_rtflUL.XiÌLM«: 88.. Im» (faciali $mm îs >itiiji.'f«>* tiesì?é»!?' et&imM

' Pir. t*l» r ,T.?. «*, I3&.33019«« i iLU l L_g . f :£BRUHRl£ 1947

S f t P T r t M r l N n L R E L I Q I 0 5 R E D A C Ţ I A si D ' IN iSTRAŢIA

C l u j , Str. Regina Măria Nr. 10

W

ahonamentul piatu (minte: p 8 un an 40 ooo Lei, pe 6 im; | Apară s ă p t ă m â n a ! sub îngr i j i rea unul cernit®! 20.000 Lei, pe 3 tai 10.000 Lei Abonamentul de sprijin « t e dubiu. | , n r e u , i t , , t ă | . Tribinajnl Cluj sub Nr. 85 din* 938

Autorizaţia de reapariţie Nr. 3.651 din - Se poate plăti şi prin cecu! nostru poştal Nr. 4 0 6 4 6 -

C R E Ş T I N I D I N TOATE ŢĂRILE UNIŢI-VA!

- d e Ion A g â t b i c v & n n

ttAşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor c a râ­zând osmanii laptele v-a-nrevele hune sl preamărească pe T a ? a i cel din caruri".

Iută cuvintele Mântuitorului despre a c e i a c a r o voeao să ducă 0 vieaţă creştină] Iată semnul neîndoielnic al celor ce merg pe urmele Domnului Imn: f ap t e l e lor ce le bune Ele sunt pecetea adevăratului creştin, sunt lumi­na care ti îmbra p e adevăraţii creştini est într'un vesmântstră-lucitor, prin c a r e s e deosebesc de toţi oamenii.

„ C r e d i n ţ a lin & de fapte moar t& este", z i c e Apostolul şi Mân­tuitorul a s p u s : B<Vu tot cel ca-mi zwe mie Doamne Doamne, ci 01 cal 88 / a s e v o t a Tatălui meu c a r e este în ceruri", va mtra întru împărăţia lui Dumnezeu.

Faptele bane, ţinerea porun­cilor, mergerea pe urmele Dom­nului, nu ne Iac numai creştini adevăraţi, ucenici « Domnului,

i ele / a c ps ceilalţi oameni, îi o ' i e s e o a r e c u m , să preamărească pe Dumnezeu, Mântuitorul le porunceşte uemioLor Sii să Iacă lapte bune în primai rând pen truca ,s& se preamărească Tatăl cel din cor iun".

Oum s a preamăreşte Dumne­zeu prin laptele bun® ale ade­văraţilor creştini? Aşa că vă­zând oamenii viaţa frumoasă, carată, cinstită a oelor ce ur­mează Evanghelia, pot lace deo sebiro între ei şi alţii, între siiaţi şi păcătoşi, şi sunt siliţi sâ-şi spună: „Dacă creştiniitră-esi UŞA oumlrâess învingându-şi patimile birumdu-şi slăbiciu­nile, ţinând pomnaile, trăind în iubire unii cu alţii, e s e m n că a lor e credinţă c e a adevâratâ că Dumnezeu la cure se închină oi şi îi slujesc este esi adevâ rai, şi no nitul- DM?& creştinii mMuriîtwo că laptele b-ine pe cate 16 / a c , şi toată viaţa lor carată nu se daioreşte numai v nn\ii şi man?-ii lor, ci în pri­mul rând Mântuitorului Hrisias, c a r e a i â a a i î n s. T a i n e iăntâ-

^continuare în pag 3)

E NE OPREŞTE? C u n o a ş t e r e a ; nn . inul .a ia

es te primul pas B p r e a pro piei ea c reş t ină tă ţ i i desbi nate. A p u s u l şi Răsăriţii!, Ort o docş i i şi Catol ic i i p e n t r u c ă să se u n e a s c ă t r e b u e m a i î m â i să se c u n o a s c ă şi cu-noscându se să se iubească. Împrumutat trebue să-ş i cu­noască patrimoniul spiritual, tradiţiile proprii şi obiceiu-

pentruce o u n e a d u n ă m în­tr'un c o n g r e s ca să c ă u t ă m că i le c a r e să n e u n e a s c ă ?

u sunt două biserici în lume care să fie atât de apropiate ! Nu s un t em noi în stare să a f l ă m o cale de apropiere între no i ?

Ne întrebăm şi se întreabă toţi o a m e n i i care ţin la Hristos şi la Biserică. Dece

rile deosebite,. dar •mmă^ml^^^^mmsm^mA suf le tu l . A c e a s t a va aduce J *' " " cu s i a e îndepărtarea m u l t o r judecăţi g re ş i t e , vor spu l ­bera atâtea falsităţi şi m i n ­ciuni răspândite de duşmani şi oameni rău intenţionaţi şi va face să răsară respec­tul, simpatia şi va genera iubirea, fs r ă de care nu poate exista unirea.

M a r e pas s'a făcut şi m u l t mai rămâne de făcut p â n ă la l i eapez i rea dep l ină . Altfel î n s ă S t a u l u c r u r i l e c u cele d o u ă Biserici româneşti.Ele se c u n o s c şi se iubesc încât te m i r i c u m de una se n u ­m e ş t e b i s e r i c ă greeo-orto­doxă s a u o r todoxă şi a l t a gceco ca to l i că s a u u n i t ă eu Roma şi dece nu se numesc şi de ce n u s u n t amândouă B serica ortodox ca tot că, adică unica Biserică a Mân­t u i t o r u l u i „dreaptă* şi „uni­versală" î n credinţă.

