DIRECTOR: Preot V. Chindriş Redacţia şi Adm Cluj, Str. Chintăului 51 —Tel. 30-65

ABONAMENT anual 100 Lei — împreună cu „Vieaţa Cosperativă" 125 Lei — pentru instituţii şi autorităţi 300 Lai - abonament de sprijin 500 Lei

înregistrată la Tribunalul Cluj sub No. 85, în registrul special al publicaţiilor periodice.

O l e g e n o u ă

Promulgarea legii adm. numirea rezidenţilor regali

In ziua de 13 August anul acesta, în sala tronului din Pa­latul Regal cu o deosebită so­lemnitate, M.S. Regele a promul-

Regele Carol II. consolidatorul f T j ^ j R o m â n i e i moderne

General de Corp de Armată în rezervă Alexandru Hanzu, fost Inspector general de Arma­tă definitiv, la Ţinutul Some­şului;

General de Divizie în retra­gere Dănilă Papp, fost Coman­dant al Corpului VI Armata (Cluj), la Ţinutul Alba lulia;

General de Divizie în retra­gere Romulus Scărişoreaiiu, fost Inspector general de Armată, la Ţinutul Olt;

Alexandru Gane, fost Prim-preşedinte al Consiliului Legis­lativ, la Ţinutul Bucegi;

Alexandru Marta, fost Pr im-preşedinte al Curţii de Apel din Timişoara, la Ţinutul Timiş;

General de rezervă Mihail Negruzzi, la Ţinutul Prut;

Nicolae T. 'Otescu, fost Sub-

M. S. Regele semnând decretul legii administrative

de Stat, la Ţinutul gat n o u a lege administrativă, după care a primit jurământul celor zece rezidenţi regali.

La această solemnitate a u luat parte membrii guvernului în frunte cu preşedinteleCons. de Miniştri împreună cu membrii Curţi M. S. Regelui şi membrii Comisiei ce-a alcătuit proectul de lege.

D-l. min i s t ru Armând Căli-nescu a citit decretul de pro­mulgare a legi şi decretul pen­tru numirea celor 10 rezidenţi de ţinuturi.

Au fost numiţi pe termen de 6 ani în această înaltă funcţiu­ne domnii:

secretar Mării;

Victor Cădere, Ministru Ple­nipotenţiar, la Ţinutul Dunărea.

Dinu Simian, fost Subsecre­tar de Stat, la Ţinutul Nistru;

George Alexianu, Profesor universitar, la Ţinutul Suceava.

După ce rezidenţii regali au depus jurământul s'a citit de­cretul de numire a secretarilor generali de ţinuturi.

Au fost numiţi domni: Paul Goma la Ţinutul Buce­

gi; Victor Hodor la Ţinutul So­

meşului; (contintare în pag. 2)

DUMINECA X I » PUPĂ RUSALII

Mila şi Dreptate \?eni-va ziua când împăratul împăraţilor ne va cita înaintea

cerescului Tribunal, ca să dăm socoteală de administrarea bunuri­lor pe cari ni le-a împrumutat. \?a trebui să răspundem de fiecare lucrare vorbă şi gândire. \?a trebui să justificăm întrebuinţarea timpului tiăit, folosinţa banilor stăpâniţi, a talentelor primite, folo­sinţa graţiilor şi a tuturor avantajelor avute pe pământ.

Când ne va sosi citaţia? Nimeni n'o ştie. In consecinţă: gata ori când să fim— cu so­

coteala. Oare aşa stau lucrurile la noi?. Durere, suntem departe de aşa ceva.

Trăim ca şi când n'am fi atâmători de nimeni. Ne purtăm ca şi când n'am fi iresponsabili nimănui de isprăvile noastre. Chi­vernisim prost darurile Iul Dumnezeu.

Astfel ajungem să datorăm zece mii de talanţi. Sarcină grea: vinovăţie mare. Pentrucă nesocotim toate cele zece porunci.— De nenumărate ori: de mii de ori. Facem păcate de moarte—talanţi grei. Ne agonisim „meritul" de-a fi vânduţi: —predaţi diavolului şi îngerilor lui.

„Deci căzând sluga, se închina lui zicând: Doamne, mai îngădueşte-mă şi loate-ţi voiu jo/ăr/."(Matei 18.26.) Ingenunchiaţi mărturisim în spovedanie: Imi pare rău că am vătămat pe Dum­nezeu. Făgăduesc îndreptare.

împăratul milostindu-se... 1-a slobozit... i-a iertat lui dato­ria (Mi. 18.27.)

In numele Treimii preotul rosteşte deasupra creştetului celui îngenunchiat îţi iert şi te desleg.

