E4M

DESTINAŢII ECOTURISTICE PE GLOB

47

PARTEA A II-A DESTINAŢII ECOTURISTICE PE GLOB


48

CAPITOLUL 4

POTENŢIALUL ECOTURISTIC AL AFRICII Cele mai căutate destinaţii ecoturistice rămân ariile protejate, care au resurse valoroase, un management durabil, infrastructură pretabilă politicii de mediu in conordanţă cu ecoturismul.

4.1. Caracteristicile generale ale ecoturismului în Africa Pe Terra exista în anul 2011, conform WDPA (Bazele de Date Mondiale pentru Arealele Protejate), 157 897 situri având ca scop protecţia şi conservarea mediului înconjurător, din care 83% sunt de interes naţional si 17% internaţional. Din acest număr 211 situri sunt declarate ca aparţinând patrimoniului universal, respectiv 2,6 mil km2, (Bertzky şi colab., 2012). Prin politica de protecţie a mediului, în ultimele decenii s-a produs o creştere atât ca număr cât şi ca întindere, ariilor protejate, de circa 4 ori in 2011 faţă de anul 1980 (WDPA, 2014). Suprafaţa arealelor protejate, era în anul 2011 de 12, 7% din uscatul planetei (tabelul 4.1)

Africa are circa 12 % din teritoriul său în conservare şi protecţie. După proporţia ariilor protejate (parcuri naţionale sau rezervaţii) în suprafaţa ţărilor se remarcă pretabilitatea pentru ecoturism a următoarelor state: Seychelles (55,5%), Zambia (41,1%) Tanzania (38,8%), Botswana (30,1%), Zimbabwe, Uganda, Benin etc. (IUCN, UNEP si WCMC, 2011), (Tabelul 4.2.).

Dezvoltarea ecoturismului în Africa are condiţii bune dacă ne raportăm la gradul de protecţie, mai ales că piaţa africană este apreciată pentru potenţialul natural promovat prin logo-ul „The Big Five” (Cei cinci magnifici-marile mamifere) dar şi pentru tradiţiile africane.

Ecoturismul este prezent atât în R.Africa de Sud, Maroc, Tunisia, diversificând economia acestora dar mai ales in state fără prea multe alternative economice, fiind soluţia perfectă pentru acestea, deoarece se asigură o creştere a nivelului de viaţă pentru populaţie şi exploatarea durabilă a mediului. Dezvoltarea ecoturismului în ţările mai puţin dezvoltate ale Africii a atras întreprinzători ecoturistici şi areale valoroase, promovate mai întâi prin desfăşurarea unor conferinţe sau programe. Avantajul ţărilor mai puţin dezvoltate constă în varietatea şi existenţa unor teritorii mai puţin exploatate sub aspectul mediului. Resursele ecoturistice ale africii concentrează zonele de coastă cu mangrove sau insule coraligene şi vulcanice, peisajul divers al pădurilor umede sau savanelor cu habitate de floră şi faună de excepţie, precum şi peisajul hidrologic în care un rol deosebit îl au cascadele (Zambezi, Victoria) lacurile (Victoria, Turkana, Tanganyka etc) sau văile marilor fluvii (Nil, Congo, Niger, Zambezi etc.) şi nu în ultimul rând, relieful montan spectaculos (Munţii Atlas, Scorpiei, Capului, Kenya, Kilimanjaro). La acestea se adaugă, complementar, tradiţiile culturale locale ale celor mai cunoscute grupări cum sunt: massai, bantu, zulu, berberi etc.


49

Tabelul 4.1.Proporţia arealelor protejate terestre şi marine (până la 12 mile marine) (%) (IUCN, UNEP si WCMC, 2011) 1990 2000 2010 Total mondial (inclusiv Antarctica) 7,9 9,9 12,7 Total mondial (exclusiv Antarctica) 8,6 10,8 11,6 Regiuni in curs de dezvoltare 8,1 10,9 13,3 Africa de Nord 3,2 3,7 4,0 Sub-Saharan Africa 10,4 10,6 11,8 America Latina si Insulele din M. Caraibilor 9,4 15,2 20,3 America Latina 9,6 15,6 20,4 Insulele din M. Caribilor 3,5 4,0 11,2 Asia de Est 11,6 14,4 3,0 Asia fără China 3,9 11,5 15,9 Asia de Sud 5,3 5,9 12,2 Asia de Sud fără India 5,7 6,5 6,2 Asia de Sud-Est 4,3 6,7 7,3 Asia de vest 3,7 14,4 13,8 Oceania 0,5 1,1 15,4 Asia CIS 2,7 3,0 4,9 Europa CIS 7,6 8,8 10,2 Regiunile dezvoltate 10,8 12,1 11,3 Tările Europei de Sud Est In tranziţie

