Feodor Mihailovici Dostoievski s-a nlscut la 30 octom-brie/l1 noiembrie 182l,la Moscova. A debutat cu romanul

epistolar Oameni sdrmani (1846), criticii numindu-l ,,un

nou Gogol". Au urmat, la scurt timP, microromanele Nopfi

albe Gaqg 9i Netogkc Nezvanova (1849). in aprilie 1849 a

fost arestat $i condamnat la moarte, pedeapsi comutate inmunci silnici, pentru apartenenta sa la un grup socotit ostil

regimului larist. Anii de detentie (1850-1854) gi-au Pusamprenta decisiv asupra vi€tii $i Personalitilii scditorului.Dipit Amintiri din Cisa morSilor (1861-1862) Si insemndri

dii subterand (1864), Dostoievski a scris 9i a publicat, rdnd

pe rdnd, marile sale romane, cele care ilvor impune ca unuldintre cei mai mari scriitori ai lumli Crimd ti pedeopsd

(1866), ldiotul ( I 868- I 869), D emonii (1 87 1 -187 2),Adolescentul (1875) 9i Fratii Karamazov (1879-1880) La

29 ianu;alielg februarie 1881, Dostoievski s-a stins dinvia{i, lisAnd in urma sa o operi inegalabili.

F.M. DOSTOIEVSKIDUBLUL

Ttaducere din limba rusd

ile Nicolae Gaxe

{i&&Buc!re$ti

2020

Dvoi nik: Peterburgskaia Paen a

F.M. Dostoievski

tlgDCafte Pentru Tali esle Paftea Grupului Editorial Litera

O.P 53;C.P 212, sector 4,

Bucure$u, Romania

te.:021 319 63 93;0752 101 777

DublulF.M. Dostoievskl

Copyfighl @ 2020Grup N,4ed a Literapentru edilia in lmba romana

Toate dreptur e rezervate

Editor: Vidra$cu 9ifiiRedacton i\,4ihaela Serea

Corector: Cetelina Cd inescu

Coperld: Vadim r Zmeev,

Vad Panfilov

Tehnoredactare $ PrePresslOfe ia Cogman

Descrierea ClP a Bibliotecii

Nationale a Romaniel

DOSTOIEVSKI, F.M,

Dublu / F.lvl. Dostoievski;

trad. din b. rusd: Nicolae Gane -Bucuregti: Liiera, 2020

tsBN s78-606-33-4872-3

l. Gane, Nlcolae (trad.)

82T .1 11

CAPIToLUL I

Nu bituse inci ora opt dimineala cAnd IakovPetrovici Goliadkin, subgef de birou cu gradul deconsilier titular, se trezi dintr-un somn adAnc, cisciprelung, se intinse gi abia dupd aceea deschise ochiimari. Rimase cdteva clipe nemigcat in agternut, ca

omul care nu e sigur daci este treaz sau mai doarmeinci, daci e inconjurat de o lume reald sau riticeqtein sfera plismuirilor incdlcite ale unor vise. Treptat,simlurile domnului Goliadkin se dezmorjiri gi ince-pure se recepteze mai precis qi mai limpede impresiileobiqnuite ale existenlei sale cotidiene. Ca niqte vechicunoqtin{e, il priveau peretii odiilei sale modeste, de

un verde murdar, imbAcsili de praf qi de fum, scrinuldin lemn de mahon, scaunele vopsite in ro$u, imi-tdnd acelagi lemn, biroul dat s,i el cu vopsea rogie,divanul turcesc imbricat in mugama de culoare rogi-atici cu floricele verzui gi, in sfirs,it, hainele pe carele dezbricase aseari in grabi, aruncAndu-le waiqte pe

divan. O zi cenugie de toamni, mohorAti gi tristi, ilprivi prin fereastra nicliiti cu o schime atet de acreqi ursuzi, incAt domnul Goliadkin nu mai ar.u indoieli

