F.M. DOSTOIEVSKIIdiotul

Roman in patru pirli

Traducere din limba rusiNICOLAE GANE

I

Era un sft.rsit de noiembrie neguros gi rece. C5.tre ora nouidimineata rrenul Varsovia-Petersburg se apropia in plini vitezide capitall. \6lul de cear;. groas5. ll"sa cu greu si rizbati,luminazilei;i prin ferestrele vagoanelor nu se putea deslusi nimic nici chiarla zece pa;i, in dreapta;i in stAnga. Printre calltori se aflau si uniicare se reintorceau din strlinitate; dar compartimentele de clasa

a rreia, cele mai pline, erau ocupare de pasageri din localitlgi nuprea depi.rtate; tot lume mirunti, oameni purrali de nevoi side treburi zilnice. Bineinleles, rori erau obosigi, rebegigi de frig,cu pleoapele grele dupi o noapte de nesomn, cu faga lividi, ca gi

cind ceaga;i-ar fi pus amprentele si pe chipurile lor ostenite.Odati cu revirsatul zorilor, intr-un compartiment de clasa a treia

se pomeniri a;ezali fallinfagl, lAngl aceeasi fereastrl, doi cill-tori - amA.ndoi tineri, amindoi modest imbricagi gi ftri bagaje,amAndoi cu trlsituri ce atrigeau atengia si, in sfh.rsit, amAndoidornici sI lege o conversarie. Si daci fiecare din ei ar fi binuitce anume ii 6cea si se distingi in chip deosebit in clipa aceea,ar fi r5.mas desigur amAndoi uimiti cI hazardul ii pusese astfelunul in fata celuilalt, intr-un vagon de clasa a treia a trenului deVar;ovia. Unul, sL ror fi avur douizeci si sapte de ani, era scund,avea pirul creg, negru si nigte ochi cenusii, mici, dar plini de foc.Nasul il avealat si cam rurrir, pomelii obrajilor proeminenti, iarpe buzele-i subliri flutura mereu un zAmbet ironic, sfiditor, bachiar si rlutS.cios uneori. Numai frunrea, mare si frumos boltitl,innobila intru cAwa partea inferioarl foarte dezvoltati a obra-zului, atenuAnd asimetria unor trS.slturi prea dure. Ceea ce pirea

8 EM. Dostoieushi

mai izbitor insi chiar de la cea dintii privire era paloarea mor-

bidi a fe1ei, care didea chipului siu un aer de istovire, cu toaticonstitufia lui evident robusti. in acela;i timp faga atrigea aten-

gia gi printr-o particularitate imposibil de definit, 9i care llsa

totugi si se ghiceascl un temPerament frS.mintat de clocotul

unor pasiuni mistuitoare, ceea ce nu se potrivea deloc nici ctz|rn'betul acela arogant gi nici cu privirea-i aspri si plini de orgoliu.

Bine incotogminit intr-un cojoc larg gi cilduros, imbrlcat inpostav negru, nici nu-i plsa de frig, in timp ce vecinul sIu pirea

cI indurase cu greu vitregia nopgii umede rusegti de noiembrie,

fhri si fi fost, desigur, pregitit s-o infrunte, de vreme ce n-avea

pe umeri decit o pelerini largl, #lrimAneci 9i cu o glugi imensi,

cum obignuiesc si poarte calitorii prin striinitif, departe de

flnuturile Rusiei, 9i care pornind in toiul iernii prin Elvegia sau

nordul Italiei nici nu-gi pun micar ipoteza unei cllitorii pe o

distangi atat de mare ca de la Eidkuhnenl la Petersburg. Dar ceea

ce era potrivit gi cu totul suficient pentru Italia, nici pe departe

nu frcea fagi gi se dovedea absolut necorespunzitor in condigiile

climei rusegti. Posesorul pelerinei, tinlr 9i el, tot cam de vreo

douizeci gi gase sau douizeci gi gapte de ani, era mai inalt ca sta-

turi, avea pirul blond, des, de o nuanti foarte deschisi, obrajii

supgi;i o birbugi subliricl gi bine lngrijiti, ce pirea aProaPe

albi. Ochii lui mari, albagtri iradiau o expresie blajini, dar

qi aplsitoare totodati, cu acea stranie fixitate a privirii dupicare nu era greu de ghicit, chiar de la prima vedere, un epileptic.

