu, toți membrii fiind șomeri sau inactivi.

Indexul PISA al statutului economic, social și cultural (ESCS) a fost creat pe baza următoarelor variabile: Indexul internațional socio-economic al statutului ocupațional (ISEI); cel mai înalt nivel de educație a părinților elevului, transformat în ani de școală; indexul PISA referitor la bunăstarea familială; indexul PISA al resurselor educaționale disponibile la domiciliu și indexul PISA al posesiunilor legate de cultură, în sens "clasic", aflate în casa familiei.

Îndatorirea profesională reprezintă o sarcină care este descrisă astfel în regulamentele/contractele/legislaţia muncii sau în alte reglementări referitoare la profesia didactică. Monitorizarea capacității în sistemul de EICP: Un proces care implică monitorizarea relației dintre oferta de locuri în sistemul de EICP și cererea reală. Reprezintă o evaluare continuă a performanței sistemului. Orele suplimentare se referă la timpul petrecut de către copii în cadrul sistemului de EICP și care este mai mare decât numărul alocat de ore finanțate de către autoritățile publice și, prin urmare, face obiectul unor taxe plătite de către părinți.

Nevoile suplimentare sunt înțelese ca nevoi educaționale ale copiilor care decurg, în primul rând, din factori socio-economici, culturali și/sau lingvistici.

Parcursuri alternative: Programe flexibile, majoritatea fiind bazate pe formare la locul de muncă, ce conduc la obținerea unei calificări necesare pentru angajarea în sistemul de EICP. În mod normal acestea au o durată mai scurtă decât programele tradiționale și sunt adeseori introduse pentru a atrage noi persoane în cadrul profesiei. De asemenea, obținerea unei calificări în domeniul EICP prin validarea învățării non-formale și informale este considerată drept un parcurs alternativ către o profesie în domeniul EICP.

Planificarea se bazează pe observarea tendințelor și pe identificarea celor mai probabile scenarii în ceea ce privește cererea și oferta de EICP reflectate în proiecțiile demografice, precum ratele de natalitate și migrația. Planificarea EICP poate fi făcută pe termen scurt, mediu și/sau lung.

Produs intern brut (PIB): Produsul intern brut reprezintă o măsură agregată a producției, egală cu suma valorilor brute adăugate de toate unitățile instituționale rezidente care sunt angajate în producție (plus orice taxe și minus orice subvenții pentru produsele care nu sunt incluse în valoarea rezultatele lor). Suma utilizării finale de bunuri și servicii (toate utilizările, cu excepția consumului intermediar) măsurată în prețurile de achiziție, mai puțin valoarea importurilor de bunuri și servicii sau suma veniturilor primare distribuite de către unitățile producătoare rezidente (OECD, 2014).

Scutire de impozit: O schemă sau un stimulent care permite unei persoane sau unei firme să își reducă răspunderea fiscală. Exemplele de scutire de impozit includ permiterea deducerii anumitor cheltuieli, cum ar fi taxele pentru EICP din venitul impozabil sau disponibilitatea creditelor fiscale pentru a compensa costurile de educație și îngrijire.

Serviciile furnizate în cadrul structurilor instituționale cuprind serviciile furnizate în afara domiciliului, conform cadrului de reglementare. Serviciile furnizate sunt cel mai frecvent menționate sub numele de creșe, centre de zi și grădinițe (adaptare din OCDE, 2012).

Sistem divizat de EICP: Serviciile sunt furnizate în structuri separate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari (de obicei cu vârsta mai mică sau mai mare de 3 ani). Responsabilitatea pentru gestionarea, reglementarea și finanțarea EICP este împărțită între diferite autorități. În mod normal, cadrul educațional este stabilit doar pentru copiii mai mari. De asemenea, condițiile de calificare ale personalului diferă de obicei în funcție de tipul serviciilor furnizate. Mai mult decât atât, condițiile de acces pot varia foarte mult; dreptul legal fiind de obicei aplicat copiilor mai mari și nu celor mai mici.

Glosar

157

Sistem unitar de EICP: Serviciile pentru toți copiii de vârstă preșcolară sunt organizate într-o singură etapă și furnizate în structuri dedicate întregului interval de vârstă. Nu există întreruperi sau transferuri între instituții până la momentul în care copiii încep școala primară. Ministerul Educației este responsabil cu gestionarea, reglementarea și finanțarea EICP. Întregul proces de îngrijire și educație a copiilor mici este considerat ca parte a serviciilor de "educație timpurie", iar ghidurile educaționale acoperă întregul ciclu de EICP. Structurile unitare au o echipă unică de management care furnizează servicii pentru copii de toate vârstele, fiind necesar același nivel de calificare a personalului. În plus, în sistemele unitare, dreptul legal la servicii de EICP sau servicii de EICP furnizate în mod gratuit este adeseori acordat de la o vârstă foarte timpurie. Sistemele unitare sunt denumite uneori "sisteme integrate".

Standardul puterii de cumpărare (SPC): Unitate monetară artificială de referinţă comună, utilizată în Uniunea Europeană pentru a exprima volumul agregatelor economice în scopul comparaţiilor spaţiale, astfel încât sunt eliminate diferenţele existente de la o țară la alta între nivelurile prețurilor. Agregatele volumului economic exprimate în SPC sunt obţinute împărţind valoarea lor iniţială în unităţile monetare naţionale la respectiva PPC (Paritatea Puterii de Cumpărare). Astfel, SPC cumpără acelaşi volum dat de bunuri şi servicii în toate ţările, în timp ce sunt necesare sume diferite, exprimate în unităţi monetare naţionale, pentru a cumpăra același volum de bunuri şi servicii în fiecare dintre țări, în funcţie de nivelul preţurilor.

Structură unitară: Structură instituțională în cadrul sistemului unitar de EICP.

Structurile private de EICP pot fi deținute și operate de către întreprinderi, care sunt orientate spre profit sau de către sectorul de voluntariat (non-profit), care poate include organizații caritabile. De multe ori, acestea funcționează cu licență și le este impusă îndeplinirea unor standarde de îngrijire minime. Structurile private pot fi:

Auto-finanțate: atrag fonduri din surse private, de obicei taxe plătite de către părinți; sau

Finanțate de la buget: primesc anumite fonduri din surse publice, în special, pentru furnizarea educației și îngrijirii în numele autorităților publice, în cazurile în care copiii au un drept legal să beneficieze de un loc în sistemul de EICP.

Structurile publice de EICP deținute și operate de către autoritățile publice la nivel central, regional sau local. Acestea nu au ca scop obținerea de profit, ci de a oferi un serviciu public.

Structuri separate de EICP: Structuri instituționale în cadrul unui sistem divizat de EICP.

Totalul cheltuielilor publice pentru educație include finanțări publice directe pentru instituțiile de învățământ și transferurile către gospodării și firme. În general, sectorul public finanțează cheltuielile educaționale prin asumarea responsabilității directe pentru cheltuielile curente și de capital ale școlilor (finanțare publică directă a școlilor) sau prin oferirea de sprijin financiar elevilor/studenților și familiilor acestora (granturi și împrumuturi oferite de sectorul public) sau prin subvenționarea activităților educaționale sau de formare din sectorul privat sau a organizațiilor non-profit (transferuri către gospodării și firme). Finanțarea publică directă pentru învățământul superior poate include cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare în anumite țări în care instituțiile de învățământ superior sunt finanțate din bugete globale care acoperă resursele alocate atât pentru predare, cât și pentru activitățile de cercetare și dezvoltare.


158

I I I . BAZE DE DATE

Baza internațională de date PISA 2012

PISA (Programme for International Student Assessment) este un studiu internaţional desfăşurat sub auspiciile OECD, care măsoară nivelurile de performanţă ale elevilor cu vârsta de 15 ani în materie la citire, matematică şi ştiinţe. Studiul se bazează pe eşantioane reprezentative de elevi cu vârsta de 15 ani, care pot fi incluşi în învăţământul secundar inferior sau superior, în funcţie de structura sistemului de învăţământ. În plus față de măsurarea performanţelor, studiul internaţional PISA 2012 include chestionare pentru identificarea variabilelor de ordin şcolar şi familial, care pot explica datele obţinute. Toţi indicatorii vizează atât la şcolile publice, cât şi la cele particulare, subvenţionate sau nu.

http://www.oecd.org/pisa/aboutpisa/

Studiul internațional PIRLS 2011

PIRLS 2011 reprezintă al treilea ciclu al Studiului asupra competenţelor de citire la nivel internațional (PIRLS), realizat de Asociația internațională pentru evaluarea performanțelor școlare (IEA). Studiul măsoară performanțele la citire ale elevilor care, în mare parte, se află în cel de-al patrulea an de școlarizare – descriși în studiu ca 'elevi de clasa a patra'. În majoritatea țărilor, elevii au vârsta de aproximativ 10 ani și frecventează învățământul primar. Se oferă o evaluare a nivelului actual de înțelegere a unui text scris și se permite măsurarea evoluțiilor care au avut loc în raport cu anul 2001, fiind inclusă și o gamă completă de chestionare pentru investigarea experiențelor pe care le au copiii mici la domiciliu și la școală, în procesul de învățare a citirii.

http://timssandpirls.bc.edu/pirls2011/

http://www.oecd.org/pisa/aboutpisa/

http://timssandpirls.bc.edu/pirls2011/

159

F I Ș E D E I N F O R M A Ț I I A S U P R A S I S T E M E L O R N A Ț I O N A L E

Belgia– Comunitatea franceză................................................... 161

Belgia – Comunitatea germană ................................................. 162

Belgia – Comunitatea flamandă................................................. 163

Bulgaria...................................................................................... 164

Republica Cehă ......................................................................... 165

Danemarca ................................................................................ 166

Germania ................................................................................... 167

Estonia ....................................................................................... 168

Irlanda ........................................................................................ 169

Grecia ........................................................................................ 170

Spania........................................................................................ 171

Franța ........................................................................................ 172

Croația ....................................................................................... 173

Italia ........................................................................................... 174

Cipru .......................................................................................... 175

Letonia ....................................................................................... 176

Lituania ...................................................................................... 177

Luxemburg ................................................................................. 178

Ungaria ...................................................................................... 179

Malta .......................................................................................... 180

Austria........................................................................................ 181

Polonia ....................................................................................... 182

Portugalia................................................................................... 183

România .................................................................................... 184

Slovenia ..................................................................................... 185

Slovacia ..................................................................................... 186

Finlanda ..................................................................................... 187

Suedia........................................................................................ 188

Regatul Unit – Anglia ................................................................. 189

Regatul Unit – Țara Galilor ........................................................ 190

Regatul Unit – Irlanda de Nord .................................................. 191

Regatul Unit – Scoția ................................................................. 192

Islanda ....................................................................................... 193

Turcia ......................................................................................... 194

Liechtenstein.............................................................................. 195

Norvegia .................................................................................... 196

Elveția ........................................................................................ 197

Aceste fișe de informații oferă o privire de ansamblu concisă asupra principalelor caracteristici ale sistemului de EICP din fiecare țară, inclusiv:

• Diagrame: reprezentare vizuală a principalelor elemente ale structurii de EICP

• Organizare: descrierea principalelor tipuri de servicii de EICP

• Rate de participare

• Taxele pentru serviciile cu program integral

• Reformele în curs de implementare

D i a g r a m a

Diagramele prezintă structura generală a sistemului de EICP disponibil pentru toți copiii din fiecare țară. Nu sunt incluse serviciile furnizate separat, în afara sistemului general de EICP, pentru copiii cu nevoi educaționale speciale (a se vedea în introducere sfera exactă de cuprindere).

Diagrama este structurată în funcție de intervalul de 'vârstă a copiilor'. Aceste vârste sunt exemplificative și indică vârsta minimă oficială la care copiii pot începe anumite tipuri de EICP.

Prima linie subțire indică durata teoretică a concediului de îngrijire a copilului, reprezentată de cumularea a trei tipuri posibile de concediu: de maternitate, paternal și de creștere a copilului. Concediul este considerat a fi compensat în mod adecvat dacă părinții primesc pe parcursul acestei perioade cel puțin 65% din câștigurile anterioare. A se vedea Figura B3 pentru mai multe detalii.

Următoarele linii prezintă intervalele vârstelor oficiale la care copiii devin eligibili pentru anumite structuri sau tipuri de servicii din domeniul EICP. Cu toate acestea, în unele țări este considerat mai adecvat tipul de serviciu furnizat, care este astfel reprezentat în acești termeni. Toți termenii sunt prezentați în limba/limbile națională(e) a/le țării. Structurile instituționale sunt marcate cu albastru, iar cele organizate la domiciliu sunt marcate cu roz (a se vedea Glosarul pentru definiții). Implicarea Ministerului


160

Educației este marcată printr-o intensitate mai scăzută a culorilor respective.

Atunci când este cazul, liniile mici verticale din cadrul structurii reprezintă împărțirea în diferite tipuri de servicii furnizate, cicluri sau etape principale.

O a doua bară în alb și negru indică perioada de educație, definită ca ISCED 0 de către UNESCO în cadrul Clasificării Internaţionale Standard a Educaţiei (ISCED) din anul1997.

Dacă este cazul, simbolurile speciale indică vârsta de începere a oricărui drept legal la servicii de EICP (a se vedea Glosarul pentru definiție), disponibilitatea serviciilor furnizate în mod gratuit pentru cel puțin câteva ore pe zi și începutul învățământului obligatoriu.

După fiecare diagramă, o propoziție marcată cu gri are scopul de a ajuta cititorul să identifice care este structura instituțională considerată adecvată pentru copiii mai mici și pentru copiii mai mari, în fiecare dintre țari. Această distincție este realizată adeseori în textul principal și în multe figuri ale raportului.

O r g a n i z a r e

În secțiunea Organizare este oferită o scurtă descriere a principalelor tipuri de EICP. De asemenea, sunt specificate autoritățile centrale responsabile pentru respectivele tipuri de structuri. Atunci când este cazul sunt oferite informații suplimentare referitoare la serviciile care sunt furnizate în afara cadrului general.

R a t e l e d e p a r t i c i p a r e

Ratele de participare ISCED 0 și ISCED 1 pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani sunt prezentate utilizând datele Eurostat din anul 2011 (a se vedea Figura C2 pentru comparații între țări). În cazul în care sunt disponibile, sunt incluse și datele naționale referitoare la ratele de participare ale copiilor cu vârsta sub 3 ani sau datele naționale privind participarea în funcție de structură, cu specificarea anului de referință și a sursei. Diferențele existente între ratele furnizate de către diferite surse ar putea fi cauzate de diferențele între metodologiile utilizate.

T a x e l e

Structura taxelor este descrisă atunci când este disponibilă. Pentru comparabilitate, taxele pe oră au fost înmulțite cu 40 pentru obținerea taxelor săptămânale, iar taxele săptămânale au fost convertite în taxe lunare prin înmulțirea cu un factor de 4.345. Prin urmare, taxele lunare reale pot fi ușor diferite. Taxele exprimate in SPC pot fi convertite din nou în moneda națională cu ajutorul cifrelor furnizate în notă (a se vedea Figura D6 pentru comparații între țări).

R e f o r m e l e î n c u r s d e i m p l e m e n t a r e

Această secțiune enumeră reformele majore aflate în curs de implementare pe parcursul anului de referință 2012/13 sau pe cele care au avut loc începând cu acea perioadă. Sunt incluse numai reformele deja aprobate (nefiind luate în considerare reformele aflate în discuție).