F.M. Dostoievski

ce nu se afli intr-o impirilie din basme, de peste nouimiri gi noue !eri, ci se regesi cu toatd certitudinea inoragul Petersburg, capitala lerii, si anume, in strada

$estilavoqnaia, la etajul trei al unei case mari, solide, inpropria sa locuin!6. FdcAnd aceasti constatare impor-tanti, domnul Goliadkin inchise iar ochii, strangendcon\.'ulsiv pleoapele, regretind oarecum ultimul vis9i dorind vag reintoarcerea lui, mecar pentru o sin-guri clipd. Dar in clipa urmitoare siri brusc din pat,prinzAnd probabil firul ideii in jurul cireia se invirti-seri pAni atunci gAndurile lui incoerente $i in care nureugise deocamdati si facl ordinea cuveniti. Dupe ceseri din pat, alergi la oglinjoara rotunde de pe scrin.Degi chipul cam somnoros, cu ochii miopi gi cu leastaaproape plesuvi, care i se inflll9e in oglindi, nu-i ofericine stie ce priveligte deosebitd, mai ales cd. la primavedere nici nu putea atrage in mod special atenlianiminui, posesorul lui remase totu$i foarte multumitde imaginea din oglindi. ,,Urdti treabi ar fi", igi zisedomnul Goliadkin cu jumitate glas, ,,urate treabi ar fidaci tocmai astdzi ag arita altfel decit se cuvine, dacdintervenea ceva neprevizut - bunioari si-mi fi rdsiritpe fajd un cog, o bubulili caraghioasl, ori si mi fi poc-nit cine qtie ce alte pacoste; deocamdate inse toate parsi fie in perfecti ordine; totul merge struni." Fericit citotul merge strune, domnul Goliadkin puse oglinda laloc si, asa cum era, descul! gi in linuta sumari de pestenoapte, alergi la fereastri qi se apuci sA cerceteze, cuun aer preocupat, curtea spre care dideau ferestrelelocuinlei sale. Si ceea ce z6ri el in curte il mullumi,probabil, pe deplin, ceci pe fale i se aqternu un zimbet

satisficut. Apoi, dupd ce mai intAi iqi vAri discret capuldupi despirlitura de scinduri in cimiru{a lacheuluisiu Petrugkal gi se convinse ce acesta nu era acolo, se

apropie tiptil de birou, descuie un sertar, cotrobii incolpl din fund qi scoase, in sfirgit, de sub un maldirde hartii ingilbenite gi tot felul de mirunlis,uri inutile,un portofel verde, uzat, il deschise incetigor qi, ciscindcu griji despirlitura cea mai ascuns6, privi incAntatcontinutul. Se pare ci gi teancul de bancnote verzi,cenuqii, albastre, rogii gi de felurite alte culori il privi,la rindul sdu, cu o incuviinfare complice, cici domnulGoliadkin agezi tacticos portofelul deschis pe masi gi,

cu fata radiind de bucurie, i;i freci miinile in semnde negriiti mullumire. in sflrgit, scoase mAngiietorulteanc de bancnote gi, pentru a suta oari in ultimeledoud zile numai, se apuci si numere banii, pipiind de

cate doua-trei ori fiecare foili intre degetul mare gi cel

aretetor. ,,$apte sute cincizeci de ruble in asignate'?!"

gopti el abia perceptibil terminind in sfArqit numi-ratoarea. .$apte sute cincizeci de ruble... E o sumi!O sumi frumuEici gi, orice s-ar spune, destul de agrea-

bili!" continud el cu glas tremuretor qi ugor molegitde plicere, strangand pachetul in mXini gi zdmbindcu inleles. ,,Ba a9 zice ci este o sumi cet se poate de

plicuti! Plicuti pentru origicine! Ag vrea sl vid omulpentru care aceasti sumi sd nu insemne ceva. O sumica asta il poate silta pe om deParte de tot... "

