Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

Curs de formare continuă, ora 20; A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora

19-30; Sâmbăta – Spovedanie, h 16. (În post, vinerea—spovedanie, h17:30)

PREGĂTIRE PENTRU SPOVEDANIE – cateheză cu copiii între 7 – 12 ani,

pe data de 23 și 30 septembrie 2012 și 7 octombrie 2012, după Sf. Liturghie.

Dragi părinţi, vă rog să nu-i lipsiţi pe copii de aceaste întâlniri folositoare! CONTRIBUȚIA ANUALĂ a credincioșilor pentru parohia noastră este de 50

de euro. Vă rugăm să ajutați, și în felul acesta, lucrarea pastorală a parohiei

noastre! Dumnezeu să vă răsplătească jertfa!

Săptămâna a XVIII-a după Rusalii:

Duminică: 2Co 9,6-11;Lc 5,1-11-Sf. Mc. Grigorie Luminătorul, Ep.Armeniei.

Luni: Ef 4, 25-32; Lc 3, 19-22 - Sf. Ap. Anania; Cuv. Roman Melodul.

Marţi: Ef 5, 20-25; Lc 3, 23-38; 4, 1 - Sf. Sfinţit Mc. Ciprian; Sf. Mc. Justina.

Miercuri: Ef 5, 25-33; Lc 4, 1-15 - Sf. Sfinţit Mc. Dionisie Areopagitul.

Joi: Ef 5, 33; 6, 3-9; Lc 4, 16-22 - Sf. Mc. Domnina, Audact şi Calistena. Vineri: Ef 6, 18-24; Lc 4, 22-30 - Sf. Mc. Haritina şi Mamelta.

Sâmbătă: 1 Co 15, 39-45; Lc 4, 31-36 - Sf. Ap. Toma; Sf. Mc. Erotiida.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților

“Fiecare persoană care face răul, care dă frâu patimilor, este

suficient pedepsită de răul pe care l-a făcut, de patimile cărora s-a

dedat, dar mai ales de faptul că s-a îndepărtat de la Dumnezeu şi

Dumnezeu s-a îndepărtat de la el: ar fi deci nebuneşte şi inuman să ai

simţăminte de mânie împotriva unui astfel de om; este ca şi cum ai

vrea să îneci un om care deja se scufundă în apă; sau ca şi cum ai

vrea să arunci în flăcări pe unul care arde deja. Unui astfel de om

trebuie să îi arătăm dragoste dublă şi să ne rugăm cu ardoare lui

Dumnezeu pentru el; să nu îl judecăm şi să nu ne bucurăm de necazul

lui. De dragul Meu, spune Iisus, dar şi de dragul lor, “iubiţi pe

vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor

ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc”.

(Sf. Ioan de Kronstadt)

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An V, Nr. 25 (30 septembrie 2012)

Apolstol: II Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9

is-a Domnul: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea. Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; şi,

dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii fac acelaşi lucru; şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să

luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este.

Duminica a XIX-a după Rusalii (Predica de pe munte - iubirea vrăjmaşilor) Luca 6, 31-36

Fraţilor, Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu mint! În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă, şi printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile lui. Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi

lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

În Sfânta Evanghelie din Duminica a 19-a după Rusalii Mântuitorul Iisus

Hristos ne arată importanţa iubirii

milostive pe care oamenii trebuie să o manifeste unul faţă de celălalt, chiar şi

faţă de cei care le sunt vrăjmaşi.

De ce este atât de importantă iubirea smerită faţă de toţi oamenii?

Pentru că aceasta îl face pe om

asemenea lui Dumnezeu, iar dobândirea asemănării cu Dumnezeu

este scopul ultim al vieţii omului pe

pământ, ca timp al pregătirii pentru viaţa veşnică.Mântuitorul Iisus Hristos

spune în Evanghelia de astăzi

oamenilor iubitori şi milostivi:"răsplata

voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt". Referitor la aceasta, Sfântul

Ioan Gură de Aur zice: "Şi cum este cu

putinţă de a fi cineva fiu al lui Dumnezeu? Dezbrăcându-te de toate

patimile omeneşti şi arătând

blândeţe către cei ce te batjocoresc şi te nedreptăţesc, căci

şi Tatăl tău Cel ceresc astfel Se arată

către cei ce Îl defaimă. De aceea, de multe ori zicând această vorbă, El n-a

pronunţat-o simplu: "ca să fiţi

deopotrivă Tatălui vostru", ci numai

după ce le-a zis: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă

blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc

şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc" (Matei 5, 44); numai

după aceasta, zic, a adăugat şi acest

premiu. Nimic nu ne poate apropia atât de mult de Dumnezeu, şi nu ne face

deopotrivă cu El, ca această virtute la

care suntem chemaţi. De aceea şi Pavel când zice: "Fiţi următori ai lui

Dumnezeu" (Efeseni 5, 1), spune ca să

ne facem imitatori ai lui Dumnezeu şi prin aceasta."

În Sfânta Scriptură a Noului

Testament găsim mai multe îndemnuri

la cultivarea iubirii despre care ne vorbeşte Evanghelia de astăzi: "Aţi

auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul

tău". Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe

vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă

urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă

vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri..."(Matei

5, 44-45). Iubirea aproapelui este

semnul identităţii spirituale a ucenicilor lui Hristos, al creştinilor: "Poruncă

nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe

altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.