—Stăpânitorul din pilda lui Isus dă dovadă de o bunătate uimitoare. Se lasă păgubaş de o sumă colosală (Cam 80 milioane lei) Fără multă rugare. Fără intervenţia vre-unui curtean cu mare vază.

Totuşi... bunătatea aceasta cât un munte nu-l împedecâ să-şi retragă, iertarea. Căci la urmă dă pe cel miluit pe mâna călăilor.

Debitorul s'a dovedit nevrednic de binefacerea primită, Se poartă crud —el miluitul— cu tovarăşul ce-i datora un fleac — 100 dinarii. Se arată capabil să-l sugrume. Nici nu l-a cruţat, L-a băgat în temniţă.

Pilda aceasta ne strigă cu tăriei —\?oi, creştinilor, nu ocărâţi pe semenii voştri, —Nu blestemaţi pe cei ce vă supără. —Nu vă certaţi. —Nu porniţi procese pentru lucruri mărunte. —Nu purtaţi în inimă mânie, părăsiţi gândurile de răzbunare.

Altcum veţi ajunge prada muncitorilor (a călăilor) cu toate des-legările din spovedanie. Fiindcă vor învia, da, da! vor învia pă­catele iertate, vinovăţia ştearsă. Judecată lără milă este celui ce nu a făcut milă... (lacob 2.13)

Par. TEOFIL

Luaţi aminte ca faptele dreptăţi voastre să nu le faceţi înaintea oa­menilor ca să fiţi lor privelişte, altfel nu aveţi plată de la Tatăl vostru cel din ceruri. — Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în adunări şi în uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevăr grăesc vouă; îşi iau răsplata cuvenită- — Tu, însă, când faci milostenie să nu ştie stânga ta ce face dreapte ta. (Matei

Pelerinaj Ca în toţi"anii,!în 15 August

lagsârbâtoarea Adormirii Mai­cii Domnulu i şi anul acesta un frumos grup de credincioşi din

Valasut, de unde Marţi diminea-ţ a | a u plecat mai departe; ajun­gând pela orele 9 a. m. în Cluj.

După puţină odihnă au

Cluj şi comunele înconjurătoa­re, au făcut perelinaj la Sf. mă­năstire dela Nicula.

In ziua de 13 August după ce s'a oficiat liturghia, grupul perelinilor s'a adunat în faţa bisercii „Bunavestire" din car­tierul „Iris" şi încolonaţi având în fruntea lor pe părintele V. Chindriş; cântând cântări de laudă, în sunetul clopotelor au pornit cu inima sâltând de bu­curie spre mănăstire.

Au mers toată ziua, udaţi din când în când de ploaea în răs­timpuri, până când înserarea i-a apucat în comuna Iclod, u n d e şi-au odihnit mădularele obosite de drum.

Duminecă des de dimineaţă au plecat mai departe, ajungâd după masă la mănăstire.

Trudiţi de greutatea drumu­lui, nu s'au dedat odihnei ci cu vrednicie creştinească au luat parte la toate sfintele slujbe ca­re au ţ inut până Luni după ma­să; când s'au adunat pentru a lua iarăşi calea spre vetrele lor. D r u m greu cu noroi, vreme cu soare vânt şi ploaie—vreme cu toane — au avut de îndurat.

Toate gretăţile întâmpinate le-au răbdat cu resemnare, nici unul nu s'a plâns de oboseală.

încă o noapte dormită fără perină la căpătâiu, în comuna

luat o masă comună la casa pa­rohială, după care au făcut o totogralie în faţa bisericii „Bu­navestire". Cei din clişeu sunt cei întorşi din pelerinaj.

Preacurata Fecioară Măria, să-i conducă pe toţi aceşti pe­lerini la Fiul său Isus.

Acolo să fie răsplătiţi cu bu­nătăţile vieţii de veci pentru toa­te suferinţele îndurate de bună voie pentru mântui rea sufle­tu lu i

0 lege nouă (continuare din pag. 1)

Constantin Răşcanu la Ţinu­tul Prut;

Nicolae Rădulescu-Dobrogea la Ţinutul Mării;

Ilie Gănescu la Ţinutul Olt; Petre Roşea la ţinutul Alba

lulia; Gheorghe Ciupe Ia Ţinutul

Timiş; Mihail Miloteanu Ia Ţinutul

Dunăre; Emanoil Cercavschi la Ţinu­

tul Suceava; Gheorghe Glod la Ţinutul

Nistru. Infinţarea celor zece ţinuturi,

prin noua lege administrativă, echivalează cu o deconcentrare a serviciilor pubiice. Se împli­neşte astfel o veche dorinţă cetăţenească.

