ECKHART TOLLE - Puterea Prezentului Rom

8/23/2019 ECKHART TOLLE - Puterea Prezentului Rom

http://slidepdf.com/reader/full/eckhart-tolle-puterea-prezentului-rom 1/218

1

ECKHART TOLLE

Ghid de dezvoltare spirituală

Traducere de ALEXANDRA BORŞ

BUCUREŞTI, 2004



2

ECKHART TOLLE este considerat unul dintre cei mai originali şi mai

inspiraţ i călăuzitori spirituali ai timpului nostru. S-a născut în Germania,

unde şi-a petrecut primii 13 ani din viaţă. După ce a absolvit Universitatea

din Londra, a devenit cercetător şi îndnimător la Universitatea Cambridge.

La 29 de ani, în urma unei transformări spirituale profunde, vechea sa

identitate a fost literalmente dizolvată, şi viaţ a i s-a schimbat radical.

Următorii ani şi i-a dedicat înţ elegerii, integr ării şi aprofundării

acestei transformări, care a marcat începutul unei intense călătorii

interioare.

Eckhart Toile nu s-a aliniat niciunei tradiţ ii sau religii, dar nici nu a

respins vreuna. învăţăturile sale transmit un mesaj simplu şi în acelaşi

timp profund, cu claritatea şi simplitatea vechilor maeştri spirituali: există o

cale către eliberarea de suferinţă şi dobândirea păcii interioare. În

prezent, călătoreşte mult, r ăspândindu-şi învăţăturile în toată lumea. Din

1996, locuieşte în Vancouver, Canada.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţ ionale

TOLXE, ECKHART

Puterea prezentului/ Eckhart Toile trad.: Alexandra Bor ş

Bucureşti: Curtea Veche Publishing, 2004

232 p.; 20 cm (Bibliotcrapia; 2)

Tit. orig. (engl): The powcr of Now

ISBN 973-669-055-5

I. Bor ş, Alexandra (trad.) 159.9

Coperta colecţ iei de DINU DUMBR ĂVICIAN

ECKHART TOLLE

THE POWER OF NOW A Guiile Io Spiritual Enlighlenment

Copyright © 1997 by Eckhart Toile

Original English Languagc Publication 1997 by Namaste

Publishung, Inc.

Vancouvcr, B.C. Canada.

Rcviscd English Languagc Edition published 1999 by New WorldLibrary in

California, USA.

Suntem aici pentru a-i permite scopului divin al universului să se îndeplineasc ă. Aceasta este

dimensiunea real ă a importanţ ei noastre! Eckhart Toile

© Curtea Veche Publishing, 2004, pentru prezenta versiune în limba română

SBN 973-669-055-5

I&3BV



3

PREFAŢA EDITORULUI

O carte ca Puterea prezentului apare probabil o dată la un deceniu sau chiar o dată la o

generaţ ie. Este mai mult decât o carte; este energie pur ă, pe care probabil că o simţ iţ i în timp ceţ ineţ i cartea în mână. Are puterea de a-i oferi cititorului o experienţă cu totul specială şi de a-i

schimba viaţ a în bine.

Puterea prezentului a fost publicată pentru prima dată în Canada, iar editorul canadian,

Connie Kellough, mi-a spus că a auzit în repetate rânduri poveşti despre schimbări pozitive şi chiar

despre miracole care s-au produs după ce oamenii au început să citească această carte. „Cititorii

telefonau la editur ă", mi-a spus ea. „Şi foarte mulţ i mi-au povestit despre vindecări şi transformări

minunate, despre bucuria din ce în ce mai mare pe care au tr ăit-o în timp ce citeau această carte."

Cartea m-a f ăcut să conştientizez că fiecare moment al vieţ ii mele este un miracol. Acest lucru

este adevărat, indiferent dacă eu îl înţ eleg sau nu. Şi Puterea prezentului îmi arată tot mai mult cumsă-1 înţ eleg.încă de la prima pagină este clar că Eckhart Toile este un maestru contemporan. El nu

apar ţ ine unei anumite religii sau doctrine, nu este un gura; învăţăturile sale înglobează esenţ a

tuturor tradiţ iilor şi nu intr ă în contradicţ ie cu niciuna — fie creştină, hindusă, budistă, musulmană,

indigenă sau oricare alta. El este capabil să facă ceea ce au f ăcut toţ i marii maeştri spirituali: să ne

arate, într-un limbaj simplu şi clar, că adevărul, lumina călăuzitoare, se află în noi.

Eckhart Toile începe prin a ne introduce în povestea vieţ ii sale — povestea unei depresii

timpurii şi a disper ării, care a culminat cu o experienţă teribilă de trezire a conştiinţ ei, într-o noapte,

la puţ in timp după împlinirea a 29 de ani. În ultimii 20 de ani, a reflectat la această experienţă, a

meditat şi şi-a aprofundat înţ elegerea.



4

În ultimul deceniu, a devenit un profesor de talie mondială, un suflet ales, cu un mesaj ales,

unul pe care l-au împărtăşit atât Cristos, cât şi Buddha: iluminarea poate fi atinsă, aici şi acum. Ne

putem elibera de suferinţă, de anxietate şi de nevroză. Pentru aceasta însă trebuie să ajungem să

înţ elegem rolul pe care îl jucăm în generarea propriei dureri; propria noastr ă minte ne creează

problemele, nu alte persoane, nu „lumea exterioar ă". Mintea noastr ă, cu fluxul ei constant de

gânduri despre trecut şi griji în ce priveşte viitorul. Facem marea greşeală de a ne identifica propriei

minţ i, gândindu-ne că acesta este eul nostru — când, de fapt, suntem fiinţ e mult mai evoluate.

Eckhart Toile ne arată în repetate rânduri cum să ne conectăm la ceea ce el numeşte Fiinţ a

noastr ă: Fiinţ a este energia vital ă unitar ă, eternă, mereu prezent ă deasupra miliardelor de forme vii

supuse naşterii şi mor ţ ii. Totuşi, Fiinţ a nu este numai deasupra, ci şi în adâncul fiec ărei forme de

viaţă, ca esenţă interioar ă invizibil ă şi indestructibil ă. Ceea ce înseamnă că ea ne este accesibilă în

acest moment sub forma sinelui nostru profund, a naturii noastre adevărate. Dar nu căutaţ i să puneţ i

stăpânire pe ea prin puterea minţ ii. Nu încercaţ i să o înţ elegeţ i. Nu puteţ i să o cunoaşteţ i decât .atunci când mintea este lini ştit ă, când sunteţ i prezent, total şi profund, în momentul actual...

A reg ăsi conştiinţ a Fiinţ ei şi a menţ ine aceast ă stare de „conştiinţă sensibil ă" înseamnă

a atinge iluminarea.

Puterea prezentului este aproape imposibil de citit f ăr ă întreruperi, de la început până la sfâr şit

— ea trebuie lăsată din mână din când în când pentru a putea medita la cele citite şi a le aplica

propriei experienţ e de viaţă. Este un adevărat ghid, un curs complet de meditaţ ie şi cunoaştere. Este

o carte care merită citită şi recitită — şi de fiecare dată când o veţ i reciti, veţ i remarca un sens nou,

mai profund. Este o carte pe care mulţ i oameni, inclusiv eu, vor dori să o studieze o viaţă întreagă.



5

Puterea prezentului are un număr crescând de cititori devotaţ i. Şi este deja numită o

capodoper ă; indiferent cum o veţ i considera, indiferent cum o veţ i descrie, este o carte care are

puterea de a schimba vieţ i, de a ne trezi la realitate şi de a ne manifesta pe deplin potenţ ialul.

Marc Allen

(autorul c ăr ţ ii Visionary Business and a Visionary Life

[O afacere şi o viaţă în baza unei viziuni])

Novato, California SUA

august 1999

CUVÂNT ÎNAINTE

Pe fondul unui cer albastru-azuriu, razele portocalii ale soarelui la apus pot, în anumite

momente, să ne ofere clipe de o asemenea frumuseţ e, încât ne surprindem absorbiţ i pe moment,

privind captivaţ i. Splendoarea clipei ne uimeşte atât de mult, încât mintea noastr ă, aflată de obicei

într-o activitate instinctivă neîntreruptă, se opreşte şi nu ne mai transportă în alt loc, în afara lui „aici

şi acum". în acea lumină, pare să se deschidă o uşă spre o altă realitate, mereu prezentă şi totuşi

rareori tr ăită.

Abraham Maslow a numit-o „experienţă plenar ă", deoarece astfel de tr ăiri reprezintă cele mai

înalte momente ale vieţ ii, în care, fericiţ i, ne surprindem catapultaţ i dincolo de graniţ ele obişnuinţ ei,

ale cotidianului. Ar fi putut la fel de bine să le numească „experienţ e efemere". în timpul acestor

experienţ e de expansiune a conştiinţ ei, aruncăm o privire către domeniul etern al Fiinţ ei înseşi. Chiar

dacă este numai un moment, ne întoarcem la Şinele nostru Adevărat.



6

„Ah", ar putea ofta cineva, „este atât de grandios... ce bine ar fi dacă aş putea r ămâne în

această stare. Dar cum să r ămân aici permanent?"

Ultimii zece ani i-am dedicat în întregime acestei descoperiri, în căutarea mea, am avut

onoarea de a iniţ ia un dialog cu unii dintre cei mai îndr ăzneţ i, mai pătrunzători şi mai intuitivi „pionieri

ai paradigmelor" din epoca noastr ă: din medicină, ştiinţă, psihologie, afaceri, religie/spiritualitate şi

potenţ ial uman. Acest grup atât de divers de indivizi este reunit de observaţ ia lor intuitivă comună că

umanitatea face în acest moment un pas uriaş în evoluţ ia sa. Această schimbare este însoţ ită de o

modificare de perspectivă — a imaginii mentale fundamentale despre „realitate". O perspectivă

asupra lumii încearcă să r ăspundă la două întrebări fundamentale: „Cine suntem noi?" şi „Care este

natura universului în care tr ăim?" Răspunsurile noastre la aceste întrebări dictează calitatea şi

caracteristicile relaţ iilor noastre personale cu familia, prietenii şi angajatorii/angajaţ ii. Privite la scar ă

globală, ele sunt definitorii pentru o societate.

Ar trebui să nu mai fie o surpriză pentru nimeni faptul că apariţ ia unei noi perspective asupralumii pune sub semnul întrebării multe dintre lucrurile pe care societatea occidentală le consider ă

adevărate:

MITUL NR. 1: Umanitatea a atins punctul culminant al dezvoltării sale.

Michael Murphy, cofondatorul Esalenului ( Institutul Esalen din Big Sur, California, a fost fondat în 1962

de două personalităţ i vizionare, Michael Murphy şi Richard Price. Este socotit unul dintre leagănele mişcării New

Age. Institutul a fost conceput ca un centru educaţ ional alternativ, dedicat explor ării a ceea ce Aldous Huxley

numeşte „potenţ ialul uman", capacităţ ile umane neexplorate, aflate dincolo de imaginaţ ie. Esalenul a devenit repede



7

cunoscut pentru îmbinarea filozofiilor estice cu cele vestice, pentru atelierele sale de lucru didactic şi experimental,

pentru afluxul constant de filozofi, psihologi, artişti şi gânditori religioşi. Pe aici au trecut figuri de seamă ale „noii

spiritualităţ i", ca Fritz Perls, întemeietorul gestaltterapiei, Ida Rolf, cu a sa terapie rolfing, Roberto Assagioli, părintele

psihosintesei, Rollo May, Cari Rogers, Alexander Lowen, Christina şi Stanislav Grof. Alături de aceştia, au mai fost

prezente personalităţ i politice ca M. Gorbaciov, Mark Satin şi cercetători ai noii fizici (Fritjof Capra, Gary Zukav). Lacursurile organizate aici participă anual 5.000-7.000 de persoane; este vorba de psihologie transpersonală,

psihologie budistă, şamanism, hipnoză, yoga, tantra, intuiţ ie practică, ges-taltterapie, metoda feldenkrais, rolfing şi

Cursul miracolelor . (N. red.)), bazându-se pe studii de religie comparată, medicină, antropologie şi sport,

a susţ inut ideea provocatoare că dezvoltarea umană include stadii mai avansate. Când o persoană

atinge acele niveluri ansate de maturitate spirituală, încep să înflorească unele capacităţ i

extraordinare — de iubire, vitalitate, umanism, conştientizare corporală, intuiţ ie, percepţ ie,

comunicare şi voinţă.

Primul pas: recunoaşterea existenţ ei lor. Cei mai mulţ i oameni nu ajung aici. Abia după aceea

pot fi aplicate în mod conştient diferite metode.

MITUL NR. 2: Suntem complet separaţi unii de alţii, de natur ă şi de cosmos.

Acest mit al universului „diferit de mine" a fost responsabil pentru r ăzboaie, distrugerea

planetei şi pentru toate formele şi ^manifestările de nedreptate umană. La urma urmei, care om cu

mintea întreagă i-ar face vreun r ău altuia dacă l-ar simţ i pe celălalt ca pe o parte din sine? Stan

Grof, în cercetările sale despre stările modificate de conştiinţă, rezumă acest lucru spunând că

„spiritul şi conştiinţ a fiecăruia dintre noi, în ultimă instanţă, sunt echivalente cu «Tot-Ceea-Ce-Este»,

pentru că nu există graniţ e absolute între corp/eu şi totalitatea existenţ ei". Teoria doctorului Larry



8

Dossey despre medicina Erei a treia, în care gândurile, atitudinile şi intenţ iile de a vindeca ale unei

persoane pot influenţ a fiziologia altei persoane (spre deosebire de Era a doua, în care dominantă

era medicina corp-minte), este foarte bine susţ inută de cercetările ştiinţ ifice despre puterea de

vindecare a rugăciunii. Acest lucru nu este posibil potrivit principiilor cunoscute ale fizicii şi ale ştiinţ ei

tradiţ ionale. Şi totuşi preponderenţ a dovezilor contrare sugerează că este posibil.

MITUL NR. 3: Nu există nimic în afara lumii fizice.

Fiind legată de materie, ştiinţ a tradiţ ională presupune că orice lucru care nu poate fi măsurat,

testat în laborator sau investigat cu ajutorul celor cinci simţ uri sau al extensiilor lor tehnologice pur şi

simplu nu există. „Nu este real." Consecinţ a: orice realitate a fost redusă la realitatea fizică.

Dimensiunile spirituale, sau cele pe care eu le-aş numi nonfizice, au fost alungate din cetate.

Această poziţ ie vine în contradicţ ie cu „filozofia perenă", un consens filozofic care parcurgeepoci, religii, tradiţ ii şi culturi ce descriu dimensiuni diferite, dar continue ale realităţ ii. Acestea

pornesc de la dimensiunea cea mai densă şi mai puţ in conştientă — pe care noi am numi-o

„materie" — şi merg până la cea mai puţ in densă şi mai conştientă, pe care noi am numi-o

dimensiunea spirituală.

Destul de interesant, acest model extins, multidimensional al realităţ ii este sugerat de

teoreticieni ai mecanicii cuantice, ca Jack Scarfetti, care descrie călătoria supraluminică. Alte

dimensiuni ale realităţ ii sunt folosite pentru a explica o deplasare care se produce cu o viteză mai

mare decât cea a luminii — limita ultimă a vitezei. Sau să luăm în considerare opera legendarului

fizician David Bohm, cu modelul său multidimensional, explicit (fizic) şi implicit (nonfizic), al realităţ ii.



9

Nu este vorba de o simplă teorie — Experimentul Aspect care a avut loc în 1982 în Franţ a a

demonstrat că două particule cuantice care fuseser ă la un moment dat conectate, odată separate de

distanţ e considerabile, continuau să r ămână într-un fel conectate. Dacă una dintre particule suferea

o transformare, atunci şi cu cealaltă se producea o schimbare — instantaneu. Cercetătorii nu cunosc

mecanismul de producere a acestei călătorii supraluminice, deşi unii teoreticieni sugerează că

această conexiune se realizează prin intermediul unor „por ţ i" către dimensiuni superioare.

Astfel, contrar gândirii celor care au jurat credinţă paradigmei tradiţ ionale, persoanele

importante, cu o viziune de pionierat în ştiinţă, cu care am vorbit sunt de părere că nu am atins încă

punctul maxim al dezvoltării umane, că suntem mai degrabă conectaţ i, şi nu separaţ i, cu orice formă de viaţă şi că spectrul complet al conştiinţ ei înglobează atât dimensiunea fizică, cât şi o multitudine

de dimensiuni nonfizice ale realităţ ii.

În esenţă, această nouă perspectivă înseamnă să ne privim pe noi, pe ceilalţ i şi toată lumea

vie nu prin ochii sinelui nostru mărunt, pământesc, care tr ăieşte în timp şi se naşte în timp. Ci prin

ochii sufletului, ai Fiinţ ei, ai sinelui autentic. Unul câte unul, oamenii fac saltul pe această orbită

superioar ă. Cu cartea de faţă, Puterea prezentului, Eckhart Toile î şi ocupă locul pe care îl merită în

acest grup special de maeştri mondiali. Mesajul lui Eckhart este următorul: problema umanit ăţ ii

este adânc înr ăd ăcinat ă în mintea însăşi. Sau, mai curând, în identificarea noastr ă greşit ă cu

mintea. Conştiinţ a noastr ă labilă, tendinţ a de a alege calea mini-, mei rezistenţ e, f ăr ă a conştientiza pe

deplin momentul prezent, creează un gol. Iar mintea condiţ ionată de timp, care a fost construită

pentru a fi un servitor util, compensează golul proclamându-se ea însăşi stăpână. Ca un fluture ce

zboar ă din floare în floare, mintea retr ăieşte experienţ e trecute sau, proiectându-şi propriul său film,



10

anticipează ceea ce va urma! Rareori ne surprindem odihnindu-ne în adâncimea oceanică a

momentului, aici şi acum. Pentru că aici — în Clipa de acum — se află Sinele Adevărat, ascuns

îndăr ătul corpului fizic, al emoţ iilor schimbătoare şi al minţ ii flecăritoare.

Gloria dezvoltării umane nu este dată de capacitatea noastr ă de a gândi şi a analiza, deşi

aceasta este tr ăsătura care ne deosebeşte de animale. Intelectul, ca şi instinctul, reprezintă numai

un punct pe acest drum. Destinul nostru ultim este să ne reconectăm cu Fiinţ a noastr ă esenţ ială şi

să ne exprimăm realitatea divină, extraordinar ă, în lumea fizică, clipă de clipă. Uşor de spus şi totuşi

cât de puţ ini sunt cei care au atins treptele superioare ale dezvoltării umane!

Din fericire, există ghizi şi profesori care să ne ajute pe parcurs. În calitatea sa de ghid şiprofesor, formidabila putere a lui Eckhart nu stă în priceperea sa deosebită de a ne fermeca prin

poveşti interesante, de a caracteriza abstractul sau de a ne oferi o tehnică folositoare. Magia sa vine

mai curând din experienţ a personală, el fiind un adevărat cunoscător. Prin urmare, există în spatele

cuvintelor sale o putere care poate fi întâlnită numai la cei mai mari maeştri spirituali. Tr ăind în

profunzimea acestei Realităţ i Superioare, Eckhart trasează o cale energetică pentru cei care doresc

să-l urmeze.

Şi dacă aceştia chiar îl vor urma, lumea aşa cum o cunoaştem noi azi se va schimba în bine.

Valorile actuale se vor transforma în epavele plutitoare ale temerilor pieritoare, prinse în vârtejul

Fiinţ ei. O nouă civilizaţ ie va lua fiinţă. „Unde sunt dovezile existenţ ei acestei Realităţ i Superioare?", veţ i întreba. Nu vă pot oferi

decât o analogie: un grup de oameni de ştiinţă se întâlnesc şi vă prezintă toate dovezile ştiinţ ifice

care atestă că bananele sunt amare. Însă tot ce trebuie să faceţ i este să gustaţ i una, o singur ă dată,

pentru a vă da seama că mai există o mulţ ime de alte aspecte legate de banane. În final, dovezile



11

nu pot fi căutate printre argumentele intelectuale, ci în schimbarea pe care o produce în noi divinul

dinăuntrul şi din afara noastr ă.

Eckhart Toile ne ofer ă cu pricepere această posibilitate.

Russell E. DiCarlo

(autorul căr ţ ii Towards a New World View:

Conversations at the Leading Edge

Spre un nou mod de a privi lumea:

conversaţ ii la graniţ a cunoaşterii)

Erie, Pennsylvania, SUA ianuarie 1998

MULŢUMIRI

Îi sunt profund îndatorat lui Connie Kellough pentru sprijinul ei călduros şi pentru rolul vital pecare 1-a jucat în transformarea manuscrisului meu în această carte pe care a oferit-o lumii. Este o

bucurie să lucrez cu ea.

Vreau să îmi exprim recunoştinţ a şi faţă de Corea Ladner şi toţ i oamenii minunaţ i care au

contribuit la această carte, dându-mi libertatea, cel mai preţ ios dar — libertatea de a scrie şi

libertatea de a tr ăi. Vă mulţ umesc, Adrienne Bradley din Vancouver, Margaret Miller din Londra,

Angie Francesco din Glastonbury, Anglia, Richard din Menlo Park şi Rennie Frumkin din Sausalito,

California.

Îi sunt îndatorat şi lui Shirley Spaxman şi lui Howard Kellough pentru corectarea manuscrisului

şi impresiile lor utile pe marginea acestuia, ca şi tuturor celor care au avut bunăvoinţ a să revizuiască



12

manuscrisul mai târziu şi să ne ofere informaţ ii suplimentare. î ţ i mulţ umesc, Rose Dendewich, pentru

că ai tehnoredactat manuscrisul în maniera ta unică, plină de veselie şi profesionalism.

în final, aş dori să îmi exprim iubirea şi recunoştinţ a pentru mama şi tatăl meu, f ăr ă de care

această carte nu ar fi existat, pentru maeştrii mei spirituali şi pentru cel mai mare guru dintre toţ i:

viaţ a.

INTRODUCERE

Cum a aparut aceasta carte

Trecutul nu-mi foloseşte prea mult şi rareori mă gândesc la el; cu toate acestea, aş

vrea să vă spun pe scurt cum am ajuns să fiu învăţător spiritual.Până la vărsta de 13 ani, am tr ăit într-o stare aproape continuă de anxietate, întreruptă de

perioade de depresie suicidală. Acum am sentimeintul că vorbesc despre o viaţă anterioar ă sau

despre viaţ a altei persoane.

Într-o noapte, la puţ in timp după ce împlinisem 29 de ani, m-am trezit spre

dimineaţ a cuprins de un sentiment de panică totală. Mă mai trezisem de nenumărate ori

înainte cu acest sentiment, dar de data asta era mai intens ca niciodată. Liniştea nopţ ii, contururile

vagi ale mobilei în camera întunecată, zgomotul îndepărtat al trenului care trecea pe lăngă casa

mea ---- totul părea atât de str ăin, de ostil şi de lipsit de orice sens, încât mi-a produs o



13

aversiune profundă faţă de lume. Cel mai odios lucru era., totuşi, propria mea existenţă. Ce

rost avea să continui această luptă permanentă ?

Simţ eam cum o profundă doririnţă de autodistrugere, de nonexistenţă devine mult mai

puternică decât dorinţ a, instinctivă de a continua să tr ăiesc.

„Eu nu mă mai pot suporta pe mine însumi”. Acesta era gândul care contiunua să se deruleze

în mintea mea. Apoi, dintr-o dată, am sesizat ciudăţ enia lui. „Sunt eu o fiinţă sau două? Dacă cu nu

mă mai pot suporta pe mine însumi, atunci trebuie să existe două fiinţ e în mine: «eu» şi

«mine însumi», cu care «eu» nu mai pot tr ăi." „Poate că", m-am gândit eu, „numai una dintre ele

este reală." Am fost atât de uimit de această stranie descoperire, încât mintea mea s-a oprit în loc. Eram

perfect conştient, dar nu mai aveam gânduri. Apoi m-am simţ it atras în ceea ce semăna cu un vârtej

de energie. La început a fost o mişcare lentă, care apoi s-a accelerat. Am fost cuprins de o frică

intensă, şi corpul meu a început să tremure. Am auzit cuvintele „nu te împotrivi" ca şi cum ar fi venit

de undeva din pieptul meu. Simţ eam că sunt tras într-un gol. Mă simţ eam ca şi cum golul se afla mai

degrabă în mine decât în afara mea. Dintr-o dată, nu a mai existat nici urmă de frică şi m-am lăsat

să alunec în acel gol. Nu îmi amintesc ce s-a întâmplat după aceea.

Am fost trezit de ciripitul unei păsări din faţ a geamului meu. Nu mai auzisem până arunci un

aşa sunet. Aveam încă ochii închişi şi am avut imaginea unui diamant preţ ios. Da, dacă un diamant

ar putea scoate un sunet, aşa ar suna. Am deschis ochii. Primele raze ale soarelui treceau prin

draperii. Făr ă să mă gândesc, am simţ it, am ştiut că este infinit mai multă lumină decât ne dăm noi

seama. Acea lumină blândă filtrată de draperii era iubirea însăşi. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. M-

am ridicat şi m-am plimbat prin camer ă. Am recunoscut camera şi mi-am dat seama că niciodată nu



14

o văzusem cu adevărat până atunci. Totul era proaspăt şi pur, ca şi cum tocmai ar fi fost creat. Am

luat în mâini diferite lucruri, un creion, o sticlă goală, minunându-mă de frumuseţ ea şi viaţ a care

izvorau din ele.

În ziua aceea m-am plimbat prin oraş cuprins de o uimire profundă faţă de miracolul vieţ ii pe

Pământ, ca şi cum tocmai aş fi venit pe lume.

În următoarele cinci luni, am tr ăit într-o stare de pace şi fericire profunde şi neîntrerupte. După

aceea, ea s-a diminuat întru câtva în intensitate sau poate că aşa mi s-a părut mie, pentru că a

devenit starea mea naturală. Puteam să funcţ ionez normal în lume, deşi mi-am dat seama că, orice

aş fi f ăcut, nu aş mai fi putut adăuga nimic la ceea ce aveam deja.Ştiam, desigur, că mi se întâmplase un lucru extrem de important, dar nu îl înţ elegeam

complet. Abia peste câţ iva ani, după ce am citit texte de spiritualitate şi am petrecut mai mult timp cu

o serie de maeştri spirituali, am realizat că toţ i căutau ceea ce mie mi se întâmplase deja. Am înţ eles

faptul că presiunea intensă a suferinţ ei din noaptea aceea trebuie să fi for ţ at conştiinţ a mea să se

retragă din identificarea cu sinele nefericit şi extrem de anxios, care este, în ultimă instanţă, o

ficţ iune a minţ ii. Această retragere trebuie să fi fost atât de completă, încât acel sine fals, plin de

suferinţă, s-a pr ăbuşit imediat, ca atunci când scoatem un dop dintr-o jucărie gonflabilă. Ceea ce a

r ămas a fost natura mea adevărată ca existenţă continuă: conştiinţ a în starea ei cea mai pur ă,

înainte de identificarea cu forma. Mai târziu am învăţ at să mă cufund în acea lume interioar ă

atemporală şi f ăr ă de moarte, pe care o percepusem iniţ ial ca pe un gol, şi să r ămân complet con-

ştient. Am trecut prin stări de o indescriptibilă fericire şi sfinţ enie, faţă de care chiar şi experienţ a

iniţ ială pe care tocmai am descris-o păleşte. A venit un moment când, pentru o vreme, am r ămas



15

f ăr ă nimic în plan fizic. Nu aveam relaţ ii sociale, casă, loc de muncă, identitate socială definită. Am

petrecut aproape doi ani stând în parc pe bănci, în beţ ia celei mai intense fericiri.

Dar chiar şi cele mai frumoase experienţe vin şi pleacă. Prin comparaţ ie cu orice

experienţă, probabil că fundamental este sentimentul păcii, care nu m-a mai păr ăsit de atunci.

Uneori este foarte puternic, aproape palpabil, încât îl pot simţ i şi alţ ii. Alteori este undeva în fundal,

ca o melodie îndepărtată.

Mai târziu, oamenii veneau din când în când la mine şi îmi spuneau: „Vreau şi eu ceea ce ai

tu. Poţ i să-mi dai şi mie sau să-mi ar ăţ i cum să-l obţ in şi eu?" Iar eu r ăspundeam: „Ai deja acest

lucru. Dar nu -l poţ i simţ i pentru că mintea ta face prea mult zgomot". Acest r ăspuns s-a transformatmai târziu în cartea pe care o ţ ineţ i în mână. Înainte să-mi dau seama, aveam din nou o identitate

exterioar ă. Devenisem un învăţător spiritual.

Adevărul din noi

Această carte reprezintă esenţ a activităţ ii mele, atât cât poate fi ea exprimată în cuvinte, cuindivizi şi grupuri mici de persoane interesate de dezvoltarea spirituală, din Europa şi America de

Nord. Cu o profundă afecţ iune şi apreciere aş vrea să le mulţ umesc acelor fiinţ e excepţ ionale pentru

curajul şi disponibilitatea lor interioar ă de a îmbr ăţ işa schimbarea, pentru întrebările lor provocatoare

şi dorinţ a lor de a asculta. Această carte nu ar fi apărut f ăr ă ei. Aceşti oameni apar ţ in unei minorităţ i

norocoase de pionieri spirituali: oameni care ajung la un punct în care devin capabili să rupă tiparele

mentale colective moştenite, tipare care i-au ţ inut dintotdeauna pe oameni legaţ i de suferinţă.

Cred că această carte î şi va găsi drumul către aceia care sunt pregătiţ i pentru o transformare

interioar ă radicală şi va acţ iona ca un catalizator în acest scop. Sper că îi va îmbogăţ i şi pe mulţ i

alţ ii, care vor considera conţ inutul ei demn de luat în seamă, chiar dacă nu vor fi gata, poate, să îl

t ăi ă ă îl ă î ti ă î t t lit t E t ibil i tâ i ă â ţ l t tă l iti



16

tr ăiască sau să îl pună în practică în totalitate. Este posibil ca, mai târziu, sămânţ a plantată la citirea

acestei căr ţ i să fuzioneze cu sămânţ a iluminării pe care fiecare fiinţă omenească o poartă în sine şi

să germineze, ieşind brusc la lumină.

Cartea în forma ei actuală a luat naştere în urma întrebărilor spontane puse de diferite

persoane la seminare, ore de meditaţ ie şi şedinţ e de consiliere individuală şi din acest motiv am

păstrat formatul întrebare-r ăspuns. La aceste ore şi seminare am învăţ at şi am primit la fel de mult

ca şi cei care mi-au pus întrebările. Unele întrebări şi r ăspunsuri le-am preluat aproape cuvânt cu

cuvânt. Altele sunt mai generale, în sensul că am combinat anumite tipuri de întrebări cu care m-am

întâlnit frecvent într-una singur ă şi am extras esenţ a din mai multe r ăspunsuri, pentru a forma unr ăspuns general. Uneori, în timp ce scriam, îmi venea în minte un r ăspuns cu totul nou, mai profund

sau mai intuitiv decât tot ceea ce spusesem până atunci. Unele întrebări au venit de la redactorul

meu, care i mi-a cerut explicaţ ii suplimentare în anumite locuri.

Veţ i descoperi că, de la prima până la ultima pagină, dialogul alternează continuu între două

niveluri diferite. La un nivel, vă atrag atenţ ia asupra aspectelor false. Vă vorbesc despre natura

inconştientului uman şi despre disfuncţ iile sale, cum ar fi cel mai des întâlnite manifestări compor-

tamentale, de la conflictele din relaţ iile personale până la r ăzboaiele dintre triburi sau naţ iuni. Aceste

informaţ ii sunt vitale, pentru că, dacă nu învăţ aţ i să recunoaşteţ i falsul drept fals — ca un lucru str ăin

de dvs. — nu va putea să apar ă nicio transformare de durată şi veţ i sfâr şi întotdeauna fiind traşi înapoi în iluzie sau într-o anumită formă de durere. La acest nivel, vă ar ăt şi cum să nu faceţ i din

ceea ce este fals în sinea dvs. o caracteristică sau o problemă personală, pentru că tocmai acesta

este modul în care se perpetuează falsul însuşi.

L lt i l ă i bi d t f f dă tii ţ i



17

La un alt nivel, vă voi vorbi despre o transformare profundă a conştiinţ ei umane — nu ca

posibilitate viitoare, îndepărtată, ci ca schimbare posibilă chiar în acest moment — indiferent cine

sunteţ i şi unde vă aflaţ i. Vă voi ar ăta cum să vă eliberaţ i din sclavia minţ ii şi să intraţ i în această

stare de iluminare a conştiinţ ei pe care să o prelungiţ i şi în viaţ a de zi cu zi.

La acest nivel, cuvintele nu urmăresc întotdeauna comunicarea de informaţ ii, şi de multe ori au

scopul de a vă atrage în această nouă conştiinţă în timp ce citiţ i. în mod repetat, voi încerca să vă

iau cu mine în această stare atemporală de prezenţă conştientă intensă în clipa prezentă, pentru a

vă face să simţ iţ i iluminarea. Până când veţ i reuşi să tr ăiţ i lucrurile despre care vă vorbesc, s-ar

putea ca aceste pasaje să vi se par ă întru câtva repetitive. Totuşi, imediat ce veţ i reuşi acestlucru,cred că vă veţ i da seama că ele conţ in o mare putere spirituală şi pot deveni pentru dvs. cele

mai plăcute păr ţ i ale căr ţ ii. Mai mult, deoarece fiecare om poartă în el sămânţ a iluminării, de multe

ori mă voi adresa cunoscătorului din sinea dvs. care se află în spatele gânditorului din sinea dvs.,

mă voi adresa sinelui mai profund, care recunoaşte imediat adevărul spiritual, rezonează cu el şi

primeşte putere de la acesta. Prin simbolul pentru pauză

Scare apare după anumite pasaje vă sugerez că ar fi bine să vă opriţ i un moment din lectur ă, să vă

liniştiţ i şi să simţ iţ i, să tr ăiţ i experienţ a adevărului care tocmai a fost exprimat. Este posibil ca şi în

alte locuri din text să simţ iţ i spontan şi firesc nevoia de a vă opri pentru a medita. Când veţ i începe să citiţ i această carte, sensul anumitor cuvinte, ca „Fiinţă" sau „prezenţă", vă

va fi mai puţ in clar. Citiţ i mai departe. întrebările sau obiecţ iile care vă vor veni probabil în minte în

timp ce citiţi vor primi un răspuns mai târziu într un paragraf ulterior sau poate că se vor dovedi lip



18

timp ce citiţ i vor primi un r ăspuns mai târziu, într-un paragraf ulterior sau poate că se vor dovedi lip-

site de importanţă când veţ i pătrunde mai adânc în această învăţătur ă — şi în sine.

Nu citiţ i doar cu mintea. Observaţ i dacă nu simţ iţ i vreo „reacţ ie de r ăspuns" în timp ce citiţ i sau

un sentiment de recunoaştere din interior. Nu vă pot împărtăşi niciun adevăr spiritual pe care în

adâncul sufletului să nu-l cunoaşteţ i deja. Tot ce pot face este să vă amintesc ceea ce aţ i uitat într-

un asemenea moment, în fiecare celulă a corpului dvs. este activată şi eliberată cunoaşterea vie,

veche şi totuşi mereu nouă.

Mintea vrea mereu să clasifice şi să compare, dar această carte vă va ajuta mai mult dacă nu

veţ i încerca să comparaţ i termenii folosiţ i aici cu cei întâlniţ i în alte lucr ări; altfel, probabil că veţ iajunge la o stare de confuzie. Eu folosesc cuvinte ca „fericire", „minte" şi „conştiinţă" în moduri care

nu corespund neapărat altor abordări. Nu vă fixaţ i asupra cuvintelor. Ele sunt doar trepte ce trebuie

lăsate în urmă cât de repede.

Când citez ocazional cuvintele lui Isus sau ale lui Buddha din Cursul miracolelor sau din alte

lucr ări, nu o fac pentru a compara, ci pentru a vă atrage atenţ ia că în esenţă există şi a existat

întotdeauna un adevăr spiritual unic, deşi acesta ni se prezintă sub atâtea forme. Unele forme, ca,

de exemplu, vechile religii, au acumulat atât de multe elemente str ăine, încât esenţ a lor spirituală a

fost aproape în întregime acoperită. De aceea, în mare măsur ă, sensul lor profund nu mai este recu-

noscut şi puterea lor de transformare s-a pierdut. Citez din vechile religii sau din alte învăţăturipentru a vă revela înţ elesul lor adânc şi pentru a restaura astfel puterea lor de transformare, mai

ales pentru cititorii care apar ţ in acestor orientări religioase. Eu le spun: nu este nevoie să căutaţ i

adevărul în altă parte. Lăsaţ i-mă să vă ar ăt cum să ajungeţ i la un nivel mai profund al învăţăturilor

pe care le aveţ i deja.

Totuşi în mare m am străduit să folosesc o terminologie cât se poate de neutră pentru ca



19

Totuşi, în mare, m-am str ăduit să folosesc o terminologie cât se poate de neutr ă pentru ca

mesajul meu să poată ajunge la cât mai mulţ i oameni. Putem considera volumul de faţă o

reformulare adecvată pentru epoca noastr ă a învăţăturilor spirituale perene ce formează esenţ a

tuturor religiilor. Ele nu derivă din surse externe, ci din singura sursă autentică, liber ă de orice teorie

sau speculaţ ie — sursa interioar ă. Vorbesc din experienţ a proprie şi, dacă uneori devin prea

categoric, fac aceasta pentru a r ăzbi prin învelişul dur al rezistenţ ei mentale şi pentru a ajunge la

acel loc din interiorul dvs. în care cunoaşteţ i cu adevărat, la fel de bine ca şi mine, şi în care ade-

vărul este recunoscut atunci când este auzit. în acele momente apare un sentiment de exaltare şi de

tr ăire intensă, ca şi cum ceva din dvs. ar spune: „Da, ştiu că este adevărat".

Capitolul 1

Nu suntem totuna cu mintea noastr ă

Cel mai mare obstacol în calea iluminării

Ce este iluminarea?

Un cer şetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. într-o zi, trecu pe acolo un

str ăin. „Te înduri să-mi dai un ban?", murmur ă mecanic cer şetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de

baseball. „Nu am nimic să-ţ i dau", spuse str ăinul. „Dar pe ce eşti aşezat?", întrebă acesta. „Un

gunoi", r ăspunse cer şetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu." „Te-ai uitat

vreodată înăuntru?", întrebă str ăinul. „Nu", r ăspunse cer şetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea."

Uită-te înăuntru" insistă străinul Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul Şocat nevenindu-i să



20

„Uită-te înăuntru , insistă str ăinul. Cer şetorul reuşi să ridice puţ in capacul. Şocat, nevenindu-i să

creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.

Eu sunt str ăinul care nu are nimic să vă dea şi care vă spune să vă uitaţ i înăuntru. Nu în

interiorul unei cutii, ca în parabolă, ci undeva mai aproape: în interiorul dvs.

„Dar eu nu sunt un cer şetor" — mi se pare că vă aud protestând.

Cei care nu şi-au găsit încă adevărata bogăţ ie, care este str ălucitoarea fericire a Fiinţ ei şi

sentimentul profund şi indestructibil de pace venit odată cu ea, sunt cer şetori, chiar dacă deţ in cele

mai mari bogăţ ii materiale. Ei caută în afara lor f ărâme de plăcere sau de satisfacţ ie, de

recunoaştere, de siguranţă sau de iubire, deşi au în sine o comoar ă care conţ ine nu numai acestelucruri, ci este infinit mai bogată decât orice le-ar putea oferi lumea.

Cuvântul „iluminare" evocă într-un fel ideea unei realizări supraomeneşti, iar şinele fals vrea să

perpetueze această idee; dar aceasta este pur şi simplu starea dvs. naturală, tr ăirea identităţ ii cu

Fiinţ a. Este o stare de conectare la ceva incomensurabil şi indestructibil, la ceva care, aproape

paradoxal, sunteţ i în esenţă dvs., dar care, cu toate acestea, vă depăşeşte cu mult. înseamnă

regăsirea naturii dvs. adevărate, dincolo de nume şi de înf ăţ işare. Incapacitatea de a simţ i această

conectare dă naştere iluziei separ ării — separare de propria persoană şi de lumea care vă

înconjoar ă. Atunci vă percepeţ i, conştient sau inconştient, ca pe un fragment izolat. Apare frica, iar

conflictul interior devine starea normală. Îmi place foarte mult definiţ ia extrem de simplă pe care Buddha o dă iluminării: „sfâr şitul

suferinţ ei". Nu este nimic supraomenesc în ea, nu-i aşa? Desigur, ca definiţ ie, este incompletă. Ne

spune doar ce nu este iluminarea: nu este suferinţă. Dar ce r ămâne atunci când nu mai există

suferinţă? Buddha păstrează tăcerea asupra acestui subiect, iar tăcerea lui înseamnă că acest lucru

trebuie descoperit pe cont propriu El foloseşte o definiţie negativă pentru ca mintea să nu o trans-



21

trebuie descoperit pe cont propriu. El foloseşte o definiţ ie negativă pentru ca mintea să nu o trans

forme într-o credinţă sau într-o realizare supraomenească, un obiectiv imposibil de atins. în ciuda

acestei precauţ ii, majoritatea budiştilor cred şi azi că iluminarea este pentru Buddha, nu pentru ei,

cel puţ in nu în această viaţă.

Aţ i folosit cuvântul Fiinţă. Puteţ i să ne explicaţ i ce înţ elegeţ i prin acest cuvânt?

Fiinţ a este energia vitală unitar ă, eternă, mereu prezentă deasupra miliardelor de forme vii

supuse naşterii şi mor ţ ii. Totuşi, Fiinţ a nu este numai deasupra, ci şi în adâncul fiecărei forme de

viaţă, ca esenţă interioar ă invizibilă şi indestructibilă. Ceea ce înseamnă că ea ne este accesibilă în

acest moment sub forma sinelui nostru profund, a naturii noastre adevărate. Dar nu căutaţ i să puneţ istăpânire pe ea prin puterea "minţ ii. Nu încercaţ i să o înţ elegeţ i. Nu puteţ i să o cunoaşteţ i decât

atunci când mintea este liniştită. Când sunteţ i prezent, când atenţ ia voastr ă se îndreaptă intens şi în

întregime spre Clipa de acum, Fiinţ a poate fi simţ ită, dar ea nu poate fi înţ eleasă niciodată pe cale

mentală. A regăsi conştiinţ a Fiinţ ei şi a menţ ine această stare de „conştiinţă sensibilă" înseamnă a

atinge iluminarea.

S Când spuneţ i Fiint ă, v ă referi ţ i la Dumnezeu ? Dac ă da, nu spuneţ i Dumnezeu?

Cuvântul Dumnezeu şi-a pierdut sensul pe parcursul miilor de ani de folosire greşită. îl

folosesc uneori şi eu, dar destul de rar. Prin „folosire greşită" vreau să spun că oameni care nu au

reuşit niciodată să arunce măcar o privire fugar ă în lumea sacrului, în vastitatea infinită din spatele

acestui cuvânt, îl folosesc cu multă convingere, ca şi cum ar şti despre ce anume vorbesc. Sau aduc

argumente împotriva sa, ca şi cum ar şti ce este lucrul pe care îl neagă. Această folosire greşită dă



22

argumente împotriva sa, ca şi cum ar şti ce este lucrul pe care îl neagă. Această folosire greşită dă

naştere unor credinţ e, unor afirmaţ ii absurde şi unor iluzii egoiste, ca de exemplu: „Dumnezeul meu

sau al nostru este singurul adevărat, iar Dumnezeul tău este fals", sau faimoasei afirmaţ ii a lui

Nietzsche: „Dumnezeu a murit".

Cuvântul Dumnezeu a devenit un concept închis. în momentul când este rostit, apare o

imagine mentală, poate că nu chiar aceea a unui bătrân cu barbă albă, totuşi o reprezentare

mentală a unui lucru sau a unei persoane din afara noastr ă şi, desigur, aproape inevitabil, aceasta

este o persoană sau un lucru de sex masculin.

Nici Dumnezeu, nici Fiinţă şi nici vreun alt cuvânt nu poate defini sau explica realitateainefabilă din spatele cuvântului, astfel că singura întrebare importantă este aceea dacă cuvântul

este un sprijin sau o piedică pentru capacitatea noastr ă de a tr ăi realitatea la care se refer ă. Trimite

el dincolo de sine, la o realitate transcendentă, sau se contaminează cu uşurinţă, devenind nimic

altceva decât o idee din mintea dvs. în care credeţ i, un idol mental?

Cuvântul Fiinţă nu explică nimic, dar nici cuvântul Dumnezeu nu face acest lucru. Totuşi, Fiinţ a

are avantajul de a fi un concept deschis. Nu reduce infinitatea invizibilă la o entitate finită. Este

imposibil să ne formăm o imagine mentală despre ea. Nimeni nu poate să revendice exclusiv Fiinţ a.

Este însăşi esenţ a şi vă este imediat accesibilă ca sentiment al propriei prezenţ e, drept

conştientizare a lui „eu sunt", care este anterioar ă gândului că „eu sunt asta sau cealaltă". Aşadar,este un pas foarte mic între cuvântul Fiinţă şi experienţ a existenţ ei.

S

Care este cel mai mare obstacol în calea tr ăirii acestei realit ăţ i?



23

ţ

Identificarea cu mintea dvs., care face ca gândirea să devină un impuls permanent şi repetitiv.

Incapacitatea de a te opri să mai gândeşti este o boală groaznică, dar nu ne dăm seama de acest

lucru pentru că aproape toată lumea sufer ă de ea, aşa că o consider ăm un lucru normal. Acest

zgomot mental neîncetat ne împiedică să găsim acea lume a liniştii interioare, care este inseparabilă

de Fiinţă. El creează şi un sine fals, construit de minte, care aruncă o umbr ă de frică şi suferinţă.

Vom discuta mai mult despre acest lucru mai târziu.

Filozoful Descartes credea că a descoperit adevărul funda-[ mental când a f ăcut afirmaţ ia:

„Gândesc, deci exist". De fapt, | el formulase eroarea fundamentală: echivalarea gândirii cu î, Fiinţ aşi a identităţ ii cu gândirea. Cel ce gândeşte compulsiv, Sadică aproape toată lumea, tr ăieşte într-o

stare de separare [aparentă, într-o lume nebunesc de complexă, cu conflicte şi [ probleme perpetue,

o lume care reflectă fragmentarea din ce în ce mai mare a minţ ii. Iluminarea este o stare de

integritate, de a l fi „unitar" şi, din acest motiv, împăcat. A fi unitar cu viaţ a în [aspectul său manifest,

lumea, ca şi cu şinele dvs. profund şi viaţ a nemanifestă — a fi unitar cu Fiinţ a. Iluminarea nu este

numai sfâr şitul suferinţ ei şi al conflictelor perpetue din interiorul şi din afara noastr ă, ci şi sfâr şitul

sclaviei noastre faţă de gândirea neîntreruptă. Ce sentiment incredibil de eliberare! Identificarea cu

mintea creează un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecăţ i şi definiţ ii ce

blochează orice relaţ ie autentică. Se interpune între conştiinţ a de sine şi persoană, între dvs. şirestul oamenilor, între dvs. şi natur ă, între dvs. şi Dumnezeu. Acest ecran de gânduri este cel care

creează iluzia separ ării, impresia că existaţ i complet separat de „celălalt". Atunci uitaţ i faptul esenţ ial

că, în spatele nivelului aparenţ ei fizice şi al formelor diferite, sunteţ i unitar cu tot ceea ce există. Prin

„uitaţ i" vreau să spun că nu mai puteţ i simţ i această unitate ca realitate de sine evidentă. Puteţ i cre-

de că acest lucru este adevărat, dar nu mai ştiţ i că este adevărat. O credinţă poate fi liniştitoare.



24

Totuşi numai prin experienţ a proprie devine eliberatoare.

Gândirea a devenit o boală. Bolile apar atunci când lucrurile nu mai sunt în echilibru. De

exemplu, nu este nimic anormal în multiplicarea şi diviziunea celulelor în corpul uman, dar, când

acest proces continuă f ăr ă să ţ ină cont de organismul ca întreg, celulele proliferează şi apare o

boală.

Notă: Mintea este un instrument minunat dacă este folosită corect. Totuşi, folosită incorect,

devine foarte distructivă. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu contează în ce măsur ă vă

folosiţ i incorect mintea — pentru că, de obicei, nu o folosiţ i deloc. Ea vă foloseşte pe dvs. Aceastaeste boala. Credeţ i că sunteţ i mintea dvs. Este o iluzie. Instrumentul a pus stăpânire pe dvs.

Nu sunt în totalitate de acord. Este adev ărat c ă am multe gânduri care nu au un scop precis,

ca majoritatea oamenilor, dar am totuşi capacitatea de a alege să-mi folosesc mintea pentru a obţ ine

sau realiza diferite lucruri şi fac asta tot timpul.

Numai faptul că puteţ i rezolva un careu de cuvinte încrucişate sau construi o bombă atomică

nu înseamnă că vă folosiţ i mintea. Aşa cum câinilor le place foarte mult să roadă oase, mintea ador ă

să se ocupe de probleme. Acesta este motivul pentru care rezolvă cuvinte încrucişate şi construieşte

bombe atomice. Dvs. nu sunteţ i interesat de aceste scopuri. Daţ i-mi voie să vă pun o întrebare: vă

puteţ i elibera de mintea dvs. ori de câte ori doriţ i? Aţ i descoperit butonul de „închidere"? Adic ă să nu mai gândesc deloc? Nu, nu pot. Poate numai o secund ă sau două.

Atunci, mintea este cea care vă foloseşte pe dvs. Vă identificaţ i inconştient cu ea, aşa că nici

nu ştiţ i că sunteţ i sclavul ei. Este ca şi cum aţ i fi posedat f ăr ă să ştiţ i şi luaţ i entitatea care vă posedă

drept persoana dvs. începutul libertăţ ii este să vă daţ i seama de faptul că nu sunteţ i entitatea care

vă posedă — adică gânditorul din sinea dvs. Cunoscând acest lucru, aveţ i ocazia să observaţ i



25

entitatea. în momentul în care începeţ i să observaţ i gânditorul , se activează un nivel superior al

conştiinţ ei. Atunci începeţ i să realizaţ i că dincolo de lumea gândurilor există o arie vastă a

inteligenţ ei, că gândul este nu mai un aspect mărunt al acesteia. Conştientizaţ i de asemenea că

toate lucrurile care contează — frumuseţ ea, iubirea, creativitatea, bucuria, pacea interioar ă— vin de

dincolo de minte. Atunci începeţ i să vă treziţ i.

S Eliberarea de mintea noastr ă

Ce vreţ i să spuneţ i prin „ observarea gânditorului"?

Când o persoană se duce la doctor şi spune: „Aud o voce capul meu", probabil că va fi trimisă

la psihiatru. Cert este într-un mod foarte asemănător, aproape toată lumea aude a sau mai multevoci în cap tot timpuj: gândurile involun-e în legătur ă cu care nu vă daţ i seama că aveţ i puterea de a,

opri. Monologuri şi dialoguri continue. Probabil că aţ i întâlnit pe stradă „nebuni" care vorbesc ă

oprire, cu voce tare sau mormăind în barbă. Ei bine, acest cru nu difer ă foarte mult de ceea ce faceţ i

dvs. înşivă şi toţ i enii „normali", cu excepţ ia faptului că nu vorbiţ i cu voce Vocea comentează,

speculează, compar ă, judecă, se lânge, acceptă sau respinge etc. Ea nu este neapărat relevan-

pentru situaţ ia în care vă aflaţ i în acel moment; poate evo-trecutul recent sau îndepărtat, poate

repeta sau imagina po-iibile situaţ ii viitoare. î şi imaginează deseori lucruri negative finaluri nedorite;

acest lucru este numit „îngrijorare", 'neori, această bandă de magnetofon care zbârnâie în fundal

BSte însoţ ită de imagini sau „filme mentale". Chiar dacă voia este relevantă pentru situaţ ia curentă,



26

ea va fi interpretată termenii trecutului; pentru că vocea apar ţ ine minţ ii noastre iondiţ ionate, care

este rezultatul istoriei noastre de viaţă, dar al cadrului mental cultural colectiv pe care l-am moştenit.

Aşa că dvs. priviţ i şi evaluaţ i prezentul prin prisma trecutului ţ i obţ ineţ i o perspectivă total eronată

asupra lui. Nu de puţ i-ori, vocea este cel mai aprig duşman al dvs. Mulţ i oameni iese având în minte

un tiran care îi atacă şi îi pedepseşte continuu, acaparându-le mare parte din energia vitală. El este

cauza nefericirii şi a suferinţ ei neexprimate, şi chiar a bolii.

Vestea bună este că vă puteţ i elibera de mintea dvs. Aceasta este singura eliberare autentică.

Puteţ i face primul pas chiar acum. începeţ i să vă ascultaţ i vocea care vorbeşte în capul dvs. câtputeţ i de des. Acordaţ i o atenţ ie deosebită gândurilor repetitive sau tiparelor de gândire; poate că

aceste vechi discuri de gramofon vorbesc în capul dvs. de ani întregi. Iată ce înţ eleg eu prin

„observarea gânditorului" — este un alt fel de a spune: ascultă-ţ i vocea minţ ii, acolo ca spectator, ca

martor.

Când vă ascultaţ i vocea minţ ii, încercaţ i să fiţ i impar ţ ial. Adică nu o judecaţ i. Nu judecaţ i şi nu

condamnaţ i ceea ce auziţ i, pentru că asta ar însemna că aceeaşi voce a intrat din nou pe uşa din

spate. Vă veţ i da repede seama: vocea e acolo, iar eu sunt aici, ascultând-o, urmărind-o.

Conştientizarea faptului că eu sunt — acest sentiment al propriei prezenţ e — nu este un gând. El

vine de undeva de dincolo de minte.

S

Aşa că, atunci când ascultaţ i un gând, conştientizaţ i nu numai gândul, ci şi propria dvs.



27

prezenţă ca martor al gândului. In felul acesta, a apărut o nouă dimensiune a conştiinţ ei. în timp ce

vă ascultaţ i gândul, simţ iţ i o prezenţă conştientă — şinele dvs. profund — ca şi cum s-ar afla dincolo

de gând sau dedesubtul lui, orice-ar însemna asta. Atunci gândul î şi pierde puterea asupra dvs. şi

începe cu repeziciune să slăbească în intensitate, în for ţă, pentru că nu mai continuaţ i să încărcaţ i

mintea cu energie prin identificarea cu el. Acesta este începutul sfâr şitului gândirii involuntare şi

compulsive.

Când un gând cedează, veţ i resimţ i o discontinuitate în fluxul mental — un hiat al non-minţ ii.

La început, aceste intervale vor fi scurte, poate de câteva secunde, dar treptat ele se vor prelungi.Când vor apărea astfel de intervale, veţ i simţ i o lumită linişte şi pace interioare. Acesta este

începutul stării aaturale de tr ăire a unităţ ii cu Fiinţ a, senzaţ ie care, de obicei, ieste ascunsă de minte.

Exersând, sentimentul de linişte şi pace se va aprofunda. De fapt, profunzimea lui nu are limite.

sVeţ i simţ i şi o subtilă senzaţ ie de bucurie care urcă din adân-I dvs.: bucuria de a tr ăi.

Nu este o stare asemănătoare cu transa. Deloc. Aici nu e vorba de o pierdere a conştiinţ ei.

Este exact opusul transei. [Dacă preţ ul păcii ar fi scăderea nivelului conştiinţ ei, iar pre-fcţ ul calmului

— o scădere a vitalităţ ii şi a vitezei de reacţ ie, atunci aceste lucruri nu ar merita dobândite. în

această stare conectare interioar ă sunteţ i mult mai alert şi mai treaz de-It în momentele de

identificare cu mintea. Sunteţ i în întregise prezent. Aceasta măreşte frecvenţ a vibraţ iei câmpuluienergetic care dă viaţă corpului fizic.

Pe măsur ă ce pătrundeţ i mai adânc în această zonă a „non-minţ ii", cum i se spune uneori în

Orient, câştigaţ i o stare de conştiinţă pur ă. În această stare, vă simţ iţ i propria prezenţă cu o

asemenea intensitate şi bucurie, încât orice gând, orice emoţ ie, întregul corp fizic şi toată lumea

externă devin relativ lipsite de importanţă în comparaţ ie cu tr ăirea. Totuşi, nu este o stare egoistă, ci



28

una total altruistă. Vă conduce dincolo Ide ceea ce aţ i crezut până acum că este „sinele propriu".

Această prezenţă sunteţ i esenţ ialmente dvs. şi, în acelaşi timp, inimaginabil mai mult decât dvs.

Ceea ce încerc să vă împărtăşesc aici poate părea paradoxal sau chiar contradictoriu, dar nu există

niciun alt mod în care aş putea exprima aceste lucruri.

S În loc să „observaţ i gânditorul", puteţ i crea dvs. înşivă un gol în fluxul gândirii, pur şi simplu

concentrându-vă atenţ ia asupra Clipei de acum. Deveniţ i intens conştient de momentul prezent.

Este un lucru care vă va aduce o profundă satisfacţ ie. Astfel, vă îndepărtaţ i conştiinţ a de activităţ ile

minţ ii şi creaţ i un hiatus al non-minţ ii, în care sunteţ i extrem de alert şi conştient, însă f ăr ă să gândiţ i.

Aceasta este esenţ a meditaţ iei. în viaţ a cotidiană, puteţ i face acest exerciţ iu oprindu-vă la oriceactivitate de rutină care de obicei este doar un mod de a atinge un obiectiv, acordându-i toată

atenţ ia dvs., astfel încât să devină un scop în sine. De exemplu, de câte ori coborâţ i şi urcaţ i scările

acasă sau la locul de muncă, fiţ i extrem de atent la fiecare pas, la fiecare mişcare, chiar şi la

respiraţ ie. Fiţ i total prezent. Sau când vă spălaţ i pe mâini, fiţ i atent la toate informaţ iile senzoriale

asociate cu această activitate: sunetul şi felul în care simţ iţ i apa, mişcările mâinilor, mirosul săpunu-

lui ş.a.m.d. Ori atunci când vă urcaţ i în maşină, după ce închideţ i portiera, opriţ i-vă pentru câteva

secunde şi obser-vaţ i-vă respiraţ ia. Conştientizaţ i senzaţ ia calmă, dar intensă a prezenţ ei. Există un

singur criteriu sigur în funcţ ie de care vă puteţ i măsura succesul în această activitate: gradul în care

simţ iţ i pacea interioar ă.

S



29

S

Aşa că pasul cel mai important al călătoriei dvs. spre iluminare constă în a învăţ a să nu vă maiidentificaţ i cu mintea dvs. De câte ori creaţ i un gol în fluxul mental, lumina conştiinţ ei se

accentuează.

Într-o zi s-ar putea să vă surprindeţ i zâmbind vocii din minte, aşa cum v-aţ i amuza de poznele

unui copil. Iar aceasta denotă că, de câtva timp, nu mai luaţ i în serios ceea ce se petrece în minte,

deoarece sentimentul dvs. de sine nu mai depinde de un asemenea proces.

Iluminarea: depăşirea gândurilor

Gândirea nu este esenţ ial ă pentru supravieţ uirea în aceast ă lume?

Mintea dvs. este un instrument, o unealtă. Ea există pentru a fi folosită într-un anumit scop, iar,

când sarcina este îndeplinită, lăsaţ i-o deoparte. Dar, după cum stau lucrurile, aş spune că aproape80-90% din gândurile majorităţ ii oamenilor sunt nu numai repetitive şi inutile, dar, prin natura lor dis-

funcţ ională şi deseori negativă, mare parte sunt chiar dăunătoare. Observaţ i-vă mintea şi veţ i

descoperi că este adevărat. Ea duce la o pierdere importantă de energie vitală.

Acest gen de gândire compulsivă este în realitate o formă de dependenţă. Prin ce se

caracterizează dependenţ a? Pur şi [simplu prin faptul că nu mai simţ iţ i că aţ i avea posibilitatea să

hotărâţ i când să va opriţ i. Pare un lucru mai puternic decât dvs., care vă dă un fals sentiment de

plăcere, o plăcere care invariabil se transformă în durere.

De ce am fi dependenţ i de minte?