Informa ț i i supl imentare referi toare la sistemele naționale de educaț ie și la poli t ici le aferente

EURYPEDIA, Enciclopedia europeană privind Sistemele naționale de educație oferă informații actualizate și complete defalcate pe țări și niveluri de educație. http://eacea.ec.europa.eu/education/eurypedia

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurypedia

Fișe le de in formaț i i asupra s is temelor naț ionale

161

Belgia – Comunitatea franceză D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Accueillantes d’enfants, conventionnées ou autonomes

Milieu d’accueil collectif (crèche, prégardiennat, maison communale d’accueil de l’enfance (MCAE), crèche parentale, maison d’enfants)

École maternelle

0 1 2 3 4 5 6 7

Servicii furnizate la domiciliu Autoritate responsabilă Structuri instituționale

Ministerul Educației

Alta

Concediu de creștere a copilului n Începutul învățământului obligatoriu ISCED 0

A = Serviciu furnizat în mod gratuit, cel puțin câteva ore B = Drept legal A + B

În acest raport, în ceea ce privește Belgia (Comunitatea franceză), 'copii mai mici' se referă la cei înscriși la milieu d’accueil collectif iar 'copii mai mari' la cei înscriși la école maternelle.

R a t e d e p a r t i c i p a r e

(%) Anul de referință 2011 Sub 3 ani Accueillantes d’enfants, conventionnées ou autonomes

29,2 Milieu d’accueil collectif (crèche, prégardiennat, maison communale d’accueil de l’enfance (MCAE), crèche parentale, maison d’enfants)

Sursa: ONE, 2011.

(%) Anul de referință 2012 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

École maternelle 45,0 95,0 97,0 98,0 Sursa: Indicateurs de l’enseignement, 2012.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 * 97,8 98,1 97,0 5,2 0,1 ISCED 1 * (-) 0,0 1,1 92,7 97,8

* Date pentru Belgia (toate comunitățile) Sursa: Eurostat, UOE (date extrase în luna noiembrie 2013).

Anul de referință 2012/13

O r g a n i z a r e Copiii cu vârste cuprinse între 3 luni și 3 ani pot frecventa diferite tipuri de structuri instituționale (milieu d’accueil collectif), inclusiv crèche, prégardiennat, maison communale d’accueil de l’enfance (MCAE) sau maison d’enfants. În plus, există și un sistem reglementat de îngrijire la domiciliu, furnizat de îngrijitori (accueillantes d’enfants) care fie lucrează independent (accueillantes d’enfants autonomes) fie sunt afiliați anumitor organizații pentru îngrijirea copiilor (accueillantes d’enfants conventionnées). Serviciile de îngrijire organizate la domiciliu și cele instituționale pentru cei mai mici dintre copii intră în responsabilitatea organizației ONE (Office de la Naissance et de l'Enfance), aflată sub autoritatea Ministrului care gestionează politicile pentru copii. De la vârsta de 2 și jumătate, copiii au dreptul legal la educație timpurie furnizată în mod gratuit în cadrul école maternelle. Acest domeniu se află în responsabilitatea Ministrului Educației. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e Taxele sunt reglementate pentru copiii cu vârsta sub 2 ani și jumătate înscriși în structurile publice sau subvenționate de la buget la un nivel de min. 2,1 PPS și max. 32,8 PPS pe zi (masa inclusă), ceea ce reprezintă o valoare lunară cuprinsă între 45 și 644 PPS. Aceleași niveluri sunt valabile pentru serviciile de EICP instituționale și pentru cele organizate la domiciliu. Taxele percepute de furnizorii privați (care se auto-finanțează) nu sunt reglementate. 22% dintre accueillantes d’enfants și 32% dintre crèches nu beneficiază de subvenții de la buget.

Serviciile de EICP pentru copiii cu vârsta peste 2 ani și jumătate din école maternelle sunt gratuite, însă părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare furnizate în garderie.

1 SPC = 1.11881 EUR

Nu există reforme în curs de implementare


162

Belgia – Comunitatea germană

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Tagesmütter

Kinderkrippe

Kindergarten

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Belgia (Comunitatea germană), 'copii mai mici' se referă la cei înscriși la Kinderkrippe iar 'copii mai mari' la cei înscriși la Kindergarten.


(%) Anul de referință 2011 Sub 3 ani Tagesmütter (Selbstständige Tagesmutter or, Tagesmütterdients – TMD) 31,9

Kinderkrippe 2,2 Sursa: DKF, 2011.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 * 97,8 98,1 97,0 5,2 0,1 ISCED 1 * (-) 0,0 1,1 92,7 97,8

* Date pentru Belgia (toate comunitățile) Sursa: Eurostat, UOE (date extrase în luna noiembrie 2013.

.


O r g a n i z a r e

Până la vârsta de 3 ani, majoritatea copiilor frecventează sistemul reglementat de îngrijire la domiciliu, care este furnizat de către îngrijitori (Tagesmütter) care fie lucrează independent (Selbstständige Tagesmütter) fie sunt afiliați anumitor organizații pentru îngrijirea copiilor (Tagesmütter-dienst – TMD). Există și o structură instituțională numită Kinderkrippe. Sistemul de EICP pentru cei mai mici copii se află sub autoritatea Ministerului Ocupării forței de muncă, Sănătății și Afacerilor sociale. De la vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal la educație timpurie furnizată în mod gratuit în cadrul Kindergarten. Acest domeniu se află în responsabilitatea Ministerului Educației. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele sunt reglementate pentru copiii cu vârsta sub 3 ani din structurile publice sau subvenționate de la buget la un nivel de min. de 1,2 SPC și max. de 24,1 SPC pe zi (masa inclusă), ceea ce reprezintă o valoare lunară cuprinsă între 25 și 531 SPC. Același lucru este valabil pentru serviciile de EICP instituționale și pentru cele organizate la domiciliu.

Serviciile de EICP pentru copiii cu vârsta peste 3 ani din Kindergarten sunt gratuite, însă părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare.

1 SPC = 1.11881 EUR



163

Belgia – Comunitatea flamandă

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Onthaalouders

Kinderdagverblijven

Kleuteronderwijs

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Belgia (Comunitatea flamandă), ‘copii mai mici’ se referă la cei din Kinderdagverblijven iar ‘copii mai mari’ la cei din Kleuteronderwijs.


(%) Anul de referință 2010/2011 Sub 3 ani Onthaalouders and Kinderdagverblijven* 48,4

*Sursa: Kind en Gezin, 2011

(%) Anul de referință 2010/11 Sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

Onthaalouders și Kinderdagverblijven* 50,3 57,9 37,6 (-) (-) (-)

Kleuteronderwijs (-) (-) 57,0 98,7 98,8 97,7 * Sursa: Kind en Gezin, 2011.

(%) Anul de referință 2011

3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani

ISCED 0 97,8 98,1 97,0 5,2 0,1 ISCED 1 (-) 0,0 1,1 92,7 97,8

* Date pentru Belgia (toate comunitățile)) Sursa: Eurostat, UOE (date extrase în luna noiembrie 2013).


O r g a n i z a r e Educația și îngrijirea copiilor preșcolari este împărțită în două mari etape: îngrijirea formală a copiilor de la naștere până la vârsta de 3 ani, care poate fi organizată la domiciliu (Onthaalouders) sau în cadrul unei structuri instituționale (Kinderdagverblijven) și învățământul preșcolar (Kleuteronderwijs) pentru copiii cu vârsta peste 2 ani și jumătate. Prima etapă se află în responsabilitatea Ministerului flamand al Bunăstării Sociale, Sănătății și Familiei și este administrată de agenția Kind en Gezin. Învățământul preșcolar pentru copiii cu vârsta peste 2 ani și jumătate este în responsabilitatea Ministerului flamand al Educației și Formării. De la vârsta de 2 ani și jumătate, copiii au dreptul legal la învățământ preșcolar gratuit. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele sunt reglementate pentru copiii cu vârsta sub 2 ani și jumătate înscriși în structurile publice. În anul 2011, acestea au fost de min. 1,4 SPC și max. 24,5 SPC pe zi, ceea ce reprezintă 30 până la 585 SPC pe lună, media fiind de 268 SPC pe lună.

Serviciile de EICP pentru cei cu vârsta peste 2 ani și jumătate aflați la Kleuteronderwijs sunt gratuite, însă părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare.

1 SPC = EUR 1.11881

R e f o r m e î n c u r s d e i m p l e m e n t a r e

Începând cu data de 1 aprilie 2014, este implementat un nou decret privind îngrijirea copiilor (cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani). Acesta va fi însoțit de o nouă reglementare. Procedurile de acreditare și evaluare vor fi aceleași pentru structurile publice și pentru cele private, în vederea stimulării unui nivel mai uniform de calitate în fiecare structură. Va fi introdus un nou sistem de subvenționare, prin care subvențiile vor fi asociate unor responsabilități specifice.


164

Bulgaria

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Detska yasla

Detska gradina

Uchiliste

Obedineno detsko zavedenie

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Bulgaria, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la detska yasla și la grupele organizate pentru cei cu vârsta sub 3 ani înscriși la obedineni detski zavedenia. 'Copii mai mari' se referă la cei înscriși la detska gradina, uchiliste și la grupele organizate pentru cei cu vârsta mai mare de 3 ani înscriși la obedineni detski zavedenia.


(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 73,1 78,9 86,3 87,5 1,1 ISCED 1 (-) (-) 0.0 7.2 96.9



O r g a n i z a r e

Copiii cu vârste cuprinse între 3 luni și 3 ani pot frecventa structurile instituționale cunoscute sub numele de detska yasla. Începând cu vârsta de 3 ani, este disponibilă educația pentru copii preșcolari în detska gradina, acolo unde Ministerul Educației și Științei are responsabilitatea procesului educațional. Ultimii doi ani de învățământ preșcolar (între 5 și 7 ani) sunt obligatorii, iar copiii îi pot parcurge fie în detska gradina, fie într-o școală primară (uchiliste). În plus față de structurile separate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari, există și structuri unitare (obedineni detski zavedenia) destinate copiilor cu vârste cuprinse între 10 luni și 7 ani. Serviciile furnizate în cadrul acestor structuri sunt organizate în conformitate cu etapele de mai sus (adică până la 3 ani, între 3 și 5 ani și între 5 și 7 ani). Învățământul primar începe la vârsta de 7 ani.

T a x e

Taxele pentru sistemul public de EICP variază între 28 și 68 SPC, media fiind de 51 SPEC pe lună (mesele fiind incluse). Taxele în sistemul privat de EICP (care se auto-finanțează) pot ajunge la 474 SPC. Nu se percep taxe pentru ultimii doi ani de învățământ preșcolar (5 – 7 ani), fiind incluse și materiale didactice gratuite.

1 SPC = 0.878823 BGN



165

Republica Cehă

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Zařízení pro péči o děti do 3 let

Mateřská škola

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Republica Cehă, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la zařízení pro péči o děti do 3 let iar ‘copii mai mari’ la cei înscriși la mateřska škola.


(%) Anul de referință 2012/13 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani Mateřská škola 26,7 75,2 86,9 88,2

Sursa: CSU & MEYS, 2013.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 58,5 83,7 91,6 46,1 7,5 ISCED 1 (-) (-) 0,6 50,7 91,7



O r g a n i z a r e

Sistemul de EICP cuprinde două structuri principale. Structurile pentru copiii cu vârsta sub 3 ani (zařízení pro péči o děti do 3 let) se află în responsabilitatea Ministerului Industriei și Comerțului și funcționează în conformitate cu prevederile Legii Comerțului și ale reglementărilor legale generale. Acestea sunt în mod obișnuit structuri instituționale, însă există și un mic număr de structuri organizate la domiciliu. Grădinițele (mateřské školy), aflate sub autoritatea Ministerului Educației, Tineretului și Sportului, sunt destinate copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Pe lângă grădinițe, Legea Comerțului oferă baza legală și pentru înființarea unor structuri instituționale (fiind posibilă și organizarea la domiciliu) pentru copiii cu vârsta peste 3 ani, dar acestea din urmă nu sunt subvenționate de la buget și nu au fost încă dezvoltate la un nivel semnificativ, astfel încât nu sunt reprezentate în diagramă. De la vârsta de 5 ani, copiii au dreptul legal la învățământ preșcolar. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Experții estimează că taxele pentru copiii cu vârsta sub 3 ani înscriși în structurile publice au o valoare lunară de 138 SPC, la care se adaugă costul meselor. Taxele lunare pentru mateřské školy sunt de 14 SPC (mesele nefiind incluse).

1 SPC = 18.0615 CZK


Legislația referitoare la structurile tradiționale pentru copiii cu vârsta sub 3 ani (jesle) a fost eliminată la sfârșitul anului 2013. O parte dintre fostele jesle funcționează încă în baza Legii Comerțului sau a reglementărilor legale generale. Este în curs de pregătire o nouă lege care va reglementa furnizarea serviciilor de îngrijire a copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 luni și cea de începere a învățământului obligatoriu.


166

Danemarca

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Dagpleje

Aldersintegrerede institutioner

Vuggestuer

Børnehaver

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Danemarca, 'copii mai mici' se referă la grupele organizate pentru cei cu vârsta sub 3 ani înscriși la aldersintegrerede institutioner și vuggestuer. 'Copii mai mari' se referă la grupele organizate pentru cei cu vârsta mai mare de 3 ani înscriși la aldersintegrerede institutioner și børnehaver.



Sub 1 an

1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

Dagpleje 9,7 39,1 33,1 0,4 0,2 0,2 Aldersintegrerede institutioner 8,9 49,6 59,8 96,1 96,6 79,7

Sursa: Danmarks Statistik, 2012.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 90,5 97,5 96,0 9,6 (-) ISCED 1 (-) 0,0 2,3 89,3 99,6



O r g a n i z a r e

Sistemul de EICP este format din centre de îngrijire de zi (daginstitutioner), care sunt în responsabilitatea Ministerului Educației și pot fi înființate fie ca structuri integrate pentru copiii cu vârste cuprinse între 26 de săptămâni și 6 ani (aldersintegrerede institutioner) sau ca structuri separate pentru copiii mai mici și pentru cei mai mari (vuggestuer și, respectiv, børnehaver). Pe lângă serviciile de EICP furnizate în cadrul structurilor instituționale, există și un sistem de servicii reglementate organizate la domiciliu (dagpleje) majoritatea acestora fiind subvenționate de la buget și incluzând un număr relativ mare de copii mici. De la vârsta de 26 de săptămâni, copiii au dreptul legal la servicii de EICP subvenționate de la buget. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Costul pentru structurile organizate la domiciliu dagpleje sunt în medie de 226 SPC pe lună (mesele fiind incluse). Taxele pentru daginstitutioner depind de vârsta copilului și sunt de 270 SPC pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 2 ani și de 152 SPC pentru copiii mai mari. Sistemul de EICP este predominant public, doar 5% dintre daginstitutioner fiind private (subvenționate de la buget).