Numele servitorulu ui Goliadkin sugereazd o coresponden

ta semnificativa cu numele servitorului lui Cicikov din Sufiete

moarfe de Gogol.Nune oal rn l,ec-t bancnotelo, n une e idri

8 -E M. Dostoiewki

,,Dar ce-o fi cu Petrugka?" se alarmi domnulGoliadkin. ,,Iar a dispirut!" Rdminind in aceeaqi

linuti matinali, iqi viri pentru a doua oari capul dupiparavan. Nici de data aceasta nu-l descoperi in clmi-rule pe servitor, ci zeri doar samovarul care clocoteafurios pe dugumea, ameninlend in orice clipi sd-gi iasidin sdrite, s-o ia razna, 9i bolborosind in limbajul luiciudat, sdsAit gi gilglit, nu se gtie ce anume, dar care

ar fi vrut, probabil, sd-i spuni domnului Goliadkin:Ia-mi odati de aici, omule! Nu vezi cd. fierb qi suntgata de mult?

,,Lua-l-ar naiba!" se necdji domnul Goliadkin,,,dobitocul esta puturos e in stare si-1 scoatdL pe

om din !d!Ani; pe unde o fi umbldnd?" Indignat laculme, gi pe buni dreptate, ieqi in antreiaqul ingustcare ducea spre culoar, intredeschise uga gi-l ziri pe

servitorul sdu inconjurat de o adunituri de slugi qi

gur6-casci. Petrugka vorbea, ceilalli ascultau. Cumse vede, nici subiectul conversaliei 9i nici faptul cise adunase acolo atAta lume la taclale nu-i plicurideloc domnului Goliadkin. Igi strigi indati omul gi

se reintoarse in odaie extrem de nemullumit, ba chiarindispus. ,,Dobitocul ista e in stare si-l vindi pe ompentru o nimica toati, dar mai ales pe stlpenul seu",

igi zise el in gdnd. ,,$i m-a vAndut, sunt sigur ci m-avAndut, pun rimlqag ca m-a vAndut pentru o parachioari. Ei?..."

- Mi-au adus livreaua, domnule.

- imbrac-o gi inflliqeaze-te imediat!Petrugka iqi puse livreaua Ei, zembind prostegte,

se infrliqi in camera stipinului. Arita foarte ciudat.

imbricat intr-o livrea verde, uzati, cu fireturi roase devreme, croite, probabil, pentru o staturi cu cel pulinun arginl mai inalti decAt Petru$ka, Iinea in maini opdlirie tot cu fireturi qi cu pene verzi, iar pe gold iiatirna caraghios un palos in teaci de piele. $i, in sfAr-

$it, pentru intregirea imaginii, Petrus,ka, credinciosobiceiului siu de a umbla neglijent, ca la el acasi, era gi

de data aceasta descull. Domnul Goliadkin il misuridin cap pini in picioare, il examini apoi de jur impre-jur gi remase, probabil, mullumit de echipamentul luiPetrugka. Liweaua fusese inchiriate, desigur, pentruo imprejurare foarte solemni. Se mai putuse observacu acest prilej ci, in tot timpul examenului, atAt deminulios, Petrugka igi privea std,pAnul cu negriiticuriozitate, urmirindu-i cu interes toate migcirile,ceea ce pdrea a-l stAnjeni grozav pe domnul Goliadkin.

- $i cupeul?

- A sosit gi cupeul.

- L-ai inchiriat pentru toati ziua?.- Pentru Ioat6, zilo,a. Costi douizeci si cinci de

ruble, in asignate.

- Dar cizmele?

- Sunt gata gi cizmele.

- Nitiriule! Nu gtii sA spui ,,gata, si triili"? AduJeincoace!