30

Pentru că vă identificaţ i cu ea — ceea ce consideraţ i a fi identitatea dvs. derivă din conţ inutul

şi activitatea minţ ii. Vi se pare că aţ i înceta să existaţ i dacă nu aţ i mai gândi. Pe mă-i sur ă ce

creşteţ i, vă formaţ i o imagine mentală despre cine sunteţ i, în baza condiţ ionării personale şi

culturale. Putem (numi această identitate fantomatică „sine fals". Şinele fals constă în activitatea

mentală şi nu poate fi menţ inut în viaţă decât gândind permanent. Termenul de „sine fals" are

sensuri ! diferite pentru persoane diferite, dar, în contextul propus de mine, se refer ă la acel sine fals

creat prin identificarea inconştientă cu mintea. Pentru sinele fals, momentul prezent abia dacă există. Numai trecutul şi viitorul sunt

considerate importante. Această inversare totală a adevărului este cauzată de faptul că mintea nu

funcţ ionează corect sub influenţ a sinelui fals. Este mereu preocupată de menţ inerea în viaţă a

trecutului, pentru că, f ăr ă el, cine mai sunteţ i dvs.? Se proiectează constant în viitor pentru a-şi

asigura supravieţ uirea continuă şi a căuta acolo eliberarea sau împlinirea. Mintea spune: „într-o zi,

când se va întâmpla cutare sau cutare lucru, mă voi simţ i bine, voi fi fericit şi împăcat". Chiar şi

atunci când şinele fals pare preocupat de prezent, ceea ce vede nu este prezentul: acesta este per-

ceput total greşit pentru că este privit prin ochii trecutului. Sau reduce prezentul la un mijloc pentru

atingerea unui scop, un obiectiv întotdeauna legat de viitorul proiectat de minte. Observaţ i-vă minteaşi veţ i vedea că aşa funcţ ionează.

Momentul prezent este cheia eliber ării. Dar nu puteţ i găsi momentul prezent atâta timp cât vă

identificaţ i cu mintea dvs.

Nu vreau să-mi pierd capacitatea de a analiza şi a face deosebiri. Nu m-ar deranja să înv ăţ să



31

gândesc mai clar, mai concentrat, dar nu vreau să-mi pierd capacitatea mental ă. Darul gândirii este

cel mai preţ ios lucm pe care îl avem. F ăr ă el, am fi doar o alt ă specie de animale.

Dominaţ ia minţ ii nu este mai mult decât un stadiu în evoluţ ia conştiinţ ei. Necesitatea de a trece

la stadiul următor a devenit o urgenţă; altfel, vom fi distruşi de minte, care s-a preschimbat într-un

monstru. Vom discuta mai pe larg aceste lucruri mai târziu. Gândirea şi conştiinţ a nu sunt sinonime.

Gândirea este numai un aspect limitat al conştiinţ ei. Gândul nu poate exista f ăr ă conştiinţă, dar

conştiinţ a nu are nevoie de gânduri.

Iluminarea înseamnă depăşirea gândului, evitarea întoarcerii la un nivel anterior gândului,acela de animal sau de plantă. în starea de iluminare, vă puteţ i folosi gândirea ori de câte ori este

necesar, dar într-un mod mult mai eficient şi cu mai multă concentrare decât înainte. O puteţ i folosi

mai ales în scopuri practice, dar sunteţ i eliberaţ i de dialogul interior involuntar, păstrându-vă liniştea

interioar ă. Când vă folosiţ i mintea, şi mai ales atunci când aveţ i nevoie de o soluţ ie creativă, alternaţ i

la fiecare câteva minute gândirea cu liniştea, Iştarea de activare a minţ ii cu aceea de liniştire a ei. în

afara minţ ii, conştiinţ a există f ăr ă gând. Numai astfel este posibilă gândirea creativă, pentru că

numai aşa gândul are o putere reală. Gândul singur, lipsit de conectarea la lumea vastă a con-

ştiinţ ei, devine repede sterp, nebunesc, distructiv.

Mintea este, în esenţă, o maşină de supravieţ uire. Atacul şi apărarea împotriva altor minţ i,adunarea, depozitarea şi analizarea informaţ iilor — acestea sunt lucrurile la care se pricepe ea, dar

nu este deloc creativă. Toţ i artiştii adevăraţ i, indiferent dacă ştiu sau nu, creează într-o zonă aflată în

afara minţ ii, din liniştea lor interioar ă. Mintea dă apoi formă impulsului creativ sau intuiţ iilor. Chiar şi

marii oameni de ştiinţă au afirmat că descoperirile creative cele mai importante le-au f ăcut în

momente de calm mental. în urma unui chestionar aplicat celor mai mari matematicieni de pe tot

t it i l St t l U it i l i l i Ei t i t fl t d l l d l lt t l



32

teritoriul Statelor Unite, inclusiv lui Einstein, pentru a afla metodele lor de lucru, rezultatul —

surprinzător — a fost acela că „gândirea joacă numai un rol secundar în faza decisivă şi de scurtă

durată a actului creator". Aşa că eu aş spune că motivul foarte simplu pentru care majoritatea

oamenilor de ştiinţă nu sunt creativi nu este acela că nu ştiu să gândească, ci acela că nu ştiu cum

să se oprească din gândit!

Nu prin intermediul minţ ii, al gândirii s-a creat miracolul vieţ ii pe Pământ sau corpul dvs., şi nu

prin intermediul ei sunt ele menţ inute în viaţă. Există în mod clar o inteligenţă mult mai vastă decât

mintea. Cum poate o singur ă celulă umană, care are un diametru de 20-30 µmm, să conţ ină în ADN-ul ei instrucţ iuni care ar putea umple 1.000 de căr ţ i, a câte 600 de pagini fiecare? Cu cât aflăm

mai multe despre funcţ ionarea corpului, cu atât înţ elegem mai bine cât de vastă este inteligenţ a care

l-a construit şi cât de puţ ine ştim despre ea. Când mintea noastr ă se reconectează cu ea, devine

cea mai minunată unealtă. începe să deservească un scop care o depăşeşte cu mult.

Emoţia: reacţia corpului la activitatea minţii

Dar emoţ iile? Sunt prins mult mai des în vârtejul emoţ iilor mele decât în vârtejul gândurilor .

Mintea, în felul în care folosesc eu acest cuvânt, nu este compusă doar din gânduri. Ea

include şi emoţ iile, şi tiparele mental-emoţ ionale de reacţ ie inconştientă. Emoţ ia apare acolo unde

mintea şi corpul se întâlnesc. Este reacţ ia corpului la activitatea minţ ii — sau, aţ i putea spune, oreflectare a minţ ii în corp. De exemplu, gândul la un posibil atac sau un gând ostil va crea în corp o

acumulare de energie, pe care noi o numim furie. Corpul se pregăteşte de luptă. Gândul că sunteţ i

ameninţ at, fizic sau psihologic, face corpul să se contracte, iar aceasta este componenta fizică a

ceea ce noi numim frică. Cercetările au ar ătat că emoţ iile puternice pot produce schimbări chiar şi în

biochimia corporală. Aceste schimbări biochimice reprezintă aspectul fizic sau material al emoţ iilor.

Desigur nu sunteţi întotdeauna conştienţi de toate tiparele dvs de gândire şi deseori numai



33

Desigur, nu sunteţ i întotdeauna conştienţ i de toate tiparele dvs. de gândire şi deseori numai

observându-vă emoţ iile le puteţ i conştientiza.

Cu cât vă identificaţ i mai mult cu gândirea, cu preferinţ ele şi cu aversiunile dvs., cu judecăţ ile

şi cu interpretările, cu alte cuvinte, cu cât sunteţ i mai puţ in prezent ca observator conştient, cu atât

încărcătura emoţ ională va fi mai puternică, indiferent dacă sunteţ i conştient sau nu de acest lucru.

Dacă nu vă puteţ i simţ i emoţ iile ca atare, dacă sunteţ i despăr ţ it de ele, le veţ i tr ăi la un nivel pur fizic,

ca pe o problemă fizică sau ca pe un simptom. S-a scris foarte mult despre aceasta în ultimii ani,

aşa că nu e nevoie să aprofundam. Un tipar inconştient puternic se poate manifesta şi sub formaunui eveniment extern, care vi se întâmplă. De exemplu, am observat că, în cazul oamenilor care au

acumulat multă furie, f ăr ă să o conştientizeze şi f ăr ă să o exprime, există o probabilitate mai mare

de a fi atacaţ i, verbal sau chiar fizic, de alte persoane furioase — deseori f ăr ă niciun motiv aparent.

Ei emană un puternic iz de furie, pe care anumite persoane îl detectează la nivel subliminal, fapt ce

le declanşează propria furie latentă.

Dacă aveţ i dificultăţ i în a vă simţ i emoţ iile ca atare, începeţ i prin a vă concentra atenţ ia asupra

câmpului energetic intern al propriului corp. Simţ iţ i-vă corpul din interior. Astfel veţ i intra în contact cu

emoţ iile dvs. Vom explora această problemă în detaliu mai târziu.

SSpuneţ i c ă o emoţ ie este reflectarea minţ ii în corp. Dar, uneori, între cele două entit ăţ i apare

un conflict: mintea spune „nu", în timp ce emoţ ia spune „da" sau invers.

Dacă vreţ i într-adevăr să vă cunoaşteţ i mintea, corpul vă va oferi întotdeauna o reflectare

autentică aşa că fiţi atenţi la emoţie sau mai degrabă simţiţi o în corp Dacă între cele două există



34

autentică, aşa că fiţ i atenţ i la emoţ ie sau mai degrabă simţ iţ i-o în corp. Dacă între cele două există

un conflict aparent, gândul va fi minciuna, iar emoţ ia va fi adevărul. Nu va reprezenta adevărul ultim

despre cine sunteţ i, ci adevărul relativ despre starea minţ ii dvs. la momentul respectiv.

Conflictul dintre gândurile de la suprafaţă şi procesele mentale inconştiente este foarte

frecvent. Poate că nu sunteţ i capabil deocamdată să aduceţ i activitatea mentală inconştientă în

conştiinţă sub forma gândurilor , dar ea se va reflecta mereu în corp sub forma emoţ iei , iar emoţ iile vi

le puteţ i conştientiza. A privi o emoţ ie în acest fel este, în linii mari, ca şi cum ai asculta sau privi un

gând, lucru despre care am vorbit mai devreme. Singura diferenţă este aceea că, dacă gândulexistă doar în mintea dvs., o emoţ ie are o puternică componenta fizică şi, prin urmare, este simţ ită în

primul rând în corp. Puteţ i lăsa emoţ ia să existe acolo f ăr ă a fi controlaţ i de ea. Nu mai sunteţ i

emoţ ia; sunteţ i martorul, prezenţ a observatoare. Dacă exersaţ i acest lucru, tot ceea ce este

inconştient în dvs. va fi adus la lumina conştiinţ ei.

Deci observarea emoţ iilor noastre este la fel de important ă ca şi observarea gândurilor?

Da. Faceţ i-vă un obicei din a vă întreba: „Ce se întâmplă în mine în acest moment?"

întrebarea vă va indica direcţ ia corectă. Dar nu analizaţ i, pur şi simplu urmăriţ i. Concentra-ţ i-vă

atenţ ia în interior. Simţ iţ i energia emoţ iei. Dacă nu există nicio emoţ ie, îndreptaţ i-vă atenţ ia mai

adânc, spre câmpul energetic interior al corpului dvs. Aceasta este uşa către Fiinţă.

S

O emoţ ie reprezintă de obicei un tipar de gândire amplificat şi energizat, iar, din cauza

încărcăturii sale energice deseori copleşitoare la început nu este uşor să rămâi prezent suficient de



35

încărcăturii sale energice deseori copleşitoare, la început nu este uşor să r ămâi prezent suficient de

mult timp pentru a o observa. Vrea să pună stăpânire pe dvs. şi de obicei reuşeşte — cu excepţ ia

cazului în care sunteţ i suficient de prezent. Dacă vă simţ iţ i atras în identificarea inconştientă cu

emoţ ia printr-o lipsă de prezenţă, lucru normal, de altfel, emoţ ia devine temporar identică cu dvs.

Deseori, gândirea şi emoţ ia formează un cerc vicios, alimen-tându-se reciproc. Tiparul de gândire î şi

creează o reflexie amplificată sub forma emoţ iei, iar frecvenţ a de vibraţ ie a emoţ iei continuă să

hr ănească tiparul iniţ ial de gândire. Stăruind mental asupra situaţ iei, asupra evenimentului sau asu-

pra persoanei percepute drept cauză a emoţ iei, gândul încarcă emoţ ia cu energie, iar, la rândul ei,emoţ ia energizează tiparul de gândire ş.a.m.d.

În principiu, toate emoţ iile sunt modificări ale unei emoţ ii primordiale şi nediferenţ iate, care î şi

are originea în pierderea conştiinţ ei de sine, dincolo de orice nume şi formă. Din cauza naturii sale

nediferenţ iate, este greu să găsim un nume care să descrie precis această emoţ ie. „Frica" este un

termen destul de apropiat, dar, pe lângă un sentiment constant de ameninţ are, această emoţ ie

include şi un sentiment profund de abandon şi neîmplinire. Ar fi mai potrivit dacă am folosi un termen

la fel de nediferenţ iat ca şi această emoţ ie primar ă şi să o numim, pur şi simplu, „durere". Una dintre

principalele sarcini ale minţ ii este să se împotrivească şi să înlăture această durere emoţ ională —

unul dintre motivele activităţ ii sale neîntrerupte —, dar tot ce poate să facă este să o ascundă tem-porar. De fapt, cu cât mintea se luptă mai mult să scape de durere, cu atât durerea devine mai

puternică. Mintea nu poate găsi niciodată soluţ ia, nici nu-şi poate permite să vă lase pe dvs. să o

faceţ i, pentru că este ea însăşi o parte din „problemă'". Imaginaţ i-vă un şef al unei secţ ii de poliţ ie

care încearcă să prindă un incendiator, când, f ăptaşul este, de fapt, chiar d. Nu veţ i scăpa de durere

până când nu veţ i înceta să căutaţ i rostul sinelui identificându-vă cu mintea dvs., mai exact, cu

şinele fals Mintea va fi în acel moment înlăturată de la putere şi Fiinţa vi se va revela drept



36

şinele fals. Mintea va fi în acel moment înlăturată de la putere şi Fiinţ a vi se va revela drept

adevărata dvs. natur ă. Da, ştiu ce o să mă întrebaţ i.

Voiam să v ă întreb: ce se întâmpl ă cu emoţ iile pozitive, ca iubirea şi bucuria?

Ele nu pot fi separate de starea dvs. naturală de conectare interioar ă cu Fiinţ a. Clipe

fulgurante de iubire şi bucurie sau Scurte momente de profundă pace interioar ă sunt posibile ori de

câte ori în fluxul gândirii apare un gol. Pentru cei mai mul ţ i oameni, astfel de goluri apar rareori şi

numai accidental, în momentele în care mintea r ămâne „f ăr ă grai", momente declanşate uneori de o

frumuseţ e ieşită din comun, de o solicitare fizică extremă sau chiar de un pericol foarte mare. Uintr-odată, apare liniştea interioar ă. Şi în interiorul acestei linişti există o bucurie subtilă, dar intensă,

există pace.

De obicei, astfel de momente sunt de scurtă durată, deoarece mintea î şi reia repede

activitatea de bruiaj, pe care noi o numim gândire. Iubirea, bucuria şi pacea nu pot înflori până când

nu v-aţ i eliberat de sub dominaţ ia minţ ii. Dar aceste sentimente nu sunt ceea ce eu aş numi emoţ ii.

Ele se situează dincolo de emoţ ii, la un nivel mult mai profund. Aşa că trebuie să vă conştientizaţ i în

întregime emoţ iile şi să fiţ i capabili să le simţ iţ i, înainte de a putea simţ i ceea ce se află în spatele

lor. Emoţ ie înseamnă, ad litteram, „tulburare". Cuvântul vine din latinescul emovere, care are sensul

de „a tulbura". Iubirea, bucuria şi pacea sunt stări profunde ale Fiinţ ei sau, mai curând, trei aspecte ale stării

de conectare interioar ă cu Fiinţ a. Prin urmare, nu au un antonim, deoarece vin din afara minţ ii.

Emoţ iile, pe de altă parte, prin faptul că apar ţ in minţ ii dualiste, sunt supuse legii contrariilor. Aceasta

înseamnă că nu puteţ i avea parte de ceva bun f ăr ă ceva r ău. Ca urmare, în lipsa iluminării, în starea

de identificare cu mintea, ceea ce este uneori numit în mod greşit bucurie reprezintă, de obicei,

scurta plăcere din ciclul alternanţei continue între plăcere şi durere. Plăcerea derivă întotdeauna



37

scurta plăcere din ciclul alternanţ ei continue între plăcere şi durere. Plăcerea derivă întotdeauna

dintr-un aspect exterior, în timp ce bucuria vine din interior. Acelaşi lucru care astăzi vă produce

plăcere mâine vă va produce durere sau vă va păr ăsi, şi astfel absenţ a sa vă va cauza durerea. Şi

ceea ce deseori este numit dragoste poate fi foarte plăcut şi incitant pentru un timp, dar reprezintă

un ataşament rezultat din dependenţă, o stare de nevoie extremă, ce se poate transforma în

contrariul ei cât ai clipi. Multe relaţ ii de „iubire" oscilează între „iubire" şi ur ă, atracţ ie şi agresiune,

după ce euforia iniţ ială a trecut.

Iubirea reală nu vă face să suferiţ i. Cum ar putea? Ea nu se transformă brusc în ur ă, aşa cumbucuria autentică nu se transformă în durere. După cum v-am spus, chiar şi înainte de a atinge

iluminarea — înainte de a vă elibera de mintea dvs. —, puteţ i simţ i str ăfulger ări ale bucuriei şi ale

iubirii adevărate sau ale păcii interioare, profunde, dar foarte vii. Acestea sunt aspecte ale naturii

dvs. adevărate, care de obicei este ascunsă de minte. Chiar şi într-o relaţ ie de dependenţă

„normală" pot exista momente în care să fie simţ ită prezenţ a a ceva autentic şi pur. Dar vor fi numai

str ăfulger ări, acoperite curând prin interferenţ ele minţ ii. Poate veţ i avea atunci sentimentul că v-aţ i

aflat în posesia unui lucru foarte preţ ios, pe care însă l-aţ i pierdut, sau poate că mintea vă va

convinge de faptul că, oricum, era o iluzie. Adevărul este că nu era o iluzie şi că nu puteţ i pierde

această stare. Este o parte din starea dvs. naturală, ce poate fi ascunsă, dar niciodată distrusă deminte. Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, soarele tot nu dispare. El continuă să

se afle acolo, de cealaltă parte a norilor.

Buddha spune c ă durerea sau suferinţ a apar în urma dorinţ ei sau a „nevoii" arz ătoare de ceva

şi c ă pentru a ne elibera de durere trebuie să t ăiem lanţ urile dorinţ ei.

Toate dorinţ ele intense sunt încercări ale minţ ii de a-şi găsi salvarea sau împlinirea în lucruri

exterioare şi în viitor, ca substitut pentru bucuria Fiinţ ei. Atâta timp cât eu sunt totuna cu mintea



38

ş , p ţ p

mea, mă identific cu aceste dorinţ e intense, cu aceste nevoi, pofte, ataşamente şi aversiuni; iar în

afara lor nu mai există niciun „eu", decât ca simplă posibilitate, ca potenţ ial neîmplinit, o sămânţă

care nu a dat încă roade. în această stare, chiar şi dorinţ a mea de a mă elibera sau de a ajunge la

iluminare este doar o altă poftă de a deveni satisf ăcut sau împlinit în viitor. Aşa că nu încercaţ i să vă

eliberaţ i de dorinţ e sau să „atingeţ i" iluminarea. Deveniţ i prezent. Fiţ i aici ca observator al minţ ii. în

loc să-1 citaţ i pe Buddha, deveniţ i Buddha, deveniţ i „cel iluminat", adică ceea ce înseamnă cuvântul

buddha. Oamenii se află în ghearele durerii de milioane de ani, de când au căzut din starea de graţ ie şi

au intrat în lumea timpului şi a minţ ii, pierzând conştiinţ a Fiinţ ei. Din acel moment, au început să se

perceapă ca fragmente lipsite de sens într-un univers str ăin, neconectate la Sursă sau unele cu

altele.

Durerea este inevitabilă atâta timp cât vă identificaţ i cu mintea, adică atâta timp cât sunteţ i

inconştient din punct de vedere spiritual. Mă refer aici în primul rând la durerea emoţ ională, care

este şi prima cauză a durerilor şi a bolilor fizice. Resentimentul, ura, autocompătimirea, vinovăţ ia,

furia, deprimarea, gelozia ş.a.m.d., chiar şi cel mai slab sentiment de iritare — toate sunt forme ale

durerii. Şi fiecare plăcere sau exaltare conţ ine în ea sămânţ a durerii: contrariul său inseparabil, carese va manifesta în timp.

Orice om care a folosit vreodată un drog ca să se simtă „bine" va şti că momentele de extaz se

transformă în final într-o stare de r ău, că plăcerea se transformă în durere. Mulţ i oameni ştiu din

proprie experienţă cât de uşor şi cât de repede se poate transforma o relaţ ie intimă din sursă de

plăcere în sursă de durere. Privite dintr-o perspectivă superioar ă, atât polul pozitiv, cât şi cel negativ

sunt feţ e ale aceleiaşi monede, fac amândouă parte din durerea fundamentală, inseparabilă de



39

ţ ş p p

starea identificării cu mintea.

Există două niveluri ale durerii: durerea pe care o creaţ i în prezent şi durerea din trecut, care

mai tr ăieşte încă în mintea şi în corpul dvs. Cum putem să nu mai creăm durere în prezent şi să

dizolvăm durerile din trecut — iată despre ce aş vrea să vă vorbesc mai departe.

Capitolul 2

Conştiinţa: calea eliber ării de durere

Nu mai creaţi durere în prezentNu exist ă om a c ărui viaţă să fie total lipsit ă de durere şi de suferinţă. Oare nu este vorba mai

degrabă de a înv ăţ a să tr ăim cu ele, decât să încerc ăm să le evit ăm?

Cea mai mare parte a durerilor omeneşti sunt inutile. Ele sunt create de dvs. înşivă, atâta timp

cât viaţ a vă este condusă de o minte care nu este supusă observării.

Durerea pe care o creaţ i acum este întotdeauna o formă de neacceptare, de rezistenţă

inconştientă la ceea ce există. La nivelul gândului, rezistenţ a este o formă de a judeca. La nivel

emoţ ional, este o formă de negativism. Intensitatea durerii depinde de gradul de rezistenţă la

momentul prezent, care la rândul său depinde de gradul în care vă identificaţ i cu mintea. Mintea

încearcă mereu să nege Clipa de acum şi să scape de ea. Cu alte cuvinte, cu cât vă identificaţ i mai

mult cu mintea, cu atât veţ i suferi mai mult. Sau putem spune şi aşa: cu cât sunteţ i mai capabil să

respectaţ i şi să acceptaţ i Clipa de acum, cu atât veţ i fi mai liber de suferinţă şi durere — şi de mintea



40

egocentrică.

Oare din ce motiv, de obicei, mintea se împotriveşte sau neagă Clipa de acum? Pentru că nu

poate funcţ iona şi păstra controlul în afara timpului, care este trecut şi viitor, aşa că ea percepe Clipa

de acum, care se sustrage temporalităţ ii, ca pe o ameninţ are. Timpul şi mintea sunt, de fapt,

inseparabile.

Imaginaţ i-vă Pământul f ăr ă oameni, locuit numai de plante şi animale. Ar mai avea un trecut şi

un viitor? Ar mai avea sens să vorbim despre timp? întrebările „Cât este ora?" sau „în ce zisuntem?" — dacă ar mai exista cineva să le pună — ar fi total lipsite de sens. Stejarul sau vulturul ar

fi zăpăciţ i de o asemenea întrebare. „Care or ă?", ar întreba ei. „Sigur, e acum. Timpul este Clipa de

acum. Ce altceva mai există?"

Da, avem nevoie de minte, ca şi de timp pentru a funcţ iona în această lume, dar ajungem la

un punct în care ele pun stăpânire pe viaţ a noastr ă, şi atunci începem să funcţ ionăm prost, apar

durerea şi suferinţ a.

Mintea, pentru a se asigura că păstrează controlul, caută permanent să acopere momentul

prezent prin trecut şi viitor şi astfel, la fel cum vitalitatea şi potenţ ialul creator infinit al Fiinţ ei, care

sunt inseparabile de Clipa de acum, devin acoperite de timp, adevărata dvs. natur ă este ascunsă deminte. Povara din ce în ce mai grea a timpului s-a acumulat în mintea umană. Toţ i oamenii sufer ă

din cauza acestei poveri, dar continuă să mai adauge câte puţ in la ea în fiecare moment, ori de câte

ori ignor ă sau neagă acest preţ ios prezent sau îl reduc la un mijloc pentru atingerea unui obiectiv

viitor, care există numai în mintea lor, niciodată în realitate. Acumularea timpului în mintea colectivă

şi individuală include şi o mare cantitate de durere reziduală din trecut.



41

Dacă nu mai vreţ i să vă creaţ i durere dvs. înşivă sau altora, dacă nu mai doriţ i să suplimentaţ i

reziduurile durerilor trecute care mai tr ăiesc încă în dvs., atunci nu mai creaţ i timp sau, cel puţ in, nu

mai mult decât este necesar pentru a face faţă aspectelor practice ale vieţ ii. Cum să încetăm să

creăm timp? Daţ i-vă seama că momentul prezent este tot ceea ce veţ i putea avea vreodată. Faceţ i

din Clipa de acum ţ inta principală a vieţ ii dvs. Dacă mai înainte sălăşluiaţ i în timp şi f ăceaţ i din când

în când vizite scurte în Clipa de acum, locuiţ i de acum încolo în prezent şi vizitaţ i din când în când

trecutul şi viitorul, atunci când trebuie să faceţ i faţă aspectelor practice ale unei situaţ ii. Spuneţ imereu „da" momentului prezent.

Ce poate fi mai inutil, mai nesănătos, decât să creaţ i o rezis-snţ â internă faţă de un lucru care

există deja? Ce poate fi mai nesănătos decât să te opui vieţ ii înseşi, care este acum şi rae-acum?

Predaţ i-vă în faţ a a ceea ce există. Spuneţ i „da" fvieţ ii — şi observaţ i cum viaţ a începe dintr-o dată

să lucreze "pentru şi nu împotriva dvs.

S

Prezentul este uneori inacceptabil, nepl ăcut sau groaznic.

Este aşa cum este. Observaţ i felul în care mintea îl etichetează şi cum acest proces de

etichetare, această judecare continuă, creează durere şi nefericire. Observând mecanismele minţ ii,

ieşiţ i din aceste tipare ale rezistenţ ei şi atunci îi veţ i putea permite momentului prezent să existe.

Aceasta vă va oferi experienţ a stării de eliberare interioar ă de condiţ iile exterioare, starea de pace

interioar ă autentică. Urmăriţ i apoi ceea ce se întâmplă şi treceţ i la acţ iune, dacă este necesar şi



42

posibil.

Acceptaţ i — apoi acţ ionaţ i. Indiferent ce conţ ine momentul prezent, acceptaţ i-1 ca şi cum dvs.

l-aţ i fi ales. Conlucraţ i întotdeauna cu el, nu împotriva lui. Faceţ i-vă din el un prieten şi un aliat, nu un

duşman. Acest fapt vă va transforma în mod miraculos întreaga viaţă.

S Durerea trecută: dizolvarea corpului-durere

Atâta timp cât nu puteţ i accede la puterea Clipei de acum, icnre durere emoţ ională pe care o

tr ăiţ i lasă în urmă un reziduu dureros, ce continuă să tr ăiască în sinea dvs. Se contopeşte cu

durerea trecutului, care era deja acolo, şi se fixează în mintea şi în corpul dvs. Ea include, desigur,şi durerea pe care aţ i suferit-o în copilărie, provocată de inconştienţ a lumii în care v-aţ i născut.

Această durere acumulată este un câmp energetic negativ, care vă locuieşte corpul şi mintea.

Dacă o consideraţ i un fel de entitate invizibilă cu drepturi proprii, începeţ i să vă apropiaţ i destul de

mult de adevăr. Este corpul-durere emoţ ional. El are două moduri de funcţ ionare: latenţ a şi

activitatea. Un corp-durere se poate afla într-o stare de latenţă până la 90% din timp; totuşi, la o

persoană extrem de nefericită, el poate fi activ 100% din timp. Unii oameni tr ăiesc aproape în

întregime prin corpul-durere, în timp ce alţ ii doar în anumite situaţ ii, cum ar fi relaţ iile intime,

abandonările sau pierderile din trecut, r ănirile fizice sau emoţ ionale ş.a.m.d. Starea de activitate a

corpului-durere poate fi declanşată de orice eveniment, mai ales dacă rezonează cu un tipar al

durerii din trecut. Când este pregătit să se trezească din faza de latenţă, chiar şi un simplu gând sau



43

o remarcă inocentă, f ăcută de o persoană apropiată, poate activa corpul-durere.

Unele corpuri-durere sunt neplăcute, dar relativ inofensive, de exemplu, ca un copil care nu

vrea să renunţ e la o cerere sâcâitoare. Altele sunt nişte monştri vicioşi şi distructivi, adevăraţ i

demoni. Unii sunt violenţ i fizic; dar mult mai mulţ i sunt agresivi din punct de vedere emoţ ional. Unii

atacă persoanele apropiate sau pe cele din împrejurimi, în timp ce alţ ii vă atacă chiar pe dvs., gazda

lor. Gândurile şi sentimentele pe care le aveţ i despre viaţ a proprie devin atunci profund negative şi

autodistructive. Boala şi accidentele apar deseori tocmai în acest fel. Unele corpuri-durere î şi pot împinge gazda la sinucidere.

Când credeţ i că ştiţ i bine o persoană şi apoi vă confruntaţ i brusc, pentru prima oar ă, cu o

creatur ă str ăină şi perfidă, tr ăiţ i un şoc. Totuşi, este important să o observaţ i mai mult în dvs. înşivă

şi mai puţ in în alţ ii. Căutaţ i orice semn de nefericire, în orice formă — el poate semnala trezirea

corpului-durere. rezirea aceasta poate lua forma iritării, a ner ăbdării, a proastei dispoziţ ii, a dorinţ ei

de a r ăni, a enervării, a furiei, a depri-rii, a nevoii de a declanşa un moment dramatic într-o relaţ ie

personală etc. Surprindeţ i corpul-durere în momentul în care se trezeşte din starea de latenţă.

Corpul-durere vrea să supravieţ uiască, precum orice altă ititate vie, şi nu poate supravieţ ui

decât dacă vă determină vă identificaţ i inconştient cu el. Atunci se poate ridica, poate punestăpânire pe dvs., poate tr ăi prin dvs. Are nevoie să-şi procure „hrana" prin dvs. şi poate să vă

determine să vă identificaţ i cu el. Se hr ăneşte cu orice experienţă ce rezonează cu propriul său fel

de energie, cu orice lucru ce creează o durere nouă, indiferent sub ce formă: furie, dorinţă de a dis-

truge, ur ă, pierdere, dramă emoţ ională, violenţă şi chiar boală. Astfel, corpul-durere, în momentul în

care a preluat conducerea, vă va pune într-o situaţ ie de viaţă care să reflecte propria sa frecvenţă

energetică şi să-l hr ănească. Durerea nu se poate hr ăni decât din durere. Durerea nu se poate



44

alimenta din bucurie. O găseşte cu totul indigestă.

Odată ce corpul-durere a pus stăpânire pe dvs., doriţ i şi mai multă durere. Deveniţ i o victimă

sau un tiran. Vreţ i fie să provocaţ i sau să suferiţ i durerea, fie amândouă. Nu este o diferenţă prea

mare între ele. Desigur, nu sunteţ i conştient de acest aspect şi veţ i susţ ine cu vehemenţă că nu

doriţ i durerea. Dar examinaţ i-vă cu atenţ ie şi veţ i descoperi că gândirea şi Comportamentul vă sunt

proiectate în aşa fel încât să facă durerea să continue, atât în ceea ce vă priveşte pe dvs., cât şi pe

alţ ii. Dacă aţ i fi într-adevăr conştient de acest lucru, tiparul s-ar dizolva, pentru că a dori mai multă durere este o nebunie şi nimeni nu este nebun în mod conştient sau voit.

Corpul-durere, care este umbra întunecată, aruncată de Sinele fals, în realitate se teme de

lumina conştiinţ ei. Se teme Hă nu fie descoperit. Supravieţ uirea sa depinde de identificarea dvs.

inconştientă cu el, ca şi de frica inconştientă de a înfrunta durerea ce tr ăieşte în dvs. Dar, dacă nu o

înfruntaţ i, dacă nu o aduceţ i la lumina conştiinţ ei, veţ i fi for ţ at să o retr ăiţ i de nenumărate ori. Corpul-

durere vi se poate părea un monstru periculos, la care nu suportaţ i să vă uitaţ i, dar eu vă asigur că

este o fantomă lipsită de substanţă, care nu poate învinge puterea prezenţ ei dvs.

Unele învăţături spirituale afirmă că orice durere este în ultimă instanţă iluzie — şi au dreptate.

întrebare: este adevărat şi în cazul dvs.? O simplă credinţă nu poate face ca acest lucru să fieadevărat. Vreţ i să tr ăiţ i durerea pentru tot restul vieţ ii şi să continuaţ i să spuneţ i că este o iluzie?

Acest lucru vă va elibera de durere? Ceea ce ne preocupă aici este felul în care vă puteţ i da seama

de acest adevăr — adică felul în care îl puteţ i face să devină real în experienţ a dvs.

Aşadar, corpul-durere nu vrea să fie observat direct şi să fie văzut aşa cum este. în momentul

în care îl observaţ i, îi simţ iţ i câmpul energetic în interiorul dvs. şi vă îndreptaţ i atenţ ia asupra lui,



45

identificarea cu el fiind împiedicată. Se instalează o dimensiune superioar ă a conştiinţ ei. Eu o

numesc prezenţă. Sunteţ i acum martorul sau observatorul corpului-durere. Aceasta înseamnă că el

nu vă mai poate folosi de acum înainte, pretinzând că vă reprezintă, şi nu se mai poate alimenta prin

dvs. V-aţ i descoperit puterea interioar ă. Aţ i dobândit accesul la puterea Clipei de acum.

Ce se întâmpl ă cu corpul-durere când devenim suficient de conştienţ i pentru a întrerupe

identificarea cu el?

Corpul-durere este creat de inconştienţă; conştiinţ a îl face să devină el însuşi. Sfântul Pavel aexprimat foarte frumos acest principiu universal: „Iar tot ce este pe faţă, se descoper ă prin lumină,

căci tot ceea ce este descoperit lumină este" [Efe-seni, 5, 13] (Citatele biblice sunt preluate din Biblia sau

Sfânta Scriptur ă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune, Bucureşti, 1995. (N. red.)).

Aşa cum nu puteţ i lupta cu întunericul, tot aşa nu puteţ i lupta cu corpul-durere. încercând să

faceţ i acest lucru, aţ i crea un conflict interior, şi astfel şi mai mult ă durere. Observarea este

suficient ă. Observarea lui implic ă acceptarea lui ca parte a ceea ce este în momentul dat.

Corpul-durere constă în blocarea energiei vitale, aceasta rupându-se de câmpul energetic total

şi devenind temporar autonomă prin procesul artificial de identificare cu mintea. S-a r ăsturnat şi a

devenit anti-viaţă, ca un animal care încearcă să-şi devoreze singur coada. De ce credeţ i că civilizaţ ia noastr ă a devenit atât de neprielnică vieţ ii? Chiar şi for ţ ele care se opun vieţ ii sunt totuşi

energie vitală.

Când veţ i începe să vă detaşaţ i de identificare şi să deveniţ i un observator, corpul-durere va

continua să funcţ ioneze un timp şi va încerca să vă păcălească să vă identificaţ i din nou cu el. Deşi

nu îl mai alimentaţ i cu energie prin identificare, i-a mai r ămas un impuls, o iner ţ ie, ca în cazul

titirezului ce continuă să se învârtă, deşi nu mai este acţ ionat de nimic, în acest stadiu, el poate crea



46

dureri în diferite păr ţ i ale corpului, dar acestea nu vor dura. Rămâneţ i prezent, r ămâneţ i conştient.

Fiţ i paznicul mereu vigilent al spaţ iului interior. Trebuie să fiţ i suficient de prezent încât să puteţ i

urmări corpul-durere şi să îi simţ iţ i energia. Atunci el nu vă va mai putea controla gândirea. în

momentul în care gândirea dvs. se aliniază cu câmpul energetic al corpului-durere, deja v-aţ i

identificat cu ci şi îl alimentaţ i din nou cu propriile gânduri.

De exemplu, dacă furia este vibraţ ia energetică predominantă a corpului-durere şi nutriţ i

gânduri pline de furie, stăruind cu mintea la ceea ce v-a f ăcut cineva sau la ceea ce îi veţ i face dvs.lui sau ei, v-aţ i lăsat pradă inconştienţ ei, iar corpul-durere a devenit „dumneavoastr ă" înşivă. Acolo

unde există furie întotdeauna este şi durere dedesubt. Sau atunci cflnd simţ iţ i că vă cuprinde o

dispoziţ ie tristă şi începeţ i să activaţ i un tipar de gândire negativ, spunându-vă singur cât de oribilă

este viaţ a, gândirea dvs. s-a aliniat cu corpul-durere, aţ i intrat în starea de inconştienţă şi

vulnerabilitate la atacul corpului-durere. în sensul în care îl folosesc eu aici, a fi „inconştient"

înseamnă a te identifica unui anumit tipar mental sau emoţ ional. Implică absenţ a dvs. completă ca

observator.

Atenţ ia conştientă şi susţ inută rupe legătura dintre corpul-durere şi procesele gândirii, duce la

apariţ ia procesului de transmutare. Este ca şi cum durerea ar deveni combustibilul flăcării conştiinţ eidvs., care începe să ardă astfel mai puternic. Acesta este înţ elesul ezoteric al vechii arte a alchimiei:

transmutarea metalului obişnuit în aur sau a suferinţ ei în conştiinţă. Ruptura interioar ă se vindecă şi

deveniţ i din nou unitar. Din acel moment, responsabilitatea dvs. este să nu mai creaţ i durere.

Să rezumăm acum acest proces. Concentraţ i-vă atenţ ia asupra sentimentului interior.

Recunoaşteţ i corpul-durere. Acceptaţ i că se află acolo. Nu vă gândiţ i la el — nu lăsaţ i sentimentul să

t f î â di N îl j d ţi i îl li ţi N f ţi di l id tit t i



47

se transforme în gândire. Nu îl judecaţ i şi nu îl analizaţ i. Nu faceţ i din el o identitate proprie.

Rămâneţ i prezent şi continuaţ i să fiţ i observatorul lucrurilor care se petrec în interiorul dvs.

Conştientizaţ i nu numai durerea emoţ ională, ci şi pe dvs. ca „persoana care observă", observatorul

tăcut. Aceasta este puterea Clipei de acum, puterea prezenţ ei conştiente. Urmăriţ i ce se întâmplă în

continuare.

SPentru multe femei, corpul-durere se trezeşte mai ales înainte de perioada ciclului menstrual.

Despre acest lucru şi despre cauzele sale voi vorbi mai mult ceva mai târziu. Acum aş vrea să vă

spun numai atât: dacă puteţ i r ămâne atentă şi prezentă în acest timp şi dacă puteţ i observa ceea ce

simţ iţ i, în loc să vă lăsaţ i dominată de eveniment, veţ i avea ocazia să faceţ i cel mai intens exerciţ iu

spiritual şi veţ i putea să vă transmutaţ i rapid toată durerea pe care aţ i simţ it-o în trecut.

Identificarea sinelui fals cu corpul-durere

Procesul pe care tocmai l-am descris este extrem de puternic şi în acelaşi timp foarte simplu. îi

poate fi explicat şi unui copil şi să sper ăm că într-o zi va fi printre primele lucruri ce vor fi predate la

şcoală. Odată ce aţ i înţ eles principiile de bază ale prezenţ ei dvs. ca observator al evenimentelor

interioare — şi le-aţ i „înţ eles" tr ăindu-le — aveţ i la dispoziţ ie cel mai puternic instrument de

transformare.

Nu neg că v-aţ i putea confrunta cu o rezistenţă interioar ă intensă în procesul de renunţ are la

identificarea cu durerea, e va întâmpla astfel mai ales dacă, în cea mai mare parte a Vieţ ii dvs., aţ i

t ăit î t â ă id tifi l d ţi l i d ă î t l ti t d i



48

tr ăit în strânsă identificare cu corpul-durere emoţ ional şi dacă întregul sentiment de sine sau mare

parte din el este investit în acesta. Asta înseamnă că v-aţ i construit un sine nefericit din corpul-

durere şi credeţ i că dvs. sunteţ i această ficţ iune construită de minte. în acest caz, frica inconştientă că vă veţ i pierde identitatea va crea o rezistenţă puter-tllică la orice tentativă de anulare a

identificării. Cu alte cuvin-i, preferaţ i mai curând să suferiţ i — să fiţ i corpul-durere — ecât să faceţ i

un salt în necunoscut şi să riscaţ i să pierdeţ i familiarul sine nefericit.

Dacă acest lucru este adevărat în ceea ce vă priveşte, obser-vaţ i-vă rezistenţ a. Observaţ i

ataşamentul faţă de propria dure-:. Fiţ i foarte atent. Observaţ i plăcerea ciudată pe care o sim-| în

urma faptului că sunteţ i nefericit. Observaţ i impulsul de vorbi despre acest lucru sau de a vă gândi la

el. Rezistenţ a va înceta dacă o veţ i conştientiza. Atunci veţ i putea să vă îndreptaţ i atenţ ia asupra

corpului-durere, r ămânând prezent ca martor şi iniţ iind astfel transmutarea.

Numai dvs. puteţ i face acest lucru. Nimeni nu-1 poate face in locul dvs. Dar dacă aveţ i norocul

să întâlniţ i o persoană intens conştientă, dacă puteţ i fi alături de ea şi să o urmaţ i în starea de

prezenţă, acest lucru poate fi salutar şi poate accele-ni procesul. Astfel, lumina dvs. va deveni cu

repeziciune mai puternică. Când un buştean care abia a început să ardă este pus lângă unul care

arde puternic şi după un timp este separat din nou, el va arde mult mai intens. La urma urmei, esteacelaşi foc. A fi un astfel de foc este una dintre funcţ iile unui maestru spiritual. Unii terapeuţ i s-ar

putea să fie şi ei capabili să îndeplinească această funcţ ie, dacă au depăşit nivelul identificării cu

mintea, putând crea şi susţ ine o stare de prezenţă conştientă intensă în timp ce lucrează cu dvs.

Originea fricii

Aţ i spus c ă frica face parte din durerea noastr ă emoţ ional ă fundamental ă. Cum apare frica şi

d d â d î i il il ? O i i d f i j l



49

de ce are o pondere atât de mare în vieţ ile oamenilor? Oare o anumit ă cantitate de fric ă nu ajut ă la

autoapărare? Dac ă nu m-aş teme de foc, aş putea să bag mâna în el şi să mă ard.

Nu frica este motivul pentru care nu vă băgaţ i mâna în foc, ci faptul că ştiţ i că vă veţ i arde. Nu

aveţ i nevoie de frică pentru a evita pericolele întâmplătoare — ci doar de un minim de inteligenţă şi

bun-simţ . Pentru asemenea chestiuni practice, este utilă aplicarea lecţ iilor învăţ ate în trecut. Dacă

cineva vă ameninţă cu focul sau cu violenţ a fizică, aţ i putea avea un sentiment asemănător cu frica.

Aceasta este o retragere instinctivă din faţ a pericolului, dar nu este acelaşi lucru cu stareapsihologică de frică despre care vorbim aici. Starea psihologică de frică este independentă de orice

pericol concret şi imediat. Ea îmbracă multe forme: disconfort, grijă, anxietate, nervozitate, tensiune,

groază, fobie ş.a.m.d. Acest tip de frică psihologică este legat întotdeauna de ceea ce s-ar putea în-

tâmpla, nu se refer ă la un lucru care se întâmplă acum. Dvs. tr ăiţ i aici şi acum, în timp ce mintea

dvs. se află în viitor. Aceasta creează o pr ăpastie de anxietate. Şi dacă v-aţ i identificat cu mintea şi

aţ i pierdut contactul cu puterea şi simplitatea Clipei de acum, pr ăpastia anxietăţ ii vă va însoţ i

constant. Puteţ i oricând să faceţ i faţă momentului prezent, dar nu puteţ i face faţă unui lucru care

este doar o proiecţ ie a minţ ii — nu puteţ i face faţă viitorului.

Mai mult, atâta timp cât vă identificaţ i cu mintea dvs., viaţ a vă este condusă de şinele fals, aşacum am ar ătat mai devreme. Ca urmare a naturii sale iluzorii şi în ciuda elaboratelor sale

mecanisme de apărare, şinele fals este foarte vulnerabil şi nesigur şi se consider ă ameninţ at în mod

constant. Lucrurile stau astfel chiar dacă, privit din exterior, şinele fals este foarte încrezător.

Amintiţ i-vă că o emoţ ie este reacţ ia corpului la activitatea minţ ii dvs. Ce mesaj primeşte în mod

constant corpul de la şinele fals, construit de minte? „Pericol, sunt ameninţ at." Şi care este emoţ ia

generată de acest mesaj continuu? Frica, desigur.

Frica pare să aibă multe cauze Frica de pierdere frica de eşec frica de a fi rănit etc dar în



50

Frica pare să aibă multe cauze. Frica de pierdere, frica de eşec, frica de a fi r ănit etc, dar, în

ultimă instanţă, toate fricile reprezint ă frica de moarte, de anihilare a sinelui fals. Pentru sinele

fals, moartea pândeşte întotdeauna după colţ . în această stare de identificare cu mintea, frica demoarte afectează fiecare aspect al vieţ ii dvs. De exemplu, chiar şi un lucru aparent obişnuit şi

„normal", ca nevoia instinctivă de a avea dreptate într-o discuţ ie şi de a-i dovedi celuilalt că greşeşte

— apărând în felul acesta poziţ ia mentală cu care v-aţ i identificat — este urmare a fricii de moarte.

Atunci când vă identificaţ i cu o poziţ ie mentală şi greşiţ i, sentimentul de identitate bazat pe gândire

este serios ameninţ at cu anihilarea. Aşa că dvs., ca sine fals, nu vă puteţ i permite să greşiţ i. A greşi

înseamnă a muri. Din cauza acestui lucru s-au purtat r ăzboaie şi au fost distruse nenumărate relaţ ii.

Odată ce aţ i scăpat de identificarea cu mintea, pentru sentimentul dvs. de identitate nu mai are

nicio importanţă dacă aveţ i dreptate sau nu; astfel, nevoia compulsivă şi profund inconştientă de a

avea dreptate, care este o formă de violenţă, nu va mai exista. Puteţ i afirma clar şi ferm ce simţ iţ i

sau gândiţ i, f ăr ă a mai fi agresiv sau mânat de sentimente defensive în legătur ă cu aceste lucruri.

Sentimentul de identitate va deriva dintr-un loc mult mai profund şi mai autentic, din interiorul dvs.,

nu din minte. Urmăriţ i apariţ ia oricărui fel de sentiment defensiv. Ce apăraţ i? O identitate iluzorie, o

imagine din mintea dvs., o entitate fictivă. Conştientizând acest tipar, observându-l, veţ i anulaidentificarea cu el. în lumina conştiinţ ei dvs., tiparul inconştient se va dizolva rapid. Acesta este

sfâr şitul tuturor conflictelor şi al jocurilor de putere, care sunt atât de corozive pentru relaţ ii. Puterea

asupra altora este de fapt slăbiciune deghizată în putere. Adevărata putere se află în interior şi vă

este acum disponibilă.

Aşa că orice persoană care s-a identificat cu mintea sa şi, din acest motiv, este deconectată

de la puterea sa adevărată, de la sinele său profund, înr ădăcinat în Fiinţă, va avea ca tovar ăş

constant frica Numărul persoanelor care au depăşit identificarea cu mintea este extrem de mic aşa



51

constant frica. Numărul persoanelor care au depăşit identificarea cu mintea este extrem de mic, aşa

că puteţ i presupune că aproape orice persoană cu care vă întâlniţ i pe stradă sau pe care o

cunoaşteţ i tr ăieşte într-o stare de frică. Numai intensitatea ei variază. Această stare fluctuează întreanxietate şi groază la un capăt al scalei şi o senzaţ ie vagă de neplăcere şi sentimentul unui pericol

îndepărtat la celălalt. Cei mai mulţ i oameni devin conştienţ i de ea numai atunci când trec printr-o

stare mai intensă.

Încercarea sinelui fals de a atinge starea de împlinireUn alt aspect al durerii emoţ ionale, care este o parte intrinsecă a minţ ii conduse de şinele fals,

îl reprezintă un profund sentiment de lipsă sau de neîmplinire, de a nu fi întreg. La unii oameni,

acesta este conştient, la alţ ii este inconştient. Dacă este conştient, forma sa de manifestare o

reprezintă sentimentul neliniştitor şi constant al lipsei de valoare proprie sau acela că nu eşti

suficient de bun. Dacă este inconştient, va fi resimţ it numai indirect, ca o dorinţă, o nevoie, o cerinţă

intensă, în orice caz, oamenii se înscriu deseori în graniţ ele unei nevoi compulsive de gratificare a

sinelui fals şi caută lucruri cu care să se identifice pentru a putea umple acest gol pe care îl simt în ei

înşişi. Aşa că se luptă să acumuleze posesiuni, bani, succes, putere, recunoaştere sau o relaţ ie

specială, în primul rând pentru a se putea simţ i mai bine cu ei înşişi, pentru a se simţ i mai compleţ i.Dar, chiar şi atunci când obţ in toate aceste lucruri, ei constată curând că golul continuă să existe şi

este f ăr ă margini. Atunci se simt într-adevăr în pericol, pentru că nu se mai pot minţ i. Sau pot şi chiar

continuă să se mintă, dar le este mult mai greu.

Atâta timp cât mintea dominată de şinele fals vă conduce viaţ a, nu vă puteţ i simţ i cu adevărat

bine; nu vă puteţ i simţ i împăcat sau împlinit, cu excepţ ia unor intervale foarte scurte, în care obţ ineţ i

ceea ce v-aţi dorit când o dorinţă tocmai a fost împlinită Deoarece şinele fals este un sentiment



52

ceea ce v aţ i dorit, când o dorinţă tocmai a fost împlinită. Deoarece şinele fals este un sentiment

derivat al identităţ ii, el are nevoie să se identifice cu lucruri externe. Are nevoie să fie atât apărat, cât

şi alimentat constant. Şinele fals se identifică cel mai des cu posesiunile, cu ocupaţ ia, cu statutul şirecunoaşterea socială, cu educaţ ia şi cunoştinţ ele, cu aspectul fizic, cu aptitudinile speciale, cu

relaţ iile, cu istoria de viaţă personală sau a familiei, cu sisteme de credinţ e şi apelează deseori la

identificări politice, naţ ionaliste, rasiste, religioase şi alte identificări colective. Niciuna dintre acestea

nu sunteţ i dvs.

Găsiţ i că este înspăimântător? Sau este o eliberare să ştiţ i acest lucru? Mai devreme sau mai

târziu, va trebui să renunţ aţ i la toate aceste lucruri. Poate că acum vă vine greu să credeţ i şi,

bineînţ eles, nu vă cer să credeţ i că nu vă puteţ i regăsi identitatea în nimic din toate acestea. Veţ i

afla singur adevărul, îl veţ i afla cel mai târziu în momentul în care veţ i simţ i Că se apropie moartea.

Moartea ia tot ceea ce nu sunteţ i dvs. Secretul vieţ ii este să „mori înainte de a muri" — şi să desco-

peri că nu există moarte. Nu vă căutaţ i sinele în minte.

Capitolul 3



53

Să pătrundem şi mai adânc în clipa de acum

Nu vă căutaţi sinele în minte

Simt c ă mai am multe lucruri de aflat despre felul în care func ţ ioneaz ă mintea mea, înainte de

a putea să mă apropii măcar de conştiinţ a deplină sau de iluminarea spiritual ă.

Nu, nu este aşa. Problemele minţ ii nu pot fi rezolvate la nivelul minţ ii. După ce aţ i înţ eles

principala disfuncţ ie, nu mai aveţ i nevoie să înţ elegeţ i sau să aflaţ i prea multe. Studiul complexităţ ii

minţ ii vă poate transforma într-un bun psiholog, dar nu vă va duce mai departe de nivelul mental,

aşa cum studiul nebuniei nu este suficient pentru a aduce sănătatea mintală. Aţ i înţ eles deja

mecanismele de bază ale stării de inconştienţă: identificarea cu mintea, fapt ce creează un sine fals,

ca substitut al sinelui dvs. adevărat, înr ădăcinat în Fiinţă. Deveniţ i „o mlădiţă din vie" [v. Ioan 15, 1],

după cum a spus Isus.

Nevoile sinelui fals sunt f ăr ă sfâr şit. Ea se simte vulnerabilă şi ameninţ ată, aşa că tr ăieşte

constant într-o stare de frică şi dorinţă. După ce aţ i aflat cum operează disfuncţ ia principală, nu mai

aveţ i nevoie să exploraţ i nenumăratele sale manifestări, nu este nevoie să le transformaţ i într-ocomplexă problemă personală. Desigur, şinele fals ador ă să facă acest lucru. El este mereu în

căutarea unui lucru de care să se ataşeze pentru a-şi menţ ine şi întări sentimentul iluzoriu de iden-

titate şi se va ataşa imediat de problemele dvs. Acesta este motivul pentru care, în cazul atâtor

oameni, mare parte din sentimentul lor de identitate este strâns legat de propriile probleme. După ce

aceasta s-a întâmplat, ultimul lucru pe care ei şi l-ar dori ar fi să se elibereze; ar însemna să-şi

piardă şinele. Şinele fals se poate investi într-o măsur ă foarte mare în durere şi suferinţă.

Odată ce aţ i recunoscut că la baza stării de inconştienţă stă identificarea cu mintea, stare



54

ţ ş ţ ,

care, desigur, include şi emoţ iile, ieşiţ i din ea. Deveniţ i prezent. Când sunteţ i prezent, îi puteţ i

permite minţ ii să fie aşa cum este f ăr ă să vă împotmoliţ i în ea. Mintea în sine nu este disfuncţ ională.Este un instrument minunat. Disfuncţ iile apar atunci când vă căutaţ i pe dvs. înşivă în ea şi

consideraţ i în mod greşit că dvs. sunteţ i totuna cu mintea dvs. Ea devine atunci o minte condusă de

sinele fals şi pune stăpânire pe întreaga dvş. viaţă.

Puneţi capăt iluziei timpului.Pare aproape imposibil să sc ă păm de identificarea cu mintea. Toţ i suntem afundaţ i în ea. Cum

înveţ i un peşte să zboare?

Iată care este cheia: puneţi capăt iluziei timpului. Timpul mintea sunt inseparabile. Eliminaţ i

timpul, şi mintea se opreşte — dacă nu alegeţ i cumva să o puneţ i la treabă.

A te identifica cu propria minte înseamnă a fi prins în timp: impulsul de a tr ăi aproape exclusiv

prin memorie şi anticipare. Aceasta creează o preocupare continuă pentru trecut şi viitor — gândul

la recunoaşterea momentului prezent şi la a-i îngădui să existe trezeşte neplăcerea. Impulsul apare

pentru că trecutul vă confer ă o identitate, iar viitorul menţ ine promisiunea salvării, a împlinirii sub

orice formă. Amândouă sunt iluzii.Dar cum am mai func ţ iona în aceast ă lume dac ă am fi lipsi ţ i de simţ ul timpului? Nu ar mai

exista scopuri pe care să ne str ăduim să le atingem. Nu am mai şti cine suntem, pentru c ă trecutul

face din noi ceea ce suntem azi. Cred c ă timpul este ceva foarte pretios si trebuie să înv ăţăm să-l

folosim cu inteligenţă, in loc să-l risipim.

Timpul nu este deloc pretios, pentru ca este o iluzie. Ceea ce percepeti ca pretios nu este

timpul, ci singurul moment existent in afara sa: Clipa de acum. Ea este intr-adevar preţ ioasa. Cu cat

sunteti mai concentrat asupra timpului — trecut şi viitor —, cu atat pierdeti mai mult din vedere Clipa



55

p p ş p p

de acum, cel mai pretios lucru care exista.

De ce este eel mai pretios lucru? In primul rand, pentru ca este singurul care exista. Este totceea ce exista. Eternul pre-zent este spatiul in care se deruleaza viafa dvs., singurul factor care

ramane constant. Viata este acum. Nu a existat nicio-data vreun timp in care viata dvs. sanufie

acum s.i nici nu se va intampla vreodata. In al doilea rand, Clipa de acum este singurul punct care

va poate duce dincolo de granitele limita-te ale mintii. Este singurul punct de acces in lumea lipsita

de timp si de forma a Fiintei.

SNimic nu exista in afara Clipei de acum

Trecutul si viitorul nu sunt lafel de reale, uneori chiar mai reale decdt prezentul? La urma

urmei, trecutul determind fe-lul nostru de afi si modul in care ne percepem si ne compor-tdm in

prezent. Iar obiectivele noastre viitoare determind ac-fiunile pe care le intreprindem in prezent.

Nu afi inteles inca pe deplin esenta lucrurilor pe care vi le-am explicat pentru ca incercati sa le

intelegeti mental. Mintea nu poate intelege acest lucru, numai dvs. puteti. Va rog, ascultati-mă.

A existat vreodata un moment cand ati trait, facut, gandit sau simtit vreun lucru in afara Clipei

de acum? Credeti ca se va intampla vreodata? Este posibil ca un lucru sa se intample sau sa existe

in afara Clipei de acum? Raspunsul este evident, nu-i asa?



56

Nimic nu s-a intamplat vreodata in trecut; toate se intampla in Clipa de acum.

Nimic nu se va intampla vreodata in viitor; totul se intampla in Clipa de acum.Ceea ce considerate trecut este, de fapt, o amprenta de me-morie, inmagazinata in minte, a

unei Clipe de acum mai vechi. Cand va amintiti trecutul, reactivati aceasta amprenta — tot in

prezent. Viitorul este o Clipa de acum imaginata, o proiectie a mintii. Cand apare, apare sub forma

Clipei de acum. Cand va ganditi la viitor, faceti aceasta tot in Clipa de acum. Evident, trecutul §i

viitorul nu au realitate proprie. As,a cum Luna nu are o lumina proprie §i poate doar sa reflecte lu-

mina Soarelui, tot as,a trecutul sj viitorul sunt doar palide re-flexii ale luminii, ale puterii sj ale realitatii

prezentului etern. Ele işi imprumuta realitatea de la Clipa de acum.

Esenta cuvintelor mele nu poate fi inteleasa de minte. In momentul intelegerii, in con§tiin|a se

produce o trecere de la minte la Fiinta, de la timp la prezenta. Brusc, totul vi se pare viu, radiaza

energie, emană prezenţ a Fiintei.

SCheia dimensiunii spirituale

În situatiile in care viata ne este amenintata si avem nevoie de o reactie rapida, trecerea de la

timp la prezenta se produce uneori de la sine. Personalitatea, care are un trecut şi un viitor, dispare

momentan şi este inlocuita de o intensa prezenta conştientă, foarte liniştită, dar în acelaşi timp foarte

vigilentă. Răspunsul de care este nevoie vine din această stare de conştiinţă. ' Motivul pentru care

unii oameni ador ă activităţ ile periculoase, cum ar fi escaladarea munţ ilor, cursele de maşini etc, deşi



57

poate nu îl conştientizează, este acela că îi for ţ ează să stăruie în Clipa de acum — în starea de

tr ăire intensă care este eliberată de timp, de probleme, de gânduri, de povara personalităţ ii.Păr ăsirea prezentului, chiar şi pentru o secundă, poate însemna moarte. Din nefericire, aceşti

oameni ajung dependenţ i de o anumită activitate pentru atingerea stării respective. Dar dvs. nu

trebuie să escaladaţ i versantul nordic al Eigerului pentru asta. Puteţ i intra în această stare chiar

acum.

SDin timpuri str ăvechi, maeştrii spirituali din toate tradiţ iile au ar ătat că această Clipă de acum

este cheia dimensiunii spirituale. Cu toate acestea, se pare că ea a r ămas un secret, în mod sigur,

acest lucru nu este afirmat în temple sau biserici. Dacă intraţ i într-o biserică, veţ i auzi poate citate

din Evanghelii, ca „Nu vă îngrijiţ i de ziua de mâine" şi „Cel ce se apucă de arat şi se uită peste umăr

nu este potrivit să intre în împăr ăţ ia Cerurilor". Sau poate că veţ i auzi versetul despre florile

câmpului care nu î şi fac griji pentru ziua de mâine, ci tr ăiesc lejer în Clipa de acum atemporală,Dumnezeu dân-du-le totul din plin. Profunzimea şi natura radicală a acestor învăţături nu este

recunoscută. Nimeni nu pare să-şi dea seama că ele sunt f ăcute pentru a fi tr ăite şi pentru a aduce

o profundă transformare interioar ă.

S



58

Toată esenţ a filozofiei Zen se reduce la a te menţ ine mereu pe muchia de cuţ it a Clipei de

acum — la a fi atât de complet, atât de profund prezent, încât nici o problemă, nici o suferinţă, nimic

din ceea ce nu sunteţ i dvs. înşivă să nu continue să supravieţ uiască în dvs. în Clipa de acum, în

absenţ a timpului, toate problemele dvs. se dizolvă. Suferinţ a are nevoie de timp; ea nu poate

supravieţ ui în Clipa de acum.