A r h e r e i i din C l u j : luliu al ca to l ic i lor ( r o m â n i l o r ii-niţi eu R o m a ) şi Nicolae al ortodocşilor întăresc cele spuse ,

i. P. S. S. luliu cu p r i l e j u l discnţiunilor în s e n a t pentru r a t i f i ca rea Concordatulu cu S â n t u l S c a u n d t l a R o m a a-v u i a î n 24 Mai 1929 a s p u s : „Eu ma i fao na ape l , c a r e ţ*nteşte l a unirea sufh.telor prin unirea bisericilor... Eu am făcut de aici p r o p u n e r e a şi s 'a făcut şi d i n p a r t e a I. P. S. S. Frenţiu d e î a Oradea:

in.

p r e z e n t î h a c e a s t ă d i rec l i e?" Preasf in ţ i i ni Nicolae in

Dumineca Ortodoxiei ou pri­l e ju l u n e i conferinţe în 10 Martie 1946 a spus despre biserica soră greco-catolieă: „Avem cu toţii acelaş Dum­nezeu, Unul în fire, dar în­treit în Feţe. Ne închinăm şi unii şi alţii aceluiaş Domn, Isus Hristos, şi încă în a ceeaş formă de cult: numai tă u n i i ne închinăm în spi­rit, iar alţii în D u h , unii cerşim d e l a Dumnezeu în­durare, iar alţii milă, îosă pesle toate acestea punem în pra itică ceeace şi într'o Bi­serică şi într'alta rostim Ia Sfânta Liturghie: Să ne iubim unii pi alţi", ca într'un gând să m&rturîsim".

Cu prilejul încheerii săp­tămânii de rugăciune pentru unire I. P. S. S. luliu a reluat firul: „Să ne integrăm cu toţii în marea acţiune de u-nire a t u t u r o r popoarelor, pentru a face faţă ceasului care se înfăţişează în lumea nouă. Suntem atât de aproa­pe u n i i do alţii. Suntem u-niţi în dogme. în taine, in t r ad i ţ i e , în cult. Suntem uniţi în suferinţă şi îo ceasurile do b u c u r i e . Nu rămâne de­cât rugăciunea şi vestirea că suntem, una".

Dacă a ş a s t a u lucrurile şi a ş a simt, a ş a grăesc şi aşa trâe-se arhiereii dela Cluj, care în virtutea oficiului

• d e Pr. N Pura

Ce va fi mâine? Pace, înţe­legere ?

Unii nădăjduiesc într'o lume nouă, bună. Alţii nu au răbdare, sunt îndoielnici.

Ce va fi ? Sunt aşa de mulţi aceia care cred că noi suntem împinşi din spate de un noroc orb, şi nu ni se poate întâmpla decât Ceeace n e - a h / i t ă r î t K n a r t a

II y | lliWlilllilţPl? f '5? la v r e ­murile păgâne, dinainte de Hris­tos, când Grecii şl Romani!,, credeau că iumea e condusă de un Destin orb şi surd.

Când astfel de gânduri vin dela cei ce nu mal cred nici în Hristos, nici în Dumnezeu, pen­tru care absurdul e legea nor­mală a lumii, nu avem de ce ne mira.

Dar când vezi un creştin, tre­murând de groază în faţa viito­rului, trebue să ţi dea de gândit. Are el credinţă? Dacă iu, creş­tine, care ai primit lumina, te plângi că nu vezi viitorul lim­pede, cum vei putea tu lumina drumul fraţilor tăi. pe care nu-i

^continuare în pagina 21

sunt apărătorii dreptei cre­dinţe, ce-i împiedecă a face acest lucru arhiereii din ce­lelalte oraşe şi preoţii cu credincioşii de pretutinde-nea'?

Dela iubire, înfrăţire şi unire numai păcatul, trufia omenească şi satana poate să ne oprească. Cine este trufaş şi s ' a făcut pe s i ne sluga satanei să continue a pune pedeoi în c a l ea unirii, ea tot se v a face căci este lucrarea Do l iu lu i Sfânt .

Cei ce suntem ai lui Hris­tos şi vrem s ă s l u j i m Bise­rica o u s i m ţ i m nic i o g r e u ­ta te să prăvălim p r i n r u g ă ­ciune zidul d e s p ă r ţ i r i i şi Bă vebtim tuturor că u n i r e a noastră s'a făcut.

4 nmi 1011 mi

Rostui omului în univers {urmare din numărul ireiu»)

Cei ce se îmbată nu cugetă. Gel ce cugeta nu s e îmbată,

Excitând stomacul mai ţi mei o vei face aă-şi uite de cap. HrA nit;du i numai capul, v s uit» de inisiâ.

Bătrâneţea ar trebui să încre­ţească nu numai faţa, ci fi cree-rul

Când iţi lepezi libertatea în mân» altuia consideră-1 stăpân.

Niciodată nu poat<$ ii învins cel ce se răzbună prin iertare,

Minunile suni fapte simple în faţa credinţei

Azi ni se îmbie maj multă si-garantă drumurilor noastre de­cât Magilor de la Răsărit,

Sifletnl neluminat de credinţă e ce l m a i î n t u n e c a t miez de noapte.

Creştinii ce ae cred necredin­cioşi sunt la fel cu necredincio­şii 00 s a cred creştini

Intr'o familie unde ceartn a devenit ceva normal, e greu de suportat puţinele clipe de linişte şi pace

A N T O N CRIŞAN

R u g ă c i u n e Dl-ne nouă Tu Cel de-o fiinţă Pâine» Tatălui spre pocăinţa Şi ne iartă nouă toate relele Numărate pe romul gândului, grelele

Nu na lăsa pro noi întru cele ce vor Paşti anltor spre Tine fără tpor Ş/ alungă din căuşul inimi durerile Căci destul ne-au zăbovit la uşa lumii

vrerile

Peste cale ce ne macină azi' Doboară Domne liwştea pădurilor de

brazi Şi fă să prindă sfatul Tău în Inimi

ouminecHură Cum bobul bun pnnde rSdăelni în ariiură.