2,8 4,9 7,6

Cele mai puţin dezvoltate (LDCs) 8,5 9,2 12,7 Tari in dezvoltare (LLDCs) 8,8 10,8 11,6 State insulare in dezvoltare (SIDS) 1,4 2,7 13,3

Semnificaţia ecoturismului este relevată de primirile turiştilor şi a veniturilor realizate prin turism în multe ţări africane.

Una din aceste ţări este Kenya, care şi-a mărit numărul turiştilor de la 373 000 (1981) la circa 1 000 000 (2010) din care 65% sunt ecoturişti, iar veniturile din turism reprezintau în anul 2013 4.8% din PIB (WTTC, 2014). Botswana a înregistrat o creştere de la 227 000 turişti în 1981 la peste 1 500 000 în 2010 (Tourism Department Statistics of Botswana, 2014), ceea ce a adus o creştere de 3,2 % a turismului în PIB (WTCC, 2014).


50

Madagascar a primit în anul 2011 225 000 turişti (Banca Mondiala, 2014), pe fondul crizei economice care a scăzut fluxurile de turişti aproape la jumătate. Cu toate acestea, contribuţia turismului în venitul naţional brut a fost de 5,4 % în 2013 (WTCC, 2014). Ecoturismul pentru Africa are cîteva aspecte benefice:

permite includerea în ecoturism a unor areale, unde turismul clasic nu se poate dezvolta;

operatorii, proprietarii locali nu trebuie să se conformeze coorporaţiilor mari turistice, promovându-şi produsele locale, conducând la ridicarea nivelului lor de trai;

beneficiile rămân în aceste areale şi nu se întorc în ţările occidentale, (Cater, 1994).

Ecoturismul în arealele africane depinde de sosirile turiştilor din Europa, Asia sau America. Se observă o predilecţie a ecoturiştilor din SUA, Marea Britanie, în ţările vorbitoare de limbă engleză, iar din Franţa spre fostele colonii din Africa etc. Pe de altă parte, cele mai multe investiţii depind de capitalul ţărilor dezvoltate. Din această cauză, guvernele statelor africane trebuie să-şi focalizeze atenţia pe implicarea locală şi sensibilitatea mediului. Tabelul 4.3.Situaţia ariilor protejate din Africa (După IUCN, 2000, World Bank, 2010)

Ţara % suprafaţă protejată

2010

% suprafaţă protejată

2000 Algeria 5 5,00 Angola 8,3 - Benin 23,2 - Botswana 30,1 18,54 Burkina Faso 14,4 9,71 Burundi 5,6 3,19 Camerun 10,1 4,31 R.C. Africană 18,2 9,77 Ciad 9 8,95 Congo 10,3 3,44 R.Congo 12,2 - Cote d’Ivoire 21,1 6,18 Djibouti 0 0,43 Egipt 7,7 0,79 Eritreea 4,5 Etiopia 17,5 5,45 Gabon 16,5 3,90 Gambia 2 2,15 Ghana 16,6 4,63 Guineea 6,6 0,67 Giuneea Bissau 18,2 - Kenya 12,2 6,01 Libia 0,4 - Leshoto 0,2 - Liberia 15 - Madagascar 3,1 1,88 Malawi 15,5 11,25 Mali 2,1 3,24 Mauritania 0,9 1,69 Mauritius 5,5 2,16 Maroc 1,2 0,79 Mozambic 6,7 0,00 Namibia 15 12,40 Niger 6,6 7,09 Nigeria 16 3,22 Rwanda 7,6 12,42 Senegal 25 11,09 Seychelles 55,6 93,79 Sierra Leone 4,1 1,13 Somalia 0,6 0,29 Africa de Sud 6 5,85 Sudan 4,6 3,74 Swaziland 3,1 2,64 Tanzania 38,8 14,78 Togo 11,1 11,39 Tunisia 1,5 0,27 Uganda 26,1 8,07 Zambia 41,1 8,46 Zimbabwe 15,6 7,86


