ECONOMIE DESCHISĂ – CONCEPTE DE BAZĂ

20.1 FLUXURILE INTERNAŢIONALE DE BUNURI ŞI CAPITAL Economie închisă O economie care nu interacţionează cu alte

economii ale lumii. Economie deschisă O economie care interacţionează liber cu alte

economii ale lumii. Fluxul de bunuri şi servicii: exporturi, importuri şi exporturi nete Exporturi Bunuri şi servicii produse în ţară şi vândute în

străinătate. Importuri Bunuri şi servicii produse în străinătate şi

vândute în ţară. Exporturi nete

Valoarea exporturilor unei ţări minus valoarea importurilor. (Sinonim cu balanţa comercială)

Surplus comercial Excedent de importuri faţă de exporturi. Deficit comercial Excedent de exporturi faţă de importuri. Echilibru comercial Situaţie în care exporturile sunt egale cu

importurile.

Economie deschisă: concepte de bază Factori care influenţează exporturile, importurile şi exporturile nete:

Preferinţele consumatorilor pentru bunuri autohtone şi pentru bunuri produse în străinătate;

Preţurile bunurilor în ţară şi în străinătate;

Cursurile de schimb la care se tranzacţionează monedă naţională pe monedă străină;

Costurile de transport ale bunurilor dintr-o ţară în alta;

Politicile guvernamentale faţă de comerţul internaţional. Aceşti factori evoluează în mod diferit de-a lungul timpului şi volumul comerţului internaţional se schimbă în timp. Fluxul de capital: investiţiile străine nete Investiţii străine nete Volumul cumpărărilor de active străine ale

rezidenţilor minus volumul cumpărărilor de active autohtone de către străini.

Investiţii directe: o participare mai mare de 10% la capital; Investiţii de portofoliu: o participare mai mică de 10% la capital.

Factori care influenţează investiţiile străine nete:

Politicile guvernamentale faţă de comerţul internaţional;

Cursurile de schimb reale utilizate în plata activelor străine;

Cursurile de schimb reale utilizate în plata activelor autohtone;

Evaluarea riscurilor economice şi politice asociate deţinerii de

active în străinătate;

Politicile guvernamentale faţă de deţinerea activelor autohtone

de către străini.

Macroeconomie Egalitatea dintre exporturile nete şi investiţiile străine nete Exporturile nete măsoară dezechilibrul dintre exporturile şi importurile unei ţări. Investiţiile străine nete măsoară dezechilibrul dintre volumul activelor străine deţinute de rezidenţi şi volumul activelor autohtone deţinute de nerezidenţi. Întotdeauna, investiţiile străine nete (ISN) sunt egale cu exporturile nete (EN):

ISN= EN Fiecare tranzacţie care afectează o parte a acestei ecuaţii trebuie să afecteze şi cealaltă parte cu exact aceeaşi valoare. Exemplu: O firmă românească vinde mobilier de bucătărie unei firme din

Germania. În această tranzacţie, firma românească vinde mobilier şi firma germană plăteşte cu euro.

Faptul că firma românească vinde mobilier în Germania determină creşterea exporturilor nete ale României, dar cum firma românească este acum în posesia unor active străine – euro, investiţiile străine nete ale României cresc.

Firma exportatoare de mobilă poate vinde euro pe care îi deţine unei firme de asigurări din România, care vrea euro pentru a cumpăra titluri emise de Alcatel – o firmă franceză. În acest caz, exporturile nete ale României cresc cu valoarea exportului de mobilă, iar investiţiile străine nete ale României cresc şi ele cu valoarea titlurilor Alcatel cumpărate de firma de asigurări.

De asemenea, firma exportatoare de mobilă poate să schimbe euro pe care îi deţine cu lei oferiţi de o firmă din România care vrea să cumpere autoturisme Peugeot. În acest caz, importurile României cresc şi compensează creşterea exporturilor. Vânzarea de mobilier către firma germană şi cumpărarea de autoturisme de la firma franceză afectează atât exporturile nete ale României, cât şi investiţiile străine nete.

Economie deschisă: concepte de bază Relaţia dintre economisire, investiţii şi fluxurile internaţionale PIB este:

Y = C + I + G + EN

Economisirea naţională (S) este:

Y – C – G = I + EN

S = I + EN Cum exporturile nete (EN) sunt egale cu investiţiile străine nete(ISN):

S = I + ISN Economisirea = Investiţii autohtone + Investiţii străine nete

Această ecuaţie arată că atunci când un cetăţean român economiseşte un leu din venitul său, acest leu poate fi folosit fie pentru a finanţa acumularea de capital autohton, fie pentru finanţarea cumpărării de capital în străinătate. 20.2 PREŢURILE ÎN TRANZACŢIILE INTERNAŢIONALE Pe orice piaţă, preţurile îndeplinesc funcţia de a coordona cumpărătorii şi vânzătorii. În tranzacţiile internaţionale, preţurile internaţionale ajută la coordonarea deciziilor producătorilor şi consumatorilor pe măsură ce ei interacţionează pe pieţele mondiale. Cursurile de schimb nominale Curs de schimb nominal

Cursul la care o persoană poate schimba moneda unei ţări cu moneda unei alte ţări.