J E A N I S T R A T E

SFATURI Sâ nu-ţi pese când cei rău Tot mereu F'ierea-şi varsă ne'ncetat, Fâ-ţî prieten din Dumnezeu Şi trăieşte ne'nfricat.

Celor ce îsbesc în tine,' Fă-Ie bine. N'aştepta recunoştinţă, Căci plătind răul în bine E suprema biruinţă.

Oamenii ades sunt fiare. Fiecare. Mărim gloata de mişei, Dar tu, nu ţi ascute ghiare Şi nu fi Ia fel ca ei.

Dă acelui ce nu crede, Sau se pierde, Hrana vorbei cea blajină. Soarele nu toţi îi vede ; Fii tu raza de lumină.

Fă iubirea ta să fie Apă vie ; Celor mulţi, flămânzi şl goi, Hrană sfântă să Ie fie Până'n ziua de apoi!

C. BARCAROIU

Din concepţia creştină pentru viaţa practică rezultă o serie de n o r m e :

Primatul omului faţă de materie. Materia e supusă omului şi nu invers Matt r ia e un mijloc şi nu un scop în sine. Par tea sensitivâ şi vegetativa a omului e pozitiv subordon . tă părţii spirituale şi o ajută pe aceasta în a-jungerea scopului ca instrument. Sl . Augusun susţine, că pnncipiul ideal, spii tual din om guvernează materia, care se descompune, se divide şi dispare, pe când spiritul este simplu, indivizibil, imaterial şi nemuritor. Astronomul Faye in scrierea sa „Dum­nezeu şi Nati.ra" contrar coDcepţiu-nilor materialiste ale lui Da iwm, Haeckel, Vogt, etc a f i rmă: „Dumne­zeu este creatorul şi orânduitorul tuturor si niciodată materia". Omul trebue să supună prin spirit toate e-nergiiîe interioare. Napoleon a zis odatâ unui gentral de al său: „Omul de omenie lupta neîncetat ca sâ ră­mână stăpân pe sine". Ori cum spune acest adevăr poetul: „Frumos e Doamne omul când mintea e re­gină". Orice organizaţie care vrea să răstoarne această orânduială, a-ceastă scara de valori, aşezând sus materia şi jos spiritul, este rea în sine.

Demnitatea, inviolabilitatea, au to­nomia persoanei umane, care nu poate fi degradată la rolul de unealtă în mâna şi slujba nimănui. De aici urmează că omul are o zestre de drepturi şl libertăţi pe cari nimeni nu le poale desfinţa, deşi le poate pune frâu pentiu a nu trece în libertinaj şi licenţe:

Dreptul esenţial de a- şi c iuta mân­tuirea sufletului, de aici libertatea conştiinţei. Orice organizare ce neagă ţinta veşnică, ori o socoteşte indife-

0, Doamne, Tată Tu ne eşti Din ceruri lumea cărmueşti Şi ne fereşti mereu de rău ; Sfinţească-se numele Tău !

Cei drepţi smeriţi cari mai trăeic Numele Tău îl preamăresc Dar fie numele Tău sfânt Precum in cer, şi pe pământ.

Noi contra la nu vom vorbi Mai bine moarte'om suferi Numai să nu ne lapesi Şt dă-ne pănea nouă astăzi.

rentă, ori îi împiedecă pe om de a şi-o atinge este greşită. Este greşit m a t m i l l s m i l care în sens social este tendinţa spre realizarea satîsfacţiunî-lor inferioare ale fiinţei omeneşti, spre negaţia oricărui ideii , reducând totul la „praful azi în noi, mâine'n ruin»", vorba poetului. La fel laicismul care este neutru, pentru care sunt indife-r-ebie ţintele suprafireşti, dar pentru aceas t i le împied câ. O bună orga­nizare trebue întocmită ca prin ea omul să-fi pcatâ atinge uşor ţ 'nta e-ternă. Singură vi-aţa veşnică ere va­loare absolut?/ vieaţa de aici e s e câştigarea c d d de dincolo lo sensul concepţiei creştine, vieaţa noastră pă­mântească poate ii «uimita o pregâ tire către veşnicie, o treapta spre îocepitul vieţii viitoare în împă ia ţ i . Tatălui ceresc, când Dumnezeu va fi totul în toate, (l Cor. 15, 28)

Drepturile omu ui ia libtit .uea gân direi, aceasta fiind i.ea mai mare po doabă şi valoare din om.

L bertatea politică. Afirmarea liber­tăţilor politice pentru mulţimi, demo­cratizarea, este o urmare a concep ţiei creştine.

Nu se p o i t e face o bună vieaţa pe pământ decât în armonie cu cerul, îndreptând vieaţa de aici spre cer, centru' de odihnă, de repaos. Papa Leon ai X l i l l ea a s p u s : „Aşa sunt de folositoare lucrur le vieţii veş­nice v niru cea trecătoare, încât nu ar ii putut fi mai folositoare dacă ar fi fost făcută numai pentru vieaţa t recătoare". Ori ceeace tfiima Moi -tetquieu: „Religia creştină deşi psrc a pregăti pentru lumea cealaltă, îi face pe oameni fericiţi şi aici pe pământ" . *

P r . G h e o r g h e R a d u

astrist, Clvj

Că suntem păcătoşi o ştim Dar noi vrem să ne poceam Să lăsăm da-acum relele. Ah, iartă-ne greşelele !

Noi ne rugăm şi*Ţi mulţumim Că Tu ne laşi ca să trăim Fereşte-ne de orice chin Acum şi pururea... Amin !

