Povestea unei ture epice.

Cum poate fi o tura pe bicilete “de poveste” si inca cum poate ajunge aceasta epica ? Stati sa va spun.

Ultimul mesaj lansat de Tura in Natura in mediul virtual pentru ceea ce urma sa fie tura asta a fost:Nu uitati de tura de inaugurare a traseului Drumul Sarii - Tara Secaselor de sambata 10 octombrie, cu plecare la ora 9.30 din Piata Mica. Sloganul acestei ture va fi: ”fie vremea cat de rea, tot la gulashul lui Dani mi-e mintea”.

Va asteptam!

Si biciclistii nu au uitat. Ba au mai si venit ! Si inca multi . Peste 60 de impatimiti ai mersului pe bicileta si de natura in acest fel au raspuns prezent la chemare. O sa spuneti poate ca gulasul a avut daca nu un rol catalizator cel putin unul puternic motivant. EI bine nu chiar. Pentru ca tura asta a condus bicilistii prin locuri de o frumusete rara, cu o natura atat de generoasa cu tot ce a oferit incat merele salbatice mancate cu pofta pe traseu precum si macesele cat prunele jumulite din arbustii curajosi care au iesit in calea noastra ne-au convins ca totul a meritat, ca rasplata a fost insasi tura dar si natura . Ca sa nu mai spunem ca gulasul (absolut senzational , facut cu daruire, maiestrie si cu inerentul ingredient magic : dragostea fata de ceilalti) a sosit abea catre sfarsitul turei, adica dupa ce ciclistii isi dovedisera cu prisosinta determinarea pe o distanta de peste 60 de kilometri.

Ca orice poveste si aceasta isi are personajele sale de basm. Nici unul mai prejos ori mai rasarit decat celalalt nici unul precumpanind altuia ci toate la o lalta depanand inmanunchiate firul epic. Iata-le asadar.

Traseul

Desfasurat in sistem circuit cu plecare din Piata Mica acesta are 68 de kilometri vigurosi si parcurge vechiul drum medieval al sarii cu o suprafata de ciclat foarte accesibila in care drumul asfaltat ocupa o 38 km iar off-road-ul vine doar ca sa umple de satisfactie participantii si sa dea note de aventura prin natura care face parte din insasi ratiunea sa.

Sibiu - Rusciori (via Drumul hotilor pentru bastinasi) unde se face prima oprire, nu doar cu scopul refacerii energiei consumate veti vedea ..., apoi un tur sustinut de lant pe ruta Mag - Amnas unde se si atinge punctul cel mai inalt al traseului (620 m). Continuarea se face catre Apoldu de Jos pe sosea care duce ata pana la Ludos iar de aici la Toparcea pe ceea ce avea sa fie cea mai grea portiune din traseu cu un segment de 4 km de drum asfaltat care urca intr-un mod in care si cele mai inversunate pasiuni intr-ale ciclitului sunt puternic incercate laolalta cu mecanismele bicicletelor fiind un loc de examen pentru foi,pinioane schimbatoare si lanturi...Nota bene !

Pe acest segment s-a dat startul unui mic concurs , o intrecere clasica “cine-ajunge primul sus” iar ciclistii pur-sange cunoscand si aplicand programul STRAVA au inregistrat satisfactii launtrice numai de ei stiute. Vom ajunge si noi , ceilalti in Toparcea iar de aici, unde altundeva decat in locul de unde se extragea sarea, Ocna Sibiului care ne va fi si popas culinar dar si sufletesc acasa la Dani Costea.

Natura.Ei bine, pe tot parcursul traseului, natura ne-a fost alaturi, aproape nu doar de cararile strabatute ci si de suflete, pentru ca, asa cum stim Tura in Natura inseamna intalnirea Turei cu Natura (nu ostenesc sa spun asta pentru ca asa e , si e frumos ca e asa !). Octombrie sau Brumarel pe vremea cand se cara sarea pe acest traseu a dezlănţuit o furtună de culori autumnale: aur, smarald, rugină, rubine întunecate prin stejarisul care ni s-a sprijinit de umar intre Rusciori si Mag spicat in varf de muscatura noptilor reci si umede dar inca semet, la fel de frumos cum, ochii si sufletele ne-au fost inaltate de imprejurimile Toparcei cu aer bucolic si atat de autentic incat glasuri spontane au rostit “am sa-mi iau o casa aici ! Neaparat !”A ! Si merele ! Merele zemoase, merele lui Octombrie scuturate din copacii care adumbreau traseul pe ici si colo ! Merele care ne inundau muscaturile hulpave cu parfumul lor specific, usor acidulat urmat imediat de boabele de strugure cu vinetiul lor brumat si savoarea acumulata intregul an. Fantastic ! Oh da ! Dar sa nu credeti ca aceasta calatorie a insemnat doar natura asta, nuuu. A insemnat si impletirea vietii omului cu natura in aceste meleaguri realmente de poveste. cu o oprire extrem de interesanta din punct de vedere cultural- istoric la Biserica evanghelica din Rusciori datand din secolul XIII unde am aflat si am si vazut lucruri fascinante de la obiceiuri si traditii pana la arhitecturi vorbind in soapta despre oameni, despre sufletele lor si despre sufletul acestor locuri. Amnasul ne-a primit si el cu povesti frumoase, am poposit in fata unei cladiri cu un trecut tumultuos si despre care poate nici cei nascuti acolo poate nu stiu atatea cate am aflat noi. Biserica fiind , ne-am rugat, am multumit Ziditorului pentru tot ce ne-a daruit. Frumos.Nici relatarile istorice facute de Mihai , ca intotdeauna o enciclopedie vie , despre feudele date domnilor munteni in aceasta zona mirifica nu ne-au lasat sufletele si mintile sa lancezeasca. Asa ca , plini de aceste frumuseti si file de istorie citite in echipament de ciclism viu-colorat si nu de scolari la vremea la care ne inghesuiam in banci , am plecat mai departe si parca, cumva, in nari simteam mirosul sarii , a bulgarilor de sare urcati in carele ale caror roti scartaiau sub povara greutatii proverbiale a acesteia.Ale noastre nu au scartait, si ne-au purtat pe culmi de deal si vai atat de frumoase incat cred ca pe multi i-a incercat sentimentul de coplesire in fata Mamei Natura.