51

4.2.Kenya Numele acestei ţări este sinonim cu cel al unei faune tropicale valoroase (Tabelul 4.4.) sau „safari”1. Are ecosisteme complexe conservate în parcuri naţionale şi rezervaţii ce deţin circa 12% din suprafaţa statului (World Bank, 2010). Potenţialul său ecoturistic cuprinde: plajele, recifi coraligeni (I-le Lamu) în sud-est, munţii vulcanici Kenya, lacuri tectonice şi numeroase izvoare termale încadrate în cele mai reprezentative parcuri terestre naţionale din Africa: Amboseli, Tsavo de Est, Tsavo de Vest, Nakuru etc. Rezervaţia Maasai Mara, la care se adaugă în Oceanul Indian parcurile naţionale marine (Parcul Naţional Narin Malindi). Tabelul 4.4. Principalele mamifere promovate pe piaţa ecoturistică a Kenyei Maasai

Mara Amboseli Tsavo E M. Kenya Narobi Nakuru

Ghepard x x x x Leopard x x x x Leul x x x x Hiena x x x x Zebra x x x x x Elefantul x x x x x x Girafa x x x x x Rinocer x x x Sursa: Kenya Wildlife Service Parks and Reserves, 2014

În ultimii ani, turismul in Kenya s-a dezvoltat extrem de mult, în ceea ce priveşte accesul, cazarea, programele, turoperatorii si includerea tradiţiilor grupurilor etnice care au mărit atractivitatea ţării pentru vizitatori. In plus, începând cu anul 2002, destinaţiile ecoturistice din Kenya sunt certficate după criteriile globale ale turismului durabil si ale TIES în trei clase (aur, argint, bronz)2 , prin care se promovează cele mai bune practici pentru mediu, economie societate in cadrul structurilor touristice cu funcţie de cazare. Kenya beneficiază de sisteme de vizitare moderne bazate carduri safari si o promovare în care fiecare parc are un brand (tabelul 4.5.). Tabelul 4.5. Brand-urile celor mai importante parcuri din Kenya Meru Amboseli Tsavo E M. Kenya Nakuru Nairobi Brand Sălbăticie

completă Curtea regala a M-ţiiKilimanjaro

Teatrul sălbatic

Vino să atingi cerul

Paradisul Admirarii păsărilor

Singura capitală sălbatică a lumii

An 2007 2005 2005 2011 2005 2006 Sursa: Kenya Wildlife Service Parks and Reserves, 2014

1 În limba Swahili (Kenya) cuvantul safari înseamnă călătorie 2 http://www.ecotourismkenya.org