Faga-i palidi, cu trisituri plicute, fine;i delicate de altfel, in

momentul acela era invinegiti de frig. Jinea in mAini, pe ge-

nunchi, o legiturici. dintr-un fular vechi gi decolorat, care cons-

tituia se pare tot bagajul lui. Purta ghete cu talpi groasi;i ghetre,

in izbitor contrast cu lncS.lgimintea obignuiti din 1ari. Vecinul

siu cu chici neagri gi cojoc il cerceta cu curiozitatea omului care

nu are altceva mai bun de fhcut gi, in cele din urmi, hotiri siintre in vorbi, schigAnd acel zimbet ironic 9i lipsit de delicatege

1 Stagie de cale ferati situati la granila de atunci a Prusiei cu Rusia

Idiotul

prin care unii igi trildeazi, satisfacgia in faga situagiei nenorocirea semenului lor.

-!i-e frig, nu-i a;a? intrebi el, migcAnd din umeri.

-Ba bine c5. nu, rS.spunse vecinul cu o grabl prevenitoare.

$i cAnd te gAndegti ci nu-i decd.t vreme de moinl. Ce mi frceamdacl se nimerea sI fie gi ger? Nici nu-mi inchipuiam ci-i a;a defrig la noi. M-am dezobisnuit.

-Vii din striinitate?

-Din Elvegia.

Cilitorul cel negricios fluieri a mirare.

-Ian te uiti prin ce meleaguri deplrtate re-a aruncat soarta!

spuse el rizind zgomotos.

Se legi o discutie. Era surprinziroare bunavoinla cu care ta-nirul cu pir bilai si pelerini elvegiani. rispundea la toate intre-blrile vecinului siu negricios, fbrl si bage de seami" ci. unele dinele puteau ff socotite fhrl rost, absolut nelalocul lor qi ci eraupuse uneori cu o indiscretie cam insolentl. Din vorbi tn vorbl,mirturisi ci. intr-adevir lipsise din Rusia vreme indelungatl, maibine de patru ani; fusese trimis in striinitate penrru rratament;suferea de o boali stranie de nervi, un fel de epilepsie, sau coree,care se manifesta prin crize de convulsii si tremurS.turi. Ascul-tAndu-I, negriciosul surAse ironic de cAteva ori si la urmi pufniin rds, cAnd la intrebarea,,Ei, si te-au vindecat?", cel cu pirulbilai ii rlspunse: ,,Nu, nu m-au vindecat".

- imi inchipui ce de-a blnet te-a cosrar, iar noi, Igtia de-aici,ne punem nidejdea in ei, observi veninos negriciosul.

-Adevirat! se amesreci de allturi in vorbl un domn neglijentimbricat, om de vreo patruzeci de ani, corpolent, cu nasul rogu

9i coguri pe obraz, cu aerul tipic gi infltigarea unui slujbag in-cirungit prin cancelarii. E perfect adevirat, se pricep al naibii sipompeze avugiile Rusiei!

-O, cAt de mult vi ingelali in cazul meu! incepu pe un tonbland ;i implciuitor pacientul medicinei elvegiene. N-ag puteas5. v5. contrazic, desigur, pentru c5. nu ;tiu exact cum stau lucru-rile in general, ins5. doctorul meu si-a dat ultimele economii ca

10 EM. Dostoieuski

sI mI pot lntoarce in Rusia, dupl ce aProaPe doi ani m-a linutacolo pe socoteala lui.

-Cum adici, n-aveai pe nimeni care si te intregini? inrebicilitorul cel negricios.

-Absolut pe nimeni. Domnul Pavligcev, care luase asuPra sa

grija intreginerii mele in Elvegia, a murit acum doi ani. Am scris

dupl aceea unei rude indepirtate - solia generalului Epancin;

n-am primit insl nici un rispuns. NeavAnd incotro, mi-am zis

sI mi intorc ln gari.

-$i la cine mergi?

-Mi intrebagi unde am de gAnd sI trag? Drept si spun,

deocamdati nu gtiu nici eu... unde s-o nimeri...

-Nu te-ai hotirAt incl?

$i cei doi izbucniri iar in ris.

-Te pomenegti ci boccelufa asta reprezinti tot avutul du-mitale? lntrebi tAnirul cu chica neagri.

-Pariezci-i a;a cum spune dumnealui, adiugi aproape jubi-lAnd slujba;ul cel cu nasul rogu. Sunt convins ci nu mai ai alte

bagaje, degi rimAne perfect valabili vechea zicali cL a fi siracnu-i prea mare plcat.

