Duminica a IV-a din Postul Mare (Anul C)

Anul CDuminica a IV-a din Postul Mare (Laetare)

«Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.»

9 În zilele acelea, Dumnezeu i-a spus lui Iosue:

"Astăzi am îndepărtat de la voi ocara Egiptului".

10 Fiii lui Israel şi-au fixat tabăra la Ghilgal. Au celebrat Paştele în ziua a paisprezecea

a lunii întâi, spre seară, în stepa Ierihonului.

11 În ziua următoare Paştelui, au mâncat din roadele ţării

azime şi spice prăjite: chiar în ziua aceea.

12 Mana a încetat în ziua următoare Paştelui când au mâncat din roadele ţării;

fiii lui Israel nu au mai avut mană. Au mâncat din produsele ţării Canaanului

în anul acela.

Cuvântul Domnului

Mulțumim lui Dumnezeu

Prima Lectură - Din cartea lui Iosue 5, 9a.10-12

«Poporul lui Dumnezeu a sărbătorit Paștele, după ce a intrat în Țara promisă»

Cartea lui Iosua este continuarea literară și teologică a cărților Pentateuhului. CucerireaȚării Făgăduite, cum ne relatează Iosua, este rezultatul teologic al legământului făcut la Sinai.

Activitatea de eliberare a început în Egipt. Traversarea desertului a continuat pentru mai mulți ani. Pentru o generație ei au umblat rătăcind în deșert, în căutarea unei țări stabile și puternice.

În cele din urmă, după multe suișuri și coborâșuri și vicisitudini, oamenii au ajuns la porțile Țării făgăduite.Pelerinajul, lung și dureros, s-a încheiat. Moise a dus la îndeplinire misiunea sa.

Ani mulți si nenumărate încercări. Dumnezeu și-a făcut cunoscută puterea: cu Dragoste și Milostivire Dumnezeu a scăpat poporul său de foame și de sete, i-a scăpat de moarte.

Cu toate acestea, nu a lăsat nepedepsite răzvrătirile repetate ale fiilor lui Israel.

Moise a predat sceptrul/ toiagul de conducător lui Iosua. El a trecut râul Iordan și a realizat cucerirea. Poporul îl urmează pe Iosue, căci Dumnezeu este cu el la fel cum era și cu Moise.

Cu Dumnezeu în fruntea poporului nu mai este nici o teamă!

Din partea de sus a muntelui Nebo, Moise a văzut extinderea și bogăția terenurilorpromise moștenire de Dumnezeu fiilor lui Israel.

Apoi sărbatoarea Paștelui, care le amintește de trecutul și viitorul care se deschide ...ei nu vor mai fi pelerini. Are loc un act religios prin care ei se consacră lui Dumnezeu.

Orașele din Canaan cad unul după altul sub sabia lui Iosue. Dar, înainte de a trece prin sabie, trebuie să se asigure de asistența divină.

Iosua a poruncit circumcizia celor născuți în deșert.

R.: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp,lauda lui va fi fără încetare în gura mea.

3 Să se laude sufletul meu în Domnul!Să audă cei umili şi să se bucure! R

4 Preamăriţi-l pe Domnul împreună cu mine,să înălţăm numele lui împreună!

5 L-am căutat pe Domnul şi el mi-a răspunsşi m-a eliberat de orice teamă. R.

6 Priviţi la el şi veţi fi luminaţişi feţele voastre nu se vor acoperi de ruşine!

7 Acest sărac a strigat şi Domnul l-a ascultatşi l-a scăpat din toate strâmtorările sale. R.

Psalmul 34 (33) 2-7

Acest Psalm este o acțiune fundamentală de mulțumire: Domnul m-a eliberat de orice teamă.Din experiența personală izvorăște spontan această laudă: lauda lui va fi fără încetare în gura mea.

Este o invitație ca această Laudă să devină comunitară: să înălțăm numele Lui împreună.

«Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul.»

Credinciosul nu suspină singur, nu cere singur, nu se bucură singur de beneficiul Domnului, dar rezonează împreună cu comunitate, din care face parte. Comunitatea îl însoțește în toate acțiunile

sale; suspină cu el, mulțumește cu el pentru beneficiul primit, și îl laudă pe Domnul oștirilor.

Comunitatea interpretează ca propriu beneficiul asupra unuia dintre membrii săi și ridică la cote maxime universale experiența individului: în cazul invocării Domnului, el va auzi.

17 Fraţilor, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă:

cele vechi au trecut, iată, au devenit noi! 18 Iar toate vin de la Dumnezeu,

care ne-a împăcat cu sine prin Cristos şi ne-a dăruit slujirea reconcilierii,

19 aşa cum Dumnezeu era în Cristos

împăcând lumea cu sine, neţinând cont de greşelile lor şi punând în noi cuvântul reconcilierii.

20 Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi.

Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

21 Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru,

pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el.

Cuvântul Domnului Mulțumim lui Dumnezeu

A doua lectură – 2Cor 5, 17-21

Cineva a trecut prin Corint și a semănat confuzie printre credincioșii acestei comunități. Mișcarea împotriva persoanei sale, pune în pericol credința, ordinea și armonia din Corint.

Pavel scrie în apărarea apostolatului său, care nu se supune voinței umane, ci poruncii lui Dumnezeu. Dragostea față de Cristos este singurul motiv pentru acțiunile sale.