52

Rezervaţia Naţională Maasai Mara, cea mai populară arie protejată a ţării se află în sud-vestul Kenyei şi are o suprafaţă de peste 1500 km2 (www.kws.org). Peisajul său este format din savane deschise cu păduri parc (Acacia tortilis-Acacia) sau concentrate de-a lungul râurilor, populate de Acinonyx jubatus (ghepard), Equus grevyi (zebra), Giraffa camelopardalis (girafe), antilope, Crocuta crocuta (hiena), Loxodonta africana (elefant), bivoli sălbatici, păsări, crocodili şi Hippopotamus amphibius (hipopotam). Parcul este cunoscut pentru cea mai spectaculoasă migraţie de ierbivore, care are loc din iulie în octombrie, când începe sezonul umed. Are cele mai bune servicii de cazare, operatori safari (cu maşina, balon), pe rute stabilite de către administraţia parcului. Accesul este dificil şi se desfăşoară pe cale rutireră de la Nairobi spre Naroc sau cu autobuze sau pe cale aeriană. Parcul Tsavo de Est (peste 13 700 km2 şi Tsavo de Vest (circa 7 000 km2) au fost înfiinţate în anul 1948. Peisajul este acoperite de savană cu acacii, străbătute de râuri, relieful de origine vulcanică (Podişul Yatta) şi câmpii în est. Zona este traversată de calea ferată Nairobi-Mombasa, construită în anul 1899. Parcul este vizitat în proporţie de 33%, deoarece braconajul a distrus populaţia de rinoceri negrii. Safariul la sanctuarele de elefanţi, girafe, lei, bivoli, antilopa impala, kadu, sau paradisul păsărilor reprezintă produsul specific acestei destinaţii. Alături de safari, în Pracul Tsavo de Est sunt atracţii deosebite: cascada Lugards, Lacul Aruba şi cea mai lungă curgere de lavă, iar in Tsavo de Vest Izvoarele Mzima de origine vulcanică, cu un debit extrem de mare şi o mare puritate, fapt care a permis autorităţilor parcului să construiască un observator subacvatic pentru ecoturişti, Aceste 2 parcuri pot fi vizitate tot timpul anului, accesul realizeazându-se pe calea ferată Nairobi-Mombasa sau prin oraşul Voi, pe căi rutiere şi aeriene. Fiind situate în apropierea coastei pachetele turistice pot curpinde cure heliomarine şi ecoturism. Parcul Amboseli, supranumit „pământul gigantului” (M. Kilimanjaro) cu brand-ul „Kilimanjaro Royal Court” cuprinde un teritoriu de 400 km2, la graniţa cu Tanzania este cel mai vizitat parc din Kenya. Ca şi Rezervaţia Maasai Mara este înconjurat de triburile massai, ce au un concept filozofic unic, acela că ei sunt parte din habitat. Principalele atracţii ecoturistice sunt: peisajul de savană cu păduri de acacii, ierbivoreler mari (elefanţi, bivoli, gazele, zebre), carnivorele mari (lei, gheparzi), păsări şi M. Kilimanjaro. Punctele de belvedere permit observarea vieţii din parc, (Kenya Wildlife Service Parks and Reserves, 2014). Cazarea utilizează casele tip maasai cu facilităţi moderne, iar accesul este de la Nairobi, pe cale rutieră sau aeriană. Parcul Laikipia este situat la graniţa de nord a Kenyei, fiind un areal protejat privat ce cuprinde ferme cu ecosisteme naturale, în care sau iniţiat proiecte de orfelinate pentru animalele pierdute sau recuperate din comerţul ilegal (elefanţi,


53

gheparzii, leoparzi, lei, rinoceri, bivoli etc). Cazarea se asigură la aceste ferme, iar accesul este permis doar cu maşini private, deoarece reţeaua de drumuri este particulară. Parcul Meru (1967, 880 km2), cunoscut ca paradisul exploratorului sau „raiul verde”, având din anul 2007 brand-ul „Complete Wilderness” este un areal izolat de păduri, ierburi înalte de savană, palmieri, într-o zonă deluroasă, pe alocuri cu mlaştini, râuri, populată de: Panthera leo (leul), Loxodonta africana, Giraffa reticulata (girafa mică), Ceratotherium simum (rinocerul alb), repopulat doar aici şi Africa de Sud. Accesul, pe cale rutieră, prin oraşul Meru este la o distanţă de 8 ore de Nairobi şi aerian. Este cel mai puţin vizitat şi de aceea cel mai puţin afectat de turism. O categorie aparte de produse ecoturistice sunt rezervaţiile şi parcurile din Zona Riftului cu lacurile: Naivasho (papirus, numeroase specii de păsări) aflat la 90 km nord-vest de Nairobi, Elmenteita (Phoenicopterus minor, Phoenicopterus roseus, flamingo), Nakuru (suprafaţă de 4 660 ha, altitudine 1750m, populat de specii de Phoenicopterus roseus, Diceros Bicornis (rinocerul negru), Panthera leo fiind vizitat de peste 100 000 turişti/an). Bogaria (lac vulcanic cu ape minerale şi izvoare termale), Barigo (pescuit), Turkana (sărat), Magodi (izvoare minerale şi depozite de sare), Victoria, in sud-vest. Kenya se confruntă cu presiunea dată de numărul mare de vizitatori în Parcul Naţional Amboseli, unde vin anual 1/4 din turiştii înregistraşi în această ţară, fapt care a condus la distrugerea vegetaţiei, mai ales prin practicarea turismului în sezonul uscat înainte de 2000. In preyent, Servicul parcurilor din Kenya a trecut la un management adecvat pentru stoparea unor fenomene de deteriorare a mediului. Kenya este cerută de turiştii care provin din Marea Britanie, SUA, Germania Italia şi India, la care se adaugă şi o serie de ţări africane. Principalele atracţii ecoturistice sunt: plajele Malindi-extrem de ieftine; sfari în vizitarea parcurilor naţionale Amboseli şi Rezervaţia Maasai Mara. Activităţile ecoturistice sunt: birdwatching, admirarea faunei, învăţarea tradiţiilor tribului maasai, plimbări cu balonul, scuba diving etc. Deplasarea turiştilor are loc prin curse charter, dar şi prin apariţia sau dezvoltarea unor linii aeriene naţionale care să protejeze veniturile obţinute. Pentru cazare, Kenya prezintă capacităţi fragmentate spaţial, dar are o politică a preţurilor destul de coborâte. Multe din firmele operatoare şi-au deschis sisteme de cazare proprii sau cu ajutorul unor infuzii de capital german, britanic. Astfel, hotelurile de pe coastele ţării, cele din Nairobi, cabanele din parcurile naţionale aparţin atât unor investitorilor străini dar şi celor autohtoni.