Un curs de schimb poate fi exprimat în două moduri. Cursul de schimb poate fi 1,2 USD pentru 1 EUR, dar şi 1/1,2 (0,82) EUR /USD. Cursul de schimb între leu şi forint poate fi 155 lei/1 forint sau 1/155 (= 0.00645) HUF/ROL.

Macroeconomie Apreciere Creşterea valorii unei monede, măsurată prin

cantitatea de monedă străină pe care o poate cumpăra.

Exemplu: În 4 decembrie, cursul de schimb dintre leu şi dolarul SUA era

33.225 lei/1 dolar. În 28 decembrie, cursul de schimb este 32.850 lei/1 dolar. Acest lucru înseamnă că un leu putea cumpăra, în 28 decembrie, mai mulţi dolari decât în 4 decembrie. Altfel spus, leul s-a apreciat faţă de dolar.

Depreciere Scăderea valorii unei monede măsurată prin

cantitatea de monedă străină pe care o poate cumpăra.

Exemplu: În 15 decembrie, cursul de schimb dintre leu şi euro era

41.223 lei/1 euro. În 29 decembrie, cursul de schimb este 41.312 lei/1 euro. Acest lucru înseamnă că un leu poate cumpăra mai puţini euro în 29 decembrie, decât în 15 decembrie. Altfel spus, leul s-a depreciat faţă de euro.

Cursuri de schimb reale Curs de schimb real Cursul la care o persoană poate schimba

bunuri şi servicii produse într-o ţară, cu bunuri şi servicii dintr-o altă ţară.

Curs de schimb nominal x Preţ intern Curs de schimb real = Preţ extern Exemplu: Un kilogram de carne de pui se vinde cu 1.250 forinţi în Ungaria

şi cu 150.000 lei în România. Cursul de schimb nominal dintre leu şi forint este 155 lei/1 forint sau 0.00645 forinţi/1 leu. Cursul

Economie deschisă: concepte de bază

de schimb real dintre carnea de pui din Ungaria şi carnea de pui din România este:

0,01 HUF/1 ROL x 186000 ROL/1 kg carne România Curs real = 3000 HUF/1 kg carne Ungaria

1860 HUF/1 kg carne România = 3000 HUF/1 kg carne Ungaria

= 0,62 kg carne Ungaria pentru 1 kg carne România Cursul de schimb real depinde de cursul de schimb nominal şi de preţurile bunurilor în cele două ţări, măsurate în monedă locală. Cursul de schimb este un element determinant al volumului exporturilor şi importurilor unei ţări. De exemplu, atunci când firma Cris-Tim decide dacă să utilizeze carne de pui produsă în România sau carne de pui produsă în Ungaria, ca materie primă pentru mezeluri, va încerca să afle care dintre aceste produse este mai ieftin. Extinderea analizei la nivelul unei întregi economii presupune folosirea nivelului general al preţurilor şi nu doar folosirea preţului pentru un anumit bun. Utilizând nivelul preţurilor (P – determinat pe baza unui coş de bunuri şi servicii) din România şi nivelul preţurilor din străinătate (P* -- determinat în acelaşi mod, pe baza unui coş de bunuri şi servicii) şi cursul nominal de schimb dintre leu şi o monedă străină (e) se poate compara cursul de schimb general dintre România şi alte ţări:

Cursul de schimb real = (e x P)/P* Astfel, cursul de schimb real măsoară preţul unui coş de bunuri şi servicii disponibil pe piaţa internă, comparativ cu preţul unui coş de bunuri şi servicii disponibil în străinătate.

Macroeconomie 20.3 O TEORIE A DETERMINĂRII CURSULUI DE SCHIMB:

PARITATEA PUTERII DE CUMPĂRARE (PPP) Această teorie explică modificările cursului nominal de schimb. Paritatea puterii de cumpărare

O teorie a cursurilor de schimb conform căreia o unitate din orice monedă dată ar trebui să poată cumpăra aceeaşi cantitate de bunuri în toate ţările.

Logica Parităţii Puterii de Cumpărare

Teoria PPP este bazată pe principiul numit legea unui singur preţ – conform căruia un bun trebuie să aibă acelaşi preţ indiferent de locul unde este vândut, pentru că altfel ar exista oportunităţi de profit neexploatate. Exemplu: Preţul unui pachet cu 250 g. de cafea Douwe Egberts este mai

mic la Braşov, decât la Bucureşti. Astfel, un individ poate cumpăra cantităţi mari de cafea de la Braşov la preţul de 70.000 lei/pachet pentru a le revinde la Bucureşti cu 100.000 lei/pachet. Datorită diferenţei de preţ, profitul ar fi de 30.000 lei/pachet cu cafea vândut.