Presupunerea celor doi cilitori pirea a nu fi lipsiti de temei

gi tAnirul blond se gribi s-o recunoasci.

-$i totqi bocceluga dumitale ar putea si prezinte oarecare

pondere, urmi slujbagul, dupi ce se situri de rAs (de menlionatci stipAnul bocceluEei, vizAndu-i cum rAd cu ateta haz, sflrgiel lnsugi prin a se asocia veseliei lor, ceea ce-i flcu si rAdi;i mai

tare), degi pun rimSgag pe orice ci nu ascunde iniuntru nici fi-gicuri de napoleoni sau de galbeni prusieni, gi nici taleri olandezi,

lucru ugor de constatat judecind dupi ghetrele de pe incilgi-mintea dumitale confeqionati in striinltate... de vreme ce insila acest modest bagaj po;i adiuga o asemenea presupusi rudi,cum ar fi, de pildi, solia generalului Epancin, numele cireia l-ai

pomenit adineauri, atunci gi boccelula dumitale, ag putea spune,

capitl o anumiti greutate. Bineingeles, numai daci doamna

Epancina i1i este cu adwirat rudi, 9i nu te iryeli cumva, a;a...

ca tot omul... distrat, lucru cit se poate de firesc... cAnd mai in-tervine gi pugini fantezie.

Idiotul 1l

-Ei bine, trebuie si recunosc cL nu sunteti departe de adevlr,se grabi s5. incuviinEeze clli.torul cel blond. Mi bate gi pe minegindul ci s-ar putea si mi ingel, penrru ci", si, vedeti, aproape cInici nu mi-e rudl. De aceea, nu m-a surprins deloc faptul cI numi-a rispuns la scrisoare. MI agteptam oarecum la a;a ceva.

-Ai stricat degeaba banii pe hirtie gi mirci. Hm!... imi placeins5. cI. efti un om naiv gi sincer, 9i asta fl-o spun spre lauda dumi-tale. Hm!... De altfel, cine nul cunoasre pe generalul Epancin?Toati,lumea il gtie. $i pe domnul Pavliscev, rlposatul, care te-alntretinut in Elvetia, I-am cunoscur. Numai daci-i vorba deNikolai Andreevici Pavliscev, clci erau doi veri cu acesr nume.Celilalt locuiegte si acum in Crimeea. Cit despre Nikolai An-dreevici, acela care a rlposat, era un om stimat, cu relaqii Ei cusituatie, nu glumi, cAnd te gindegti ci era posesorul a patru miide suflete...

-Aga il chema: Nikolai Andreevici Pavligcev, incuviingitAnlrul, cercetA.ndu-l cu multi. curiozitate gi luare-aminte pedomnul atotstiuror.

Inrr-un anumit mediu social intilnesti adesea indivizi dinacestia, lntotdeauna bine informari, cirora nu le scapd" nimic; totneastampirul mingii lor iscoditoare se indreaptl de obicei intr-osingurl direcgie, fireste in lipsa unor interese sau preocuplrimai importanre, cum ar spune un cugetiror modern. De altfel,aceastL arorftiinle a lor se limiteazi la un domeniu destul derestrAns: ei stiu unde are serviciu cutare sau cutare persoani, pecine cunoaste, ce avere posedi, ce zestre i-a adus ,rar"rr",

"a arrda

mai apropiate gi mai deplrtate are, cAgi veri primari gi de-al doi-lea etc. etc... De regull", domnii acegria arotstiutori umbli inhaine roase pe la coate si primesc o leaf5 de saptesprezece rublepe luni. Oamenii, de a c5.ror viaEi ei se intereseazi gi o cunosccu ateta lux de aminunte, nici nu si-ar putea explica micar ceanume motive ii indeamni si se agite astfel gi sl-gi vAre nasul inviaga altora; gi totqi, penrru mulgi dintre acegti indivizi, toatigtiinta lor acumulatl cu privire la diverse persoane, care ca vo-lum ar echivala cu o intreagi disciplini stiintifici, reprezintlo adeviratl consolare, ba gi o supremi satisfacgie spirituali. De

t2 EM. Dostoieuski

altfel, disciplina aceasta pare si fie deosebit de atrigitoare, cicimi-a fost dat sI cunosc numero;i savanli, scriitori, Poefi, oameni

politici care-gi aflaseri in ea realizarea supremelor nlzuinle gi

leluri, ;i poate numai datorita ei igi {hcuseri o carieri. in timpulacestei convorbiri, tAnirul negricios se uita cu o privire absentl

pe fereastri gi cisca intruna, avind aerul omului neribdltor siajungd cAt mai repede la capitul cilitoriei. Pirea distrat, poate

chiar prea distrat, tridAnd o sffanie tulburare, care-l ftcea uneori

si priveasci frri a vedea, si asculte lariaauzi, si ridi fbri si;tieel insugi de ce anume.