«Dumnezeu, ne-a împăcat cu sine prin Cristos»

Cristos a murit pentru toți, pentru ca toată lumea să trăiască. Moartea și învierea lui Cristos necesită un alt mod de a gândi și de a acționa, în conformitate cu Cristos. Aceasta este vocația creștină primită la botez: murim în Cristos pentru a învia și a trăi o viață nouă în El.

Deci, cine este în Cristos este o creatură nouă.

16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.

1 În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte.

2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: "Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei".

3 Atunci, le-a spus această parabolă: 11 "Un om avea doi fii.

12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!»

Iar el le-a împărţit averea.

13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă

într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu.

14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea,

iar el a început să ducă lipsă.

15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări

care l-a trimis la câmp să păzească porcii.

Evanghelia - Lc 15, 1-3. 11-32

25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri.

17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug,

iar eu mor aici de foame!

18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;

19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!'»

20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut,

i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.

21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;

nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău».

22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l!

Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare!

23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm,

24 căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească.

26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta.

27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos,

a tăiat viţelul cel îngrăşat».

28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora.

29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc

şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied

ca să mă bucur cu prietenii mei.

30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele,

ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat».

31 Atunci, el i-a spus:

Laudă ție CristoaseCuvântul Domnului

«Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim,

pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»"

Apropierea vameșilor și a păcătoșilor de Isus pentru a-L asculta a stârnit cârtirea farizeilor și a cărturarilor. Atunci Isus a spus parabola „Fiului risipitor”.

În această parabolă, fiul cel mare („legalist”) reprezintă farizeii și cărturarii, în timp ce fiul cel mic („rebel”) reprezintă vameși și păcătoși. Tatăl „cel milostiv” este Dumnezeu.

«Fratele tău era mort, şi a revenit !»

Acest fiu, într-o țară străină, risipește toată averea lui ducând o viață libertină. Viața luxurioasă sfârșește rapid, datorită foametei din acea zonă.

Cel mai tânăr fiu vrea să devină independent, să fie „liber”, să-și trăiască viața fără ca cineva să-i spună ce trebuie să facă. Tatăl respectă alegerea fiului rebel și dă curs cererii sale,

chiar dându-i o parte din moștenirea de drept.

Porcul la vremea lui Isus era considerat "necurat" prin excelență. Prin urmare, fariseii și cărturari, au învățat să nu se atingă de ei, cu atât mai puțin să mănânce carnea lor. Și a fost considerat

atât de impur că pentru ei porcarul (îngrijitorul porcilor) valora mai puțin decât animalul (un porc).

Risipind moștenirea este abandonat, rămâne singur. Foamea îl constrânge să-și caute un loc de muncă. Îngrijirea porcilor pentru evrei este cel mai degradant serviciu.

Iar „cireașa de pe tort”: și-ar dori să mănânce lăturile aruncate la porci.

Drumul de întoarcere la casa tatălui începe cu un act de umilință: “venindu-și în fire”, reconsideră situația sa „nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!”

Când fiul se întoarce, tatăl nu ia în seamă cuvintele lui; pentru el este important că fiul s-a întors. Tatăl îl îmbrăţişează şi îl sărută fără să-l lase să se umilească la picioarele sale. Haina cea mai frumoasă,

sandalele în picioare, inelul în deget sunt tot atâtea moduri de a spune că fiul este total reabilitat.

Acesta este motivul pentru care Domnul Isus nu respinge vameșii și păcătoșii. Pentru Dumnezeu, fiecare om este un copil al său.

Prin Cristos milostivirea Tatălui ajunge la mizeria umană.Isus a proclamat triumful iubirii asupra păcatului și a morții.

Mulțumim, Doamne, pentru Cuvântul tău care le luminează, ne hrănește, ne bucură și ne consolează.Veșnică este milostivirea Ta!

**************

Întoarcerea acasă: convertirea

Toţi suntem chemaţi la convertire. Toţi trebuie să ne bucurăm de generozitatea şi milostivirea lui

Dumnezeu. Adevărata convertire nu este altceva decât o întoarcere acasă. Nu este un preţ de plătit.

Cel puţin nu acesta este miezul chestiunii. Convertirea consistă mai degrabă în schimbarea

mentalităţii. Isus vrea să înţelegem că prezenţa lui Dumnezeu şi fidelitatea faţă de legea sa sunt un fapt eliberator şi constructiv. Cine a înţeles asta, deja s-a convertit. Nu mai este invidios de întoarcerea altora

acasă. Nu este gelos că Tatăl îi iartă pe risipitori. Împărtăşeşte bucuria Tatălui pentru fiul care se întoarce acasă. Înţelege şi ia parte la sărbătoare.

Înţelege cele spuse de tatăl fiului mai mare: „Trebuie să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit”. În fiecare păcătos care se converteşte se

celebrează în mod tainic Paştele lui Cristos. Prin sfintele taine devenim părtaşi la învierea Domnului.

Înviem cu Cristos la o viaţă nouă.

P. Anton Lucaci

O prezentare cu scop educativ

Lecturile din Duminica a VI-a din Postul Mare (Laetare) – Anul C

Parabola fiului risipitor

Pr. Daniel Cătălin Romila, OFMConv.