Exprimdndu-qi satisfaclia pentru faptul ce cizmeleii vin bine, domnul Goliadkin ceru si i se pregeteasce

cele necesare penlru spelat si birbieril qi sd i se ser-veasci ceaiul. Dupd ce se bdrbieri cu multe grije $i

I Unitate de masurd pentru lungime egald cu O,7112 fl)

10 F.M. Dostoie$ki

se spele la fel de meticulos, inghiti dintr o sorbituriceaiul gi se apuci apoi de partea cea mai importanti -imbricatul cu tot dichisul cuvenit: igi puse o pereche

de pantaloni aproape noi; apoi un plastron cu nistu-ragi de bronz, o vesti cu floricele in culori vii, foarte

plicute; igi legd la get o davate pestrili de mitase 9i,

la urmi, imbrdci redingota de uniformd, de asemenea

noui-nou!; $i periati cu grijf in timp ce se imbrica,iqi privi de citeva ori, cu admiralie, cizmele, siltindmereu ba un picior, ba celilalt, incintat de model;

murmura mereu ceva sub nas, clipind qiret la un gindal seu tainuit. De altfel, in dimineala aceea, domnulGoliadkin pirea foarte distrat, de vreme ce aproape

ci nici nu observi privirea gi mimica ironicl a luiPetruqka, gi nici strAmbiturile pe care le fhcea acesta

pe seama sa, in timp ceJ ajuta si se imbrace. in sfirEit,

iomplet imbricat qi pus Ia punct, domnul Goliadkiniqi vAri portofelul in buzunar, arunci o ultime pri-vire exigenti asupra linutei lui Petrugka - intre timpacesta iqi incdllase cizmele, fiind gi el complet echi-pat - Ei constatand, astfel, ci totul este in perfectiordine qi ci, deci, nu mai era nici un motiv de zdbovit,

se alarmi brusc s,i, cu inima ticd,ind niprasnic, alergiafari qi cobori in goand scirile. Un cupeu albastru de

piati, cu nigte blazoane vechi pe uqi, trase huruindin fata intrerii principale. Ficind cu ochiul birjaruluigi cAtorva guri-casci, Petrugka iqi instali stipinul incupeu; siri apoi pe scirila de la spate gi, cu o Yoce

nefireasci, abia stepanindu-9i rAsul prostesc, strigi:,,Dd-i drumu'!" Cupeul se puse in migcare majestuos

qi, cu un zgomot infernal, zdrdnginind 9i trosnind

1t

din toate incheieturile gi balamalele pe caldarAmulstrlzii, o lul spre bulevardul Nevski. in momentulc6nd vehiculul albastru ieEi pe poarti afari in stradi,domnul Goliadkin se puse pe un chicotit molcom,aproape fhri glas, frecindu-9i mAinile scurt gi api-sat, ca omul mucalit, care, izbutind si joace o festigrozavd, se amuzi copios in sinea lui. CurAnd, insi,accesul de veselie cedi locul unei expresii ciudate de

ingrijorare care intuneci fala domnului Goliadkin. Cutoate ce vremea era inchisi qi umedi, el cobori am6n-doui geamurile cupeului; incepea sd scruteze cu gdja,in dreapta qi in stanga, chipurile trecitorilor gi, deindati ce surprindea vreo privire indreptati spre dAn-

sul, arbora un aer grav qi ceremonios. La o interseclie,inainte de a coti de pe Liteinaia spre Nevski, il izbi osenzalie neplicuti gi, cu strAmbitura ghinionistuluicare se pomeneqte cilcat brusc pe betiture, se trasesperiat in coltul cel mai intunecos al trisurii. Zirisedoi funclionari de la departamentul sdu, doi tinericolegi de birou. Cei doi funclionari, la rindul lor, se

aretare * dupi cum i se piru domnului Goliadkin -foarte surprinqi, vlz1ndu-l pe colegul lor de serviciuin acest echipaj; ba unul din ei avu chiar neobriza-rea si-l arate cu degetul, iar celdlalt pare-se ci il qi

strigd, pe domnul Goliadkin pe nume, ceea ce, in plinistrada, era, desigur, cu totul deplasat. De aceea, eroulnostru se trase in fundul cupeului qi nu rdspunse. ,,Cederbedei!" ii judeci el in gdnd. ,,$i ce mare lucru, mirog? Un ins oarecare in trdsuri; a avut nevoie omul de

trisuri gi gi-a luat omul o trisuri. Ia, ni;te mizerabili!Ii cunosc eu - nigte puqlamale care ar merita se I se