Arbitraj Procesul de valorificare a oportunităţii de a

obţine profit din diferenţe de preţ pe pieţe diferite.

Pe măsură ce oamenii utilizează arbitrajul, cererea de cafea la

Braşov creşte şi preţul cafelei la Braşov creşte, iar oferta de cafea la Bucureşti creşte, iar preţul cafelei la Bucureşti scade. Acest proces continuă până când preţurile pe cele două pieţe se egalizează.

Legea unui singur preţ se aplică şi în comerţul internaţional. Această logică stă la baza teoriei parităţii de cumpărare. O monedă trebuie să aibă aceeaşi putere de cumpărare în toate ţările (de exemplu, un dolar ar trebui să cumpere aceeaşi cantitate de bunuri şi servicii în SUA şi în UE, sau un euro ar trebui să cumpere aceeaşi cantitate de bunuri şi servicii în UE şi în SUA).

Economie deschisă: concepte de bază „Paritate” înseamnă egalitate, iar puterea de cumpărare se referă la valoarea banilor. „Paritatea puterii de cumpărare” semnifică faptul că fiecare unitate monetară trebuie să aibă aceeaşi valoare în fiecare ţară. Implicaţii ale teoriei parităţii puterii de cumpărare Conform teoriei PPP, cursul de schimb nominal dintre două monede naţionale depinde de nivelurile preţurilor din ţările emitente ale monedelor respective. Dacă un euro cumpără aceeaşi cantitate de bunuri şi servicii în spaţiul euro (unde preţurile sunt exprimate în euro) şi în România (unde preţurile sunt exprimate în lei), atunci numărul de lei/1euro trebuie să reflecte preţurile din zona euro şi din România. Exemplu: Dacă un kilogram de cafea costă 400.000 lei în România şi 10

euro în Franţa, atunci cursul de schimb nominal dintre leu şi euro trebuie să fie 40.000 lei/1 euro. (400.000 lei/10 euro). Dacă nu, puterea de cumpărare a leului nu ar fi aceeaşi în România şi în Franţa.

Preţul unui coş de bunuri şi servicii în România (măsurat în lei) este P, iar preţul unui coş de bunuri şi servicii în zona euro (măsurat în euro) este P* şi cursul de schimb nominal dintre euro şi leu este e. Cum nivelul preţurilor în România este P, puterea de cumpărare a unui leu este 1/P. În spaţiul euro un leu poate fi schimbat cu e euro, astfel încât puterea de cumpărare este e/ P*. Pentru ca puterea de cumpărare a leului să fie aceeaşi în România şi în spaţiul euro trebuie ca:

1/P = e/P* ⇓

1 = eP/P* Partea stângă a ecuaţiei este constantă, iar partea dreaptă este cursul real de schimb. Astfel, dacă puterea de cumpărare a unui leu este egală în România şi în spaţiul euro, atunci cursul real de schimb – preţul relativ dintre bunurile autohtone şi bunurile străine – nu se poate modifica.

Macroeconomie Rearanjând ecuaţia anterioară, cursul nominal de schimb este:

e = P*/P Cursul de schimb nominal este egal cu raportul dintre nivelul preţurilor externe şi nivelul preţurilor interne. Conform teoriei parităţii puterii de cumpărare, cursul de schimb nominal dintre monedele a două ţări trebuie să reflecte diferenţa dintre nivelurile preţurilor din cele două ţări.

⇒ Cursul de schimb nominal se modifică atunci când nivelurile

preţurilor din cele două ţări se modifică;

Nivelul preţurilor în fiecare ţară se ajustează pentru a echilibra cantitatea de bani oferită cu cantitatea de bani cerută;

Deoarece cursul de schimb nominal depinde de nivelurile

preţurilor, depinde, de asemenea, şi de oferta şi cererea de bani din fiecare ţară;

Când banca centrală dintr-o ţară măreşte oferta de bani şi

determină creşterea preţurilor, moneda ţării respective se depreciază faţă de monedele altor ţări.

⇒ Atunci când banca centrală măreşte cantitatea de bani, puterea de cumpărare a banilor se reduce, dar, totodată, cursul de schimb dintre moneda naţională şi alte monede se depreciază.

Limite ale teoriei parităţii puterii de cumpărare Cursurile de schimb nu se modifică întotdeauna astfel încât să asigure în acelaşi timp aceeaşi valoare a unei monede în toate ţările.

Economie deschisă: concepte de bază De ce teoria PPP nu se confirmă în toate situaţiile?

1. Nu toate bunurile sunt uşor de schimbat (de exemplu, un tuns este mai ieftin la Bucureşti decât la New York).

2. Chiar şi în cazul bunurilor uşor de schimbat, nu întotdeauna există

înlocuitori perfecţi atunci când bunurile sunt produse în ţări diferite.