-Dacl-mi ingidui, ins5, cu cine am onoarea?... se adresi deo-

dati domnul cel bubos tAnirului blond cu bocceluta in mani.

-Pringul Lev Nikolaevici Migkin, ii rispunse prevenitor cel

intrebat.

-Pringul Migkin, Lev Nikolaevici? Nu cunosc. Mirturisescci nici n-am auzit vreodati pomenindu-se acest nume, spuse

cindndpe ginduri slujba;ul; adici nu-i vorba de nume - nume-

le acesta are o vechime istorici Ei se pare ci-l mengioneazi 9iKaramzin in istoria sa - eu mi refer la persoani, ln sensul ci nuprea intAlnqti astlzi prinEi cu numele de Migkin; nici nu se mai

aude de ei.

-Nici nu-i de mirare! relui indati pringul. in prezent nu mai

existi alt pring cu numele de Migkin afari de mine gi, dacl numi iryel, eu sunt ultimul din aceasti spigi. In ce-i privqte pe stri-mogii mei, unii din ei nu erau decAt odnodvorgil. Thtil meu a fost

sublocotenent ln armati, provenit din iunkeri. N-a; putea spune

insi cum se face ci ;i doamna Epancina e o pringesl Migkina,care e gi dAnsa ultima in genul2 ei, se pare, pe linie femeiasci.

-He, he, he! Ultima in genul ei! Foarte spiritual! zise slujba-

gul rAzAnd.

I in regimul feudal, categorie de girani de pe domeniul statului, care

aveau ln proprietatea lor mici loturi de pimint ;i erau investiEi cu

drept de posesiune asupra iobagilor2 in limba rusi, cuvintul rodinseamni;i ,,neam", gi ,,gen", ceea ce

permite un joc de cuvinte; in cazul de fagi poate fi luat gi in sensul de

,,ultim vlistar al familiei".

Idiotul

Gluma aduse un zimbet si pe buzele domnului cu chicaneagrl Pringul se ariti cam surprins de a fi izbutit si spun5. ovorbi de duh, destul de nereu$iti de altfel.

-inchipuigi-vi, am ,pt.rr-o aga, din intAmplare, explicl elaproape mirat.

-Se-ngelege, se-ntelege, il incuraji vesel slujbagul.

- Dar acolo, la profesorul acela, ai urmat gi vreo scoal5.? in-trebi deodati negriciosul.

-Da... arn urmat nigte cursuri.,.

-Uite, eu n-arn invigat nimic.

- De altfel, nici eu n-am realizat cine gtie ce mare lucru inaceastl privinti, spuse pringul, ca gi cum ar fi vrut si se scuze.Starea sinitilii nu-mi ingiduia un studiu sistematic.

-Pe alde Rogojini ii cunogri? il intrebi.tot a;a de brusc tA-nirul cel negricios.

-Nu, n-am auzit de acest nume. Nu cunosc aproape pe ni-meni in Rusia. Pe dumneata te cheaml Rogojin?

-Da, Parfion Rogojin.

-Parfion? Nu cumva esti din neamul acela al Rogojinilor...incepu slujbasul cu un aer important si grav.

-Ba sunt chiar din neamul acela, retezi. gribit si nerlbdi.tort6nirul, care din capul locului nu vorbise decAt cu pringul, igno-rindu-l cu desivirgire pe slujbagul cel bubos.

-Cum adici?... exclami slujbagul, rlmAnAnd perplex; ci.sciapoi ochii mari 9i, deodati, faEa ii lui o expresie de nemirginitladmiratie, de obediengi aproape infricosati. Cum, qti chiar fe-ciorul lui Semion Parftonovici Rogojin, om cu vazi., care a dece-dat acum o luni, lisind un capital de doui milioane gi jumltate?