F.M. Dostoie$ki

tragi citeva la spat€! Nu sunt in stare de nimic altceva

decAt se loace riqca, cind iau leafa, qi si umble teleleu.

Le-ag fi spus eu citeva vorbulile, numai ci..." DomnulGoliadkin nu-qi mai isprivi gindul, remenand tres-

nit. O pereche de cai iu!i, tetereqti' pe care o cunoqtea

prea bine, inhima{i la o trisurici elegantd, intrecea

din d..uptu careta lui. Domnul din trisurici, zdrind

intimplitor chipul domnului Goliadkin, care ar'usese

imprudenla sA-ii scoati capul pe fereastra cupeului,

rimase gi el, se vede, uimit de intalnirea aceasta sur-

prinzatoare, caci, aplecdndu-se cAt putea, privi intrigatqi extrem de curios in collul ferit in care eroul nos-

tru se gribise s[ se ascundl. Domnul din trisuriceera Andrei Filippovici, geful serviciului la care lucra

gi domnul Goliadkin, in calitate de subqef de birouDomnul Goliadkin, vizXnd ci Andrei Filippovici l-a

recunoscut frri doar 9i poate, ci il priveqte cu ochimari drept in fali gi ci, prin urmare, nu mai era chip

si se ascundi, roqi pind in virftrl urechilor. ,,Si-l salut

ori ba? Si-i dau un semn de via!6 sau nu? Si mi dau

pe fali sau nu?" se frdminta eroul nostru ,,Ori si mi'prefac ci eu nu sunt eu, ci altcineva - unul care' s6

iicem, seamini cu mine, 9i si rlmin, deci, indife-rent? Adici, nu sunt eu, qi pacel" igi spunea dom-nul Goliadkin, in timp ce cu mina ridica automatpiliria, descoperindu-se in fap lui Andrei Filippovicigi salutanduJ liri a-qi 1ua ochii de la el. 8u... eu...numai aga, goptea el, abia miEcAndu-qi buzele invi-nelite. ,,Eu... nimic, nici gind; de fapt, eu nu sunteu, Andrei Filippovici; nici pe departe nu sunt eu'

si qtili!" Curd'nd, insi, tresurica depiqi cupeul qi

13

puterea magnetici a privirii qefului inceta. Cu toateacestea, domnul Goliadkin continua si rogeasci,zimbind 9i biiguind ceva sub nas... ,,Am fostun nitiriu ce nu i-am spus nimic", chibzui el, insfArgit, mai limpede. ,,Trebuia si-i spun cu toatedemnitatea, hotirat qi rispicat: ci adicd, aqa gi pedincolo, Andrei Filippovici, sunt gi eu invitat lamase, Ei asta-i tot!" Dar aducindu-qi aminte imediatde fAsticeala sa, eroul nostru se llcu qi mai rogu lafa1i, incrunti sprAncenele qi arunci o privire plinlde sfidare spre collul din stinga al cupeului - o pri-vire aprigi, meniti se-i prefaci in pulbere gi scrumpe toli dugmanii sii. in sfirgit, strdfulgerat de oinspiralie subita, trase gnurul legat de cotul birja-rului, opri cupeul qi porunci sA intoarci inapoi peLiteinaia. ii veni in cap ci trebuie negregit, gi chiaracum, indati, probabil pentru liniqtea lui personald,se comunice ceva absolut important gi de un inte-res presant medicului siu, Krestian Ivanovici. $i cutoate ce cunoscuse pe Krestian Iyanovici abia decurdnd, vizitAndu-l doar o singurl dat6 siptiminatrecute pentru o consultalie neinsemnati - un doc-tor, se spune, e ca gi un confesor, gi ar fi deci o prostiesi se ascundi de el, in timp ce, pentru doctor, este