CR S n - T l CUNOŞTI RELIQIR

Vorbesc de Irod cel Mare care a domnit în vremea naş­terii Mântuitorului. Irod cel a-mestecat în patima lui Hristos e altă persoană. Se numea Irod Antipa sau Irod tetrarhui şi era fiul celui dintâi. Irod cel Mare a domnit 37 ani, peste Iudeia, ca un groaznic tiran. A săvârşit multe omoruri. Pomenirea îi va dăinui, pătată de sângele nevi­novaţilor prunci ucişi de el, cât va trăi Evanghelia...

Din nefericire neamul lui n'a perit. Ii sunt strănepoţi spiritu­ali toţi dintre contimporanii noş-trii cari i se alătură prin chip şi asemănare cu el. Toţi cei ce gândesc, simţesc şi comit ca şi el, ai lui progenitură duhovni­cească sunt... Deja îi bănuiţi. Sunt ucigaşii de prunci, t o t a -tât de nevinovaţi ca şi cei măce­lăriţi de cruzimea tiranului a-mintit. S u n t cei ce fac avorturi, sunt avortoni... Nişte monştrii din moment ce în lumina evan-geliei milei, săvârşesc fapte pe cari şi păgânii le urgiseau. Creş­tini cu numele .. Irod nu a avut cunoştinţele pe cari Ie au strănepoţii săi. Care creştin nu ştie că fără botez nu se împărtăşeşte de roadele răs­cumpărării. Fără botez n'avem parte de Hristos. Fără botez nu-i mântuire. Când venim în lume intrăm în neamul blestemat a lui Adam. Când ne botezăm in­t răm în neamul răscumpărat, binecuvântat a lui Hristos.

Irod nu era tată-1 pruncilor u-cişi...

Pot fi numiţi părinţi cei ce lipsesc pe victimile lor de viaţă pământească şi de viaţă cerească.?

Să ne închipuim scena aceasta: un bătrân de 80 de ani se re­întoarce dela biserică. E gâr­bov. In mâna dreaptă are o cârjă pe care se sprijină. Din spate pe nesimţite se apropie un bărbat în vârstră mijlocie. Ca să-şi arate bărbăţia şi puterea smulge cârja din dreapta moş­neagului şi îl împinge, cu u-

mărul, in părăul plin de apă. Cine nu s'ar indigna văzând o asemenea vitejie josnica... Să ataci un neputincios fără putin­ţă de apărare... ce faptă urâ tă '

Să ataci, tu mamă , rodul pântecelui tău, cum îndrăsneşti? Ce ţi-a greşit? Dacă perzi câteva luni silueta,liniştea şi petrecerile nu-i el de vină. Nu s'a conce­put dela sine.

Nu poate fi socotit agresor In­just nici în cazul că-ţi atacă vieaţa printr 'o naştere anevoioa­să. Nu este la mijloc voinţa şi iniţiativa lui ci a ta . De fapt când încerci avortul tu mamă eşti agresor înjust, ataci pe nedreptul un nevinovat şi ne­putincios.

Pe cât e de groaznică aceas­tă crimă barbară, ba chiar ne­omenească, pe atât de amare sunt urmările. Nu întârzie re-muşcările conştiinţei, vermele ce nu doarme ci roade liniştea pa­cea şi seninătatea sufletească...

Ţ. HERINERNU

Instalarea rezi­denţilor regali

Instalarea rezidenţilor regali s'a început în Ardeal. In ziua de 18 August cu o solemnitate deosebită a fost instalat î n noua slujbă la ţinutul Mureş Dl. ge ­neral DănilăPapp, în Alba-Iulie. In ziua de 19 la ţinutul Someş în Cluj a fost instalst Dl. ge­neral de corp de Armată în re­ze rvă Alexandru Hanzu.

Aceste solemnităţi s'au des­făşurat în faţa Preşedintelui Con­siliului de Miniştri;', a Dl. Ar­mând Călinescu, Ministrul In­ternelor şi a altor demnitari.

Prin venirea la conducerea de ţinut al acestor mari bărbaţi, Ardealul a primit o nouă forţă în luptă spre prosperare.

Cu aceiaşi solemnitate urmea­ză instalarea Celorlalţi rezidenţi din Ardeal şi alte ţinuturi ale Ţării.

fl. BE55 IERE5: 5 E R 5

Adevărul vă va face slobozi Libertatea slujitoare

Isus spune Jidovilor: „Dacă păziţi cuvântul meu veţi cunoaş­te adevărul şi adevărul vă va face slobozi".