1 SPC = 10.1993 DKK



167

Germania

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

(Kinder-) Tagespflege

(Kinder-)Tageseinrichtung für Kinder unter 3 Krippe

(Kinder-)Tageseinrichtung für Kinder über 3 bis 6 Kindergarten

(Kinder-)Tageseinrichtung für Kinder aller Altersgruppen

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Germania 'copii mai mici' se referă la Krippen și la grupele organizate pentru cei cu vârsta sub 3 ani înscriși la Tageseinrichtung für Kinder aller Altersgruppen. 'Copii mai mari' se referă la Kindergarten și la grupele organizate pentru cei cu vârsta mai mare de 3 ani înscriși la Tageseinrichtung für Kinder aller Altersgruppen.



Sub 1 an


(Kinder-) Tagespflege 0,9 5,6 5,2 1,5 0,9 0,7

(Kinder-) Tageseinrichtung 1,6 20,2 42,0 86,4 95,6 96,6

Sursa: Autorengruppe Bildungsberichterstattung, 2012.



ISCED 0 89,9 95,6 96,7 35,4 0,9 ISCED 1 (-) (-) 0,4 62,5 98,4



O r g a n i z a r e

Sistemul de EICP este puternic descentralizat și cuprinde mai multe tipuri de structuri diferite. Centrele de îngrijire a copiilor (Tageseinrichtung) oferă servicii în mod separat, fie pentru copiii mai mici, fie pentru cei mai mari (în Krippen și, respectiv, în Kindergarten) sau funcționează ca structură unică pentru întreaga etapă a EICP. Suplimentar față de serviciile de EICP furnizate în cadrul structurilor instituționale, există și un sistem de îngrijire reglementată organizată la domiciliu și subvenționată de la buget (Tagespflege), destinată celor mai mici dintre copii (cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani), dar care poate furniza servicii cu program redus pentru copiii mai mari. Înainte de începerea învățământului primar, anumite landuri furnizează învățământ preșcolar (Vorschuleinrichtung). Totuși, aceste servicii includ un procent redus de copii și, în consecință, nu este reprezentat în diagramă. La nivel federal/național, Ministerul Federal al Familiei, Persoanelor Vârstnice, Femeilor și Tineretului este responsabil cu EICP, organizată la domiciliu și în cadrul instituțional. La nivelul landurilor, responsabilitatea este fie a Ministerului Familiei, fie a Ministerului Educației. Până în anul 2013, părinții au avut dreptul legal la obținerea unui loc subvenționat de la buget pentru îngrijirea copilului lor, odată cu împlinirea vârstei de 3 ani de către acesta. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

În medie, în anul 2009, taxele au fost de 187 SPC; minimul fiind de 23 SPC, iar maximul de 817 SPC (Rauschenbach, 2012).

Unele landuri au eliminat taxele plătite de către părinți, fie pentru ultimul an de EICP, care precede intrarea la școală (Hamburg, Hessen, Saxonia inferioară, Renania de Nord-Westfalia), pentru ultimii 3 ani de grădiniță (Berlin) sau începând cu vârsta de 2 ani (Renania-Palatinat).

1 SPC = 1.04077 EUR


Începând cu luna august 2013, vârsta la care se dobândește dreptul legal la servicii subvenționate de EICP a fost redusă cu 1 an.


168

Estonia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Lapsehoiuteenus

Lapsehoiuteenus

Koolieelne lasteasutus

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Estonia, 'copiii mai mici' la care se face referire sunt cei înscriși la lapsehoiuteenus și koolieelne lasteasutus, iar 'copiii mai mari' sunt cei înscriși la koolieelne lasteasutus.



3 ani 4 ani 5 ani 6 ani

Koolieelne lasteasutus 87,0 93,0 94,0 100*

Lapsehoiuteenus 5,0 3,0 (-) (-) * Inclusiv ISCED 1. Sursa: EHIS, 2013.




O r g a n i z a r e

Majoritatea copiilor care participă la sistemul de EICP frecventează instituții unitare de îngrijire (koolieelne lasteasutus) destinate copiilor cu vârste cuprinse între 1 an și jumătate și 7 ani. Acestea sunt în responsabilitatea Ministerului Educației și Cercetării. În plus, există și un sistem de servicii de îngrijire (lapsehoiuteenus) destinat în principal celor mai mici dintre copii, aflat în responsabilitatea Ministerului Afacerilor Sociale. Aceste servicii pot fi organizate în cadrul instituțional sau la domiciliu. În conformitate cu Legea Instituțiilor de îngrijire a copiilor preșcolari, toți copiii cu vârste cuprinse între 18 luni și 7 ani beneficiază de un drept legal la obținerea unui loc în sistemul de EICP. Cu toate acestea, autoritățile locale nu pot întotdeauna asigura că cererea este satisfăcută de către ofertă. Învățământul primar începe la vârsta de 7 ani.

T a x e

În toate structurile care furnizează servicii de EICP taxele sunt reglementate și variază între 21 și 88 SPC, media fiind de 50 SPC pe lună (iar mesele fiind incluse). Taxele maxime nu pot depăși 20% din salariul minim.

1 SPC = 0.725388 EEK



169

Irlanda

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Îngrijirea copiilor

Structuri private, comunitare sau voluntare (inclusiv crèches, grădinițe, naíonraí preșcolare – în limba irlandeză – și locuri de joacă)

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Irlanda, 'copiii mai mici' la care se face referire sunt cei care beneficiază de o gamă largă de servicii private, comunitare sau de voluntariat. 'Copiii mai mari' sunt cei înscriși în anul preșcolar furnizat în mod gratuit (ISCED 0).


(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 46,6 55,1 0,0 (-) (-) ISCED 1 (-) 38,8 98,3 100 100



O r g a n i z a r e

Educația și îngrijirea copiilor cu vârsta sub 4 ani reprezintă responsabilitatea Departamentului pentru politici care vizează copiii și tineretul și este în principal furnizată de o gamă variată de organizații private, comunitare sau voluntare în structuri precum crèches, grădinițe, naíonraí (preșcolare, în limba irlandeză), locuri de joacă și servicii de îngrijire de zi. Cu toate aceste, există și un sistem de îngrijire reglementată organizată la domiciliu, sub denumirea generică de îngrijire a copiilor.

Toți copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și 2 luni și 4 ani și 7 luni au dreptul în mod gratuit la un an preșcolar, care poate fi furnizat în structuri instituționale sau organizate la domiciliu. Începând cu vârsta de 4 ani, copiii pot fi înmatriculați în clasele preșcolare organizate în cadrul școlilor primare, și care, în mod formal, sunt considerate ca fiind parte a învățământului (ISCED 1). În timpe ce învățământul primar începe la vârsta de 4 ani, școlarizarea devine obligatorie doar la împlinirea vârstei de 6 ani.

T a x e

Serviciile de EICP pentru bebelușii cu vârsta sub 1 an costă în medie 702 SPC lunar, iar în cazul celor pentru copiii mai mari suma este de 674 SPC (în anumite structuri putând fi percepute taxe suplimentare pentru mese).

Toți copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și 2 luni și 4 ani și 7 luni au dreptul în mod gratuit la un an preșcolar, care poate fi furnizat în structuri instituționale sau organizate la domiciliu. Părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare.

1 SPC = 1.07819 EUR



170

Grecia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Vrefonipiakos stathmos

Paidikos stathmos

Nipiagogeio

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Grecia, 'copiii mai mici' la care se face referire sunt cei înscriși la vrefonipiakos stathmos. Referirile la 'copiii mai mari' îi includ pe cei înscriși în cadrul tuturor celor trei tipuri de structuri.


(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 : 54,3 95,6 1,6 (-) ISCED 1 (-) (-) (-) 97,2 99,2



O r g a n i z a r e

De la vârsta de 6 luni la vârsta de 5 ani, copiii pot frecventa creșele (vrefonipiakos stathmos). Între 2 ani și jumătate și 5 ani, părinții pot opta pentru un loc în cadrul unui centru pentru copii (paidikos stathmos). Ambele tipuri de centre trebuie să își stabilească regulile de funcționare în conformitate cu reglementările specificate în ordinul ministerial în vigoare. Aceste reguli de funcționare trebuie ulterior aprobate de către consiliul municipal. De la vârsta de 4 ani, copiii pot frecventa grădinița (nipiagogeio), care este obligatorie pentru cei cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani. Acest tip de serviciu se află în responsabilitatea Ministerului Educației și Cultelor. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele pentru vrefonipiakos stathmos și pentru paidikos stathmos care aparțin sistemului public variază între 56 și 134 SPC pe lună (estimarea Agenției Elene pentru Dezvoltare și guvernare locală), mesele fiind incluse. În sectorul privat, taxele variază între 233 și 746 SPC lunar.

Participarea la clasele de învățământ preșcolar pentru cei cu vârsta cuprinsă între 4 și 6 ani din nipiagogeio este gratuită.

1 SPC = 0.893907 EUR



171

Spania

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Centros incompletos de primer ciclo

Colegios de educación infantil y primaria

Escuelas infantiles

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Spania, ‘copii mai mici’ se referă la cei din primul ciclu (0-3 ani) care sunt înscriși la centros incompletos de primer ciclo și escuelas infantile. 'Copii mai mari' se referă la cei din al doilea ciclu (3-6 ani) care sunt înscriși la colegios de educación infantil y primaria și escuelas infantiles.


(%) Anul de referință 2010/11

Sub 1 an


Escuelas Infantiles 8,6 29,0 48,1 (-) (-) (-) Centros incompletos de

primer ciclo

Colegios de Educación Infantil y Primaria (-) (-) (-) 96,6 100,0 99,9

Sursa: MECD, 2013

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 96,6 100,0 99,3 1,0 (-) ISCED 1 (-) (-) 0,5 98,2 98,3



O r g a n i z a r e

Învățământul preșcolar este împărțit în două cicluri (0-3 și 3-6 ani), care pot fi organizate fie în structuri separate (centros incompletos de primer ciclo și, respectiv, colegios de educación infantil y primaria) sau în structuri combinate pentru ambele cicluri (escuelas infantiles). Cele două cicluri diferă în principal în ceea ce privește calificările necesare profesorilor, programa și garanția locurilor gratuite pentru copiii. Principiile generale și obiectivele politicii în domeniul învățământului preșcolar sunt stabilite la nivel central pentru întreaga etapă cuprinsă între 0 și 6 ani. Cu toate acestea, în timp ce pentru ciclul al doilea (3-6 ani) există o programă națională de bază, precum și reglementări privind organizarea și funcționarea școlilor, primă ciclu (0-3 ani) intră în responsabilitatea Comunităților autonome. Începând cu vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal la învățământ preșcolar furnizat în mod gratuit. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

În cazul copiilor cu vârsta sub 3 ani, taxele sunt reglementate pentru structurile publice, aceste fiind frecventate de 52% dintre copii. Taxele maxime sunt limitate la 349 SPC (mesele nefiind incluse). Serviciile de EICP pentru copiii cu vârsta peste 3 ani sunt furnizate în mod gratuit, însă părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare.

1 SPC = EUR 0.916021



172

Franța

D i a g r a m a 0 1 2 3 4 5 6 7

Assistant(e)s maternel(le)s agréé(e)s

Crèches et autres structures collectives

École maternelle

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta


A = Serviciu furnizat în mod gratuit, cel puțin pentru câteva ore B = Drept legal A + B

În acest raport, în ceea ce privește Franța, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la crèches și la cei înscriși la alte structures collectives. 'Copii mai mari' se referă la cei înscriși la école maternelle.


(%) Anul de referință 2011 Sub 3 ani Assistant(e)s maternel(le)s agréé(e)s 28,2 Crèches et autres structures collectives 15,1 Écoles maternelles * 4,6 Total 49,9

* Admitere excepțională a copiilor cu vârsta de 2 ani provenind din zone defavorizate și în funcție de criterii socio-economice. Sursa: CNAF, 2011.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 99,6 100,0 99,1 1,3 0,3 ISCED 1 (-) 0,0 1,0 99,0 100



O r g a n i z a r e

Sistemul de EICP include diferite tipuri de servicii, în destinate în special celor mai mici dintre copii. Serviciile pentru cei cu vârsta sub 3 ani sunt furnizate în crèches și în alte structures collectives (structuri colective) (de exemplu, jardins d’éveil, classes passerelles etc.), care sunt completate de servicii reglementate furnizate la domiciliu de către assistant(e)s maternel(le)s agréé(e)s. Politicile în domeniul EICP și subvențiile au ca scop să furnizeze părinților o gamă largă de servicii și flexibilitate, aceștia putând utiliza în același timp mai multe tipuri de servicii. Statisticile prezintă doar principalele forme de servicii. Sistemul de EICP organizat la domiciliu este adeseori completată de cel instituțional.

Începând cu vârsta de 3 ani, toți copiii sunt înscriși în instituții preșcolare (écoles maternelles) care sunt coordonate de Ministerul Educației. Majoritatea copiilor frecventează școli publice gratuite aflate în zona lor de domiciliu, în timp ce mai puțin de o treime sunt înmatriculați în școli private cu taxă (cărora li se acordă subvenții). Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele pentru îngrijirea organizată la domiciliu de către assistant(e)s maternel(le)s agréé(e)s, la care participă majoritatea copiilor cu vârsta sub 3 ani, variază între 221 și 531 SPC, media fiind de 358 SPC lunar (mesele fiind incluse). Taxele în crèches instituționalizate variază între 89 și 336 SPC. Serviciile de EICP pentru copiii cu vârsta peste 3 ani, înmatriculați în école maternelle sunt gratuite, însă părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare furnizate în halte-garderie.

1 SPC = 1.12957 EUR


Începând cu anul 2013/14, începând cu vârsta de 2 ani, copiii pot fi înmatriculați în instituțiile preșcolare (écoles maternelles). Aceste măsuri sunt implementate progresiv, prioritate având copiii din zonele defavorizate. Raportul între numărul membrilor personalului și numărul copiilor cu vârsta de 2 ani este mai mic decât în cazul copiilor mai mari.


173

Croația

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Dječji vrtić

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Croația, atât copii 'mai mici', cât și copii 'mai mari' se referă la cei înscriși la dječji vrtić.



Sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani

Total 0,5 19,0 29,0 52,0 59,0 62,0 73,0 Sursa: CROSTAT, 2011.



ISCED 0 51,8 57,4 62,0 72,1 1,2 ISCED 1 (-) (-) (-) 20,8 97,8



O r g a n i z a r e

Există un sistem unitar de EICP care furnizează servicii de educație și îngrijire pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 luni și 6 (7) ani. Sistemul de ECIP este organizat în structuri instituționale cunoscute sub numele de dječji vrtić, care se află în responsabilitatea Ministerului Științei, Educației și Sportului. În plus față de dječji vrtić reprezentate în diagramă, copii pot lua parte și la grupurile de joacă (igraonica), găzduite de diferite organizații a căror activitate primară nu este aceea de EICP (de exemplu, biblioteci, spitale, cluburi sportive, instituții culturale sau organizațiile de asistență socială). Aceste structuri sunt acreditate de Ministerului Științei, Educației și Sportului, serviciile oferite axându-se pe diferite programe de scurtă durată. În prezent este introdus sistemul de servicii reglementate organizate la domiciliu. În mod oficial, învățământul primar începe la vârsta de 6 ani, însă mulți copii rămân în sistemul de EICP până la împlinirea vârstei de 7 ani.

T a x e

Taxele sunt determinate de fiecare autoritate locală în parte, astfel încât diferă în mod semnificativ. Cu toate acestea, la nivel național, limita superioară aproximativă a taxei lunare în grădinițele publice este de 120 SPC (mesele fiind incluse).