Aurel Câmpeanu dela Sălaj

Zisa U mm (urmare din pagina 1)

mai luminează lumina lui Hris-tos ?

Pe fruntea tuturor creştinilor ar trebui să vezi strălucind bu­curia siguranţei unw viitor stră­lucit. De ce sâ iaşi pe adver­sarii credinţei să spereze într'o lume mai bună, când fericirea ţi-a fost făgăduită.ţie, şi când toată religia creştină e o nă­dejde care nu poate fi înfrâna» iâ ? „Nu vă grijifi de cina de mâine, ajunge ziiei răutatea ei". Fă-ţî datoria aenvia, mâine vei vedea ce vei avea de făcut.

Să trăim in pr> zenf. Dar să nu fim scurţi la vedete. Zilele de azi nu sunt decât câteva clipe din vieaţa lumii. Noi ve­dem foarte puţin din lume şi din t mp. Tocmai ceeace este mai adânc, noi nu vedem.

Din momentul în care bus Hrlstos a ven t pe pământ îm­părăţia Lui creşte mereu, încet şi nevăzut, dar creşte. A fost ca o sămânţă mică. Din ea, a zis El, se va naşte un copac mare. Copacul a crescut moli de atunci. Cine l-a v£zu cres­când? Cine vede cum creşte o plantă ? Deşi nu vedem, ea creşte. Aşa e şi împărăţia lui Dumnezeu. Ici colea se poate usca o creangă sau poate fi tăiată. Copacul rămâne şi creşte, Aşa e şi cu împărăţia lui Hris-tos, Biserica. Ici colea un creş­tin rău, îşi pierde cred.r.ţa, e tăiat şi separat de arbore; sau chiar un neam întreg se poate desprinde de marele arbore, care constitue împărăţia lui Dum­nezeu. Dar ce contează asta pentru întreg ? \?a pieri arbo­rele ? Nn ! Ei va creşte mai de­parte îşi va ajunge scopul.

Avem toata siguranţa, Lumea va sfârşi bine. Aşa ne -spune credinţa noastră. Şi credinţa noastră nu e de iert E de două mii de ani. Şi de atunci s'a a-deverit tot ceea ce au crezut strămoşii noştri.

Oricât s'ar svârcoli cel râu, lumea a fost cucerită de firis-tos, lumea e a Lui şi ai Lui vor fi toţi aceia care prin cre­dinţă şi iubire se vor uni cu El. El nu şi-a spus încă ulti­mul cuvânt. Când şi I va spune, tot răul din lume va fi nimicit; va rămânea numai dreptatea şi iubirea.

Ştii dar ce va fi mâine? Noi înaintăm spre un viitor bon. Mergem înc r. Dar mergem. Şi înaintea noastră ni se deschid zorile împărăţiei dreptăţii şi a Iubirii lui (sus.

P r . N. P u r a

Citiţi şi răspândiţi ga-M*t* »¥imiM Creştini*,

ÎNTOARCERE Mâ'jntorc la crucea Ta, fsuse-Doamne Ş i glas de rugă Iţi aduc în versuri: Tu, ce opreşti furtunile din mersuri, Eedâ-mi iar harul rodnicelor tqnn/ne,

Din lumea rea mă'aalfă şi mă sio&îe, Mă duc cu Tine, Bunule Părinte; Cu inima mereu i a cele sfinte Să-Ţi împlinesc voinţa, Ta în toate.

Şi, împăcat, cu sutletul în tihnă, Când va sosi şi ceasul morţii mele, Descătuşat din Jugul celor rele, Să trec voios la veşnica odihnă.

SIMION POP

Rugăciune

D P á x e r l l i T o e r e

\ r d e l e n i s i „Viaţa Creştini" propovădu­

i t e unificarea bisericilor romî-neşti şi ae întreabă sceptic dacă această unificare va fi fapt îm­plinii ia 1954 adică îa 900 de ani dela sciziune. Fără a avea pretenţie de profet, eu cred că această unificare se va face mult mai curînd pentru simplul mo­tiv că adevăraţii credincioşi nu vor mai tolera ca biserica să fie un instrument de politică ocazională cînd în mini le unora cînd în mînile altora- Ea trebue să fie un factor permanent al conştiiuţii naţionale.

Pentru asta biserica trebue să be vie, adică să privească în faţă toate probltmele îa or­dinea zilei, Din acest punct de vedere, eu îmi permit sâ ali­mentez rubrica inaugurată de comitetul „Vieţii Creştine" supt numele de păreri libere, înce­pem cu Ardeleni şi Moldavi nt. In Mart curent se vor împli tocmai 3 ani de cînd îs refu­giat la Zlatna. In acest timp am constatat că limba Ardele­nilor este aproape identică cu a Moldovenilor. Dacă facem ab­stracţie de un număr de cuvin­te de origină maghiară propii Ardelenilor şi de un număr de cuvinte de origină slavă propii Moldovenilor, eu am observat câ expesil care mie mi se pă­reau specific moldoveneşti sînt specific... ardeleneşti.

Limba este oglinda sufletu­lui. Eibine, caşi limba, şi sufle­tul Ardelenilor se potriveşte cu cel al Moldovenilor. La 8 Sept. 1946, fiind la mănăstirea Lup-şa, fa hram, de Sintămărie, 85 de preuţi uniţi, în frunte cu P. S. I P.ph -op Iuliu Hossu, cu care h:u luat masa, toţi în­tr-un glas u> m aprobat cînd am vorbit de asemănarea în limbă şi suflet a Ardelenilor şi Moldovenilor,

In ce priveşte viaţa trecută a Ardelenilor, pot spune că isto­rica Transilvaniei de Bariţ, o-peră în 3 volume compacte, a fost pentru mine o revelaţie. Am cunoscut suferinţele Arde­lenilor timp de 200 de ani, a-poi fapte de cea mai mare va­loare pentru afirmarea raportu­rilor frăţeşti dintre Ardeleni şi Moldoveni. Iată cîteva:

Intre 1817—1847 numeroşi intelectuali ardeleni de marcă au trecut în Moldova, unde au fost bine primiţi. — loan Ma-iorescu. Stabilii ia Crai o va ca profesor, şi apoi alungat de a-colo din cauza unor intrigi stu­pide, şi-a găsit satisfacţie în Moldova, la iaşi, unde a fost chemat profesor la Seminariul Teologic.