Ei îi răspunseră: „Noi suntem din neamul lui Avram şi n'am fost nicicând sclavi nimănui..." Isus le replică:„adevăr, adevăr vă spun, oricine se dedă păca­tului, rob este al păcatului."

„Libertatea este dreptul de a-ţi face datoria" a scris A.

Comte pe bună dreptate. Liberalismul volterian de

două veacuri ţine Bisericii, lec­ţia Fariseilor: — Libertatea! Noi suntem cei ce o dăruim lumii, iar tu o combaţi. La asta Bi­serica răspunde:—Ce aduceţi voi e sclavie, în ce priveşte liber­tatea, după ce voi o veţi fi răstignit, eu o voiu învia-o. Libertatea voastră este acel a-nimal mitologic care se mistu-

eşte pe sine însuş... A fi slobod pentru mine însemnează: aser­vi (altora), pentru voi înseamnă: a aservi (a robi pe alţii)

Faptele îi dau dreptate. Libertatea concurenţei! spun

ei, economia politică devine scop ultim pentru ea însăş.

Rezulta tul: Dictatura finanţei şi a trusturilor, imens norod constrâns unei robii mai rea ca aceia a păgânisrnului, căci a noastră robeşte până la suflet schimbă munca „instrument de desăvârşire, în unealtă de depravare (ticăloşie), înobilează materia, dar înjoseşte sufletele

(Pius XI Caritate Cristi). Regii aurului ferecaţi la rân­

dul lor de acele lanţuri pe ca­re le-au făurit pentru alţii, a-jung—„întâiele şi scandaloasele victime" ale cataclismelor pe cari le-au deslănţuit înşişi. La orizont vrăjmaşul oricărei liber­tăţi: comunismul. —Libertatea preseil aceleaşi drepturi Ia pâine şi otravă (N. Tr. cetitorii pot primi dela pre­să atât hrană cât şi otravă pentru minte). Libertatea cu­vântului, drepturi egale la za­hăr şi la vitriol.

Rezultatul: Cuvântul şi pre-

19. 12 ani în ghiarele a t a t i s m u l u i de IOAN FLOREA

fost misionar adventist

Noi suntem trimişi ,,Acum Dumnezeu a sculat p« acei, cari vor lua locul meu"

- z i c e Wiliam Miller în cartea Marea luptă 832 I.

Wiliam Miller după ce s'a retras dintre adventişti cu tovarăşul său jidanul loseph Wolff, a mai rostit poporului agente cuvinte : „A-cum Dumnezeu a sculat pe acei, cari vor lua locul meu".

t i vrea cu orice preţ să se scoa tâ curaţi ca lumina soarelui în tata poporului. Dar sfânta Scriptură îi descopere aşa cum sunt şi zice des­pre ei asfel; Cum sunt euştilt pline de păsări, aşa sunt şi casele lor pline de înşelătorie. Prin aceasta. s'au ridicat şi s'au îmbogăţit ei, s'au făcut groşi şi graşi şiîn rele au trecut orice măsură. Nu iac dreptate nimănui nici chiar or­fanului, nu dau dreptate săracu­lui şi huzuruesc (lereimia 5,27-29). Ei huzuruesc adică se simt bine. Trăesctihniţi. Duc viaţă liniştită. N'au grija celor 200000 oameni pe cari i-au jefuit de bani şi i-au lăsat numai cu hainele de pe ei; poate şi acelea rupte pe unii. Vorba lui l Creangă. „Voi vă huzuruiţi de căldură, iar eu să crap de frig". Acestea sunt faptele pro-rocilor mincinoşi.

Acum apare noul proroc minci­nos. Acesta este Edison. El vine cu alte minciuni în faţa poporului jefuit şi disperat. Iată ce zice el cu E. 6 . White: „Noi suntem trimişi, să vestim adevărul special pentru timpul acesta". (Plelegeri 1919 p. 2b)

Edison a început să spună min­ciuni grosolane chiar în prima zi adică 23 Octomvrie 1844, când s'a recomandnt ca proroc- lată ce zice el poporului: „Fraţilor, azi m'am rugat după un snop de grâu. In timpul rugăciunii a venit Spiritul sfânt asupra mea într'o măsură atât de mare, încât era să mă trântească de pământ! 1/i-a descoperit, că San­ctuarul despre care fraţii loseph Wolff şi Wiliam Miller au vestit cu atâta râvnă că e pământul pe care îl va arde Domnul Hristos Ia 22 Octemvrie 1844, acesta nu e pă­mântul, ci Sanctuarul din cer" Iată şi pe acest nou proroc mincinos, cu câtă indrăsneală îşi începe lu­crarea minciunii!