1 SPC = 4.96925 HRK


Începând cu anul 2014/15, toți copiii vor participa în mod obligatoriu la programele preșcolare timp de un an înainte de începerea școlii.

În luna aprilie 2013, a fost adoptată legislația care reglementează serviciile organizate la domiciliu.


174

Italia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Asilo familiare

Nido d’infanzia

Scuola dell’infanzia

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Italia, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la nido d’infanzia iar ‘copii mai mari’ la cei înscriși la scuola dell’infanzia.




ISCED 0 92,3 96,2 88,8 2,3 (-) ISCED 1 (-) (-) 8,5 96,9 98,4



O r g a n i z a r e

Sistemul de educație și îngrijire a copiilor preșcolari include structuri pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani, cunoscute sub numele de nido d’infanzia și structuri pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani (scuola dell’infanzia). Acestea din urmă se află în responsabilitatea Ministerului Educației, în timp ce serviciile pentru copiii mai mici sunt foarte descentralizate și gestionate la nivel local de către Comune, în conformitate cu propriile reglementări. Alături de serviciile instituționale, serviciile organizate la domiciliu (asilo familiare) devin din ce în ce mai frecvente. Totuși, acestea nu sunt reglementate la nivel central și nu sunt disponibile în întreaga țară. Suplimentar față de structurile reprezentate în diagramă, există și alte tipuri de servicii pentru copiii mai mici, inclusiv ‘secțiunile speranțe‘ (sezioni primavera) destinate copiilor cu vârste între 2 și 3 ani. Acest nou serviciu a fost introdus la solicitarea familiilor. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Părinții plătesc taxe pentru serviciile de EICP oferite copiilor cu vârsta sub 3 ani, dar nu există date referitoare la cuantumul acestor taxe. Serviciile de EICP pentru copiii cu vârsta peste 3 ani sunt furnizate în mod gratuit în structurile publice, neexistând însă date cu privire la structurile private.

1 SPC = 1.02349 EUR



175

Cipru

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 8m 5 6 7

Kat΄Oikon Paidokomoi

Vrefopaidokomikoi Stathmoi

Nipiagogeio Prodimotiki

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Cipru, 'copiii mai mici' la care se face referire sunt cei înscriși la vrefopaidokomikoi stathmoi iar 'copiii mai mari' sunt cei înscriși la vrefopaidokomikoi stathmoi și la nipiagogeio (inclusiv prodimotiki).





O r g a n i z a r e Copiii cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani și 8 luni pot frecventa creșele de zi (vrefopaidokomikoi stathmoi) sau pot beneficia de îngrijire la domiciliu (kat΄Oikon Paidokomoi). Acestea funcționează în jurisdicția Ministerului Muncii și Asigurărilor Sociale. De asemenea, începând cu vârsta de 3 ani, copiii pot să frecventeze grădinițele (nipiagogia), care se află sub supravegherea Ministerului Educației și Culturii. Astfel, copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și 4 ani și 8 luni pot frecventa fie o grădiniță, fie un centru de îngrijire de zi. Clasele preșcolare (prodimotiki), organizate în nipiagogia, sunt obligatorii și organizate în mod gratuit pentru copiii cu vârste între 4 ani și 8 luni și 5 ani și 8 luni. Învățământul primar începe la vârsta de 5 ani și 8 luni. T a x e Taxele lunare pentru instituțiile private (care se auto-finanțează) vrefopaidokomikoi stathmoi, în care sunt înscriși 81% dintre copii, variază între 170 și 397 SPC. Pentru instituțiile private subvenționate de la buget vrefopaidokomikoi stathmoi, în care sunt înscriși 17,2% dintre copii, taxele variază între 68 și 193 SPC. În instituțiile publice vrefopaidokomikoi stathmoi, în care sunt înscriși 1,9% dintre copii, taxele variază între 108 și 227 SPC.

Taxele medii lunare în instituțiile publice nipiagogeio, în care sunt înscriși 51% dintre copii sunt în cuantum de 48 SPC. Pentru instituțiile private subvenționate de la buget nipiagogeio, în care sunt înscriși 24% dintre copii, taxele medii sunt de 91 SPC, iar pentru instituțiile private (care se auto-finanțează) nipiagogeio (frecventate de către 25% dintre copii), taxele sunt în cuantum de 295 SPC.

Clasele preșcolare (prodimotiki) sunt organizate în mod gratuit în cadrul structurilor publice și în cele private subvenționate de la buget. Doar 1% dintre copii frecventează clase preșcolare private (care se auto-finanțează) (prodimotiki), pentru care taxele medii lunare sunt în cuantum de 295 SPC.

1 SPC = 0.882524 EUR



176

Letonia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Pirmsskolas izglītības iestāde Pirmsskolas izglītības vadlīnijas

Pirmsskolas izglītības vadlīnijas (skolas un citas izglītības iestādes)

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Letonia, 'copiii mai mici' la care se face referire sunt cei înscriși la pirmsskolas izglītības iestādes iar 'copiii mai mari' sunt cei înscriși la pirmsskolas izglītības iestādes și la pirmsskolas izglītības vadlīnijas.



Sub 1 an

1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani

Pirmsskolas izglītības iestāde

0,1 10,9 49,7 79,5 87,1 95,7 92,4

Sursa: Latvijas statistika, 2011/2012.



ISCED 0 77,6 85,9 95,5 91,7 7,0 ISCED 1 (-) (-) (-) 5,5 90,4



O r g a n i z a r e Copiii cu vârste cuprinse între 1 și 7 ani pot frecventa structurile unitare de învățământ preșcolar (pirmsskolas izglītības iestādes), care au o programă dezvoltată de Ministerul Educației și Științei. Educația este obligatorie începând cu vârsta de 5 ani, deși învățământul primar (ISCED 1) începe la împlinirea vârstei de 7 ani. De la momentul în care învățământul devine obligatoriu, copiii trebuie să urmeze un program specific, (pirmsskolas izglītības vadlīnijas), organizat în cadrul instituțiilor de învățământ preșcolar și în alte tipuri de instituții de învățământ, inclusiv în școli și în alte tipuri de centre educaționale (skolas un citas izglītības iestādes).

T a x e

În nicio structură publică de EICP nu se percep taxe, cu toate acestea părinții trebuind să plătească pentru mesele copiilor (oferite de trei ori pe zi, iar costul fiind de aprox. 2 SPC pe zi). Anumite taxe pot fi percepute pentru servicii suplimentare, de exemplu, predarea limbilor străine. Copiii care provin din familii cu venituri reduse pot beneficia de mese gratuite (în funcție de autoritatea locală).

Taxele lunare pentru structurile de EICP private care sunt subvenționate de la buget, în care sunt înscriși 4,3% dintre copii, variază între 104 și 624 SPCE (în medie 374 SPC). În anumite municipalități, părinții care sunt nevoiți să își înscrie copilul în sistemul privat de EICP din cauza lipsei de locuri în sistemul public de EICP pot obține o cofinanțare care variază între 104 și 270 SPC.

1 SPC = 0.480921 LVL


Începând cu luna septembrie 2013, sunt disponibile servicii de EICP organizate la domiciliu. Îngrijitorii (aukles) pot primi asistență din partea statului cu condiția ca aceștia să nu aibă antecedente penale și să fi urmat 40 de ore de formare de specialitate.

http://www.csb.gov.lv/?lng=en


177

Lituania

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Lopšelis – darželis Priešmokyklinio ugdymo grupė

Priešmokyklinio ugdymo grupė (Mokykla)

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Lituania, ‘copiii mai mici’ la care se face referire sunt cei înscriși la lopšelis-darželis, iar ‘copiii mai mari’ sunt cei înscriși în ambele tipuri de structuri.



Sub 1 an


Lopšelis – darželis 0,1 5,4 43,0 58,9 60,7 60,4 56,0

Darželis (-) 0,1 1,2 4,2 4,4 4,5 4,1 Mokykla : 0,5 4,2 8,3 9,8 12,2 36,3 Total 0,1 6,0 48,4 71,4 74,9 77,1 96,4

Sursa: Lietuvos statistikos departamentas, 2011/2012.




O r g a n i z a r e

Majoritatea copiilor care participă la sistemul de EICP frecventează structuri unitare de învățământ preșcolar (lopšelis-darželis) până la începerea învățământului primar obligatoriu, la vârsta de 7 ani. Aceste structuri se află în responsabilitatea Ministerului Educației și Științei. Pe parcursul anului care precede începutul învățământului obligatoriu, practic toți copiii participă la grupuri preșcolare (priešmokyklinio ugdymo grupės), care sunt organizate fie în structuri preșcolare, fie în școli primare (mokykla). Suplimentar față de serviciile reprezentate în diagramă, există și structuri separate pentru copiii mai mari (darželis), dar participarea în cadrul acestor structuri este destul de scăzută comparativ cu cea din cadrul structurilor unitare. În plus, în zonele cu un număr mic de copii, întreaga etapă a EICP poate fi organizată în școli generale sau în centre multifuncționale.

T a x e

În structurile publice, în care sunt înscriși majoritatea copiilor (98,7%) nu există taxe lunare; părinții plătesc doar pentru mese (94 SPC lunar pentru trei mese pe zi pentru copiii cu vârsta sub 3 ani și 103 SPC pentru copiii cu vârsta mai mare de 3 ani). În unele municipalități, se colectează o mică taxă suplimentară pentru materiale didactice.

Taxele lunare pentru sistemul privat de EICP subvenționat de la buget pot fi în cuantum de 843 SPC.

1 SPC = 2.13334 LTL



178

Luxemburg

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Assistants parentaux

Service d’éducation et d’accueil pour les enfants non-scolarisés

Education précoce et éducation préscolaire

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Luxemburg, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la service d’éducation et d’accueil pour les enfants non-scolarisés. 'Copii mai mari' se referă la ce înscriși la education précoce și la éducation préscolaire.





O r g a n i z a r e

Până la vârsta de 3 ani, copiii pot beneficia de serviciile instituționale cunoscute sub denumirea de service d’éducation et d’accueil pour les enfants non-scolarisés, care sunt organizate în crèches sau foyer de jour. În plus, există și un sistem de servicii reglementate organizate la domiciliu, care sunt furnizate de către îngrijitori (assistants parentaux). Între 3 și 4 ani, copiii au dreptul legal la servicii de EICP furnizate în mod gratuit (éducation précoce), iar de la vârsta de 4 ani, învățământul preșcolar (éducation préscolaire) devine obligatoriu. Atât éducation précoce, cât și éducation préscolaire se află în responsabilitatea Ministerului Educației și sunt organizate în structuri școlare. În plus față de serviciile prezentate în diagramă, părinții copiilor mai mari (cu vârsta de 3 ani și mai mari) pot beneficia și de servicii de EICP cu program redus, organizate după programul de școală (service d’éducation et d’accueil pour les enfants scolarisés) care completează serviciile la care au dreptul copiii. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele lunare pentru serviciile organizate la domiciliu de către assistants parentaux pot ajunge la 580 SPC (mesele nefiind incluse). Nu există servicii organizate la domiciliu, publice sau subvenționate de la buget, însă părinții care utilizează serviciile de EICP pot primi subvenții sub formă de tichete.

Taxele lunare pentru serviciile private (care se auto-finanțează) service d’éducation et d’accueil pour les enfants non-scolarisés, la care participă 62% dintre copii, variază între 319 și 1244 SPC. Pentru serviciile publice și subvenționate de la buget taxele variază între 41 și 966 SPC.

La nivelul éducation précoce serviciile de EICP sunt gratuite, începând cu vârsta de 3 ani, însă părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare.

1 SPC = 1.20592 EUR



179

Ungaria

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Családi napközi

Családi gyermekfelügyelet

Bölcsőde

Óvoda

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Ungaria, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la bölcsőde iar ‘copii mai mari’ la cei înscriși la óvoda.


(%) Anul de referință

2012/13 sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani

Családi napközi* 0,03 0,8 2,9 1,5 0,4 (-)

Bölcsőde* 0,1 3,7 23,2 13,3 (-) (-) (-)

Óvoda** (-) (-) 8,4 75,3 93,1 96,2 68,8 3,1

Notă: Suplimentar, un procent de 0.6 la sută din întreaga populație a copiilor cu vârsta de 2 ani sunt înscriși la egységes óvoda és bölcsőde. Nu există date cu privire la családi gyermekfelügyelet. Sursele: * KSH, 2013; ** Köznevelés- statisztikai adatgyűjtés 2012/13.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 74,1 92,9 96,2 71,5 3,7 ISCED 1 (-) (-) (-) 21,9 93,8



O r g a n i z a r e

Serviciile instituționale includ creșe, destinate copiilor cu vârste cuprinse între 20 de săptămâni și 3 ani (bölcsődék) și grădinițe pentru copiii între 3 și 6 ani (óvodák). Bölcsőde se află în responsabilitatea Secretariatului de Stat pentru Afaceri Sociale, în timp ce óvoda este considerată ca făcând parte din sectorul educațional și este în responsabilitatea Secretariatului de Stat pentru Educație (ambele Secretariate făcând parte din Ministerul Resurselor Umane). În plus, există și două sisteme de îngrijire organizată la domiciliu (családi gyermekfelügyelet și családi napközi), care diferă, în principal din punctul de vedere al grupelor de vârstă cărora li se adresează și al raportului între numărul membrilor personalului și numărul copiilor. Începând cu vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal la servicii de EICP furnizate în mod gratuit. Suplimentar față de serviciile reprezentate în diagramă, în zonele slab populate funcționează structuri unitare (egységes óvoda és bölcsőde) (totuși, acestea nu acceptă copii cu vârsta mai mică de 2 ani). Învățământul este obligatoriu începând cu vârsta de 5 ani, cu un an înainte de începerea învățământului primar care are loc la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele lunare sunt reglementate, pentru bölcsőde taxele și mesele nu pot depăși un procent de 25% din venitul familiei, calculat pe persoană. În ceea ce privește sistemul de EICP organizat la domiciliu, limita este stabilită la 50% din venitul familiei, per persoană. Anumite municipalități oferă EICP începând cu vârsta de 4 luni, fiind percepute taxe doar pentru mese. Pentru structurile publice óvoda nu sunt percepute taxe, deși părinții plătesc pentru mesele copiilor. Taxele lunare pentru structurile private subvenționate de la buget (frecventate de 2,7% dintre copii) sunt de aproximativ 413 SPC (mesele nefiind incluse).

1 SPC = 169.345 HUF


În conformitate cu Legea Învățământului Public Național din anul 2011, începând cu 1 septembrie 2015 frecventarea grădiniței va fi obligatorie de la vârsta de 3 ani. Începând cu data de 1 ianuarie 2013, un pedagog asistent va fi disponibil la fiecare trei grupe de copii, iar un psiholog la fiecare 500 de copii.


180

Malta

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Childcare and Family Support Centres

Childcare and Family Support Centres

Kindergarten Centres

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Malta, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la childcare and family support centres iar ‘copii mai mari’ la cei înscriși la kindergarten centres.

R a t e d e p a r t i c i p a r e (%) Anul de referință 2011

Sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani

Childcare and Family Support Centres 0,99 10,6 25.7 (-) (-)

Sursa: DSWS, 2011.


Sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani

Kindergarten Centres (-) (-) (-) 98,0 100,0 Sursa: Ministerul Educației și Ocupării forței de muncă, 2012/2013.