Oamenii, noi...

Ei bine, iata-ne si pe noi , neobositii, vesnic-entuziastii cicloturisti aciuati pe langa vatra Asociatiei Tura in Natura, plecand - cum altfel decat asaltati de nerabdari si emotii - in dimineata zilei de 10 octombrie sa descoperim “Drumul Sarii”, medieval dar atat de actual prin insasi faptul ca ne-am incumetat in anul 2015 sa-i cinstim amintirea in spirit cicloturist.

Nu nesocotiti nici un moment efectul produs de numarul biciclistilor reuniti ! Mesajul este atat de puternic incat simpla apartenenta la grup te umple de mandrie dar si de responsabilitate, indiferent daca langa tine vei gasi un biciclist cu care ai batut coclauri si ai gustat la propriu noroiul din paduri ori v-ati racorit chipurile in suvoaie de ploaie ori din contra daca ”intinzi lantul” langa cineva cu care te vezi prima data , cu care faci cunostinta cu mana-nmanusata si zambet sincer. Sentimentul este plin, binefacator, incurajator.

“Cei multi “ adunati pentru tura - si ghilimelele nu sunt eufemistice ci vor doar sa defineasca unitaritatea spiritului care , vorba lui Mihai , ne arata ca suntem prezenti si contam in cotidianul orasului Sibiu , - au fost entuziasti de la un capat la altul al turei . Fetele, al caror numar crescand ne determina nu doar sa fim mandrii ca ni se alatura (frumusetea femeilor intotdeauna vine sa intregeasca celelalte bucurii ale sufletului si privirii deopotriva) si sa ne scoatem palariile (castile in cazul de fata) in fata lor, sa le multumim si sa le aplaudam cu sinceritate. (Fara urma de invidie ci doar pura admiratie trebuie notat ca pe tronsonul “STRAVA” adica cei 4 km de purgatoriu intre Ludos si Toparcea participantele la tura au urcat “barbateste” fara sa se auda nici un oftat sau scancet si culmea ! fara sa se vada vreun strop de epuizare, iar descalecatul din sa a fost necunoscut acestora. Bravo !).

Poate ca pe traseu dialogurile sunt sarace intre participanti, rezumandu-se fie la aspecte tehnice fie la cele organizatorice sau tactice, dar cu siguranta experientele traite radiaza pe chipurile tuturor. Nevoalate si de suflet incalzitoare.

Toti , absolut toti au avut pe chipuri lumina aceea a satisfactiei, a implinirii , a reusitei, a starii de bine cautate , trudite, si primite ! Indiferent daca unii au “tras” pe tehnic, incercand sa-si stabileasca recorduri proprii de rezistenta , ori daca si-au testat biclele , noi, upgradate , performante sau modeste , sau daca au trait pentru prima data emotiile unei ture de anduranta , cu intrebari si indoieli dar si curiozitati si nelinisti , toti , sunt convins, vor tine minte Tura asta ! Extraordinar !

Gulasul !

Acest personaj - da , termenul este cat se poate de potrivit - al turei a facut nu doar deliciul papilelor gustative ale participantilor ci a avut un mesaj mai intim, mai gustos , mai subtil . Si sper cu convingere ca toti l-au simtit, poate neconstient, anume acela de a impreuna, de a insuma , de a inobila trairile participantilor. Fascinant - intr-o masura in care cuvintele nu pot sa arate pe deplin - cum miresmele dumnezeiesti ale ingredientelor cu dulceata cartofilor, parfumul rosiilor, insinuantele mirosuri de carnati afumati, carne si mirodenii se inaltau in aburi hipnotici din oala, ridicand la propriu in sus din fiecare piept un oftat extatic , cum privirile se abureau de placere, limbile plescaiau de pofta , stomacele se chirceau de foame pantagruelica, vocile de acutizau de nerabdare iar freamatul general capata sonoritatile unei stupine !

Intr-adevar. Imaginea de uniune, de tot-unitar, de familie , de reusita laolalta a definit atmosfera din jurul mesei . Doar intrand in “batatura” lui Dani Costea te coplesea imaginea - simbol a uniunii dintre oameni, Portiile de gulas aburind circuland din mana in mana spre a ajunge la fiecare in parte si la torti deopotriva zugravind atat de elocvent impartirea reusitei acestei ture, iar Dani, Dani aidoma unui shaman , cu miscari ritualice adancind polonicul in oala si , da, fara exagerari, parca descantand bucatele , desavarsea peisajul.

Imaginea asta este cea care m-a urmarit pe tot drumul pana in Sibiu si mi-a umplut sufletul de vibratii atat de duioase care cu siguranta in sufletul fiecaruia au atins valenta epicului ......

Multumesc dara, Naturii, Traseului, Oamenilor, Gulasului....lui Dumnezeu insusi !

Cine nu a fost intr-o astfel de tura , inca nu s-a descoperit pe deplin, iar cine a fost , a deschis o noua dimensiune a simturilor !

Drumul Sarii - Tara Secaselor - Gulas 10.10.2015