E. O. White minţea poporului în Decemvrie 1844 astfel: „Eu am cer­cetat să aflu cauza acestei schimbări adică pentru ce n'a venit Domnul Hris'os la 22 Octomvne 1844, în­gerul meu conducător mi-a zis: „Ei s'au înşelat în aşteptările lor. Isus nu poate veni încă pe pământ. Ei trebue curăţiţi, lămuriţi şi cercaţi. (Experienţe şi viziuni 140; Întrebăm.

Această prorocită mincinoasă se te­me de Dumnezeu sau nu?! — Nu se teme niciun pic! Ea vorbeşte în două forme. In cartea Marea luptă ea zice că„ adventişti sunt pocăiţi" a-dică sfinţi, iar aici zice că nu sunt gata şi de aceea n'a venit Dom­nul Hristos. Unde şi când vorbeşte ea adevărat?

Ea mai zice: Miller a primit pă­rerea dela alţii că Sanctuarul este pământul. Iar greşala Iui Wolff şi Miller consta în aceea că nu înţe­legeau ce însemnează Sanctuarul şi curăţirea sa. De aceea Hristos le-a ară­tat adventiştilor—după 220ctomvr ie 1844—că acest pământ nu e Sanc­tuarul. Sanctuarul este în cer. Aco­lo, în Sfânta Sfintelor din cer a intrat Hristos să ducă o jertfă de ispăşire pentru poporul Său.

Aşadar după susţinerile aceste mincinoase, toţi oameni câţi au m u ­rit de la înălţarea Domnului Hris­tos la cer până Ia 22 Oct. 1844, s'au dus în iad, fie răi sau buni. Dar cum se poate face ispăşire pen­tru cei din iad, căci sf. Scriptură zice că deacolo nu poate merge ni­meni în rai? 1*. Aceasta încă este una din cele mai puternice dovezi că E. Q, White nu este prorocită lui Dumnezeu şi nu este trimisă de El. Unor astfel de oameni Domnul le zice: Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; cari nnmesc lumina întunerec şi 'întunerecul lumină; cari socotesc amarul dul­ce şi dulcele amar! 2*: 1» Luca 16 19-30 2* lsaia 5.20.

De aceia sânta Scriptură spune astfel: Aşa zice Domnul Savaot: Nu ascultaţi cuvintele prorocilor cari vă prorocesc, căci vă înşeală po-vestindu vă închipuirile inimi lor iarna din gura Domnului 1* Sunt împotriva prorocilor, cari fură cuvântul meu unul dela altul, vorbesc cu limba lor, dar zic: El a spus. Eu sunt împotriva celor ce prorocesc vise mincinoase, ca­re le povestesc pe acestea şi duc pe poporul meu la rătăcire cu a-mâgirile lor ş\ cu linguşirile lor, deşi eu nu i -am trimis, nici nu le-am poruncit; ei nu aduc niciun folos poporului aceUuia, zice Domnul 2* De aceea aşa grăeşte Domnul Dumnezeu: iată eu sunt împotriva perinuţelor voastre fer­mecate cu care ademeniţi acolo aufl&tele si sboare la voi; tmul-ge-le-voiu de subsuorile voastre şi voiu da drumul sufletelor, pe

cari le ademeniţi să sboare la voi 3*: 1* leremia 23.16/2* lere-mia 23.30-32; 3* Ezechiel 13.20.

După toate străduinţele ce şi LE-a depus DIAVDLUL PRIN prorocii lui cei nouii, în timpul apei tulbure adică timpul zăpăcelii dela 23 Octomvrie 1844, Dumnezeu a ridicat negura

deasl , şi a rup t solzii de pe ochii poporului şi a smuls aproape toate sufletele din ghiarele prorocilor min­cinoşi. De aceea se plângeau ei că „în toamna anului 1848 credincioşii adventişti erau foarte puţini la nu­măr".

Armata noastră a cunoscut, în ultimii ani o conplectă tran­sformare, atât în ce priveşte e-

Inzestrarea Armatei Prin formarea specialiştilor

români în domeniul f'abricaţi-

Iufanteria atacă

ducaţia morală cât şi cea os­tăşească.

Sub îndemnul şi controlul direct al M. S. Regelui, co­mandamentul militar a procedat cu sârguinţă şi tact la o severă şi dreaptă selecţionare a corpu­lui ofiţeresc.

Elementele tinere şi de valoa­re au fost instalate în posturi­le de răspundere de unde au toată libertatea de acţiune.