Începând cu anul 2015/16, nivelul necesar de calificare pentru personalul care lucrează în kindergarten centres va fi ridicat la diplomă de licență cu patru ani de studii sau doi ani de studii pentru cei care dețin Diploma Națională Superioară în Studii Avansate – MCAST-BTEC. Începând cu luna aprilie 2014, copiii ai căror părinți studiază sau muncesc pot participa în mod


O r g a n i z a r e

Educația și îngrijirea copiilor preșcolari este oferită în principal în kindergarten centres destinate copiilor cu vârste cuprinse între 2 ani și 9 luni și 4 ani și 9 luni. Aceste centre sunt în responsabilitatea Ministerului Educației și Ocupării forței de muncă. Părinții au dreptul legal la acest tip de serviciu, care este furnizat în mod gratuit în instituțiile de stat și în cele bisericești. Copiii mai mici (cu vârsta sub 3 ani) pot frecventa childcare and family support centres, care au fost recent adăugate la serviciile educaționale și pot fi instituționale sau organizate la domiciliu. Alături de structurile reprezentate în diagramă, părinții pot beneficia și de serviciile de îngrijire organizate după programul de școală disponibile pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 și 16 ani. Părinții plătesc pentru aceste servicii.

Copiii sunt înscriși în învățământul primar pe parcursul anului în care împlinesc vârsta de 5 ani, astfel încât unii copii pot avea vârsta de numai 4 ani și 9 luni atunci când încep învățământul obligatoriu.

T a x e

Taxele medii lunare sunt de aproximativ 365 SPC. Taxele pentru copiii cu vârsta sub 3 ani care frecventează structurile publice nesubvenționate (în care sunt înscriși 66% dintre copii) variază de la 2 la 7 SPC pe oră (în funcție de numărul de ore de care beneficiază copilul, săptămânal sau lunar). Maximul lunar poate fi de 631 SPC, luând în calcul o săptămână de 40 de ore. Participarea la structurile de stat (în care sunt înscriși 27% dintre copii) este gratuită, în cazul în care părinții au venituri mici, dar poate ajunge până la 203 SPC pe lună. În cele trei centre subvenționate de la buget, taxele lunare variază de la 108 la 379 SPC.

Kindergarten centres publice (în care sunt înscriși 70% dintre copii) sunt gratuite și oferă fiecărui copil un pahar de lapte pe zi și o porție gratuită de fructe sau legume pe săptămână.

1 SPC = 0.738884 EUR

gratuit la sistemul de EICP (cu program integral). Guvernul va plăti centrului de îngrijire 4,06 SPC pe oră pentru fiecare copil.


181

Austria

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Tageseltern, Tagesmütter

Kinderkrippe

Kindergarten

Altersgemischte Betreuungseinrichtungen

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Austria, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la Kinderkrippe și la grupele organizate pentru cei cu vârsta mai mare de 3 ani care sunt înscriși la Altersgemischte Betreuungseinrichtungen. Copii mai mari' se referă la cei înscriși la Kindergarten și la grupele organizate pentru cei cu vârsta mai mare de 3 ani, care sunt înscriși Altersgemischte Betreuungseinrichtungen.



Sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

Total 1,3 14,9 43,1 80,2 94,2 96,3 Kinderkrippe 0,9 11,1 16,5 1,1 0,2 0,2 Kindergarten (-) 0,3 17,5 68,9 86,0 88,1 Altersgemischte Einrichtungen 0,3 3,4 9,1 10,3 8,0 8,0

Sursa: Statistik Austria, 2011/2012.




O r g a n i z a r e

Până la vârsta de 3 ani, îngrijirea copiilor preșcolari este furnizată în structurile instituționale numite Kinderkrippen. În plus, există și un sistem de îngrijire reglementată organizată la domiciliu, care este asigurată de „părinți/mame de zi” (Tageseltern/ Tagesmütter). Începând cu vârsta de 3 ani (uneori chiar și mai devreme), copiii pot frecventa grădinițele. Între 5 și 6 ani, cu un an înainte de începutul învățământului primar (ISCED 1), participarea la Kindergarten este obligatorie și gratuită. În plus față de aceste structuri principale, aproximativ 13% dintre copii frecventează grupele mixte (Altersgemischte Betreuungseinrichtungen) destinate copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 6 ani, care sunt în majoritate organizate în Kindergartens.

Autoritățile centrale implicate în furnizarea serviciilor de EICP includ Ministerul Federal al Educației și Politicilor pentru femei și Ministerul Federal al Familiei și Tineretului, care sunt responsabile cu elaborarea și cofinanțarea politicilor în domeniul EICP. Cu toate acestea, sistemul este foarte descentralizat. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele lunare pentru Kinderkrippen variază semnificativ, de la 135 la 306 SPC (mesele fiind incluse). Taxele lunare pentru serviciile de îngrijire organizate la domiciliu variază între 321 și 362 SPC (mesele fiind incluse).

Taxele pentru Kindergarten tind să fie mai mici, iar serviciile de EICP cu durata de o jumătate de zi pentru copiii cu vârsta de 5 ani sunt oferite în mod gratuit. Anumite landuri oferă servicii gratuite de EICP pentru grupe de vârstă mai ample.

1 SPC = 1.09542 EUR



182

Polonia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Opiekun dzienny

Żłobek

Klub dziecięcy

Przedszkole

Zespół wychowania przedszkolnego & punkt przedszkolny

Oddział przedszkolny

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Polonia, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la żłobek & klub dziecięcy iar ‘copii mai mari’ la cei înscriși la przedszkole, zespoły wychowania przedszkolnego & punkty przedszkolne și la oddział przedszkolny.


(%) Anul de referință 2012 Sub 3 ani Niania i opiekun dzienny 0,01 Żłobek & klub dziecięcy 4,5

Sursa: MPiPS, 2012.

(%) Anul de referință 2012 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani Przedszkole 5,5 47,7 59,0 64,2 42,9 Oddział przedszkolny 0,2 2,1 4,3 26,5 34,6 Zespół wychowania przedszkolnego & punkt przedszkolny

0,5 2,5 3,1 1,3 0,1

Sursa: SIO, 2012/2013.




O r g a n i z a r e Educația și îngrijirea copiilor preșcolari în Polonia este împărțită în două etape. EICP pentru copiii sub 3 ani este supervizată de către Ministerul Muncii și Politicii Sociale, în timp ce învățământul preșcolar pentru copiii cu vârsta peste 3 ani se află în responsabilitatea Ministerului Educației. Copiii cu vârsta sub 3 ani pot frecventa żłobki și kluby dziecięce. Nu există diferențe de reglementare între cele două forme, cu excepția faptului că programul din cadrul żłobki are o durată zilnică de 10 ore pentru copiii cu vârste între 6 luni și 3 ani, în timp ce programul din cadrul kluby dziecięce durează doar 5 ore pe zi, nefiind acceptați copii mai mici de un an. Începând din luna iunie 2013, durata cumulată a concediului pentru creșterea copilului a fost prelungit cu un an. Copiii cu vârste între 3 și 6 ani pot fi înscriși la przedszkole iar cei între 5 și 6 ani în clasele preșcolare (oddział przedszkolny) din cadrul școlilor primare. Pentru a soluționa problema deficitului de locuri din sistemul de EICP, pentru copiii cu vârste între 3 și 5 ani pot fi oferite servicii cu program redus (minimum 3 pe zi și 12 ore pe săptămână) în structurile numite zespoły wychowania przedszkolnego și punkty przedszkolne. Pentru copiii cu vârsta de 5 ani este obligatoriu un an de învățământ preșcolar. Legislația prevede și servicii organizate la domiciliu, dar în prezent sunt înregistrați puțini opiekunowie dzienni.

T a x e Taxele lunare (mesele fiind incluse) în structurile żłobek care aparțin sistemului public sunt în valoare de 92 SPC și de 205 SPC pentru żłobek private subvenționate de la buget. Przedszkole este gratuită pentru 5 ore pe zi, însă părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare. Începând cu luna septembrie 2013 părinții plătesc pentru orele suplimentare maximum 0,41 SPC pe oră.

1 SPC = 2.46209 PLN

R e f o r m e î n c u r s d e i m p l e m e n t a r e În perioada 2009-2014, vârsta de începere a învățământului primar redusă treptat de la 7 la 6 ani. În anul 2015, toți copiii cu vârsta de 6 ani vor trebui să înceapă învățământul primar. Din anul 2015, toți copiii cu vârsta de 4 ani vor beneficia de un drept legal la învățământ preșcolar, iar începând cu anul 2017 – toți cei cu vârsta de 3 ani.


183

Portugalia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Ama(s)

Creche(s)

Jardim(s) de infância

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Portugalia, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la Creches iar ‘copii mai mari’ la cei înscriși la Jardim de infância.




Ama(s) * 1,0 2,2 2,0 0,1 (-) (-) Creche(s) * 16,7 31,3 42,0 3,4 (-) (-) Jardim(s)-de-infância ** (-) (-) (-) 75,4 87,6 93,2

Total 17,6 33,5 44,0 79,0 87,6 93,2 Sursele: * Ministério da Solidariedade, Emprego e Segurança Social, 2011; ** DGEEC – MEC, 2010/2011.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 79,4 92,6 97,5 5,2 (-) ISCED 1 (-) (-) 0,6 100 100



O r g a n i z a r e

Până la vârsta de 3 ani, îngrijirea copiilor preșcolari este furnizată în structuri instituționale numite creches. Există și un sistem de servicii reglementate organizate la domiciliu pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 luni și 3 ani, care este asigurat de doici (amas), care fie lucrează independent, fie fac parte din grupuri formale numite 'creșe familiale'. Îngrijirea organizată în sistem instituțional sau la domiciliu pentru cei mai mici dintre copii se află în responsabilitatea Ministerului Solidarității, Ocupării forței de muncă și Securității sociale. Începând cu vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal la învățământ preșcolar furnizat în mod gratuit în jardim de infância. Acest domeniu se află în responsabilitatea Ministerului Educației și Științei. În plus față de serviciile reprezentate în diagramă, există și un sistem de învățământ preșcolar itinerant (educação pré-escolar itinerante), care se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani, care locuiesc în zone rurale. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Nu există informații disponibile cu privire la taxele percepute de amas și de crèches. Nu se percep taxe pentru cele 5 ore zilnice din cadrul jardim de infância, însă părinții contribuie la costul meselor și la cel al orelor suplimentare.

1 SPC = 0.814422 EUR



184

România

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Creşă

Grădiniță

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește România, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la creşă iar ‘copii mai mari’ la cei înscriși la grădiniță.





O r g a n i z a r e

Până la vârsta de 3 ani, copiii beneficiază de îngrijire în structuri instituționale numite creşe. Începând cu vârsta de 3 ani (uneori chiar de la vârsta de 2 ani) până la 6 ani, copiii pot frecventa grădinițele. Ministerul Educației Naționale are în responsabilitate furnizarea serviciilor de EICP de care beneficiază copiii cu vârsta mai mare de 3 ani, în cadrul grădinițelor. În cazul copiilor cu vârsta mai sub 3 ani, responsabilitatea este împărțită cu Ministerul Sănătății și cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani. Înainte de intrarea în vigoare a Legii Educației Naționale nr. 1/2011, părinții puteau alege unde să își înscrie copiii, astfel că la vârsta de 6 ani, un copil putea merge fie la grădiniță, fie la școală, în clasa 1.

T a x e

În instituțiile publice de EICP nu se percep taxe; cu toate acestea părinții plătesc pentru mesele copiilor, costul fiind de max. 60 SPC la creşă și între 82 și 127 SPC la grădiniță. Copiii care provin din familii cu venituri reduse pot beneficia de mese furnizate în mod gratuit.

Părinții celor 2,5% dintre copiii care frecventează grădinițe private (care se autofinanțează) plătesc între 127 și 1137 SPC.

1 SPC = 2.19865 RON


Începând cu luna septembrie 2014, copiii cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani vor avea dreptul legal de a beneficia de un loc la grădiniță.

Fișele de informa ț i i asupra s is temelor na ț iona le

185

Slovenia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Varstvo predšolskih otrok

Vrtec

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Slovenia, atât 'copii mai mici', cât și 'copii mai mari' se referă la cei înscriși la vrtec.


(%) Anul de referință 2012/13 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

Varstvo predšolskih otrok * 0,7 0,5 0,1 ˂0,1 ˂0,1 Vrtec ** 42,1 69,2 83,6 93,6 92,9

Sursele: * MIZS; ** Statistični urad RS, 2012/2013.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 aniISCED 0 82,8 88,9 90,7 6,3 (-)ISCED 1 (-) (-) (-) 93,2 97,5



O r g a n i z a r e

Există un sistem unitar de EICP care furnizează

educație și îngrijire pentru copiii cu vârste între 11 luni

și 6 ani (atunci când copiii trebuie să înceapă

învățământul obligatoriu). Serviciile de EICP sunt

furnizate în structuri instituționale numite vrtci, care se

află în responsabilitatea Ministerului Educației, Științei

și Sportului. În plus, există și un sistem de servicii

reglementate organizate la domiciliu (varstvo predšolskih otrok), destinate copiilor din aceeași

grupă de vârstă. Totuși, acest sistem înregistrează un

procent foarte mic de copii. Începând cu vârsta de

11 luni, copiii au dreptul legal de a beneficia de un loc

subvenționat în cadrul sistemului de EICP. Cu toate

acestea, autoritățile locale nu pot să satisfacă

întotdeauna cererea de locuri pentru copiii mai mici.

T a x e

Taxele medii lunare pentru serviciile organizate la

domiciliu (varstvo predšolskih otrok), oferite doar de

furnizorii privați, sunt în cuantum de 364 SPC (mesele

fiind incluse). Taxele medii lunare pentru vrtec sunt de

168 SPC, însă pot ajunge până la 505 SPC pentru

copiii cu vârsta sub 3 ani și până la 446 SPC pentru

copiii mai mari. 3% dintre copii frecventează grădinița

în mod gratuit.

1 SPC = 0.823417 EUR



186

Slovacia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Detské jasle

Detské jasle

Materská škola

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Slovacia, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la detské jasle, iar ‘copii mai mari’ la cei înscriși la materská škola.




Materská škola (-) 10,3 62,2 72,3 80,5 35,9 Sursa: UIPS, 2011/2012.




O r g a n i z a r e

Până la vârsta de 3 ani, copiii pot frecventa detské jasle în cadrul sistemului instituțional sau a celui organizat la domiciliu. Între 3 și 6 ani (uneori chiar puțin mai devreme), copii frecventează structurile instituționale numite materské školy, aflate în responsabilitatea Ministerului Educației. Suplimentar față de serviciile reprezentate în diagramă, există și structuri cunoscute sub numele de centre pentru mamă și copil (materské/detské centrá) destinate celor mai mici copii (cu vârsta sub 3 ani) și părinților lor. Acestea sunt de obicei gestionate de asociațiile de părinți și nu sunt subvenționate de la buget. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Nu sunt disponibile informații referitoare la taxele percepute pentru detské jasle. Taxa medie lunară în structurile publice numite materská škola în cadrul cărora care sunt înscriși 96% dintre copii sunt de 22-29 SPC (mesele nefiind incluse). Ultimul an de EICP este gratuit, însă părinții contribuie la costul meselor.