Refugiaţii moldoveni la Bra­şov la 1848 au fost primiţi de

Braşoveni cu toată căldura fră­ţească. Bariţ zice: Nu-mi aduc aminte nici să se fi născut în­tre noi şi Moi do veni diferenţa de păreri în chestiuni naţionale şi politice. Mulţi din acei Mol­doveni au participat la aduna­rea dela Blaj, 3/15—5/17 Maiu 1848, pintre care Al. Cuza, vi­itorul Domn al Principatelor Unite.

Ardeleni refugiaţi in Moldova la 1849 au fost primiţi de Mol­doveni peste toată aşteptarea lor, creştineşte şi frăţeşte.

Intre 1 8 5 0 - 1 «52 Simiun Bămuţ, Aug. Tr*.b. Laurian şi Al. Papíu liaran, fruntaşi ai mişcării naţionale române din 1848, au trecut în Moldova, la Iaşi, unde au fost bineprimiţi şi puşi în situaţii înnalte. Si-mion Bărnuţ a fost profesor la Facultatea de Drept.

La 1860 ' comunităţile bise­riceşti din Braşov ajunsese în grea strîn,toare cu şcolile. A-tunci Braşovenii şi-au adus a-minte că pela 1780 guvernul Moldovei subvenţionase biserica Sft N' culai din Braşov. O de­putăţie de Braşoveni a plecat la Iaşi, a apelat la Moldoveni, şi aceştia, fără a se prevala^ de' prescripţc, au înscris în budje-tul Moldovei suma de 200 de galbeni pentru zisa biserică.

Cărţile tipărite la Blaj se vin-

(1 o v e n i deati bine în Mo'dova.

Hronica iui Şincai s'a tipărit întăî'aş dată la laşi.

Dintre absolvenţii şcolilor din Blaj, unii mergeau la mănăsti­rile din Moldova şi Bucovina.

îndată după pacificarea Tran­silvaniei, August 1849, Romînii au putut constata că bisericile fusese devastate, In sinodul die­cezan dela 12,24 Mart '1850 episcopul Andrei u Şaguna de­clară că, dacă comunităţile din Braşov n-ar fi dat 4.000 de fiorini şi arhimandritul Neonil d n mănăstirea Neamţului n-ar fi înzestrat capela cu cărţi bi­sericeşti, nicio slujbă nu s-ar mai fi putut face.

Astfel de exemple se pot în­mulţi până-n ziua de azi, cînd Ardelenii au dat pentru bieţii Moldoveni în prada mizeriei şi a foamei tot ce au putut,— bani, hrană, îmbrăcăminte.

Prietenul bun se vede la ne-voe, şi noi Mcîdovenîî nu vom u , :ta pe cei ce ne au ajutat creş­tineşte şi frăţeşte în vremuri de răsfrişte.

Raporturile frăţeşti între Ar­deleni şi Moldoveni sînt vechi şi neîntrecute. Ele constitue o

loază sulidă peni iu a realiza u-niboarea bisericilor romîneşti şi des rgur şi alte lucruri marf.

GIOBGE FASCU Profesor universitar, ortodox

R u g ă c i u n e a v i e ţ i i Nimeni nu te-ar putea mul­

ţumi înafară de putere şt bine­cuvântata sănătate, Şi Dumne» zeu Creatorul a binevoit sâ te înzestreze cu aceste d .ruri fe­ricite nu pentru ca mai uşor să te tăvăleşti pe braţe de uşu­ratice plăceri, ci pentru alte sco­puri ; ba chiar pentru scopul cel mai presus de viaţa ta însăşi.

Cunoscut este doar că toate lucrurile de sub soare pentru un anumit scop şi cu un anu­mit rost sunt ele create. Astfel, viaţa pe care o vedem şi o trăim şi pe care o numim pă­mântească este încredinţată nouă de Domnul puterilor cu scopul şi datoria sfântă de a fi trăita, iar nicidecum pentru ca să fu­răm vreme în ea, să pierdem sănătate trupească şi sufletească, să îngropăm t danţi sau în sfâr­şit, să ne îndoim de scopul ei ori de rostul nostru în lume.

Iar dacă este aşa, cel mai potrivit fel de viaţă „este o viaţă serioasă şi nu de jocuri vesele" şi leneoase.

Aşa dar, putem spune fără să greşim că viaţă înseamnă muncă şi munca este viaţă»

pentrucă o viaţă cinstită nu poate fi decât o viaţă de mun-cf. cinstita. Aşa să ştim şi aşa să trăim l

Dealtcum şi păgânii adorau munca. Ca şi pe o „virtute*' o socoteau dascăln şi filosofii a-ceîor vremi bătrâne, în frunte cu vestitul Aristotel, cu sute de ani înainte de Domnul Hris-tos.