Marele maestru Zen, Rinzai, pentru a le distrage elevilor săi atenţ ia de la timp, ridica deseoridegetul şi întreba: „Ce ne lipseşte în acest moment?" O întrebare profundă, care nu solicită un

r ăspuns mental. Este f ăcută să vă aducă atenţ ia şi mai profund în Clipa de acum. O întrebare

similar ă din tradiţ ia Zen este: „Dacă nu acum, atunci când?"

SClipa de acum este centrală şi în învăţăturile sufite, ramura mistică a Islamului. Sufiţ ii au un

proverb: „Credinciosul sufit este fiul timpului prezent". Iar Rumi, marele poet şi maestru al sufismului,

declara: „Trecutul şi viitorul îl iau pe Dumnezeu din faţ a ochilor noştri, ardeţ i-le în foc pe amândouă".

Meister Eckhart, marele maestru spiritual din secolul al XIII-lea, a rezumat foarte frumos toate

acestea: „Timpul este cel care împiedică lumina să ajungă la noi. Nu există obstacol mai mare în

calea către Dumnezeu decât timpul".

S



59

Acum un moment, când aţ i vorbit despre prezentul etern şi despre irealitatea trecutului şi a

viitorului, m-am surprins ui-t ăndu-mă la copacul care se vedea pe geam. M ă mai uitasem la el de

câteva ori şi mai înainte, dar acum a fost ceva diferit. Percepţ ia externă nu s-a schimbat prea mult,

numai culorile păreau mai vii şi mai vibrante. Dar acum avea o dimensiune în plus. Este greu de

explicat. Nu ştiu cum am f ăcut, dar am ajuns să fiu conştient de ceva invizibil, pe care îl simţ eam

drept esenţ a acestui copac, spiritul său interior, dac ă vreţ i. Şi într-un fel f ăceam parte din acest lucru. Acum îmi dau seama c ă mai înainte nu v ăzusem cu adev ărat copacul, ci numai o imagine

plat ă şi moart ă a lui. Când mă uit acum la copac, o parte din acea conştiinţă este înc ă prezent ă, dar

simt c ă începe să-mi scape. Vedeţ i, experienţ a se retrage deja în trecut. Este posibil ca un astfel de

moment să fie vreodat ă mai mult decât o str ăfulgerare?

V-aţ i eliberat de timp pentru un moment. Aţ i trecut în Clipa de acum şi astfel aţ i perceput

copacul f ăr ă ecranul minţ ii. Conştiinţ a Fiinţ ei a devenit parte din percepţ ia dvs. Odată cu

dimensiunea atemporală vine şi un alt fel de cunoaştere, o cunoaştere care nu „omoar ă" spiritul,

care tr ăieşte în fiecare fiinţă şi în fiecare lucru. O cunoaştere care nu distruge sacra-litatea şi

misterul vieţ ii, ci conţ ine o iubire şi un respect profunde pentru tot ceea ce există. O cunoaşteredespre care mintea nu ştie nimic.

Mintea nu poate cunoaşte copacul. Poate cunoaşte numai fapte sau informaţ ii despre el.

Mintea mea nu vă poate cunoaste pe dvs., ci conţ ine doar etichete, judecăţ i, fapte şi opinii despre

dvs. Numai Fiinţ a poate cunoaşte direct.

Există un loc pentru minte şi cunoştinţ ele ei. Este lumea practică a vieţ ii de zi cu zi. Totuşi,

atunci când ajunge să stă-i pânească peste toate aspectele vieţ ii dvs., inclusiv relaţ iile pe care le

aveţ i cu alte persoane şi cu natura, se transformă într-un parazit monstruos, care, necontrolat, poate



60

foarte bine să I distrugă toată viaţ a de pe planetă, iar în final şi pe sine, distragându-şi gazda.

Aţ i întrevăzut pentru o clipă felul în care atemporalitatea vâ poate transforma percepţ iile. Dar osingur ă experienţă nu este suficientă, indiferent cât a fost ea de frumoasă sau de profundă. De ceea

ce avem nevoie şi încercăm acum să obţ inem este o schimbare de conştiinţă permanentă.

Aşa că anulaţ i vechiul tipar de negare şi rezistenţă faţă de momentul prezent. Obişnuiţ i-vă să

vă retrageţ i atenţ ia din trecut şi viitor ori de câte ori nu vă sunt de folos. Ieşiţ i din dimensiunea

temporală cât de mult puteţ i în fiecare zi. Dacă vi se pare greu să intraţ i direct în Clipa de acum,

începeţ i cu observarea tendinţ ei obişnuite a minţ ii de a dori să evadeze din Clipa de acum. Veţ i

observa că viitorul este imaginat, de obicei, ca fiind mai bun sau mai r ău decât prezentul. Dacă

viitorul imaginat este mai bun, el vă ofer ă o speranţă sau o anticipare plăcută. Dacă este mai r ău,

creează anxietate. Ambele sunt iluzorii. Prin autoobservare, veţ i fi automat mai prezent în viaţ a dvs. în momentul în care vă daţ i seama că nu sunteţ i prezent, aţ i devenit prezent. De câte ori sunteţ i

capabil să vă observaţ i mintea înseamnă că nu mai sunteţ i prins în capcana ei. A intervenit un alt

factor, un lucru care nu apar ţ ine minţ ii: prezenţ a dvs. ca observator.

Fiţ i prezent ca observator al propriei minţ i — al gândurilor, al emoţ iilor şi al reacţ iilor dvs. în

diferite situaţ ii. Fiţ i cel puţ in la fel de interesat de reacţ iile dvs. pe cât sunteţ i de persoana sau situaţ ia

care le-a produs. Observaţ i de asemenea cât de des vi se îndreaptă atenţ ia spre trecut sau spre

viitor. Nucriticaţ i şi nu analizaţ i ceea ce observaţ i. Urmăriţ i gândul, simţ iţ i emoţ ia, observaţ i reacţ ia.

Nu faceţ i din ele o problemă personală. Şi atunci veţ i simţ i ceva mai puternic decât toate aceste

lucruri pe care le observaţ i: însăşi prezenţ a liniştită, care observă, în spatele conţ inuturilor minţ ii,

observatorul tăcut.

S



61

SO prezenţă intensă este necesar ă atunci când anumite situaţ ii declanşează o reacţ ie cu o

puternică încărcătur ă emoţ ională, de exemplu, atunci când imaginea de sine vă este ameninţ ată,

când în viaţ a dvs. apare o provocare ce declanşează frica, când „lucrurile merg prost" sau când este

reactivat un complex emoţ ional din trecut. în aceste momente, există tendinţ a de a deveni„inconştient". Reacţ ia sau emoţ ia pune stăpânire pe dvs. — deveniţ i una cu ea. O puneţ i în practică.

Vă justificaţ i, îi ar ătaţ i celuilalt că greşeşte, atacaţ i, vă apăraţ i... numai că această fiinţă nu sunteţ i

dvs., ci tiparul de reacţ ie, mintea în modul ei obişnuit de supravieţ uire.

Identificarea cu mintea îi confer ă acesteia mai multă energie; observarea îi retrage minţ ii

energia. Identificarea cu mintea creează mai mult timp; observarea minţ ii deschide dimensiunea

atemporalităţ ii. Energia care îi este retrasă minţ ii se transformă în prezenţă. După ce aţ i simţ it ce

înseamnă a fi prezent, devine mult mai uşor să alegeţ i pur şi simplu să ieşiţ i din dimensiunea

temporală ori de câte ori nu aveţ i nevoie de timp în scopuri practice şi să pătrundeţ i mai adânc în

Clipa de acum. Acest lucru nu vă afectează capacitatea de a vă folosi de timp — de trecut sau deviitor — atunci când aveţ i nevoie să-1 utilizaţ i în chestiuni practice. Şi nu vă afectează nici

capacitatea de a vă folosi mintea. De fapt, chiar o amplifică. Când o veţ i folosi, mintea va fi mai

rapidă, mai concentrată.

Renunţarea la timpul psihologic

învăţ aţ i să folosiţ i timpul pentru aspectele practice ale vieţ ii — putem numi acest interval „timp

cronologic" —, dar imediat ce aţ i rezolvat problemele practice reveniţ i la conştiinţ a prezentului. în



62

acest fel, nu veţ i acumula un „timp psihologic", care este identificarea cu trecutul şi proiecţ ia compul-

sivă în viitor.Timpul cronologic nu înseamnă numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include

şi a învăţ a din trecut pentru a nu repeta aceleaşi greşeli la nesfâr şit; stabilirea obiectivelor şi efortul

de a le duce la îndeplinire; predicţ iile legate de viitor, prin intermediul tiparelor şi al legilor fizice,

matematice ş.a.m.d., învăţ ate din trecut, şi abordarea unor căi adecvate de acţ iune în baza

predicţ iilor noastre.

Dar chiar şi aici, în sfera vieţ ii practice, în care nu ne pu-Icm descurca f ăr ă să recurgem la

trecut sau la viitor, momentul prezent r ămâne factorul esenţ ial: orice lecţ ie din trecut devine

relevantă şi se aplică acum. Orice planificare şi orice c(ort de a atinge un anumit scop au loc acum.

În cazul unei persoane ce a atins iluminarea, concentrarea atenţ iei se identifică întotdeauna cu

Clipa de acum, deşi ea are încă o conştiinţă periferică a timpului. Cu alte cuvinte, ea ontinuă să

folosească timpul cronologic, dar este eliberată de timpul psihologic.

Când exersaţ i aceasta, fiţ i atent să nu transformaţ i timpul fonologie în timp psihologic f ăr ă să

vă daţ i seama. De exemplu, dacă în trecut aţ i f ăcut o greşeală şi acum aţ i învăţ at din ea folosiţ itimpul cronologic. Pe de altă parte, în cazul în care continuaţ i să vă gândiţ i la ea şi să vă criticaţ i, să

aveţ i remuşi sau un sentiment de vinovăţ ie, atunci faceţ i din nou greşeala de a transforma incidentul

într-un aspect „propriu şi personal": faceţ i din el o parte a sentimentului de sine şi îl transformaţ i în

timp psihologic, care este întotdeauna legat de un fals sentiment de identitate. Refuzul de a ierta

implică în tnod necesar greaua povar ă a timpului psihologic.

Dacă vă stabiliţ i un obiectiv şi încercaţ i să îl atingeţ i, folosiţ i timpul cronologic. Ştiţ i unde doriţ i

ă j ţi d t ţi i d ţi i t ţi l i îl f ţi î t l



63

să ajungeţ i, dar respectaţ i şi acordaţ i cea mai mare atenţ ie pasului pe care îl faceţ i în momentul

prezent. Dacă vă concentraţ i excesiv asupra scopului, poate pentru că încercaţ i să obţ ineţ i prin elfericirea, împlinirea sau un sentiment mai complet de identitate, Clipa de acum nu mai este

respectată. Este redusă la o simplă treaptă spre viitor, lipsită de valoare intrinsecă. Timpul

cronologic se transformă atunci în timp psihologic. Călătoria vieţ ii dvs. nu mai este o aventur ă,

devine o nevoie obsesivă de a obţ ine, de a atinge, de a „reuşi". Nu mai reuşiţ i să vedeţ i şi să mirosiţ i

florile de la marginea drumului şi nici nu mai sunteţ i conştient de frumuseţ ea şi miracolul vieţ ii care

se desf ăşoar ă în jurul dvs. decât atunci când sunteţ i prezent în Clipa de acum.

SÎnţ eleg suprema importanţă a Clipei de acum, dar nu pot să fiu pe deplin de acord cu dvs.

când spuneţ i c ă timpul este în totalitate o iluzie.

Când spun că „timpul este o iluzie", nu intenţ ionez să exprim un adevăr filozofic. Vă amintesc

pur şi simplu un fapt — un fapt atât de evident, încât s-ar putea să vă fie greu să îl înţ elegeţ i, să vise par ă lipsit de sens, dar odată înţ eles complet, acesta poate tăia cu repeziciunea unei săbii prin

hăţ işul straturilor de complexităţ i şi „probleme" create de minte. Daţ i-mi voie să repet: prezentul este

tot ce veţ i avea vreodată. Nu va exista niciodată un moment în care viaţ a dvs. să nu fie „acest

moment". Nu este o realitate?

Nebunia timpului psihologic

Nu veţ i mai avea nicio îndoială asupra faptului că timpul psihologic este o boală mentală dacă

îi veţ i observa manifestările colective. Ele apar, de exemplu, sub forma ideologiilor, ca naţ ional-



64

socialismul, comunismul — sau orice fel de naţ ionalism — ori ca sistemele religioase rigide, ce

funcţ ionează lazându-se pe presupunerea implicită că binele cel mai mare se află în viitor şi, prinurmare, scopul atingerii lui justifică mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiecţ ia mentală

viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce formă ar fi prezentată — fericire, împlinire, egalitate,

eliberare etc. — va fi atinsă. De multe ori, mijloacele de a obţ ine aceste lucruri implică înrobirea,

torturarea şi omorârea oamenilor în prezent.

De exemplu, se estimează că au fost omorâţ i circa 50 de milioane de oameni pentru progresul

cauzei comunismului, pentru construirea unei „lumi mai bune" în Rusia, China şi alte ţări comuniste.

Este un exemplu cutremur ător despre felul în care credinţ a într-un rai viitor creează un iad în

prezent. Mai poate exista vreo îndoială că timpul psihologic este o boală mentală gravă şi

periculoasă?

Cum funcţ ionează acest tipar mental în viaţ a dvs.7 încercaţ i mereu să ajungeţ i în alt loc decât

cel în care vă aflaţ i? Cea mai mare parte a acţ iunilor dvs. sunt doar mijloace pentru atingerea unui

scop? Satisfacţ ia se află întotdeauna după colţ sau este redusă la scurte momente de plăcere, ca

sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau fiorii de frică ori entuziasm? Vă oncentraţ i mereu să deveniţ i, să realizaţ i şi să atingeţ i diver-:. ţ eluri, alergaţ i mereu după emoţ ii şi plăceri noi? Credeţ i că

dacă adunaţ i mai multe lucruri veţ i fi mai împlinit, mai bun Sau mai întregit din punct de vedere

psihologic? Aşteptaţ i un bărbat sau o femeie care să dea un sens vieţ ii dvs.?

În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea sau starea de neiluminare, puterea şi

potenţ ialul creator infinit care stau ascunse în Clipa de acum sunt camuflate în totalitate de timpul

psihologic. în aceste condiţ ii, viaţ a dvs. Î şi pierde capacitatea de a vibra, prospeţ imea, sentimentul

de uimire şi extaz Vechile tipare de gândire de emoţie de comportament de reacţie şi de dorinţă



65

de uimire şi extaz. Vechile tipare de gândire, de emoţ ie, de comportament, de reacţ ie şi de dorinţă

sunt aplicate în performanţ e ce repetă la nesfâr şit un scenariu din mintea dvs., care vă confer ă unfel de identitate, dar deformează sau ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea creează o obsesie

a viitorului pentru a evada dintr-un prezent nesatisf ăcător.

Negativismul şi suferinţa î şi au r ădăcinile în timpul psihologic

'Dar credinţ a c ă viitorul va fi mai bun decât prezentul nu este întotdeauna o iluzie. Prezentul

poate fi oribil, iar lucrurile pot deveni mai bune în viitor şi deseori aşa se şi întâmpl ă.

De obicei, viitorul este o replică a trecutului. Sunt posibile schimbări superficiale, dar

transformările reale sunt rare şi depind de capacitatea dvs. de a fi suficient de prezent pentru a

dizolva trecutul cu ajutorul puterii Clipei de acum. Ceea ce percepeţ i ca viitor este o parte intrinsecă

a stării prezente de conştiinţă. Dacă mintea dvs. este foarte împovărată de trecut, veţ i tr ăi aceleaşi

lucruri. Trecutul însuşi se perpetuează prin lipsa prezenţ ei. Calitatea conştiinţ ei dvs. în acest

moment este ceea ce dă formă viitorului — care, desigur, nu poate fi tr ăit decât în Clipa de acum.

Puteţ i câştiga 10 milioane de dolari f ăr ă ca schimbarea adusă de acest fapt să fie mai puţ in

superficială. Aţ i continua pur şi simplu să aplicaţ i aceleaşi tipare condiţ ionate, într-un cadru mailuxos. Oamenii au învăţ at să dividă atomul. în loc să omoare 10 sau 20 de persoane cu o bâtă de

lemn, acum o persoană poate omorî un milion de indivizi doar printr-o apăsare pe buton. Este

aceasta o schimbare autentică?

Dacă numai calitatea conştiinţ ei dvs. în acest moment determină viitorul, atunci ce anume

determină calitatea conştiinţ ei dvs.? Gradul prezenţ ei dvs. Deci, singurul loc unde este posibilă

apariţ ia unei schimbări autentice şi unde trecutul poate fi dizolvat este Clipa de acum.



66

SToate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic şi o negare a

prezentului. Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile — toate formele de frică — sunt

produse de abundenţ a viitorului şi de insuficienţ a tr ăirii prezentului. Vinovăţ ia, regretul,resentimentele, suferinţ ele, tristeţ ea, amăr ăciunea şi toate formele de lipsă a iertării sunt produse de

abundenţ a trecutului şi de insuficienţ a prezenţ ei.

Cei mai mulţ i oameni descoper ă că le este greu să creadă în posibilitatea unei stări de

conştiinţă complet eliberate de orice formă de negativism. Şi cu toate acestea, tocmai ea este starea

de eliberare despre care ne vorbesc toate învăţăturile spirituale. Este promisiunea salvării, nu într-un

viitor iluzoriu, ci chiar acum şi aici.

Poate că vă va fi greu să recunoaşteţ i că timpul este cauza suferinţ elor sau a problemelor dvs.

Credeţ i că ele sunt produse de situaţ ii specifice din viaţ a dvs. şi, dintr-un punct de vedere

convenţ ional, este adevărat. Dar până când nu aţ i rezolvat principala disfuncţ ie generatoare deprobleme a minţ ii — ataşamentul ei faţă de trecut şi viitor şi negarea Clipei de acum — problemele

sunt în realitate interschimbabile. Dacă astăzi aţ i îndepărta în mod miraculos toate problemele dvs.

ceea ce percepeţ i drept cauze ale suferinţ ei sau ale nefericirii dvs., dar nu aţ i deveni mai prezent,

mai conştient, vă veţ i trezi curând cu un set similar de probleme sau motive de suferinţă, ca o umbr ă

care vă urmează oriunde aţ i merge. în final, există o singur ă problemă autentică: mintea ataşată de

timp.

Nu pot să cred c ă aş putea ajunge vreodat ă într-un punct în care să fiu complet eliberat de

problemele mele



67

problemele mele.

Aveţ i dreptate. Nu ajungeţ i niciodată în acest punct pentru că vă aflaţ i deja în acest punctacum. Nu există salvare în timp. Nu vă puteţ i elibera în viitor. Prezenţ a în Clipa de acum este cheia

libertăţ ii, aşa că nu puteţ i fi liber decât acum.

Descoperirea vieţii dincolo de situaţia de viaţă

Nu înţ eleg cum aş putea să fiu liber acum. Din întâmplare, sunt extrem de nefericit în acest

moment. Este un fapt, şi m-aş minţ i singur dac ă aş încerca să mă conving c ă totul este bine, când în

mod clar nu este aşa. Pentru mine, momentul prezent este extrem de nefericit; nu este deloc

eliberator. Ceea ce mă ajut ă să merg înainte este speranţ a sau posibilitatea ca situaţ ia să se

îmbunăt ăţ easc ă în viitor.

Doar aveţ i impresia că atenţ ia dvs. se află în prezent, când de fapt ea este complet acaparată

de timp. Nu puteţ i fi şi nefericit şi total prezent în Clipa de acum.

Ceea ce consideraţ i „viaţă" ar trebui mai curând să se numească „situaţ ie de viaţă". Este

timpul psihologic: trecut şi viitor. Anumite lucruri din trecut n-au mers aşa cum aţ i dorit dvs. Mai

manifestaţ i încă o anumită rezistenţă faţă de ceea ce s-a întâmplat în trecut, şi acum vă împotriviţ ilucrurilor care există deja. Speranţ a este cea care vă face să mergeţ i înainte, dar speranţ a vă face

să vă concentraţ i asupra viitorului şi această concentrare continuă pe viitor perpetuează negarea

prezentului şi, din acest motiv, nefericirea dvs.

Este adev ărat c ă situaţ ia mea de viaţă prezent ă este rezultatul lucrurilor care s-au întâmplat în

trecut, dar ea r ămâne totuşi situaţ ia mea prezent ă şi faptul c ă sunt blocat în ea mă face nefericit.

Haideţ i să uităm pentru moment situaţ ia dvs. prezentă de viaţă şi să ne concentr ăm asupra

vieţii dvs.



68

vieţ ii dvs.

Care este diferenţ a?Situaţ ia dvs. de viaţă există în timp.

Viaţ a dvs. există acum.

Situaţ ia dvs. de viaţă este o construcţ ie a minţ ii.

Viaţ a dvs. este reală. Căutaţ i „poarta strâmtă care duce spre viaţă". Se numeşte Clipa de

acum. Reduceţ i-vă viaţ a la acest moment. Situaţ ia dvs. de viaţă poate fi plină de probleme —

majoritatea aşa şi sunt — dar descoperiţ i dacă aveţ i vreo problemă în acest moment. Nu mâine, nu

peste 10 minute, ci acum. Aveţ i vreo problemă acum?

Când sunteţ i asaltat de probleme, nu mai există loc pentru ceva nou, nu mai există loc pentru

soluţ ii. Aşa că, ori de câte ori puteţ i, faceţ i puţ in loc, creaţ i un spaţ iu pentru a descoperi viaţ a dinspatele situaţ iei de viaţă.

Folosiţ i-vă pe deplin simţ urile. Tr ăiţ i în locul în care vă aflaţ i. Uitaţ i-vă în jur. Priviţ i, nu

interpretaţ i. Vedeţ i lumina, formele, culorile, texturile. Conştientizaţ i prezenţ a tăcută a fiecărui lucru.

Conştientizaţ i spaţ iul care le permite tuturor lucrurilor să existe. Ascultaţ i sunetele, nu faceţ i aprecieri

despre ele. Ascultaţ i liniştea din spatele sunetelor. Atingeţ i ceva — orice —, simţ iţ i şi acceptaţ i

prezenţ a Fiinţ ei. Observaţ i-vă ritmul respiraţ iei; simţ iţ i aerul cum intr ă şi iese, simţ iţ i energia vitală din

corpul dvs. Permiteţ i-le tuturor lucrurilor să existe, cu şi f ăr ă dvs. Acceptaţ i însuşirile tuturor

lucrurilor. Pătrun-deţ i mai adânc în Clipa de acum.

Lăsaţ i în urmă lumea mortificată a abstracţ iei mentale, a timpului. Ieşiţ i din mintea

nesănătoasă care vă secătuieşte de energia vitală, care otr ăveşte şi distruge încet Pământul. Vă

treziţ i dintr-un vis al timpului în prezent.



69

SToate problemele sunt iluzii ale minţii

M ă simt ca şi cum aş fi sc ă pat de o povar ă uriaşă. Am o senzaţ ie de uşurare. M ă simt

eliberat... dar problemele mă aşteapt ă după col ţ , nu-i aşa? Ele nu au fost rezolvate. Nu am sc ă pat doar temporar de ele?

Chiar dacă v-aţ i trezi în paradis, nu ar trece mult şi mintea dvs. ar spune „da, dar..." în ultimă

instanţă, nu este vorba de rezolvarea problemelor, ci de înţ elegerea faptului că nu există probleme.

Există numai situaţ ii — pe care le rezolvăm în prezent sau le acceptăm ca atare, ca parte din

însuşirile prezentului, până când ele se schimbă sau pot fi rezolvate. Problemele sunt construcţ ii ale

minţ ii şi au nevoie de timp pentru a supravieţ ui. Ele nu pot supravieţ ui în realitatea Clipei de acum.

Concentraţ i-vă asupra Clipei de acum şi spuneţ i-mi ce problemă aveţ i în acest moment.

SNu îmi daţ i niciun r ăspuns, pentru că este imposibil să aveţ i probleme atâta vreme cât atenţ ia

dvs. este absorbită de Clipa de acum. Este posibil să fie vorba de o situaţ ie care trebuie să fie ori

rezolvată, ori acceptată. De ce să o transformăm într-o problemă? De ce am transforma ceva într-o

problemă? Nu este viaţ a suficient de provocatoare şi aşa? Pentru ce mai aveţ i nevoie şi de

probleme? Mintea ador ă în mod inconştient problemele pentru că ele vă ofer ă un fel de identitate.

Este normal — şi nebunesc. „Problemă" înseamnă să vă menţ ineţ i mental într-o situaţ ie, f ăr ă a avea



70

ş „ ţ ţ ţ ,

intenţ ia autentică M posibilitatea de a întreprinde vreo acţ iune în momentul prezent, transformând-oastfel inconştient într-o componentă a sentimentului dvs. de identitate. Deveniţ i atât de copleşit de

situaţ ia de viaţă, încât vă pierdeţ i sentimentul de a tr ăi, sentimentul Fiinţ ei. Purtaţ i în minte povara

nesănătoasă a sute de lucruri pe care trebuie sau va trebui poate să le faceţ i în viitor, în loc să vă

concentraţ i pe singurul lucru pe care îl puteţ i face acum.

Când creaţ i o problemă, creaţ i durere. Nu este nevoie decât de o simplă alegere, o simplă

decizie: indiferent de ceea ce se întâmplă, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi mai crea probleme.

Deşi este o alegere simplă, ea este foarte radicală. Nu veţ i face această alegere decât dacă sunteţ i

într-adevăr sătul de suferinţă, decât dacă simţ iţ i că nu o mai doriţ i. Şi nu veţ i fi în stare să vă ţ ineţ i de

cuvânt până la sfâr şit decât dacă accesaţ i puterea Clipei de acum. în condiţ iile în care nu vă veţ i maicrea dureri dvs. înşivă, atunci nu le-o veţ i mai aduce nici celorlalţ i. De asemenea, nu veţ i mai

contamina nici frumosul Pământ, nici spaţ iul dvs. interior şi nici psihicul uman colectiv cu

negativismul creării de probleme.

SDacă v-aţ i aflat vreodată într-o situaţ ie periculoasă, de viaţă şi de moarte, ştiţ i că aceasta nu a

constituit de fapt o problemă. Mintea nu a avut timp să „lucreze" şi să o transforme într-o problemă.

într-o situaţ ie de urgenţă, mintea se opreşte; deveniţ i total prezent în Clipa de acum şi conducerea

este preluată de un lucru infinit mai puternic. Acesta este motivul pentru care există atât de multe

povestiri despre oameni obişnuiţ i care au devenit brusc capabili de fapte de un curaj incredibil. într-o

situaţ ie periculoasă, fie supravieţ uiţ i, fie nu supravieţ uiţ i. Oricum, nu este o problemă.



71

Unii oameni se înfurie când mă aud spunându-le că problemele sunt iluzii. Se simt ameninţ aţ ide faptul că vor fi deposedaţ i de sentimentul a ceea ce sunt, de identitatea lor. Au investit mult timp

şi efort într-un fals sentiment de sine. Multă vreme, şi-au definit în mod inconştient întreaga lor

identitate în termenii problemelor sau suferinţ elor lor. Cine ar mai fi ei f ăr ă acestea?

Mare parte din lucrurile pe care oamenii le spun, le gândesc sau le fac sunt motivate de frică,

aceasta fiind legată întotdeauna, desigur, de concentrarea asupra viitorului şi de pierderea

contactului cu Clipa de acum. Deoarece în momentul prezent nu există probleme, nu există nici

frică.

Dacă ar apărea o situaţ ie în care să fie nevoie să reacţ ionaţ i imediat, acţ iunile dvs. ar fi clare şi

incisive, în cazul în care pornesc de la conştiinţ a momentului prezent. Va exista şi o mai mareprobabilitate de reuşită. Nu va fi o simplă reacţ ie bazată pe condiţ ionările trecute ale minţ ii, ci un

r ăspuns intuitiv la situaţ ia dată. în alte momente, când reacţ ionează mintea stăpânită de timp,

descoperiţ i că este mai eficient să nu faceţ i nimic — să r ămâneţ i pur şi simplu centraţ i în clipa

prezentă.

Un pas uriaş în evoluţia conştiinţei

Am tr ăit pentru o clipă aceast ă stare de eliberare de minte şi timp pe care aţ i descris-o, dar

trecutul şi viitorul sunt atât de puternice, încât nu pot r ămâne în afara lor mult ă vreme.

Conştiinţ a limitată de timp este profund înr ădăcinată în psihicul uman. Dar ceea ce încercăm

noi să facem aici este parte din transformarea profundă a conştiinţ ei colective a planetei şi chiar

dincolo de aceasta: trezirea conştiinţ ei din visul materiei, al formei şi al separ ării. Sfâr şitul timpului.

Spargem tiparele mentale care au dominat viaţ a umană de miliarde de ani. Tiparele mentale care au



72

creat o suferinţă inimaginabilă pe o scar ă vastă. Nu folosesc cuvântul „diabolic". Este mai util să onumesc inconştienţă sau nebunie.

În leg ătur ă cu distrugerea vechiului mod de func ţ ionare a conştiinţ ei sau mai curând a

inconştientului: este acesta un llucru pe care trebuie să-l facem sau se va întâmpla oricum? idic ă,

aceast ă schimbare este inevitabil ă?

Este o problemă de perspectivă. Ceea ce facem şi ceea ce kse întâmplă constituie în fapt un

singur proces; pentru că sunteţ i una cu totalitatea conştiinţ ei, nu le puteţ i separa. Dar fnu există nicio

garanţ ie că omenirea va realiza această trans-[formare. Procesul nu este inevitabil sau automat.

Cooperarea dvs. este o parte esenţ ială. Oricum l-aţ i privi, este un salt de dimensiuni cuantice în

evoluţ ia conştiinţ ei şi în acelaşi timp igura noastr ă şansă de supravieţ uire ca rasă.Bucuria de a tr ăi

Pentru a afla cu certitudine dacă v-aţ i lăsat guvernat de timpul psihologic, puteţ i folosi un

criteriu simplu. întrebaţ i-vă: oare fac ceea ce fac cu bucurie, uşurinţă şi relaxare?

Dacă nu, atunci timpul maschează momentul prezent şi viaţ a este percepută ca o povar ă sau

o luptă. Dacă nu există bucurie, uşurinţă şi relaxare în ceea ce faceţ i, nu trebuie neapărat să vă

schimbaţ i activitatea. Poate fi suficient să schimbaţ i modul în care o realizaţ i. „Modalitatea" este

întotdeauna mai importantă decât „activitatea". încercaţ i să acordaţ i mai multă atenţ ie acţ iunilor

decât rezultatului pe care doriţ i să-l obţ ineţ i prin ele. Acordaţ i atenţ ie deplină tuturor lucrurilor pe care

vi le aduce în faţă prezentul. Aceasta implică şi o acceptare completă a ceea ce este, pentru că nu

puteţ i acorda o atenţ ie totală unui lucru căruia încercaţ i în acelaşi timp să-i opuneţ i rezistenţă.

Imediat ce veţ i începe să respectaţ i momentul prezent, toată nefericirea şi chinul se vor

dizolva, iar viaţ a va începe să se deruleze cu uşurinţă şi bucurie. Când acţ ionaţ i prin prisma



73

conştiinţ ei prezentului, tot ceea ce faceţ i abundă de un sentiment de grijă, iubire şi corectitudine —chiar şi cele mai simple acţ iuni.

S Aşa c ă nu urmări ţ i rezultatele ac ţ iunii dvs. — acordaţ i atenţ ie acţ iunii în sine. Rezultatele

vor veni de la sine. Această atitudine este un exerciţ iu spiritual foarte puternic. în Bhagavad Gita,

una dintre cele mai vechi şi mai frumoase învăţături spirituale despre existenţă, lipsa ataşamentului

faţă de rezultatele acţ iunilor dvs. se numeşte Karma Yoga. Ea este descrisă drept calea către

„acţ iunea dedicată".

Când încercarea compulsivă de a ne rupe de Clipa de acum încetează, bucuria Fiinţ ei inundă

tot ceea ce faceţ i. Imediat ce atenţ ia dvs. se îndreaptă spre Clipa de acum, simţ iţ i o prezenţă, o

linişte şi o pace interioar ă. împlinirea şi satisfacţ ia nu mai depind de viitor -— nu mai aşteptaţ i de la

el salvarea. De aceea, nu mai sunteţ i ataşat de rezultate. Nici eşecul, nici succesul nu mai auputerea de a vă schimba starea interioar ă de contopire cu Fiinţ a. Aţ i descoperit viaţ a în spatele si-

tuaţ iei dvs. de viaţă.

În absenţ a timpului psihologic, sentimentul de sine derivă din Fiinţă, nu din trecutul personal.

De aceea, nevoia psihologică de a deveni orice altceva decât sunteţ i deja nu mai există. în lume, la

nivelul situaţ iei de viaţă, puteţ i să vă îmbogăţ iţ i, să dobândiţ i cunoştinţ e, succes, să vă eliberaţ i de

anumite lucruri, dar în dimensiunea mai profundă a Fiinţ ei sunteţ i complet şi în întregime Clipa de

acum.

În aceast ă stare de împlinire, vom mai fi capabili sau vom mai dori să atingem obiective



74

exterioare?Desigur, dar nu veţ i mai avea pretenţ ia iluzorie ca un lu-pcru sau o persoană din viitor să vă

salveze sau să vă facă fe-Iricit. în ce priveşte situaţ ia dvs. actuală de viaţă, este posibil să mai existe

lucruri pe care să fie nevoie să le obţ ineţ i sau să i le îndepliniţ i. Aceasta este lumea formei, a

câştigului şi a pierderii. Totuşi, la un nivel mai profund, sunteţ i deja complet, iar când veţ i realiza

acest lucru veţ i simţ i în spatele lu-rcrurilor pe care le faceţ i o energie veselă şi plină de viaţă. Eli-

|berându-vă de timpul psihologic, nu vă veţ i mai urmări obiectivele cu o hotărâre înver şunată,

motivat de frică, furie, nemulţ umire sau de nevoia de a deveni cineva. Nici nu veţ i r ămâne inactiv din

cauza fricii de eşec, care pentru şinele fals reprezintă pierderea identităţ ii. Când sentimentul dvs. de

sine derivă din Fiinţă, când vă eliberaţ i de „devenire" ca nevoie psihologică, nici fericirea dvs. şi nicisentimentul de sine nu mai depind de rezultate, şi astfel vă eliberaţ i de frică. Nu mai căutaţ i

permanenţ a acolo unde ea nu poate fi găsită: în lumea formei, a câştigului şi a pierderii, a naşterii şi

a mor ţ ii. Nu mai cereţ i ca aceste situaţ ii, condiţ ii, locuri sau oameni să vă facă fericit şi nu mai suferiţ i

apoi când toate acestea nu vă îndeplinesc aşteptările.

Totul este respectat, dar nimic nu mai contează. Formele se nasc şi mor, totuşi dvs. vedeţ i

eternul din spatele formelor. Ştiţ i că „niciun lucru real nu poate fi ameninţ at".

Când aceasta este stai ea Fiinţ ei dvs., cum aţ i putea să nu reuşiţ i? Aţ i reuşit deja.

Capitolul 4

Strategii ale minţii de evitare a Clipei de acum



75

Pierderea Clipei de acum: iluzia fundamentală

Chiar dacă accept în întregime că, în ultimă instanţă, timpul este o iluzie, ce importanţă va

avea acest lucru în viaţ a mea? Tot trebuie să tr ăiesc într-o lume complet dominată de timp.

Acceptarea intelectuală nu este decât o altă credinţă şi nu va conta prea mult în viaţ a dvs.Pentru a înţ elege acest adevăr, trebuie să îl tr ăiţ i. Când fiecare celulă a corpului dvs. este atât de

prezentă încât să simtă că vibrează de viaţă şi când puteţ i simţ i această viaţă în fiecare moment ca

bucurie a Fiinţ ei, atunci se poate spune că v-aţ i eliberat de timp.

Dar mâine tot va trebui să-mi pl ătesc facturile şi tot voi îmbătrâni şi voi muri, ca toat ă lumea.

Deci, cum aş putea spune vreodat ă c ă m-am eliberat de timp?

Nu facturile de mâine sunt adevărata problemă. Disoluţ ia corpului fizic nu este o problemă.

Pierderea Clipei de acum este problema, sau mai degrabă iluzia principală care transformă o simplă

situaţ ie, un eveniment sau o emoţ ie într-o problemă personală şi în suferinţă. Pierderea Clipei de

acum este pierderea Fiinţ ei. A te elibera de timp înseamnă a te elibera de nevoia psihologică de trecut pentru a avea o

identitate şi de viitor pentru a atinge satisfacţ ia. Reprezintă cea mai profundă transformare a

conştiinţ ei pe care v-aţ i putea-o imagina. în cazuri rare schimbarea se produce radical şi dramatic,

odată pentru totdeauna. Aceasta se întâmplă de obicei printr-o abandonare totală în mijlocul unei

suferinţ e intense. Cei mai mulţ i oameni trebuie să muncească pentru ea.

După ce aţ i tr ăit de câteva ori această stare atemporală de conştiinţă, începeţ i să oscilaţ i între

aceste dimensiuni ale timpului şi prezenţ ei. In primul rând, începeţ i să conştientizaţ i cât de rar



76

atenţ ia dvs. este situată într-adevăr în prezent. Dar a şti că nu sunteţ i prezent este deja un maresucces: această conştiinţă este prezenţă — chiar dacă iniţ ial nu ţ ine decât câteva secunde în timp

cronologic înainte de a se pierde din nou. Apoi, din ce în ce mai des, alege ţ i să vă concentraţ i

asupra prezentului mai degrabă decât asupra trecutului sau a viitorului şi, ori de câte ori realizaţ i că

aţ i pierdut clipa de faţă, sunteţ i capabil să vă opriţ i la ea nu doar câteva secunde, ci perioade mai

lungi de timp, din perspectiva timpului cronologic. Aşa că înainte de a vă fixa ferm în starea de

prezenţă, adică înainte de a fi pe deplin conştient, veţ i oscila un timp între conştiinţă şi

neconştientizare, între starea de prezenţă şi starea de identificare cu mintea. Pierdeţ i clipa prezentă,

dar vă întoarceţ i la ea de nenumărate ori. în final, prezenţ a devine starea dvs. predominantă.

în cazul majorităţ ii oamenilor, prezenţ a fie nu este experimentată niciodată, fie este tr ăită numai accidental şi pentru scurt timp, în rare ocazii, f ăr ă a fi recunoscută ca atare. Cei mai mulţ i

oameni oscilează nu între conştiinţă şi lipsa ei, ci între diferite niveluri de inconştienţă.

Starea obişnuită de inconştienţă şi inconştienţa profundă

La ce v ă referi ţ i când vorbi ţ i despre diferite niveluri de inconştienţă?

După cum ştiţ i probabil, în timpul somnului oscilaţ i între faza somnului f ăr ă vise şi cea a

somnului cu vise. In mod similar, în starea de veghe, majoritatea oamenilor nu fac altceva decât să

oscileze între nivelul obişnuit al inconştienţ ei şi o f inconştienţă profundă. Când vorbesc despre

starea obişnuită de inconştienţă, mă refer la identificarea cu gândurile şi cu emoţ iile personale, cu

reacţ iile, cu dorinţ ele şi cu aversiunile dvs. Este starea normală a majorităţ ii oamenilor. în această

stare, sunteţ i condus de mintea dominată de şinele fals şi nu sunteţ i conştient de Fiinţă. Nu este o

stare de durere sau de nefericire acută, ci una în care există un nivel redus, aproape continuu, de

disconfort, neplăcere, plictiseală sau nervozitate — un fel de stare de fundal. Poate că nu vă daţ i



77

seama de acest lucru pentru că face parte atât de mult din viaţ a „normală", tot aşa cum nuconştientizaţ i niciun zgomot de fond continuu, de intensitate joasă, ca, de exemplu, bâzâitul unui

aparat de aer condiţ ionat, până când acesta încetează. Când încetează brusc, apare o senzaţ ie de

uşurare. Mulţ i oameni folosesc alcoolul, drogurile, sexul, mâncarea, munca, televizorul sau chiar

cumpăr ăturile ca anestezice, în încercarea inconştientă de a îndepărta această neplăcere de fond.

Când se întâmplă astfel, o activitate care ar fi putut să fie foarte plăcută, dacă s-ar fi desf ăşurat cu

moderaţ ie, se poate transforma într-o dependenţă, şi tot ceea ce poate aduce ea în asemenea ,

condiţ ii este o eliberare foarte scurtă.

Disconfortul stării de inconştienţă obişnuită se transformă în durerea inconştienţ ei profunde —

o stare mai acută şi mai evidentă de suferinţă şi de nefericire — atunci când lucrurile „nu merg cumtrebuie", când şinele fals este ameninţ at sau când există o provocare, o ameninţ are, o pierdere,

reală sau imaginar ă, major ă în situaţ ia dvs. de viaţă, sau un conflict într-o relaţ ie. Este o versiune

intensificată de inconştienţă obişnuită, diferită de prima nu prin natura, ci prin intensitatea ei.

În inconştienţ a obişnuită, rezistenţ a habituală sau negarea a ceea ce există creează acea

neplăcere şi acea nemulţ umire pe care majoritatea oamenilor le acceptă ca viaţă obişnuită.

Când această rezistenţă este intensificată de o provocare la adresa sinelui fals, apare un

negativism intens, ca furia, frica profundă, agresiunea, depresia etc. Inconştienţ a profundă în-

seamnă adesea activarea corpului-durere şi identificarea cu el. Violenţ a fizică ar fi imposibilă f ăr ă

inconştienţ a profundă. Ea poate să apar ă foarte uşor în acele momente şi locuri în care o mulţ ime

de oameni sau chiar o naţ iune întreagă generează un câmp colectiv de energie negativă.

Cel mai bun indicator al nivelului dvs. de conştiinţă este modul în care procedaţ i atunci când în

calea vieţ ii dvs. se ivesc obstacole. în conformitate cu obstacolele, o persoană deja inconştientă



78

tinde să devină şi mai inconştientă, iar una conştientă tinde să devină şi mai profund conştientă.Puteţ i folosi un obstacol pentru a vă trezi sau îi puteţ i permite să vă tragă într-un somn şi mai

profund. Visul inconştienţ ei obişnuite se transformă atunci într-un coşmar.

Dacă nu puteţ i fi prezent nici măcar în circumstanţ e obişnuite, ca de exemplu atunci când vă

aflaţ i singur într-o camer ă, când vă plimbaţ i prin pădure sau ascultaţ i pe cineva, atunci cu siguranţă

nu veţ i putea să r ămâneţ i conştient când un lucru „merge prost" sau când vă confruntaţ i cu persoane

sau situaţ ii dificile, cu pierderea sau cu ameninţ area pierderii. Veţ i fi copleşit de o reacţ ie, care în

final este întotdeauna o formă de frică, şi veţ i fi tras înapoi într-o inconştienţă adânca. Aceste

greutăţ i reprezintă testele. Numai felul în care le faceţ i faţă vă va ar ăta, dvs. şi celorlalţ i, cât de

departe aţ i ajuns în ceea ce priveşte starea dvs. de conştiinţă, şi nu cât de mult puteţ i sta cu ochii închişi sau ce viziuni aveţ i.

Aşa că este esenţ ial să aduceţ i mai multă conştiinţă în viaţ a dvs. în situaţ iile obişnuite, când

totul decurge relativ de la «inc. în acest fel, puterea prezenţ ei dvs. va creşte. Ea generează un câmp

energetic cu o frecvenţă de vibraţ ie foarte înaltă tn interiorul şi în jurul dvs. în acest câmp nu poate

pătrunde şi nu poate supravieţ ui nici măcar puţ ină inconştienţă, negativism, disonanţă sau violenţă,

aşa cum întunericul nu poate supravieţ ui în prezenţ a luminii.

Când învăţ aţ i să fiţ i martorul propriilor gânduri şi emoţ ii, un aspect esenţ ial al stării de

prezenţă, veţ i fi surprins poate când veţ i conştientiza pentru prima oar ă caracterul „static" al stării

obişnuite de inconştienţă şi vă veţ i da seama cât de rar aţ i avut o stare de confort interior, dacă l-aţ i

simţ it vreodată. La nivelul gândirii, veţ i descoperi o mare rezistenţă sub forma criticilor, a

nemulţ umirilor şi a proiecţ iilor mentale, care vă îndepărtează de clipa prezentă. La nivel emoţ ional,

va exista un curent subteran de disconfort, tensiune, plictiseală sau nervozitate. Ambele sunt



79

aspecte ale modului obişnuit de rezistenţă a minţ ii.Ce caută ei?

Cari Jung ne relatează, într-una dintre căr ţ ile sale, o conversaţ ie purtată cu un şef de trib

indian din America de Nord, care i-a spus că, din perspectiva sa, cei mai mulţ i oameni albi au

expresii încordate, că ochii lor au o privire fixă şi că atitudinea lor emană cruzime sau violenţă. El a

spus: „Ei par să caute mereu ceva. Ce anume caută? Albii vor întotdeauna ceva. Sunt mereu

neliniştiţ i şi agitaţ i. Noi nu ştim ce vor. Credem că sunt nebuni.

Curentul subtil de disconfort constant a apărut, desigur, cu mult timp înaintea civilizaţ iei

industriale a Vestului; dar în civilizaţ ia vestică, care acum acoper ă aproape tot globul pământesc,

inclusiv cea mai mare parte a Estului, el se manifestă sub o formă şi cu o intensitate f ăr ă precedent.Era deja prezent pe vremea lui Isus şi de asemenea cu 600 de ani înainte, pe vremea lui Buddha, şi

cu siguranţă a existat cu mult timp înaintea sa. „De ce sunteţ i mereu înfricoşaţ i?", i-a întrebat Isus pe

discipolii săi. „Gândurile anxioase pot adăuga măcar o singur ă zi la viaţ a voastr ă?" Iar Buddha ne-a

învăţ at că la baza suferinţ ei se află starea de dorinţă sau de poftă mistuitoare.

Rezistenţ a faţă de clipa prezentă ca disfuncţ ie colectivă este intrinsec legată de pierderea

conştiinţ ei Fiinţ ei şi stă la baza civilizaţ iei noastre industriale dezumanizate. Freud a recunoscut şi el

existenţ a acestui curent subtil de disconfort şi a scris despre aceasta în cartea sa Disconfort în

cultur ă, dar nu a recunoscut adevărata r ădăcină a disconfortului şi nu a realizat că eliberarea de ea

este posibilă. Această disfuncţ ie colectivă a creat o civilizaţ ie foarte nefericită şi extrem de violentă,

care a devenit o ameninţ are nu numai pentru ea însăşi, ci şi pentru viaţ a de pe această planetă.

Dizolvarea stării de inconştienţă obişnuită

Deci, cum ne putem elibera de aceast ă boal ă?



80

Conştientizând-o. Observaţ i modurile multiple în care disconfortul, nemulţ umirea şi tensiuneaapar în sinea dvs. în urma criticilor inutile, a rezistenţ ei faţă de ceea ce este şi a negării acestuia.

Orice conţ inut inconştient se dizolvă atunci când asupra sa se revarsă lumina conştiinţ ei. După ce aţ i

aflat cum să dizolvaţ i starea de inconştienţă obişnuită, lumina prezenţ ei dvs. va str ăluci foarte tare şi

va fi mult mai uşor să faceţ i faţă inconştienţ ei profunde, ori de câte ori veţ i simţ i atracţ ia sa

gravitaţ ională. Totuşi, inconştienţ a obişnuită poate fi dificil de detectat iniţ ial, din cauza aspectului de

normalita-te pe care l-a căpătat.

Obişnuiţ i-vă să vă urmăriţ i starea mental-emoţ ională prin autoobservare. „Sunt relaxat în acest

moment?", aceasta este o întrebare bună pe care să v-o puneţ i frecvent. Sau vă puteţ i întreba: „Ce

se întâmplă în interiorul meu în acest moment?" Fiţ i cel puţ in la fel de interesat de ceea ce se întâmplă în interiorul dvs. pe cât sunteţ i de ceea ce se întâmplă în afar ă. Dacă sesizaţ i corect ce se

întâmplă în interior, situaţ ia se va aranja de la sine în exterior. Realitatea cea mai importantă este

cea interioar ă, cea exterioar ă având o importanţă secundar ă. Dar nu r ăspundeţ i imediat la aceste

întrebări. îndreptaţ i-vă atenţ ia spre interior. Aruncaţ i o privire. Ce fel de gânduri produce mintea

dvs.? Ce simţ iţ i? îndreptaţ i-vă atenţ ia spre corpul dvs. Există vreo tensiune? Când aţ i descoperit că

există un nivel scăzut de disconfort, un fundal static, încercaţ i să aflaţ i ce anume evitaţ i, negaţ i sau

cărui lucru îi opuneţ i rezistenţă — prin negarea clipei prezente. Există multe feluri în care oamenii

manifestă o rezistenţă inconştientă faţă de momentul prezent. Am să vă dau câteva exemple.

Exersând, puterea dvs. de a vă autoobserva, de a vă urmări starea interioar ă se va dezvolta.

Eliberarea de nefericire

Urâţ i activitatea pe care o desf ăşuraţ i? Poate fi vorba de locul de muncă sau poate că aţ i



81

acceptat să întreprindeţ i o anumită activitate şi o faceţ i, dar o parte din dvs. ur ăşte situaţ ia şi i seopune. Aveţ i unele resentimente faţă de o persoană apropiată, pe care însă nu le-aţ i exprimat?

Realizaţ i că energia pe care o degajaţ i în această stare produce efecte atât de dăunătoare, încât vă

contaminaţ i atât pe dvs., cât şi pe cei din jur? Priviţ i cu atenţ ie în interior. Există aici o urmă cât de

mică de resentiment sau de împotrivire? Dacă da, observaţ i acest sentiment atât la nivel mental, cât

şi la nivel emoţ ional. Ce gânduri generează mintea dvs. în jurul acestei situaţ ii? Examinaţ i apoi

emoţ ia, care este reacţ ia corpului dvs. faţă de aceste gânduri. Simţ iţ i emoţ ia. Este plăcută sau

neplăcută? Este o energie pe care aţ i ales să o aveţ i în interior? Aveţ i de ales?

Poate că o persoană profită de dvs., poate că activitatea în care v-aţ i angajat este plictisitoare,

poate că un apropiat al dvs. nu este sincer, este enervant sau inconştient, dar toate aceste aspectesunt irelevante. Are prea puţ ină importanţă dacă emoţ iile şi gândurile dvs. legate de această situaţ ie

sunt justificate sau nu. Cert este că vă opuneţ i unei situaţ ii existente. Transformaţ i momentul prezent

într-un duşman. Vă generaţ i nefericirea, un conflict între interior şi exterior. Nefericirea poluează nu

numai Fiinţ a dvs. interioar ă şi pe cei din jur, dar şi psihicul uman colectiv, din care dvs. sunteţ i o

parte inseparabilă. Poluarea planetei este numai o reflectare externă a po- luării psihice interioare: a

milioane de indivizi inconştienţ i, care nu-şi asumă responsabilitatea pentru spaţ iul lor interior.

Fie încetaţ i activitatea, vorbiţ i cu persoana în cauză şi vă exprimaţ i în totalitate sentimentele,

fie renunţ aţ i la negativismul pe care mintea dvs. S-a creat în jurul situaţ iei, pentru că acesta nu

serveşte niciunui scop, cu excepţ ia faptului că întăreşte un fals sentiment de identitate.

Recunoaşterea inutilităţ ii lui este importantă. Negativismul nu este niciodată modul optim de a

rezolva o situaţ ie. De fapt, în cele mai multe cazuri, vă face prizonierul ei, blocând orice schimbare

reală. Un lucru în realizarea căruia este investită o energie negativă se va contamina de aceasta şi,



82

în timp, va da naştere la şi mai multă durere, la şi mai multă nefericire. Mai mult, orice stareinterioar ă negativă este contagioasă: nefericirea se r ăspândeşte mai repede decât o boală. în

virtutea legii rezonanţ ei, ea declanşează şi alimentează negativismul latent la alte persoane, cu

excepţ ia celor imune — adică profund conştiente.

Dvs. poluaţ i lumea sau contribuiţ i la cur ăţ area mizeriei? Sunteţ i responsabil pentru propriul

spaţ iu interior; nimeni altcineva decât dvs. nu este r ăspunzător, aşa cum sunteţ i responsabil şi

pentru starea planetei. Cum este în interior, aşa este şi în afar ă. Dacă oamenii se cur ăţă de

poluarea interioar ă, atunci vor înceta să mai polueze exteriorul.

Cum putem renunţ a la negativism? Ce ne recomandaţ i?

Abandonându-l pur şi simplu. Cum renunţ aţ i la o bucată de cărbune fierbinte, pe care o ţ ineţ i în mână? Cum renunţ aţ i la un bagaj greu şi inutil, pe care îl purtaţ i cu dvs.? Recunoscând că nu

doriţ i să mai tr ăiţ i durerea sau să mai duceţ i povara şi abandonând-o.

Starea de inconştienţă profundă, ca şi corpul-durere sau o altă durere profundă, cum ar fi

pierderea unei fiinţ e iubite, necesită o transformare intermediată de combinarea acceptării cu lumina

prezenţ ei — atenţ ia dvs. susţ inută. Pe de altă parte, multe tipare de comportament ale inconştienţ ei

obişnuite pot fi pur şi simplu abandonate după ce aţ i stabilit că nu le mai doriţ i şi după ce v-aţ i dat

seama că puteţ i alege, că nu sunteţ i numai un conglomerat de reflexe condiţ ionate. Din toate cele

de mai sus rezultă că puteţ i avea acces la puterea clipei prezente. Făr ă ea, nu aveţ i nicio posibilitate

de alegere.

Spunând c ă anumite emoţ ii sunt negative, nu se creeaz ă o polaritate mental ă între bine şi r ău,

după cum aţ i explicat dvs. mai devreme?



83

Nu. Polaritatea a fost creată într-un stadiu timpuriu, când mintea dvs. considera că momentulprezent este r ău; această judecată a dus apoi la o emoţ ie negativă.

Dar spunând c ă anumite emoţ ii sunt negative, nu spuneţ i de fapt c ă ele nu ar trebui să existe,

c ă nu este permis să avem aceste emoţ ii? După părerea mea, ar trebui să ne acord ăm permisiunea

de a simţ i toate sentimentele care apar, în loc să le judec ăm ca rele sau să spunem c ă nu ar trebui

să le avem. Este în regul ă să ai resentimente; este în regul ă să fii furios, enervat, capricios sau

oricum altfel — dac ă nu, ajungem să ne reprimăm sentimentele, ajungem la conflict interior sau la

negare. Totul are voie să existe ca atare.

Desigur. Când a apărut un tipar mental, o emoţ ie sau o reacţ ie, acceptaţ i-o. Nu aţ i fost

suficient de conştient pentru a putea face o alegere în acest caz. Aceasta nu este o judecată, esteun fapt. Dacă aţ i fi putut alege sau aţ i fi realizat că aveţ i posibilitatea de a alege, aţ i fi ales suferinţ a

sau bucuria, relaxarea sau disconfortul, pacea sau conflictul? Aţ i alege un gând sau un sentiment

care să vă izoleze de starea dvs. naturală de bine, de bucuria interioar ă de a tr ăi? Eu numesc orice

sentiment de acest fel sentiment negativ, adică pur şi simplu r ău. Nu în sensul că „nu ar fi trebuit să

faceţ i asta", ci pur şi simplu r ău, ca o durere de stomac.

Cum a fost posibil ca oamenii să omoare 100 de milioane dintre semenii lor numai în secolul

XX? Oamenii şi-au f ăcut atât de mult r ău unul altuia, încât r ăul depăşeşte orice imaginaţ ie! Şi asta

f ăr ă să ţ inem cont de violenţ a mentală, emoţ ională şi fizică, de tortura, durerea, cruzimea pe care

continuă să şi le aplice zilnic unii altora, precum şi altor fiinţ e sensibile. Oare acţ ionează în acest fel

pentru că sunt în contact cu starea lor naturală, cu bucuria interioar ă de a tr ăi? Sigur că nu. Numai

cei atinşi de o stare profund negativă, care se simt foarte r ău ar crea o asemenea realitate, care să

reflecte felul în care se simt. Incredibil, dar adevărat. Oamenii sunt o specie periculos de nebună şi



84

extrem de nesănătoasă. Aceasta nu este o judecată. Este un fapt. Şi tot fapt este că sănătatea men-tală se află tot acolo, în spatele nebuniei. Vindecarea şi eliberarea sunt posibile chiar acum.

Revenind la ceea ce aţ i spus — este categoric adevărat că, atunci când vă acceptaţ i

resentimentele, irascibilitatea, furia ş.a.m.d., nu mai sunteţ i for ţ aţ i să le investiţ i orbeşte şi este mai

puţ in probabil să le proiectaţ i asupra altora. Dar m-aş mira să nu vă înşelaţ i şi pe dvs. înşivă. După

ce aţ i practicat acceptarea pentru un timp, vine un moment când trebuie să [ treceţ i la stadiul

următor, în care să nu mai creaţ i aceste emoţ ii negative. Altfel, „acceptarea" dvs. devine doar o

simplă etichetă mentală, ce-i permite sinelui fals să continue să se lase în voia suferinţ ei şi astfel să

întărească sentimentul de separare faţă de ceilalţ i oameni, de mediul dvs. înconjur ător, de locul şi

timpul în care vă aflaţ i. După cum ştiţ i, separarea stă la baza sentimentului de identitate al sineluifals. Adevărata acceptare ar transforma aceste sentimente instantaneu. Dar dacă aţ i şti foarte bine

că totul este „în regulă", atunci aţ i mai avea oare aceste sentimente negative? Făr ă evaluări, f ăr ă re-

zistenţ e faţă de ceea ce există, ele nu ar apărea. în mintea dvs. există ideea că „Totul este în

regulă", dar în adâncul sufletului nu credeţ i cu adevărat acest lucru şi, astfel, vechile tipare mental-

emoţ ionale de rezistenţă sunt încă active. Ele sunt cele care vă fac să vă simţ iţ i r ău.

Şi acest lucru este în regul ă.

Vă apăraţ i dreptul de a fi inconştient, dreptul de a suferi? Nu vă faceţ i griji: nimeni nu vă va lua

acest drept. După ce vă daţ i seama că un anumit aliment vă face să vă simţ iţ i r ău, mai continuaţ i să-

l ingeraţ i şi să afirmaţ i că este în regulă să te simţ i r ău? ......

Oriunde v-aţi afla, fiţi complet prezent



85

Aţ i putea să ne mai daţ i câteva exemple despre starea de inconştienţă obi şnuit ă? Încercaţ i să vă surprindeţ i lamentându-vă în gând sau cu voce tare în legătur ă cu o situaţ ie în

care vă aflaţ i, de ceea ce fac sau spun alţ i oameni, de mediul înconjur ător, de situaţ ia dvs. de viaţă,

chiar şi de vreme. A te plânge de o situaţ ie implică întotdeauna neacceptarea stării existente. Acest

comportament are invariabil o încărcătur ă negativă inconştientă. Când vă plângeţ i, vă transformaţ i

într-o victimă. Când vă exprimaţ i cu voce tare nemulţ umirea, deţ ineţ i controlul. Deci, schimbaţ i

situaţ ia printr-o acţ iune sau exprimându-vă nemulţ umirea, dacă este necesar şi posibil; ieşiţ i din

situaţ ie sau acceptaţ i-o. Orice alt comportament apar ţ ine anormalităţ ii.

Starea obişnuită de inconştienţă este întotdeauna legată într-un fel de negarea Clipei de

acum. Acum implică, desigur, şi un „aici". Vă opuneţ i faptului de a vă afla „aici şi acum"? Unii oameniar prefera, de exemplu, să se afle în altă parte. ,Aici" nu este niciodată suficient de bun pentru ei.

Autoobservându-vă, descoperiţ i dacă nu este şi cazul dvs. Oriunde v-aţ i afla, fiţ i complet prezent.

Dacă descoperiţ i că pentru dvs. este intolerabil să vă aflaţ i „aici şi acum" şi că acest fapt vă face

nefericit, aveţ i trei posibilităţ i: să ieşiţ i din situaţ ie, să o schimbaţ i sau să o acceptaţ i complet. Dacă

doriţ i să vă asumaţ i responsabilitatea pentru viaţ a dvs., trebuie să alegeţ i una dintre aceste trei

posibilităţ i şi trebuie să faceţ i acest lucru chiar acum. Iar apoi să acceptaţ i consecinţ ele. Făr ă scuze.