Atenţia comandamentului mi­litar s'a concentrat asupra edu­caţiei morale şi ostăşeşti a sol­datului.

Unităţile şi-au fixat noui nor­me de educaţie, transformând ţăranul român într 'un adevărat cetăţean, conşlient de îndatori­rile lui, cât şi într 'un iscusit meşteşugar al armelor.

Acţiunea de înzestrare a ar­matei pornită din acelaş înalt î ndemn, se află pe drumul drept al realizărilor.

unii armamentului, vom cuceri în curând totala independenţă.

într 'un viitor — pe care-1 do­rim cât mai apropiat — nu vom mai fi tributarii străinătăţii.

înzestrarea armatei a ajuns astăzi o expresiune populară.

Cetăţenii acestei ţări îşi dau serma de importanţa ei cât şi de sarcinile pe care această pa­triotică acţiune o impune statului.

Mărirea potenţialului de răz-boiu, materiale, industrie şi agri­cultură de războiu, motorizare, şi mecanizare au cerut Ţării noui şi îndreptăţite jertfe.

Astăzi când toate armatele ş i -au concentrat forţele în apli­carea conplectă a programului de motorizare şi mecanizare, ni ­meni nu se poate sustrage ti­raniei materialului.

Această tiranie va fi mai greu simţită de acele ţări, al căror potenţial industrial n u le va

'continuare în pag. 4-a)

sa s'au grăbit să se vândă. Guvernele, fondurile secrete, agenţiile financiare, toate negus­toresc cu cuvântul ca şi cu tu-tunu şi cu chibritele. Nici un comerţ mai clasic ca şi acesta. Dreapta lege a talionului (ochiu pt. ochiu).

Ce voia acea burghezie vol­teriana pentru care ori ce li­bertate era sfântă afară de acea a Bisericii? S ă se afirme liberă faţă de adevăr şi faţă de m o ­rală. Să întemeieze o libertate de care să aibă folos numai cei ce ţ ineau pârghiile dé co­mandă.

Văzând acum că aceste pâr­ghii îi scapă din mână şi trec la căpcăunul popular ea cere temniţă, ferul şi focul, pe sea­ma rănilor pe cari le-a deschis; fără să-şi lapede principiile. Spun că s'au împărţit greşit cărţile de joc; de fapt vreau să-şi regăsească atu-urile (coz) scăpate.

Pentruce altceva se ţin Con­grese Radicale, pentruce există o Ligă a Drepturilor Omului, o Franc-Masonerie?

—Libertatea poate s'o iubeas­că cu o dragoste adevărată nu­mai cel ce poate s'o scape de

excesele ei făcându-o slujitoare a tot ce-i drept şi adevărat. Acela este creştinul.

A ţinea lecţii despre libertate când tu eşti robul unui vis, a poruncii în vreme ce nu eşti în stare să-ţi porunceşti ţie însuţi, să-ţi înfrânezi poftele! Şi ei se miră că au născut discipoli cari gâtuesc libertatea (comunişti!)

Câinii înşişi se modelează du­pă stăpânii lor; ordonaţi şi cio­pliţi sau sbârliţi şi sălbatici du­pă pilda lor. Totdeauna aşa va fi cu supuşii şi ucenicii tăi. De vei avea caracter de păstor din ei vei face miei; de vei avea

fire de simbriaş (mercenar) vei face lupi din ei. Sbiciul tău îi va stăpânii o zi, ca mâine însă te vor gâtui.

In loc de a cerşi purpura regală fâ-ţi un suflet regesc şi vei avea mai mulţi supuşi de­cât visezi. Inima lor va cerşi dela tine să domneşti peste ei şi tu îi vei face liberi fiindcă aşa vei fi tu: liber.

Trad, T. HER INE ANII

Citiţi plătiţi şi răspândiţi « VIE A JA CREŞTINA»

D. Genera! Gamelin despre sol­datul remân

continuare din psgina 3-a

permite să urmeze progresul tehnic al armamentului modern.

Din acest punct de vedere, Ţara noastră se află pe făgaşul realizărilor mari.

Opiniile unui ilustru os taş

Un ilustru ostaş francez, Ge­neralul Gamelin, generalisimul armatelorfranceze, vorbind des­pre soldatul român şi despre acţiunea de înzestrare a arma­tei române a spus următoarele:

„Fabricaţiunea tunurilor şi a întregului a rmamen t a întrecut aşteptările mele, asigurându-vă că am constatat, cu satisfacţie, modul serios în care se lucrea­ză după ultimele procedee teh­nice şi ştiinţifice".