1 SPC = 0.688163 EUR



187

Finlanda D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Perhepäivähoito/familjedagvård

Päiväkoti/daghem

Esiopetus/förskoleundervisning

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Finlanda, ‘copiii mai mici’ la care se face referire sunt cei înscriși la päiväkoti/daghem. ‘Copiii mai mari' sunt înscriși la päiväkoti/daghem și la esiopetus/förskoleundervisning.


Sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani

Päiväkoti/daghem 0,4 17,8 34,9 50,8 59,2 66,5 66,5 Perhepäivähoito/ familjedagvård 0,5 12,0 16,7 17,0 14,3 11,0 3,2

Esiopetus/ förskoleundervisning (-) (-) (-) (-) (-) (-) 98,4

Total 1,0 29,7 51,6 67,7 73,5 77,7 98,4

Sursa: THL, 2011.



ISCED 0 48,7 57,4 66,7 97,8 1,6 ISCED 1 (-) (-) (-) 0,4 96,2



Începând cu data de 1 ianuarie 2013, elaborarea legislației, coordonarea și administrarea centrelor de zi destinate educației și îngrijirii copiilor preșcolari au fost transferate de la Ministerul Afacerilor Sociale și Sănătății la Ministerul Educației și Culturii.

O reformă legislativă cuprinzătoare este în curs de implementare în sectorul de EICP. În luna decembrie 2012, Ministerul Educației și Culturii a numit un grup de lucru care să pregătească o propunere pentru o nouă lege în domeniul educației și îngrijirii copiilor preșcolari.


O r g a n i z a r e

Copiii au dreptul legal de a beneficia de un loc subvenționat de la buget în sistemul de EICP de la momentul încheierii perioadei de concediu pentru creșterea copilului. Majoritatea copiilor care participă la sistemul de EICP frecventează centre de îngrijire de zi (päiväkoti/daghem), care se află în responsabilitatea Ministerului Educației și Culturii și sunt destinate grupei de vârstă 0-7 ani. Un procent relativ mare de copii beneficiază de servicii reglementate organizate la domiciliu (perhepäivähoito/familjedagvård). Pe parcursul anului care precede începutul învățământului obligatoriu, practic toți copiii participă la învățământul preșcolar, care este organizat fie în centrele de îngrijire de zi (päiväkoti/daghem), fie în școlile care oferă învățământ de bază (perusopetus/grundläggande utbildning). În plus față de serviciile de EICP reprezentate în diagramă, multe dintre autoritățile locale oferă servicii de EICP care sunt deschise tuturor, organizate la locurile de joacă și în 'centrele deschise pentru îngrijire de zi'. De asemenea, biserica și organizațiile non-guvernamentale furnizează servicii de educație și îngrijire pentru copiii preșcolari, deschise tuturor. Învățământul de bază (ISCED 1) începe în luna august a anului în care copilul împlinește vârsta de 7 ani.

T a x e Aceleași reglementări se aplică serviciilor instituționale de EICP și celor organizate la domiciliu. Taxele lunare maxime care includ și mesele sunt plafonate la 216 SPC și sunt plătite de către părinți pentru 27% dintre copii. 16% dintre copii nu plătesc taxe (THL, 2011). Învățământul preșcolar cu durata de o jumătate de zi – esiopetus/förskoleundervisning – furnizat pe parcursul ultimului an de EICP este gratuit. Majoritatea copiilor din învățământul preșcolar frecventează ulterior și sistemul de îngrijire de zi. În învățământul preșcolar este oferită o masă pe zi în mod gratuit.

1 SPC = 1.22499 EUR

Guvernul a punctat în programul său din iunie 2011 că va fi examinată posibilitatea ca învățământul preșcolar să devină obligatoriu. În luna noiembrie, Hotărârea de Guvern privind implementarea unui program de politici structurale a inclus și introducerea învățământului preșcolar obligatoriu.

Programa națională de bază pentru învățământul preșcolar este revizuit în prezent în contextul unei reforme curriculare mai ample. Noua programă de bază va fi finalizată la sfârșitul anului 2014 și noile programă care îl vor avea la bază vor fi implementate începând cu luna august 2016.


188

Suedia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7

Pedagogisk omsorg

Förskola

Förskoleklass

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Suedia, ‘copiii mai mici’ la care se face referire sunt cei înscriși la the förskola. 'Copiii mai mari' sunt înscriși atât la förskola cât și la förskoleklass.


(%) 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani Förskola* 49,3 88,5 93,1 94,6 94,7 1,3 Pedagogisk omsorg** 2,1 3,7 3,6 3,3 3,0 (-) Förskoleklass*** (-) (-) (-) (-) 0,8 95,1 Total 51,4 92,2 96,7 97,9 98,5 96,4

* Anul de referință: 2012; ** Anul de referință: 2011; *** Anul de referință: 2012/2013 Sursa: Skolverket, 2013.




O r g a n i z a r e

Sistemul de EICP este format din centre preșcolare unitare (förskola), destinate copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 6 ani. Între 6 și 7 ani, copiii pot frecventa clasele preșcolare (förskoleklass). Förskoleklass are în mod obișnuit o legătură strânsă cu școala pe care o va frecventa elevul. Toate serviciile de mai sus sunt în responsabilitatea Agenției Naționale pentru Educație. În plus, există și un sistem cunoscut ca îngrijire pedagogică (pedagogisk omsorg), condus de îngrijitori autorizați și poate fi organizat în diferite moduri (de exemplu, la domiciliul îngrijitorilor sau în altă parte). Îngrijirea pedagogică este reglementată prin Legea Educației și se află sub incidența aceluiași cadru de reglementare ca și förskola. În plus față de serviciile reprezentate în diagramă, numeroase autorități locale oferă, de asemenea, servicii de EICP în instituții preșcolare deschise (öppna förskolan), unde părinții (sau îngrijitorii) vin împreună cu copiii lor, ori de câte ori doresc. Începând cu vârsta de 1 an, copiii au dreptul la servicii de EICP subvenționate de la buget, iar de la vârsta de 3 ani, aceștia au dreptul la servicii furnizate în mod gratuit. Învățământul primar începe la vârsta de 7 ani.

T a x e

Aceleași reglementări se aplică întregului sector de EICP; taxa maximă lunară este limitată la 110 SPC (mesele fiind incluse). Începând cu vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal la un minim de 525 de ore pe an de servicii de EICP furnizate în mod gratuit (allmän förskola). În practică, aceasta înseamnă că taxele lunare pentru un loc cu program integral sunt proporțional mai mici decât pentru copiii cu vârsta sub 3 ani. Förskoleklass este gratuită. Copiii ai căror părinți lucrează sau studiază au dreptul la un loc subvenționat de la buget într-un centru de îngrijire după orele de școală (fritidshem).

1 SPC = 11.4273 SEK



189

Regatul Unit – Anglia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7 77

Childminders

Day nurseries/children’s centres

Pre-schools/nursery schools and other private, voluntary or independent providers

Schools, including maintained nursery schools and nursery classes/reception classes in primary schools

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În figurile din acest raport, pentru Anglia, 'mai mici' se referă la serviciile pentru copiii cu vârsta sub 3 ani, care sunt înscriși la day nurseries și la children’s centres. 'Mai mari' se referă la copii înscriși în cadrul unei game variate de structuri publice sau private (pre-schools, nursery/reception classes din cadrul școlilor primare), precum și în day nurseries și children's centres, care furnizează în mod gratuit servicii de EICP, în conformitate cu dreptul legal de care beneficiază copiii.


(%) Anul de referință 2011 Sub 3 ani 3-4 ani Childminders 5,0 4,0 Day nursery 17,0 13,0 Playgroup or pre-school 7,0 15,0 Nursery school 5,0 14,0 Nursery class attached to a primary or infants' school 1,0 17,0 Reception class (-) 29,0

Sursa: DfE, 2013.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 * 85,7 67,4 1,2 0,0 (-) ISCED 1 * (-) 29,7 98,5 99,2 99

* Date pentru Regatul Unit (toate entitățile). Sursa: Eurostat, UOE (date extrase în luna noiembrie 2013).


O r g a n i z a r e De la naștere și până la vârsta de 5 ani (atunci când începe învățământul obligatoriu), copiii pot frecventa day nurseries sau children's centres sau pot fi îngrijiți de către child-minders. De la vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal de a beneficia săptămânal de 15 de ore de EICP, care sunt furnizate în mod gratuit. Acest drept poate fi utilizat în oricare dintre tipurile de servicii de EICP care sunt reprezentate în diagramă. Celor mai dezavantajați dintre copii cu vârsta de 2 ani le sunt oferite și servicii gratuite. Departamentul pentru Educație stabilește standardele de învățare, dezvoltare și îngrijire pentru copii, de la naștere până la vârsta de 5 ani, pentru toate tipurile de servicii de EICP. În plus față de serviciile reprezentate în diagramă, există și diferite alte tipuri de structuri suplimentare, inclusiv mother and toddler groups (sau playgroups), crèches și after-school/breakfast/ activity clubs. Învățământul primar începe la vârsta de 5 ani.

T a x e Copiii cu vârsta mai mare de 3 ani (precum și cei mai dezavantajați copii dintre cei cu vârsta de 2 ani) au dreptul de a beneficia săptămânal de 15 ore de EICP, furnizate în mod gratuit, timp de 38 de săptămâni pe an. Taxele lunare pentru sistemul de EICP cu program integral oferită de childminders variază între 776 și 1046 SPC, în diferite regiuni. Pentru copiii cu vârsta peste 3 ani care utilizează dreptul legal la servicii gratuite, taxele scad la 486-641 SPC pentru 25 de ore suplimentare de EICP. Taxele lunare pentru EICP cu program integral în cadrul nursery variază între 851 și 1063 SPC. Pentru copiii cu vârsta peste 3 ani care utilizează dreptul legal la servicii gratuite, taxele scad la 532-622 SPC.

1 SPC = 0.870992 GBP

R e f o r m e î n c u r s d e i m p l e m e n t a r e Începând cu luna septembrie 2013, toți copiii cu vârsta de 2 ani aflați în îngrijire și cei cu vârsta de 2 ani ale căror familii îndeplinesc criteriile pentru a beneficia în mod gratuit de mese (aproximativ 130 000 de copii) au și dreptul de a beneficia săptămânal de 15 ore de învățământ preșcolar. Începând cu luna septembrie 2014, numărul de locuri din învățământul preșcolar care sunt alocate copiilor cu vârsta de 2 ani va fi sporit în continuare, la aproximativ 260 000 de copii (aproximativ 40% din totalul copiilor cu vârsta de 2 ani).


190

Regatul Unit – Țara Galilor

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7 77

Childminders

Day nurseries/integrated children’s centres


Schools, including maintained nursery schools and nursery classes/reception classes in primary schools/academies

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În figurile din acest raport, pentru Țara Galilor, 'mai mici' se referă la serviciile pentru copiii cu vârsta sub 3 ani înscriși în day nurseries și în children’s centres. 'Mai mari' se referă la o varietate de structuri publice sau private (pre-schools, nursery/reception classes din cadrul școlilor primare etc.), precum și la day nurseries și children's centres care furnizează în mod gratuit servicii de EICP, în conformitate cu dreptul legal.


(%) Anul de referință 2009 Sub 3 ani 3-4 ani

Childminders 5,0 3,0 Day nurseries/integrated children's centres 22,8 8,0 Playgroup or pre-school 10,0 12,0 Reception class (-) 30,0 Nursery school 2,0 7,0 Nursery class attached to primary or infants' school (-) 35,0

Sursa: Welsh Assembly Government, 2011.



ISCED 0 * 85,7 67,4 1,2 0,0 (-) ISCED 1 * (-) 29,7 98,5 99,2 99



O r g a n i z a r e

De la naștere și până la vârsta de 5 ani (atunci când începe învățământul obligatoriu), copiii pot frecventa day nurseries sau children's centres sau pot fi îngrijiți de către child-minders. De la vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal de a beneficia săptămânal de 10 de ore de EICP, furnizate în mod gratuit. Acest drept poate fi utilizat în oricare dintre tipurile de servicii furnizate de EICP care sunt reprezentate în diagramă. Servicii gratuite sunt oferite și celor mai dezavantajați dintre copiii cu vârsta de 2 ani. Departamentul pentru Educație stabilește standardele de învățare, dezvoltare și îngrijire pentru copii, pentru toate tipurile de servicii de EICP care sunt furnizate în acest cadru (Etapa care bune bazele primilor ani din viață) și care acoperă perioada de la naștere până la împlinirea vârstei de 7 ani.

În plus față de serviciile reprezentate în diagramă, există și diferite alte tipuri de structuri suplimentare, inclusiv mother and toddler groups (sau playgroups), crèches și after-school/breakfast/ activity clubs. Învățământul primar începe la vârsta de 5 ani. T a x e

Copiii cu vârsta peste 3 ani (și cei mai dezavantajați copii dintre cei cu vârsta de 2 ani) au dreptul de a beneficia săptămânal de 12,5 ore de EICP, care sunt furnizate gratuit, timp de 38 de săptămâni pe an.

Taxele medii lunare pentru sistemul de EICP cu program integral oferită de childminders sunt de 763 SPC. Pentru copiii cu vârsta mai mare de 3 ani care utilizează dreptul legal la servicii gratuite, taxele scad la 521 SPC pentru 27,5 ore suplimentare de EICP.

Taxele lunare pentru EICP cu program integral în cadrul nursery sunt de 737 SPC. Pentru copiii cu vârsta peste 3 ani care utilizează dreptul legal la servicii gratuite, taxele scad la 496 SPC pentru 27,5 ore suplimentare de EICP.

1 SPC = 0.870992 GBP



191

Regatul Unit – Irlanda de Nord

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7 77

Childminders

Day nurseries


Schools, including maintained nursery schools and nursery classes/reception classes in primary schools

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În figurile din acest raport, pentru Irlanda de Nord, 'mai mici' se referă la serviciile pentru copiii cu vârsta sub 3 ani înscriși la day nurseries și la children’s centres. 'Mai mari' se referă la o varietate de structuri publice sau private (pre-schools, nursery/reception classes din cadrul școlilor primare etc.), precum și la day nurseries și children's centres care furnizează în mod gratuit servicii de EICP, în conformitate cu dreptul legal instituit.





O r g a n i z a r e De la naștere până la vârsta de 4 ani (atunci când începe învățământul obligatoriu), copiii pot frecventa day nurseries sau children's centres sau pot fi îngrijiți de către child-minders. De la vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal de a beneficia săptămânal de 12,5 ore de EICP, furnizate în mod gratuit. Acest drept poate fi utilizat în oricare dintre tipurile de servicii de EICP care sunt reprezentate în diagramă. Servicii gratuite sunt oferite și celor mai dezavantajați dintre copiii care au vârsta de 2 ani. Departamentul pentru Educație stabilește standardele de învățare, dezvoltare și îngrijire pentru copii, de la naștere până la împlinirea vârstei de 4 ani, pentru toate tipurile de servicii de EICP. În plus față de serviciile reprezentate în diagramă, există și diferite alte tipuri de structuri suplimentare, inclusiv mother and toddler groups (sau playgroups), crèches și after-school/breakfast/ activity clubs. Învățământul primar începe la vârsta de 4 ani.