Făr ă negativism. Făr ă poluare psihică. Păstraţ i-vă curat spaţ iul interior. în cazul în care treceţ i la

acţ iune — schimbând situaţ ia sau ieşind din ea — mai întâi renunţ aţ i la negativism, dacă este

posibil. Acţ iunile care vin din observarea a ceea ce este necesar sunt mai eficiente decât cele care

vin dintr-o atitudine negativistă.

Orice acţ iune este mai bună decât lipsa acţ iunii, mai ales dacă aţ i fost blocat într-o situaţ ie

nefericită mult timp. Dacă este vorba de o greşeală, cel puţ in învăţ aţ i ceva, astfel încât cazul



86

respectiv să nu mai fie o greşeală. Dacă r ămâneţ i blocat, nu învăţ aţ i nimic. Frica vă împiedică să treceţ i la fapte? Recunoaşteţ i frica, observaţ i-o, îndreptându-vă atenţ ia asupra ei, fiţ i complet

prezent. Aceasta va distruge legătura dintre frică şi gândirea dvs. Nu tăsaţ i frica să vă inunde

mintea. Folosiţ i puterea momentului prezent. Frica nu o poate învinge. Dacă într-adevăr nu există

niciun lucru pe care l-aţ i putea face pentru a schimba starea de lucruri aici şi acum şi dacă nu puteţ i

ieşi din situaţ ie, atunci acceptaţ i în totalitate să vă aflaţ i aici şi acum, renunţ ând la orice rezistenţă

interioar ă. Şinele fals şi nefericit, care iubeşte sentimentul de suferinţă, de ur ă, care ador ă să-şi

plângă de milă nu va mai putea supravieţ ui în acest caz. Această atitudine se numeşte abandonare.

Abandonarea nu înseamnă slăbiciune. Ea implică o mare putere. Numai o persoană care s-a

abandonat pe sine are acces la puterea spirituală. Abandonându-vă, obţ ineţ i o eliberare interioar ă înraport cu situaţ ia. Atunci s-ar putea să constataţ i că situaţ ia se schimbă f ăr ă să mai fie nevoie să

faceţ i vreun efort. Oricum, sunteţ i liber.

Sau există un lucru pe care „ar trebui" să-l faceţ i, dar pe care nu-l faceţ i? Ridicaţ i-vă şi faceţ i

acest lucru chiar acum. Ca alternativă, puteţ i să vă acceptaţ i pe deplin inactivitatea, lenea sau

pasivitatea din acest moment, dacă aceasta este alegerea dvs. Tr ăiţ i complet acest sentiment.

Savuraţ i-l. Fiţ i cât puteţ i de leneş sau de inactiv. Dacă tr ăiţ i conştient şi complet sentimentul, veţ i

scăpa curând de el. Sau poate nu. Oricum, nu mai există niciun conflict interior, rezistenţă sau

negativism.

Sunteţ i stresat? Sunteţ i atât de ocupat să ajungeţ i în viitor, încât prezentul este redus la un

simplu mijloc de a ajunge acolo? Stresul este provocat de faptul că vă aflaţ i „aici", dar doriţ i să fiţ i

„acolo" sau de faptul că vă aflaţ i în prezent, dar căutaţ i să tr ăiţ i în viitor. Este o scindare care vă

consumă interior foarte mult. A crea şi a tr ăi cu această sciziune interioar ă este o nebunie. Faptul că

ă ă ţ ă ă



87

oricine altcineva face la fel nu înseamn c este un lucru mai pu in nebunesc. Dac trebuie, v puteţ i mişca mai repede, puteţ i lucra mai repede sau chiar alerga, dar f ăr ă să vă proiectaţ i în viitor şi

f ăr ă să respingeţ i prezentul. Când vă mişcaţ i, munciţ i, alergaţ i — implicaţ i-vă total în activitate.

Bucuraţ i-vă de fluxul de energie care circulă prin corp, de nivelul înalt de energie al acestui moment.

Acum nu mai sunteţ i stresat, nu vă mai rupeţ i în două. Nu faceţ i decât să vă mişcaţ i, să alergaţ i, să

munciţ i — şi să vă bucuraţ i de acest lucru. Sau puteţ i renunţ a la tot, aşezându-vă pe o bancă în

parc. Dar când faceţ i acest lucru, observaţ i-vă mintea. Ar putea să spună: „Ar trebui să munceşti.

Pierzi timpul". Observaţ i-vă mintea. Zâmbiţ i la atacurile ei.

Trecutul ocupă mare parte din atenţ ia dumneavoastr ă? Vorbiţ i şi vă gândiţ i deseori la el, fie

pozitiv, fie negativ? Vă gândiţ i la lucrurile importante pe care le-aţ i realizat, la aventurile, laexperienţ ele dvs. sau la rolul de victimă şi la lucrurile oribile care vi s-au întâmplat sau poate pe care

le-aţ i f ăcut dvs. altei persoane? Gândurile vă trezesc un sentiment de culpabilitate, de mândrie,

resentimentele, furia, regretul sau autocompătimirea? în acest caz nu numai că întreţ ineţ i un fals

sentiment de identitate, dar ajutaţ i şi la accelerarea procesului de îmbătrânire a corpului, creând o

acumulare de trecut în psihicul dvs. Verificaţ i pe cont propriu acest lucru la persoanele care au o

tendinţă puternică de a r ămâne agăţ ate de trecut.

Lăsaţ i trecutul să moar ă în fiecare moment. Nu aveţ i nevoie de el. Faceţ i referire la el numaiatunci când este relevant pentru prezent. Simţ iţ i puterea acestui moment şi plenitudinea Fiinţ ei.

Faceţ i-vă simţ ită prezenţ a.



88

SSunteţ i îngrijorat? Aveţ i multe gânduri care încep prin „Cum ar fi fost dacă...?" înseamnă că v-

aţ i identificat cu mintea, care se proiectează într-o situaţ ie imaginar ă din viitor şi creează frica. Nu

aveţ i cum să rezolvaţ i o asemenea situaţ ie, pentru că ea nu există. Este o fantomă mentală. Puteţ i

pune capăt acestei nebunii care vă afectează sănătatea şi viaţ a pur şi simplu acceptând ce se

întâmplă în momentul prezent. Conştientizaţ i-vă respiraţ ia. Simţ iţ i aerul intrând şi ieşind din corp.

Simţ iţ i-vă câmpul energetic interior. în viaţ a reală — spre deosebire de proiecţ iile imaginare ale

minţ ii — nu aţ i fost nevoit să faceţ i faţă decât momentului prezent. în-trebaţ i-vă ce „problemă" aveţ i

acum, nu anul viitor, nu mâine sau peste cinci minute. Ce nu e în regulă cu momentul prezent?

Puteţ i întotdeauna să faceţ i faţă prezentului, niciodată i viitorului — şi nici nu sunteţ i obligaţ i să faceţ i

asta. Răspunsul, puterea, acţ iunea corectă sau resursa vor fi aici când veţ i avea nevoie de ele, nu

înainte şi nici după aceea.

„Într-o zi voi reuşi." Obiectivul pe care vi l-aţ i fixat v-a acaparat atât de mult atenţ ia, încâtreduceţ i momentul prezent la un simplu instrument pentru atingerea unui scop? Vă r ăpeşte bucuria

a ceea ce faceţ i? Aşteptaţ i să începeţ i să tr ăiţ i? Dacă vă construiţ i un astfel de tipar mental,

indiferent de ceea ce veţ i realiza sau veţ i obţ ine, prezentul nu va fi niciodată destul de bun; viitorul

va părea întotdeauna mai bun decât prezentul. O reţ etă perfectă pentru insatisfacţ ie şi neîmplinirepermanentă, nu sunteţ i de acord?

Sunteţ i de obicei o persoană care aşteaptă? Ce procent din viaţă vă petreceţ i aşteptând? Eu

numesc „aşteptare la scar ă mică", de exemplu, coada de la oficiul poştal, un blocaj în trafic, coada

de la aeroport sau aşteptarea unei persoane la o întâlnire etc. „Aşteptarea la scar ă mare" este



89

aşteptarea următorului concediu, a unui loc de muncă mai bun, a momentului când copiii vor creşte,

a unei relaţ ii într-adevăr importante, a succesului, a securităţ ii financiare, a momentului când vom fi

o persoană importantă sau când vom avea mai multe cunoştinţ e. Nu de puţ ine ori, oarnenii î şi petrec

toată viaţ a aşteptând să înceapă să tr ăiască.

Aşteptarea este o dispoziţ ie mentală. În principiu, înseamnă să doreşti viitorul; să nu doreşti

prezentul. Nu î ţ i doreşti ceea ce ai şi vrei ceea ce nu ai. Orice aşteptare creează în inconştient un

conflict interior între a te afla aici şi acum, unde de fapt nu vreţ i să vă aflaţ i, şi viitorul proiectat, în

care aţ i dori să tr ăiţ i. Acest lucru vă reduce foarte mult calitatea vieţ ii, f ăcându-vă să pierdeţ i

prezentul.Nu este nimic r ău în a te str ădui să-ţ i îmbunătăţ eşti situaţ ia de viaţă. Bineînţ eles că vă puteţ i

îmbunătăţ i situaţ ia de viaţă, dar nu vă puteţ i îmbunătăţ i viaţ a. Viaţ a este factorul primar. Viaţ a este

Fiinţ a dvs. profundă. Ea este deja desăvâr şită, completă, perfectă. Situaţ ia dvs. de viaţă constă în

circumstanţ e şi experienţ e personale. Nu este nimic r ău în a-ţ i fixa obiective şi a încerca să realizezi

anumite lucruri. Greşeala constă în folosirea lor ca substitut pentru sentimentul vieţ ii, pentru Fiinţă.

Singurul punct de acces către acest sentiment este ACUM. Sunteţ i ca un arhitect care nu acordă

niciun fel de atenţ ie fundaţ iei unei clădiri, dar investeşte o mulţ ime de timp în suprastructur ă.

De exemplu, mulţ i oameni aşteaptă prosperitatea. Ea nu poate veni în viitor. Când respectaţ i,recunoaşteţ i şi acceptaţ i pe deplin realitatea prezentă — locul în care vă aflaţ i, cine sunteţ i, ce faceţ i

chiar acum — când acceptaţ i pe deplin ceea ce aveţ i, sunteţ i recunoscător pentru ceea ce aveţ i,

recunoscător pentru ceea ce este, recunoscător pentru Fiinţă. Recunoştinţ a pentru momentul

prezent şi plenitudinea vieţ ii de acum este adevărata prosperitate. Ea nu poate veni în viitor. Apoi, în



90

timp, această prosperitate se va manifesta în cazul dvs. în diferite feluri.

Dacă nu sunteţ i satisf ăcut cu ceea ce aveţ i sau sunteţ i frustrat sau supărat din cauza lipsurilor

din prezent, aceasta vă poate motiva să vă îmbogăţ iţ i, dar şi dacă veţ i câştiga milioane, veţ i continua

să tr ăiţ i starea prezentă de lipsă şi în adâncul sufletului veţ i continua să vă simţ iţ i neîmplinit. Puteţ i

avea multe experienţ e interesante pe care să le plătiţ i cu bani, dar ele se vor încheia repede şi vă

vor lăsa mereu cu un sentiment de gol interior şi cu nevoia unei gratificări fizice şi psihice

suplimentare. Nu veţ i tr ăi comuniunea cu Fiinţ a şi nu veţ i simţ i plenitudinea vieţ ii de acum, singura

prosperitate autentică.

Aşa că abandonaţ i dorinţ a ca stare mentală. Când vă surprindeţ i alunecând în aşteptare...ieşiţ i repede din ea. Reveniţ i la momentul prezent. Tr ăiţ i şi bucuraţ i-vă de ceea ce tr ăiţ i. Dacă sunteţ i

prezent, nu mai aveţ i nevoie să aşteptaţ i nimic. Aşa că data viitoare când cineva vă va spune: „îmi

pare r ău că v-am f ăcut să aşteptaţ i", îi puteţ i r ăspunde: „Nu face nimic. Nu am aşteptat. Am stat aici

şi m-am simţ it bine — savurând bucuria de a fi eu însumi".

Acestea sunt numai câteva strategii mentale obişnuite pentru negarea momentului prezent,

care fac parte din starea normală de inconştienţă. Ele sunt uşor de trecut cu vederea tocmai pentru

că sunt atât de bine fixate în obişnuinţ ele noastre, în modul nostru normal de a tr ăi: fundalul static al

nemulţ umirii perpetue. Dar cu cât exersaţ i mai mult observarea stării mental-emoţ ionale interioare,

cu atât vă va fi mai uşor să sesizaţ i blocajul în trecut sau în viitor, adică momentul în care sunteţ iinconştient, şi să vă treziţ i din visul timpului în prezent. Dar aveţ i grijă: şinele fals, nefericit, bazat pe

identifica-wm rea cu mintea tr ăieşte în timp. El ştie că momentul prezent este propria sa moarte şi

prin urmare se simte foarte ameninţ at de el. Va face tot ce poate pentru a vă smulge de aici. Va

încerca să vă menţ ină în capcana timpului.



91

Scopul interior al călătoriei vieţii

Înţ eleg c ă ceea ce spuneţ i este adev ărat, totuşi, cred c ă oamenii trebuie să aibă un scop în

viaţă; altfel, am fi la voia întâmpl ării, şi apoi — un scop înseamnă viitor, nu-i aşa? Cum putem

împăca acest lucru cu a tr ăi în prezent?

Când vă aflaţ i într-o călătorie, este, desigur, util să ştiţ i care este destinaţ ia finală sau cel puţ in

direcţ ia generală de mişcare, dar nu uitaţ i: în ultimă instanţă, singurul lucru real în călătoria dvs. este

pasul pe care îl faceţ i în acest moment. Este singurul lucru care există.

Drumul vieţ ii dvs. are un scop exterior şi unul interior. Scopul exterior este atingerea ţ elului sau

a destinaţ iei, realizarea obiectivelor pe care vi le-aţ i propus, anumite performanţ e, care, desigur, înseamnă viitorul. Dar, dacă destinaţ ia dvs. sau paşii pe care îi veţ i face în viitor vă vor acapara atât

de mult atenţ ia, încât să devină mai importanţ i decât pasul pe care îl faceţ i acum, atunci veţ i rata

complet scopul interior al acestei călătorii, care nu are nimic în comun cu locul spre care vă

îndreptaţ i sau cu ceea ce faceţ i. Dimpotrivă, ţ ine foarte mult de felul în care acţ ionaţ i. Nu are nimic

de-a face cu viitorul, dar înseamnă totul pentru calitatea conştiinţ ei fiecărui moment. Scopul exterior

se înscrie într-o dimensiune orizontală a spaţ iului şi timpului; scopul interior urmăreşte o adâncime a

Fiinţ ei dvs. în dimensiunea verticală a atemporalului Acum. Călătoria dvs. exterioar ă poate

presupune un milion de paşi; călătoria interioar ă are însă numai unul: pasul pe care îl faceţ i chiar

acum. Pe măsur ă ce deveniţ i din ce în ce mai conştient de acest singur pas, veţ i realiza că elcuprinde deja în sine toţ i ceilalţ i paşi, inclusiv destinaţ ia. Acest singur pas se transformă atunci într-o

expresie a perfecţ iunii, un act de o mare frumuseţ e. El vă va aduce în Fiinţă şi lumina Fiinţ ei va

str ăluci prin el. Acesta este atât scopul, cât şi împlinirea călătoriei dvs. interioare, călătoria în tine

însuţ i.



92

S Are vreo importanţă dac ă ne îndeplinim sau nu scopul exterior, dac ă reuşim sau eşuăm în

aceast ă lume?

În cazul fiecăruia, va avea importanţă atâta timp cât nu I v-aţ i realizat încă scopul interior.

După aceea, scopul exterior va fi doar un joc, pe care s-ar putea să continuaţ i să-l jucaţ i numai

pentru că vă distrează. Este la fel de posibil să eşuaţ i complet în scopul dvs. exterior şi în acelaşi

timp să înregistraţ i un succes total în ce priveşte scopul interior. Se poate întâmpla şi invers, situaţ ie

mai des întâlnită: bogăţ ie exterioar ă însoţ ită de săr ăcie interioar ă sau „să fi câştigat lumea, dar să vă

fi pierdut sufletul", după cum a spus Isus. în ultimă instanţă, fiecare scop exterior este sortit

„eşecului" mai devreme sau mai târziu, pur şi simplu pentru că este supus legii efemerului, ca toate

lucrurile. Cu cât veţ i realiza mai repede că scopul dvs. exterior nu vă poate oferi o satisfacţ ie dedurată, cu atât va fi mai bine. Când aţ i perceput limitele scopului exterior, renunţ aţ i la aşteptarea

nerealistă că acesta ar trebui să vă facă fericit şi puneţ i-o în slujba scopului dvs. interior.

Trecutul nu poate supravieţui dacă sunteţi prezent Aţ i spus c ă a ne gândi şi a vorbi inutil despre trecut este unul dintre modurile în care evit ăm

prezentul. Dar în afar ă de trecutul pe care ni-l amintim şi cu care poate c ă ne identific ăm, nu mai

exist ă în noi şi un alt nivel de trecut, care să fie mult mai profund? Vorbesc despre trecutul

inconştient care ne condiţionează vieţile mai ales prin intermediul experienţelor timpurii din



93

inconştient, care ne condi ţ ioneaz ă vieţ ile, mai ales prin intermediul experienţ elor timpurii dincopil ărie. Şi apoi mai exist ă şi condi ţ ionarea cultural ă, care este legat ă de locul în care tr ăim din

punct de vedere geografic şi de perioada istoric ă în care tr ăim.

Toate aceste lucruri determină felul în care vedem lumea, felul în care reac ţ ionăm la ea, felul

în care gândim despre ea, tipul de relaţ ii pe care le avem cu ceilal ţ i, felul în care ne tr ăim vieţ ile.

Cum am putea vreodat ă să conştientiz ăm toate aceste lucruri sau să sc ă păm de ele? Cât de mult ar

dura? Şi chiar dac ă am reuşi, cu ce-am mai r ămâne?

Ce r ămâne când iluzia ia sfâr şit?

Nu este nevoie să investigaţ i trecutul inconştient din dvs., cu excepţ ia manifestărilor sale din

prezent, sub forma gândurilor, a emoţ iilor, a dorinţ elor, a reacţ iilor sau a unui eveniment extern încare sunteţ i antrenat. Indiferent dacă simţ iţ i sau nu nevoia să aflaţ i diverse lucruri despre trecutul

dvs. inconştient, obstacolele prezentului vor aduce totul la lumină. Dacă vă afundaţ i în trecut, el va

deveni o pr ăpastie f ăr ă fund: întotdeauna va mai exista ceva de analizat. Poate credeţ i că aveţ i

nevoie de mai mult timp pentru a înţ elege trecutul sau a vă elibera de el, cu alte cuvinte, poate

credeţ i că viitorul vă va elibera de trecut. Aceasta este o iluzie. Numai prezentul vă poate elibera de

trecut. Mai mult timp psihologic nu vă poate elibera de timpul psihologic. Dobândiţ i accesul la

puterea Clipei de acum. Aceasta este cheia.

Care este puterea Clipei de acum?

Nu este altceva decât puterea prezenţ ei dvs., conştiinţ a dvs. eliberată de formele gândirii. Aşa că, abordaţ i trecutul de la nivelul prezentului. Cu cât veţ i acorda mai multă atenţ ie

trecutului, cu atât îl veţ i investi cu mai multă energie şi cu atât este mai probabil să vă construiţ i din

el un „sine". Să nu mă înţ elegeţ i greşit: atenţ ia este esenţ ială, dar nu faţă de trecut ca trecut.

Acordaţ i atenţ ie prezentului; acordaţ i atenţ ie comportamentului, reacţ iilor, dispoziţ iei, gândurilor,

ţiil t il i d i ţ l d l î t A l flă t t l di d



94

emoţ iilor, temerilor şi dorinţ elor dvs., aşa cum apar ele în prezent. Acolo se află trecutul din dvs.

Dacă veţ i reuşi să fiţ i suficient de prezent pentru a urmări toate aceste lucruri, f ăr ă să le criticaţ i sau

să le analizaţ i, f ăr ă să emiteţ i niciun fel de apreciere, atunci vă veţ i rezolva problemele trecutului şi îl

veţ i dizolva prin puterea prezenţ ei dvs. Nu vă puteţ i regăsi în trecut. Vă veţ i găsi pe sine numai ve-

nind în prezent.

Nu este util să înţ elegem trecutul şi astfel să înţ elegem de ce facem anumite lucruri, de ce

reac ţ ionăm în anumite feluri sau de ce ne creăm în mod inconştient propria dramă, propriile tipare

de relaţ ionare ş.a.m.d. ?

Pe măsur ă ce veţ i conştientiza şi mai mult realitatea dvs. prezentă, veţ i înţ elege cu ajutorulintuiţ iei motivele pentru care condiţ ionarea dvs. funcţ ionează în aceste moduri particulare; de

exemplu, de ce anume relaţ iile dvs. urmează anumite modele — şi vă veţ i putea aminti lucruri care

s-au întâmplat în trecut şi pe care acum le veţ i înţ elege mai clar. Acest lucru este foarte bun şi poate

fi util, dar nu esenţ ial. Esenţ ială este prezenţ a dvs. conştientă. Ea dizolvă trecutul. Ea este agentul

transformării. Aşa că nu căutaţ i să înţ elegeţ i . trecutul, ci încercaţ i să fiţ i cât puteţ i de prezent.

Trecutul nu aate supravieţ ui dacă sunteţ i prezent. Nu poate supravieţ ui decât în absenţ a dvs.

Capitolul 5

Starea de prezenţă



95

Nu este ceea ce credeţi

Repetaţ i mereu c ă starea de prezenţă este elementul-cheie. Cred c ă înţ eleg acest lucru din

punct de vedere intelectual, dar nu ştiu dac ă am trecut vreodat ă prin aceast ă experienţă. M ă întreb

— este oare ceea ce cred eu c ă este sau este ceva total diferit? Nu este ceea ce credeţ i că este! Nu puteţ i gândi prezenţ a şi mintea nu o poate înţ elege.

Prezenţ a este înţ eleasă numai atunci când sunteţ i prezent.

Încercaţ i un mic experiment. închideţ i ochii şi spuneţ i-vă: „Mă întreb care va fi următorul meu

gând". Apoi fiţ i foarte atent şi aşteptaţ i următorul gând. Aşa cum aşteaptă o pisică în faţ a găurii unui

şoarece. Ce gând va ieşi din „gaura şoarecelui?" Încercaţ i acum!

SEi bine?

A trebuit să aştept destul de mult până a apărut în sfâr şit un gând.

Exact. Când vă aflaţ i într-o stare de prezenţă intensă sunteţ i iberat de gânduri. Sunteţ i foarteliniştit şi în acelaşi timp foarte alert. în momentul în care atenţ ia dvs. conştientă scade sub un anumit

nivel, gândurile dau buzna înăuntru. Zgomotul mental revine; liniştea dispare. Sunteţ i înapoi în timp.

Pentru a le testa gradul de prezenţă, unii maeştri Zen ve-ieau pe neaşteptate pe la spatele

elevilor şi încercau să-i lo-rească cu un băţ . Ce sperietur ă! Dacă elevul era total prezent şi într-o

stare de vigilenţă dacă îşi păstrase cureaua la brâu şi lampa aprinsă" una dintre analogiile pe



96

stare de vigilenţă, dacă î şi păstrase „cureaua la brâu şi lampa aprinsă — una dintre analogiile pe

care Isus le foloseşte pentru prezenţă —, atunci î şi observa maestrul apropiin-du-se pe la spate şi îl

oprea sau se ferea. Dar dacă era lovit însemna că fusese cufundat în gânduri, adică absent,

inconştient.

Pentru a r ămâne prezent în viaţ a de zi cu zi este util să ai r ădăcini adânci în tine însuţ i; altfel,

mintea, care are o for ţă incredibilă, vă va trage cu ea ca un râu sălbatic.

Ce vreţ i să spuneţ i cu „r ăd ăcini adânci în tine însuţ i"?

Vreau să spun să-ţ i locuieşti corpul pe deplin. Să ai mereu o parte din atenţ ie îndreptată spre

câmpul energetic intern al propriului corp. Să

î ţ i sim

ţ i corpul din interior, ca s

ăzic a

şa. Acest lucru v

ă

ancorează în prezent (vezi capitolul 6).

Sensul ezoteric al „aşteptării" .

Într-un anumit sens, starea de prezenţă poate fi comparată cu aşteptarea. Iisus a folosit

analogia aşteptării în unele din parabolele sale. Nu este vorba despre genul obişnuit de aşteptare

amestecată cu plictiseală şi iritare care reprezintă o negare a prezentului şi despre care am vorbit

deja. Nu este o aşteptare în care atenţ ia dvs. se fixează asupra unui punct viitor, iar prezentul este

perceput ca un obstacol indezirabil ce vă împiedică să obţ ineţ i ceea ce vă doriţ i. Este o aşteptare

calitativ diferită, una pentru care aveţ i nevoie de toată atenţ ia şi vigilenţ a dvs. Se poate întâmpla

ceva în orice moment şi, dacă nu sunteţ i absolut treaz, absolut nemişcat, puteţ i rata evenimentul. Acesta este genul de aşteptare despre care vorbeşte Isus. în această stare, toată atenţ ia dvs. se

îndreaptă spre prezent. Nu mai r ămâne niciun pic pentru reverii, gânduri, amintiri, anticipări. Nu mai

este niciun pic de tensiune în ea, niciun pic de frică, doar prezenţă alertă. Sunteţ i prezent cu

întreaga dvs. fiinţă, cu fiecare celulă a corpului dvs. în această stare, „dumneavoastr ă" cel care aveţ i

un trecut şi un viitor personalitatea dacă doriţi nu se mai află acolo Şi totuşi nu se pierde



97

un trecut şi un viitor, personalitatea — dacă doriţ i -—, nu se mai află acolo. Şi, totuşi, nu se pierde

niciun lucru de valoare. Sunteţ i încă în esenţă dvs. De fapt, sunteţ i mai mult dvs. decât aţ i fost

vreodată până atunci sau abia acum sunteţ i dvs. înşivă.

„Fii ca un servitor care aşteaptă întoarcerea stăpânului", spune Iisus. Servitorul nu ştie la ce

or ă va veni stăpânul. Aşa că r ămâne treaz, alert, echilibrat, liniştit, ca să nu piardă din vedere întoarcerea stăpânului. Într-o altă parabolă, Isus vorbeşte despre cele cinci femei neglijente

(inconştiente) care nu au avut suficient ulei (conştiinţă) pentru a-şi ţ ine lampa aprinsă (starea de

prezenţă), şi astfel au pierdut sosirea mirelui (prezentul) şi n-au mai ajuns la nuntă (iluminare).

Aceste cinci femei se deosebesc de cele cinci femei înţ elepte, care au avut suficient ulei (au r ămas

conştiente).

Nici măcar bărbaţ ii care au scris Evangheliile nu au înţ eles sensul acestor parabole, aşa că

primele interpretări greşite şi distorsiuni s-au strecurat prin scrierea lor. După alte interpretări

eronate, sensul real s-a pierdut complet. Acestea nu sunt parabole despre sfâr şitul lumii, ci despre

sfâr şitul timpului psihologic. Ele indică transcendenţ a minţ ii supuse sinelui fals şi posibilitatea de a

tr ăi într-o stare de conştiinţă total diferită.

Frumuseţea se iveşte în liniştea prezenţeiCeea ce tocmai aţ i descris este un lucru pe care îl tr ăiesc ocazional, pentru câteva secunde,

când sunt singur în mijlocul naturii.

Da. Maeştrii Zen folosesc cuvântul satori pentru a descrie str ăfulgerarea intuiţ iei, momentul de

absenţă a minţ ii şi de prezenţă totală. Deşi satori nu este o transformare durabilă, fiţ i recunoscătoriatunci când apare pentru că vă oferă o idee despre trăirea iluminării Poate că aţi trăit de multe ori



98

ţ ţ ş p ţ ş ţatunci când apare, pentru că vă ofer ă o idee despre tr ăirea iluminării. Poate că aţ i tr ăit de multe ori

această stare f ăr ă să ştiţ i ce este şi f ăr ă să îi înţ elegeţ i importanţ a. Prezenţ a este necesar ă pentru a

deveni conştienţ i de frumuseţ ea, măreţ ia şi sfinţ enia naturii. Aţ i r ămas vreodată cu privirea pierdută

în infinitatea spaţ iului, într-o noapte senină, uimit de calmul absolut şi de vastitatea ei inimaginabilă?

Aţ i ascultat cu atenţ ie susurul unui râu de munte în pădure? Sau cântecul unei privighetori la apus,

într-o sear ă liniştită de var ă? Pentru a conştientiza aceste lucruri, mintea trebuie să se liniştească.

Trebuie să lăsaţ i la o parte un moment bagajul personal de probleme, din trecut şi din viitor, şi toate

informaţ iile pe care le-aţ i acumulat; altfel, veţ i privi f ăr ă să vedeţ i, veţ i asculta f ăr ă să auziţ i. Este

nevoie de prezenţ a dvs. totală. în spatele frumuseţ ii formelor exterioare, există mai mult: ceva ce nu poate fi exprimat, ceva

inefabil, o esenţă profundă, interioar ă, sfântă. Ori de câte ori există frumuseţ e, această esenţă

interioar ă str ăluceşte în afar ă. Ea vi se dezvăluie numai atunci când sunteţ i prezent. Este oare

posibil ca această esenţă nenumită şi prezenţ a dvs. să fie una? Ar mai putea ea să existe acolo f ăr ă

prezenţ a dvs.? Pătrundeţ i mai adânc în ea. Descoperiţ i singur.

S

Probabil că atunci când aţ i tr ăit aceste momente de prezenţă nu v-aţ i dat seama că pentru uninterval foarte scurt v-aţ i aflat într-o stare de absenţă a gândirii. S-a întâmplat aşa pentru că distanţ a

dintre starea respectivă şi fluxul de gânduri a fost foarte mică. Poate că satori a durat numai câteva

secunde înainte ca gândurile să vă revină, dar a existat; altfel, nu i-aţ i fi tr ăit frumuseţ ea. Mintea nu

poate nici să recunoască, nici să creeze frumuseţ ea. Frumuseţ ea sau sfinţ enia au fost prezente doar

câteva secunde în care v-aţi aflat într-o stare de prezenţă totală Din cauza intervalului de timp foarte



99

câteva secunde în care v aţ i aflat într o stare de prezenţă totală. Din cauza intervalului de timp foarte

scurt şi a lipsei de vigilenţă şi de atenţ ie, probabil că nu aţ i putut sesiza diferenţ a fundamentală

dintre percepţ ie — conştiinţ a frumuseţ ii f ăr ă a vă gândi în vreun fel la ea — şi etichetarea şi

interpretarea ei prin intermediul gândului. Durata a fost atât de mică, încât a f ăcut ca totul să par ă un

singur proces. Totuşi, adevărul este că în momentul în care au intervenit gândurile, nu aţ i mai r ămasdecât cu o amintire.

Cu cât intervalul dintre percepţ ie şi revenirea gândurilor este mai mare, cu atât sunteţ i mai

profund ca fiinţă umană, cu alte cuvinte, cu atât sunteţ i mai conştient.

Mulţ i oameni sunt atât de prinşi în închisoarea minţ ilor lor, încât frumuseţ ea naturii nu există în

realitate pentru ei. Pot spune „Ce floare frumoasă!", dar aceasta este doar o etichetare mentală

mecanică. Pentru că ei nu sunt prezenţ i, liniştiţ i, nu văd cu adevărat floarea, nu îi simt esenţ a,

sfinţ enia — tot aşa cum nu se cunosc nici pe ei înşişi, nu î şi simt esenţ a, sfinţ enia.

Pentru că tr ăim într-o cultur ă dominată de minte atât de mult, cea mai mare parte a artei,

arhitecturii, muzicii şi literaturii moderne este lipsită de frumuseţ e, de esenţă interioar ă, cu foarte rare

excepţ ii. Motivul este acela că oamenii care realizează aceste creaţ ii nu pot — nici măcar pentru o

secundă — să se elibereze de mintea lor. Aşa că nu se află niciodată în legătur ă cu acest spaţ iu

interior în care se ivesc creativitatea şi frumuseţ ea autentică. Mintea lăsată de capul ei creează

monstruozităţ i, şi asta nu doar în galeriile de artă. Uitaţ i-vă la peisajele noastre urbane şi ladepozitele de deşeuri industriale. Nicio civilizaţ ie nu a produs atâta urâţ enie.

Atingerea conştiinţei pure

Prezenţ a este acelaşi lucru cu Fiinţ a?

Când deveniţ i conştient de Fiinţă, ceea ce se întâmplă de fapt este că Fiinţ a devine conştientă

de ea însăşi Faptul că Fiinţa devine conştientă de ea însăşi — aceasta este prezenţa Deoarece



100

de ea însăşi. Faptul că Fiinţ a devine conştientă de ea însăşi — aceasta este prezenţ a. Deoarece

Fiinţ a, conştiinţ a şi viaţ a sunt sinonime, am putea spune că prezenţ a înseamnă conştiinţ a care

devine conştientă de sine sau viaţ a care ajunge la autoconştientizare. Dar nu vă ataşaţ i prea mult de

cuvinte şi nu faceţ i un efort pentru a înţ elege aceste lucruri. Nu aveţ i nevoie să înţ elegeţ i nimic pen-

tru a putea deveni prezent.

Înţ eleg ce aţ i spus, dar pare să reiasă c ă Fiinţ a, realitatea transcendental ă ultimă, înc ă nu este

complet ă, c ă trece printr-un proces de dezvoltare. Dumnezeu are nevoie de timp pentru dezvoltarea

personal ă?

Da, dar numai dacă privim din perspectiva limitată a universului manifest. în Biblie, Dumnezeudeclar ă: „Eu sunt Alfa şi Omega. Eu sunt cel viu". în lumea atemporală în care există Dumnezeu,

care este în acelaşi timp şi casa dvs., începutul şi sfâr şitul, Alfa şi Omega, sunt una, iar esenţ a

tuturor lucrurilor care au existat şi vor exista vreodată este etern prezentă într-o stare nemanifestă

de unitate şi perfecţ iune — complet dincolo de orice lucru pe care l-ar putea imagina sau înţ elege

vreodată mintea umană. în lumea noastr ă de forme aparent separate, totuşi, perfecţ iunea

atemporală este un concept inimaginabil. Aici chiar şi conştiinţ a, lumina ivită din Sursa eternă, pare

supusă unui proces de dezvoltare, dar asta numai din cauza percepţ iei noastre limitate. în termeni

absoluţ i, lucrurile nu stau aşa. Totuşi, daţ i-mi voie să continui să vorbesc un moment despre evoluţ iaconştiinţ ei în această lume.

Tot ceea ce există conţ ine Fiinţ a, conţ ine esenţ a lui Dumnezeu, are un anumit grad de

conştiinţă. Chiar şi o piatr ă are o conştiinţă rudimentar ă; altfel, nu ar exista, iar atomii şi moleculele

sale s-ar dispersa. Totul este viu. Soarele, Pământul, plantele, animalele, oamenii — toate sunt

expresii ale conştiinţ ei în diferite grade, conştiinţă manifestată ca formă.



101

p ş ţ g , ş ţ

Lumea apare atunci când conştiinţ a ia diferite forme, mentale sau materiale. Gândiţ i-vă la

milioanele de forme de viaţă de pe această planetă. Din mare, de pe pământ, din aer — şi fiecare

dintre ele este reprodusă de milioane de ori. în ce scop? Există o entitate sau o fiinţă prinsă într-un

joc, care se joacă cu formele? Aceasta este întrebarea pe care şi-au pus-o vechii înţ elepţ i din India.Ei au văzut lumea ca lila, un fel de joc divin pe care îl joacă Dumnezeu. Formele de viaţă individuală

nu sunt, evident, foarte importante în acest joc. în mediul marin, majoritatea formelor de viaţă nu

supravieţ uiesc mai mult de câteva minute după naştere. Forma umană se transformă şi ea în ţărână

mult prea repede, iar când a dispărut, este ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Este acest lucru tragic

sau crud? Numai în cazul în care creaţ i o identitate separată pentru fiecare formă, atunci când uitaţ i

că acea conştiinţă a fiecăreia este esenţ a lui Dumnezeu, ce se exprimă pe sine prin formă. Dar nu

ştiţ i cu adevărat acest lucru până când nu vă daţ i seama de apartenenţ a dvs. la esenţ a lui

Dumnezeu drept conştiinţă pur ă.

Dacă un peşte se naşte în acvariul dvs. şi îi daţ i numele de John, scrieţ i un certificat de

naştere, îi povestiţ i istoria familiei lui şi peste două minute este înghiţ it de un alt peşte — este un

lucru tragic. Dar este tragic numai pentru că dvs. aţ i proiectat un sine individual acolo unde nu

exista. Aţ i luat o fracţ iune dintr-un proces dinamic, un dans molecular, şi aţ i f ăcut din ea o entitateseparată.

Conştiinţ a î şi pune masca formelor până când acestea ating o asemenea complexitate, încât

se pierde complet în ele. Conştiinţ a omului contemporan s-a identificat complet cu masca ei. Se

cunoaşte pe sine numai ca formă — şi de aceea tr ăieşte temându-se că forma sa fizică sau

psihologică va fi anihilată. Aceasta este mintea dominată de sinele fals, şi în acest moment apar



102

disfuncţ ii considerabile. După cum vedem acum, se pare că a decurs total greşit ceva în lanţ ul

evolutiv. Dar chiar şi asta face parte din lila, jocul divin. în final, pre-v siunea suferin ţ ei create de

această aparentă disfuncţ ionalitate for ţ ează conştiinţ a să se desprindă din identificarea cu forma şi

să se trezească din visul formei: î şi regăseşte conştiinţ a de sine, dar la un nivel mult mai profunddecât atunci când a pierdut-o.

Acest proces este explicat de Iisus în parabola fiului r ătăcitor, care pleacă de la casa tatălui

său, î şi risipeşte averea, ajunge un cer şetor şi este apoi for ţ at de suferinţ ele sale să se întoarcă aca-

să. Când se întoarce, tatăl său îl iubeşte mai mult decât înainte. Starea fiului este aşa cum era şi

înainte, şi totuşi diferită. Acum are o dimensiune în plus — profunzimea. Parabola descrie călătoria

de la perfecţ iunea inconştientă, prin imperfecţ iunea aparentă şi „r ău", până la perfecţ iunea

conştientă.

Acum înţ elegeţ i semnificaţ ia mai profundă şi mai largă a faptului de a deveni prezent ca

observator al minţ ii? Ori de câte ori urmăriţ i mintea, vă retrageţ i conştiinţ a din formele mentale,

aceasta transformându-se atunci în ceea ce noi numim observator sau martor. Prin urmare,

observatorul — conştiinţ a pur ă dincolo de formă — devine mai puternic, iar formaţ iunile mentale

devin mai slabe. Când vorbim despre observarea minţ ii, personalizăm un eveniment de importanţă

cosmică: prin dvs. conştiinţ a se trezeşte din visul ei de identificare cu forma şi se retrage din formă. Acest lucru prevesteşte — dar, de fapt, participă — la un eveniment aflat probabil în viitorul

îndepărtat din punctul de vedere al timpului cronologic. Evenimentul se numeşte sfâr şitul lumii.

S



103

SCând conştiinţ a se eliberează pe sine din identificarea cu formele fizice şi mentale, devine

ceea ce noi am putea numi conştiinţă sau prezenţă pur ă ori iluminată. Acest lucru li s-a întâmplat

deja câtorva persoane şi se pare că este destinat să se întâmple din nou la o scar ă mult mai largă,

deşi nu există nicio garanţ ie că va/î aşa. Cei mai mulţ i oameni se află încă în ghearele modului de

conştiinţă dominat de şinele fals: se identifică cu mintea lor şi sunt conduşi de ea. Dacă, la un mo-

ment dat, nu se vor elibera de mintea lor, aceasta îi va distruge. Vor tr ăi din ce în ce mai mult în

confuzie, conflict, violenţă, boală, disperare, nebunie. Mintea dominată de şinele fals a devenit un

vas care se scufundă. Dacă nu vă debarcaţ i la timp, vă veţ i scufunda împreună cu ea. Minteacolectivă dominată de şinele fals a devenit cea mai periculoasă şi mai distructivă entitate ce a locuit

vreodată pe această planetă. Ce credeţ i că se va întâmpla cu planeta, în cazul în care conştiinţ a

umană r ămâne neschimbată?

Pentru majoritatea oamenilor, singura întrerupere în dominaţ ia minţ ii este revenirea ocazională

la un nivel de conştiinţă inferior gândirii. Fiecare dintre noi face acest lucru în fiecare sear ă, în timpul

somnului. Dar acelaşi lucru are loc într-o anumită măsur ă şi prin sex, alcool şi alte droguri ce

suprimă activitatea mentală excesivă. Dacă nu ar exista alcoolul, tranchilizantele, antidepresivele şi

substanţ ele ilegale, care sunt, toate, consumate în cantităţ i imense, nebunia minţ ii umane ar deveni

şi mai evidentă. Cred că, dacă ar fi lipsiţ i de formele lor de drog, mare parte dintre oameni ar deveniun pericol pentru sine şi pentru alţ ii. Aceste droguri şi medicamente vă menţ in blocaţ i într-un mod de

funcţ ionare eronat. Folosirea lor pe scar ă largă nu face decât să întârzie colapsul vechilor structuri

mentale şi ivirea unei conştiinţ e superioare. Deşi utilizatorii individuali găsesc o anumită eliberare

faţă de tortura zilnică impusă de mintea lor, ei sunt împiedicaţ i să genereze suficientă prezenţă

conştientă pentru a se ridica deasupra gândurilor şi a-şi găsi astfel adevărata eliberare.



104

Revenirea la un nivel de conştiinţă inferior minţ ii, care reprezintă nivelul anterior gândirii al

str ămoşilor noştri, al animalelor şi plantelor, nu este o opţ iune valabilă pentru noi. Nu există cale de

întoarcere. Pentru ca rasa umană să supravieţ uiască, ea trebuie să avanseze la stadiul următor.

Conştiinţ a evoluează în tot universul sub miliarde de forme. Aşa că, chiar dacă nu vom reuşi, acestlucru nu va avea nicio importanţă la scar ă cosmică. Conştiinţ a nu poate să piardă ceva vreodată,

aşa că ea s-ar exprima pur şi simplu printr-o altă formă. Chiar faptul că vă vorbesc aici, iar dvs. mă

ascultaţ i sau citiţ i această carte este un semn clar că noua conştiinţă î şi apriga un punct de sprijin pe

această planetă.

În această activitate nu este implicat nimic personal: eu nu vă învăţ nimic. Dvs. sunteţ i

conştiinţă şi vă ascultaţ i pe dvs. înşivă. Există un proverb în Orient: „Profesorul şi învăţăcelul

creează împreună învăţătura". Oricum, cuvintele în sine nu sunt importante. Ele nu sunt Adevărul;

doar arată spre el. Eu vă vorbesc în stare de prezenţă şi în timpul acesta s-ar putea să reuşiţ i să

veniţ i alături de mine. Deşi fiecare cuvânt pe care îl folosesc are, desigur, o istorie şi vine din trecut,

ca de altfel tot limbajul, cuvintele pe care vi le adresez acum vibrează de înalta energie a prezenţ ei,

total diferită de sensul pe care îl exprimă cuvintele în calitate de simple cuvinte.

Tăcerea este cel mai puternic vehicul al prezenţ ei, aşa că atunci când citiţ i sau mă ascultaţ ivorbind, conştientizaţ i liniştea dintre şi din spatele cuvintelor. Conştientizaţ i pauzele. Ascultarea

liniştii, oriunde v-aţ i afla, este o cale directă şi uşoar ă de a deveni prezent. Chiar dacă există

zgomote, printre ele şi în spatele lor va exista întotdeauna liniştea. Ascultarea liniştii produce imediat

liniştea interioar ă. Numai liniştirea poate percepe liniştea din exterior. Şi ce altceva este liniştirea

decât prezenţă, conştiinţă eliberată de formele gândirii? Iată realizarea vie a ceea ce am discutat



105

până acum.

SCristos: realitatea prezenţei dvs. divine

Nu vă ataşaţ i de niciun cuvânt. Puteţ i înlocui cuvântul „Cristos" cu prezenţă, dacă acesta este

mai semnificativ pentru dvs. Cristos a fost esenţ a dvs. divină sau Sinele, cum este numit uneori în

Orient. Singura diferenţă între Cristos şi prezenţă este că primul cuvânt se refer ă la divinitatea care

există în dvs. indiferent dacă sunteţ i conştient de ea sau nu, în timp ce prezenţ a înseamnă

divinitatea sau esenţ a divină trezită.

Multe neînţ elegeri şi credinţ e false legate de Cristos se vor lămuri dacă veţ i realiza că nu

există trecut şi viitor în Cristos. A spune că Cristos a fost sau va fi este o contradicţ ie în termeni. Isusa existat. El a fost omul care a tr ăit acum 2.000 de ani şi a realizat prezenţ a divină, adevărata sa

natur ă. Şi astfel a spus: „Înainte de Abraham sunt eu". El nu a spus: „Am existat şi înainte de

naşterea lui Abraham". Acest lucru ar fi însemnat că el se mai afla încă în dimensiunea timpului şi a

identităţ ii ca formă. Cuvintele sunt eu folosite într-o afirmaţ ie care începe cu trecutul indică otransformare radicală, o discontinuitate în dimensiunea temporală. Este ca o afirmaţ ie Zen de o

mare profunzime. Isus a încercat să exprime direct, nu prin gândire discursivă, înţ elesul prezenţ ei, al

realizării de sine. El depăşise dimensiunea conştiinţ ei guvernate de timp şi intrase în lumea

atemporalităţ ii. Dimensiunea eternităţ ii pătrunsese în această lume. Desigur, eternitatea nu

înseamnă un timp nesfâr şit, ci absenţ a timpului. Astfel, omul Isus a devenit Cristos, un vehicul al



106

conştiinţ ei pure. Cum se defineşte pe sine Dumnezeu în Biblie? A spus cumva Dumnezeu: „Eu am

fost dintotdeauna şi voi exista întotdeauna"? Sigur că nu. Acest lucru ar fi conferit realitate trecutului

şi viitorului.

Dumnezeu a spus: „EU SUNT CEL CE SUNT". Aici nu există timp, doar prezenţă.„A doua venire" a lui Cristos este o transformare a conştiinţ ei umane, o trecere de la timp la

prezenţă, de la gândire la conştiinţă pur ă, şi nu venirea unui bărbat sau a unei femei. )acă „Cristos"

s-ar reîntoarce mâine sub o formă exterioar ă, Fee altceva ar putea el sau ea să ne spună decât: „Eu

sunt Adevărul. Eu sunt prezenţ a divină. Eu sunt viaţ a eternă. Eu mă laflu în tine. Eu sunt aici. Eu

sunt Acum".

SNu îl personalizaţ i niciodată pe Cristos. Nu faceţ i din Cristos o identitate formală. Avatarurile,

mamele divine, [maeştrii iluminaţ i, cei foarte puţ ini care sunt autentici nu sunt [ speciali ca persoane.

Făr ă un sine fals pe care să-l menţ ină, să-l apere şi să-l hr ănească, ei sunt mai simpli, mai comuni

decât o femeie sau un bărbat obişnuiţ i. Orice persoană cu un sine fals puternic i-ar consideranesemnificativi sau, mai probabil, i-ar trece complet cu vederea.

Dacă vă simţ iţ i atras de un maestru spiritual este pentru că în dvs. există deja suficientă

prezenţă pentru a recunoaşte prezenţ a în altul. Au fost mulţ i oameni care nu i-au recunoscut pe Isus

sau pe Buddha, aşa cum există şi au existat mereu oameni care se simt atraşi de maeştri falşi.

Şinele fals al cuiva se simte atras de un sine fals mai cuprinzător. întunericul nu poate recunoaşte



107

lumina. Numai lumina poate recunoaşte lumina. Aşa că, să nu credeţ i că lumina se află în afara dvs.

sau că ea nu poate veni decât sub o anumită formă. Dacă numai maestrul dvs. este personificarea

lui Dumnezeu, atunci cine sunteţ i dvs.? Orice formă de exclusivism este identificarea cu forma, iar

identificarea cu forma înseamnă sine fals, indiferent cât de bine ascuns este el.Folosiţ i prezenţ a maestrului pentru a vă reflecta propria identitate, dincolo de nume şi de

formă, pentru a vă întoarce la dvs. şi a deveni mai prezent dvs. înşivă. Veţ i realiza curând că nu

există „al meu" sau „al tău" în prezenţă. Prezenţ a este unificare.

Munca în grup poate fi utilă pentru intensificarea luminii prezenţ ei. Un grup de oameni reunit

într-o stare de prezenţă generează un câmp colectiv de energie de o mare intensitate. Aceasta nu

numai că sporeşte gradul de prezenţă al fiecărui membru, dar ajută şi la eliberarea conştiinţ ei

umane colective din starea ei actuală de sclavă a minţ ii. Ceea ce va face starea de prezenţă din ce

în ce mai accesibilă indivizilor. Totuşi, dacă nici măcar unul dintre membrii grupului nu este ferm în-

r ădăcinat în starea de prezenţă pentru a putea menţ ine frecvenţ a înaltă a energiei acestei stări,şinele fals poate să se reafirme uşor şi să saboteze eforturile grupului. Deşi exerciţ iul în grup este de

nepreţ uit, nu este suficient şi nu trebuie să vă bazaţ i doar pe el. Aşa cum nu trebuie să vă bazaţ i pe

un profesor sau pe un maestru, cu excepţ ia perioadei de tranziţ ie, când deprindeţ i semnificaţ ia şipractica prezenţ ei.

Capitolul 6

Corpul interior



108

Corpul interior

Fiinţa este sinele dvs. profund

Ne-aţ i vorbit mai devreme despre importanţ a de a avea r ăd ăcini adânci în noi sau de locuirea

corpului nostru. Ne puteţ i explica ce înţ elegeţ i prin asta?Corpul poate deveni un punct de acces către lumea Fiinţ ei. Haideţ i să vorbim mai pe larg

despre acest lucru.

Nu sunt înc ă foarte sigur c ă înţ eleg la ce v ă referi ţ i când vorbi ţ i despre Fiinţă.

„Apă? Ce vrei să spui cu asta? Nu înţ eleg apa." Asta ar spune un peşte dacă ar avea o minte

omenească.

Vă rog să nu mai încercaţ i să înţ elegeţ i Fiinţ a. Aţ i avut deja str ăfulger ări semnificative ale

Fiinţ ei, dar mintea va încerca mereu să încadreze totul într-o cutie pe care să pună o etichetă. Nu se

poate face acest lucru. Nu poate deveni un abiect al cunoaşterii. în Fiinţă, subiectul şi obiectul sunt

una.Fiinţ a poate fi simţ ită ca un eu sunt mereu prezent, dincolo de nume şi formă. A simţ i şi astfel

a şti că sunteţ i şi conti-ilaţ i să r ămâneţ i în această stare adânc înr ădăcinată de iluminare este

adevărul despre care Isus spune că vă va elibera.

De ce anume mă va elibera?Vă va elibera de iluzia că nu sunteţ i nimic mai mult decât corpul fizic şi mintea dvs. Această

„iluzie a sinelui", cum o numeşte Buddha, este eroarea fundamentală. Vă va elibera de frică, în

multiplele ei forme, o consecinţă inevitabilă a acestei iluzii — frica aceea care va fi agresorul dvs.

constant atâta timp cât sentimentul dvs. de sine derivă numai din această formă efemer ă şi

vulnerabilă. Şi vă va elibera de păcat, care este suferinţ a ce v-o produceţ i inconştient şi dvs., şi



109

altora, atâta timp cât acest sentiment iluzoriu de identitate guvernează ceea ce gândiţ i, spuneţ i,

faceţ i.

Priviţi dincolo de cuvinte

Nu îmi place cuvântul „păcat". Implica faptul c ă sunt judecat şi g ăsit vinovat.

Înţ eleg. De-a lungul secolelor, în jurul unor cuvinte, cum ar fi păcat, s-au acumulat multe

puncte de vedere şi interpretări greşite din cauza înţ elegerii greşite, a ignoranţ ei sau a dorinţ ei de a

controla, dar ele conţ in un sâmbure de adevăr. Dacă nu puteţ i privi dincolo de aceste interpretări şi

nu puteţ i recunoaşte realitatea indicată de acest cuvânt, atunci nu-l folosiţ i. Nu vă blocaţ i la nivelul

cuvintelor. Un cuvânt nu este mai mult decât un mijloc pentru atingerea unui scop. Este o abstracţ ie.

Ca un indicator, arată spre ceva care se află dincolo de el. Cuvântul miere nu este mierea. Puteţ i

studia şi vorbi despre miere cât doriţ i, dar nu veţ i şti într-adevăr ce este mierea până când nu o veţ i

gusta. După ce aţ i gustat-o, cuvântul devine mai puţ in important pentru dvs. Nu veţ i mai fi ataşat de

el. La fel, puteţ i vorbi sau vă puteţ i gândi la Dumnezeu în permanenţă pentru tot restul vieţ ii, dar asta

nu înseamnă că ştiţ i ce este sau că aţ i avut fie o str ăfulgerare a acestei realităţ i pe care o indică

cuvântul. Nu este mai mult decât un ataşament obsesiv faţă de un indicator, un idol mental.

Şi inversul este valabil: dacă, indiferent din ce motive, nu v-a plăcut cuvântul miere, esteposibil ca această atitudine să vă facă să nu o gustaţ i niciodată. Dacă aveţ i o puternică aversiune

pentru cuvântul Dumnezeu, care este o formă negativă de ataşament, este posibil să negaţ i nu doar

cuvântul, ci şi realitatea pe care o semnifică. Vă puteţ i refuza singur posibilitatea de a tr ăi această

realitate. Desigur, toate acestea sunt intrinsec legate de identificarea cu mintea.

Aşa că, dacă un cuvânt nu mai funcţ ionează pentru dvs., abandonaţ i-l şi înlocuiţ i-l cu unul care

f ţi ă D ă ă l â t l ă t t i iţi l i ti ţă b i A ă ţi



110

funcţ ionează. Dacă nu vă place cuvântul păcat, atunci numiţ i-l inconştienţă sau nebunie. Aşa vă veţ i

afla poate mai aproape de adevăr, de realitatea din spatele cuvântului, decât prin cuvântul păcat,

care a fost folosit greşit atât de mult timp, şi veţ i avea mai puţ in loc pentru vinovăţ ie.

Nu-mi plac nici aceste cuvinte. Ele conţ in presupunerea c ă ceva nu este în regul ă cu mine. C ă aş fi judecat.

Sigur că ceva nu este în regulă cu dvs. - dar nu sunteţ i judecat.

Nu vreau să vă jignesc, dar oare nu apar ţ ineţ i rasei umane, care a omorât peste 100 de

milioane de membri ai propriei specii numai în secolul XX? ,

Aceasta ar fi o culpabilitate prin asociere?

Nu este o problemă de culpabilitate. Dar atâta timp cât sunteţ i condus de o minte dominată de

sinele fals, sunteţ i parte din nebunia colectivă. Poate că nu aţ i analizat prea atent condiţ ia umană

dominată de mintea condusă de şinele fals. Deschideţ i ochii şi priviţ i frica, disperarea, lăcomia şi

violenţ a, care apar de peste tot. Observaţ i cruzimea monstruoasă şi suferinţ ele, la o scar ă inimaginabilă, pe care oamenii le-au produs şi continuă să le producă atât membrilor propriei specii,

cât şi celorlalte forme de viaţă de pe această planetă. Nu este nevoie să condamnaţ i. Observaţ i

doar. Acesta este păcatul. Aceasta este nebunia. Aceasta este inconştienţ a. La urma urmei, nu uitaţ isă vă observaţ i propria minte. Căutaţ i acolo r ădăcina nebuniei.

Descoperirea propriei realităţi invizibile şi indestructibile.

Aţ i spus c ă identificarea cu forma noastr ă fizic ă este parte din aceast ă iluzie; deci, cum poate

corpul, forma fizic ă, să ne fac ă să ne d ăm seama ce este Fiinţ a?

Corpul pe care îl puteţ i vedea şi atinge nu vă poate purta către Fiinţă. Dar acest corp vizibil şi



111

tangibil este numai un înveliş exterior sau, mai curând, o percepţ ie limitată şi distorsionată a unei

realităţ i mai profunde. În starea dvs. naturală de conectare cu Fiinţ a, această realitate profundă

poate fi simţ ită în fiecare moment sub forma unui corp interior invizibil, prezenţ a vie din dvs. Astfel

că, a-ţ i „locui trupul" înseamnă a-ţ i simţ i trupul din interior, a simţ i viaţ a din acest corp, şi în felulacesta a ajunge să afli că eşti mai mult decât forma exterioar ă.

Dar acesta este numai începutul unei călătorii interioare, care vă va duce din ce în ce mai

departe, într-o lume cu multă linişte şi pace, şi în acelaşi timp extrem de puternică şi vibrând de

viaţă. La început, veţ i avea doar str ăfulger ări ale acesteia, prin care veţ i începe să realizaţ i că nu

sunteţ i numai un fragment f ăr ă sens dintr-un univers str ăin, suspendat pentru o clipă între naştere şi

moarte, căruia îi sunt permise numai câteva plăceri de scurtă durată, urmate de durere şi anihilarea

finală. în spatele formei dvs. exterioare, sunteţ i conectat cu ceva atât de vast, incomensurabil şi

sacru, încât nu poate fi conceput sau descris în cuvinte — şi totuşi vă vorbesc despre acest lucru

acum. Vorbesc despre acesta nu pentru a vă oferi ceva în care să credeţ i, ci pentru a vă ar ăta cum

puteţ i să-l cunoaşteţ i dvs. înşivă.

Sunteţ i rupt de Fiinţă atâta timp cât mintea dvs. vă acaparează întreaga atenţ ie. Când se

întâmplă acest lucru — şi se întâmplă permanent pentru majoritatea oamenilor —, nu vă mai aflaţ i în

corpul dvs. Mintea vă absoarbe întreaga capacitate de conştientizare şi o transformă în creaţ ii aleminţ ii. Nu puteţ i să vă opriţ i din gândit. Gândirea compulsivă a devenit o boală colectivă. întregul

sentiment de identitate derivă din activităţ ile minţ ii. Identitatea care nu-şi mai are r ădăcinile în Fiinţă

devine o structur ă mentală vulnerabilă şi mereu nevoiaşă, ce creează frica drept emoţ ie subterană

predominantă. Atunci, singurul lucru care contează lipseşte din viaţ a dvs.: conştiinţ a sinelui profund

— realitatea dvs. invizibilă şi indestructibilă.

Pentru a deveni conştient de Fiinţă trebuie să vă retrageţi conştiinţa din câmpul minţii



112

Pentru a deveni conştient de Fiinţă, trebuie să vă retrageţ i conştiinţ a din câmpul minţ ii.

Aceasta este una dintre cele mai importante sarcini ale călătoriei dvs. spirituale. Va elibera cantităţ i

uriaşe de conştiinţă, care mai înainte fuseser ă prinse în capcana gândirii compulsive şi inutile. O

modalitate foarte eficientă de a face acest lucru este să nu vă mai concentraţ i asupra gândirii şi să vă îndreptaţ i atenţ ia asupra corpului, unde Fiinţ a poate fi simţ ită, în prima fază, sub forma unui câmp

energetic invizibil, ce dă viaţă acelui lucru pe care îl percepeţ i ca fiind corpul dvs. fizic.

Conectarea cu corpul interior

Vă rog, încercaţ i acest lucru acum. S-ar putea să vă fie mai uşor dacă închideţ i ochii în timpul

acestui exerciţ iu. Mai târziu, când „prezenţ a în corp" va deveni naturală şi uşoar ă, acest lucru nu va

mai fi necesar. îndreptaţ i-vă atenţ ia asupra corpului. Simţ iţ i-l din interior. Este viu? Există viaţă în

palmele, braţ ele, picioarele şi în tălpile dvs. — în abdomen, în piept? Puteţ i simţ i câmpul energetic

subtil care trece prin tot corpul şi dă o viaţă vibrantă fiecărui organ şi fiecărei celule în parte? Îl puteţ i

simţ i simultan în toate păr ţ ile corpului ca pe un câmp energetic unic? Continuaţ i să vă concentraţ i şi

să vă simţ iţ i corpul interior câteva minute. Nu începeţ i să vă gândiţ i la el. Simţ iţ i-l. Cu cât îi acordaţ i

mai multă atenţ ie, cu atât acest sentiment va fi mai clar şi mai puternic. Veţ i simţ i că fiecare celulă

devine mai vie, iar dacă simţ ul dvs. vizual este foarte dezvoltat, este posibil să vă vedeţ i corpul

devenind luminos. Deşi o astfel de imagine vă poate ajuta temporar, acordaţ i mai multă atenţ iesentimentului decât imaginii ce poate apărea. O imagine, indiferent cât de frumoasă sau de puterni-

că ar fi, este deja definită ca formă, aşa că are o capacitate mai mică de penetrare în profunzime.