Iar mai departe d. General Gamelin spune:

...Aceasta mă îndritueşte a afirma că utilajul modern, pus în mâna soldatului român, cu firea ambiţia şi calităţile sale vitejeşti, formează o puternică şi solidă pază pentru ţara Dvs. Cunosc şi preţuiesc soldatul român nu numai din punctul de vedere al legăturilor de ra­să latină, cât în deosebi pentru însuşirile lui dovedite în vre­mur i grele atunci când Franţa era departe şi nu mai putea a-juta cum ar fi dorit.

Apreciez dezvoltarea, demni­tatea şi puterea armatei voastre pe care o consider ca una din­tre cele mai bune ce cunosc.

Iată cuvinte, spuse de o ma­re personalitate militară, ce merg direct la inimă.

Transformată într 'un vast laborator şi cu un material o-menesc de prima calitate. Româ­nia păşeşte energic şi sigur spre marele Ei destin.

Armata noastră e pregătită pentru a-şi apăra glia şi drep­turile. Dar să dea Domnul ca pacea să fie ţinută de buna în­ţelegere între oameni.

Indochina Indochina, colonie franceză a

Asiei meridionale, este una din ţările cari, prin situaţia sa, corn poziţia solului şi climatului său, constitue un cuib natural al pa­ludismului, căci anofelul (ţân­ţarul paludismului) găseşte aco­lo numeroase locuri favorabile iar populaţia unor anumi te re­giuni este ameninţată de palu­dism.

In Decembrie 1929, Institu­tul Pasteur, cunoscut în lumea întreagă şi care posedă în In­dochina trei filiale: la Seigon, Ia Henoi şi la Nha-Trang, a fost însărcinat să organizeze lupta contra paludismului. Acest in­stitut s'a ocupat în primul rând

să stabilească o hartă a palu­dismului îulndochinapentru a ob­ţine o vedere de ansamblu a stării de fapt. Apoi în 1U30 a făcut cercetări intense. Informaţiile cu­lese permiteau de a începe în linii largi lupta contra paludismu­lui. înainte ca institutul Pasteur să se ii ocupat într 'un m o d a -tât de intens de lupta contra paludismului, unele întreprinde­ri particulare practicau chinini-zarea exploatărilor lor. Marile întreprinderi de căi ferate a u fost primele, ceiace e normal de altfel, căci lucrătorii lor e-rau expuşi de a cădea pradă ţânţarilor în cursul aşezării li­niilor ferate în regiunile mlăş­tinoase.

Rezultatele acestor măsuri sunt foarte favorabile după cum re­zultă din declaraţiile medicilor: H. Morin şi L. A. Bordes cari spun.:

„Rezultatele practice, imedia­te, al luptei antimalarice în C o -chinchina promit deci cele mai bune speranţe. In Cochinchina s'a văzut că criză economică mondiale n 'a făcut decât să fa­vorizeze desfăşurarea luptei anti-malarică în vederea economii­lor ce se pot realiză gr d ţ ie a-cestei lupte.

Insfârşii, Comisia de paludism a Societăţii Naţiunilor se decla­ră în favoarea tratamentului ra­pid prin chinină, prin doze zil­nice de 1-1,2 grame de chinină în timp de 5-7 zile, şi respinge vechile metode care preconizea­ză doze puternice de chinină luate timp de luni de zile. Pen­tru profilaxie, Comisia recoman­dă o doză zilnică de 0,4 grame chinină în tot timpul perioadei de paludism.

Se poate deci spera că noua metodă terapeutică care e foarte economică se va răspândi în toată Indo-China (19).

In ziua de 13 August a. c. a depus jurământul noul Epis­cop Romano-Catolic de Alba lulia Dr. Adolf Vorbuchner la care M. S. Regele a rostit următoa­rea cuvân ta re :

PREA SFINŢIA TA

Din inimă mulţumesc pentru frumoasele cuvinte prin cari Ţi-ai întărit jurământul depus astăzi.

Pentru Mine este totdeauna

o bucurie de a vedea conducă­torii spirituali ai populaţiunii Ţării Mele pricepând că rolul lor este un rol de împăciuire

Rolul Bisericei, — propovă-duirea cuvântului lui Christos, — este acela în care am pus Eu toată credinţa că va aduce pacea între Români şi pacaîn-tre fraţi.

Felicit pe Prea Sfinţia Ta că păşeşti astăzi pe această cale cu toată credinţa şi toată energia.

R o g pe Cel Atotputernic să binecuvinteze misiunea ce Ţe-a fost încredinţată.