Cât despre viaţa pământească a Domnului Hnstos — viaţă nu numai de muncă, ci de pa­timi de sânge sfârşite prin jert­fă totală la capăt de cai var — las să vorbească trecutul şi cele patru Sfinte. Evanghelii, iar cine „are urechi de auzit să audă 8

(Mateiu 13, 9), căci mulţi au auzit şi trăit după această lu­minoasă învăţătură şi neîntre­cută pildă. A fost dată viaţa şi arătată calea... şi mulţi au apu­cat pe drum de sfinţenie prin râvna şi rugăciune. Vorbească ţi pentru încredinţare memoria ve­chilor călugări veneraţi de To­rn a de Kempis şi ascultă po­runca lor tot atât de veche: „roagă-te şi munceşte". Vezi faptele, viaţa şi scrierile marilor

Propavâdţfirea prin fapte bune {Urmare din pagina î )

nije ajutorului peste lire —uşa trebue ai (ie Oăai nittel pentru-c e numai creştinii pot ajunge sfinţi, oameni apropiaţi d e «fesa1-vârşire ?

Şi alte nenumărate gânduri bune şi îniem iurj mântuitoare se pot naşte în mintea şi m mi­ma oelor ce văi faptele buna ale creştinilor. De multeori în propovăduirea Evangheliei în-văţ&tura, pr&Ucarea B au putui întoarce la credinţă pe păgâni, sau pe creştinii picătoşt, darii s'au desshis ochii ş) le a bătut inima spre mântuire admirând şi minunânduse de fapta unui martir, a u n u i sfânt, sau şi nu­mai de viată adevArot creşti­nească a u n u i slujitor al Dom­nului.

Prin (aptele bune creştinul a-devărat nu s e laudă pe sine. ,Lumina' lui „luminează înain­tea oamenilor', dar el ştie să binele ce-1 face îl face ca aju­torul lui Dumnezeu şi nu se mândreşte ci dă laudă. Domnului.

De a c e e a faptele bune nu t r e -bueso ţinute sub obroc, ei ele trebue să lumineze înaintea oa­menilor Ceea ce nu însemnează că se lăudăm pe noi ci că pro­povăduia! prin ele pe Dumnezeu cel adevărat şi pe Fiul Său unul născut Isua Ifristoş trimis în lume şi făcut Om a d e v ă r a t .

Viaţa creştină e pecetea tu­turor adevăraţilor creştini ai Domnului, Toată ştiinţa teologi­că toată o r e d i o t a . o r i cât . d e •aw do zi a L'v anghtliei. fără prac­ticarea poruncilor, iară o viaţă ţesută din fapte bune, nu ne pot mântui.

I A ttft HM « t i

gânditori ai întregii lumi creş­tine şi învaţă a trăi viaţă creş­tinească prin muncă, rugăciune şi printr'amândouă.

Un gânditor modern, fran­cezul Guyan, scrie; „Munca valorează cât şi rugăciunea;... este adevărat rugăciune".

Plină este, Doamne, de pace, de binecuvântare şi de toata mulţumirea, seara m care poţi da seamă de toata vremea şi toate clipele zilei, fără umbră de remuşcare, şi în faţa lui Dumnezeu şi înaintea oameni­lor, Numai într'o astfel de seară — şi nu în nopţi albe! — vei reuşi să te bucuri de farmecul şi frumuseţile vieţii acesteia.

Atunci şi numai atunci, — cu trupul istovit de muncă şi de vânt, ca un rozar de mulţu­mire pentru ceîe săvârşite şi în speranţa celor viitoare, îţi vei pleca genunchii inimii încreză­tori în faţa icoanei dela căpă­tâiul patului de odihnă. Vei în­china astfel şi ultima clipă a zilei Stăpânului vieţii şi al ne­văzutului... In ziua următoare, zi albă şi senină ca sufletul cu­rat, vei face Ia fel.

Şi trăind, scumpul meu, me­reu o astfel de viaţă: împletită din muncă şi rugăciune, nu vei fi părăsit nici de oameni şi nici de Dumnezeu.

Gtlgmt Ţopan

VliJAŢA CREŞTINĂ. N r ,

nchinatorii la idoli In Sfânta Scriptură, la capi-

tuh'i 27 şi vers. 24—41 din a doua carte a Regilor poporului ales se povesteşte cum, cucerind împăratul Aslriei cetatea Soma­tici, a adus ca şi colonişti în această cetate mai multe feluri de neamuri care se închinau dumnezeilor lor, lucraţi de mâini omeneşti. Dumnezeu! ţării lui Israil, lehova, adică adevăratul Dumnezeu, a trimis din această pricină pedepse grele asnpra lor. Atunci împăratul Asiriei a în­găduit ca preoţii israeliţi să le predice despre adevăratul Dum­nezeu.

C e a urmat de aci ? Croni­carul biblic ne spune că ei „se înclinau astfel Domnului, dar sluj iau în aceiaşi timp şi dum­nezeilor lor, după obiceiul nea­murilor de unde fuseseră mu­taţi" (vers. 33).

Sectele de oameni aşa zişi „pocăiţi", care bântuie şi tur­bură liniştea satelor, aseamănă Biserica noastră cu aceşti sa maritens, ba spun că noi sun­tem urmaşii, strănepoţii, aces­tora. Zic dânşii că versetul 4 1 : „Neamurile aceste se temeau de Domnul şi slujau şi chipurilor lor cioplite; şi copiii lor şi co­piii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părin­ţii lor, — acest verset, zic po­căiţii» sună tocmai catolicilor şi ortodocşilor, pentrucă aceştia,

' deşi cred în Dumnezeu ^ se roagă Lui, se închină şi la „chipuri cioplite".