S



113

SSimţ irea corpului interior este lipsită de formă, de limite, este insondabilă. Puteţ i oricând să

pătrundeţ i mai adânc în el. Dacă nu puteţ i simţ i prea multe în acest stadiu, fiţ i atent la tot ceea ce

reuşiţ i să simţ iţ i. Pentru moment, este destul de bine. Concentraţ i-vă asupra a ceea ce simţ iţ i. Corpul

dvs. se trezeşte la viaţă. Mai târziu, vom mai exersa. Acum vă rog să deschideţ i ochii, păstrându-vă

o parte din atenţ ie concentrată asupra câmpului energetic interior al corpului chiar din momentul în

care începeţ i din nou să priviţ i prin camer ă. Corpul interior se află la graniţ a dintre identitatea dvs. ca

formă şi identitatea ca esenţă, natura dvs. adevărată. Nu pierdeţ i niciodată contactul cu ea.

STransformarea prin intermediul corpului

De ce majoritatea religiilor au condamnat sau au negat corpul? Se pare c ă persoanele caredoreau să evolueze spiritual au privit întotdeauna corpul ca pe un obstacol sau chiar ca pe un păcat.

De ce atât de puţ ine dintre persoanele care căutau adevărul spiritual au ajuns într-adevăr la

el?

La nivel corporal, oamenii se apropie foarte mult de animale. Toate funcţ iile primare alecorpului — plăcerea, durerea, respiraţ ia, alimentaţ ia, defecaţ ia, somnul, dorinţ a de a-şi găsi un

partener şi de a procrea şi, desigur, naşterea şi moartea — le regăsim şi la animale. La mult timp

după ce au decăzut din starea de graţ ie şi unificare în iluzie, oamenii s-au trezit brusc în ceea ce

părea să fie un corp de animal — şi au fost foarte tulburaţ i de acest lucru. „Nu te minţ i singur. Nu eşti

decât un animal." Acesta părea să fie adevărul crud. Dar era un adevăr prea greu de acceptat.

Adam şi Eva au văzut că erau goi şi au început să se teamă Negarea inconştientă a naturii lor



114

Adam şi Eva au văzut că erau goi şi au început să se teamă. Negarea inconştientă a naturii lor

animalice s-a instalat foarte repede. Pericolul de a fi dominaţ i de porniri instinctuale foarte puternice

şi de a se întoarce la starea de inconştienţă completă era într-adevăr foarte real. Ruşinea şi

tabuurile legate de anumite păr ţ i ale corpului şi de funcţ iile corporale, mai ales de sexualitate, şi-auf ăcut apariţ ia. Lumina conştiinţ ei lor nu era încă suficient de puternică pentru a se putea împrieteni

cu natura lor animalică, pentru a-i permite acesteia să existe şi chiar pentru a se bucura de acest

aspect al fiinţ ei lor — cu atât mai puţ in pentru a pătrunde mai adânc în ea şi a descoperi acolo

divinul ascuns, realitatea în iluzie. Aşa că au f ăcut ce era necesar să facă. Au început să se

disocieze de corpul lor. Acum se vedeau ca având un corp, în loc să considere că sunt corpul lor.

Când au apărut religiile, această disociere a devenit şi mai pronunţ ată prin credinţ a că „nu eşti

corpul tău". Nenumăraţ i oameni din Est şi din Vest au încercat de-a lungul timpului să îl găsească pe

Dumnezeu, să găsească mântuirea sau iluminarea prin negarea corpului. Acest fapt a luat forma

negării sentimentului de plăcere şi mai ales a negării sexualităţ ii, forma postului şi a altor practiciascetice. Oamenii şi-au provocat chiar şi dureri în încercarea de a slăbi trupul şi a-l pedepsi, de

vreme ce îl considerau păcătos. În creştinism, aceasta se numea mortificarea cărnii. Alţ ii au încercat

să se elibereze de corp intrând în stări de transă sau căutând experienţ e care să le permită

decorporalizarea. Mulţ i mai practică încă acest lucru. Chiar şi despre Buddha se spune că apracticat negarea corpului prin post şi prin forme extreme de ascetism timp de şase ani, dar nu a

atins iluminarea până când nu a renunţ at la aceste practici.

Fapt este că nimeni nu a ajuns la iluminare negându-şi corpul, luptând împotriva lui sau prin

decorporalizare. Deşi o astfel de experienţă poate fi fascinantă şi vă poate oferi o imagine fugar ă

despre starea de eliberare din forma materială, mereu veţ i fi nevoiţ i ca în final să vă întoarceţ i în

corp, unde are loc transformarea esenţială. Transformarea se produce prin corp, nu în afara lui.



115

corp, unde are loc transformarea esenţ ială. Transformarea se produce prin corp, nu în afara lui.

Acesta este motivul pentru care niciun maestru autentic nu a susţ inut vreodată lupta împotriva cor-

pului sau păr ăsirea acestuia, deşi discipolii lor, axaţ i pe minte, au fâcut-o deseori.

Din vechile învăţături despre trup, au supravieţ uit numai anumite fragmente, de exemplu,afirmaţ ia lui Isus potrivit căreia „tot trupul vostru se va umple de lumină"; ele au mai supravieţ uit şi ca

mituri, cum ar fi credinţ a că Isus nu şi-a păr ăsit niciodată corpul, ci a r ămas una cu el şi s-a ridicat la

„ceruri" cu el. Până în ziua de azi, aproape nimeni nu a înţ eles aceste fragmente sau sensul secret

al anumitor mituri, iar credinţ a că „nu suntem corpul nostru" a continuat să fie universală, ducând la

negarea corpului şi la încercarea de a scăpa de el. Astfel, nenumăraţ i oameni care au încercat să

găsească adevărul au fost împiedicaţ i să atingă împlinirea spirituală şi să afle „calea".

Este posibil ă recuperarea înv ăţăturilor pierdute despre semnificaţ ia corpului sau reconstruirea

lor din fragmentele existente înc ă?

Nu este nevoie să facem asta. Toate învăţăturile spirituale provin din aceeaşi Sursă. în acestsens, există şi a existat întotdeauna un singur maestru, care se manifestă sub mai multe forme

diferite. Eu sunt acel maestru şi veţ i fi şi dvs. după ce veţ i reuşi să accedeţ i la Sursa interioar ă. Iar

calea către aceasta o reprezintă corpul interior. Deşi toate învăţăturile spirituale provin din aceeaşi

Sursă, după ce ele sunt exprimate în cuvinte şi scrise, nu mai reprezintă decât o colecţ ie de cuvinte— şi un cuvânt nu este decât un indicator, aşa cum am spus mai devreme. Toate aceste învăţături

sunt indicatoare care arată drumul înapoi către Sursă.

Am vorbit deja despre Adevărul ascuns în corpul dvs., dar voi rezuma încă o dată învăţăturile

pierdute ale vechilor maeştri — chiar dacă avem aici un alt indicator. Vă rog să vă str ăduiţ i să vă

simţ iţ i corpul interior în timp ce citiţ i sau ascultaţ i.

Rugăciune pentru corp



116

Rugăciune pentru corp

Ceea ce percepeţ i ca pe o structur ă fizică densa, numită corp, supusă bolilor, îmbătrânirii şi

mor ţ ii, nu este ceva real în ultimă instanţă — nu sunteţ i dvs. Este o percepţ ie greşită a realităţ ii dvs.

esenţ iale, aflată*dincolo de naştere şi de moarte, şi se datorează limitărilor minţ ii noastre, care,pierzând contactul cu Fiinţ a, creează corpul ca dovadă a credinţ ei sale iluzorii în separare şi pentru

a-şi justifica starea de frică. Dar nu întoarceţ i spatele corpului, pentru că în acest simbol al efe-

merului, al limitării şi al mor ţ ii, pe care îl percepeţ i ca fiind creaţ ia iluzorie a minţ ii dvs., se află

ascunsă splendoarea realităţ ii esenţ iale şi nemuritoare. Nu vă îndreptaţ i atenţ ia în altă parte în

căutarea Adevărului, pentru că el nu poate fi găsit în altă parte decât în corp.

Nu luptaţ i împotriva corpului, pentru că astfel luptaţ i împotriva propriei realităţ i. Sunteţ i corpul

dvs. Corpul pe care îl puteţ i vedea şi atinge este numai un voal subţ ire şi iluzoriu. In spatele lui se

află corpul interior invizibil, poarta către Fiinţă, către Viaţ a Nemanifestă. Prin intermediul corpului

interior sunteţ i conectat inseparabil cu această Viaţă Unică nema-nifestă — nenăscută, nemuritoare,

etern prezentă. Prin corpul interior sunteţ i una cu Dumnezeu pentru totdeauna.

SRădăcini interioare adânci

Cheia pentru a avea r ădăcini interioare adânci este de a ne afla mereu în legătur ă cu corpulnostru interior — a-l simţ i în orice moment. Acest sentiment se va adânci rapid şi vă va transforma



117

viaţ a. Cu cât vă conştientizaţ i mai mult corpul interior, cu atât frecvenţ a sa vibratorie va fi mai înaltă,

ca o lumină ce devine mai intensă pe măsur ă ce întoarceţ i mai mult comutatorul şi măriţ i

alimentarea cu electricitate. La acest nivel superior de energie, negativismul nu poate să vă mai

afecteze şi tindeţ i să atrageţ i noi situaţ ii care să reflecte această frecvenţă superioar ă.

Dacă vă menţ ineţ i atenţ ia asupra corpului cât mai mult posibil, veţ i r ămâne ancorat în clipa de

faţă. Nu vă veţ i pierde în lumea exterioar ă şi nici în propria minte. Gândurile şi emoţ iile, temerile şi

dorinţ ele, vor continua să existe într-o anumită măsur ă, dar nu vor mai prelua controlul.

Vă rog să analizaţ i încotro este îndreptată atenţ ia dvs. în acest moment. Mă ascultaţ i pe minesau citiţ i aceste cuvinte dintr-o carte. Acesta este punctul în care se concentrează atenţ ia dvs. De

asemenea, sunteţ i conştient periferic de alţ i oameni, de mediul ambiant ş.a.m.d. Mai mult, poate că

în timp ce citiţ i sau ascultaţ i cuvintele mele există şi o oarecare activitate mentală legată de

conţ inutul lor, vreun comentariu mental. Şi totuşi nu este nevoie ca vreuna dintre acestea să vă

absoarbă toată atenţ ia. încercaţ i ca în acelaşi timp să intraţ i în contact cu corpul dvs. interior.

Păstraţ i-vă o parte din atenţ ie îndreptată spre interior. Nu o lăsaţ i să se concentreze toată în

exterior. Simţ iţ i-vă corpul din interior, ca pe un câmp energetic unic. Este ca şi cum aţ i asculta sau

citi cu întreg corpul. Faceţ i acest exerciţ iu în zilele şi săptămânile următoare. Nu vă cedaţ i întreagaatenţ ie minţ ii şi lumii exterioare. încercaţ i neapărat să vă concentraţ i asupra a ceea ce faceţ i, dar

simţ iţ i-vă corpul interior ori de câte ori este posibil. Rămâneţ i înr ădăcinat în el. Apoi observaţ i felul în

care acest lucru vă schimbă starea de conştiinţă şi calitatea performanţ ei în activitate.

De câte ori aşteptaţ i ceva, oriunde v-âţ i afla, folosiţ i acest timp pentru a vă simţ i corpul interior.

Astfel, aglomer ările de trafic şi cozile vor deveni foarte agreabile. în loc să vă proiectaţ i mental în

afara Clipei de acum, pătrundeţ i mai adânc în prezent, intrând mai adânc în corpul dvs.



118

Arta intuirii corpului interior se va transforma într-un mod de viaţă total diferit, într-o stare de

permanentă conectare cu Fiinţ a şi va adăuga vieţ ii dvs. o profunzime pe care nu aţ i mai cunoscut-o

până acum.Este uşor să r ămâi prezent ca observator al minţ ii proprii când eşti profund înr ădăcinat în

corpul tău. Indiferent ce se întâmplă în exterior, nimic nu te mai poate tulbura.

Atâta vreme cât nu veţ i fi prezent —- iar locuirea corpului este mereu un aspect esen ţ ial al

acestei stări —veţ i continua a fiţ i condus de minte. Scenariul înscris în mintea dvs., pe rare l-aţ i

învăţ at cu mult timp în urmă, condiţ ionarea propriei minţ i, vă va dicta gândirea şi comportamentul.

Poate că vă veţ i elibera de ea pentru scurte intervale de timp, dar eliberarea va fi rareori de lungă

durată. Acest lucru este adevărat mai .iles atunci când ceva „merge prost" sau atunci când suferiţ i o

pierdere sau aveţ i o supărare. Reacţ ia dvs. condiţ ionată va fi involuntar ă, automată şi predictibilă,

alimentată de unica emoţ ie fundamentală afectată la baza stării de identificare cu mintea: frica. Aşa că, atunci când vor apărea astfel de obstacole, pentru că apar întotdeauna, faceţ i-vă un obicei

din a intra imediat în trup, concentrându-vă cât puteţ i de mult asupra câmpului energetic intern al

corpului. Nu este nevoie să dureze mult, doar câteva secunde. Dar trebuie să faceţ i asta chiar în

momentul în care vă confruntaţ i cu obstacolul. Orice amânare va permite apariţ ia unei reacţ ii mental-emoţ ionale ce poate prelua controlul. Când vă concentraţ i asupra interiorului şi vă simţ iţ i corpul

interior, deveniţ i imediat calm şi prezent, pentru că vă retrageţ i conştiinţ a din minte. Dacă în această

situaţ ie este nevoie de un r ăspuns, acesta va apărea de la nivelul profund la care vă aflaţ i. Aşa cum

Soarele este infinit mai str ălucitor decât flacăra lumânării, tot aşa există infinit mai multă inteligenţă

în Fiinţă decât în mintea dvs.

Atâta timp cât vă aflaţ i într-un contact conştient cu corpul interior, sunteţ i ca un copac adânc



119

înr ădăcinat în pământ sau ca o clădire cu o fundaţ ie adâncă şi solidă. Ultima analogie a fost folosită

de Isus în parabola greşit înţ eleasă a celor doi oameni care construiau o casă. Unul dintre cei doi

oameni o construieşte pe nisip, f ăr ă fundaţ ie, iar, când vin furtunile şi inundaţ iile, casa este luată deape. Celălalt sapă adânc, până când ajunge la stâncă şi apoi î şi construieşte casa, pe care apele

revărsate nu o pot muta din loc.

Înainte de a intra în corp, iartă

M-am simţ it foarte incomod când am încercat să îmi mut atenţ ia asupra corpului interior. Am

avut o senzaţ ie de agitaţ ie şi de greaţă. Aşa c ă nu am putut tr ăi lucrul despre care vorbi ţ i.

Ceea ce aţ i simţ it a fost o emoţ ie reziduală, de care probabil nu aţ i fost conştient până când nu

aţ i început să fiţ i mai atent la corpul dvs. Dacă nu îi acordaţ i puţ ină atenţ ie la început, emoţ ia

respectivă vă va împiedica să dobândiţ i accesul la corpul interior, aflat la un nivel mai profund, în

spatele său. A-i acorda atenţ ie nu înseamnă să începeţ i să vă gândiţ i la ea. înseamnă să observaţ i pur şi

simplu emoţ ia, să o simţ iţ i pe deplin şi astfel să o recunoaşteţ i şi să o acceptaţ i ca atare. Unele

emoţ ii sunt uşor de identificat: furie, frică, durere ş.a.m.d. Altele pot fi mai greu de etichetat —

sentimente vagi de disconfort, greutate sau constrângere, la jumătatea drumului între o emoţ ie şi osenzaţ ie fizică. în orice caz, ceea ce contează nu este dacă puteţ i sau nu să îi ataşaţ i o etichetă

mentală, ci dacă puteţ i aduce sentimentul cât mai mult în conştiinţă. Atenţ ia este cheia transformării

— şi o atenţ ie totală implică de asemenea acceptarea. Atenţ ia este ca o rază de lumină — puterea

concentrată a conştiinţ ei care transformă totul în ea însăşi.

într-un organism complet funcţ ional, o emoţ ie are o durată de viaţă foarte scurtă. Este ca un

val sau ca o undă de moment la suprafaţ a Fiinţ ei. Când nu sunteţ i în corpul dvs., totuşi, o emoţ ie



120

poate supravieţ ui în dvs. timp de zile ori săptămâni întregi sau se poate alătura altor emoţ ii cu o frec-

venţă similar ă, care, după ce au apărut, au format corpul-durere, un parazit ce poate tr ăi în interiorul

dvs. ani la rând, ali-mentându-se cu energia dvs., conducând la boli fizice şi f ăcându-vă nefericit(vezi capitolul 2).

Concentraţ i-vă, aşadar, atenţ ia asupra simţ irii emoţ iei şi verificaţ i dacă mintea nu s-a ataşat

cumva de un tipar de suferinţă, ca, de exemplu, învinovăţ irea, autocompătimirea sau resentimentele

— toate acestea alimentând emoţ ia. Dacă este aşa înseamnă că încă nu aţ i iertat. Lipsa iertării

vizează deseori o altă persoană sau chiar pe dvs., dar poate viza la fel de bine o situaţ ie sau o stare

de fapt — trecută, prezentă sau viitoare — pe care mintea refuză să o accepte. Da, lipsa iertării se

poate manifesta chiar şi cu privire la viitor. Aceasta denotă refuzul minţ ii de a accepta incertitudinea,

de a accepta că viitorul se află, în ultimă instanţă, în afara controlului ei. Iertarea înseamnă

abandonarea nemulţ umirilor, şi astfel renunţ area la durere. Ea se produce de la sine după cerealizaţ i că pretenţ iile dvs. nu fac decât să întărească un fals sentiment de sine. Iertarea înseamnă

să nu mai opunem rezistenţă vieţ ii — să îi permitem să tr ăiască prin noi. Alternativele sunt durerea

şi suferinţ a, o restrângere a fluxului de energie vitală şi, în multe cazuri, îmbolnăvirea fizică.

În momentul în care iertaţ i cu adevărat, vă retrageţ i puterea de sub dominaţ ia minţ ii. Risipaiertării este chiar natura minţ ii, aşa cum şinele fals, construit de minte, nu poate supravieţ ui f ăr ă

luptă şi conflict. Mintea nu poate ierta. Numai dvs. puteţ i. Deveniţ i prezent, intraţ i în corpul dvs.,

simţ iţ i pacea şi liniştea: vibrantă revărsate de Fiinţă. De aceea Isus a spus: „înainte de a intra în

templu, iertaţ i".

Legătura cu nemanifestul

Care este relaţ ia dintre prezenţă şi corpul interior?



121

Prezenţ a este conştiinţă pur ă — conştiinţă care a fost retrasă din minte, din lumea formei.

Corpul interior este legătura dvs. cu Nemanifestul, iar în cele mai profunde aspecte ale sale chiar

este Nemanifestul: Sursa din care se revarsă conştiinţ a, aşa cum lumina se revarsă de la Soare.Conştiinţ a corpului interior este amintirea conştientizată a originii sale şi întoarcerea la Sursă.

Nemanifestul este acelaşi lucru cu Viaţ a?

Da. Cuvântul Nemanifest încearcă, printr-o definire negativă, să exprime Ceea ce nu poate fi

spus, gândit sau imaginat. Indică ceea ce este spunând ceea ce nu este. Fiinţ a, pe de altă parte,

este un termen pozitiv. Vă rog să nu vă ataşaţ i de niciunul dintre aceste cuvinte şi nu începeţ i să

credeţ i în ele. Şi ele nu sunt mai mult decât simple indicatoare.

Aţ i spus c ă prezenţ a este conştiinţ a retrasă din minte, Cine opereaz ă aceast ă retragere?

Dvs. faceţ i asta. Dar pentru că în esenţă sunteţ i conştiinţă, am putea la fel de bine să spunem

că este o trezire a conştiinţ ei din visul formei. Asta nu înseamnă că propria dvs. formă va dispăreainstantaneu într-o explozie de lumină. Puteţ i continua să existaţ i având forma dvs. prezentă şi fiind

totuşi conştient de profunzimea f ăr ă formă şi f ăr ă moarte din dvs.

Trebuie să recunosc c ă toate acestea depăşesc cu mult puterea mea de înţ elegere şi totuşi, la

un nivel mai profund, mi se pare c ă ştiu despre ce vorbi ţ i. Este mai curând un sentiment decât

altceva. M ă păc ălesc singur?

Nu, nu vă păcăliţ i singur. Ceea ce simţ iţ i vă va conduce mai aproape decât gândirea de cel

care sunteţ i cu adevărat. Nu pot să vă spun nimic ce să nu cunoaşteţ i deja în adâncul sufletului.

Ajungând la un anumit stadiu de conectare interioar ă, recunoaşteţ i adevărul, când îl auziţ i. Dacă nu

aţ i ajuns încă la acest stadiu, practicarea conştientizării corpului va produce profunzimea necesar ă.



122

Încetinirea procesului de îmbătrânire

Între timp, conştiinţ a corpului interior aduce o serie de beneficii în plan fizic. Unul dintre

acestea este o reducere semnificativă a procesului de îmbătrânire a corpului fizic. În timp ce corpul exterior pare să îmbătrânească în mod obişnuit şi să se ofilească destul de

repede, corpul interior nu se schimbă în timp; puteţ i doar să îl simţ iţ i mai bine şi să pă-trundeţ i în el

mai profund. Dacă acum aveţ i 20 de ani, câmpul energetic al corpului interior va fi simţ it la fel şi la

80 de ani. Vivacitatea lui va fi la fel de vibrantă. Imediat ce starea dvs. obişnuită nu mai înseamnă

existenţă în afara corpului, prins în capcana minţ ii, ci existenţă în corp şi prezenţă „aici şi acum",

corpul dvs. fizic se va simţ i mai uşor, mai curat şi mai viu. Pe măsur ă ce în corp există mai multă

conştiinţă, structura sa molecular ă devine mai puţ in densă. Mai multă conştiinţă înseamnă

reducerea iluziei materialităţ ii.

Când vă identificaţ i mai mult cu corpul interior atemporal decât cu corpul exterior, cândprezenţ a devine modul dvs. normal de conştiinţă, iar trecutul şi viitorul nu vă mai domină atenţ ia, nu

mai acumulaţ i timp în psihicul dvs. şi în celulele corpului. Acumularea timpului ca povar ă psihologică

a trecutului şi a viitorului reduce foarte mult capacitatea celulelor de a se reînnoi. Aşa că, dacă vă

locuiţ i corpul interior, corpul exterior va îmbătrâni mult mai încet; şi chiar şi atunci când aceasta seva întâmpla, esenţ a dvs. atemporală î şi va transmite str ălucirea prin intermediul formei exterioare şi

nu veţ i da impresia unei persoane bătrâne.

Exist ă dovezi ştiinţ ifice în acest sens?

Încercaţ i şi veţ i fi dvs. înşivă dovada.

Fortificarea sistemului imunitar

Atunci când veţ i începe să vă locuiţ i corpul, veţ i observa alt beneficiu al acestei practici, vizibil



123

în lumea fizică, şi anume o fortificare considerabilă a sistemului imunitar. Cu cât aduceţ i mai multă

conştiinţă în corp, cu atât sistemul imunitar devine mai puternic. Este ca şi cum fiecare celulă se tre-

zeşte şi se bucur ă. Corpul iubeşte atenţ ia acordată. Este şi o puternică formă de auto vindecare.Cele mai multe boli se strecoar ă pe nesimţ ite înăuntru atunci când nu sunteţ i prezenl în corp. Dacă

stăpânul nu este acasă, aici se instalează tot felul de caractere dubioase. Când vă locuiţ i corpul,

oricărui oaspete nedorit îi va fi greu să pătrundă acolo.

Dar nu se fortifică doar sistemul imunitar fizic; şi sistemul imunitar psihic devine mai puternic.

Acesta din urmă vă protejează de câmpurile energetice mental-emoţ ionale negative ale altor

persoane, care sunt de altfel extrem de contagioase. Locuirea corpului nu vă protejează prin

ridicarea unui scut, ci prin ridicarea frecvenţ ei vibratorii a întregului câmp energetic, astfel încât orice

lucru care vibrează la o frecvenţă mai mică, de exemplu, frica, furia, depresia ş.a.m.d., există acum

în ceea ce este de fapt o ordine diferită a realităţ ii. Toate acestea nu mai pătrund în câmpulconştiinţ ei dvs., iar, dacă se întâmplă asta, nu mai trebuie să le opuneţ i niciun fel de rezistenţă, pen-

tru că trec f ăr ă să lase urme. Vă rog să nu acceptaţ i şi nici să respingeţ i din start ceea ce vă spun.

Testaţ i informaţ iile.

Există o tehnică simplă, dar foarte puternică de meditaţ ie pentru autovindecare, pe care oputeţ i practica ori de câte ori simţ iţ i nevoia să vă fortificaţ i sistemul imunitar. Este extrem de eficientă

atât dacă o folosiţ i chiar de la primele simptome ale bolii, cât şi în cazul bolilor care s-au instalat

deja, cu condiţ ia să o folosiţ i frecvent şi concentrându-vă intens. Ea va contracara orice întrerupere

în câmpul dvs. energetic, produsă de o formă sau alta de negativism. Totuşi, nu este un substitut

pentru practica permanentă a prezenţ ei în corp; altfel, efectul său va fi doar temporar. Iată despre ce

este vorba.



124

Când aveţ i câteva minute libere, mai ales seara la culcare şi dimineaţ a la trezire, înainte de a

vă ridica din pat, „inundaţ i-vă" corpul cu conştiinţă. Închideţ i ochii. Staţ i întins pe spate. Alegeţ i

diferite păr ţ i ale corpului asupra cărora la început vă veţ i concentra foarte puţ in timp: palmele, tălpile,braţ ele, picioarele, abdomenul, pieptul, capul ş.a.m.d. Simţ iţ i energia vieţ ii din interiorul acestor păr ţ i

cât puteţ i de intens. Rămâneţ i concentrat asupra fiecărei păr ţ i timp de 15 secunde. Apoi lăsaţ i-vă

atenţ ia să traverseze corpul, ca un val, de câteva ori, de la picioare spre cap şi invers. Această

traversare nu trebuie să dureze mai mult de un minut. După aceea, simţ iţ i-vă corpul interior în

întregime, ca pe un câmp energetic unic. Păstraţ i acest sentiment timp de câteva minute. În tot acest

timp, fiţ i prezent cu intensitate în fiecare celulă a corpului. Nu vă îngrijoraţ i dacă mintea reuşeşte

ocazional să vă atragă atenţ ia în afara corpului, pierzându-vă astfel în gânduri. Imediat ce aţ i

observat că se întâmplă acest lucru, întoarceţ i-vă atenţ ia asupra corpului interior.

Lăsaţi respiraţia să vă conducă prin corpUneori, când mintea mea este foarte activ ă, dobândeşte o asemenea for ţă, încât îmi este

imposibil să-mi mut atenţ ia de la ea şi să-mi simt corpul interior. Acest lucru se întâmpl ă mai ales

atunci când intru într-un tipar de îngrijorare sau de anxietate. Puteţ i să-mi sugeraţ i ce să fac?

Dacă la un moment dat descoperiţ i că vă este greu să intraţ i în legătur ă cu corpul interior, estemai uşor să începeţ i prin a vă concentra asupra respiraţ iei. Respiraţ ia conştientă, care este de altfel

o meditaţ ie foarte puternică, vă va aduce treptat în contact cu corpul. Urmăriţ i-vă respiraţ ia cu

atenţ ie, în timp ce aerul intr ă şi iese din corp. Inhalaţ i, simţ iţ i cum abdomenul se dilată şi se

contractă uşor, la fiecare inspiraţ ie şi expiraţ ie. Dacă vă este mai uşor să vizualizaţ i, închideţ i ochii şi

imaginaţ i-vă scăldat în lumină sau scufundat într-o substanţă luminoasă — o mare de conştiinţă.

Apoi inspiraţ i această lumină. Simţ iţ i cum această substanţă luminoasă vă umple corpul, f ăcându-1

i l l i A i t t t t ţi ă i lt i ţiţi A t ţi î



125

şi pe el luminos. Apoi treptat, con-centraţ i-vă mai mult asupra a ceea ce simţ iţ i. Acum sunteţ i în corp.

Nu vă ataşaţ i de nicio imagine vizuală.

SFolosirea creativă a mintii

Dacă aveţ i nevoie să vă folosiţ i mintea pentru un scop anume, folosiţ i-o în conjuncţ ie cu corpulinterior. Numai dacă veţ i reuşi să fiţ i conştient f ăr ă a avea gânduri vă veţ i putea folosi mintea în mod

creativ, iar cea mai uşoar ă cale de a intra în această stare este prin corp. Ori de câte ori aveţ i nevoie

de un r ăspuns, de o soluţ ie sau de o idee creativă, încetaţ i să gândiţ i pentru un moment,

îndreptându-vă atenţ ia asupra câmpului energetic interior. Conştientizaţ i calmul. Când vă reluaţ i şirul

gândurilor, ele vor fi proaspete şi creative. în orice activitate mentală, obişnuiţ i-vă să oscilaţ i la

fiecare câteva minute între gândire şi un mod de ascultare interioar ă, un calm interior. Am putea

spune: nu gândiţ i doar cu mintea, gândiţ i şi cu corpul.

SArta de a asculta

Când ascultaţ i o altă persoană, nu o ascultaţ i doar cu mintea, ascultaţ i-o cu tot corpul. Simţ iţ i

câmpul energetic al corpului dvs. interior în timp ce o ascultaţ i. Acest sentiment deviază atenţ ia de la

gândire şi creează un spaţ iu de calm, ce vă va permite să ascultaţ i efectiv, f ăr ă intervenţ ia minţ ii. îi



126

acordaţ i celui din faţ a dvs. un spaţ iu — în care să existe. Este cel mai preţ ios dar pe care i-1 puteţ i

face. Majoritatea oamenilor nu ştiu să asculte pentru că cea mai mare parte a atenţ iei lor este

absorbită de gândire. Sunt mai atenţ i la gândurile lor decât la ceea ce spune celălalt şi nu sunt deloc

atenţ i la ceea ce contează într-adevăr: Fiinţ a celeilalte persoane, Fiinţă aflată în spatele cuvintelor şi

al gândurilor. Desigur, nu puteţ i simţ i Fiinţ a altei persoane decât prin intermediul propriei Fiinţ e.

Acesta este începutul realizării unificării, care este iubirea. La cel mai profund nivel al Fiinţ ei sunteţ i

una cu tot ceea ce există.Cele mai multe relaţ ii umane presupun în principal minţ i aflate în interacţ iune, nu fiinţ e umane

ce comunică unele cu altele, fiinţ e aflate în comuniune. Nicio relaţ ie nu poate înflori în acest fel.

Acesta este motivul pentru care există atât de multe relaţ ii conflictuale. Când mintea vă conduce

viaţ a, conflictul, luptele şi problemele sunt inevitabile. Legătura cu corpul interior creează un spaţ iu

gol unde mintea nu există şi în care o relaţ ie poate înflori.

Capitolul 7

Por ţi către lumea nemanifestă Să pătrundem şi mai adânc în corp

Îmi pot simţi energia din corp mai ales în braţe şi în picioare dar nu reuşesc să merg mai



127

Îmi pot simţ i energia din corp, mai ales în braţ e şi în picioare, dar nu reuşesc să merg mai

departe, aşa cum aţ i sugerat dvs. mai devreme.

Faceţ i următorul exerciţ iu ca pe o meditaţ ie. Nu este nevoie să dureze mult. Zece până la 15

minute sunt suficiente. Asiguraţ i-vă mai întâi că nu există factori externi care să vă tulbure, cum ar fi

soneria telefonului sau persoane care ar putea să vă întrerupă. Aşezaţ i-vă pe un scaun, dar nu vă

lăsaţ i pe spate. Menţ ineţ i-vă coloana vertebrală dreaptă. Aceasta vă va ajuta să r ămâneţ i vigilent.

Sau luaţ i poziţ ia dvs. favorită de meditaţ ie.

Asiguraţ i-vă că aveţ i corpul relaxat. Închideţ i ochii. Respiraţ i profund de câteva ori. Simţ iţ i-vă

respiraţ ia în partea inferioar ă a abdomenului, ca şi cum ar fi acolo. Observaţ i cum aceasta se dilată

şi se contractă uşor, în timp ce aerul intr ă şi iese din corp. Apoi conştientizaţ i întregul câmp

energetic interior al corpului. Nu vă gândiţ i la el, încercaţ i să-l simţ iţ i. Făcând aceasta, vă retrageţ i

conştiinţ a din câmpul minţ ii. Dacă vi se pare utilă, folosiţ i vizualizarea „luminii" pe care am descris-omai devreme.

Când vă veţ i putea simţ i clar corpul interior ca pe un câmp energetic unic, abandonaţ i, dacă

este posibil, orice imagine vizuală şi concentraţ i-vă exclusiv asupra a ceea ce sunteţ i.

Dacă puteţ i, abandonaţ i inclusiv orice imagine mentală aţ i mai avea încă despre corpul fizic.

Tot ceea ce r ămâne este un sentiment de prezenţă sau de „fiinţ are" învăluitor, iar corpul interior este

simţ it ca şi cum nu ar avea graniţ e. Apoi adânciţ i-vă şi mai mult atenţ ia în acest sentiment. Deveniţ i

una cu el. Contopiţ i-vă cu câmpul energetic, astfel încât să nu mai percepeţ i vreo dualitate între

observator şi observat, între dvs. şi corpul dvs. Distincţ ia dintre interior şi exterior se dizolvă şi ea

acum, astfel încât nu mai există un corp interior. Adâncindu-vă şi mai mult în corp, transcendeţ i în

sus trupul.

Rămâneţi în această arie a Fiinţei pure cât timp vă simţiţi bine; apoi deveniţi din nou conştient



128

Rămâneţ i în această arie a Fiinţ ei pure cât timp vă simţ iţ i bine; apoi deveniţ i din nou conştient

de corpul fizic, de respiraţ ie şi de simţ urile fizice, deschideţ i ochii. Timp de câteva minute, priviţ i ceea

ce vă înconjoar ă într-un mod meditativ — adică, f ăr ă a ataşa mental etichete — şi continuaţ i să vă simţ iţ i corpul interior în tot acest timp.

S Accesul la această lume lipsită de forme este eliberator. Vă eliberează de legătura cu forma şi

de identificarea cu ea. Este viaţ a în starea ei nediferenţ iată, dinainte de fragmentarea ei în

multiplicitate. O putem numi Nemanifestul, Sursa invizibilă a tuturor lucrurilor, Fiinţ a din toate fiinţ ele.

Este o lume a calmului şi a păcii profunde, dar şi a bucuriei şi a vitalităţ ii intense. Ori de câte ori

sunteţ i prezent, deveniţ i într-o anumită măsur ă „transparent" pentru lumină, pentru conştiinţ a pur ă

izvorâtă din această Sursă. Veţ i realiza de asemenea că lumina nu este separată de fiinţ a dvs., ci

constituie însăşi esenţ a dvs.

Sursa chi-uluiOare Nemanifestul este ceea ce în Orient se numeşte chi, un fel de energie vital ă universal ă?

Nu, nu este. Nemanifestul este sursa acestui chi. Chi este câmpul energetic interior al corpului

dvs. Este puntea dintre eul dvs. exterior şi Sursă. Se află la jumătatea drumului dintre manifest,

lumea formei, şi Nemanifest. Chi poate fi comparat cu un râu sau cu un flux de energie. Dacă vă

concentraţ i conştiinţ a din ce în ce mai adânc asupra corpului interior, urmaţ i cursul acestui râu

înapoi către Sursa lui. Chi este mişcare; Nemanifestul este liniştire. Când ajungeţ i în punctul liniştirii

absolute care în acelaşi timp vibrează de viaţă aţi lăsat în urmă corpul interior şi pe chi şi aţi ajuns



129

absolute, care în acelaşi timp vibrează de viaţă, aţ i lăsat în urmă corpul interior şi pe chi şi aţ i ajuns

la Sursa însăşi: Nemanifestul. Chi este legătura dintre Nemanifest şi universul fizic.

Aşa că, dacă vă îndreptaţ i atenţ ia din ce în ce mai profund în corpul interior, s-ar putea să ajungeţ i în acest punct unic, în care lumea se dizolvă în Nemanifest, iar Nemanifestul ia forma

fluxului de energie chi, care devine apoi lumea. Acesta este punctul naşterii şi al mor ţ ii. Când

conştiinţ a dvs. este orientată spre exterior, î şi fac apariţ ia mintea şi lumea. Când este orientată spre

interior, î şi dă seama de propria Sursă şi se întoarce înapoi în Nemanifest. Apoi, când conştiinţ a

revine în lumea manifestă, vă reluaţ i identitatea de formă pe care temporar aţ i abandonat-o. Aveţ i un

nume, un trecut, o situaţ ie de viaţă, un viitor. Dar, dintr-un punct de vedere fundamental, nu mai

sunteţ i persoana dinainte: aveţ i o imagine a unei realităţ i interioare care nu apar ţ ine „acestei lumi",

deşi nu este separată de ea, aşa cum nu este separată nici de dvs. .

Acum, adoptaţ i următorul exerciţ iu ca practică spirituală zilnică: pe măsur ă ce avansaţ i înviaţă, nu acordaţ i niciodată 100% din atenţ ia dvs. lumii exterioare şi minţ ii. Păstraţ i o parte din ea în

interior. Am vorbit deja despre acest lucru. Simţ iţ i-vă corpul interior chiar şi atunci când vă angajaţ i în

activităţ ile zilnice, mai ales într-o relaţ ie cu o altă persoană sau cu natura. Simţ iţ i liniştea din adâncul

fiecăreia. Păstraţ i poarta deschisă. Este foarte posibil să fiţ i conştienţ i de Nemanifest pe tot

parcursul vieţ ii. îl veţ i simţ i ca pe un sentiment profund de pace undeva în fundal, ca pe o stare de

liniştire ce nu vă păr ăseşte niciodată, indiferent ce se întâmplă în exterior. Deveniţ i o punte între

Nemanifest şi manifest, între Dumnezeu şi lume. Aceasta este starea de conectare cu Sursa pe care

o numim iluminare.

Nu r ămâneţ i cu impresia că Nemanifestul este separat de manifest. Cum ar putea fi? El este

viaţ a ce animă orice formă, esenţ a interioar ă a tot ceea ce există. Daţ i-mi voie să vă explic.

Somnul fără vise



130

Somnul f ăr ă vise

Dvs. faceţ i o călătorie în Nemanifest în fiecare sear ă, când intraţ i în faza somnului profund,

f ăr ă vise. Deveniţ i una cu Sursa. De aici vă luaţ i energia vitală ce vă susţ ine pentru o vreme atuncicând vă întoarceţ i în lumea manifestă, lumea formelor separate. Această energie este mult mai

vitală decât mâncarea: „Omul nu tr ăieşte numai cu pâine". Dar în timpul somnului f ăr ă vise nu

pătrundeţ i în el în mod conştient. Deşi funcţ iile corporale încă se păstrează, „dumneavoastr ă" nu mai

existaţ i în această stare. Vă puteţ i imagina cum ar fi să intraţ i în somnul f ăr ă vise păstrându-vă o

conştiinţă deplină? Este imposibil de imaginat, pentru că această stare nu are conţ inut.

Nemanifestul nu vă eliberează până când nu pătrundeţ i aici în mod conştient. Acesta este

motivul pentru care Isus nu a spus: „Adevărul vă va elibera", ci: „Veţ i cunoaşte adevărul şi adevărul

vă va elibera". Acesta nu este un adevăr conceptual. Este adevărul vieţ ii eterne, de dincolo de

formă, pe care ori îl cunoaştem direct, ori nu-l cunoaştem deloc. Dar nu încercaţ i să r ămâneţ iconştient în timpul somnului f ăr ă vise. Este foarte puţ in probabil să reuşiţ i. Cel mult, aţ i putea să r ă-

mâneţ i conştient în timpul visului, dar nu mai mult de atât. Acest lucru se numeşte visare lucidă, care

poate fi o stare interesantă şi fascinantă, dar nu eliberatoare.

Aşa că folosiţ i-vă corpul interior ca poartă prin care să intraţ i în Nemanifest şi păstraţ i deschisă

această poartă ca să r ămâneţ i conectat la Sursă tot timpul. Pentru corpul interior nu contează dacă

corpul dvs. fizic este tânăr sau bătrân, slab sau puternic. Corpul interior este atemporal. Dacă nu

puteţ i încă să vă simţ iţ i corpul interior, folosiţ i una dintre celelalte por ţ i, deşi, în ultimă instanţă, ele

sunt una. Am vorbit deja destul de mult despre unele, dar voi relua aici totul pe scurt.

Alte por ţi

Clipa de acum poate fi considerată poarta principală. Este un aspect esenţ ial al fiecăreia dintre

celelalte porţi inclusiv al corpului interior Nu puteţi fi prezent în corpul dvs fără a fi intens prezent în



131

celelalte por ţ i, inclusiv al corpului interior. Nu puteţ i fi prezent în corpul dvs. f ăr ă a fi intens prezent în

clipa de faţă.

Timpul şi manifestul sunt inexorabil legate întocmai ca prezentul atemporal şi Nemanifestul.Când dizolvaţ i timpul psihologic prin conştiinţ a intensă a momentului prezent, deveniţ i conştient de

Nemanifest atât direct, cât şi indirect. în mod direct, îl veţ i simţ i sub forma iradierii şi puterii prezenţ ei

dvs. conştiente — f ăr ă vreun conţ inut, doar prezenţă. Indirect, sunteţ i conştient de Nemanifest în şi

prin lumea senzorială. Cu alte cuvinte, simţ iţ i esenţ a lui Dumnezeu în fiecare creatur ă, în fiece

floare, în fiece piatr ă şi vă daţ i seama de faptul că: „Tot ceea ce există este sfânt". Din acest motiv,

Isus, vorbind în întregime din esenţ a sau din identitatea sa cu Cristos, spune în Evanghelia după

Toma: „Despicaţ i o bucată de lemn; eu sunt acolo. Ridicaţ i o piatr ă şi mă veţ i găsi acolo".

O altă poartă către Nemanifest este creată prin oprirea gândirii. Acest proces poate începe cu

un lucru foarte simplu, ca, de exemplu, respiraţ ia conştientă sau privitul unei flori, într-o stare devigilenţă intensă, astfel încât să nu existe niciun comentariu mental în acest timp. Există multe feluri

de a crea o întrerupere în fluxul nesfâr şit al gândurilor. Meditaţ ia vizează tocmai acest lucru.

Gândurile fac parte din lumea manifestă. Activitatea mentală continuă vă ţ ine prizonier în Iumea

formei şi devine un ecran opac, ce vă împiedică să deveniţ i conştient de Nemanifest, conştient de

esenţ a divină atemporală şi lipsită de formă, aflată în dvs. şi în toate celelalte lucruri şi creaturi.

Când sunteţ i intens prezent, nu trebuie să vă mai preocupe găsirea unei modalităţ i de oprire a

gândirii, pentru că mintea se opreşte automat. Acesta este motivul pentru care am spus că prezentul

este un aspect esenţ ial al tuturor celorlalte por ţ i.

Abandonarea — înl ăturarea rezistenţ ei mental-emoţ ionale în faţ a a ceea ce exist ă— devine şi

ea o importantă cale de acces către Nemanifest. Motivul este simplu: rezistenţ a internă vă izolează

de ceilalţ i, de dvs. înşivă, de lumea din jur. Ea amplifică sentimentul de separare, de a cărui



132

ţ , ş , j p p ,

supravieţ uire depinde şinele fals. Cu cât sentimentul separ ării este mai puternic, cu atât sunteţ i mai

legat de lumea manifestă, de lumea formelor separate. Cu cât sunteţ i mai legat de lumea formei, cuatât identitatea dvs. ca formă devine mai impenetrabilă. Poarta este închisă şi sunteţ i izolat de

dimensiunea interioar ă, dimensiunea profunzimii. în starea de abandonare, identitatea dvs. de formă

slăbeşte şi devine, într-o anumită măsur ă, „transparentă", astfel că Nemanifestul î şi poate trimite

razele prin ea.

De dvs. depinde deschiderea acestei por ţ i în viaţ a dvs., care vă va aduce accesul conştient

către Nemanifest. Stabiliţ i contactul cu câmpul energetic al corpului interior, fiţ i prezent intens,

scăpaţ i de identificarea cu mintea, abandonaţ i-vă în faţ a a ceea ce există; acestea toate sunt por ţ i

ce pot fi folosite — dar nu este nevoie să folosiţ i decât una.:

Desigur, şi iubirea trebuie să fie una dintre aceste por ţ i? Nu. Imediat ce una dintre por ţ i s-a deschis, iubirea este prezentă în dvs. prin „sentimentul-

realizare" al unificării. Iubirea nu este o poartă; este ceea ce pătrunde prin poartă în această lume.

Atâta timp cât sunteţ i prins în capcana identităţ ii de formă, nu poate exista niciun fel de iubire.

Sarcina dvs. nu este să căutaţ i iubirea, ci să găsiţ i o poartă prin care să poată intra iubirea.

Liniştea

Mai exist ă şi alte por ţ i în afara celor pe care le-aţ i menţ ionat?

Da, mai există. Nemanifestul nu este separat de manifest. Lumea este îmbibată de

Nemanifest, dar este atât de bine ascuns, încât aproape nimeni nu reuşeşte să-l sesizeze. Dacă aţ i

şti unde să căutaţ i, l-aţ i găsi peste tot. în fiecare moment se deschide câte o poartă.

Auziţi câinele care latră în depărtare? Sau maşina care trece? Ascultaţi cu atenţie. Puteţi simţi



133

Auziţ i câinele care latr ă în depărtare? Sau maşina care trece? Ascultaţ i cu atenţ ie. Puteţ i simţ i

prezenţ a Nemanifestului în ele? Nu puteţ i? Căutaţ i-1 în liniştea din care vin sunetele şi în care se

întorc. Acordaţ i mai multă atenţ ie liniştii decât sunetelor. Faptul că acordaţ i atenţ ie liniştii exterioarecreează liniştea interioar ă; mintea se linişteşte. Se deschide o poartă.

Fiecare sunet se naşte din linişte, moare înapoi în linişte şi în timpul vieţ ii sale este înconjurat

de linişte. Liniştea îi permite sunetului să existe. Este o parte intrinsecă, dar nemanifestă a fiecărui

sunet, a fiecărei note muzicale, a fiecărui cântec, a fiecărui cuvânt. Nemanifestul este prezent în

această lume sub forma liniştii. De aceea s-a spus că niciun lucru din această lume nu este mai

asemănător cu esenţ a divină decât liniştea. Tot ce trebuie să faceţ i este să-i acordaţ i atenţ ie. Chiar

şi în timpul unei conversaţ ii, conştientizaţ i pauzele dintre cuvinte, scurtele intervale de linişte dintre

propoziţ ii. În timp ce faceţ i acest lucru, dimensiunea liniştirii va creşte în dvs. Nu puteţ i fi atent Ia

linişte f ăr ă ca simultan să nu se facă linişte şi în dvs. Linişte în afar ă, linişte în interior. Aţ i intrat înNemanifest.

Spaţiul Aşa cum niciun sunet nu poate exista f ăr ă linişte, niciun lucru nu poate exista f ăr ă nimic, f ăr ă

spaţ iul gol care îi permite să existe. Fiecare obiect fizic sau corp vine din nimic, este înconjurat de

nimic şi în final se va întoarce în nimic. Nu numai atât, chiar şi în interiorul fiecărui corp fizic există

mult mai mult „nimic" decât „ceva". Fizicienii ne spun că soliditatea materiei este o iluzie. Chiar şi

materia aparent solidă, inclusiv corpul dvs. fizic, este aproape 100% spaţ iu gol — atât de vaste sunt

distanţ ele dintre atomi în comparaţ ie cu mărimea lor. Ba şi mai mult, chiar în interiorul fiecărui atom

în cea mai mare parte există doar spaţ iu gol. Ceea ce r ămâne este mai mult o frecvenţă vibratorie



134

p p ţ g ţ

decât particule de materie solidă, seamănă mai mult cu o notă muzicală. Budiştii ştiu acest lucru de

peste 2.500 de ani. „Forma este vid, vidul este formă", afirmă Sutra Inimii, unul dintre cele maicunoscute texte vechi budiste. Esenţ a tuturor lucrurilor este vidul.

Nemanifestul nu este prezent în această lume numai ca linişte; el îmbibă întregul univers fizic

ca spaţ iu — din interior şi din exterior. Este o linişte care poate trece la fel de uşor neobservată.

Toată lumea acordă atenţ ie lucrurilor din spaţ iu, dar cine este atent la spaţ iul însuşi?

Am impresia c ă vreţ i să spuneţ i c ă „ vidul" sau „ nimicul" nu este doar nimic, c ă el are o

anumit ă calitate misterioasă. Ce este nimicul?

Nu puteţ i pune o asemenea întrebare. Mintea dvs. a încercat să transforme nimicul în ceva. în

momentul în care îl transformaţ i în ceva, îl pierdeţ i. Nimicul — spaţ iul — este aparenţ a

Nemanifestului sub forma unui fenomen exterior într-o lume percepută prin simţ uri. Cam atât putemspune despre el şi chiar şi ceea ce am spus este un fel de paradox. Nu poate deveni un obiect al

cunoaşterii. Nu vă puteţ i face o teză de doctorat pe tema „nimicului". Când oamenii de ştiinţă stu-

diază spaţ iul, îl transformă de obicei în ceva şi astfel pierd total din vedere însăşi esenţ a sa. Nu este

de mirare că ultima teorie despre spaţ iu afirmă că el nu este gol deloc, că este umplut de o

substanţă. Odată ce aveţ i o teorie, nu este prea greu să găsiţ i dovezi care să o susţ ină, cel puţ in

până când apare o altă teorie.

„Nimicul" poate deveni pentru dvs. o poartă către Nemanifest numai dacă nu încercaţ i să-l

„apucaţ i" sau să-l înţ elegeţ i.

Nu asta facem acum?

Nu, deloc. Eu încerc să vă ofer câteva jaloane, ca să vă ar ăt cum puteţ i introduce dimensiunea

Nemanifestului în viaţ a dvs. Nu încercăm să-l înţ elegem. Nu este nimic de înţ eles.



135

Spaţ iul nu are „existenţă". „A exista" înseamnă literalmente „a ieşi în evidenţă". Nu puteţ i

înţ elege spaţ iul pentru că el nu iese în evidenţă. Deşi spaţ iul în sine nu are existenţă, ci permitetuturor lucrurilor să existe. Nici liniştea nu are existenţă şi nici Nemanifestul.

Ce se întâmplă dacă vă retrageţ i atenţ ia de la obiectele din spaţ iu şi conştientizaţ i spaţ iul?

Care este esenţ a acestei camere? Mobila, tablourile ş.a.m.d. sunt în camer ă, dar nu sunt camera.

Pereţ ii, podeaua şi tavanul definesc limitele camerei, dar nici ele nu sunt camera. Care este, deci,

esenţ a camerei? Spaţ iul, desigur, spaţ iul gol. Nu ar exista nicio „camer ă" f ăr ă el. Odată ce spaţ iul

este „nimic", putem spune că ceea ce nu este acolo este mult mai important decât ceea ce este

acolo. Aşa că fiţ i atent la spaţ iul din jurul dvs. Nu vă gândiţ i la el. Simţ iţ i-l, aşa cum este. Fiţ i atent la

„nimic".

În timp ce faceţ i acest lucru, în interiorul dvs. se produce o modificare a conştiinţ ei. Iată de ce.Echivalentul interior al obiectelor din spaţ iu, ca mobila, pereţ ii ş.a.m.d., reprezintă obiectele dvs.

mentale: gânduri, emoţ ii şi obiecte ale simţ urilor. Iar echivalentul interior al spaţ iului este conştiinţ a

care le permite obiectelor mentale să existe, aşa cum spaţ iul le permite tuturor lucrurilor să existe.

Deci, dacă vă retrageţ i atenţ ia de la lucruri — obiectele din spaţ iu — automat vă retrageţ i atenţ ia şi

de la obiectele mentale. Cu alte cuvinte, nu puteţ i în acelaşi timp să gândiţ i şi să conştientizaţ i

spaţ iul — sau liniştea. Conştientizând spaţ iul gol din jurul dvs., deveniţ i simultan conştient de spaţ iul

non-mental, al conştiinţ ei pure: Nemanifestul. Astfel, contemplarea spaţ iului poate deveni o poartă

pentru dvs.

Spaţ iul şi liniştea sunt două aspecte ale aceluiaşi lucru, ale aceluiaşi nimic. Ele sunt o

exteriorizare a spaţ iului interior şi a liniştii interioare, care este liniştirea: uterul de o creativitate

infinită al întregii existenţ e. Cei mai mulţ i oameni nu conştientizează deloc această dimensiune. Nu



136

există spaţ iu interior, nu există liniştire. Sunt dezechilibraţ i. Cu alte cuvinte, ei cunosc lumea, sau

cred că

o cunosc, dar nu-l cunosc pe Dumnezeu. Se identifică

exclusiv cu forma lor fizică şi

psihologică, neconştientizând esenţ a. Şi, deoarece fiecare formă este extrem de instabilă, tr ăiesc cu

frică. Această frică generează o percepţ ie extrem de greşită a lor înşişi şi a altor oameni, o

distorsiune în perspectiva lor despre lume.

Dacă un dezastru cosmic ar duce la sfâr şitul lumii noastre, Nemanifestul ar r ămâne total

neafectat de acesta. Cursul miracolelor a exprimat foarte sugestiv acest adevăr: „Nimic real nu

poate fi ameninţ at. Nimic ireal nu există. în aceasta constă pacea lui Dumnezeu".

Dacă r ămâneţ i într-o legătur ă conştientă cu Nemanifestul, apreciaţ i, iubiţ i şi respectaţ i profund

manifestul şi fiecare formă de viaţă din el ca pe o expresie a Fiinţ ei Unice de dincolo de formă. Ştiţ i

de asemenea că fiecare formă este f ăcută să se dizolve din nou şi că, în ultimă instanţă, niciun lucruexterior nu contează prea mult. Aţ i „învins lumea", după cum spunea Isus — sau, în cuvintele lui

Buddha, aţ i „trecut pe malul celălalt".

Adevărata natur ă a spaţiului şi a timpului

Gândiţ i-vă şi la acest lucru: dacă nu ar mai fi nimic în afara liniştii, ea nu ar exista pentru dvs.;

nu aţ i şti ce este. Numai când apare sunetul se naşte liniştea. Analog, dacă ar exista numai spaţ iu

f ăr ă niciun obiect în el, spaţ iul nu ar exista pentru dvs. Imaginaţ i-vă că sunteţ i un punct al conştiinţ ei

ce pluteşte în imensitatea spaţ iului — f ăr ă stele, f ăr ă galaxii, numai vid. Brusc, spaţ iul nu ar mai fi

imens; nu ar mai fi deloc.

Nu ar mai exista viteză, mişcare dintr-un loc în altul. Este nevoie de cel puţ in două puncte de

referinţă pentru ca distanţ a şi spaţ iul să apar ă. Spaţ iul ia naştere în momentul în care Unu devine



137

doi şi „doi" devine „zece mii de lucruri", cum numeşte Lao Tse lumea manifestă, spaţ iul devine din

ce în ce vast. Astfel, lumea şi spaţ iul apar simultan.Nimic nu ar putea exista f ăr ă spaţ iu, şi totuşi spaţ iul este nimic. Înainte de naşterea

universului, înainte de „Big Bang", dacă doriţ i, nu exista un imens spaţ iu gol care aştepta să fie

umplut. Spaţ iul nu exista, nu exista niciun lucru. Exista numai Nemanifestul — Unu. Când Unu a

devenit „zece mii de lucruri", dintr-o dată a început să existe spaţ iul şi a permis existenţ a a o mulţ ime

de lucruri. De unde a venit el? A fost creat de Dumnezeu pentru a face loc universului? Sigur că nu.

Spaţ iul este lipsa lucrurilor, aşa că nu a fost niciodată creat.

Ieşiţ i din casă într-o noapte senină şi priviţ i cerul. Miile de stele pe care le puteţ i vedea cu

ochiul liber nu sunt mai mult decât o fracţ iune infinitezimală din tot ceea ce există acolo. Peste 100

de miliarde de galaxii pot fi deja detectate cu cele mai puternice telescoape, fiecare galaxie fiind un„univers insular" cu miliarde de stele. Totuşi, şi mai uimitoare este infinitatea spaţ iului însuşi,

profunzimea şi liniştea care-i permite acestei realităţ i magnifice să existe. Nimic nu ar putea fi mai

uimitor şi mai maiestuos decât imensitatea şi liniştea spaţ iului — şi, cu toate acestea, ce este

spaţ iul? Un gol, un imens gol.

Ceea ce nouă ne apare ca spaţ iu în universul nostru perceput prin intermediul minţ ii şi al

simţ urilor este însuşi Nemanifestul, exteriorizat. Este „corpul" lui Dumnezeu. Şi cel mai mare miracol

este că această linişte şi vastitate care îi permit universului să existe nu se află numai acolo în spaţ iu

— ci şi în sinea dvs. Când sunteţ i total prezent, îl întâlniţ i sub forma spaţ iului interior nemental, aflat în nemişcare. în sinea dvs., este imens ca profunzime, nu ca întindere. întinderea spaţ ială este, în

ultimă instanţă, o percepţ ie eronată a profunzimii infinite — un atribut al realităţ ii transcendente.



138

După Einstein, spaţ iul şi timpul nu sunt separate. Nu înţ eleg prea bine acest lucru, dar cred c ă

el spune c ă timpul este a patra dimensiune a spaţ iului. O numeşte „ continuumul spaţ io-temporal".

Da. Ceea ce percepeţ i în exterior ca spaţ iu şi timp sunt, în ultimă instanţă, iluzii, dar ele conţ in

un miez de adevăr. Ele sunt cele două atribute esenţ iale ale lui Dumnezeu, infinitatea şi eternitatea,

percepute ca şi cum ar avea o existenţă externă în afara dvs. în sinea dvs., atât spaţ iul cât şi timpul

au un echivalent interior ce dezvăluie natura lor adevărată, dar şi a dvs. în vreme ce spaţ iul este

lumea non-mentală, de o profunzime infinită, aflată în nemişcare, echivalentul interior al timpului

este prezenţ a, conştiinţ a eternei Clipei de acum. Amintiţ i-vă că nu există nicio diferenţă între ele.

Când spaţ iul şi timpul sunt realizate în interior ca Nemanifest — prezenţă şi absenţ a minţ ii — spaţ iul

şi timpul exterior continuă să existe pentru dvs., dar devin mult mai puţ in importante. Şi lumea

continuă să existe, dar nu va mai fi capabilă să vă impună constrângeri.Din acest motiv, scopul ultim al lumii nu se află în ea, ci în transcendenţ a ei. Aşa cum dvs. nu

aţ i fi conştient de spaţ iu dacă el nu ar conţ ine obiecte, lumea este necesar ă pentru ca Nemanifestul

să se realizeze. Poate că aţ i auzit proverbul budist: „Dacă nu ar fi iluzii, nu ar mai exista iluminare".

Prin intermediul lumii şi, în ultimă instanţă, prin dvs., Nemanifestul se cunoaşte pe sine. Sunteţ i aici

pentru a-i permite scopului divin al universului să se împlinească. Atât de important sunteţ i!

Moartea conştientă

În afar ă de somnul f ăr ă vise, despre care am vorbit deja, mai există o altă poartă involuntar ă.

Ea se deschide pentru foarte scurt timp în momentul mor ţ ii fizice. Chiar dacă aţ i ratat toate celelalte

ocazii de realizare spirituală în timpul vieţ ii, o ultimă poartă se va deschide pentru dvs. imediat după

o corpul a murit.

Există nenumărate relatări ale celor care au avut impresia vizuală a acestei por ţ i sub forma



139

unei lumini str ălucitoare şi apoi s-au întors din ceea ce este cunoscut sub numele de experienţă a

mor ţ ii clinice. Mulţ i dintre ei au vorbit şi despre un sentiment de beatitudine şi pace profundă. înCartea tibetană a mor ţ ilor, este descrisă ca „splendoarea luminoasă a luminii incolore a Nimicului",

despre care se spune că este „eul nostru adevărat". Această poartă se deschide doar pentru foarte

scurt timp şi, dacă nu aţ i întâlnit deja dimensiunea Nemani-festului în decursul vieţ ii, este foarte

probabil să o rataţ i. Cei mai mulţ i oameni poartă cu sine prea multă rezistenţă reziduală, prea multă

frică, un ataşament prea mare faţă de experienţ a senzorială, o identificare prea puternică cu lumea

manifestă. Aşa că, văzând poarta, se îndepărtează înfricoşaţ i şi apoi î şi pierd conştiinţ a. Cele mai

multe dintre lucrurile care se întâmplă după aceasta sunt involuntare şi automate. în final, apare un

nou ciclu al naşterii şi al mor ţ ii. Prezenţ a lor nu a fost încă suficient de puternică pentru nemurirea

conştientă.Deci, trecerea prin aceast ă poart ă nu înseamnă anihilare?