-$i de unde;tii, mi rog, cI a lisat exacr doul milioane sijumltate? il intrerupse cilitorul cu chica neagri, ft.ri. a catadicsisa-i arunce micar o privire domnului cu nasul rogu; aritindapoi spre dAnsul, printr-o migcare scurti din cap, adlugi: Ca sivezi! Nu pricep ce nirav au togi i.stia de se guduri atAta gi la cele-o fi folosind si se bage unde nu le fferbe oala, ca nigte tre-pldugi?! Ce-i adevirat, tatll meu a dat ortul popii acum o luni,iar eu mi intorc de Ia Pskov acasi frri o letcaie. Nici ticilosul de

t3

14 F.M. Dostoieaski

frate-meu, nici maici-mea nu mi-au trimis o para chioarl gi nici

micar de gtire nu mi-au dat! Chiar gi cu un ciine nu te Porli mai

rlu! O luni incheiatd'amzilcutla Pskov, tintuit de friguri!

-in schimb acum pui mAna dintr-odati pe-un milion de

ruble, dacl nu gi mai mult. Doamne Dumnezeule! strigi sluj-

bagul, plesnind din palme.

-Poftim, s-a mai pomenit a;a ceva? spuse infuriat Rogojin,

aritind din nou spre slujbag cu un gest minios. Ce tot te bagi,

omule, cI oricum nu capeEi de la mine nici o legcaie, chiar dacl

te-ai tiri in patru labe inaintea mea.

-$i am si mI tirisc, am si mi tArisc!

-Ca sI vezi! Dar pricepe odati ce-gi spun: de-gea-ba! $i osiptimAni-ntreagi si gopii inainte-mi, tot nu-gi dau nimic.

-$i nici si nu-mi dai!Aga-mi trebuie; nimic si nu-mi dai!

Dar eu tot am sl qopii. Imi las nevasta, copiii, dar inaintea ta am

si gopiil F5.-mi cinstea asta, rogu-te.. ' fb-mi-o!

-Ptiu! frcu tinirul cu chici neagri scuipind 9i se adresi dinnou pringului: Acum cinci siptimini, cu o boccelugi ca a

dumitale, am fugit de-acasi la Pskov, la mitugi-mea. Acolo, am

zicut doborit de febri; lntre timp, taici-meu s-a prlpidit. L-a

lovit damblaua. Si-i fie girAna ugoari, dar pe mine cit pe ce era

si mi omoare in bitaiel MLcrezi, pringe? Daci nu fugeam, mIucidea negregit.

-Aga de riu l-ai supirat? se minuni pringul, privinduJ de

data aceasta cu multi curiozitate pe acest milionar lmbricatin cojoc.

Faptul de a fi mogtenit o avere gi milionul ca atare puteau

stirni ffregte curiozitatea oricui, dar pe Mlgkin il surprinse 9i in-cepu si-l intereseze Ia Rogojin cu totul altceva. De altfel gi acesta

pirea dornic sI stea de vorbi cu pringul, degi la el doringa de a

conversa nu pornea dintr-un imbold liuntric, ci survenea auto-

mat, ca o tendinti instinctivi de a-gi ostoi zbuciumul in preajma

unei frpturi omenegti, privind-o gi pllivrigind, mai mult ca o

destindere decAt din nevoia de a-gi impirtlgi gindurile. S-ar fizis ci boala de care suferise nu-l pirisise inci gi ci tot il mai gine

gi acum intr-o stare febrili. CAt despre slujbag, acesta aproape il

Idiotul t5

sorbea din ochi pe Rogojin si, cu risuflarea tiiarL, prindea lacomfiecare cuvinlel ce ieqea din gura tAnirului, de parcl ar fi fostniste nestemate.