54

4.3. Tanzania Promovată ca un vis turistic, Tanzania beneficiază de prezenţa Riftului African, a Munţilor Kilimanjaro (5895 m) şi Meru (4562 m), a unor insule coraligene (Zanzibar) din Oceanul Indian, a marilor lacuri Victoria şi Tanganyka, fiind scena migraţiilor anuale ale antilopelor. Este cunoscută ca destinaţie ecoturistică pentru cele 16 parcuri naţionale din care se remarcă Arusha, Serengeti, Kilimanjaro şi Tarangire. Parcul Naţional Arusha a luat fiinţă pe locul fermelor de animale dezvoltate de tribul arusha, în anul 1910. Prin declararea lui ca areal ocrotit, în anul 1960, s-a trecut la refacerea habitatelor şi la interzicerea activităţilor tradiţionale. Parcul se suprapune peste caldeira Ngurdoto, cu lacul Momela (apă sărată), ocupat azi doar de alge, peşti mici şi o mulţime de păsări (flamingo, grebes) şi Muntele Meru (peste 4300m) ce adăposteşte caldeira cu acelaşi nume, devenită areal protejat în anul 1967.Este apreciat pentru efectuarea unor expediţii (Thomson Safari), în care provocările sunt altitudinea, geologia, fauna şi vegetaţia. Parcul Serengeti (1959) deţine o suprafaţă de 14 763 km2 (Tanzania National Parks, 2014) este declarat parte a Patrimoniului Universal,, cu un peisaj de stepe ce acoperă dealurile cu iviri de de stânci (kopje), savane ce adăpostesc o mare populaţie de mamifere (elefanţi, rinoceri, cea mai mare concentraţie de lei, hiene etc.). Parcul este împărţit in cinci districte: Coridorul de Nord, Coridorul de Vest (cel mai îndepărtat şi mai puţin vizitat, deşi este vecin lacului Victoria), Valea Sonerera în zona centrală, partea de sud, partea central-sudică. În fiecare an, în sezonul secetos, parcul cunoaşte o spectaculoasă migraţie de antilope ce se deplasează dinspre est spre vest.