Ca şi la celelalte por ţ i, natura dvs. radiantă r ămâne, dar nu şi personalitatea. în orice caz, tot

ceea ce este real sau valoros în personalitatea dvs. este natura dvs. adevărată, a cărei str ălucire

r ăzbate dincolo de iluzii. Ea nu se pierde niciodată. Nimic din ceea ce este valoros — niciun lucru

real — nu se pierde vreodată.

Apropierea mor ţ ii şi moartea însăşi, disoluţ ia formei fizice, este întotdeauna o ocazie minunată

pentru realizarea spirituală. Această ocazie este pierdută în mod tragic de cele mai multe ori, de

vreme ce tr ăim într-o cultur ă care nu ştie aproape nimic despre moarte, aşa cum nu ştie aproape

nimic despre niciunul dintre lucrurile care contează cu adevărat.Fiecare poartă este o poartă a mor ţ ii, moartea sinelui. Când treceţ i prin ea, încetaţ i să vă mai

construiţ i identitatea din forma psihologică înjghebată de minte. Atunci realizaţ i că moartea este o



140

iluzie, aşa cum identificarea dvs. cu forma era o iluzie. Moartea de fapt înseamnă sfâr şitul iluziei.

Este dureroasă numai atâta timp cât vă agăţ aţ i de iluzie.

Capitolul 8

Relaţii evoluate

Pătrunderi în Clipa de acum, oriunde v-aţi afla.

Am crezut întotdeauna c ă adev ărata iluminare nu este posibil ă decât prin iubirea adusă derelaţ ia dintre un bărbat şi o femeie. Nu acesta este lucrul care ne face din nou compleţ i? Cum poate

viaţ a cuiva să fie împlinit ă până când nu se întâmpl ă aceasta?

Din experienţ a dvs., acest lucru este adevărat? Vi s-a întămplat dvs.?

Nu înc ă, dar cum ar putea fi altfel? Ştiu c ă se va întâmpla.

Cu alte cuvinte, aşteptaţ i un eveniment viitor care să vă saIveze. Nu este aceasta eroarea

fundamentală despre care am ît vorbit? Mântuirea nu se află în alt timp sau spaţ iu. Este şi acum.

Ce înseamnă aceast ă afirmaţ ie: „Mântuirea este aici şi acum? " Nu înţ eleg. Nici nu ştiu ce

înseamnă mântuire.

Majoritatea oamenilor aleargă după plăcerile fizice sau diferite forme de gratificaţ ie psihologică

deoarece cred că aceste lucruri îi vor face fericiţ i sau îi vor elibera de un sentiment de frică sau de

lipsă. Fericirea poate fi percepută ca un sentiment de tr ăire mai intensă, atinsă prin intermediul

plăcerii fizice, sau ca un sentiment mai sigur şi mai complet al sinelui, atins printr-o formă sau alta degratificaţ ie psihologică.

Aceasta este căutarea mântuirii ce provine dintr-un sentiment de insatisfacţ ie sau de lipsă.

I i bil i ti f ţi bţi tf l d ă t d tă d tă ă



141

Invariabil, orice satisfacţ ie pe care o va obţ ine o astfel de persoană este de scurtă durată, aşa că

starea de satisfacţ ie sau de împlinire este de obicei proiectată din nou într-un punct imaginar,

departe de aici şi acum. „Când voi obţ ine X sau mă voi elibera de Y — atunci îmi va fi bine". Acesta

este cadrul mental inconştient ce creează iluzia mântuirii în viitor.

Adevărata mântuire este împlinirea, pacea, viaţ a în toată plenitudinea ei. Înseamnă să fii tu

însuţ i, să simţ i în interior acea stare de bine pentru care să nu existe o stare opusă, bucuria de a tr ăi

care nu depinde de nimic altceva decât de ea însăşi. Această stare este resimţ ită nu ca o experienţă

trecătoare, ci ca o prezenţă constantă. într-un limbaj teist, aceasta înseamnă „să-l cunoşti pe

Dumnezeu" — nu ca pe un lucru exterior, ci ca pe esenţ a proprie cea mai profundă. Adevărata

mântuire este să ne cunoaştem pe noi înşine ca păr ţ i inseparabile ale Vieţ ii Unificate din afara

timpului şi a formei, Viaţă din care vine tot ceea ce există. Adevărata mântuire este o stare de eliberare — eliberare de frică, de suferinţă, de acea stare

percepută ca o lipsă sau o insuficienţă şi, din acest motiv, de orice dorinţă, nevoie, poftă sau

ataşament. Este eliberarea de gândirea compulsivă, de negativism şi, mai presus de toate, de trecut

şi de viitor ca nevoie psihologică. Mintea dvs. vă spune că nu puteţ i ajunge acolo. Că ar trebui să se

întâmple un anume lucru sau dvs. ar trebui să deveniţ i aşa şi pe dincolo înainte de a fi liber şi îm-

plinit. Vă spune, de fapt, că aveţ i nevoie de timp — că este nevoie să găsiţ i, să rezolvaţ i, să faceţ i,

să realizaţ i, să dobândiţ i, să deveniţ i sau să înţ elegeţ i un anumit lucru înainte de a vă putea elibera

sau de a fi împlinit. Dvs. priviţ i timpul ca pe un mijloc de a atinge mântuirea, când de fapt este cel

mai mare obstacol în calea ei. Credeţ i că nu puteţ i ajunge acolo din poziţ ia în care vă aflaţ i în acestmoment pentru că încă nu sunteţ i complet sau suficient de bun, dar adevărul este că aici şi acum

este singurul punct din care puteţ i ajunge acolo. „Ajungeţ i" acolo realizând că sunteţ i deja acolo. II

descoperiţi pe D mne e în moment l în care reali aţi că n a eţi ne oie să l că taţi Aşa că n



142

descoperiţ i pe Dumnezeu în momentul în care realizaţ i că nu aveţ i nevoie să-l căutaţ i. Aşa că nu

există o singur ă cale către mântuire: poate fi folosită orice stare, dar nu este nevoie de niciuna în

mod special. Totuşi, există un singur punct de acces: Clipa de acum. Nu poate exista mântuire în alt

moment decât acum. Sunteţ i singur şi f ăr ă un partener? Pătrundeţ i în Clipa de acum. Aveţ i o relaţ ie

cu cineva? Pătrundeţ i în Clipa de acum.

Nimic din ceea ce aţ i putea face sau realiza vreodată nu vă va apropia mai mult de mântuire

decât ceea ce există în prezent. Acest lucru poate fi greu de înţ eles pentru o minte obişnuită să

creadă că toate lucrurile valoroase se află în viitor. Niciun lucru pe care l-aţ i f ăcut vreodată sau care

v-a fost f ăcut în trecut nu vă poate împiedica să spuneţ i „da" în faţ a a ceea ce există şi să vă

concentraţ i atenţ ia mai profund asupra Clipei de acum. Nu puteţ i face acest lucru în viitor. Fie îl fa-

ceţ i acum, fie nu-l mai faceţ i deloc.

S

Relaţii de iubire/ur ă

Până în momentul în care aveţ i acces — şi numai dacă reuşiţ i aceasta — la frecvenţ a

conştientizată a prezenţ ei, toate relaţ iile, mai ales cele intime, sunt profund viciate şi, în ultimă

instanţă, disfuncţ ionale. Ele pot părea perfecte pentru un timp, ca atunci când sunteţ i „îndr ăgostit",

dar invariabil această perfecţ iune aparentă este distrusă prin apariţ ia tot mai frecventă a certurilor, a

conflictelor, a nemulţ umirilor şi a violenţ elor emoţ ionale sau chiar fizice. Se pare că majoritatea

relaţ iilor de iubire devin în scurt timp relaţ ii de iubire/ur ă. Iubirea se poate transforma atunci în

atacuri înver şunate, sentimente de ostilitate sau de retragere completă a afecţ iunii pe nepusă masă.

A t l t id t l î t diţii l ţi il ti ât l i âţi



143

Acest lucru este considerat normal. în aceste condiţ ii, relaţ ia va oscila un timp, câteva luni sau câţ iva

ani, între polaritatea „iubirii" şi cea a urii şi vă va da în egală măsur ă plăcere şi suferinţă. Deseori,cuplurile devin dependente de aceste cicluri. Drama lor îi face să se simtă vii. Atunci când echilibrul

dintre polaritatea pozitivă şi cea negativă este pierdut, iar ciclurile negative, distructive apar cu o

frecvenţă şi o intensitate din ce în ce mai mare — situaţ ie la care se ajunge întotdeauna mai

devreme sau mai târziu — nu mai durează mult şi relaţ ia se destramă complet.

Puteţ i avea impresia că eliminarea ciclurilor negative sau distructive ar face ca totul să fie bine

şi relaţ ia ar înflori minunat — dar, din nefericire, acest lucru nu este posibil. Polarităţ ile sunt

interdependente. Una nu poate exista f ăr ă cealaltă. Latura pozitivă conţ ine deja în ea latura

negativă, care nu s-a manifestat încă. Ambele sunt, de fapt, aspecte diferite ale aceleiaşi disfuncţ ii.

Mă refer la ceea ce se numeşte, în general, relaţ ie romantică — nu la iubirea adevărată, care nu areopus, pentru că se naşte din afara minţ ii. Iubirea ca stare continuă este totuşi foarte rar ă — la fel de

rar ă ca şi fiinţ ele umane conştiente. Sunt totuşi posibile momente scurte şi fugare de iubire ori de

câte ori apare o pauză în fluxul gândirii.

Desigur, partea negativă a unei relaţ ii este mai uşor de recunoscut ca fiind disfuncţ ională

decât cea pozitivă. Aşa cum este mai uşor să recunoşti sursa negativismului la partener decât la tine

însuţ i. Ea se poate manifesta sub multe forme: po-sesivitate, gelozie, control, retragere şi

resentimente nerostite, nevoia de a avea întotdeauna dreptate, insensibilitate şi egocentrism, cereri

emoţ ionale şi manipulare, nevoia de a te certa, de a critica, a judeca, a învinovăţ i sau a ataca, furie,

r ăzbunare inconştientă pentru durerea produsă în trecut de un părinte, pierderea controlului şiviolenţă fizică.

Latura pozitivă constă în aceea că sunteţ i „îndr ăgostit" de partenerul dvs. La început această

stare vă va produce o profundă satisfacţie Vă simţiţi extrem de viu Existenţa proprie a căpătat dintr



144

stare vă va produce o profundă satisfacţ ie. Vă simţ iţ i extrem de viu. Existenţ a proprie a căpătat dintr-

o dată sens, pentru că cineva are nevoie de dvs., vă doreşte şi vă face să vă simţ iţ i o persoană

deosebită, iar dvs. faceţ i acelaşi lucru pentru ea sau el. Împreună, vă simţ iţ i compleţ i. Sentimentul

poate deveni atât de intens, încât restul lumii să devină complet nesemnificativ.

Totuşi, poate aţ i mai observat şi că această intensitate este însoţ ită de o senzaţ ie de nevoie şi

de dependenţă. Puteţ i deveni dependent de celălalt. El sau ea are asupra dvs. efectul unui drog. Vă

simţ iţ i foarte bine când drogul este disponibil, dar simpla ipoteză sau gândul că el sau ea ar putea să

nu mai fie acolo pentru dvs. poate provoca gelozie, posesivitate, încercarea de a manipula prin

şantaj emoţ ional, culpabilizare şi acuzaţ ii — teama de pierdere. Dacă cealaltă persoană vă pă-

r ăseşte, acest lucru poate da naştere celei mai intense ostilităţ i sau celei mai profunde dureri şi

disper ări. într-o secundă, afecţ iunea se poate transforma într-un atac crunt sau o suferinţă teribilă.Ce mai este iubirea acum? Poate iubirea să se transforme în opusul ei într-o secundă? A fost oare

iubire sau o poftă şi un ataşament prin dependenţă?

Dependenţa şi căutarea plenitudinii

De ce am deveni dependenţ i de cel ălalt?

Motivul pentru care relaţ iile de iubire romantică reprezintă o experienţă atât de intensă şi

universal căutată este acela că ele par să ofere eliberarea dintr-o stare de frică, nevoie, lipsă şi

neîmplinire, ce are r ădăcini profunde şi face parte din condiţ ia umană în starea sa neeliberată şi

neiluminată. Această stare are atât o dimensiune fizică, cât şi una psihologică.

La nivel fizic, evident, nu sunteţ i complet şi nici nu veţ i fi vreodată: sunteţ i fie bărbat, fie

femeie, adică o jumătate din întreg. La acest nivel, nevoia de a fi complet — întoarcerea la uniune

se manifestă prin atracţia dintre bărbaţi şi femei prin nevoia bărbatului de femeie şi nevoia femeii



145

— se manifestă prin atracţ ia dintre bărbaţ i şi femei, prin nevoia bărbatului de femeie şi nevoia femeii

de bărbat. Este aproape o nevoie irezistibilă de uniune cu polaritatea energetică opusă. Rădăcinaacestei nevoi fizice este de natur ă spirituală: dorinţ a de a pune capăt dualităţ ii, de a te întoarce la

starea de plenitudine. Uniunea sexuală dă senzaţ ia cea mai apropiată de această stare la nivel fizic.

Din acest motiv, este considerată experienţ a care ofer ă cea mai mare satisfacţ ie în lumea fizică. Dar

uniunea sexuală nu este mai mult decât o clipă trecătoare de plenitudine, o secundă de beatitudine.

Atâta timp cât este căutată inconştient ca mijloc al mântuirii, persoana caută să pună capăt dualităţ ii

la nivelul formei, nivel la care mântuirea nu este posibilă. Vi se ofer ă o imagine fugar ă, foarte

tentantă a raiului, dar nu vi se permite să r ămâneţ i mai mult timp aici şi vă treziţ i din nou într-un corp

separat.

La nivel psihologic, sentimentul de lipsă sau de neîmpli-nire este chiar mai mare decât la nivelfizic. Atâta timp cât vă identificaţ i cu mintea dvs., aveţ i un sentiment al identităţ ii derivat dintr-o sursă

externă. Adică obţ ineţ i o idee despre cine sunteţ i din lucruri care, în ultimă instanţă, nu au nimic de-a

face cu cine sunteţ i în realitate: rolul dvs. social, posesiunile, aspectul exterior, succesele şi

eşecurile, sistemul de credinţ e ş.a.m.d. Acest sine fals, construit de minte, se simte vulnerabil,

nesigur şi caută mereu lucruri noi cu care să se identifice şi care să-i dea sentimentul că există. Dar

nimic nu este vreodată suficient pentru a-i produce o satisfacţ ie de durată. Temerile sale r ămân; ca

şi sentimentul de lipsă şi de nevoie acută.

Dar atunci apare această relaţ ie specială. Ea pare să fie r ăspunsul la toate problemele sinelui

fals şi pare să r ăspundă tuturor nevoilor sale. Cel puţ in la prima vedere. Toate celelalte lucruripornind de la care în trecut v-aţ i derivat sentimentul identităţ ii par acum relativ nesemnificative.

Acum aveţ i un singur punct de interes care le înlocuieşte pe toate celelalte, dă sens vieţ ii dvs. şi prin

el vă definiţi identitatea: persoana de care v-aţi „îndrăgostit". Nu mai sunteţi un fragment dislocat



146

el vă definiţ i identitatea: persoana de care v aţ i „îndr ăgostit . Nu mai sunteţ i un fragment dislocat

într-un univers nepăsător — sau cel puţ in aşa vi se pare Lumea dvs. are acum un centru: persoana

iubită. Faptul că centrul se află în afara dvs. şi că din acest motiv aveţ i în continuare un sentiment de

identitate derivat dintr-un obiect exterior nu pare să conteze prea mult la început. Ceea ce contează

este că sentimentele subiacente, de neîmplinire, frică, lipsă şi insatisfacţ ie, atât de caracteristice

stării de identificare cu mintea, au dispărut — sau nu? S-au dizolvat sau continuă să existe în

spatele acestei realităţ i superficiale numite fericire?Dacă în relaţ ia dvs. aţ i avut parte atât de „iubire", cât şi de opusul ei — atacul, violenţ a

emoţ ională — atunci e foarte probabil să confundaţ i ataşamentul sinelui fals şi dependenţ a cu

iubirea. Nu puteţ i să vă iubiţ i partenerul la un moment dat, iar în următorul moment să îl atacaţ i.

Iubirea nu are opus. Dacă „iubirea" dvs. are un opus, atunci nu este iubire, ci o puternică nevoie a

sinelui fals de a avea un sentiment de identitate mai complet şi mai profund, o nevoie pe care

celălalt o satisface temporar. Este înlocuitorul pe care îl dă şinele fals pentru mântuire şi pentru scurt

timp aproape că ne simţ im mântuiţ i.

Dar vine un moment când partenerul dvs. se comportă astfel încât nu vă mai satisface nevoile

— sau mai curând nevoile sinelui fals. Sentimentele de durere, frică şi lipsă, care sunt o parte

intrinsecă a conştiinţ ei sinelui fals, dar au fost acoperite de „relaţ ia de iubire", ies acum din nou la

suprafaţă. Ca în cazul oricărei dependenţ e, vă simţ iţ i minunat când drogul este disponibil, dar

invariabil vine un moment când drogul nu mai funcţ ionează. Când acele sentimente dureroase

reapar, le simţ iţ i chiar mai intens şi mai acut decât înainte. Pe deasupra, vă percepeţ i partenerul, cafiind cauza acestor sentimente. Aceasta înseamnă că le proiectaţ i în afar ă şi îl atacaţ i pe celălalt cu

toată violenţ a sălbatică a durerii dvs. Acest atac poate trezi durerea partenerului, şi el sau ea vă

poate r ăspunde la atac. în acest punct, şinele fals mai sper ă încă în mod inconştient că atacul său



147

p p p , ş p ş

sau încercările sale de manipulare vor reprezenta o pedeapsă suficientă pentru a-1 convinge pe

partener să-şi schimbe comportamentul, ca să-l puteţ i folosi din nou pentru a vă acoperi durerea.

Fiecare dependenţă apare dintr-un refuz inconştient de a accepta durerea şi de a o lăsa în

urmă. Fiecare dependentă începe cu durerea şi se sfâr şeşte în durere. Indiferent de substanţ a de

care sunteţ i dependent — alcool, mâncare, droguri legale ori ilegale sau poate o persoană —, vă

folosiţ i de un lucru sau de o persoană pentru a vă ascunde durerea. Acesta este motivul pentru care în relaţ iile intime, după ce euforia iniţ ială a trecut, apare atât de multă nefericire, atât de multă

durere. Nu relaţ iile provoacă durerea şi nefericirea. Ele scot la lumină ceea ce se află deja în dvs.

Oricare dependenţă ajunge într-un punct în care nu mai produce rezultatul dorit şi atunci simţ iţ i

durerea mai puternic ca oricând.

Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii încearcă mereu să scape de momentul

prezent şi caută un fel de mântuire în viitor. Primul lucru pe care l-ar putea întâlni dacă s-ar

concentra asupra Clipei de acum ar fi durerea proprie şi de acest lucru se tem ei. Dacă ar şti măcar

cât de uşor este ca în Clipa de acum să obţ ină puterea care dizolvă trecutul şi durerea sa, realitatea

care dizolvă iluzia! Dacă ar şti cât de aproape sunt de propria lor realitate, cât de aproape se află de

Dumnezeu!

Nici evitarea relaţ iilor cu scopul de a încerca să se evite durerea nu este o soluţ ie. Durerea

este oricum prezentă. Există o mai mare probabilitate ca trei relaţ ii eşuate în tot atâţ ia ani să vă

for ţ eze să vă treziţ i decât trei ani tr ăiţ i pe o insulă pustie sau închis în camer ă. Dacă aţ i putea aduce

o prezenţă intensă în singur ătatea dvs., acest lucru v-ar ajuta.

De la dependenţă la relaţii iluminate

Putem transforma o relaţie de dependenţă într-una autentică?



148

Putem transforma o relaţ ie de dependenţă într una autentic ă?

Da. Fiind prezent şi intensificându-vă şi mai mult prezenţ a prin concentrarea intensă a atenţ ieiasupra Clipei de acum: indiferent dacă tr ăiţ i singur sau cu un partener, cheia este aceeaşi. Pentru

ca iubirea să înflorească, lumina prezenţ ei dvs. trebuie să fie foarte puternică, astfel încât să nu mai

pierdeţ i controlul în favoarea celui ce gândeşte în sinea dvs. sau a corpului-durere şi să le

confundaţ i cu cel ce sunteţ i cu adevărat. Cunoaşterea de sine, ca Fiinţă aflată în spatele celui ce

gândeşte în şinele dvs., ca linişte în spatele zgomotului mental, ca iubire şi bucurie în spatele durerii,

înseamnă eliberare, mântuire şi iluminare. A renunţ a la identificarea cu corpul-durere înseamnă a

aduce prezenţ a în durere şi a o transforma astfel. A renunţ a la identificarea cu cel ce gândeşte în

sinea dvs. înseamnă a fi un observator tăcut al gândurilor şi comportamentului propriu, mai ales al

tiparelor mentale repetitive şi al rolurilor jucate de sinele fals. Dacă nu o mai investiţ i cu „identitate", mintea î şi pierde tr ăsătura compulsivă, în principal

compulsia de a judeca şi astfel de a se opune realităţ ii existente, fapt ce duce la conflict, dramă şi

dureri noi. De fapt, în momentul în care judecata încetează prin acceptarea realităţ ii, v-aţ i eliberat de

minte. Aţ i f ăcut loc iubirii, bucuriei, păcii. în primul rând, trebuie să nu vă mai judecaţ i pe dvs. înşivă;

apoi să nu vă mai judecaţ i semenul. Cel mai important catalizator al schimbării într-o relaţ ie este

acceptarea completă a partenerului aşa cum este el, f ăr ă a simţ i nevoia de a-l judeca sau de a-l

schimba în vreun fel. Acest lucru vă duce imediat dincolo de sinele fals. În acest moment, toate

jocurile mentale şi ataşamentele prin dependenţă iau sfâr şit. Nu mai există victime şi f ăptaşi, acu-

zatori şi acuzaţ i. Acesta este şi sfâr şitul oricărei codependenţ e, al atracţ iei în tiparele inconştienteale celuilalt care le permitea să existe mai departe. Atunci fie vă veţ i despăr ţ i — în iubire — fie veţ i

pătrunde mai profund în Clipa de acum împreună — în Fiinţă. Să fie chiar atât de uşor? Da, este

chiar atât de uşor.



149

Iubirea este o stare a Fiinţei. Iubirea dvs. nu se află în exterior, ci adânc în dvs. Nu o

puteţi pierde niciodată şi nici ea nu vă poate păr ăsi. Nu este dependentă de un alt corp, de o

formă exterioar ă. Este liniştea prezenţei dvs., vă puteţi simţi realitatea atemporală şi lipsită de

formă sub forma vieţii nemanifeste care vă animă forma fizică. Atunci puteţi simţi aceeaşi

viaţă în profunzimea fiecărui om şi a fiecărei fiinţe. Priviţi dincolo de vălul formei şi al

separ ării. Aceasta este realizarea unităţii. Aceasta este iubirea.Ce este Dumnezeu? Viaţ a eternă din spatele tuturor formelor de viaţă. Ce este iubirea?

Simţ irea prezenţ ei acestei Vieţ i adânc în str ăfundurile dvs. şi ale tuturor fiinţ elor. Identificarea cu ea.

De aceea, orice iubire este iubirea lui Dumnezeu.

S

Iubirea nu este selectivă, aşa cum nici lumina soarelui nu este selectivă. Ea nu face o

persoană să fie specială. Nu este exclusivistă. Exclusivismul nu este iubirea lui Dumnezeu, ci

„iubirea" sinelui fals. Totuşi, intensitatea cu care este simţ ită iubirea adevărată poate varia. Puteţ i

întâlni o persoană care să vă înapoieze dragostea cu mai multă claritate şi intensitate decât altele,

iar, dacă această persoană are aceleaşi sentimente faţă de dvs., se poate spune că sunteţ i amândoi

într-o relaţ ie de iubire. Legătura care vă uneşte cu această persoană este aceeaşi legătur ă care vă

uneşte cu persoana care stă lângă dvs. în autobuz, cu o pasăre, cu un copac, cu o floare. Numai

gradul de intensitate este diferit.

Chiar şi într-o relaţ ie de dependenţă pot apărea momente în care r ăzbate ceva mai real, ceva



150

care depăşeşte nevoile dvs. mutuale legate de dependenţă. Acestea sunt momentele în care

intensitatea atât a minţ ii dvs., cât şi a aceleia a partenerului scade brusc, iar corpul-durere este

temporar adormit.

Aceasta se întâmplă uneori în timpul momentelor de intimitate fizică sau atunci când amândoi

sunteţ i martorii miracolului naşterii unui copil, în prezenţ a mor ţ ii sau atunci când unul dintre dvs. este

grav bolnav — în orice situaţ ie care face mintea să devină neputincioasă. în asemenea momente,Fiinţ a dvs., care se află de obicei îngropată sub minte, se dezvăluie şi acest lucru face posibilă

comunicarea autentică.

Comunicarea autentică este comuniune — realizarea unităţ ii, care este iubirea. De obicei,

aceasta se pierde din nou foarte repede, cu excepţ ia cazului în care puteţ i r ămâne prezent suficient

timp pentru a împiedica mintea să revină la vechile ei obiceiuri. De îndată ce mintea şi identificarea

cu mintea reapar, nu mai sunteţ i dvs. înşivă, ci vă identificaţ i cu imaginea dvs. mentală şi începeţ i să

jucaţ i din nou jocuri şi roluri cu scopul de a satisface nevoile sinelui fals. Sunteţ i din nou o minte

umană, care pretinde că este o fiinţă umană, in-teracţ ionând cu o altă minte, jucând drama numită

„iubire".

Deşi sunt posibile scurte momente de iubire autentică, iubirea nu poate înflori dacă nu v-aţ i

eliberat pentru totdeauna de identificarea cu mintea şi prezenţ a dvs. nu este suficient de intensă

pentru a dizolva corpul-durere — sau dacă nu puteţ i măcar r ămâne prezent ca observator. Corpul-

durere nu mai poate atunci să pună stăpânire pe dvs. şi să distrugă iubirea.Relaţiile ca formă de practică spirituală

Pe măsur ă ce identificarea cu şinele fals ca mod al conştiinţ ei şi toate structurile sociale,

politice şi economice se apropie din ce în ce mai mult de faza finală a colapsului, relaţ iile dintre



151

bărbaţ i şi femei reflectă din ce în ce mai mult starea profundă de criză în care se află acum

umanitatea. Pe măsur ă ce oamenii se identifică din ce în ce mai profund cu mintea lor, majoritatea

relaţ iilor nu î şi mai au r ădăcinile în Fiinţă şi astfel se transformă în surse de durere, fiind dominate de

probleme şi conflicte.

Milioane de oameni tr ăiesc singuri sau î şi cresc singuri copiii, incapabili să stabilească o relaţ ie

intimă sau nedorind să repete drama nebunească din relaţ iile trecute. Alţ ii trec de la o relaţ ie la alta,

de la un ciclu de plăcere-durere la altul, în căutarea zadarnică a satisfacţ iei prin uniunea cu

polaritatea energetică opusă. Iar alţ ii prefer ă compromisul şi continuă să r ămână împreună,

perpetuând o relaţ ie în care domină negativismul, de dragul copiilor, al siguranţ ei, al obişnuinţ ei, de

teamă să nu r ămână singuri sau în virtutea unui alt gen de aranjament de pe urma căruia„beneficiază" şi unul şi celălalt sau chiar în virtutea dependenţ ei inconştiente de descărcarea

energetică a dramelor emoţ ionale şi a suferinţ ei.

Totuşi, fiecare criză reprezintă nu numai un pericol, ci şi o oportunitate. Dacă relaţ iile

energizează şi amplifică tiparele mentale ale sinelui fals şi activează corpul-durere, de ce să nu

acceptăm acest fapt, în loc să încercăm să scăpăm de el? De ce să nu cooper ăm cu el, în loc să

evităm relaţ iile sau să continuăm să urmărim fantoma partenerului ideal ca r ăspuns la problemele

noastre sau ca un mod de a ne simţ i împliniţ i? Ocazia ascunsă în fiecare criză nu se manifestă până

când nu sunt recunoscute şi acceptate complet toate datele unei situaţ ii. Atâta timp cât continuaţ i să le negaţ i, atâta timp cât încercaţ i să scăpaţ i de ele sau vă doriţ i ca lucrurile să fi fost altfel, fereastra

oportunităţ ii nu se deschide şi r ămâneţ i prins în capcana situaţ iei respective, care va r ămâne

neschimbată sau va continua să se înr ăutăţ ească şi mai mult.



152

Recunoscând şi acceptând faptele, dobândim şi un anumit grad de eliberare în raport cu ele.

De exemplu, când ştiţ i că există o lipsă de armonie şi conservaţ i această observaţ ie, prin faptul că

acum ştiţ i acest lucru a apărut un nou factor, iar starea lipsei de armonie nu poate r ămâne

neschimbată. Când ştiţ i că nu există pace într-o relaţ ie, conştiinţ a acestui lucru creează un spaţ iu de

linişte, ce înconjoar ă lipsa de pace într-o îmbr ăţ işare afectuoasă şi iubitoare şi astfel transformă lipsa

de pace în pace. Cât despre transformarea interioar ă, nu puteti face nimic în privinţ a ei. Nu vă puteţ itransforma şi nu-1 puteţ i transforma nici pe partener într-o persoană diferită. Tot ce puteţ i face este

să creaţ i un spaţ iu în care să se producă transformarea, în care să pătrundă iubirea şi graţ ia divină.

S Aşa că, de câte ori o relaţ ie nu funcţ ionează, ori de câte ori o relaţ ie scoate la iveală „nebunia"

dvs. şi a partenerului dvs., bucuraţ i-vă. Ceea ce era inconştient este adus la lumină. Este o ocazie

de a vă mântui. In fiecare moment, păstraţ i observaţ iile pe care le-aţ i f ăcut, mai ales pe acelea care

se refer ă la starea dvs. interioar ă. Indiferent dacă este vorba despre gelozie, apărare, nevoia de a te

certa, de a avea dreptate, un copil interior care cere iubire şi atenţ ie sau o durere emoţ ională de

orice fel — indiferent despre ce este vorba, recunoaşteţ i realitatea momentului şi păstraţ i ceea ce aţ i

conştientizat. Atunci relaţ ia va deveni pentru dvs. sadhana, o practică spirituală. Dacă observaţ i la

partenerul dvs. un comportament inconştient, păstraţ i ceea ce aţ i conştientizat în îmbr ăţ işareaiubitoare a cunoaşterii şi nu reacţ ionaţ i. Inconştienţ a şi cunoaşterea nu pot coexista mult timp —

chiar dacă această cunoaştere se refer ă numai la celălalt şi nu la persoana care acţ ionează incon-

ştient. Forma de energie care se află în spatele ostilităţ ii şi atacului găseşte prezenţ a iubirii absolut



153

intolerabilă. Dacă reacţ ionaţ i în vreun fel la inconştienţ a partenerului, deveniţ i inconştient. Dar, dacă

vă amintiţ i să vă cunoaşteţ i reacţ ia, nimic nu este pierdut.

Umanitatea este supusă unei presiuni teribile de a evolua, pentru că aceasta este singura ei

şansă de supravieţ uire ca rasă. Acest lucru va afecta fiecare aspect al vieţ ii dvs. şi mai ales relaţ iile

intime. Niciodată până acum relaţ iile umane nu au fost atât de problematice şi de pline de conflicte

ca în prezent. Aşa cum aţ i observat, poate, ele nu există pentru a vă face să vă simţ iţ i fericit sau împlinit. În cazul în care continuaţ i să urmăriţ i scopul mântuirii prin intermediul unei relaţ ii, veţ i suferi

nenumărate deziluzii. Dar dacă acceptaţ i faptul că relaţ ia există pentru a vă face conştient, şi nu

fericit, atunci tocmai acest lucru vă va oferi mântuirea şi vă veţ i alinia conştiinţ ei superioare care

doreşte să ia naştere în această lume. Cei care continuă să se agate de vechile lor tipare vor avea

parte de o durere, violenţă, confuzie şi nebunie din ce în ce mai mari.

Presupun c ă este nevoie de două persoane pentru ca o relaţ ie să devină un exerci ţ iu spiritual,

aşa cum aţ i sugerat. De exemplu, partenerul meu înc ă î şi mai pune în aplicare vechile tipare de

gelozie şi control. I-am atras atenţ ia de multe ori, dar el este incapabil să realizeze acest lucru.

De câte persoane este nevoie pentru a vă transforma viaţ a într-un exerciţ iu spiritual? Nu

contează dacă partenerul nu vrea să coopereze. Sănătatea mentală — conştiinţ a — poate să apar ă

în această lume prin dvs. Nu este nevoie să aşteptaţ i ca lumea să devină mai puţ in nebună sau ca opersoană să devină conştientă pentru a vă dezvolta spiritual. S-ar putea să dureze o veşnicie. Nu vă

acuzaţ i unul pe altul de inconştienţă, în momentul în care începeţ i să vă certaţ i, v-aţ i identificat cu o

poziţ ie mentală şi apăraţ i nu numai această poziţ ie, dar şi sentimentul dvs. de sine. Sinele fals a



154

preluat comanda. Aţ i devenit inconştient. Uneori, poate fi bine să subliniem anumite aspecte ale

comportamentului partenerului. Dacă sunteţ i foarte vigilent, foarte prezent, puteţ i face acest lucru

f ăr ă implicarea sinelui fals — f ăr ă să învinovăţ iţ i, să acuzaţ i sau să încercaţ i să-i dovediţ i celuilalt că

greşeşte.

Când partenerul are un comportament inconştient, abandonaţ i orice critică. Critica înseamnă

fie confundarea comportamentului inconştient al unei persoane cu persoana respectivă, fieproiectarea propriei inconştiente asupra altuia şi confundarea ei cu acea persoană. Abandonarea

criticilor nu înseamnă că nu recunoaşteţ i disfuncţ ia şi inconştienţ a atunci când o vedeţ i. înseamnă să

„fiţ i cel care ştie" în loc să „fiţ i reacţ ia" şi judecătorul. Atunci fie veţ i fi complet liber de orice reacţ ie,

fie veţ i reacţ iona r ămânând conştient, păstrându-vă spaţ iul interior în care reacţ ia este observată şi

în care i se permite să existe. în loc să vă luptaţ i cu întunericul, aduceţ i lumina. în loc să reacţ ionaţ i

la o iluzie, priviţ i iluzia şi în acelaşi timp vedeţ i dincolo de ea. Când sunteţ i conştient creaţ i un spaţ iu

de prezenţă iubitoare, care le permite lucrurilor şi oamenilor să existe aşa cum sunt. Nu există

catalizator mai mare pentru transformare. Dacă exersaţ i această atitudine, partenerul nu va putea

r ămâne alături de dvs. continuând să fie inconştient.

Dacă amândoi sunteţ i de acord ca relaţ ia să devină un ierciţ iu spiritual, atunci cu atât mai bine.

Vă puteţ i exprima Intimentele, gândurile şi reacţ iile unul faţă de altul chiar în momentul în care apar,

pentru a nu crea un gol temporal, în care o emoţ ie sau o durere neexprimată sau nerecunoscută să

se poată deteriora şi amplifica. Învăţ aţ i să exprimaţ i ceea ce simţ iţ i f ăr ă să învinovăţ iţ i. Învăţ aţ i să vă

ascultaţ i partenerul în mod deschis, nedefensiv. Acordaţ i-i spaţ iu pentru a se putea exprima. Fiţ i

prezent. Acuzarea, apărarea, atacul — toate aceste tipare care sunt f ăcute să întărească sau să

protejeze şinele fals ori să satisfacă nevoile acestuia vor deveni inutile. Să acorzi spaţ iu altora — şi



155

ţ ie însuţ i — este un lucru vital. Iubirea nu poate înflori f ăr ă el. Când aţ i eliminat cei doi factori care

distrug relaţ iile: adică atunci când corpul-durere s-a transformat, iar dvs. nu vă mai identificaţ i cu

mintea şi cu poziţ iile mentale şi partenerul dvs. a f ăcut la fel, veţ i tr ăi fericirea unei relaţ ii care

înfloreşte. în loc să vă reflectaţ i unul altuia durerea şi inconştienţ a, în loc să vă satisfaceţ i nevoile

mutuale şi dependente ale sinelui fals, vă veţ i reflecta unul altuia iubirea pe care o simţ iţ i adânc în

interior, iubirea care vine odată cu conştientizarea faptului că sunteţ i una cu tot ceea ce există. Aceasta este iubirea care nu are opus.

Dacă partenerul este încă identificat cu mintea şi cor-pul-durere, în vreme ce dvs. v-aţ i eliberat

deja, aceasta va ii o dificultate major ă — nu pentru dvs., ci pentru partener. Nu este uşor să tr ăieşti

cu o persoană iluminată sau, mai curând, este atât de uşor, încât sinele fals găseşte acest lucru

extrem de ameninţător. Nu uitaţ i că şinele fals are nevoie de probleme, conflicte şi „duşmani" pentru

a-şi întări sentimentul de separare de care depinde identitatea sa. Mintea partenerului care nu s-a

dezvoltat spiritual va fi profund frustrată, pentru că poziţ iile sale fixe nu opun nicio rezistenţă, ceea

ce înseamnă că vor deveni nesigure şi slabe, existând şi „pericolul" de a se pr ăbuşi cu totul şi de a

duce la pierderea sinelui. Corpul-durere cere un feedback pe care nu îl primeşte. Nevoia de ceartă,

de momente dramatice şi de conflict nu este satisf ăcută. Dar atenţ ie: unele persoane care sunt

retrase, insensibile, cu care nu poţ i comunica sau care sunt rupte de sentimentele lor pot fi convinse

şi pot încerca să îi convingă şi pe alţ ii că sunt dezvoltate spiritual sau cel puţ in că „nu este nimic în

neregulă" cu ele şi că tot r ăul vine de la partener. Bărbaţ ii tind să facă acest lucru mai des decât

femeile. î şi pot privi perechea ca fiind iraţ ională sau emotivă. Dar, dacă vă puteţ i simţ i emoţ iile, nu

sunteţ i departe de corpul interior radiant, aflat chiar în spatele lor. Dacă tr ăiţ i preponderent la nivel

mental, distanţ a este mult mai mare şi trebuie să aduceţ i conştiinţ a în corpul emoţ ional înainte de a

j l l i i



156

putea ajunge la corpul interior.

Dacă nu există o emanaţ ie de iubire şi bucurie, prezenţă completă şi deschidere către toate

fiinţ ele, atunci nu v-aţ i dezvoltat spiritual suficient de mult. Un alt indicator este felul în care o

persoană se comportă în situaţ ii dificile, complicate sau atunci când lucrurile „merg prost". Dacă

„dezvoltarea dvs. spirituală" este o autoamăgire mentală, atunci viaţ a vă va pune curând în faţă un

obstacol care va scoate la iveală inconştienţ a dvs. sub o formă oarecare — a fricii, furiei, a unei po-ziţ ii de apărare, a criticării, deprimării ş.a.m.d. Dacă aveţ i o relaţ ie, multe probleme vor veni de la

partener. De exemplu, o femeie poate fi pusă în dificultate de un partener indiferent sau apatic, cu

care nu poate comunica şi care tr ăieşte aproape în întregime la nivel mental. Ea va fi afectată de

incapacitatea lui de a o auzi, de a-i acorda atenţ ie şi spaţ iu (libertatea de a fi ea însăşi), care se

datorează lipsei lui de prezenţă. Absenţ a iubirii în relaţ ie, care de obicei este simţ ită mai acut de fe-

meie decât de bărbat, va declanşa trezirea corpului-durere al femeii şi, prin intermediul lui, ea î şi va

ataca partenerul — îl va învinovăţ i, critica, îi va ar ăta că greşeşte ş.a.m.d. Lucru care, la rândul său,

devine o dificultate pentru el. Pentru a se apăra de atacul corpului-durere al femeii, pe care îl

consider ă total nejustificat, el va deveni şi mai profund înr ădăcinat în poziţ iile sale mentale, pe

măsur ă ce se justifică, se apăr ă sau contraatacă şi mai mult. în final, acest lucru poate activa pro-

priul său corp-durere. Când ambii parteneri au ajuns să fie astfel controlaţ i, este atins un nivel de

inconştienţă profundă, de violenţă emoţ ională, de atac şi contraatac sălbatic, care nu se va reduce

până când ambele corpuri-durere nu şi-au f ăcut plinul cu energie, putând intra astfel în faza de

somnolenţă. Până data viitoare.

Acesta este numai unul dintre infinitele scenarii posibile. S-au scris pe această temă multe

căr ţ i şi ar putea fi scrise mult mai multe despre felul în care inconştienţ a iese la lumină în relaţ iile

h t l D i d d ă ţi î ţ l i i lă



157

heterosexuale. Dar, aşa cum am spus mai devreme, după ce aţ i înţ eles cauza principală a

disfuncţ ionalităţ ii, nu mai aveţ i nevoie să exploraţ i nenumăratele ei manifestări.

Să aruncăm din nou o scurtă privire asupra scenariului pe care tocmai l-am descris. Fiecare

dificultate apărută aici este de fapt o şansă mascată de iluminare. În fiecare etapă de desf ăşurare a

procesului disfuncţ ional, este posibilă eliberarea de inconştient. De exemplu, ostilitatea femeii ar

putea deveni pentru bărbat un semnal pentru a abandona nivelul de identificare cu mintea, pentru ase trezi în prezent — în loc să se identifice din ce în ce mai mult cu mintea, să devină din ce în ce

mai conştient. În loc să „devină" corpul-durere, femeia ar putea deveni cunoscătorul care observă

durerea emoţ ională în propria sa fiinţă, accelerând astfel puterea Clipei de acum şi iniţ iind

transformarea durerii. Aceasta ar înlătura proiectarea compulsivă şi automată a durerii în exterior.

Atunci ea ar putea să-şi comunice sentimentele partenerului. Desigur, nu există nicio garanţ ie că el

ar asculta-o, dar astfel ar avea o mare şansă de a fi prezent şi de a sparge ciclul nesănătos de

aplicare involuntar ă a tiparelor mentale inconştiente. Dacă femeia pierde această ocazie, bărbatul ar

putea să-şi urmărească reacţ ia mental-emoţ ională faţă de durerea ei, defensivitatea care îl

împiedică să reacţ ioneze. El ar putea atunci să privească trezirea propriului corp-durere şi astfel să-

şi conştientizeze emoţ iile. în acest mod, ar putea lua fiinţă un spaţ iu liber şi liniştit de conştiinţă pur ă

— cunoscătorul, martorul tăcut, observatorul. Conştiinţ a nu neagă durerea şi totuşi este cu mult

deasupra ei. Ea îi permite durerii să existe şi totuşi o transformă în acelaşi timp. Ea acceptă totul şi

transformă totul. Astfel, partenerei i-ar fi fost deschisă o uşă, prin care ea ar fi putut uşor să sealăture lui în acest spaţ iu.

Dacă sunteţ i în mod constant sau cel puţ in predominant prezent în relaţ ia dvs., acest lucru va

reprezenta cea mai mare dificultate pentru partener. El nu va fi capabil să vă tolereze prezenţ a mult

timp atâta vreme cât rămâne inconştient Dacă este pregătit va intra pe uşa pe care aţi deschis o



158

timp, atâta vreme cât r ămâne inconştient. Dacă este pregătit, va intra pe uşa pe care aţ i deschis-o

pentru el şi vi se va alătura în această stare. Dacă nu este pregătit, vă veţ i separa ca uleiul şi apa.

Lumina este mult prea dureroasă pentru o persoană care doreşte să r ămână în întuneric.

De ce femeile sunt mai aproape de iluminare?

Obstacolele în calea dezvolt ării spirituale sunt aceleaşi pentru femei şi bărbaţ i?

Da, dar accentul se pune diferit. în general, pentru o femeie este mai uşor să-şi simtă şi să-şilocuiască corpul, aşa că ea este în mod natural mai aproape de Fiinţă şi potenţ ial mai aproape de

dezvoltarea spirituală decât un bărbat. Acesta este motivul pentru care multe culturi vechi aleg

instinctiv figuri sau analogii feminine pentru a reprezenta sau descrie realitatea transcendentă sau

lipsită de formă. De multe ori, ea a fost privită ca un pântec care dă viaţă tuturor lucrurilor care au

fost create, care le susţ ine şi le hr ăneşte în timpul vieţ ii lor în lumea formei. în Tao Te Ching, una

dintre cele mai vechi şi mai profunde căr ţ i care au fost scrise vreodată, Tao, care ar putea fi tradus

prin Fiinţă, este descris ca „prezentul etern, infinit, mama universului". Este natural ca femeile să fie

mai aproape de Fiinţă decât bărbaţ ii, deoarece ele „întrupează" Nemanifestul. Şi mai mult, toate

creaturile şi toate lucrurile trebuie să se întoarcă în final la Sursă. „Toate lucrurile dispar din nou în

Tao. El este singurul care durează." Deoarece Sursa este privită ca fiind feminină, acest lucru este

reprezentat prin cele două păr ţ i, luminoasă şi întunecată, ale arhetipului feminin în psihologie şi

mitologie. Zeiţ a sau Mama Divină are două aspecte: ea dă viaţă şi ia viaţ a.

Când mintea a preluat controlul şi oamenii au pierdut contactul cu realitatea esenţ ei lor divine,ei au început să îl gândească pe Dumnezeu ca figur ă masculină. Societatea a devenit dominată de

bărbaţ i, iar femeia, supusă bărbatului.

Nu încerc să sugerez că ar fi bine să ne întoarcem la reprezentările feminine iniţ iale ale

divinului Unii oameni folosesc în prezent termenul de Mamă Divină în loc de Dumnezeu Ei



159

divinului. Unii oameni folosesc în prezent termenul de Mamă Divină în loc de Dumnezeu. Ei

restabilesc astfel un echilibru între partea feminină şi cea masculină, care s-a pierdut cu mult timp în

urmă, şi asta este foarte bine. Dar r ămâne totuşi o reprezentare şi un concept, poate temporar util,

ca o hartă sau un indicator folositor o vreme, dar care sunt mai mult un obstacol decât un ajutor

atunci când sunteţ i pregătit să vă daţ i seama de realitatea din spatele tuturor conceptelor şi

imaginilor. Adevărat r ămâne totuşi faptul că frecvenţ a energetică a minţ ii pare să fie, în esenţă,masculină. Mintea opune rezistenţă, se luptă pentru control, foloseşte, manipulează, atacă, încearcă

să înşface şi să posede ş.a.m.d. Acesta este motivul pentru care Dumnezeul tradiţ ional este o figur ă

patriarhală, învestită cu autoritate, ce deţ ine controlul, dominatoare şi de multe ori un bărbat mânios,

de care ar trebui să ne temem mereu, după cum sugerează Vechiul Testament. Acest Dumnezeu

este o proiecţ ie a minţ ii umane.

Pentru a depăşi mintea şi a vă reconecta cu realitatea mai profundă a Fiinţ ei aveţ i nevoie de

calităţ i extrem de diferite: abandonarea, atitudinea necritică, o deschidere care sâ-i permită vieţ ii să

existe în loc să i se opună, capacitatea de a păstra toate lucrurile în îmbr ăţ işarea plină de iubire a

cunoaşterii. Toate aceste calităţ i sunt mult mai strâns legate de principiul feminin. Dacă energia

mentală este dur ă şi rigidă, energia Fiinţ ei este moale şi flexibilă şi infinit mai puternică decât mintea.

Mintea conduce civilizaţ ia noastr ă, în timp ce Fiinţ a guvernează viaţ a pe Pământ şi în univers. Fiinţ a

este inteligenţ a ale cărei manifestări vizibile formează universul fizic. Deşi femeile sunt potenţ ial mai

aproape de ea, şi bărbaţ ii pot avea acces la aceasta în sinea lor. în acest moment, marea majoritate a bărbaţ ilor şi femeilor încă se mai află în ghearele minţ ii:

se identifică cu gânditorul şi corpul-durere. Desigur, acest lucru împiedică dezvoltarea spirituală şi

înflorirea iubirii. Ca regulă generală, obstacolul major tinde să fie pentru bărbaţ i mintea în plină

activitate de gândire iar pentru femei corpul-durere deşi în anumite cazuri situaţia poate fi inversă



160

activitate de gândire, iar pentru femei corpul-durere, deşi în anumite cazuri situaţ ia poate fi inversă,

iar la unele persoane ambele obstacole să aibă o for ţă egală.

Dizolvarea corpului-durere feminin colectiv

De ce corpul-durere este un obstacol mai mare pentru femei?

Corpul-durere are de obicei un aspect colectiv şi unul personal. Aspectul personal este

reziduul acumulat al durerii emoţ ionale suferite în timpul vieţ ii. Corpul-durere colectiv este durereaacumulată în psihicul uman colectiv de-a lungul a 2.000 de ani, prin boli, torturi, r ăzboaie, crime,

acte de cruzime, nebunie ş.a.m.d. Corpul-durere personal al fiecărui om participă la acest corp-

durere colectiv. Există zone diferite în ce priveşte corpul-durere colectiv. De exemplu, anumite rase

au ţări în care apar forme extreme de conflict sau violenţă au un corp-durere colectiv mai puternic

decât altele. Orice persoană care are un corp-durere puternic şi insuficientă conştiinţă pentru a se

desprinde din identificarea cu el va fi for ţ ată continuu să î şi descarce periodic durerea emoţ ională;

ea ar putea foarte uşor să devină fie autorul, fie victima unor acte de violenţă, după cum corpul-

durere propriu este predominant activ sau pasiv. Pe de altă parte, acest gen de persoană ar putea fi

potenţ ial mai aproape de dezvoltarea spirituală. Acest potenţ ial nu este neapărat o realitate, desigur,

dar, dacă vă aflaţ i în capcana unui coşmar, veţ i fi probabil mai puternic motivat să vă treziţ i decât o

persoană care tr ăieşte momentele plăcute şi neplăcute ale unui vis obişnuit.

În afar ă de corpul-durere personal, fiecare femeie are rolul ei în ceea ce ar putea fi descris

drept corpul-durere colectiv feminin — dacă nu este total conştientă. Acesta este format dinacumularea durerii suferite de femei, în parte prin subjugarea lor de către bărbaţ i prin sclavie,

exploatare, viol, naştere, avort etc. vreme de mii de ani. Durerea emoţ ională sau fizică ce pentru

multe femei precede şi coincide cu ciclul menstrual este corpul-durere în aspectul său colectiv, care

se trezeşte din somnolenţă în acel moment deşi el poate fi trezit şi în alte momente El împiedică



161

se trezeşte din somnolenţă în acel moment, deşi el poate fi trezit şi în alte momente. El împiedică

circulaţ ia liber ă a energiei prin corp, a cărei expresie fizică este menstruaţ ia. Haideţ i să r ămânem la

această idee un moment şi să vedem cum poate ea să devină o ocazie de dezvoltare spirituală.

Deseori, femeile sunt „stăpânite" de corpul-durere în perioada menstruaţ iei. Acesta are o

încărcătur ă energetică foarte puternică şi vă poate atrage cu uşurinţă în identificarea inconştientă cu

el. Atunci sunteţ i activ posedată de câmpul energetic ce vă ocupă spaţ iul interior şi pretinde că sunteţ i chiar dvs. — dar, desigur, nu sunteţ i deloc dvs. Vorbeşte prin dvs., acţ ionează prin dvs.,

gândeşte prin dvs. El va crea în viaţ a dvs. situaţ ii negative, astfel încât să se poată hr ăni cu această

energie. Vrea mai multă durere, indiferent sub ce formă. Am descris deja acest proces, care poate fi

violent şi distructiv. Este durere pur ă, durere trecută — şi nu sunteţ i dvs.

Numărul femeilor care se apropie acum de starea de trezire completă este deja mai mare

decât cel al bărbaţ ilor şi va fi din ce în ce mai mare în anii care vor veni. în final, bărbaţ ii s-ar putea

să le ajungă din urmă, dar pentru un interval de timp considerabil va exista un decalaj între gradul

de conştiinţă al celor două sexe. Femeile î şi redobândesc funcţ ia la care au dreptul prin naştere şi

care din acest motiv le revine mai mult lor decât bărbaţ ilor: aceea de a fi o punte de legătur ă între

lumea manifestă şi Nemanifest, între fizic şi spirit. Principala dvs. sarcină acum, ca femeie, este să

transformaţ i corpul-durere astfel încât să nu se mai interpună între dvs. şi şinele dvs. adevărat,

esenţ a dvs. Desigur, trebuie să depăşiţ i şi celălalt obstacol în calea dezvoltării spirituale — mintea

gânditoare —, dar prezenţ a intensă pe care o veţ i genera când veţ i lucra cu corpul-durere vă vaelibera şi de identificarea cu mintea.

Primul lucru pe care trebuie să vi-l amintiţ i este acesta: atâta timp cât vă construiţ i o identitate

din durere, nu vă veţ i putea elibera de ea. Atâta timp cât o parte a sentimentului dvs. de identitate

este investit în durerea dvs. emoţională, vă veţi opune inconştient sau veţi sabota orice încercare de



162

este investit în durerea dvs. emoţ ională, vă veţ i opune inconştient sau veţ i sabota orice încercare de

a vă vindeca de durere. De ce? Pur şi simplu pentru că doriţ i să r ămâneţ i intactă, iar durerea a

devenit o parte esenţ ială a dvs. Acesta este un proces inconştient şi singurul mod de a-l depăşi este

să îl aduceţ i în conştiinţă.

A vă da brusc seama de faptul că sunteţ i sau aţ i fost ataşată de durerea proprie poate fi

şocant. în momentul în care vă daţ i seama de acest lucru aţ i rupt ataşamentul. Corpul-durere esteun câmp energetic, aproape ca o entitate, care a devenit temporar locatarul spaţ iului dvs. interior. O

parte a energiei vitale a r ămas blocată în această capcană, o energie care nu mai circulă. Desigur,

corpul-durere există din cauză că în trecut s-au întâmplat anumite lucruri. Este trecutul viu din dvs.

şi, dacă vă identificaţ i cu el, vă identificaţ i cu trecutul. Atunci când vă identificaţ i drept victimă, credeţ i

că trecutul este mai puternic decât prezentul, credinţă contrar ă adevărului. Este credinţ a că alte

persoane şi ceea ce v-au f ăcut sunt responsabile pentru felul în care sunteţ i azi, pentru suferinţ a

dvs. emoţ ională sau pentru incapacitatea de a fi cel/cea care sunteţ i în realitate. Adevărul este că

singura putere care există este conţ inută în momentul prezent: este puterea prezenţ ei dvs. Odată ce

veţ i cunoaşte acest lucru, vă veţ i da seama că numai dvs. sunteţ i responsabil pentru spaţ iul dvs.

interior de acum — şi nimeni altcineva — şi că trecutul nu poate învinge puterea Clipei de acum.

S Aşadar, identificarea vă împiedică să rezolvaţ i problema corpului-durere. Unele femei, care

sunt deja destul de conştiente pentru a-şi abandona identitatea de victimă la nivel personal, continuă

să se agate de o identitate colectivă de victimă: „Ce le-au f ăcut bărbaţ ii femeilor!" Au dreptate — şi



163

în acelaşi timp greşesc. Au dreptate deoarece corpul-durere colectiv feminin a luat naştere, înprincipal, din cauza violenţ elor exercitate de bărbaţ i asupra femeilor şi, de asemenea, din cauza

reprimării feminităţ ii pe întreaga planetă timp de milioane de ani. Ele greşesc în cazul în care o parte

a sentimentului lor de identitate derivă de aici, închizându-se astfel într-o identitate feminină

colectivă. Dacă o femeie continuă să nutrească ur ă, resentimente sau să condamne, ea î şi

păstreazăpul corpul-durere. Acest lucru îi poate oferi o identitate încurajatoare de solidaritate cu alte

femei, dar o face prizoniera trecutului şi îi blochează accesul deplin la esenţ a şi puterea ei

adevărată. Dacă femeile îi resping pe bărbaţ i, întreţ in un sentiment de separare, întărind astfel

şinele fals. Şi cu cât şinele fals este mai puternic, cu atât sunteţ i mai departe de natura dvs.

adevărată. Aşa că nu vă folosiţ i corpul-durere pentru a vă crea o identitate. Folosiţ i-l în schimb pentru a vă

dezvolta spiritual. Transformaţ i-l în conştiinţă. Unul dintre cele mai bune momente pentru a face

aceasta este în timpul ciclului menstrual. Cred că, în anii care vor veni, multe femei vor pătrunde în

starea de conştiinţă profundă în acest interval. De obicei, este o perioadă de inconştienţă pentru

multe femei, deoarece corpul-durere colectiv feminin preia controlul. Totuşi, după ce aţ i atins un

anumit nivel de conştiinţă, puteţ i inversa procesul, astfel încât în loc să deveniţ i mai inconştientă, să

deveniţ i mai conştientă. Am descris deja procesul fundamental, dar aş vrea să îl mai parcurgem o

dată, acum însă referindu-ne în mod special la corpul-durere feminin colectiv.

Când ştiţ i că se apropie perioada ciclului menstrual, înainte de a simţ i primele semne alefenomenului, numit în termeni uzuali tensiune premenstruală, adică trezirea corpului-durere feminin

colectiv, fiţ i foarte atentă şi locuiţ i-vă corpul cât mai mult posibil. Când apar primele semne, trebuie

să fiţ i suficient de vigilentă pentru a le „surprinde" înainte ca ele să pună stăpânire pe dvs. De

exemplu, primul semn poate fi un sentiment brusc de iritare puternică, de furie sau un simptom pur



164

p p p p p p

fizic. Indiferent în ce ar consta, observaţ i-l înainte ca el să pună stăpânire pe gândirea sau pe

comportamentul dvs. Aceasta înseamnă pur şi simplu să vă îndreptaţ i atenţ ia asupra lui. Dacă este

o emoţ ie, simţ iţ i puternica încărcătur ă energetică din spatele ei. Recunoaşteţ i corpul-durere. în

acelaşi timp, deveniţ i observatorul; fiţ i atent la prezenţ a conştientă şi simţ iţ i-i puterea. Orice emoţ ie

în care veţ i aduce prezenţ a dvs. va slăbi curând şi se va transforma. Dacă este un simplu simptomfizic, atenţ ia pe care i-o acordaţ i îl va împiedica să se transforme într-o emoţ ie sau gând. Apoi

continuaţ i să fiţ i vigilentă şi aşteptaţ i să apar ă următorul semn al corpului-durere. Când acesta

apare, surprindeţ i-l şi procedaţ i la fel ca mai înainte.

Mai târziu, când corpul-durere s-a trezit complet din starea sa de somnolenţă, veţ i tr ăi o

tulburare considerabilă a spaţ iului interior, care va dura poate câteva zile. Indiferent de forma pe

care o ia, r ămâneţ i prezentă. Acordaţ i-i întreaga dvs. atenţ ie. Observaţ i tumultul din interior.

Acceptaţ i-i prezenţ a. Păstraţ i această informaţ ie şi deveniţ i cunoscătorul. Nu uitaţ i: nu lăsaţ i corpul-

durere să vă folosească mintea şi să pună stăpânire pe gândirea dvs. Urmăriţ i-l. Simţ iţ i-i energia în

corpul dvs. După cum ştiţ i, atenţ ie deplină înseamnă acceptare completă.

Printr-o atenţ ie susţ inută şi, astfel, prin acceptare, apare transformarea. Corpul-durere se

transformă într-o conştiinţă str ălucitoare, aşa cum o bucată de lemn se transformă şi ea în flacăr ă

atunci când este pusă în foc sau lângă el. Menstruaţ ia va deveni atunci nu numai o expresie veselă

şi plăcută a feminităţ ii, ci şi un moment sacru de transformare, în care daţ i naştere unei noiconştiinţ e. Natura dvs. adevărată va str ăluci prin ea, atât în aspectele sale feminine, ca Mamă

Divină, cât şi în aspectul său transcendent ca Fiinţă divină ce depăşeşte dualismul masculin-feminin.

Dacă partenerul dvs. este suficient de conştient, vă poate ajuta în acest exerciţ iu pe care

tocmai l-am descris, păstrând frecvenţ a prezenţ ei intense mai ales în acest interval. Dacă el r ămâne



165

prezent ori de câte ori recădeţ i în identificarea inconştientă cu corpul-durere, lucru care este posibil

şi se va întâmpla la început, veţ i putea foarte repede să vă alăturaţ i lui în această stare. Adică, ori

de câte ori corpul-durere preia temporar controlul, în timpul menstruaţ iei sau în alte momente,

partenerul nu îl va confunda cu dvs. Chiar dacă acesta îl atacă, cum probabil o va face, el nu va

reacţ iona ca şi cum aţ i fi „dvs.", retr ăgându-se sau construind un fel sau altul de apărare. î şi vapăstra spaţ iul de prezenţă intensă. Nu mai este nevoie de niciun alt lucru pentru transformare. în alte

momente, veţ i fi capabilă să faceţ i acelaşi lucru pentru el sau să îl ajutaţ i sâ-şi recâştige conştiinţ a

de sub dominaţ ia minţ ii, atr ă-gându-i atenţ ia către aici şi acum ori de câte ori se va identifica cu

gândirea.