T a x e Copiii cu vârsta mai mare de 3 ani (și cei mai dezavantajați copii dintre cei cu vârsta de 2 ani) au dreptul de a beneficia săptămânal de 12,5 ore de EICP, furnizate în mod gratuit, timp de 38 de săptămâni pe an. Taxele medii lunare pentru EICP cu program integral oferită de childminders sunt de 627 SPC. Pentru copiii cu vârsta peste 3 ani care utilizează dreptul legal la servicii gratuite, taxele scad la 431 SPC pentru 27,5 ore suplimentare de EICP. Taxele lunare pentru EICP cu program integral în cadrul nursery sunt de 618 SPC. Pentru copiii cu vârsta peste 3 ani care utilizează dreptul legal la servicii gratuite, taxele scad la 425 SPC, pentru 27,5 ore suplimentare de EICP.

1 SPC = 0.870992 GBP

R e f o r m e î n c u r s d e i m p l e m e n t a r e În luna octombrie 2013, Departamentul pentru Educație a publicat 'A învăța să înveți: Un cadru pentru primii ani de educație și învățare'. Acesta stabilește baza pentru planificarea și dezvoltarea în viitor a serviciilor pentru primii ani de educație și învățare, inclusiv prelungirea etapei de bază (care acoperă în prezent anul 1 și 2 de învățământ obligatoriu, respectiv vârstele cuprinse între 4 și 6 ani) astfel încât să cuprindă și anul preșcolar care nu este obligatoriu.


192

Regatul Unit – Scoția

D i a g r a m a 0 1 2 3 4 5 6 7

77

Childminders

Early Years/Family Centre/Nursery

Nursery school

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În figurile din acest raport, pentru Scoția, 'mai mici' se referă la serviciile pentru copiii cu vârsta sub 3 ani, înscriși early years, family centres sau nurseries. 'Mai mari' se referă la o varietate de structuri publice sau private, care furnizează în mod gratuit servicii de EICP, în conformitate cu dreptul legal instituit.

R a t e d e p a r t i c i p a r e (%) Anul de referință 2011 Sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

Childminders 1,7 6,3 6,8 5,3 Early Years/ Family Centre 0,7 1,6 3,4 2,5

Nursery schools/ nursery classes 3,5 15,7 37,8 41,2

Total 5,9 23,6 48,0 49,0 Sursa: Care Inspectorate, 2012.




Începând cu luna august 2014, dreptul de care beneficiază copiii cu vârstele de 3 și 4 ani (precum și cei cu vârsta de 2 ani) va fi extins de la 475 la 600 de ore. Acesta va fi în continuare extins în luna august 2015 la un grup mai mare de copii cu vârsta de 2 ani, pe baza eligibilității stabilite în prezent de a beneficia de mese gratuite – reprezentând aproximativ 27% din totalul copiilor cu vârsta de 2 ani.


O r g a n i z a r e

Până la vârsta de 5 ani (atunci când începe învățământul obligatoriu), copiii pot frecventa early years, family centres sau nurseries sau pot fi îngrijiți de către child-minders. De la vârsta de 3 ani, copiii au dreptul legal de a beneficia anual de 475 de ore de EICP, furnizate în mod gratuit. Acest drept poate fi utilizat în oricare dintre tipurile de servicii furnizate de EICP care sunt reprezentate în diagramă. Dreptul este extins și la copiii cu vârsta de 2 ani aflați în îngrijirea rudelor. Toate structurile de EICP trebuie țină cont de politicile și ghidurile implementate prin intermediul unor organisme independente, responsabile cu reglementarea structurilor de EICP (Inspectoratul responsabil cu îngrijirea și Consiliul Scoțian pentru servicii sociale), aceste organisme fiind responsabile față de Ministerele și, prin Ministere, față de Parlamentul Scoțian. Guvernul Scoțian transmite recomandări autorităților locale cu privire la furnizarea gratuită a serviciilor de învățământ preșcolar. În plus față de serviciile reprezentate în diagramă, există și diferite alte tipuri de structuri suplimentare, inclusiv playgroups, crèches, out-of-school clubs și holiday play schemes. Învățământul primar începe la vârsta de 5 ani.

T a x e

Copiii cu vârsta mai mare de 3 ani au dreptul de a beneficia anual de 475 de ore de EICP, furnizate în mod obișnuit sub forma unor sesiuni cu durata de 2,5 ore pe parcursul perioadelor școlare (totalizând 12,5 ore timp de 38 de săptămâni). Acest drept poate fi utilizat pentru oricare dintre serviciile de EICP furnizate, care sunt reprezentate în diagramă. Taxele medii lunare pentru EICP cu program integral oferită de childminders sunt de 744 SPC (mesele fiind incluse). Pentru copiii cu vârsta mai mare de 3 ani, care utilizează dreptul legal la servicii gratuite, taxele scad la 510 SPC pentru 27,5 ore suplimentare de EICP. Taxele lunare pentru EICP cu program integral în cadrul early years/family centre sau nursery school sunt de 808 SPC (mesele fiind incluse). Pentru copiii cu vârsta mai mare de 3 ani care utilizează dreptul legal la servicii gratuite, taxele scad la 518 SPC pentru 27,5 ore suplimentare de EICP.

1 SPC = 0.870992 GBP


193

Islanda

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7 77

Dagforeldri

Leiksskóli

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Islanda, atât 'copii mai mici' cât și cei 'mai mari' la care se face referire sunt cei înscriși la leiksskóli.




Dagforeldri 6,6 35,6 1,0 Leiksskóli 1,0 29,0 97,0 99,0 98,0 97,0 Total 7,6 64,6 98,0 99,0 98,0 97,0

Sursa: Hagstofa Íslands, 2011.




O r g a n i z a r e

Începând cu vârsta de 1 an și până la 6 ani, copiii pot frecventa centrele preșcolare (Leiksskóli), care se află în responsabilitatea Ministerului Educației. Există și un sistem de servicii reglementate și subvenționate de la buget, organizate la domiciliu (Dagforeldri), destinate celor mai mici dintre copii (de la naștere până la vârsta de 2 ani), aflate în responsabilitatea Ministerului Afacerilor Sociale. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele pentru serviciile de EICP nu sunt reglementate la nivel central și variază de la o municipalitate la alta. De exemplu, taxa este de aproximativ 140 SPC pentru un program de 8 ore pe zi la Leiksskóli, în cea mai mare municipalitate (Reykjavík). Taxa lunară obișnuită pentru Dagforeldri este de aproximativ 484 SPC (mesele fiind incluse).

1 SPC = 185.843 ISK



194

Turcia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5.5 6 7 77

Kreş

Bağımsız Ana Okulu

Anasınıfları

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Turcia, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la Kreş. 'Copii mai mari' se referă la cei înscriși la Bağımsız Ana Okulu și la Anasınıfları.


(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 4,2 19,2 67,3 (-) (-) ISCED 1 (-) (-) 0,1 96,5 100



O r g a n i z a r e

Până la vârsta de 3 ani, copiii pot frecventa creșele și centrele de îngrijire de zi (Kreş), aflate în responsabilitatea Ministerului Familiei și Politicilor Sociale. Începând cu vârsta de 3 ani până la 5 ani și jumătate, copiii frecventează Bağımsız Ana Okulu. În plus, copiii cu vârste intre 4 și 5 ani și jumătate pot frecventa și clase preșcolare (Anasınıfları) organizate în cadrul școlilor primare. Atât Bağımsız Ana Okulu cât și Anasınıfları se află în responsabilitatea Ministerului Educației – Directoratul General pentru Învățământul de bază. Învățământul primar începe la vârsta de 5 și jumătate

T a x e

Aceleași reglementări se aplică întregului sector de EICP, taxa lunară minimă este de 11 SPC, în timp ce taxa maximă este limitată la 218 SPC (mesele fiind incluse).

1 SPC = 1.37571 TL



195

Liechtenstein

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7 77

Tageseltern/ Tagesmütter

Kindertagesstätten – Krippe

Kindergarten

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Liechtenstein, ‘copii mai mici’ se referă la cei înscriși la Kindertagesstätte – Krippe. 'Copii mai mari' se referă la cei înscriși la Kindergarten.


(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 0,3 51,2 98,2 42,3 0,3 ISCED 1 (-) (-) (-) 56,6 96



O r g a n i z a r e Până la vârsta de 4 ani, copiii beneficiază de educație și îngrijire în structurile instituționale numite Kindertagesstätte/Kinderkrippe. Există și un sistem de îngrijire reglementată, organizată la domiciliu, care este asigurată de „părinți/mame de zi” (Tageseltern/ Tagesmütter). Începând cu vârsta de 4 ani, copiii au dreptul legal de a beneficia de servicii furnizate în Kindergartens, care, în general, sunt gratuite. Toate serviciile instituționale sunt în responsabilitatea Ministerului Educației. În timp ce Kindergartens funcționează ca structuri separate, există o tendință în creștere ca acestea să fie integrate în cadrul școlilor primare. În plus față de structurile principale reprezentate în diagramă, părinții pot beneficia și de servicii suplimentare de îngrijire a copiilor oferite în cadrul centrelor de îngrijire de zi (Tagesstrukturen), serviciilor de îngrijire 'pe termen scurt' (Hütedienste) și în cadrul locurilor de joacă (Spielgruppen). Aceste servicii au în general o durată de 2-3 ore pe zi și sunt destinate în principal copiilor mai mari, care beneficiază săptămânal de 28 de ore furnizate în mod gratuit la Kindergartens. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Taxele pentru EICP sunt reglementate, iar taxa lunară minimă pentru Kinderkrippe este de 142 SPC, în timp ce taxa maximă este limitată la 786 SPC (mesele fiind incluse). În Kindergartens publice, care sunt gratuite, sunt înscriși 97% dintre copii, însă părinții contribuie la costul meselor.

Taxa pentru Tageseltern/Tagesmütter este plafonată la 4 SPC pe oră, aceasta la 664 SPC pe lună. Pentru copiii care au împlinit vârsta de 2 ani este percepută o taxă pentru mese (în valoare de 4 SPC). În plus, părinții trebuie să plătească și o taxă unică de 66 SPC, precum și o taxă anuală de membru în valoare de 27 SPC în contul agenției Eltern-Kind-Forum.

1 SPC = 1.8312 CHF



196

Norvegia

D i a g r a m a

0 1 2 3 4 5 6 7 77

Familiebarnehager

Barnehager

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Norvegia, atât 'copii mai mici', cât și 'copii mai mari' se referă la cei înscriși la barnehager.


(%) Anul de referință 2012/13 Sub 1 an 1 an 2 ani 3 ani 4 ani 5 ani

Barnehager 3,5 65,6 87,4 94,1 96,2 96,9 Familiebarnehager 0,3 4,0 3,1 1,2 0,9 0,7

Sursa: BASIL, 2012/13.

(%) Anul de referință 2011 3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani ISCED 0 95,1 97,1 97,4 0,8 (-) ISCED 1 (-) (-) (-) 99,9 99,5



O r g a n i z a r e

Majoritatea copiilor frecventează centrele preșcolare unitare (barnehager), aflate în responsabilitatea Ministerului Educației și Formării Profesionale. În plus, există și grădinițe familiale (familiebarnehager) care furnizează servicii de educație și îngrijire copiilor preșcolari, într-un mediu organizat la domiciliu. Atât sistemul instituțional de EICP, cât și cel organizat la domiciliu sunt reglementate prin Legea Grădinițelor. Alături de serviciile reprezentate în diagramă, există și grădinițe deschise (åpne barnehager), care sunt reglementate, până la o anumite limită, prin Legea mai sus menționată și sunt destinate copiilor care, pentru un motiv sau altul, nu utilizează serviciile oferite de grădinițele obișnuite. Începând cu vârsta de 1 an, copiii au dreptul legal de a beneficia de servicii subvenționate de la buget. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani.

T a x e

Aceleași reglementări se aplică întregului sector de EICP. Taxa lunară maximă este plafonată la 200 SPC (costurile meselor fiind decise la nivel local). Aceasta corespunde taxei care este plătită cel mai frecvent.

1 SPC = 11.6324 NOK



197

Elveția

D i a g r a m a 0 1 2 3 4 5 6 7

77

Tagesfamilie / Famille de jour / Famiglia diurna

Kindertagesstätte sau Krippe / Structure d’accueil de jour sau crèche / Struttura di custodia collettiva diurna

Kindergarten / École enfantine / Scuola dell’infanzia

0 1 2 3 4 5 6 7



Alta



În acest raport, în ceea ce privește Elveția, ‘copiii mai mici’ la care se face referire sunt cei înscriși la Kindertagesstätte sau la Krippe/Structure d’accueil de jour sau crèche/ Struttura di custodia collettiva diurna. 'Copii mai mari' se referă la cei înscriși la Kindergarten/ École enfantine/Scuola dell’infanzia.



ISCED 0 3,4 40,3 93,9 54,8 0,9 ISCED 1 (-) 0,3 1,2 44,1 98,3

Sursa: Eurostat, UOE (date extrase în luna noiembrie 2013). T a x e Taxele pentru EICP organizată la domiciliu sunt reglementate în 10 cantoane în cazul furnizorilor subvenționați de la buget, iar în 3 cantoane pentru structurile private (care se auto-finanțează). Taxele pot varia de la 109 SPC (în cantoanele cu cea mai joasă valoare minimă) la 1365 SPC (în cantoanele cu cele mai ridicate taxe). Taxele pentru structurile instituționale destinate EICP sunt reglementate în 9 cantoane pentru structurile publice, în 11 cantoane pentru structurile private subvenționate de la buget, iar în 3 cantoane pentru structurile private (care se auto-finanțează). Taxele pot varia de la 109 SPC (în cantoanele cu cea mai joasă valoare minimă) la 1398 SPC (în cantoanele cu cele mai ridicate taxe). EICP obligatorie în Kindergarten/École enfantine/ Scuola dell’infanzia este furnizată în mod gratuit, având o durată medie de 20 de ore pe săptămână.


O r g a n i z a r e Datorită structurii federale, sistemul de EICP din Elveția este foarte descentralizat și diferă în cele 26 de cantoane. Cu toate acestea, există o serie de caracteristici comune întregului sistem. EICP organizată instituțional in Kindertagesstätten sau Krippen/Structures d’accueil collectif de jour sau crèches/Strutture di custodia collettiva diurne) este disponibilă pentru copiii cu vârste între 3.5 luni și 4 ani (până la începutul învățământului obligatoriu). În anumite cantoane, este disponibilă și pentru copiii cu vârste până la 5 sau 6 ani, ca ore suplimentare. Există și EICP organizată la domiciliu (Tagesfamilie/Famille de jour/ Famiglia diurna) care se adresează în mod obișnuit copiilor începând cu vârsta de 3.5 luni și până la vârsta de începere a învățământului obligatoriu, fiind însă deschisă și copiilor mai mari. Majoritatea structurilor pentru copiii mai mici se află în responsabilitatea ministerelor cantonale, care gestionează afacerile sociale, în timp ce, în câteva cantoane, acestea se află în responsabilitatea ministerului cantonal al educației.

De la momentul începerii educației obligatorii, care în majoritatea cantoanelor are loc la vârsta de 4 ani (iar în câteva la vârsta de 5 sau 6 ani), copiii trebuie să frecventeze instituțiile preșcolare (Kindergärten/Ecoles enfantines/Scuole dell’infanzia), care sunt în responsabilitatea ministerelor cantonale ale educației. Învățământul primar începe la vârsta de 6 ani. În majoritatea cantoanelor sunt disponibile servicii cu taxă, care sunt organizate în afara școlii și completează învățământul obligatoriu, incluzând și masa de prânz (Schulergänzende Betreuung/Accueil parascolaire/ Strutture di custodia parascolastiche).