Întru aceasta vor cunoaşte toţi că

sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea

dragoste unii faţă de alţii" (Ioan 13, 34-35). Sfântul Apostol Petru îndeamnă

pe creştini astfel: "… Fiţi toţi într-un

gând, împreună-pătimitori, iubitori de fraţi, milostivi, smeriţi. Nu răsplătiţi

răul cu rău sau ocara cu ocară, ci,

dimpotrivă, binecuvântaţi, căci spre aceasta aţi fost chemaţi, ca să

moşteniţi binecuvântarea" (I Petru

3, 8-9). Totodată, în Noul Testament se arată faptul că nimeni nu-L poate

iubi pe Dumnezeu fără să-l iubească în

acelaşi timp şi pe aproapele său: "Dacă

zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este!

Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele

său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L

iubească" ( I Ioan 4, 20).

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au evidenţiat, de asemenea, importanţa

iubirii milostive faţă de toţi oamenii,

care este semn al iubirii smerite faţă de Dumnezeu: "Cel ce iubeşte pe

Dumnezeu nu poate să nu iubească şi

pe tot omul ca pe sine însuşi, deşi nu are plăcere de patimile celor ce nu s-

au curăţit încă. De aceea când vede

întoarcerea şi îndreptarea lor, se

bucură cu bucurie mare şi negrăită". Când Mântuitorul ne spune să îi iubim

pe vrăjmaşii noştri, ne cere un lucru

greu de realizat, deoarece noi socotim

că este normal să răspundem la iubire cu iubire, la bine cu bine şi să

împrumutăm pe cei care ne împrumută

sau de la care nădăjduim să luăm înapoi ceea ce am împrumutat, dar nu

ni se pare normal sau firesc să facem

bine celor care ne fac rău. Prin aceasta constatăm că, de fapt, ceea ce

numim noi firesc sau normal nu

este firea cea voită şi creată de

Dumnezeu, ci firea căzută în păcat sau păcătoasă care

amestecă răul cu binele,

bunătatea cu răutatea şi care aşteaptă imediat

răsplată pentru fapta cea

bună. Înţelegem, aşadar, că

iubirea de vrăjmaşi pe care

o cere Mântuitorul Iisus Hristos nu se poate realiza

uşor, doar printr-un act de

voinţă, ci prin efort d u h o v n i c e s c , p r i n

dobândirea iubirii milostive

a l u i D u m n e z e u î n v i a ţ a

noastră. Iubirea noastră egoistă este, în general, posesivă sau calculată.

Iubim dacă suntem iubiţi, facem bine

dacă ni se face bine, ajutăm dacă suntem ajutaţi. Această iubire oarecum

mercantilă, comercială, calculată,

matematică, juridică este o iubire de servicii reciproce. Sfântul Maxim

Mărturisitorul enumeră motivele

principale pentru care un om îl iubeşte pe aproapele său:"Oamenii se iubesc

unii pe alţii, fie în chip vrednic de

ocară, fie pentru aceste cinci pricini:

sau pentru Dumnezeu, cum iubeşte cel virtuos pe toţi, atât pe cel virtuos,

cât şi pe cel ce încă nu este virtuos;

sau pentru fire, cum iubesc părinţii pe copii şi invers; sau pentru slava

deşartă, cum iubeşte cel slăvit pe cel

ce-l slăveşte; saupentru iubirea de argint, cum iubeşte cineva pe cel

bogat pentru a primi bani; saupentru

plăcere, ca cel ce-şi slujeşte stomacul

şi cele de sub stomac.

Mântuitorul Iisus Hristos însă cere de la noi o iubire generoasă, adică

mărinimoasă şi milostivă, fără a

aştepta răsplată. E vorba aici de o nouă d imensiune a vieţ i i , şi

anume,Mântuitorul ne cere să-i

iubim pe oameni nu doar o m e n eş te , c i s ă - i i u b im

dumnezeieşte, cum îi iubeşte

Dumnezeu Cel milostiv, Care "este bun

cu cei nemulţumitori şi răi". Sinceritate în iubire,

smerenie în relaţiile cu

semenii, sârguinţă multă pentru săvârşirea binelui,

duh fierbinte în credinţă,

slujire lui Dumnezeu, nu idolilor sau duhurilor rele;

nădejde cu bucurie,

răbdare în suferinţă, rugăciune stăruitoare,

a j u t o ra re f ră ţ ea scă ,

ospitalitate faţă de străini - toate aceste v irtuţ i

sunt roade şi lumini ale

înnoirii vieţii omului prin efort

duhovnicesc, prin pocăinţă, post, rugăciune şi fapta cea bună.

Într-o lume divizată şi secularizată,

doar puterea spirituală a iubirii răstignite a lui Hristos Cel înviat poate

să readucă în sufletele oamenilor duhul

păcii, al comuniunii şi al bucuriei adevărate, dacă această iubire este

căutată şi cultivată de oameni.

Să ne rugăm lui Dumnezeu Cel milostiv să înţelegem că iubirea

smerită şi milostivă faţă de semeni

este semnul identităţii spirituale a

ucenicilor lui Hristos (cf. Ioan 13, 34-35) şi că numai aceasta ne va ajuta să

intrăm în Împărăţia Tatălui ceresc, Cel

ce "ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în

Împărăţia Fiului iubirii Sale" (Coloseni

1, 13), spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire. Amin! (preluat din

Ziarul Lumina)