În acest fel, un permanent câmp energetic de o frecvenţă înaltă şi pur ă va lua naştere între

dvs. Nici iluziile, nici durerea, nici conflictele, nimic din ceea ce este str ăin de dvs. şi nu este iubire

nu va putea supravieţ ui. Aceasta reprezintă împlinirea scopului divin, transpersonal al relaţ iei dvs.

Devine un vârtej de conştiinţă, care va atrage multe alte persoane.

Renunţarea la relaţia cu sine

Când o persoană este deplin conştient ă, mai simte nevoia unei relaţ ii de cuplu? Un bărbat se

mai simte atras de o femeie? O femeie se mai simte incomplet ă f ăr ă un bărbat?

Indiferent de nivelul dezvoltării spirituale, sunteţ i încă bărbat sau femeie, aşa că la nivelulidentităţ ii formale nu sunteţ i complet. Sunteţ i numai o jumătate a întregului. Această stare de

neîmplinire este simţ ită sub forma atracţ iei dintre bărbaţ i şi femei, a atracţ iei către polaritatea

energetică opusă, indiferent cât de conştient aţ i fi. Dar în această stare de conectare interioar ă,

simţ iţ i atracţ ia undeva la suprafaţ a sau la periferia vieţ ii dvs. Orice lucru care vi se întâmplă în



166

ţ ţ ţ p ţ p ţ p

această stare este resimţ it ca marginal. Î ntreaga lume pare numai o îngr ămădire de valuri sau de

unde la suprafaţ a unui ocean vast şi adânc. Dvs. sunteţ i oceanul şi, desigur, sunteţ i şi valul, dar un

val care şi-a înţ eles adevărata identitate de ocean şi comparată cu imensitatea şi profunzimea

oceanului, lumea valurilor şi a undelor nu mai este deloc importantă.

Acest lucru nu înseamnă că nu mai aveţ i relaţ ii profunde cu alte persoane sau cu partenerul.De fapt, puteţ i avea relaţ ii profunde numai dacă sunteţ i conştient de Fiinţă. Venind din Fiinţă, sunteţ i

capabil să vă găsiţ i centrul în spatele vălului formei. în Fiinţă, masculinul şi femininul sunt una.

Forma dvs. poate continua să aibă anumite nevoi, dar Fiinţ a nu are nici una. Este deja completă şi

întreagă. Dacă aceste nevoi sunt satisf ăcute, este minunat, dar satisfacerea sau nesatisfa-cerea lor

nu afectează în nici un fel starea dvs. profundă. Astfel încât este perfect posibil ca o persoană care

a atins un nivel avansat de dezvoltare spirituală să aibă un sentiment de neîmplinire la nivelul

superficial al fiinţ ei, în cazul în care nevoia de a-şi satisface polaritatea masculină sau feminină nu

este împlinită şi în acelaşi timp să se simtă completă, împlinită şi împăcată în interior.

În încercarea de a te dezvolta spiritual, homosexualitatea este un ajutor, un obstacol sau nu

are nicio importanţă?

Pe măsur ă ce vă apropiaţ i de maturitate, incertitudinea "orientării sexuale urmată de realizarea

faptului că sunteţ i „diferit" de alţ ii vă poate for ţ a să vă desprindeţ i din identificarea cu tiparele socialecondiţ ionate de gândire şi comportament. Aceasta va ridica automat şi nivelul de conştiinţă

deasupra celui de inconştienţă al majorităţ ii, ai cărei membri preiau necritic toate tiparele moştenite.

Din acest punct de vedere, homosexualitatea poate fi un ajutor. Condiţ ia de marginal, de persoană

care nu se potriveşte cu restul grupului sau care este respinsă de grup, indiferent din ce motiv, face



167

viaţ a dificilă, dar vă ofer ă în acelaşi timp un avantaj din punctul de vedere al dezvoltării spirituale. Vă

scoate din starea de inconştienţă aproape for ţ at.

Pe de altă parte, dacă vă construiţ i un sentiment al identităţ ii bazat pe homosexualitatea dvs.,

aţ i scăpat dintr-o capcană pentru a cădea în alta. Veţ i juca roluri şi jocuri dictate de imaginea

mentală pe care o aveţ i despre sine ca homosexual. Veţ i deveni inconştient, inconsistent. în spatelemăştii sinelui fals veţ i fi foarte nefericit. într-o atare situaţ ie, homosexualitatea va fi un obstacol. Dar

veţ i avea, bineînţ eles, şi alte ocazii. Nefericirea profundă poate fi un stimul grozav pentru trezirea

conştiinţ ei.

Nu este adev ărat c ă trebuie să ai o relaţ ie bună cu tine însuţ i şi să te iubeşti înainte de a putea

avea o relaţ ie în care să te simţ i împlinit cu o alt ă persoană?

Dacă nu vă puteţ i simţ i relaxat când sunteţ i singur, veţ i căuta o relaţ ie ca să vă mascaţ i

disconfortul. Şi puteţ i fi sigur că disconfortul va reapărea sub o formă sau alta în relaţ ie şi probabil vă

veţ i considera responsabil pentru această situaţ ie.

Tot ce trebuie să faceţ i este să acceptaţ i în totalitate momentul. Atunci veţ i fi în largul dvs. aici

şi acum şi veţ i avea o relaţ ie confortabilă cu sine.

Dar este neapărat necesar să aveţ i o relaţ ie cu dvs.? De ce nu puteţ i pur şi simplu să fiţ i dvs.?Când aveţ i o relaţ ie cu dvs., vă împăr ţ iţ i în două: „eu" şi „eu însumi", subiect şi obiect. Această

dualitate creată de minte este cauza principală a problemelor şi a conflictelor din viaţ a dvs. în starea

de iluminare, sunteţ i dvs. — „dvs." şi „şinele dvs." fuzionează. Nu vă criticaţ i, nu vă plângeţ i de milă,

nu sunteţ i mândru de dvs., nu vă iubiţ i, nu vă urâţ i ş.a.m.d. Ruptura produsă de conştiinţ a



168

autoreflexivă se repar ă, iar blestemul ei este înlăturat. Nu există niciun „sine" pe care să fie nevoie

să-1 apăraţ i, să-1 protejaţ i sau să-1 hr ăniţ i. Când aţ i atins un anumit nivel de dezvoltare spirituală,

există o singur ă relaţ ie pe care nu o mai aveţ i: relaţ ia cu sine. Odată ce aţ i renunţ at la ea, toate ce-

lelalte relaţ ii vor fi relaţ ii de iubire.

Capitolul 9Dincolo de fericire şi nefericire se află pacea

Binele superior, dincolo de bine şi de r ău

Exist ă vreo diferenţă între fericire şi pacea interioar ă?

Da. Fericirea depinde de condiţ ii percepute ca pozitive; pacea interioar ă, nu.

Putem atrage numai circumstanţ e pozitive în viaţă? Dac ă atitudinea şi gândirea noastr ă sunt

mereu pozitive, am crea numai evenimente şi situaţ ii pozitive, nu-i aşa?

Ştiţ i într-adevăr ce este pozitiv şi ce este negativ? Aveţ i o viziune de ansamblu? Au existat

multe persoane pentru care limitările, eşecul, pierderea, boala sau durerea de orice fel s-au dovedit

cei mai mari profesori. Astfel au învăţ at să renunţ e la imaginile false despre sine şi la scopurile şi

dorinţ ele superficiale, dictate de şinele fals. Au dobândit profunzime, smerenie şi compasiune. Au

devenit mai reale.

Ori de câte ori vi se întâmplă un lucru negativ, există o lecţ ie profundă ascunsă în aceleveniment, deşi în momentul respectiv poate că nu o sesizaţ i. Chiar şi o boală scurtă sau un

accident vă pot ar ăta ce este real şi ce nu este real în viaţ a dvs., ce contează şi ce nu contează în

ultimă instanţă.

Dintr-o perspectivă superioar ă, condiţ iile sunt întotdeauna pozitive. Ca să fiu mai precis: ele nu



169

sunt nici pozitive, nici pegative. Sunt ceea ce sunt. Şi când tr ăiţ i acceptând complet starea de fapt —

singurul mod sănătos de a tr ăi — nu mai există „bine" şi „râu" în viaţ a dvs. Există numai un bine su-

perior — în care este inclus şi „r ăul". Totuşi din perspectiva minţ ii există bine-r ău, plăcere-neplăcere,

iubire-ur ă. De aceea, se spune în Cartea Genezei că Adam şi Eva nu au mai avut voie să r ămână în

„rai" după ce au „mâncat din pomul cunoaşterii binelui şi r ăului".Pentru mine totul sună a negare şi păc ălire de sine. Când mi se întâmpl ă un lucru groaznic,

mie sau unei persoane apropiate — un accident, o boal ă, o durere de un anumit fel sau moartea —

pot să mă prefac c ă nu este chiar atât de r ău, dar realitatea c ă este un lucru r ău r ămâne, aşa c ă nu

înţ eleg de ce trebuie să o neg?

Nu vă prefaceţ i şi nu pretindeţ i nimic. Permiteţ i lucrurilor să fie aşa cum sunt, atâta tot.

Atitudinea de a le „permite lucrurilor să fie aşa cum sunt" vă va ajuta să depăşiţ i mintea cu tiparele ei

de rezistenţă ce creează polarităţ i pozitiv-negativ. Este un aspect esenţ ial al iertării. Iertarea

prezentului este şi mai importantă decât iertarea trecutului. Dacă iertaţ i fiecare moment — îi

permiteţ i sa existe ca atare —, atunci nu vor exista acumulări de resentimente care să necesite mai

târziu iertarea dvs.

Nu uitaţ i că aici nu vorbim de fericire. De exemplu, când o persoană iubită tocmai a murit sau

vă simţ iţ i moartea aproape, nu puteţ i fi fericit. Este imposibil. Dar puteţ i fi împăcat. Poate că veţ i

plânge şi vă veţ i simţ i trist, dar dacă aţ i abandonat rezistenţ ele, în spatele tristeţ ii veţ i simţ i o linişte,un calm profund şi o prezenţă sacr ă. Aceasta este emanaţ ia Fiinţ ei, este pacea interioar ă, binele

care nu are opus.

Şi dac ă este o situaţ ie în care pot schimba ceva? Cum îi pot permite să existe, încercând în

acelaşi timp să o schimb ?



170

Faceţ i ceea ce trebuie să faceţ i. Între timp, acceptaţ i situaţ ia existentă. Deoarece mintea şi

rezistenţ a sunt sinonime, acceptarea vă eliberează imediat de dominaţ ia minţ ii şi astfel va

reconectează cu Fiinţ a. Ca urmare, motivaţ iile obişnuite ale sinelui fals pentru a intra în acţ iune —

frica, lăcomia, nevoia de control, de a apăra sau alimenta falsul sentiment de identitate — nu vor

înceta să funcţ ioneze. O inteligenţă mult mai puternică decât mintea are acum controlul şi astfel, înacţ iunile dvs., va pătrunde o altă calitate a conştiinţ ei.

„Acceptaţ i ceea ce vine spre voi ţ esut în tiparul destinului, căci ce ar putea fi mai potrivit pentru

nevoile voastre?". Aceste cuvinte au fost scrise acum 2.000 de ani de Marcus Aurelius, unul dintre

oamenii extrem de rari care au avut în acelaşi timp şi puterea lumească, şi înţ elepciunea.

Se pare că cei mai mulţ i dintre oameni au nevoie de un anumit grad de suferinţă înainte de a-

şi abandona rezistenţ ele şi de a învăţ a să accepte — înainte de a ierta. Imediat ce fac acest lucru,

se întâmplă unul dintre cele mai mari miracole: trezirea conştiinţ ei Fiinţ ei prin ceea ce pare a fi r ăul,

transformarea suferinţ ei în pace interioar ă. Efectul ultim al tuturor relelor şi suferinţ elor din lume este

că ele îi vor for ţ a pe oameni să realizeze cine sunt dincolo de nume şi de formă. Astfel, ceea ce

percepem ca fiind r ău din perspectiva noastr ă limitată este, de fapt, o parte din binele superior care

nu are opus. Totuşi, acest lucru nu devine adevărat pentru dvs. decât prin iertare. Până când nu se

întâmplă acest lucru, r ăul nu a fost recuperat şi din acest motiv r ămâne r ău.

Prin iertare, care în esenţă înseamnă recunoaşterea lipsei de realitate a trecutului şi

acceptarea momentului prezent aşa cum apare, miracolul transformării se produce nu numai

înăuntru, ci şi în afar ă. Un spaţ iu liniştit de prezenţă intensă apare atât în dvs., cât şi în jurul dvs.

Oricine şi orice intr ă în acest câmp al conştiinţ ei va fi afectat de ea, uneori vizibil şi imediat, alteori la

niveluri mai profunde, schimbările vizibile apărând ulterior. Dizolvaţ i dezacordurile, vindecaţ i durerile,



171

spulberaţ i inconştienţ a — f ăr ă să faceţ i nimic — pur şi simplu existând şi păstrând frecvenţ a

prezenţ ei intense.

SSfâr şitul dramei vieţii dvs.

În aceast ă stare de acceptare şi pace interioar ă, chiar dac ă nu le-am numi „rele", se mai pot

produce evenimente care ar putea fii numite „ rele" din perspectiva conştiinţ ei obi şnuite?

Cea mai mare parte a lucrurilor aşa-zis rele care se întâmplă în vieţ ile oamenilor sunt cauzatede inconştienţă. Ele se creează singure sau, mai bine-zis, sunt create de şinele fals. Mă refer la

lucrurile „dramatice". Când sunteţ i total conştient, în viaţ a dvs. nu se mai produc evenimente

dramatice. Daţ i-mi voie să vă reamintesc cum funcţ ionează şinele fals şi cum creează el dramele.

Sinele fals este mintea nesupravegheată ce vă conduce viaţ a atunci când nu sunteţ i prezent

sub forma conştiinţ ei treze, ca martor tăcut. Şinele fals se percepe ca fragment separat într-un

univers ostil, f ăr ă o legătur ă reală cu vreo altă fiinţă, înconjurat de alte forme de sine fals, ale altor

oameni, pe care fie le vede ca pe nişte ameninţări potenţ iale, fie încearcă să le folosească pentru

atingerea scopurilor sale. Tiparele de bază ale sinelui fals sunt f ăcute să îi abată frica profund înr ă-

dăcinată sau sentimentul de lipsă. Ele sunt rezistenţ a, controlul, puterea, lăcomia, apărarea, atacul.

O parte din strategiile sinelui fals sunt extrem de inteligente, însă cu toate acestea nu rezolvă

niciodată niciuna dintre problemele sale, pur şi simplu pentru că problema este însuşi sinele fals.



172

Când sinele fals al unei persoane întâlneşte un alt sine fals, într-o relaţ ie personală sau în

cadrul unei organizaţ ii sau instituţ ii, mai devreme sau mai târziu se întâmplă lucruri „rele": drame de

un fel sau altul, sub forma conflictelor, a problemelor, a luptelor pentru putere, a violenţ ei fizice sau

emoţ ionale ş.a.m.d. Aici intr ă şi relele colective, ca r ăzboiul, genocidul şi exploatarea -— toate

cauzate de inconştienţ a acumulată. în plus, multe tipuri de boli sunt produse de rezistenţ a continuă a sinelui fals, care generează restricţ ii şi blocaje în circulaţ ia energiei prin corp. Când vă reconectaţ i

cu Fiinţ a şi nu mai sunteţ i condus de minte, încetaţ i să mai creaţ i toate acele lucruri. Nu mai creaţ i şi

nu mai participaţ i la nicio dramă.

Ori de câte ori şinele fals al cuiva întâlneşte un alt sine fals, apar drame de un fel sau altul.

Chiar dacă tr ăiţ i complet singur, tot vă veţ i crea o dramă proprie. Când vă este milă de dvs., începe

drama. Când vă simţ iţ i vinovat sau anxios, este tot o dramă. Când lăsaţ i trecutul sau viitorul să se

suprapună prezentului, creaţ i timp, timp psihologic — materialul din care se construiesc dramele. Ori

de câte ori nu respectaţ i momentul prezent, permiţ ându-i să existe aşa cum este, creaţ i drame.

Cei mai mulţ i oameni î şi iubesc drama vieţ ii lor. Povestea lor este identitatea lor. Sinele fals le

conduce viaţ a. Au investit în această poveste tot sentimentul identităţ ii lor. Chiar şi căutarea — de

obicei f ăr ă succes — a unui r ăspuns, a unei soluţ ii sau a unui mod de vindecare devine o parte din

ea. Şi lucrul de care se tem şi căruia i se împotrivesc cel mai mult este sfâr şitul dramei proprii. Atâtatimp cât sunt mintea lor, lucrul de care se tem şi căruia i se împotrivesc cel mai tare este propria lor

trezire.

Când tr ăiţ i într-o deplină acceptare a ceea ce este, aţ i pus capăt dramelor în viaţ a dvs. o dată

pentru totdeauna. Nimeni nu mai poate nici măcar să se certe cu dvs., indiferent cât de tare se

t ăd i t N ă t ţi t ă d it l t ti tă O tă i li ă



173

str ăduieşte. Nu vă puteţ i certa cu o persoană care a devenit complet conştientă. O ceartă implică

identificarea cu mintea şi o poziţ ie mentală, ca şi o rezistenţă şi o reacţ ie faţă de poziţ ia celuilalt.

Rezultatul este că polarităţ ile opuse se energizează reciproc. Aceasta este mecanica inconştientului.

Vă puteţ i exprima părerea clar şi ferm, dar în spatele ei nu se va mai afla nicio for ţă de reacţ ie,

niciun fel de apărare sau atac. Aşa că nu se va transforma într-o dramă. Când sunteţ i deplinconştient, încetaţ i să mai fiţ i în conflict. „Nicio persoană unificată cu sine nu poate nici măcar să

conceapă conflictul", afirmă Cursul despre miracole. Aceasta se refer ă nu numai la conflictul cu alte

persoane, ci, mult mai important, şi la conflictul cu sine, care încetează atunci când nu mai există

contradicţ ii între cererile şi aşteptările minţ ii dvs. şi ceea ce este.

Efemeritatea şi ciclurile vieţii

Totuşi, atâta timp cât vă aflaţ i în dimensiunea fizică şi sunteţ i legat de psihicul uman colectiv,

durerea fizică — deşi rar ă — mai este încă posibilă. Ea nu trebuie confundată cu suferinţ a, cu

durerea mental-emoţ ională. Orice suferinţă este creată de şinele fals şi apare ca urmare a

rezistenţ ei. De asemenea, atâta timp cât vă aflaţ i în această dimensiune, mai sunteţ i încă supus

naturii ei ciclice şi legii efemerităţ ii tuturor lucrurilor, dar nu mai percepeţ i acest lucru ca „r ău" — el

există pur şi simplu.

Acceptând starea şi calitatea prezentă a tuturor lucrurilor, vi se dezvăluie o dimensiune mai

profundă în spatele jocului contrariilor, ca o prezenţă durabilă, o linişte adâncă ce nu se schimbă, obucurie f ăr ă nicio cauză, dincolo de bine şi de r ău. Este bucuria Fiinţ ei, pacea lui Dumnezeu.

La nivelul formei, există naştere şi moarte, creaţ ie şi distrugere, creştere şi dispariţ ie a

formelor aparent separate. Acest lucru se reflectă peste tot: în ciclul de viaţă al unei stele sau al unei

planete, al unui corp fizic, al unui copac, al unei flori; în ridicarea şi pr ăbuşirea naţ iunilor, a

i t l liti i ili ţiil i î i it bil l i l â ti i d di i ţ i



174

sistemelor politice, a civilizaţ iilor; şi în inevitabilul ciclu câştig-pierdere din viaţ a unei persoane.

Există cicluri ale succesului, când lucrurile se adună în jurul dvs. şi prosperaţ i, şi cicluri ale

eşecului, când lucrurile se spulber ă sau se dezintegrează şi trebuie să renunţ aţ i la ele pentru a lăsa

să apar ă lucruri noi sau pentru a le permite transformărilor să se producă. Dacă vă agăţ aţ i de lucruri

şi vă opuneţ i în momentul respectiv înseamnă că refuzaţ i să acceptaţ i cursul vieţ ii şi veţ i suferi.Nu este adevărat că ciclul ascendent este bun şi cel descendent este r ău, cu excepţ ia

evaluărilor mentale. Creşterea este de obicei pozitivă, dar nimic nu poate creşte la infinit. Dacă

această creştere, de orice fel, ar continua mereu, în final ar deveni monstruoasă şi distructivă.

Distrugerea este necesar ă ca să poată avea loc o nouă creştere. Nu se poate una f ăr ă alta.

Ciclul descendent este absolut esenţ ial pentru realizarea spirituală. Trebuie să ai un eşec

profund la un anumit nivel sau să tr ăieşti o pierdere sau o durere profundă ca să te simţ i atras către

dimensiunea spirituală. Sau poate că, la un moment dat, succesul însuşi a devenit gol şi lipsit de

sens şi astfel s-a transformat în eşec. Eşecul se află ascuns în fiecare succes şi succesul în

fiecare eşec. În această lume, adică la nivelul formei, toată lumea are „eşecuri" mai devreme sau

mai târziu şi, desigur, fiecare realizare ajunge în ultimă instanţă un nimic. Toate formele sunt

efemere.

Puteţ i continua să fiţ i activ, să vă bucuraţ i exprimând sau creând forme şi circumstanţ e noi,

f ăr ă să vă identificaţ i cu ele. Nu aveţ i nevoie de ele ca să vă dea un sentiment de identitate. Ele nusunt viaţ a dvs. - numai situaţ ia dvs. de viaţă.

Energia dvs. fizică este şi ea supusă ciclurilor. Nu poate fi întotdeauna la nivel maxim. Vor

exista momente de energie slabă şi momente de energie înaltă. Vor exista perioade când veţ i fi

extrem de activ sau de creativ, dar este posibil să existe şi momente când totul pare să stea pe loc

şi când aveţi sentimentul că nu obţineţi niciun rezultat că nu realizaţi nimic Un ciclu poate dura



175

şi când aveţ i sentimentul că nu obţ ineţ i niciun rezultat, că nu realizaţ i nimic. Un ciclu poate dura

oricât, de la câteva ore la câţ iva ani. Există cicluri mari şi cicluri mici în interiorul acestora. Multe boli

apar din împotrivirea faţă de aceste cicluri de energie scăzută, care sunt vitale pentru regenerare.

Compulsia de a face şi tendinţ a de a deriva sentimentul valorii proprii şi sentimentul identităţ ii din

factori externi, cum ar fi realizările, sunt o iluzie inevitabilă atâta timp cât vă identificaţ i cu mintea. înaceste condiţ ii devine foarte dificil sau chiar imposibil pentru dvs. să acceptaţ i ciclurile negative şi să

le permiteţ i să existe. Astfel, inteligenţ a organismului poate prelua controlul ca măsur ă de

autoprotecţ ie, creând o boală pentru a vă for ţ a să vă opriţ i, pentru ca regenerarea necesar ă să aibă

loc.

Natura ciclică a universului este strâns legată de efemerita-tea tuturor lucrurilor şi a situaţ iilor.

Buddha a f ăcut din aceasta partea centrală a învăţăturii sale. Toate condiţ iile sunt extrem de

instabile şi aflate într-un flux constant, sau, după cum spunea el, efemeritatea este o caracteristică a

fiecărei stări, a fiecărei situaţ ii pe care o veţ i întâlni în viaţă. Aceasta se va schimba, va dispărea sau

va înceta să vă mai mulţ umească. Efemeritatea are un rol central şi în învăţăturile lui Isus: „Nu

adunaţ i pentru voi comori pe pământ, unde moliile şi rugina distrug şi unde hoţ ii intr ă şi fur ă...".

Atâta timp cât o stare este evaluată de mintea dvs. ca fiind „bună", indiferent dacă este vorba

de o relaţ ie, o posesiune, un rol social, un loc sau corpul fizic, mintea se ataşează de ea şi se

identifică

cu ea. Vă

face fericit, vă

face să

aveţ i un sentiment pozitiv fa

ţăde propria persoan

ă şi

poate să devină o parte din dvs. sau din acela care credeţ i că sunteţ i. Dar nimic nu durează în

această dimensiune în care moliile şi rugina distrug totul. Lucrurile iau sfâr şit, se transformă sau

sufer ă o schimbare de polaritate: aceeaşi stare care ieri sau anul trecut era bună a devenit brusc

sau treptat rea. Starea care vă f ăcea fericit vă face acum nefericit. Prosperitatea de azi devine con-

sumismul fără sfârşit de mâine Căsătoria şi luna de miere fericite devin divorţul nefericit sau



176

sumismul f ăr ă sfâr şit de mâine. Căsătoria şi luna de miere fericite devin divor ţ ul nefericit sau

coabitarea nefericită de mâine. Sau o anumită stare dispare, şi absenţ a ei vă face nefericit. Când o

stare sau o situaţ ie de care mintea s-a ataşat şi cu care s-a identificat se schimbă sau dispare,

mintea nu poate accepta acest lucru. Se va agăţ a de starea care dispare şi se va opune schimbării.

Este ca şi cum un membru ar fi smuls din corpul dvs.Uneori, auzim despre oameni care şi-au pierdut toţ i banii sau a căror reputaţ ie a fost distrusă,

motiv pentru care s-au sinucis. Acestea sunt cazuri extreme. Alţ ii, atunci când sufer ă o pierdere

gravă de un fel sau altul, devin profund nefericiţ i şi se îmbolnăvesc. Nu pot face diferenţ a între ei

înşişi şi situaţ ia de viaţă în care se află. Am citit de curând despre o actriţă renumită, care a murit la

80 de ani. Când frumuseţ ea ei a început să pălească şi să fie distrusă de bătrâneţ e, a ajuns la

disperare şi a început să ducă o viaţă extrem de retrasă. Şi ea se identificase cu o stare externă:

aspectul ei fizic. La început, această stare i-a creat un sentiment de identitate fericit, apoi unul

nefericit. Dacă ar fi fost capabilă să intre în legătur ă cu viaţ a atemporală şi lipsită de formă din ea, şi-

ar fi putut urmări şi accepta ofilirea formei exterioare în deplină linişte şi pace sufletească. Mai mult,forma ei exterioar ă ar fi devenit din ce în ce mai transparentă faţă de lumina care izvora din natura ei

adevărată atemporală, astfel încât frumuseţ ea nu i s-ar fi diminuat, ci s-ar fi transformat pur şi simplu

în frumuseţ e spirituală. Totuşi, nimeni nu i-a spus că acest lucru este posibil. Cel mai important mod

de cunoaştere nu este încă accesibil tuturor.

SBuddha ne-a învăţ at că fericirea este dukkha — un cuvânt din limba pali, care înseamnă



177

„suferinţă" sau „insatisfacţ ie". Este inseparabilă de opusul ei. Adică fericirea şi nefericirea sunt, de

fapt, una. Numai iluzia timpului le separ ă.

A privi lucrurile în acest fel nu înseamnă negativism. Înseamnă, pur şi simplu, recunoaşterea

naturii lucrurilor, astfel încât să nu alergaţ i după o iluzie tot restul vieţ ii. Nu înseamnă nici că nu ar

trebui să apreciaţ i lucrurile sau stările plăcute. Dar a încerca să obţ ineţ i prin ele un lucru pe care

acestea nu vi-l pot oferi — o identitate, un sentiment de permanenţă şi împlinire — este o reţ etă

sigur ă de frustrare şi suferinţă. Industria reclamei şi societatea de consum s-ar pr ăbuşi în întregime

dacă oamenii ar progresa spiritual şi nu ar mai încerca să-şi găsească identitatea prin lucruri. Cu cât

încercaţ i mai mult să obţ ineţ i fericirea în acest fel, cu atât ea vă va ocoli mai mult. Niciun lucru dinafar ă nu vă va satisface decât temporar şi superficial, dar probabil că veţ i avea nevoie de multe

deziluzii până când să realizaţ i acest adevăr. Lucrurile şi stările vă pot oferi plăcere, dar vă vor da şi

durere. Lucrurile şi stările vă pot oferi plăcere, dar nu vă vor da bucurie. Nimic nu vă poate aduce

bucurie. Bucuria nu are o cauză şi vine din interior, întocmai ca bucuria Fiinţ ei. Este o parte

esenţ ială a stării interioare de pace, stare care a fost numită pacea lui Dumnezeu. Este starea dvs.naturală, nu un lucru pentru care trebuie să vă str ăduiţ i mult să-1 obţ ineţ i sau să-l realizaţ i.

Mulţ i oameni nu î şi dau seama niciodată că niciunul dintre lucrurile pe care le fac, le posedă

sau le realizează nu le poate aduce „mântuirea". Cei care observă acest fapt devin deseori plictisiţ i

de lume şi depresivi: dacă nimic nu le poate oferi o satisfacţ ie adevărată, pentru ce să te lupţ i, ce

rost mai au toate? în Vechiul Testament profetul trebuie să fi ajuns la o astfel de conştiinţă când a

scris: „Am văzut tot ce se face sub soare şi priviţ i, totul este deşertăciune şi sfor ţ are în van". Când

ajungeţ i în acest punct, sunteţ i la un pas de disperare — şi la un pas de iluminare.

Un călugăr budist mi-a spus odată: „Tot ceea ce am învăţ at în cei 20 de ani de când sunt

călugăr poate fi rezumat într-o singură propoziţie: «Tot ceea ce apare dispare» Asta este tot ce



178

călugăr poate fi rezumat într o singur ă propoziţ ie: «Tot ceea ce apare dispare». Asta este tot ce

ştiu". Desigur, voia să spună cam următoarele: am învăţ at să nu mă opun situaţ iei prezente; am

învăţ at să-i permit prezentului să existe şi să accept natura efemer ă a tuturor lucrurilor şi stărilor.

Astfel, mi-am găsit liniştea.

A nu opune rezistenţă vieţ ii înseamnă a fi atins starea de graţ ie, de uşurinţă şi iluminare. Această stare nu mai depinde de anumite stări sau calităţ i ale lucrurilor, bune sau rele. Pare

aproape paradoxal, şi totuşi, atunci când dependenţ a interioar ă de o anume formă a dispărut,

condiţ iile generale de viaţă, formele exterioare, tind să se amelioreze foarte mult. Lucrurile, oamenii

sau condiţ iile de care credeaţ i că aveţ i nevoie ca să fiţ i fericit vă vin acum f ăr ă să fie nevoie să faceţ i

vreun efort şi sunteţ i liber să vă bucuraţ i de ele şi să le apreciaţ i — cât există. Toate aceste lucruri,

desigur, vor dispărea, ciclurile vin şi se duc, dar, dacă dependenţ a a dispărut, nu mai există frica de

pierdere. Viaţ a curge mai uşor.

Fericirea derivată dintr-o sursă secundar ă nu este niciodată prea profundă. Este numai o

reflexie palidă a bucuriei Fiinţ ei, pacea vibrantă pe care o descoperiţ i în interior atunci când vă abandonaţ i pe sine. Fiinţ a vă poartă dincolo de polarităţ ile opuse ale minţ ii şi vă eliberează de

dependenţ a de formă. Chiar dacă totul s-ar pr ăbuşi şi s-ar distruge în jurul dvs., tot aţ i simţ i un miez

interior de pace profundă. Poate că nu veţ i fi fericit, dar veţ i fi împăcat.

SFolosirea şi abandonarea negativismului

Orice rezistenţă internă este trăită ca negativism sub o formă sau alta. Orice formă de



179

Orice rezistenţă internă este tr ăită ca negativism sub o formă sau alta. Orice formă denegativism este rezistenţă. în acest context, cele două cuvinte sunt aproape sinonime. Negativismul

merge de la iritare sau ner ăbdare până la furia feroce, de la o stare de deprimare sau supărare

tăcută la disperarea suicidar ă. Uneori, rezistenţ a declanşează corpul emoţ ional de durere, caz în

care chiar şi o situaţ ie minor ă poate provoca un negativism intens, ca furia, deprimarea sau suferinţ a

profundă.

Ego-ul crede că prin negativism poate manipula realitatea şi poate obţ ine ceea ce doreşte.

Crede că prin negativism poate atrage o stare dezirabilă sau dizolva una indezirabilă. Cursul

miracolelor subliniază faptul că, ori de câte ori sunteţ i nefericit, există credinţ a inconştientă că prin

nefericire „plătiţ i" lucrul anume pe care-1 doriţ i. Dacă „dvs." — mintea — nu credeţ i în faptul că nefericirea duce la vreun rezultat, de ce o mai creaţ i? Adevărul este, desigur, că negativismul nu

duce la niciun rezultat. în loc să atragă o stare dezirabilă, el o împiedică să apar ă. în loc să dizolve

starea indezirabilă, el o ţ ine pe loc. Singura sa funcţ ie „utilă" este că întăreşte şinele fals şi acesta

este motivul pentru care acesta o iubeşte.Odată ce v-aţ i identificat cu o formă sau alta de negativism, nu mai vreţ i să renunţ aţ i la ea şi,

la un nivel inconştient profund, nu doriţ i nici schimbări pozitive. Ele v-ar ameninţ a identitatea de

persoană deprimată, furioasă şi greu de mulţ umit. Atunci veţ i ignora, nega sau sabota lucrurile

pozitive din viaţ a dvs. Este un fenomen des întâlnit. Şi nebunesc în acelaşi timp.

Negativismul este ceva complet artificial. Este un factor de poluare psihică şi observăm că

există o legătur ă profundă între otr ăvirea şi distrugerea naturii şi negativismul amplu care s-a

acumulat în psihicul uman colectiv. Nicio altă formă de viaţă de pe planetă nu cunoaşte

negativismul, în afar ă de oameni, tot aşa cum nicio altă formă de viaţă nu batjocoreşte şi nu

otrăveşte pământul care o susţ ine. Aţ i văzut vreodată o floare nefericită sau un stejar stresat? Aţ i



180

otr ăveşte pământul care o susţine. Aţi văzut vreodată o floare nefericită sau un stejar stresat? Aţi

întâlnit vreodată un delfin deprimat, o broască având probleme de respect faţă de sine, o pisică ce

nu se poate relaxa sau o pasăre care să nutrească ur ă şi resentimente? Singurele animale care pot

tr ăi ocazional ceva asemănător cu negativismul sau care dau semne de comportament nevrotic sunt

cele care tr ăiesc în strânsă legătur ă cu mintea umană şi cu nebunia ei.Urmăriţ i orice plantă sau animal şi lăsaţ i-le să vă înveţ e acceptarea situaţ iei date,

abandonarea în faţ a Clipei de acum. Lăsaţ i-le să vă înveţ e Fiinţ a. Lăsaţ i-le să vă înveţ e integritatea

— care înseamnă a fi o unitate, a fi tu însuţ i, a fi real. Lăsaţ i-le să vă înveţ e cum să tr ăiţ i, cum să

muriţ i şi cum să nu transformaţ i viaţ a sau moartea într-o problemă.

Am tr ăit alături de mai mulţ i maeştri Zen — toţ i erau pisici ☺. Chiar şi raţ ele m-au învăţ at

importante lecţ ii spirituale. Observarea lor este o meditaţ ie în sine. Cât de liniştite plutesc, într-o

totală acceptare de sine, complet prezente în Clipa de acum, demne şi perfecte, aşa cum numai o

fiinţă f ăr ă minte poate fi. Totuşi, din când în când, două raţ e se iau la bătaie — uneori f ăr ă niciun

motiv aparent sau poate pentru că una a invadat spaţ iul personal al celeilalte. Lupta durează deobicei câteva secunde şi apoi raţ ele se despart, înoată în direcţ ii diferite şi dau cu putere din aripi de

câteva ori. Continuă apoi să înoate liniştite, ca şi cum lupta nu ar fi avut niciodată loc. Când am

observat acest lucru pentru prima oar ă, am realizat brusc că aceste bătăi din aripi eliberează un

surplus de energie, împiedicând astfel r ămânerea sa în corp şi transformarea în negativism. Aceasta

este o inteligenţă naturală, şi accesul la ea este foarte uşor, pentru că animalele nu au o minte care

să ţ ină în mod artificial trecutul în viaţă şi apoi să construiască o identitate în jurul lui.

O emoţ ie negativ ă nu poate conţ ine un mesaj important? De exemplu, dac ă mă simt deseori

deprimat poate fi un semn c ă ceva nu este în regul ă cu viaţ a mea şi mă poate obliga să îmi analizez

situaţ ia de viaţă şi să fac anumite schimbări. Aşa c ă am nevoie să ascult ce îmi spune emoţ ia şi nu



181

p

să o resping ca fiind negativ ă.

Da, emoţ iile negative recurente conţ in uneori un mesaj, ca şi bolile. Dar orice schimbări veţ i

face, indiferent dacă ele sunt legate de muncă, de relaţ iile personale sau de mediul ambiant,

acestea sunt, în ultimă instanţă, doar o cosmetizare — dacă nu vin dintr-o modificare de conştiinţă.Modificarea nu poate însemna decât un singur lucru: o prezenţă mai intensă. Când aţ i ajuns la un

anumit grad de prezenţă, nu mai aveţ i nevoie ca negativismul să vă spună de ce anume aveţ i

nevoie într-o situaţ ie de viaţă dată. Dar atâta timp cât negativismul este prezent, folosiţ i-l. Folosiţ i-l

ca pe un fel de semnal care să vă reamintească să fiţ i mai prezent.

Cum împiedic ăm apari ţ ia negativismului? Cum sc ă păm de el după ce a apărut?

Aşa cum v-am spus, îl împiedicaţ i să apar ă fiind total prezent. Dar nu vă descurajaţ i. Există foarte puţ ini oameni pe pământ care î şi pot menţ ine o stare de prezenţă continuă, deşi unii sunt

foarte aproape de acest lucru. în curând cred că vor fi mult mai mulţ i.

Ori de câte ori observaţ i că resimţ iţ i o formă sau alta de negativism, nu o consideraţ i un eşec,

ci un semnal util, care vă spune: „Trezeşte-te! Păr ăseşte-ţ i mintea! Fii prezent!".

Există un roman al lui Aldous Huxley care se numeşte Insula, scris în ultimii săi ani de viaţă,

când scriitorul devenise foarte interesat de învăţăturile spirituale. Este relatată povestea unui bărbat

care a naufragiat pe o insulă pustie, izolată de restul lumii. Pe această insulă se află o civilizaţ ie

unică. Lucrul neobişnuit aici este că locuitorii, spre deosebire de restul lumii, sunt sănătoşi la minte.

Primul lucru pe care îl observă bărbatul sunt papagalii coloraţ i, aşezaţ i sus în copaci, care par să



182

p p p g ţ ş ţ p p

spună conţ inu: „Atenţ ie! Aici şi acum! Atenţ ie! Aici şi acum!". Mai târziu, aflăm că locuitorii insulei îi

învăţ au aceste cuvinte ca să le reamintească continuu să fie prezenţ i.

Aşa că, ori de câte ori simţ iţ i că negativismul apare în sinea dvs., indiferent dacă este cauzat

de un factor extern, de un gând sau de un lucru pe care nu-l conştientizaţ i, priviţ i negativismul ca şicum o voce ar spune: „Atenţ ie! Aici şi acum! Trezeşte-te!". Chiar şi cea mai mică iritare este

semnificativă şi trebuie acceptată şi analizată; altminteri, se va produce o acumulare crescândă a

reacţ iilor neobservate. Aşa cum v-am mai spus, aţ i putea renunţ a la negativism odată ce vă veţ i da

seama că nu doriţ i ca acest câmp energetic să se afle în interiorul dvs. şi că este inutil. Dar în acest

caz asiguraţ i-vă că îl abandonaţ i complet. Dacă nu reuşiţ i să îl abandonaţ i, atunci acceptaţ i existenţ a

lui şi îndreptaţ i-vă atenţ ia asupra acestui sentiment, aşa cum v-am ar ătat mai devreme.

O alternativă la abandonarea unei reacţ ii negative este dizolvarea acesteia imaginându-vă că

sunteţ i transparent la cauza externă a reacţ iei. Vă recomand să exersaţ i întâi cu lucruri minore, f ăr ă nicio importanţă. Să presupunem că staţ i acasă, aşezat confortabil în fotoliu. Brusc, auziţ i sunetul

ascuţ it al unei alarme auto din stradă. Iritarea creşte. Care este scopul iritării? Niciunul. De ce aţ i

creat-o? Nu dvs. aţ i creat-o, ci mintea dvs. A fost o reacţ ie complet automată, inconştientă. De ce a

creat-o mintea dvs.? Pentru că ea posedă credinţ a inconştientă că rezistenţ a, pe care o tr ăiţ i ca

negativism sau nefericire de un anumit fel, va dizolva într-un fel această stare indezirabilă. Desigur,

această credinţă este o iluzie. Rezistenţ a pe care o creează, furia sau iritarea sunt în acest caz mult

mai perturbatoare decât cauza iniţ ială pe care încearcă să o elimine.

Toate acestea pot fi transformate în practică spirituală. Simţ iţ i că deveniţ i transparent, ca şi

cum nu aţ i mai avea soliditatea corpului material. Permiteţ i-i zgomotului sau cauzei reacţ iei dvs.



183

negative să treacă pur şi simplu prin dvs. Aşa cum v-am mai spus, faceţ i mai întâi acest exerciţ iu cu

lucrurile mici. Alarma de la maşină, câinele care latr ă, copiii care ţ ipă, blocajul din trafic. în loc să

construiţ i în dvs. un zid de rezistenţă, care să fie constant şi dureros lovit de lucruri „ce nu ar trebui

să se întâmple", lăsaţ i totul să treacă prin dvs.Cineva vă spune ceva într-un mod nepoliticos sau cu intenţ ia de a vă r ăni. În loc să aveţ i o

reacţ ie inconştientă şi negativă, precum atacul, apărarea sau retragerea, lăsaţ i totul să treacă prin

dvs. Nu opuneţ i nicio rezistenţă. Ca şi cum nu ar mai fi nimeni acolo care să se simtă r ănit. Aceasta

este iertarea, în acest fel, deveniţ i invulnerabil. Puteţ i să îi spuneţ i acelei persoane că are un

comportament inacceptabil, dacă asta alegeţ i să faceţ i. Dar ea nu mai are puterea de a vă controla

starea interioar ă. Dvs. deţ ineţ i controlul — nu o altă persoană, nici mintea dvs. Indiferent dacă este

vorba de o alarmă auto, o persoană agresivă, o inundaţ ie, un cutremur sau pierderea tuturor

bunurilor materiale, mecanismul de rezistenţă este acelaşi.Practic meditaţ ia, am fost la diferite seminare, am citit multe c ăr ţ i despre practicile spirituale,

încerc să ajung la starea lipsei de rezistenţă — însă, în cazul în care mă întrebaţ i dac ă am ajuns la o

pace interioar ă adev ărat ă şi durabil ă, r ăspunsul meu sincer va trebui să fie „ nu ". De ce nu am g ă-

sit-o? Ce altceva pot să fac?

Încă o mai căutaţ i în afar ă şi nu puteţ i ieşi din starea de căutare. Poate că următorul seminar

vă va aduce r ăspunsul, poate această tehnică nouă. Dacă mă întrebaţ i pe mine, v-aş spune: nu

căutaţ i pacea. Nu căutaţ i nicio altă stare în afara celei în care vă aflaţ i acum; altfel, veţ i

construi singur conflictul interior şi rezistenţ a inconştientă. Iertaţi-vă pentru faptul că nu

sunteţi împăcat. în momentul în care veţi accepta complet lipsa dvs. de pace, ea se va



184

sunteţi împăcat. în momentul în care veţi accepta complet lipsa dvs. de pace, ea se va

transforma în pace. Orice lucru pe care îl acceptaţ i pe deplin vă va duce acolo, vă va aduce pacea.

Acesta este miracolul abandonării.

Poate că aţ i auzit expresia „întoarce şi celălalt obraz", pe care a folosit-o acum 2.000 de ani un

mare maestru spiritual. El încerca să exprime simbolic secretul lipsei de rezistenţă şi de reacţ ie. Înaceastă afirmaţ ie, ca şi în toate celelalte, el era interesat numai de realitatea dvs. interioar ă, nu de

comportamentul exterior din viaţă.

Cunoaşteţ i povestea lui Banzan? Înainte de a deveni un mare maestru Zen, a încercat mulţ i

ani să atingă iluminarea, dar aceasta îi scăpa. Apoi, într-o zi, în timp ce se plimba prin piaţă, a auzit

o conversaţ ie între un măcelar şi clientul său. „Dă-mi cea mai bună bucată de carne pe care o ai", a

spus clientul. Iar măcelarul i-a r ăspuns: „Fiecare bucată pe care o am este cea mai bună. Nu există

aici niciuna care să nu fie cea mai bună". Auzind aceste cuvinte, Banzan a atins iluminarea. Văd că

aşteptaţ i o explicaţ ie. Când veţ i accepta starea prezentă, fiecare „bucată de carne" — fiecare

moment va fi cel mai bun. Aceasta înseamnă iluminare.Natura compasiunii

Depăşind sfera contrariilor create de minte, veţ i deveni asemeni unui lac adânc. Situaţ ia

externă de viaţă şi tot ceea ce se întâmplă aici este suprafaţ a lacului. Uneori calmă, uneori bătută de

vânt şi neuniformă, în funcţ ie de cicluri şi anotimpuri, în adâncuri, totuşi, lacul este mereu netulburat.Dvs. sunteţ i întreg lacul, nu doar suprafaţ a lui, şi sunteţ i în contact cu propria profunzime, care

r ămâne absolut nemişcată. Nu vă opuneţ i schimbărilor, agăţ ându-vă mental de orice situaţ ie.

Liniştea dvs. interioar ă nu depinde de acest lucru. Rămâneţ i în Fiinţă — neschimbătoare,

atemporală, nemuritoare — şi satisfacţ ia sau fericirea dvs. nu va mai depinde de lumea exterioar ă a

formelor schimbătoare. Vă puteţ i bucura de ele, vă puteţ i juca, de asemenea, cu ele, puteţ i crea



185

forme noi şi aprecia frumuseţ ea lor. Dar nu va fi nevoie să vă ataşaţ i de niciuna.

Când devii atât de detaşat nu înseamnă c ă te îndepărtezi şi de ceilal ţ i oameni?

Dimpotrivă. Atâta timp cât nu sunteţ i conştient de Fiinţă, nu veţ i înţ elege realitatea altor

persoane, pentru că nu aţ i descoperit-o pe a dvs. Mintea va aproba sau va respinge forma lor, carenu include numai corpul, ci şi mintea lor. Relaţ iile autentice devin posibile numai atunci când există

conştiinţ a Fiinţ ei. Venind din Fiinţă veţ i percepe corpul şi mintea altei persoane ca pe un ecran în

spatele căruia puteţ i simţ i realitatea ei adevărată, aşa cum o simţ iţ i pe a dvs. Aşa că, atunci când vă

veţ i confrunta cu suferinţ a sau cu comportamentul inconştient al altei persoane, r ămâneţ i prezent şi

în contact cu Fiinţ a şi astfel veţ i putea privi dincolo de formă, simţ ind Fiinţ a pur ă şi str ălucitoare a

celuilalt prin propria Fiinţă. La acest nivel, orice suferinţă este recunoscută ca iluzorie. Suferinţ a este

cauzată de identificarea cu forma. Uneori această înţ elegere este însoţ ită de miracole ale vindecării

prin trezirea conştiinţ ei Fiinţ ei în alţ ii — dacă aceştia sunt pregătiţ i. Aceasta este compasiunea?

Da. Compasiunea este conştiinţ a unei legături profunde între dvs. şi toate celelalte fiinţ e. Dar

compasiunea are două laturi. Pe de o parte, deoarece încă mai sunteţ i aici prin corpul dvs. fizic,

împărtăşiţ i vulnerabilitatea şi moartea formei cu toţ i oamenii şi toate fiinţ ele vii. Data viitoare când

veţ i spune: „Nu am nimic în comun cu această persoană, amintiţ i-vă că aveţ i foarte multe în comun:

peste câţ iva ani — doi sau 70, asta nu contează foarte mult —, amândoi veţ i fi cadavre în

descompunere, apoi gr ămezi de praf, iar apoi nu va mai r ămâne nimic. Aceasta este o realitate care

ne trezeşte şi ne face să ne simţ im umili, lăsând foarte puţ in loc mândriei. Este un gând negativ? Nu,

este un fapt. De ce să închideţ i ochii în faţ a lui? În acest sens, există o egalitate totală între dvs. şi



186

orice altă fiinţă.

Unul dintre cele mai puternice exerciţ ii spirituale este meditaţ ia profundă asupra mor ţ ii formelor

fizice, inclusiv a propriei fiinţ e. Acest lucru se numeşte „moartea înainte de moarte". Pătrundeţ i cât

mai profund în acest exerciţ iu. Forma dvs. fizică se dizolvă, nu mai există. Apoi vine un moment

când toate formele mentale sau gândurile mor şi ele. Şi totuşi dvs. sunteţ i încă aici — prezenţ a

divină din dvs. Radiind, complet trează. Niciun lucru real nu a murit vreodată, numai numele, formele

şi iluziile.

Conştiinţ a existenţ ei acestei dimensiuni nemuritoare, natura dvs. adevărată, este cealaltă

latur ă a compasiunii. La un nivel profund, recunoaşteţ i acum nu numai propria nemurire, dar prin ea

şi pe aceea a tuturor fiinţ elor. La nivelul formei, vă împărtăşiţ i din moartea şi efemerul existenţ ei. La

nivelul Fiinţ ei, împărtăşiţ i viaţ a eternă, str ălucitoare. Acestea sunt cele două aspecte ale

compasiunii. în compasiune, sentimentele aparent opuse, ca tristeţ ea şi bucuria, se contopesc într-

un singur sentiment şi se transformă într-o pace interioar ă profundă. Aceasta este pacea luiDumnezeu. Este unul dintre cele mai nobile sentimente de care sunt capabili oamenii şi are o mare

putere de vindecare şi transformare. Dar adevărata compasiune, aşa cum am descris-o eu, este

rar ă. O empatie profundă pentru suferinţ a altei fiinţ ei umane necesită, bineînţ eles, un grad înalt de

conştiinţă, dar reprezintă numai o latur ă a compasiunii. Nu este completă. Adevărata compasiune

depăşeşte empatia sau simpatia. Ea nu apare până când tristeţ ea nu se contopeşte cu bucuria,

bucuria Fiinţ ei dincolo de formă, bucuria vieţ ii eterne.

Spre o ordine diferită a realităţii

Nu sunt de acord cu ideea c ă un corp are nevoie să moar ă. Sunt convins c ă putem ajunge la

nemurirea fizic ă. Motivul pentru care corpul moare este acela c ă noi credem în moarte.



187

Corpul nu moare pentru că dvs. credeţ i în moarte. Corpul există, sau pare să existe, deoarece

credeţ i în moarte. Corpul şi moartea sunt aspecte ale aceleiaşi iluzii, create de modul de conştiinţă

dominat de sinele fals, care nu are conştiinţ a Sursei vieţ ii şi se vede pe sine ca separat şi constant

ameninţ at. Astfel, creează iluzia că sunteţ i un corp, un vehicul fizic dens, constant ameninţ at. A te percepe pe tine sub forma unui corp vulnerabil, care s-a născut şi peste puţ in timp moare

— aceasta este iluzia. Corpul şi moartea: o singur ă iluzie. Nu pot exista una f ăr ă alta. Vreţ i să

păstraţ i o parte a iluziei şi să scăpaţ i de cealaltă, însă acest lucru este imposibil. Fie o păstraţ i pe

toată, fie o abandonaţ i în întregime.

Totuşi, nu puteţ i scăpa de corp şi nici nu trebuie să faceţ i acest lucru. Corpul este o percepţ ie

incredibil de greşită a naturii dvs. adevărate. Dar natura dvs. adevărată este ascunsă undeva în

această iluzie, nu în afara ei, şi astfel corpul este singurul punct de acces spre ea.

Dacă aţ i vedea un înger, dar l-aţ i confunda cu o statuie, tot ce ar trebui să faceţ i ar fi să vă

modificaţ i felul de a privi şi să observaţ i din nou mai atent „statuia de piatr ă", nu să începeţ i să vă uitaţ i în altă parte. Atunci aţ i descoperi că nu a existat niciodată o statuie de piatr ă.

Dac ă credinţ a în moarte creeaz ă corpul, de ce animalele au corp? Un animal nu are sine fals

şi nici nu crede în moarte.

Totuşi moare sau pare să moar ă. Nu uitaţ i că felul în care percepeţ i lumea este o reflectare a

stării dvs. de conştiinţă. Nu sunteţ i separat de ea şi nu există nicio lume obiectivă în afara ei. în

fiecare moment, conştiinţ a dvs. creează lumea în care tr ăiţ i. Una dintre cele mai importante

observaţ ii intuitive oferite de fizica modernă este aceea a unităţ ii dintre observator şi observat:

persoana care realizează experimentul — conştiinţ a observatoare — nu poate fi separată de

fenomenul observat. Un mod diferit de a analiza cauzele fenomenului observat ar fi unt t dif it At i â d d ţi l i l f d î i l t t



188

comportament diferit. Atunci când credeţ i, la un nivel profund, în separare şi lupta pentru

supravieţ uire, vedeţ i această credinţă reflectată peste tot înjur şi percepţ iile dvs. sunt guvernate de

frică. Locuiţ i într-o lume a mor ţ ii şi a corpurilor care se luptă, se omoar ă şi se devorează unele pe

altele.

Nimic nu este aşa cum pare a fi. Lumea pe care o creaţ i şi o vedeţ i prin mintea care creează

sinele fals poate părea un loc extrem de imperfect, chiar o „vale a plângerii". Dar indiferent ce

anume percepeţ i, totul este numai un fel de simbol, ca o imagine dintr-un vis. Este felul în care

conştiinţ a dvs. interpretează şi interacţ ionează cu dansul energiei moleculare din univers. Această

energie este materia brută a aşa-numitei realităţ i fizice. O vedeţ i în termenii corpurilor, naşterii şi

mor ţ ii sau ca pe o bătălie pentru supravieţ uire. Este posibil un număr infinit de interpretări complet

diferite, de lumi complet diferite şi de fapt chiar există — toate depind de conştiinţ a care percepe.

Fiecare fiinţă este un punct focal al conştiinţ ei şi fiecare astfel de punct focal î şi creează propria

lume, deşi toate lumile sunt conectate. Există lumea umană, lumea furnicilor, lumea delfinilor ş.a.m.d. Există nenumărate fiinţ e a căror frecvenţă de conştiinţă este atât de diferită de a dvs., încât

probabil că sunteţ i la fel de puţ in conştient de existenţ a lor pe cât sunt ele de existenţ a dvs. Fiinţ ele

cu o conştiinţă înaltă, care sunt conştiente de legătura lor cu Sursa şi cu celelalte fiinţ e şi lucruri, ar

locui într-o lume care dvs. vi s-ar părea un rai — şi totuşi toate lumile sunt, în final, una singur ă.

Lumea noastr ă umană colectivă este creată în mare parte prin nivelul de conştiinţă pe care noi

îl numim minte. Chiar şi în interiorul lumii umane colective există diferenţ e majore, multe „sublumi",

în funcţ ie de cel care percepe sau creează lumea respectivă. Deoarece toate lumile sunt conectate,

când conştiinţ a umană colectivă se transformă, natura şi lumea animalelor vor reflecta această

transformare. De aici şi afirmaţ ia din Biblie, potrivit căreia în era următoare „apoi am păşit într-uncâmp plin de tot felul de animale leul mielul leopardul şi lupul stând toţi la un loc într o unire



189

câmp plin de tot felul de animale — leul, mielul, leopardul şi lupul -— stând toţ i la un loc într-o unire

desăvâr şită". Aceasta indică posibilitatea unei ordini complet diferite a realităţ ii.

Lumea aşa cum ne apare ea azi, după cum am mai spus, este în mare o reflectare a minţ ii

conduse de sinele fals. Frica fiind o consecinţă inevitabilă a iluziilor induse de sinele fals, lumea

noastr ă este dominată de frică. Aşa cum imaginile dintr-un vis sunt simboluri ale stărilor şi

sentimentelor interioare, la fel realitatea noastr ă colectivă este în mare parte expresia simbolică a

fricii şi a straturilor profunde de negativism acumulate în psihicul uman colectiv. Nu suntem separaţ i

de lumea noastr ă, aşa că atunci când majoritatea oamenilor se vor elibera de iluzia sinelui fals,

această schimbare interioar ă va afecta întreaga creaţ ie. Veţ i locui efectiv într-o lume nouă. Este o

schimbare a conştiinţ ei planetare. Un straniu proverb budist spune că fiecare copac şi fiecare fir de

iarbă vor deveni în ultimă instanţă puncte de iluminare ale aceluiaşi adevăr. După spusele Sfântului

Pavel, întreaga creaţ ie aşteaptă ca oamenii să atingă iluminarea. în felul acesta interpretez eu

propoziţ ia: „Pentru că f ăptura aşteaptă cu ner ăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" [Romani 8,19]. Sfântul Pavel continuă spunând că, prin aceasta, întreaga creaţ ie se va mântui: „Căci ştim că

toată f ăptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum" [Romani 8, 22].

Ceea ce se naşte este o conştiinţă nouă şi, ca o inevitabilă reflexie a ei, o lume nouă. Acest

lucru este prezis şi în Noul Testament, în Apocalipsă [21, 1]: „Şi am văzut cer nou şi pământ nou.

Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut".

Dar nu confundaţ i cauza cu efectul. Sarcina dvs. principală nu este căutarea mântuirii prin

crearea unei lumi mai bune, ci trezirea din identificarea cu forma. Atunci nu veţ i mai fi legat de

această lume, de acest nivel al realităţ ii. Vă veţ i putea simţ i r ădăcinile în Nemanifest şi astfel vă veţ i

putea elibera de ataşamentul faţă de lumea manifestă. Vă veţ i putea bucura de plăcerile trecătoareale acestei lumi fără să mai existe frica de pierdere aşa că nu veţi mai simţi nevoia să vă agăţaţi de



190

ale acestei lumi f ăr ă să mai existe frica de pierdere, aşa că nu veţ i mai simţ i nevoia să vă agăţ aţ i de

ele. Deşi veţ i putea simţ i bucuriile plăcerilor senzoriale, dorinţ a şi nevoia de a simţ i experienţ ele

senzoriale nu vor mai exista, ca de altfel nici căutarea constantă a satisfacţ iei prin gratificare

psihologică, prin alimentarea sinelui fals. Veţ i fi în contact cu ceva infinit mai mare decât orice

plăcere, mai mare decât orice lucru manifest.

Într-un fel, nu veţ i mai avea nevoie de lume. Nu veţ i mai avea nevoie ca ea să fie altfel decât

este.

Numai în acest moment veţ i începe să aveţ i o contribuţ ie reală la construirea unei lumi mai

bune, a unei realităţ i diferite. Numai în acest moment veţ i fi capabil să simţ iţ i adevărata compasiune

şi să îi ajutaţ i pe ceilalţ i la nivelul cauzei. Numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot crea o

lume mai bună.

Poate vă mai amintiţ i că am vorbit despre natura duală a adevăratei compasiuni, care este

conştiinţ a unei legături între moartea şi nemurirea împărtăşită. La acest nivel profund, compasiuneadevine vindecare în sensul cel mai amplu. în această stare, influenţ a dvs. vindecătoare se bazează

în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existenţă. Toţ i cei cu care veţ i veni în

contact vor fi atinşi de prezenţ a dvs. şi influenţ aţ i de pacea pe care o iradiaţ i indiferent dacă sunt

conştienţ i de acest lucru sau nu. Când sunteţ i complet prezent şi oamenii din jur manifestă

comportamente inconştiente, nu mai simţ iţ i nevoia de a reacţ iona la ele, aşa că nu le mai acordaţ i

niciun fel de realitate. Pacea dvs. interioar ă este atât de vastă şi de profundă, încât tot ceea ce nu

este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de acţ iune şi

reacţ ie. Animalele, copacii, florile vor simţ i pacea dvs. şi vor r ăspunde la ea. Veţ i învăţ a pe alţ ii

numai existând, ar ătându-le pacea lui Dumnezeu. Deveniţ i „lumina lumii", o emanaţ ie a conştiinţ eipure şi astfel eliminaţi suferinţa la nivelul cauzei Eliminaţi inconştienţa din lume



191

pure, şi astfel eliminaţ i suferinţ a la nivelul cauzei. Eliminaţ i inconştienţ a din lume.