R e f o r m e î n c u r s d e i m p l e m e n t a r e 15 din cele 26 de cantoane au semnat 'Acordul inter-cantonal pentru armonizarea învățământului obligatoriu' (HarmoS Agreement), care are scopul de a asigura armonizarea reglementărilor referitoare la anumiți indicatori utilizați în domeniul educației. Pentru sistemul de EICP, aceasta implică introducerea învățământului preșcolar începând cu vârsta de 4 ani și a serviciilor cu taxă, organizate în afara școlii, cu scopul de a satisface nevoile la nivel local, începând cu anul școlar 2015/2016.

1 SPC = 1.8312 CHF

199

M U L Ț U M I R I

AGENȚIA EXECUTIVĂ PENTRU EDUCAȚIE,

AUDIOVIZUAL ȘI CULTURĂ

ANALIZA POLITICILOR EDUCAȚIONALE ȘI DE TINERET

Avenue du Bourget 1 (BOU2) B-1049 Bruxelles

(http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice)

Editor coordonator

Arlette Delhaxhe

Coordonare

Akvile Motiejunaite și Daniela Kocanova (înlocuire temporară)

Autori

Olga Borodankova, Olga Ducout, Sylwia Czort, Daniela Kocanova și Akvile Motiejunaite alături de care au contribuit Marie-Pascale Balcon, Ania Bourgeois și Aniko Vargova

Expert extern

Christian Monseur (analiza secundară a bazelor de date PISA și PIRLS)

Tehnoredactare și grafică

Patrice Brel

Coordonator

Gisèle De Lel

EUROSTAT Unitățile 'Populație' (F2), 'Piața muncii' (F3), 'Calitatea vieții' (F4) și

'Statistici privind educația, sănătatea și protecția socială' (F5)

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice

Da te ch e ie p r i v i nd e du ca t i a s i î ng r i j i re a c op i i l o r p resc o la r în E urop a 2 01 4

200

UNITĂȚI NAȚIONALE EURYDICE AUSTRIA Eurydice-Informationsstelle Bundesministerium für Bildung und Frauen Abt. IA/1b Minoritenplatz 5 1014 Wien Contribuția unității: Marisa Krenn-Wache (expert)

BELGIA Unité Eurydice de la Fédération Wallonie-Bruxelles Ministère de la Fédération Wallonie-Bruxelles Direction des relations internationales Boulevard Léopold II, 44 – Bureau 6A/012 1080 Bruxelles Contribuția unității: Responsabilitate colectivă; experți: Nicole Roland (Office de la Naissance et de l’Enfance), Anne-Marie Dieu (Observatoire de l’Enfance, de la Jeunesse et de l’Aide à la Jeunesse), Philippe Pirlot (inspector)

Eurydice Vlaanderen Departement Onderwijs en Vorming/ Afdeling Strategische Beleidsondersteuning Hendrik Consciencegebouw Koning Albert II-laan 15 1210 Brussel Contribuția unității: Veronique Adriaens și Arif Akgonul (învățământ preșcolar), Christele Van Nieuwenhuyzen (servicii de îngrijire a copiilor), Marie-Anne Persoons (coordonare)

Eurydice-Informationsstelle der Deutschsprachigen Gemeinschaft Autonome Hochschule in der DG Monschauer Strasse 57 4700 Eupen Contribuția unității: Stéphanie Nix

BULGARIA Unitatea Eurydice Centrul de Dezvoltare a Resurselor Umane Unitatea pentru cercetare și planificare educațională 15, Graf Ignatiev Str. 1000 Sofia Contribuția unității: responsabilitate colectivă

CROAȚIA Ministarstvo znanosti, obrazovanja i športa Donje Svetice 38 10000 Zagreb Contribuția unității: Duje Bonacci

CIPRU Unitatea Eurydice Ministerul Educației și Culturii Kimonos și Thoukydidou 1434 Nicosia Contribuția unității: Christiana Haperi; experți: Andrie Gavrielidou (Departamentul pentru învățământ preșcolar, Ministerul Educației și Culturii) și Irene Papatheodoulou (Ministerul Muncii și Asigurărilor Sociale)

REPUBLICA CEHĂ Unitatea Eurydice Centrul pentru cooperare internațională în domeniul educației Dům zahraniční spolupráce Na Poříčí 1035/4 110 00 Praha 1 Contribuția unității: Petra Prchlíková, Helena Pavlíková, Jaroslava Lojdová; experți externi: Irena Borkovcová (Inspectoratul școlar ceh), Jiřina Kocourková (Universitatea Carol din Praga)

DANEMARCA Unitatea Eurydice Agenţia Daneză pentru Universități și Internaționalizare Bredgade 43 1260 København K Contribuția unității: Ministerul Danez al Educației

ELVEȚIA Fundaţia pentru Colaborare Confederală Dornacherstrasse 28A Postfach 246 4501 Solothurn Contribuția unității: Experți: Veronika Neruda (Conferința elvețiană a directorilor cantonali pentru afaceri sociale) și Alexander Gerlings (Conferința elvețiană a miniștrilor cantonali ai educației)

ESTONIA Unitatea Eurydice Departamentul de analiză Ministerul Educației și Cercetării Munga 18 50088 Tartu Contribuția unității: Kersti Kaldma (coordonare); expert: Tiina Peterson (expert șef, Ministerul Educației și Cercetării)

FINLANDA Unitatea Eurydice Consiliul Naţional Finlandez pentru Educaţie P.O. Box 380 00531 Helsinki Contribuția unității: Petra Packalen (coordonare) în cooperare cu experții din domeniul EICP din cadrul Ministerului Educației și Culturii

FOSTA REPUBLICĂ A MACEDONIEI Agenția Națională pentru Programe educaționale europene și mobilitate Porta Bunjakovec 2A-1 1000 Skopje

FRANȚA Unité française d’Eurydice Ministère de l'Éducation nationale, de l’Enseignement supérieur et de la Recherche Direction de l’évaluation, de la prospective et de la performance Mission aux relations européennes et internationales 61-65, rue Dutot 75732 Paris Cedex 15 Contribuția unității: Annick Kieffer (expert)

GERMANIA Eurydice-Informationsstelle des Bundes Biroul UE al Ministerului German al Educației și Cercetării Rosa-Luxemburg-Str.2 10178 Berlin Contribuția unității: Hannah Gebel; experți: Nicole Klinkhammer, Birgit Riedel, Antonia Scholz, Carolyn Seybel (Centrul Internațional pentru Educația și Îngrijirea Copiilor Preșcolari (ICEC), Institutul German pentru Tineret) Eurydice-Informationsstelle der Länder im Sekretariat der Kultusministerkonferenz Graurheindorfer Straße 157 53117 Bonn Contribuția unității: Thomas Eckhardt și Brigitte Lohmar

Mul țumir i

201

GRECIA Unitatea Eurydice Ministerul Educației și Cultelor Direcția de Afaceri Europene 37 Andrea Papandreou Str. (Biroul 2172) 15180 Maroussi (Attiki) Contribuția unității: Athina Plessa – Papadaki (Director), Anna Krompa (Șef de Unitate interimar)

ISLANDA Unitatea Eurydice Institutul pentru testări în domeniul educației Borgartúni 7a 105 Reykjavik Contribuția unității: Óskar Haukur Níelsson

IRLANDA Unitatea Eurydice Departamentul pentru Educaţie şi Competenţe Educaţie şi Competenţe Secţia Internaţională Marlborough Street Dublin 1 Contribuția unității: Catherine Hynes (Ofițer principal, Unitatea pentru politici în domeniul educației timpurii, Departamentul pentru Educaţie şi Competenţe)

ITALIA Unità italiana di Eurydice Istituto Nazionale di Documentazione, Innovazione e Ricerca Educativa (INDIRE) Agenzia Erasmus+ Via C. Lombroso 6/15 50134 Firenze Contribuția unității: Erika Bartolini

LETONIA Unitatea Eurydice Agenţia pentru Dezvoltarea Învăţământului de Stat Strada Vaļņu 3 1050 Riga Contribuția unității: responsabilitate colectivă; expert extern: Tija Zīriņa (Academia din Riga pentru Formarea Profesorilor și Management Educațional)

LIECHTENSTEIN Informationsstelle Eurydice Schulamt des Fürstentums Liechtenstein Austrasse 79 Postfach 684 9490 Vaduz Contribuția unității: Centrul Național de Informații Eurydice /Unitatea Națională

LITUANIA Unitatea Eurydice Agenţia Naţională pentru Evaluare Şcolară Didlaukio 82 08303 Vilnius Contribuția unității: Responsabilitate colectivă; experți externi: Laimutė Jankauskienė (Ministerul Educației și Științei), Regina Sabaliauskienė (Centrul pentru Educație Inovativă)

MALTA Unitatea Eurydice Departamentul pentru Cercetare şi Dezvoltare Ministerul Educației și Ocupării forței de muncă Great Siege Rd. Floriana VLT 2000 Contribuția unității: Angelique Dibben

MUNTENEGRU Unitatea Eurydice Rimski trg bb 81000 Podgorica

Olanda Eurydice Nederland Ministerie van Onderwijs, Cultuur en Wetenschap Directie Internationaal Beleid Etage 4 – Kamer 08.022 Rijnstraat 50 2500 BJ Den Haag

NORVEGIA Unitatea Eurydice Ministerul Educației și Cercetării AIK-avd., Kunnskapsdepartementet Kirkegata 18 P.O. Box 8119 Dep. 0032 Oslo Contribuția unității: responsabilitate colectivă

POLONIA Unitatea Eurydice Fundaţia pentru Dezvoltarea Sistemului de Educaţie Mokotowska 43 00-551 Varșovia Contribuția unității: Magdalena Górowska-Fells; Expert național: Ewa Brańska

PORTUGALIA Unidade Portuguesa da Rede Eurydice (UPRE) Ministério da Educação e Ciência Direcção-Geral de Estatísticas da Educação e Ciência (DGEEC) Av. 24 de Julho, 134 1399-054 Lisboa Contribuția unității: Isabel Almeida, Carina Pinto; Contribuții externe: Carina Metelo, João Gonçalves, Nuno Rodrigues, Joaquim Santos, João Matos, Fernando Egídio Reis, Pedro Cunha, Eulália Alexandre

ROMÂNIA Unitatea Eurydice Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale Universitatea Politehnică București Biblioteca Centrală Splaiul Independenței, nr. 313 Sector 6 060042 București Contribuția unității: Veronica – Gabriela Chirea, în colaborare cu experții: • Viorica Preda (Ministerul Educației Naționale) • Mihaela Grecu (Ministerul Muncii, Familiei, Protecției

Sociale și Persoanelor Vârstnice)

SERBIA Ministarstvo prosvete i nauke Nemanjina 22-26 11000 Belgrade

Da te ch e ie p r i v i nd e du ca t i a s i î ng r i j i re a c op i i l o r p resc o la r în E urop a 2 01 4

202

SLOVACIA Unitatea Eurydice Asociaţia Academică Slovacă pentru Cooperare Svoradova 1 811 03 Bratislava Contribuția unității: Marta Ivanova, Martina Račková, în colaborare cu expertul extern Viera Hajduková SLOVENIA Unitatea Eurydice Ministerul Educației, Științei și Sportului Biroul pentru Dezvoltarea Educației Masarykova 16 1000 Ljubljana Contribuția unității: Barbara Kresal Sterniša; experți: Maša Vidmar (Institutul de Cercetare Educațională) și Nada Požar Matijašič (Ministerul Educației, Științei și Sportului)

SPANIA Eurydice España-REDIE Centro Nacional de Innovación e Investigación Educativa (CNIIE) Ministerio de Educación, Cultura y Deporte c/General Oraa 55 28006 Madrid Contribuția unității: María Rodríguez Moneo, Montserrat Grañeras Pastrana, Natalia Gil Novoa, Flora Gil, Traver, Patricia Díaz-Caneja Sela (expert)

SUEDIA Unitatea Eurydice Universitets- och högskolerådet/Consiliul Suedez pentru Învățământ Superior Universitets- och högskolerådet Box 45093 104 30 Stockholm Contribuția unității: Responsabilitate colectivă

REGATUL UNIT Unitatea Eurydice pentru Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord Centrul de informare Fundația Națională pentru Cercetare Educațională (NFER) The Mere, Upton Park Slough, Berkshire, SL1 2DQ Contribuția unității: Claire Sargent și Maureen Heron Unitatea Eurydice Scoţia c/o Unitatea de Analiză Serviciile de analiză în domeniul educației Guvernul scoțian Area 2D South, Mail point 28 Victoria Quay Edinburgh EH6 6QQ Contribuția unității: Responsabilitate colectivă

TURCIA Unitatea Eurydice MEB, Strateji Geliştirme Başkanlığı (SGB) Eurydice Türkiye Birimi, Merkez Bina 4. Kat B-Blok Bakanlıklar 06648 Ankara Contribuția unității: Osman Yıldırım Uğur, Dilek Güleçyüz; expert: Profesor asociat Ferudun Sezgin

UNGARIA Unitatea Națională Eurydice Institutul ungar pentru cercetare și dezvoltare educațională Szalay u. 10-14 1055 Budapesta Contribuția unității: Mária Szabóné Pákozdi (expert)

EC-01-14-484-RO-C

Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari – Ediția 2014

Acest raport, publicat în colaborare cu Eurostat, furnizează 61 de indicatori, precum și o analizăcomparativă privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP) în 32 de țări europene (37 de sistemeeducaționale). Studiul demonstrează provocările cu care se confruntă țările europene în ceea ceprivește furnizarea unor servicii calitative de EICP pentru un număr de 32 de milioane de copii, care seîncadrează în intervalul de vârstă pentru utilizarea serviciilor de EICP. Acesta acoperă o serie de aspecteimportante pentru decidenți, precum accesul la sistemul de EICP, gestionarea, asigurarea calității,accesibilitatea, calificarea și formarea personalului, conducerea, implicarea părinților și măsurile deasistență pentru copiii dezavantajați. Informațiile cu privire la politica în domeniul EICP și la măsurilecentrale au fost furnizate de Unitățile Naționale Eurydice, în timp ce Eurostat a asumat elaborarea șiproducerea indicatorilor statistici. Anul de referință pentru toate informațiile referitoare la politici este2012/13.

Sarcina Rețelei Eurydice este de a înțelege și de a explica modul în care sunt organizate și funcționeazădiferitele sisteme educaționale din Europa. Rețeaua furnizează descrieri ale sistemelor naționale deeducație, studii comparative dedicate unor teme specifice, indicatori și statistici. Toate publicațiileEurydice sunt disponibile în mod gratuit pe site-ul Eurydice sau, la cerere, în format tipărit. Prinactivitatea sa, Eurydice își propune să promoveze înțelegerea, cooperarea, încrederea și mobilitatea lanivel european și internațional. Rețeaua este formată din unități naționale situate în țări europene șieste coordonată de Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură a UE. Pentru mai multeinformații despre Eurydice, vă rugăm accesați http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice.

Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în ...

Documents

Transcript of Date cheie privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari în ...