ELECTROCARDIOGRAMA (ECG)

• Metodă de investigare a activităţii electrice

a cordului

• Avantaje

• Limite

• Aproximaţii

• Convenţii

+ + + + + + +

- - - - - - - - -

+ -

D1

R1

Sensul depolarizării şi repolarizării este acelaşi

Sensul vectorilor este inversat.

Sensul undei depinde de sensul vectorului faţă de

electrodul pozitiv înregistrator.

Teoria dipolului unic

Sensul depolarizării este acelaşi cu cel al repolarizării

Sensul vectorilor este inversat

+ + + + + + +

- - - - - - - - -

+

D2

R2

-

+ + + + + + + + + +

- - - - - - - - - -

- +

D3 R3

Sensul depolarizării este inversat faţă de cel

al repolarizării

Sensul vectorilor este acelaşi

Vector de depolarizare dublu, egal, de sens contrar şi

simultan

+ -

Linie

izoelectrică

Vectori egali şi de sens contrar

+ -

Complex echidifazic

Vectori de sens contrar dar inegali

+ - A B

B

A

ELEMENTE ALE TRASEULUI

ELECTROCARDIOGRAFIC

• SEGMENT – PQ, QT

• INTERVAL – PQ, QT

• UNDĂ

Sens- pozitivă sau negativă

Morfologie – rotunjită sau ascuţită – viteza de condu

cere

Înaltime – amplă sau mică – determinanţi: mărimea

dipolului, distanţa electrozi – dipol şi unghiul

Unul din factorii determinanţi ai amplitudinii undelor

ECG

Unghi 00 = proiecţie

maximă

Unghi 900 = proiecţie

minimă

+ _

Tipuri de derivaţii ECG

• Plan frontal

Bipolare (Einthoven)

Unipolare (augmentate, amplificate)

• Plan orizontal

Precordiale stângi – uzuale

Precordiale posterioare - auxiliare

Precordiale drepte - dextrocardie

Vectorii cardiaci

• I. Vectorul depolarizării atriale

• II. Vectorul repolarizării atriale

• III. Vectorii depolarizării ventriculare:

Vectorul septal

Vectorul principal

Vectorul bazei

• IV. Vectorul repolarizării ventriculare

Derivaţii bipolare

• Plan frontal – triunghiul Einthoven

- DI +

DI

DII

DIII

Unipolarele membrelor

aVR aVL + +

+

aVF

• Undele Q şi S sunt obligatoriu

negative.

• Unda R este obligatoriu pozitivă.

• Proiecţia vectorilor ventriculari

înscrie unde diferite în funcţie de

derivaţia care înregistrează (vezi

aVR, V1, V2)

Vectorii mici

perpendiculari pe

derivaţie nu se

înscriu.

Undele P, Q şi S nu

sunt obligatorii în

toate derivaţiile.

Caracteristici ale undelor segmentelor şi intervalelor

ECG

• Unda P – proiecţia depolarizării atriale

• Segment PQ – zona de referinţă pentru traseu izoelectric

• Interval PQ – timp de conducere AV

• Unda Q – prima undă negativă a complexului

neprecedată de undă pozitivă

• Unda R – prima undă pozitivă a complexului precedată

sau nu de undă negativă

• Unda S – unda negativă a complexului care urmează

unei unde pozitive

Faza terminală a ECG – tulburări de irigţie coronariană

• Punctul J – joncţiunea dintre sfârşitul complexului

ventricular şi segmentul ST

• Segmentul ST – denivelare maximă admisă: 0,5 mm

frontale, 1 mm precordiale - modifictă în leziune

• Unda T- relaţia cu complexul ventricular; proiecţia

vectorului de repolarizare ventriculară - modificată în

ischemie

Condiţii de citire a unui traseu ECG

• Etalonarea obligatorie

• Viteza de derulare a hârtiei 25 mm /sec – 1 mm = 0,04 s;

50 mm/sec - 1 mm = 0,02 sec

• Notarea derivaţiilor

• Data şi ora înregistrării

• Numele pacientului

• Artefacte şi greşeli tehnice (împământare, poziţia

electrozilor)

Etape în citirea ECG

• Ritm

• Frecvenţă

• Ax electric

• Zona de tranziţie în plan orizontal

• Morfologia şi durata undelor, complexelor, segmentelor,

intervalelor

• Faza terminală

• Indice Sokolov-Lyon

• Deflexiune intrinsecoidă (dacă este cazul)

• Diagnostic

Determinarea ritmului cardiac

• Ritm sinusal – criterii

Prezenţa undei P

Morfologie şi durată normală

Intervale PQ normale şi constante

Frecvenţă cardiacă 60 – 90/min

Intervale RR constante (! Aritmia respiratorie)

Variaţii ale ritmului sinusal

• Bradicardie sinusală – frecvenţă sub 60 b/min

• Tahicardie sinusală – frecvenţă peste 90 b/min

• Aritmie sinusală – intervale RR variabile

Determinarea frecvenţei cardiace

• Metoda 1 – măsurarea unui interval RR

• Metoda 2 – rapidă (Dubin – 300/150/100/75/60/50)

• Metoda 3 – rigla de calcul ECG

• Metoda 4 – a celor 6 secunde

Deteminarea axului QRS

• Porneşte de la calcularea sumei algebrice a undelor complexului

QRS, proiecţia rezultantelor pe două derivaţii alese, în jumătatea

corespunzătoare rezultatului şi coborârea de perpendiculare din

vârful fiecărui vector rezultant.

• Metoda triunghiului Einthoven

• Metoda triaxială

• Metoda hexaxială

• Metoda rapidă

• Determinarea poziţiei electrice a inimii

Triaxa Bayley - D I +

0O D I 180O

+60O

D II

+120O

D III

- 120O - 60O

Metoda rapidă

• 1- unghi maxim – proiecţie minimă

• 2 – unghi minim – proiecţie maximă

• 3 – relaţii de perpendicularitate:

- DI - aVF

- DII - aVL

- DIII - aVR

Metoda hexaxială

Ritm cardiac – ritmuri supraventriculare

Ritm sinusal

Aritmie respiratorie

Bradicardie sinusală

Tahicardie sinusală

Ritm de sinus coronar

Tahicardie paroxistică atrială

Fibrilaţie atrială

Flutter atrial

Tulburări de conducere

• Atrio-ventriculare

Sindrom de preexcitaţie (WPW)

Boc atrio-ventricular

Grad I

Grad II

• Tip I – perioade Wenckebach

• Tip II - Mobitz

Grad III

• Intraventriculare

Bloc de ramură dreaptă (BRD)

Bloc de ramură stângă (BRS)

Hipertrofii

• HAD – unda P pulmonară

• HAS – unda P mitrală

• HVD: criterii – plan frontal, plan orizontal, faza terminală

• HVS: criterii – plan frontal, plan orizontal, faza terminală

Tulburări de irigaţie coronariană

• Ischemie – unda T

• Leziune – segment ST

• Necroză – unda Q

Diselectrolitemii, hipotermie

• Hipocalcemie – creşterea intervalului QT

• Hipercalcemie – scurtarea intervalului QT

• Hiperpotasemie – unde T înalte, simetrice şi întârzieri de

conducere, fibrilaţie ventriculară

• Hipopotasemie – unde T turtite, inversta, apariţia undei

U

• Hipotermie – bradicardie, întârzieri de conducere,

fibrilaţie ventriculară