Dezvelirea monumentului eroi­lor din comuna Brâneşti-Dâm-

boviţa In ziua de 15 August a a-

vut loc î n comuna Brăneşti-Dâmboviţa solemnitatea desve-lirii monumentului celor 66 eroi ai acestei comune, morţi în răz­boiul pentru întregirea neamu­lui.

In prezenţa Autorităţilor civi­le şi militare, a Asociaţiei Demo­bilizaţilor, a Străjii Ţării, a Cen­trului de pregătire premilitară, a tuturor muncitorilor ţesători-ei mecanice „Stan Rizescu", precum şi a unui mare număr de săteni din comunele înveci­nate, comemorarea ostaşilor din Brăneşti căzuţi pe câmpul de luptă, a decurs într'o atmosfe­ră de pioasă reculegere.

Monumentul este opera scul ptorului Spiridon Gergescu.

Hazuri PALAVRE

— Dragă Mitică, eu am un ceas de perete, primit moşteni­re, aşa de bătrân, încât umbra dela limbă a făcut gaură în pe­rete de când tot umblă.

— Asta nu-i nimic, să-ţi spun ce-am păţit eu eri. M'am apucat ca să-mi acopăr casa şi era o ceaţă de abea vedeam ce fac şi ce crezi c'am văzut când s'a dus ceaţa? Casa mea era a-coperitâ vreo 2 metri dela aco­periş încolo...

NIMEREALĂ — Dragă, de Duminecă într'o

săptămână ne-a invitat mama la ea.

(Ghiţă vroind să scape de o vizită la soară-sa.)

Hotel creştinesc la Cluj In centrul Clujului (Str, Măloasă, lângă Calea Regele Ferdinand)

s'a deschis HOTEL „PAEO"

prevăzut cu cel mai avansat confort modern, având calorifer, apă caldă, bae, telefon, etc. Pe lângă avantajiile confortului şi a preturilor mode­rate, HOTELUL „PARC" se mai recomandă, în deosebi şi prin nive­lul şi prestigiul său moral, oferind creştinilor şi mai ales preojilor cari vizitează Clujul, toate garanţiile unui cămin familiar creştinesc.

Proprietarul său, român, Dl. I 0AN CIOCIU, fio credincios al Biseri­cei noastre, are considerajiunl deosebite, fa | i de preo)lme.

— Regret, dar atunci trebue să mă duc la o înmormântare...

INEXPLICABIL — Eşti numai de 19 ani?

Atunci tatăl d-tale trebue să fie încă t â n ă r . . .

— Tatăl meu? Sunt 23 de ani de când a m u r i t . . .

RECOMANPATlE •-- Peste o săptămână plec

în voiaj să mă mai odihnesc, şi nu ştiu ce cărţi să iau cu mine pentru a face lectură, dă-mi un sfat.

—- Ia „Mersul trenurilor".

EXPLICAŢIE Profesorul, — In ce anotimp

sunt zilele mai lungi ? Elevul — In postul mare . . .

S E M N E La lecţia de igienă profesorul

întreabă pe lonescu : — După ce se cunoaşte po­

jarul ? — Fiin'că se 'nchide şcoala

pe trei săptămâni.

PĂRERE DE RfiU — Ce tot plângi bade Ioane? — Cum să nu plâng dacă

mi-a murit o vacă. — Bine bade Ioane, dar cam

de o lună când ţi-a murit ne­vasta n 'a i plâns atât, ca după vacă.

— Vezi, măi tmere, că de o lună au vrut să-mi de a vre-o 10 neveste, dar o vacă n u - m i dă nimeni . . .

N u v ă p i e r d e ţ i t l m p u l l căutând în ziare şi reviste articole cari p o m e n e s c numele d v s . sau tratând problemele cari v ă intere­sează, căci o instituţie spe­cial creată şi b i n e organi­zată pentru aceas ta poate face acast lucru mai bine şl mai

eftin ca dvs.

„Serviciul Gazetelor" Agenţie internaţională de presă şi pu­

blicitate BUCUREŞTI, str. Sf. Constantin 24

telefon 3-16-15. urmăreşte tot c e s e pu­blică în ce l e circa 1400 publicaţii din România, Iar prin intermediul celor 102 agenţii similare din străină­tate, tot c e s e scrie în presa din toată lumea şi procură tăeturi de presă asupra ori­cărei personalităţi sau subiect.

Cereţi telefonic sau în scris prospecte lămuritoare sau o probă gratuită de o săptămână, indicând subiectul care vă in­teresează.

POŞTA GAZETEI Am primit şi chităm cu mulţumi­

re următoarele abonamente sosite dela ultimul număr până la 24 August 1938

Păr. I. JRaioa 120 Lei

PUP P I (IMPiQpIt̂