o datorie s6-gi cunoasci pacientul. ,,Aqa vor decurgelucrurile, oare?" se intrebi in gind eroul nostru, cobo-rind din cupeu la intrarea unei case cu patru etajede pe Liteinaia, in dreptul clreia is,i oprise trdsura.,,Oare e bine ce fac? N-o si par nepoliticos? E potri-vit momentul? $i, adicd, de ce nu?" continua el se-sifrdmAnte creierul, urcdnd scara cu risuflarea tiiati

14 F.M Dostoieltski

gi ceutand sA-9i stApaneasca beteile inimii, care luase

obiceiul de a se agita la toate scirile striine ,,$i, adici,

de ce nu? ii spun ce am, qi nu-i nimic condamnabil inasta. .. Ar fi o prostie s[ mi ascund' Uite aqa, imi iau

aerul cl eu, mi rog.. . nimic, cd eu... adici, numai aqa'

numai in treacit... $i o si priceapd omul ce aqa este "

Chibzuind astfel, domnul Goliadkin urci p6ni la

eraiuldoi qi se opri in dreptul aPartamenlului cinci'

pe'uga ciruia eri batuta o frumoasd placi de alamicu urmitoarea inscriplie:

Kre sti an Iv anov i ci Rut en sP it zDoctor in Medicind 5i Chirurgie

Oprindu-se, eroul nostru se gribi si-9i impuni-ofizionomie de rigoare, degajati' frri' a fi insi lipsiti de

oarecare amabilitate, qi se pregiti si tragi de gnurul

clopolelului. in timp ce se pregitea si tragi de gmr-

rulilopolelului, ii veni subit 9i foarte oportun gAndul

daci n-arfi cumva mai bine si treaci miine, deoarece

nu-l zorea nimic qi nimeni si faci aceasti viziti neapi-

rat astizi. Auzind inse chiar atunci pagi pe scari, dom-

nul Goliadkin schimbi pe loc noua lui hotdrire qi, cu

aerul cel mai decis, sund Ia uqa lui Krestian lvanovici'

CAPITOLUL II

Krestian Iyanovici Rutenspitz, doctor in medicinigi chirurgie, un birbat corpolent, deqi destul de ina-intat in virsti, inzestrat cu niqte sprancene stufoasegi favoriti grogi, cu un inceput de cirunleale in per qi

cu nitte ochi sclipitorj, ageri ;i expresivi, a ciror pri-vire petrunzetoare era suficienti, probabil, ea singuri,ca si alunge toate bolile, impodobit qi cu o decoralieimpunetoare, qedea in diminea{a aceea in cabinetulsdu, intr-un fotoliu comod, sorbea din cafeaua prepa-

rati Si servite personal de solia sa, fuma o ligari de foigi scria relete pacientilor pe care ii consulta. Dupi ce

prescrise cuvenitul flaconag de mixturl unui bitrinelsuferind de hemoroizi gi il conduse pe acest betranelsuferind prin uga laterali, Krestian Ivanovici se ageziin fotoliul slu, in agteptarea pacientului urmitor. Intridomnul Goliadkin.

Krestian Ivanovici nu se a$tepta, desigur, 9i nicinu dorea, probabil, sd-l vadl apirAnd pe domnulGoliadkin, deoarece piru cam surprins, gi fala lui,{hri si vrea, lud o expresie ciudate, s-ar putea spunechiar nemu11umitl. $i deoarece, la rdndul siu, domnul