Asta nu înseamnă că nu îi puteţ i învăţ a pe alţ ii şi prin ceea ce faceţ i — de exemplu, ar ătându-

le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-şi recunoască tiparele inconştiente ş.a.m.d. Dar

cel care sunteţ i este întotdeauna o lecţ ie mult mai importantă şi cu o putere de transformare mult

mai mare decât ceea ce spuneţ i, chiar mai importantă decât ceea ce faceţ i. Mai mult, recunoscând

primatul Fiinţ ei şi astfel lucrând la nivelul cauzei, compasiunea dvs. se va putea manifesta simultan

la nivelul acţ iunii şi al efectului, alinând suferinţ a ori de câte ori vă veţ i întâlni cu ea. Când un om

flămând vă va cere o bucată de pâine şi aveţ i una, îi veţ i da şi lui. Dar în timp ce îi daţ i pâinea, chiar

dacă interacţ iunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăşirea Fiinţ ei, pentru

care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă, în acest moment nu mai

există un om care dă şi unul care primeşte, ei sunt una.

Dar nu ar trebui să mai existe foame şi foamete. Cum putem crea o lume mai bună f ăr ă să ne

ocupăm de relele ca foamea şi violenţ a, în primul rând?

Toate relele sunt efectul inconştienţ ei. Puteţ i reduce aceste efecte ale inconştienţ ei, dar nu le

puteţ i elimina dacă nu eliminaţ i cauza lor. Adevărata schimbare are loc în interior, nu în exterior.

Dacă vă simţ iţ i chemat să alinaţ i suferinţ a lumii, acesta este un lucru foarte nobil, dar amintiţ i-

vă să nu vă concentraţ i numai asupra exteriorului; altfel, veţ i avea parte de frustrare şi disperare.

Făr ă o profundă schimbare interioar ă la nivelul conştiinţ ei umane, suferinţ a lumii este un puţ f ăr ă

fund. Aşa că nu lăsaţ i compasiunea să devină unilaterală. Empatia cu durerea sau lipsa unei

persoane şi dorinţ a de a ajuta trebuie să fie echilibrate de o conştiinţă profundă a naturii eterne a

vieţ ii şi a naturii iluzorii a tuturor durerilor. Lăsaţ i pacea dvs. interioar ă să invadeze tot ceea ce faceţ i

şi veţ i funcţ iona simultan la nivelul efectului şi al cauzei.Acest lucru este valabil şi dacă susţineţi o mişcare ce are drept scop să-i oprească pe oamenii



192

Acest lucru este valabil şi dacă susţ ineţ i o mişcare ce are drept scop să i oprească pe oamenii

profund inconştienţ i să se distrugă pe sine, să-i distrugă pe alţ ii, planeta sau să provoace suferinţ e

cumplite altor fiinţ e sensibile. Nu uitaţ i: aşa cum nu vă puteţ i lupta cu întunericul, tot aşa nu vă puteţ i

lupta cu inconştienţ a. încercând, polurile opuse se vor întări şi se vor înr ădăcina şi mai adânc. Vă

veţ i identifica cu una dintre polarităţ i, veţ i crea un „duşman" şi astfel veţ i fi cufundat din nou în

inconştienţă. Creşteţ i nivelul conştiinţ ei împr ăştiind informaţ ii sau cel mult practicând rezistenţ a

pasivă. Dar asi-guraţ i-vă că nu aveţ i nicio rezistenţă interioar ă, niciun pic de ur ă, niciun pic de

negativism. „Iubiţ i-vă duşmanii!", a spus Isus, lucru care, desigur, înseamnă „să nu aveţ i duşmani".

Odată implicat în transformarea la nivelul efectului, este foarte uşor să vă pierdeţ i în el.

Rămâneţ i treaz şi foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să r ămână nivelul cauzal,

scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai preţ ios dar f ăcut lumii.

Capitolul 10

Sensul abandonării

Acceptarea prezentului

Aţ i vorbit de câteva ori despre „ abandonare ". Nu-mi place aceast ă idee. Sună fatalist, într-un

fel. Dac ă accept ăm întotdeauna lucrurile aşa cum sunt, nu vom mai face niciun efort pentru a le

ameliora. Mi se pare c ă progresul const ă tocmai în acest lucru, atât în sfera personal ă, cât şi în sfera

colectiv ă, să nu accept ăm limitele prezentului şi să ne str ăduim să le depăşim şi să creăm ceva mai

bun. Dac ă nu am fi f ăcut acest lucru, am tr ăi şi acum în peşteri. Cum împăcaţ i ideea de abandonare

cu schimbarea luaturilor şi rezultatelor?

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotaţ ii negative, implicând înfrângerea,renunţ area, eşecul de a face faţă dificultăţ ilor vieţ ii, letargia ş.a.m.d. Adevărata abandonare, totuşi,



193

ţ ş ţ ţ ţ g ş ş

este un lucru total diferit. Nu înseamnă să accepţ i pasiv orice situaţ ie în care eşti implicat şi să nu

faci nimic în această privinţă. Nici nu înseamnă să nu-ţ i mai faci planuri sau să nu întreprinzi acţ iuni

pozitive.

Abandonarea este înţ elepciunea simplă, dar profundă, ce constă în a te supune mai degrabă

decât a te opune cursului vieţ ii. Singurul loc în care puteţ i simţ i cursul vieţ ii este Clipa de acum, aşa

că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent necondiţ ionat şi f ăr ă rezerve. înseamnă a

renunţ a la orice rezistenţă internă faţă de ceea ce este. Rezistenţ a internă înseamnă a spune „nu" la

ceea ce există, prin critică şi negativism emoţ ional. Devine extrem de pronunţ ată mai ales atuncicând lucrurile „merg prost", adică atunci când există un decalaj între cererile sau aşteptările rigide

ale minţ ii şi realitate. Aceasta este pr ăpastia durerii. Dacă aţ i tr ăit suficient, ştiţ i că lucrurile pot

„merge prost" foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practicaţ i abandonarea, dacă doriţ i să

eliminaţ i durerea şi suferinţ a din viaţ a dvs. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat deidentificarea cu mintea şi astfel vă reconectează cu Fiinţ a. Rezistenţ a este mintea.

Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exterior nu puteţ i

întreprinde nimic pentru a schimba situaţ ia. De fapt, nu situaţ ia în întregime trebuie să o acceptaţ i

atunci când vă abandonaţ i, ci numai micul segment numit Acum.

De exemplu, dacă aţ i fi împotmolit undeva în noroi, nu aţ i spune: „Bine, mă resemnez să fiu

împotmolit în noroi". Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie să acceptaţ i o situaţ ie de viaţă

indezirabilă sau neplăcută. Şi nici nu trebuie să vă minţ iţ i, spunând că nu este nimic r ău în a fi

împotmolit în noroi. Nu. Recunoaşteţ i în totalitate dorinţ a dvs. de a ieşi din această situaţ ie. Vă

restrângeţ i atenţ ia la momentul prezent, f ăr ă să îl etichetaţ i în niciun fel. Aceasta înseamnă că nuexistă o judecată critică la adresa Clipei de acum. Deci nu există rezistenţă, negativism emoţ ional.



194

j p ţ , g ţ

Acceptaţ i calitatea acestui moment. Apoi treceţ i la acţ iune şi faceţ i tot ce puteţ i pentru a ieşi din

noroi. O astfel de acţ iune eu o numesc pozitivă. Este mult mai eficientă decât acţ iunea negativă,

care vine din furie, disperare sau frustrare. Până când nu obţ ineţ i rezultatul dorit, continuaţ i să

practicaţ i abandonarea, evitând etichetarea Clipei de acum. -'

Daţ i-mi voie să vă ofer o analogie vizuală pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mergeţ i

noaptea pe o potecă, înconjurat de o ceaţă deasă. Dar aveţ i o lanternă puternică, care trece prin

ceaţă şi creează un spaţ iu îngust în faţ a dvs. Ceaţ a este situaţ ia dvs. de viaţă, care include trecutul

şi viitorul; lanterna este prezenţ a dvs. conştientă; spaţ iul clar din faţ a dvs. este Clipa de acum.Lipsa abandonării vă consolidează forma psihologică, scoica sinelui fals, şi astfel creează un

puternic sentiment de separare. Lumea din jur şi mai ales oamenii încep să fie percepuţ i ca o

ameninţ are. Apare compulsia inconştientă de a-i distruge pe ceilalţ i judecându-i critic şi nevoia de a

concura şi a domina. Chiar şi natura devine un duşman, iar percepţ iile şi interpretările dvs. suntguvernate de frică. Boala mentală pe care o numim paranoia este numai o formă puţ in mai acută a

acestei stări normale, dar disfuncţ ionale a conştiinţ ei.

Nu numai forma dvs. psihologică, dar şi forma fizică — corpul dvs. — se întăresc şi se

rigidizează prin rezistenţă. Tensiunea creşte în diferite segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se

contractă. Circulaţ ia liber ă a energiei vieţ ii prin corp, esenţ ială pentru o funcţ ionare sănătoasă, este

foarte redusă. Exerciţ iile asupra corpului şi anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabilirea

circulaţ iei acestei energii, dar dacă nu practicaţ i abandonarea în viaţ a de zi cu zi, aceste lucruri nu

pot aduce decât o ameliorare temporar ă a simptome-lor, deoarece cauza — tiparul rezistenţ ei — nu

a fost dizolvat.Există în dvs. ceea ce r ămâne neafectat de condiţ iile trecătoare, care formează situaţ ia de



195

ţ ţ

viaţă dată, şi numai abando-nându-vă aveţ i acces la el. Este viaţ a dvs., însăşi Fiinţ a — care există

etern în domeniul atemporal al prezentului. Găsirea acestei vieţ i este „singurul lucru necesar" despre

care vorbea Iisus.

SDacă găsiţ i că situaţ ia dvs. de viaţă este nesatisf ăcătoare sau chiar intolerabilă, numai

abandonându-vă într-o primă fază puteţ i sparge tiparul inconştient de rezistenţă ce perpetuează

această situaţ ie. Abandonarea este perfect compatibilă cu acţ iunea, cu iniţ ierea schimbării sau cu

realizarea obiectivelor. Dar în starea de abandonare totală o energie complet diferită, de o calitate

diferită, vă animă acţ iunile. Abandonarea vă reconecteaza cu energia-sursă a Fiinţ ei, şi dacă ceea

ce faceţ i este inundat de Fiinţă, aceasta devine o celebrare plină de bucurie a energiei vieţ ii, care vă poartă şi mai adânc în prezent. Prin lipsa de rezistenţă, calitatea conştiinţ ei dvs., şi din acest motiv

calitatea tuturor acţ iunilor pe care le întreprindeţ i, creşte infinit de mult. Rezultatele vor veni de la

sine şi vor reflecta această calitate. Am putea numi acest lucru „acţ iune de abandonare de sine". Nu

este o muncă, aşa cum ne-am obişnuit noi cu ea de mii de ani. Pe măsur ă ce tot mai mulţ i oameni

se vor trezi, cuvântul muncă va dispărea din vocabularul nostru şi poate că în locul lui va fi creat

unul nou.

Calitatea conştiinţ ei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl

veţ i tr ăi. Aşa că abandonarea este cel mai important lucru pe care îl puteţ i face pentru a produce

schimbări pozitive. Orice acţ iune pe care o întreprindeţ i este secundar ă. Nici o acţ iune cu adevăratpozitivă nu poate să provină dintr-o stare de conştiinţă din care lipseşte abandonarea.



196

Înţ eleg c ă daca mă aflu într-o situaţ ie nepl ăcut ă sau nesatisf ăc ătoare şi accept complet

momentul aşa cum este, nu va exista suferinţă sau nefericire. Voi fi deasupra acestora. Dar tot nu

înţ eleg bine de unde vine energia sau motivaţ ia ac ţ iunii pentru producerea schimbării, în condi ţ iile în

care nu exist ă o anumit ă cot ă de nemul ţ umire?

În stare de abandonare, înţ elegeţ i foarte clar ce trebuie f ăcut şi treceţ i la fapte, f ăcând câte un

lucru pe rând şi concen-trându-vă asupra fiecăruia. învăţ aţ i de la natur ă: observaţ i cum se

împlineşte fiecare lucru şi cum se desf ăşoar ă firIul vieţ ii, f ăr ă nemulţ umire sau nefericire. De aceea a

spus Isus: „Luaţ i seamă la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc şi nici nu torc".Dacă situaţ ia dvs. generală este nesatisf ăcătoare sau neplăcută, separaţ i-vă de ea chiar în

acest moment şi abandonaţ i-vă situaţ iei existente. Aceasta este lumina lanternei care str ăbate

ceaţ a. Starea dvs. de conştiinţă încetează atunci să mai fie controlată de condiţ ii externe. Nu mai

acţ ionaţ i pe baza reacţ iei şi a rezistenţ ei. Analizaţ i datele concrete ale acţ iunii. întrebaţ i-vă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această

situaţ ie, pentru a o ameliora sau a ieşi din ea?" Dacă da, întreprindeţ i acţ iunile potrivite. Concentraţ i-

vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veţ i face sau va trebui să le faceţ i la un moment dat, ci

asupra singurului lucru pe care îl puteţ i face acum. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă faceţ i

niciun fel de planuri. Poate că stabilirea unui plan de acţ iune este lucrul pe care îl puteţ i face acum.

Dar asiguraţ i-vă că nu începeţ i să derulaţ i în sinea dvs. „filme mentale", că nu vă proiectaţ i în viitor,

pierzând astfel Clipa de acum. Orice acţ iune veţ i întreprinde, este posibil să nu î şi arate roadele

imediat. Până când se vor vedea rezultatele — nu vă împotriviţ i situaţ iei existente. Dacă nu puteţ i

întreprinde nimic şi nici nu puteţ i ieşi din situaţ ie, folosiţ i situaţ ia pentru a pătrunde mai adânc înstarea de abandonare, în Clipa de acum, în Fiinţă. Când pătrundeţ i în această dimensiune



197

atemporală a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, f ăr ă să fie nevoie să faceţ i mare

lucru. Viaţ a devine cooperantă, începe să vă ajute. Dacă factori interni ca frica, vinovăţ ia sau iner ţ ia

v-au împiedicat să faceţ i ceva, ei se vor dizolva în lumina prezenţ ei conştiente.

Nu confundaţ i abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic" sau „Nu îmi

mai pasă". Dacă vă veţ i uita mai atent, veţ i descoperi că o astfel de atitudine este contaminată de

negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o

rezistenţă mascată. Când vă abandonaţ i, îndreptaţ i-vă atenţ ia în interior pentru a verifica dacă a mai

r ămas vreo urmă de rezistenţă. Fiţ i foarte vigilent f ăcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţ ii

nerecunoscute.

De la energia mentală la energia spirituală

A-ţ i abandona rezistenţ ele pare mai uşor de spus decât de f ăcut. Tot nu înţ eleg clar cum să

fac acest lucru. Dvs. spuneţ i c ă abandonându-mă situaţ iei, dar problema mea r ămâne: „Cum

anume?”

Începeţ i prin a accepta că există o rezistenţă. Fiţ i acolo când se întâmplă, când apare

rezistenţ a. Observaţ i cum este creată de mintea dvs., cum aceasta etichetează situaţ ia, pe dvs.

înşivă sau pe ceilalţ i. Urmăriţ i procesul mental implicat. Simţ iţ i energia emoţ iei. Asistând la apariţ ia

rezistenţ ei, veţ i înţ elege că este inutilă. Fixându-vă întreaga atenţ ie asupra Clipei de acum,

rezistenţ a inconştientă devine conştiinţă şi acesta este sfâr şitul ei. Nu puteţ i fi şi conştient, şi nefericit

— şi conştient, şi negativist. Negativismul, nefericirea sau suferinţ a, indiferent de formă, înseamnă

existenţ a unei rezistenţ e, iar rezistenţ a este întotdeauna inconştientă.Dar îmi pot conştientiza sentimentele de nefericire?



198

Aţ i alege să fiţ i nefericit? Dacă nu dvs. aţ i ales acest sentiment, cum a apărut el? Care este

scopul său? Ce anume îl menţ ine în viaţă? Spuneţ i că sunteţ i conştient de sentimentele dvs. de

nefericire, dar adevărul este că vă identificaţ i cu ele şi menţ ineţ i viu procesul printr-o gândire

compulsivă. Toate acestea sunt procese inconştiente. Dacă aţ i fi conştient, adică pe deplin prezent

aici şi acum, tot negativismul s-ar dizolva aproape instantaneu. Nu ar putea supravie ţ ui în prezenţ a

dvs. Ci doar în absenţ a dvs. Nici corpul-durere nu poate supravieţ ui mult timp în prezenţ a dvs. Vă

menţ ineţ i vie nefcrlcirot. miracoacordându-i timp. Acesta este sângele ei. înlocuiţ i timpul cu o

conştiinţă intensă a momentului prezent şi ea va muri. Dar oare chiar doriţ i ca ea să moar ă? V-aţ i

săturat într-adevăr de ea? Cine aţ i fi f ăr ă ea?

Până când nu practicaţ i abandonarea, dimensiunea spirituală este un lucru despre care citiţ i,

vorbiţ i, vă entuziasmaţ i, scrieţ i căr ţ i, îl analizaţ i, credeţ i în el — sau nu, după caz. Nu contează. Până când nu vă veţ i abandona, ea nu va deveni o realitate vie în viaţ a dvs. Când faceţ i aceasta, energia

pe care o emanaţ i şi care vă conduce viaţ a are o frecvenţă vibratorie mult mai înaltă decât energia

mentală care ne conduce lumea — energia care a creat structurile existente ale civilizaţ iei noastre,

politice, sociale şi economice, şi care se perpetuează continuu prin sistemele noastre educaţ ionale

şi mass-media. Prin abandonare, energia spirituală pătrunde în această lume. Atunci nu mai există

suferinţă, nici pentru dvs., nici pentru alţ i oameni şi nici pentru vreo altă formă de viaţă de pe pla-

netă. Spre deosebire de energia mentală, ea nu poluează pământul şi nu este supusă legii

polarităţ ilor, care impune faptul ca nimic să nu existe f ăr ă opusul său, că nu poate exista bine f ăr ă

r ău. Cei care funcţ ionează pe baza energiei mentale şi care reprezintă încă marea majoritate apopulaţ iei de pe Pământ r ămân în afara conştientizării existenţ ei acestei energii spirituale. Ea ţ ine de



199

o ordine diferită a realităţ ii şi va crea o lume diferită când un număr suficient de oameni se vor aban-

dona pe sine şi se vor elibera astfel de negativism. Dacă Pământul va supravieţ ui, aceasta va fi

energia care îl va locui. La această energie s-a referit Isus atunci când a f ăcut acele faimoase

afirmaţ ii profetice în Predica de pe Munte: „Fericiţ i cei blânzi; că aceia vor moşteni pământul". O

prezenţă tăcută, dar intensă va dizolva tiparele inconştiente ale minţ ii. Ele mai r ămân active un timp,

dar nu vă vor mai conduce viaţ a. Condiţ iile externe cărora le opuneaţ i rezistenţă tind şi ele să se

schimbe sau să dispar ă rapid prin abandonare. Acesta este un puternic instrument de transformare

a situaţ iilor şi a oamenilor. Dacă condiţ iile nu se schimbă imediat, acceptarea Clipei de acum vă vapermite să vă ridicaţ i deasupra lor. Oricum, sunteţ i liber.

Abandonarea în relaţiile personale

Dar cum r ămâne cu oamenii care vor să mă foloseasc ă, să mă manipuleze sau să mă

controleze? Trebuie să mă abandonez lor?

Fiind izolaţ i de Fiinţă, ei încearcă în mod inconştient să-şi tragă energia şi puterea de la dvs.

Este adevărat că numai o persoană inconştientă va încerca să-i folosească sau să-i manipuleze pe

ceilalţ i, dar la fel de adevărat este că numai o persoană inconştientă poate fi folosită şi manipulată.

Dacă vă opuneţ i sau vă împotriviţ i comportamentului inconştient al altor persoane, deveniţ i şi dvs.

inconştient. Dar abandonarea nu înseamnă să le permiteţ i unor persoane inconştiente să vă

folosească. Deloc. Este perfect posibil să spuneţ i un „nu" ferm şi clar unei persoane sau să găsiţ i

ieşirea dintr-o situaţ ie păstrându-vă în acelaşi timp starea de lipsă de rezistenţă internă completă.

Când spuneţ i „nu" unei persoane sau unei situaţ ii, lăsaţ i-l să vină nu dintr-o reacţ ie, ci din intuiţ ie, dinconştiinţ a clar ă a ceea ce este bine şi a ceea ce este r ău pentru dvs. în momentul respectiv. Lăsaţ i-l



200

să fie un „nu" care nu provine dintr-o reacţ ie, liber de orice negativism şi care nu mai creează

suferinţă.

S-a creat o situaţ ie nepl ăcut ă la locul de munc ă. Am încercat să mă abandonez, dar îmi este

imposibil. Apare mereu foarte mult ă rezistenţă.

Dacă nu vă puteţ i abandona, faceţ i ceva imediat: exprimaţ i-vă punctul de vedere sau faceţ i

ceva pentru a schimba situaţ ia — sau ieşiţ i din ea. Asumaţ i-vă responsabilitatea pentru viaţ a dvs. Nu

vă poluaţ i Fiinţ a interioar ă, frumoasă şi str ălucitoare şi nici Pământul cu negativism. Nu-i daţ i

nefericirii, indiferent de forma ei, un lăcaş în interiorul dvs.

Dacă nu puteţ i face nimic, de exemplu, dacă sunteţ i în închisoare, atunci aveţ i două

posibilităţ i: rezistenţ a sau abandonarea, înlănţ uirea sau eliberarea interioar ă de condiţ iile externe.Suferinţ a sau pacea interioar ă.

Lipsa de rezistenţă trebuie practicat ă şi în comportamentul exterior în viaţă, ca, de exemplu,

lipsa rezistenţ ei la violenţă, sau este un lucru care ţ ine numai de viaţ a interioar ă?

Nu trebuie să vă preocupe decât aspectul interior. Acesta este principal. Desigur, el va

transforma şi comportamentul dvs. exterior, din relaţ ii ş.a.m.d.

Relaţ iile dvs. se vor schimba profund prin abandonare. Dacă nu puteţ i accepta ceea ce este,

prin deducţ ie, nu veţ i putea accepta pe nimeni aşa cum este. îl veţ i evalua, critica, eticheta, respinge

sau veţ i încerca să îl schimbaţ i. Mai mult, dacă transformaţ i mereu Clipa de acum într-un mijloc

pentru atingerea unui scop viitor, veţ i transforma fiecare persoană pe care o întâlniţ i sau cu careintraţ i în relaţ ie într-un mijloc pentru atingerea unui scop. Relaţ ia — fiinţ a umană — va avea atunci o



201

importanţă secundar ă pentru dvs. sau niciuna. Ceea ce puteţ i obţ ine din relaţ ie este pe primul loc —

un câştig material, un sentiment de putere, plăcere fizică sau o formă de gratificare a sinelui fals.

Daţ i-mi voie să vă exemplific modul în care funcţ ionează abandonarea în relaţ iile umane.

Când vă aflaţ i implicat într-o ceartă sau într-o situaţ ie conflictuală, poate cu partenerul sau cu o

persoană apropiată, începeţ i prin a observa cât de defensiv deveniţ i când vă este atacată poziţ ia

sau prin a simţ i for ţ a agresiunii în timp ce atacaţ i poziţ ia celuilalt. Observaţ i cât de ataşat sunteţ i de

perspectiva şi opiniile dvs. Simţ iţ i energia mental-emoţ ională din spatele nevoii dvs. de a avea

dreptate şi de a-i dovedi celuilalt că greşeşte. Aceasta este energia minţ ii conduse de şinele fals. Oconştientizaţ i recunoscând-o, simţ ind-o cât puteţ i de mult. Apoi, într-o zi, în mijlocul unei certe, vă

veţ i da brusc seama că aveţ i posibilitatea de a alege şi că puteţ i hotărî să vă abandonaţ i propriile

reacţ ii — numai ca să vedeţ i ce se întâmplă. Vă abandonaţ i. Nu vreau să vă abandonaţ i reacţ ia

numai verbal, spunând: „Bine, tu ai dreptate", cu o privire care spune: „Sunt deasupra acestei incon-ştiente copilăreşti". Aceasta nu ar însemna decât să deplasaţ i rezistenţ a la un alt nivel, mintea şi

şinele fals fiind încă la conducere şi reclamându-şi superioritatea. Eu mă refer la abandonarea

întregului câmp energetic mental-emoţ ional din interior, care lupta pentru putere.

Sinele fals este viclean, aşa că trebuie să fiţ i foarte vigilent, foarte prezent şi complet sincer cu

dvs. înşivă pentru a vedea dacă aţ i abandonat într-adevăr identificarea cu o poziţ ie mentală şi v-aţ i

eliberat de minte. Dacă vă simţ iţ i brusc foarte uşor, clar şi profund împăcat, acesta este un semn in-

confundabil că într-adevăr v-aţ i abandonat. Apoi observaţ i ce se întâmplă cu poziţ ia mentală a

celuilalt, dacă nu o mai ener-gizaţ i prin rezistenţă. Când identificarea cu poziţ iile mentale a fost

eliminată, începe adevărata comunicare.Dar ce puteţ i spune despre lipsa de rezistenţă în faţ a violenţ ei, a agresiunii şi a altor lucruri



202

asemănătoare?

Lipsa de rezistenţă nu înseamnă neapărat să nu facem nimic, în sensul ei complet, înseamnă

că nicio „acţ iune" nu este declanşată de o reacţ ie. Nu uitaţ i înţ elepciunea profundă care stă la baza

practicării artelor mar ţ iale în Orient: nu te opune for ţ ei adversarului. Cedează ca să învingi.

Spunând acest lucru, „a nu face nimic" când vă aflaţ i într-o stare de prezenţă intensă este un

factor de transformare şi vindecare foarte puternic pentru situaţ ii şi oameni. în taoism, există un

termen numit wu wei, care este de obicei tradus prin „activitate f ăr ă acţ iune" sau „a sta liniştit, f ăr ă

să faci nimic", În China antică, acest lucru era considerat una dintre cele mai mari realizări sauvirtuţ i. Este radical diferit de inactivitatea din starea obişnuită de conştiinţă sau mai curând de incon-

ştienţă, care vine din frică, iner ţ ie sau indecizie. Adevărata „activitate f ăr ă acţ iune" implică lipsa de

rezistenţă şi vigilenţă intensă.Pe de altă parte, dacă se impune o acţ iune, nu veţ i mai reacţ iona în virtutea minţ ii

condiţ ionate, ci veţ i r ăspunde situaţ iei din prezenţ a conştientă. în această stare, mintea este liber ă

de concepte, inclusiv de conceptul nonviolenţ ei. Aşa că, cine poate prezice ce veţ i face?

Ego-ul crede că puterea dvs. stă în rezistenţ a pe care o opuneţ i, când de fapt rezistenţ a vă

izolează de Fiinţă, singurul sediu al puterii adevărate. Rezistenţ a este slăbiciune şi frică deghizată în

putere. Ceea ce şinele fals. vede drept slăbiciune este Fiinţ a dvs. în puritatea, inocenţ a şi puterea

sa. Ceea ce este văzut ca putere este slăbiciune. Astfel, şinele fals are un mod de existenţă

continuu rezistent şi joacă roluri contraf ăcute pentru a ascunde acea „slăbiciune" care este de fapt

puterea dvs.Până când nu apare abandonarea, rolurile inconştiente constituie cea mai mare parte a

i t ţi il î b d i ţi i d ă ă il i ă til i l i f l



203

interacţ iunilor umane. în abandonare, nu mai aveţ i nevoie de apăr ările şi măştile sinelui fals.

Deveniţ i foarte simplu, foarte real. „Acest lucru este periculos", spune şinele fals. „Vei suferi. Vei fi

vulnerabil." Ceea ce şinele fals nu ştie, desigur, este faptul că numai prin renunţ area la rezistenţă,

devenind „vulnerabil", vă puteţ i descoperi invulnerabilitatea adevărată şi esenţ ială.

Transformarea bolii în treaptă spirituală superioar ă

Dac ă o persoană este grav bolnav ă şi î şi accept ă total condi ţ ia, abandonăndu-se bolii, nu î şi

abandoneaz ă dorinţ a de a se face bine? Hot ărârea de a lupta cu boala nu ar mai exista, nu-i aşa?

Abandonarea înseamnă acceptarea interioar ă a stării de fapt f ăr ă rezerve. Vorbim despre

viaţ a dvs. — despre acest moment — nu despre condiţ iile sau circumstanţ ele vieţ ii dvs., nu despre

ceea ce eu aş numi situaţ ia dvs. de viaţă. Am mai vorbit deja despre asta.

În privinţ a bolii, acesta este sensul său. Boala face parte din situaţ ia dvs. de viaţă. Prin

urmare, are un trecut şi un viitor. Trecutul şi viitorul formează un continuum neîntrerupt, cu excepţ iacazului în care puterea salvatoare a Clipei de acum este activată prin prezenţ a conştientă. După

cum ştiţ i, în spatele diferitelor condiţ ii care formează situaţ ia dvs. de viaţă şi care există în timp, se

află un lucru mai profund, mai important: viaţ a dvs., Fiinţ a din Clipa de acum atemporală.

Deoarece nu există probleme în Clipa de acum, nu există nici boală. Credinţ a într-o etichetă

pe care cineva o ataşează condiţ iei dvs. menţ ine situaţ ia pe loc, îi dă putere şi o transformă dintr-un

dezechilibru temporar într-o realitate aparent solidă. îi dă nu numai realitate şi soliditate, ci şi o

continuitate în timp, pe care nu o avea înainte. Concentrându-ne pe acest moment şi ferindu-ne să

etichetăm mental situaţ ia, boala este redusă la unul sau mai mulţ i factori, precum: durerea fizică,

slăbiciunea, disconfortul sau neputinţ a. Acestea sunt condiţ iile cărora vă abandonaţ i — acum. Nu vă abandonaţ i ideii de „boală". Lăsaţ i suferinţ a să vă for ţ eze să tr ăiţ i în prezent, într-o stare de intensă

ţă ti tă F l iţi t il i



204

prezenţă conştientă. Folosiţ i-o pentru iluminare.

Abandonarea nu transformă ceea ce există deja, cel puţ in nu în mod direct. Abandonarea vă

transformă pe dvs. Când dvs. v-aţ i schimbat, se schimbă şi lumea dvs. în întregime, pentru că lumea

este o simplă reflectare. Am vorbit despre acest lucru mai devreme.

Dacă v-aţ i uitat în oglindă şi nu v-a plăcut ce aţ i văzut, ar trebui să fiţ i nebun ca să atacaţ i

imaginea din oglindă. Este exact ceea ce faceţ i când vă aflaţ i într-o stare de neacceptare. Şi,

desigur, dacă atacaţ i imaginea, vă atacă şi ea la rândul ei. Dacă acceptaţ i imaginea indiferent care

este aceasta, dacă aveţ i o atitudine prietenoasă faţă de ea, nu poate să nu devină şi ea prietenoasă cu dvs. Iată cum schimbaţ i lumea. Nu boala este problema. Dvs. sunteţ i — atâta timp cât mintea şi

sinele fals deţ in controlul. Când sunteţ i bolnav sau aveţ i un handicap, nu simţ iţ i că aţ i eşuat într-un

anumit fel, nu vă simţ iţ i vinovat. Nu daţ i vina pe viaţă pentru că v-a f ăcut o nedreptate, dar nu daţ i

vina nici pe dvs. Toate acestea înseamnă rezistenţă. Dacă aveţ i o boală gravă, folosiţ i-o pentru aprogresa spiritual. Folosiţ i orice lucru „r ău" care vi se întâmplă pentru a vă dezvolta spiritual.

Retrageţ i timpul din boală. Nu îi daţ i nici trecut, nici viitor. Lăsaţ i-o să vă for ţ eze să deveniţ i intens

conştient de momentul prezent — şi observaţ i ce se întâmplă.

Deveniţ i un alchimist. Transformaţ i metalul obişnuit în aur, suferinţ a în conştiinţă, dezastrul în

progres spiritual.

Sunteţ i grav bolnav şi acum aţ i devenit furios pentru tot ceea ce v-am spus? Atunci acesta

este un semn clar că boala a devenit o parte din sentimentul dvs. de identitate şi că acum vă apăraţ i

identitatea — şi boala. Starea etichetată ca „boală" nu are nimic de-a face cu fiinţ a dvs. adevărată.

Când apar dezastrele În ce priveşte majoritatea încă inconştientă a populaţ iei, numai o situaţ ie-limită are potenţ ialul

d j d ă i l i f l i d f ţ ă b d i tf l ă i t ă



205

de a sparge coaja dur ă a sinelui fals şi de a o for ţ a să se abandoneze şi astfel să-şi trezească

conştiinţ a. O situaţ ie-limită apare atunci când, prin-tr-un dezastru, o revoltă de propor ţ ii, o pierdere

sau o suferinţă importantă, întreaga dvs. lume este distrusă şi î şi pierde sensul. Este o întâlnire cu

moartea, fizică sau psihologică. Mintea şi sinele fals, creatorul acestei lumi, intr ă în colaps. Din

cenuşile vechii lumi poate lua naştere o nouă lume.

Desigur, nu există nicio garanţ ie că o situaţ ie-limită va reuşi această transformare, dar

potenţ ialul există mereu. Rezistenţ a unor persoane faţă de starea de fapt chiar se intensifică într-o

asemenea situaţ ie şi devine astfel o coborâre în iad. La alţ ii, poate exista numai o abandonare

par ţ ială, însă chiar şi aceasta le va da o anumită profunzime şi linişte care nu existau înainte. Păr ţ i

din carapacea sinelui fals sunt distruse, şi acest lucru permite unor mici breşe de linişte şi energie

aflate în spatele minţ ii să str ălucească prin ea.Situaţ iile-limită au produs multe miracole. Au existat criminali condamnaţ i la moarte ce-şi

aşteptau execuţ ia, care, în ultimele ore ale vieţ ii lor, au tr ăit lipsa sinelui fals, bucuria şi liniştea

profundă aduse de aceasta. Rezistenţ a internă faţă de situaţ ia în care s-au trezit a devenit atât de

intensă, încât le-a produs o suferinţă insuportabilă, f ăr ă să mai aibă încotro să fugă sau ceva de

f ăcut pentru a scăpa de ea, nici măcar un viitor proiectat de minte. Astfel, au fost for ţ aţ i să accepte

complet inacceptabilul. Au fost for ţ aţ i să se abandoneze situaţ iei. Au putut să intre în starea de

graţ ie care vine odată cu mântuirea: eliberarea totală de trecut. Desigur, nu situaţ ia-limită face loc

miracolului stării de graţ ie şi mântuirii, ci actul abandonării.

Aşa că, ori de câte ori apare un fel sau altul de dezastru sau o situaţ ie se „înr ăutăţ eşte" extremde mult — boală, handicap, pierderea casei sau a averii ori a unei identităţ i sociale, ruperea unei

relaţii personale moartea sau suferinţa unei persoane apropiate sau chiar iminenţa propriei morţi



206

relaţ ii personale, moartea sau suferinţ a unei persoane apropiate sau chiar iminenţ a propriei mor ţ i —

gândiţ i-vă că mai există o perspectivă, că sunteţ i la un pas de un lucru incredibil: o transformare

alchimică completă a metalului obişnuit de durere şi suferinţă în aur. Acesta este pasul numit

abandonare.

Nu vreau să spun că veţ i fi fericit în astfel de situaţ ii. Nu veţ i fi. Dar frica şi durerea se vor

transforma în pace interioar ă şi linişte, care vin dintr-un loc foarte profund — din Nema-nifest. Este

„pacea lui Dumnezeu care depăşeşte orice înţ elegere". Comparativ cu ea, fericirea este un lucru

destul de superficial. Cu această pace radiantă vine conştiinţ a — nu la nivel mental, ci în interior, lanivelul Fiinţ ei — a faptului că sunteţ i indestructibil, nemuritor. Aceasta nu este o credinţă. Este o

certitudine absolută, care nu are nevoie de dovezi externe dintr-o sursă secundar ă.

Transformarea suferinţei în pace

Am citit despre un filozof stoic din Grecia antic ă; la auzul veştii c ă fiul său a murit într-un

accident, el a r ăspuns: „Ştiam c ă nu este nemuritor". Aceasta este abandonare? Dac ă da, nu-mi

doresc aşa ceva. Exist ă anumite situaţ ii în care abandonarea pare artificial ă şi inumană.

Izolarea de propriile sentimente nu este abandonare. Dar nu ştim care a fost starea sa

interioar ă când a spus aceste cuvinte. în anumite situaţ ii extreme, poate fi imposibil să vă acceptaţ i

prezentul. Dar întotdeauna aveţ i o a doua şansă de a vă abandona.

Prima ocazie este să vă abandonaţ i în fiecare moment realităţ ii prezente. Ştiind că nu poate fi

anulat ceea ce există — pentru că există deja — spuneţ i „da" la ceea ce există sau acceptaţ i ceea

ce nu există. Atunci faceţ i ce trebuie să faceţ i, ceea ce vă cere situaţ ia. Dacă r ămâneţ i în această

stare de acceptare, nu mai creaţ i negativism, suferinţă şi nefericire. Tr ăiţ i într-o stare a lipsei derezistenţă, o stare de graţ ie şi lumină, liber de orice tensiune.

Ori de câte ori nu puteţi face acest lucru ori de câte ori pierdeţi această şansă fie pentru că



207

Ori de câte ori nu puteţ i face acest lucru, ori de câte ori pierdeţ i această şansă — fie pentru că

nu creaţ i suficientă prezenţă conştientă pentru a împiedica un tipar de rezistenţă habituală şi

inconştientă să apar ă, fie pentru că starea este atât de dificilă, încât este absolut inacceptabilă

pentru dvs. — creaţ i o formă de durere, o formă de suferinţă. Poate că vi se pare că situaţ ia creează

suferinţ a, dar în ultimă instanţă lucrurile nu stau aşa — rezistenţ a dvs. este cea care creează

suferinţ a.

Acum aveţ i o a doua şansă de a vă abandona: dacă nu puteţ i accepta ceea ce se află afar ă,

atunci acceptaţ i ceea ce se află în interior. Dacă nu puteţ i accepta condiţ iile externe, acceptaţ icondiţ iile interne. Adică: nu vă opuneţ i durerii. Lăsaţ i-o să existe. Abandonaţ i-vă suferinţ ei, disper ării,

fricii, singur ătăţ ii sau oricărei forme îmbr ăcate de suferinţă. Fiţ i martorul ei, f ăr ă să o etichetaţ i

mental. Îmbr ăţ işaţ i-o. Apoi veţ i vedea cum miracolul abandonării transformă suferinţ a profundă în

pace profundă. Aceasta este crucificarea dvs. Lăsaţ i-o să devină învierea şi înălţ area dvs.Nu înţ eleg cum se poate abandona cineva suferinţ ei. Aşa cum aţ i ar ătat, suferinţ a este refuzul

abandonării. Cum ne putem abandona lipsei abandonării?

Uitaţ i de abandonare pentru moment. Când durerea este profundă, orice discuţ ie despre

abandonare vi se va părea oricum inutilă şi lipsită de sens. Când durerea este profundă, este foarte

probabil să simţ iţ i o dorinţă puternică de a fugi de ea, în loc să vă abandonaţ i ei. Nu doriţ i să simţ iţ i

ceea ce simţ iţ i. Ce ar putea fi mai normal? Dar nu există scăpare, ieşire. Există multe evadări false

— munca, băutura, drogurile, furia, proiecţ ia, reprimarea ş.a.m.d. — dar ele nu vă vor elibera de

durere. Suferinţ a nu scade în intensitate când o faceţ i să devină inconştientă. Când negaţ i durerea

emoţ ională, tot ceea ce faceţ i sau gândiţ i, inclusiv relaţ iile dvs., devin contaminate de ea. O difuzaţ i,ca să spun aşa, sub forma energiei pe care o emanaţ i, iar ceilalţ i o detectează subliminal. Dacă sunt

inconştienţi se pot simţi obligaţi să vă atace sau să vă rănească într-un fel sau îi puteţi răni dvs



208

inconştienţ i, se pot simţ i obligaţ i să vă atace sau să vă r ănească într un fel sau îi puteţ i r ăni dvs.,

proiectând inconştient durerea dvs. asupra lor. Veţ i atrage şi manifesta tot ceea ce corespunde stării

dvs.

Când nu există scăpare, există totuşi o cale de abordare a problemei. Aşa că nu întoarceţ i

spatele durerii. înfruntaţ i-o. Simţ iţ i-o complet. Tr ăiţ i-o — nu vă gândiţ i la ea! Exprimaţ i-o, dacă este

nevoie, dar nu creaţ i un scenariu mental în jurul ei. Acordaţ i toată atenţ ia sentimentului, nu

persoanei, evenimentului sau situaţ iei care pare să o fi produs. Nu lăsaţ i mintea să folosească

durerea pentru a vă crea în jurul ei o identitate de victimă. Compătimindu-vă şi spunându-le altorapovestea dvs., veţ i r ămâne blocat în suferinţă. Deoarece este imposibil să scăpaţ i de sentiment,

singura posibilitate de a-1 schimba este să vă adânciţ i în el; altfel, nimic nu se va schimba.

Aşa că acordaţ i atenţ ie deplină sentimentelor şi abţ ineţ i-vă de la etichetarea lor mentală. Pe

măsur ă ce vă adânciţ i tot mai mult în sentiment, fiţ i extrem de atent. La început, vi se va părea unloc întunecat şi terifiant, iar, când veţ i simţ i dorinţ a intensă de a fugi, observaţ i-o f ăr ă să-i daţ i curs.

Continuaţ i să vă concentraţ i atenţ ia asupra durerii, continuaţ i să simţ iţ i durerea, frica, groaza,

singur ătatea — sentimentul, oricare ar fi el. Rămâneţ i vigilent, r ămâneţ i prezent — prezent cu toată

Fiinţ a, cu fiecare celulă a corpului. Făcând acest lucru, aduceţ i o rază de lumină în întuneric.

Aceasta este flacăra conştiinţ ei voastre.

În acest stadiu, nu mai este nevoie să vă faceţ i griji în legătur ă cu abandonarea. Aceasta s-a

produs deja. Cum? Atenţ ia deplină este acceptare deplină, este abandonare. Acordân-du-i atenţ ie

deplină, folosiţ i puterea Clipei de acum, care este puterea prezenţ ei dvs. Niciun rest ascuns de

rezistenţă nu poate supravieţ ui în ea. Prezenţ a elimină timpul. Făr ă timp, suferinţ a şi negativismul nupot supravieţ ui.

Acceptarea suferinţei este o călătorie în moarte. Confruntarea cu durerea profundă,



209

Acceptarea suferinţ ei este o călătorie în moarte. Confruntarea cu durerea profundă,

acceptarea ei, mutarea atenţ iei asupra ei înseamnă a muri conştient. Când aţ i murit de această

moarte, realizaţ i că nu există moarte — şi că nu aveţ i de ce să vă temeţ i. Numai şinele fals moare.

Imaginaţ i-vă o rază de soare care a uitat că este o parte inseparabilă a soarelui şi se păcăleşte

singur ă, f ăcându-se să creadă că trebuie să lupte pentru supravieţ uire, să creeze şi să se agate de

o identitate diferită de cea a soarelui. Moartea acestei iluzii nu ar fi incredibil de eliberatoare?

Vă doriţ i o moarte uşoar ă? Aţ i prefera să muriţ i f ăr ă durere, f ăr ă agonie? Atunci lăsaţ i trecutul

să moar ă în fiecare moment şi permiteţ i luminii prezenţ ei dvs. să alunge prin str ălucirea ei şinelegreoi, legat de timp, care credeaţ i că sunteţ i „dvs.".

SCalea crucii

Exist ă multe relat ări despre oameni care spun c ă l-au g ăsit pe Dumnezeu prin suferinţă

profund ă şi existaşi expresia creştină „ calea crucii", care, presupun, se refer ă la acelaşi lucru.

Şi noi vorbim despre acelaşi lucru.

Stricto senso, ei nu l-au găsit pe Dumnezeu prin suferinţ a lor, deoarece suferinţ a implică

rezistenţă. L-au găsit pe Dumnezeu prin abandonare, prin acceptarea totală a stării de fapt, poziţ ie

pe care au fost for ţ aţ i să o adopte prin suferinţ a lor intensă. Probabil că la un anumit moment şi-au

dat seama că suferinţ a este creată de ei.

De ce este abandonarea echivalent ă cu g ăsirea lui Dumnezeu?



210

Deoarece rezistenţ a este inseparabilă de minte, renunţ area la rezistenţă — abandonarea —

este sfâr şitul dominaţ iei minţ ii ca stăpân, sfâr şitul impostorului care se dădea drept „dvs.", al ego-

ului. Toate aprecierile şi tot negativismul se dizolvă. Lumea Fiinţ ei, care a fost ascunsă de minte, sedeschide în acel moment. Brusc, apare o mare linişte în dvs., un sentiment incomprehensibil de

pace. Şi în această pace se află o bucurie profundă. Iar în această bucurie se află iubirea. în centrul

tuturor se află sacrul, incomensurabilul, cel ce nu poate fi numit.

Nu numesc acest lucru găsirea lui Dumnezeu: Cum am putea vreodată găsi ceea ce nu am

pierdut, însăşi esenţ a vieţ ii care există în dvs.? Cuvântul Dumnezeu este limitativ nu numai din

cauza miilor de ani de percepţ ie şi folosire greşite, dar şi din cauză că implică existenţ a unei alte

entităţ i în afara dvs. Dumnezeu este Fiinţ a însăşi, nu o fiinţă. Aici nu poate exista o relaţ ie autentică

subiect-obiect, nu există dualitate, dvs. şi Dumnezeu. Realizarea lui Dumnezeu este cel mai naturallucru din lume. Uimitor şi incomprehensibil nu este faptul că îl puteţ i conştientiza pe Dumnezeu, ci că

nu sunteţ i conştient de Dumnezeu.

Calea crucii pe care aţ i menţ ionat-o mai devreme este vechea cale a iluminării şi până de

curând a fost singura. Dar nu o respingeţ i şi nu îi subestimaţ i eficacitatea. Ea încă mai funcţ ionează.

Calea crucii este o inversare completă. Ea înseamnă că lucrul cel mai r ău din viaţ a dvs.,

crucea, se transformă în cel mai bun lucru care vi s-a întâmplat vreodată, for ţ ându-vă să depăşiţ i

lumea formală, să deveniţ i Dumnezeu — pentru că şi Dumnezeu este un non-lucru.

În acest moment, pentru majoritatea inconştientă a oamenilor, calea crucii este încă singura

cale. Ei se vor trezi numai printr-o suferinţă suplimentar ă, iar iluminarea ca fenomen colectiv va fi,lucru predictibil, precedată de transformări profunde. Acest proces reflectă funcţ ionarea anumitor

legi universale ce guvernează dezvoltarea conştiinţ ei şi astfel au fost prezise de unii prezicători. Este



211

g g

descris, printre alte locuri, în Cartea Revelaţ iei sau Apocalipsa, mascat de o simbolistică obscur ă şi

uneori impenetrabilă. Această suferinţă nu este produsă de Dumnezeu, ci de oameni semenilor lor şi

chiar lor înşişi, dar şi de unele măsuri de apărare pe care Pământul, care este un organism

inteligent, le va lua pentru a se proteja de atacul violent al nebuniei umane.

Totuşi, există azi un număr din ce în ce mai mare de oameni în viaţă a căror conştiinţă este

suficient de evoluată pentru a nu mai avea nevoie de suferinţă suplimentar ă înainte de a atinge

iluminarea. Poate că şi dvs. sunteţ i unul dintre ei. Atingerea iluminării prin suferinţă — calea crucii — înseamnă a fi for ţ at să intri în împăr ăţ ia

cerurilor împotrivindu-te. În final, vă abandonaţ i pentru că nu mai puteţ i îndura suferinţ a, dar

suferinţ a ar putea continua mult timp până să se întâmple acest lucru. Iluminarea aleasă conştient

înseamnă renunţ area la ataşamentul faţă de trecut şi viitor şi concentrarea asupra prezentului. înseamnă a alege să r ămâi în starea de prezenţă, şi nu în timp. înseamnă a spune „da" stării de

fapt. Atunci nu mai aveţ i nevoie de durere. De cât timp credeţ i că veţ i avea nevoie înainte de a putea

spune: „Nu voi mai crea durere, nu voi mai crea suferinţă"? De câtă durere mai aveţ i nevoie înainte

de a putea face această alegere?

Dacă credeţ i că aveţ i nevoie de mai mult timp, veţ i primi mai mult timp — şi mai multă durere.

Timpul şi durerea sunt inseparabile.

Puterea de a alege

Ce se întâmpl ă cu toţ i aceşti oameni care aparent vor să sufere? Am o prietenă al c ărei

partener este agresiv fizic şi care a avut o relaţ ie anterioar ă de acelaşi fel. De ce alege astfel de

bărbaţ i şi de ce acum refuz ă să iasă din aceast ă situaţ ie? De ce atât de mul ţ i oameni aleg efectiv

suferinţ a?



212

ţ

Îmi dau seama că verbul a alege este unul dintre termenii favoriţ i ai adepţ ilor curentului New

Age, dar în acest context nu este folosit foarte corect. Este o eroare să spunem că cineva î şi „alege"

o relaţ ie disfuncţ ionalâ sau orice altă situaţ ie negativă de viaţă. Alegerea implică conştiinţă — un

grad înalt de conştiinţă. Făr ă ea, nu aveţ i posibilitatea de a alege. Alegerea începe în momentul în

care scăpaţ i de identificarea cu mintea şi de tiparele sale condiţ ionate, în momentul în care deveniţ i

prezent. Până când nu ajungeţ i în acest punct, nu sunteţ i conştient, din punct de vedere spiritual.

Adică sunteţ i for ţ at să gândiţ i, să simţ iţ i, să acţ ionaţ i în anumite feluri, în funcţ ie de condiţ ionareamentală. Acesta este motivul pentru care Isus a spus: „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac". Acest

lucru nu are nicio legătur ă cu inteligenţ a, în sensul convenţ ional al cuvântului. Am întâlnit multe

persoane inteligente şi foarte educate care erau în acelaşi timp total inconştiente, adică complet

identificate cu mintea lor. De fapt, dacă dezvoltarea mentală şi bagajul mai mare de cunoştinţ e nueste contrabalansat de o dezvoltare corespunzătoare a conştiinţ ei, potenţ ialul nefericirii şi

dezastrului este foarte mare.

Prietena dvs. este blocată într-o relaţ ie cu un partener abuziv şi nu este pentru prima oar ă. De

ce? Nu are posibilitatea de a alege. Mintea, condiţ ionată fiind de trecut, încearcă mereu să recreeze

ceea ce ştie şi îi este familiar. Chiar dacă este dureros, cel puţ in este familiar. Mintea ader ă

întotdeauna la cunoscut. Necunoscutul este periculos, pentru că nu are niciun control asupra lui.

Acesta este motivul pentru care mintea ur ăşte şi ignor ă prezentul. Conştiinţ a momentului prezent

creează o breşă nu numai în fluxul gândirii, ci şi în cotinuu-mul trecut-viitor. Niciun lucru cu adevărat

nou şi creativ nu poate pătrunde în această lume decât prin această breşă, prin acest spaţ iu liber alposibilităţ ii infinite.

Aşa că prietena ta, identificându-se cu mintea, poate recrea un tipar învăţ at în trecut, în care



213

intimitatea şi violenţ a sunt legate inseparabil. Alternativ, ea poate pune în aplicare un tipar mental

învăţ at în copilăria timpurie, conform căruia ea este lipsită de valoare şi merită să fie pedepsită. Este

posibil şi să tr ăiască o parte importantă din viaţă prin corpul-du-rere, care caută mereu mai multă

durere cu care să se alimenteze. Partenerul ei are şi el tiparele sale inconştiente, care le

completează pe ale ei. Desigur, ea î şi creează singur ă situaţ ia, dar cine sau ce este cel care a creat-

o? Un tipar mental-emo-ţ ional din trecut, nimic mai mult. De ce să facem din el un eu? Dacă îi veţ i

spune că şi-a ales singur ă starea sau situaţ ia, îi veţ i întări starea de identificare cu mintea. Dar estetiparul său mental adevărata ei personalitate? Este şinele ei adevărat? Este identitatea ei adevărată

derivată din trecut? Ar ătaţ i-i prietenei cum să devină o prezenţă care î şi observă gândurile şi

emoţ iile. Vorbiţ i-i despre corpul-durere şi despre cum se poate elibera de el. învăţ aţ i-o arta

conştientizării corpului interior. Ar ătaţ i-i pe viu semnificaţ ia prezenţ ei. Imediat ce va fi capabilă să acceseze puterea prezentului şi astfel să rupă legătura cu trecutul ei condiţ ionat, va avea

posibilitatea de a alege.

Nimeni nu alege disfuncţ ionalitatea, conflictul, durerea. Nimeni nu alege nebunia. Ele se

întâmplă pentru că nu aveţ i suficientă prezenţă pentru a dizolva trecutul, nu aveţ i suficientă lumină

pentru a alunga întunericul. Nu sunteţ i aici în totalitate. Nu v-aţ i trezit complet încă. Intre timp, mintea

condiţ ionată vă conduce viaţ a.

Similar, dacă sunteţ i unul dintre cei mulţ i care au probleme cu părinţ ii, dacă mai nutriţ i încă

resentimente în legătur ă cu un anumit lucru pe care l-au f ăcut sau nu l-au f ăcut, atunci încă mai

credeţ i că au avut posibilitatea de a alege — că ar fi putut să se comporte diferit. întotdeauna ni separe că oamenii au avut posibilitatea de a opta, dar aceasta este o iluzie. Atâta timp cât mintea dvs.

cu tiparele ei condiţ ionate vă conduce viaţ a, atâta timp cât sunteţ i mintea dvs., ce opţ iuni aveţ i?



214

Niciuna. Nici măcar nu sunteţ i acolo. Starea de identificare cu mintea este extrem de disfiincţ ională.

Este o formă de nebunie. Aproape toată lumea sufer ă de această boală, în diferite grade. în

momentul în care realizaţ i acest lucru, nu mai puteţ i avea resentimente. Cum aţ i putea fi supărat pe

boala cuiva? Singura reacţ ie potrivită este compasiunea.

Aceasta înseamnă c ă nimeni nu este responsabil pentru actele sale? Nu-mi place aceast ă

idee.

Dacă sunteţ i condus de minte, deşi nu aveţ i posibilitatea de a alege, veţ i suferi totuşiconsecinţ ele inconştienţ ei dvs. şi veţ i crea suferinţ e suplimentare. Veţ i duce povara fricii, a

conflictelor, a problemelor şi a durerii. Suferinţ a astfel creată vă va for ţ a, în final, să ieşiţ i din starea

de inconştienţă.Ceea ce spuneţ i despre alegere este valabil şi pentru iertare, presupun. Trebuie să fii total

conştient şi să te abandonezi înainte de a putea ierta.

„Iertarea" este un termen folosit de 2.000 de ani, dar majoritatea oamenilor au o imagine

foarte limitată despre semnificaţ ia ei. Nu puteţ i ierta într-adevăr pe cineva atâta timp cât sentimentul

dvs. de identitate derivă din trecut. Numai având acces la puterea prezentului, care este puterea

proprie, poate exista iertare autentică. Acest lucru lasă trecutul f ăr ă nicio putere. Când realizaţ i în

adâncul sufletului că niciun lucru pe care l-aţ i f ăcut vreodată sau care v-a fost f ăcut nu poate atinge

câtuşi de puţ in esenţ a radiantă a fiinţ ei dvs. adevărate, întregul concept al iertării devine inutil.

Şi cum ajung la aceast ă conştientizare?

Când vă abandonaţ i stării de fapt şi deveniţ i total prezent, trecutul încetează să mai aibă vreo

putere. Nu mai aveţ i nevoie de el. Prezenţ a este cheia. Clipa de acum este cheia.



215

Cum voi şti c ă m-am abandonat?

Când nu veţ i mai simţ i nevoia să puneţ i această întrebare.

Cuprins

Prefaţ a editorului.........................Cuvânt înainte............................

Mulţ umiri ...............................

Introducere ..............................

Capitolul 1

Nu suntem totuna cu mintea noastr ă........

Cel mai mare obstacol în calea

iluminării............................

Eliberarea de mintea noastr ă..............

Iluminarea: depăşirea gândurilor ..........

Emoţ ia: reacţ ia corpului la activitatea

minţ ii....................

Capitolul 3

Să

pă

trundemşi mai adânc în Clipa de acum

Nu vă căutaţ i şinele în minte .............

Puneţ i capăt iluziei timpului..............

Nimic nu există în afara Clipei de acum ....

Cheia dimensiunii spirituale..............

Cum ajungem la puterea Clipei de acum ....

Renunţ area la timpul psihologic ..........

Nebunia timpului psihologic .............

Negativismul şi suferinţ a î şi au r ădăcinile

în timpul psihologic ..................Descoperirea vieţ ii dincolo de situaţ ia

de viaţă ............................



216

ţ

Capitolul 2

Conştientizarea: caleaeliber ării de durere....................

Nu mai creaţ i durere în prezent ...........

Durerea trecută: dizolvarea corpului-durere ..

Identificarea sinelui fals cu corpul-durere ...

Originea fricii .........................

încercarea sinelui fals de a atinge starea de

împlinire..........................

Toate problemele sunt iluzii ale minţ ii .....

Un pas uriaş în evoluţ ia conştiinţ ei........

Bucuria de a tr ăi.......................

Capitolul 4

Strategii ale minţ ii de evitare a Clipei de acum

.......................

Pierderea Clipei de acum:iluzia fundamentală...................

Starea obişnuită de inconştienţă

şi inconştienţ a profundă................

Ce caută ei? ..........................

Dizolvarea stării de inconştienţă obişnuită ..

Eliberarea de nefericire .................

Oriunde v-aţ i afla, fiţ i complet prezent ....

Scopul interior al călătoriei vieţ ii .........

Trecutul nu poate supravieţ ui dacă sunteţ i

prezent...................

Capitolul 5

Starea de prezenţă ......................

Nu este ceea ce credeţ i ................Sensul ezoteric al „aşteptării"............

Frumuseţ ea se iveşte în liniştea prezenţ ei...

Transformarea prin intermediul corpului ...

Rugăciune pentru corp .................

Rădăcini interioare adânci...............

înainte de a intra în corp, iartă...........

Legătura cu nemanifestul...............

încetinirea procesului de îmbătrânire......

Fortificarea sistemului imunitar..........

Lăsaţ i respiraţ ia să vă conducă prin corp ...

Folosirea creativă a minţ ii...............

Arta de a asculta ......................Capitolul 7

Por ţ i către lumea nemanifestâ.............



217

Atingerea conştiinţ ei pure...............

Cristos: realitatea prezenţ ei dvs. divine ....

Capitolul 6

Corpul interior .........................

Fiinţ a este şinele dvs. profund ...........

Priviţ i dincolo de cuvinte ...............

Descoperirea propriei realităţ i invizibileşi indestructibile .....................

Conectarea cu corpul interior............

Să pătrundem şi mai adânc în corp........

Sursa chi-ului ........................

Somnul f ăr ă vise......................

Alte por ţ i............................

Liniştea .............................

Spaţ iul..............................

Adevărata natur ă a spaţ iului şi a timpului ..Moartea conştientă ....................

Capitolul 8

Relaţ ii evoluate .........................

Pătrundeţ i în Clipa de acum,

oriunde v-aţ i afla.....................

Relaţ ii de iubire/ur ă....................

Dependenţ a şi căutarea plenitudinii .......

De la dependenţă la relaţ ii iluminate ......

Relaţ iile ca formă de practică spirituală ....

De ce femeile sunt mai aproape

de iluminare ........................

Dizolvarea corpului-durere feminin

colectiv ............................Renunţ area la relaţ ia cu sine.............

Capitolul 9

Sfâr şitul dramei vieţ ii dvs...............

Efemeritatea şi ciclurile vieţ ii ...........

Folosirea şi abandonarea negativismului ...

Natura compasiunii....................

Spre o ordine diferită a realităţ ii..........

Capitolul 10

Sensul abandonării......................

Acceptarea prezentului.................

De la energia mentală la energia spirituală ..

Abandonarea în relaţ iile personale........

Transformarea bolii în treaptă spirituală superioar ă..................

Când apar dezastrele...................



218

Dincolo de fericire şi nefericire

se află pacea ..........................

Binele superior dincolo de bine şi de r ău ...

Transformarea suferinţ ei în pace..........

Calea crucii..........................

Puterea de a alege-................

Editor: GR. ARSENE

CURTEA VECHE PUBLISHING

str. arh. Ion Mincu 11, Bucureşti

tel./fax: (021)222.57.26, (021)222.47.65internet: www.curteaveche.ro e-mail: [email protected]

ECKHART TOLLE - Puterea Prezentului Rom

Documents

Transcript of ECKHART TOLLE - Puterea Prezentului Rom