-S-a infuriat r5.u bitrA.nul si poate claveagi de ce, rispunseRogojin; dar necazrl,Il mare mi se trage de la frate-meu. CI dela maici-mea ce pretengii poti avea? O biatl bitrAnici. CitegteVielile sfingiloa stl la taifasuri cu tot felul de bibuge gi toate levede cu ochii fratelui meu, Senka. El insl ar ff trebuit si-mi deade veste Ia timp. Las' ci stiu eu de ce n-a flcut-o! E drept ci toc-mai atunci ziceam bolnav, flri simtire. Se pare totusi cL mi-aubitut o telegrami. Ca un fbcut, nimeri in mAinile mitugi-mii,care de vreo treizeci de ani i;i omoarl viduvia stind cit ii ziuade mare cu nigte scrAntiti intru cele bisericegti. Mai rlu ca o cilu-girigl. Telegrama o inspiimAntS" qi, ftri s-o mai desfaci, o dusela poligie, unde zace gi acuma. MulEumesc lui Konev, Vasili Vasi-lici, care mI incunostintL printr-o scrisoare de cele intimplate.Ticilosul de frate-meu, de hapsAn ce e, se apuci sa taie noapteatoti ciucurii de aur de pe franjurile giulgiului de brocart ce aco-perea sicriul tatii. ,,Cici-i plcat si se prlpideascl atita binet!"Ei bine, penrru aga ceva meritS" si putrezeasci in Siberia, numaisi spun o vorbi, ci doar e o profanare. Tir ce zici, momAie? se-n-toarse el citre slujba;. Cum scrie in lege: profanare de lucrurisfinte, nu-i asa?

-Profanare, profanare in toati regula! incuviinti. gri,bitslujbagul.

-Nimeregte el in Siberia penrru asta?

-Da, da, Siberia il pagte. Cum m5. vezi ;i cum te vid.-$i-or fi inchipuind dumnealor cL mai zac bolnav, urmi

Rogojin, adresindu-se din nou pringului, dar eu, ftrl sL suflu ovorbi cuiva gi nici micar inzdrivenit cum trebuie, luai trenul9i iati-ml acum in drum spre Petersburg. Ce-o si se mai mirefrate-meu, Semion Semionici, cind m-o vedea apirAnd! Dum-nealui crede ci eu nu sriu cum mI" ponegrea in faga riposatului!Recunosc, l-am infuriat atunci pe bitrAn din pricina NastasieiFilippovna. Ce sI fac, daci am gresit, am gresitl

t6 F.M. Dostoieushi

-Nastasia Filippovna, zici? se stridui sd-gi aminteasci de ceva

slujba;ul, cu o expiesie servili in ochi.

-Ia mai slibegte-mi, cI n-ai de unde s-o cunogti! il repezi cuniduf Rogojin.

-Ba si gtii ci o cunosc! rispunse triumfrtor slujbagul cel

bubos.

-Vezi-1i de treabi; parci o singurl Nastasia Filippovna existipe lumea asta! Thre nesimlit mai qti, omulel Se putea si nu dau

peste o lichea care si se lini scai de mine?! adiugi el, adresin-du-se pringului.

-Orice mi-ai spune, eu tot o cunosc! Lebedev o cunoagte, se

grozlvea slujbagul. Degeaba se mAnie Excelenga Voastri, suntin stare si dovedesc ci am spus adevirul adevirat! E vorba chiarde acea Nastasia Filippovna din pricina cilreia tatil dumitalete-a snopit in bitii, adici de Nastasia Filippovna Baragkova,

adevlrati doamni, ca si spunem a;a, gi in felul ei tot o pringesi.E incurcati cu un anume'Iotki, mare proprietar gi arhicapitalist -Afanasi Ivanovici Tolki, membru in tot felul de consilii de admi-nistralie la mai multe companii gi societili, ;i pe chestia asta

prieten Ia cataraml cu generalul Epancin...

-Ia te uiti! ftcu Rogojin surprins. Ptiu, lua-l-ar naiba! O cu-

noaste cu adevirat.

-Lebedev gtie tot! Nimic nu-i scapMe altfel trebuie si-1i

spun, Excelengi, cI eu gi pe Alexa;ka Lihaciov l-am cunoscutlndeaproape, iar dupi moartea tatalui siu, l-am tnso;it vreme de

doul luni peste tot; n-a rlmas un colgigor micar unde si nu ficilcat impreuni; pretutindeni l-am dus; un pas nu flcea fbrlLebedev. Acum stl la rS.coare pentru nigte datorii, dar pe atunciavu prilejul si cunoasci gi pe Armansa, gi pe Coralia, gi pe prin-

lesa Pegkaia gi pe Nastasia Filippovna; gi cAte gi mai cite.

-Pe Nastasia Filippovna? Vrei si spui ci ea gi cu Lihaciov...il privi infuriat Rogojin gi buzele i se invinetiserl;i-i tremuraude mAnie.

-Fereasci slhntul! Cum lEi inchipui ci aq putea susgine aga

ceva! N-a fost nimic, absolut nimic! se gribi si bati in retragere

slujba;ul. Ce de-a binet pusese el Ia bitaie, sume nebunegti, dar