înţelegeţi că se gândesc la icoane ŞI la cruce. Nu vreau oamenii aceştia să înţeleagă că nu se închină nimeni lemnului snu chipului aceluia, că nici unu! dmtre creştinii ortodocşi sau catolici nu este într'atâta de naiv şi nepriceput încât să nu şi dea seama că lemnul nu te poate mântui. Nu vreau să înţeleagă că acei semn .cioplit" este numai un simbol, o expri­mare, o arătare exterioară a simţămintelor sufletului nostru, că crucea este simbolul sufe-rinţii şi icoanele sunt închipuiri ale oamenilor plăcuţi lui Dum­nezeu. Oare nu te înfiorezi îna­intea unei fotografii dragi, nu săruţi adesea chipul părintelui sau al prietenului, pus pe car­ton ? Cred că nimeni nu să­rută chipul de dragul hârtiei sau al culorilor, ci de dragul persoanelor pe care le închipuie. Tot aşa e şi cu icoanele.

Ne mai spun pocăiţii: — Voi ziceţi: „Crucii Tale ne închi­năm Hrisloase"..., iată dară că vă închinaţi lemnului. Le răs­pundem ; politicienii strigă zil­nic să trăiască linia» roata, cio­canul, ochiul, etc. Oare la cio­can şi Ia ochiu se gândesc ei? Nu credem. Cum am zis: cru­

c e e semnul suferinţei; deci: „Crucii Taie ne închinăm, Hrls-toase", e tot atâta cu „sufen-n-ţeî Tale ne închinăm*.

Cu toate aceastea, e adevă­rat că între cr^'inii de azi şi samariteni e bună potriveală. Şi unii şi alţii se închină şi Dum­nezeu Ini cerurilor, dar şi idoli­lor. Pocăiţii, cărora fe place aşa de mult să dea tot aii în­ţeles textelor biblice, înţeles fi­gurat, simbolic, de ce nu se gândesc că acel „chip cioplit" ar putea însenina nu numai tă­iat cu săcurca sau cu dalta, ci ar avea şi un înţeles de pildă ?

înţeles la figurat, „chip cio­plit" înseamnă orice lucru Is care se închini oamenii înafsră de Dumnezeu. Creştinii de azi, asemenea vechilor samariteni, se închină la o mulţime de dumnezei strămi. Dumnezeii lor sunt: banul, bogăţia, poftele de fol felul. Câţi creştini pun mai mare preţ pe avere, pe mân­care, băutură şi desfătări lumeşti decât pe vieaţa veşnică! Toţi furii, desfrânaţii, necumpătaţii, toţi păcătoşii sunt închinători la dumnezei străini, ia idoli.

Sf. Pavel zice despre aceştia că astfel de oameni nu slu­jesc lui 1 Iristos, Domnul nos tru, cl pântecelui lor" (Rom* 16, 18), Y

Dumitru C Mscu

C o m u n i c a t

Comitetul Central al Asociaţiei Foştilor Refugiaţi, Expulzaţi şi Deportaţi din Transilvania de Nord, ro»ga pe toii fojai refugiaţi, expulzaţi , depăr ta ţ i , întemniţaţ i po­litici, pe urmaşi i celor asasinau» şi pe toţi cei ce au suferit daune , care în u rma situaţiei create de Dictatul d c U Viena şi-au însireinat bunur i l e pe or ice cate, s&u au su ferit confiscări, vânzări silite, înşe­lăciuni, e t c , t ă ne tr imită eu ex­tremă urgenţă, câte o declaraţie iscălită faţa de doi mar tor i in care vor menţ iona următoarele d a t e : 1, Numele , domiciliul şi o c u p a ţ u n e a dăuriatuiui, 2. numele , domiciliul şi ocupa . i un t a beneficiarului sau a beneficiarilor, 3 t e s cne i ea amă­nunţi tă a faptului î n t r e m ă r i i şi a cauzelor care au determinat în-atreinarea; 4 D a c i dsuna tu l a a-tacat sau nu actul în baza legii 645 -1945 şi s t .d iu i în care . e gă seşte cauza d u p ă publ icarea legii 80d-1946 modificatoare.

Comite tu l Centra l are lipsă ur­gentă de aceste declaraţi i , pen t ru ca să poa tă interveni pe căile le g a e s i se creeze situaţia de d r ep ­tate socială tu turor d ă u n i ţ i l o r Dic­tatului d e h Viena

Declaraţ i i le se vor t r imi e prin d t l e g t ocazionai sau în plic ia preşedinte le Asoc ia ţ i e i ; Dr. Ep. Lucaciu, Cluj, Str Gr igorescu Nr 84 sau S r. Gr igorescu 68.

C O U T E T U L C E N T R A L

Au fos t des igna ţ i membr i i d d e gaţiei care să semneze în mit re le guvernu lu i r o m â n t ra is te le de pace de ia Paris în ziua de 10 Februa ­rie 1947.

Delegaţ ia sub preşedin ţ ia d-lui O h T â t ă n s c u , v icepreşedinte le Con ­siliului de Miniştri şt Ministru al Afacerilor S râine, este formată din d -ns i : p ro l Lucreţ iu P ă t r ă , c a n u Ministru! Justiţiei Ştefan Voitec, Ministru! Educaţiei Na;tona!e şi genera l adjutant de divizie i>. Dă-măceanu, Ministru -S '- 'bsecret-r de Stat Ia Ministerul de Ră*bo u

„Comitetul de lup tă p n ta i o politică d e m o c r a u c i în Ext remul Orient*, a t r imis pent ru a II pu ­blicată în presă o copie de pe scri­soarea a d r e s a ţ i s ăp tămâna trecută d iui Marsh d i , secretar de Mar $1 S u t e l o r Uni te in această seri-.oare comstetul dec l a r i că în China va avea ioc un r ăzbo 'u civiî de m . r i propor ţ i i d i c â Statele Uni te vor u rma propuner i le unu i senator de a da un ajutor mai putern ic lui C u n g - K a i - S h e k . Comite tu l arată c l „va fi un războiu pe care Ciang Kai-Shek nu- 1 va putea câşt iga şi pent ru care atât poporu l chinez, cât şi celelalte p o p o a r e din lume vor c o n d a m n a Stanele U n i t e " C o mitetul arată că la t e rminarea răz­boiu lu i con t ra Japoniei , Statele U-nite a dat kuomin tangulu i un spri-j n miiitar şi flnsnciar în valoare de 4 milioane dolar i In această scr isoare se mai spune că consti tuţia adopta tă de curând In C h na este depar t e de a fi de »octală şi se p re supune că Ciang-K 'a iShe l , nu va renunţa la puterea sa dicia ta tor i i lă .