Unicitatea turistică faunistică este întregită de programele de accesare a destinaţiei cu balonul, de la Maasai Kopjes la Valea Seronera, care au ca avantaj safariul ecologic, urmărirea vieţii sălbatice fără pericol, apoi cele de safari clasic etc. Parcul Naţional Tarangire este al patrulea mare parc al Tanzaniei, apreciat pentru fauna extrem de numeroasă şi variată. Parcul se identifică atât cu elefanţii cât şi cu baobabul (Adansonia digitata), având un relief de dealuri stâncoase situate în bazinul râului Tarangire. Se vizitează în sezonul uscat (iulie-octombrie) sau în cel umed (nov-aprilie). Atracţiile sunt date de faună, vegetaţie şi de prelucrarea baobabului de către localnici, iar în sezonul uscat de ritualul deplasării faunei peste râul Tarangire. Pe lacurile Burngi şi Manyara ca şi la est de râu, în sezonul umed se adăpostesc numeroase păsări (Pelecanus conspicillatus, Phoenicopterus roseus -flamingo etc.). Tradiţiile localnicilor ca şi siturile care păstrează picturile rupeste fac parte din oferta turistică a acestui parc. Sanctuarul Ngorongoro este unul din vulcanii Regiunii Podişul Craterelor, din estul Africii. După modul de formare, Ngorongoro este un fost lac de lavă suprapus peste o imensă cavitate, lac golit de materiale acum 2,5 mil. ani. Situl este


55

la circa 1800 m altitudine, la o distanţă de peste 550 km vest de Dar es Salaam şi 250 km sud-vest de Nairobi. Parcul creat adăposteşte numeroase specii de ierbivore. Lacul sărat din caldeiră atrage prin ihtiofaună mari colonii de flamingo (Pheoniconaias minor, Pheonicopterus ruber roseus).Stocul de apă din lac, cele două râuri care-l alimentează (Munge şi Lonyokie) şi savana permit faunei staţionarea pe tot timpul anului. Numai o parte din efective migrează ca în zona Serengeti în sezonul uscat.Partea de vest este legată de parcul Serengeti prin Defileul Olduvai, cu o adâncime sub 100m şi o lungime de circa 50 km, cunoscut ca unul dintre cele mai valoroase situri paleontologice din lume.

M-ţii Kilimanjaro, denumire care în swahili înseamnă „muntele alb”, este parc din anul 1973, aflat în patrimoniul UNESCO (1989) şi acoperă o suprafaţă de 1668km2 (TANAPA, 2014). Cel mai înalt munte al Africii este accesibil turiştilor, în toate cinci etajele3, până la cele trei vârfuri vulcanice: Shira, Kibo şi Mawenzi. Stepa Maasai din Tanzania nordică contituie un refugiu pentru faună, acoperind incluzând parcul naţional Tarangire (2 850 km2), Parcul naţional L. Manyara National (330 km2), rezervaţiile forestiere naţionale şi zone umede (TANAPA, 2014). Cele mai vizitate areale sunt: Parcul naţional Lake Manyara-rezervaţie a Biosferei şi Câmpiile Simanjiro, apreciate pentru migraţiile sezoniere ale zebrelor (Equus burchelli) şi antilopelor (Connochaetes taurinus). Stepa este utilizată de populaţiile Maasai, care duc o viaţă nomadă la periferia zonei, dar care au trecut la o agricultură mai agresivă. La nord de Stepele Maasai (cu cele mai mari efective de elefanţi) se află arealul protejat L.Natron, parcul naţional Serengeti unde se adăpostesc antilopa kudu (Tragelophus strepscenrus), câinele sălbatic (Lycaon pictus). Fragmentarea habitatelor barează coridoarele de migraţie ale faunei, diminuând-o, creează conflicte etnice şi degradează mediul. De aceea s-au luat unele măsuri de conservarea speciilor; mozaicul baobab-acacie din savane, a sistemelor hidrologice, a coridoarelor de migraţie pentru antilopele oryx, kudu, a unor carnivore mari (ghepard), elefanţi de către Serviciu de Salvare Tanzanian, şi TANAPA (Parcurile naţionale tanzaniene), prin o serie de proiecte. In plus, Tanzania, Kenya, Rwanda, Burundi şi Uganda beneficiază de o promovare regional efectuată de către Ministerul Afacerilor şi Turismului al Africii de Est format în anul 2011.

3 800-1800 m etajul puternic antropizat, 1800-2800 m etajul pădurilor, 2800-4000 m etajul subalpin, etajul deşertic rece de la 4000 la 5000 m, etajul alpin cu gheţari (peste 5000 m)

E4M

Documents

Transcript of E4M