Se ş t i e c ă în Grecia există in tervenţule a două ţări străine : An glia şi Amer ica l ' r ima ajută g ru­pări le înarmate ale fasciştilor m o narhişti, Cărora le dă p â r ă şi ofi­ţeri, A doua putere , Statele U n d e , a intervenit pe cale e c o n o m i c i negoci ind un ajutor pent ru Grecia fascistă şi prin vizita „de pr ie tenie" a flotei amer icane .

Decizia de a se evacua f eme ie copiii şi civilii englezi din Palestina a provocat un viu sent iment dc nelinişte în rânduri le p o p u l a ţ i . i

Radio Moscova a anunţa t că de­par tamentul n a i i n e i americane con-struejfc m i r i baze navale pen t tu C l ima în Tingiao , care sunt con strierate ca formând numai o par te din p rog tamul militar amer ican de pe teri toriul chinez.

Se subliniază că în confortni ta .e Cu acordul secret d in t re istate.e Unite şi Ch ina . în caz de răsboiu baza navală d;n T ing tao va ti pre­dată S u t e l o r Unite.

Po t r i v i t d a t e l o r oficiale ale cr gane ior Asigurăr i lor Sociale, da e pub l cate de ziarul „ G l o b o " , în italia p^nă la data de 31 Decem­vrie W4o existau a ai mult de 2 mil ioane d e şomer i . Număru l şo­meri lor a spori t în cursul ultimei luni cu 100 de ani . d intre Care 40 de m u în indus t r i e .

P e s t e t o a t ă Europa s'a abătut un va; uriaş de frig. hi Angl ia s'a in registrat o temperatură de — 46 gr*dt-, iu U n g a r i * de — 52 g r t d e . A nins chiar ţi in Africa de Nord,

unde to tdeauna e vară. In Por tu gal ia 6 oameni m fost găsiţi în­gheţaţ i . La H a m b u r g , în cursul a-cestei ierni, 26 de persoane m muri t de frig. tn t imp ce în Eu ropa bâo tu ' e friguri nemaipomen i t e , în Islanda au început ploile de pr imă­vară, iar vremea e foarte dulce .

Un j u d e o ă t o r şî un m a i o r englez, ce se «iîîau în Palest ina au iost»ă piti d e către teroriştii evrei în u r m a acestui fapt, s'a in t rodus le­gea marţială în aproape o treime din Pales . ina

în Grecia au sosit 47 de membr i ai comisiei O N U , ca r t va face o anchetă asupra afirmaţiei guve rnu­lui grec Că partizanii greci ar p r imi ajutor din s t ră ină ta te ,

La L o n d r a au început cons t i t u i sile pen t ru închee re i unei iHanţe «nglo franceze.

La Azore s'a p rodus un puternic cu t remur de pământ .

Ziarul „ F a p t a " scrie că Germ a n»a se consideră în stare de războiu cu a'iaţii. Ge rman ia , n u admi t e " semnarea păcii şi refuză să plătească de păgubir i le de războiu.

S ta tu l major al gene aiului Mac A tur a respins cererea de a au to -r za intrarea în Japon a a reprezen­tantului Patriarhiei din moscova, î n v i a t oficial de consis tor iul b ise­ricii o r todoxe din j apon ia ,

Ministerul ag r i cu l tu r i i din StaleJt Uni te ale Americ i i a declarat Că are de g â n d s i d is t rugă <Q milioa­ne q u i n t a e de cartofi, c ; r e repre­zintă supraproducţ ie ,

Poporu i Bulgar a pon . i t o cam­panie pent ru ajutor ar a economică a Românie i . In t o i t e comunele din B u g a r i a e vor face col ctăti pen­tru regiuni le secetoase ale Româ­niei.

S u b s e c r e t a r u l de s t a t al minis terului de ră boiu bri tanic, a de­clarat că A n g i a nu va îngădui k i o r educe re a frontiere or Austriei

In zona de ocupaţ ie bri anică a Germanie i , au fo-t concediaţ i , în luna Decemvr ie 6500 de germani pentru activitate nazistă, ână acum cifra totală a c* lor concediaţ i se r idică la 120.000.

S t a t e l e Unite cu exportat din re-col a anului t recut peste 2 mil ioane tone de cereale .

T r a t a t u l de p i c e cu România este ocns în hruba rusa şi engieză. Uocumen ul are 5 / pagini bă tu te la maşină şi preveder i le lui sunt a-rătaie in 40 de articole, in 8 capi­tole , la care se a d a u g i 6 anexe . Cele 6 anexe constau din : Iu r t a frontierelor României , p rob emele militare, listele materialului de răz­boiu, dispoziţii speciale, contracte şi prescripţ i i , efecte dc comer ţ şi sent in ţe .

Cehos lovac ia a făcui un acord comercsal cu zonele ang lo americane dc ocupaţ ie din G e r m a n i a

In ind ia a tsbucnit c iuma, Irt ult imele zile au mur i t peste l.CCG de pe r soane d n cauza a^eaiu boaie.

La Be lgrad , c pitala iugoslaviei a căzut zăpadă ga lbenă .