CUPRINS NOŢIUNI GENERALE.....................................................Error! Bookmark not defined.

1.1. Introducere în studiul dreptului proprietăţii intelectuale....... Error! Bookmark not defined.

1.2. Evoluţia normelor juridice privind proprietatea intelectuală în ţara noastră...Error! Bookmark not defined.

1.3. Evoluţia normelor juridice privind proprietatea intelectuală în reglementările internaţionale..................................................................Error! Bookmark not defined.

PARTEA I..........................................................................Error! Bookmark not defined.

DREPTUL DE AUTOR ....................................................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL I ...................................................................Error! Bookmark not defined.

NOŢIUNEA ŞI NATURA JURIDICĂ A DREPTULUI DE AUTOR ..Error! Bookmark not defined.

1.1. Noţiunea dreptului de autor.....................................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL II..................................................................Error! Bookmark not defined.

SUBIECTELE ŞI OBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR............ Error! Bookmark not defined.

2.1. Subiectele dreptului de autor...................................Error! Bookmark not defined.

2.2.Obiectul dreptului de autor.......................................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL III ...............................................................Error! Bookmark not defined.

CONDIŢIILE CERUTE PENTRU PROTECŢIA DREPTULUI DE AUTOR ........Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL IV ...............................................................Error! Bookmark not defined.

CONŢINUTUL DREPTULUI DE AUTOR .....................Error! Bookmark not defined.

4.1. Consideraţii generale...............................................Error! Bookmark not defined.

4.2.Drepturile morale de autor .......................................Error! Bookmark not defined.

4.2.1.Dreptul de divulgare..........................................Error! Bookmark not defined.

4.2.2. Dreptul la calitatea de autor sau dreptul la paternitatea operei .............Error! Bookmark not defined.

4.2.3.Dreptul la nume .................................................Error! Bookmark not defined.

4.2.4.Dreptul la inviolabilitate ...................................Error! Bookmark not defined.

1

4.2.5.Dreptul de retractare.........................................Error! Bookmark not defined.

4.2.6.Caracterele juridice ale drepturilor morale de autor ..... Error! Bookmark not defined.

4.3.Drepturile patrimoniale de autor ..............................Error! Bookmark not defined.

4.3.1. Noţiunea şi caracterele drepturilor patrimoniale de autor...Error! Bookmark not defined.

4.3.1.1. Noţiunea de drept patrimonial de autor ........Error! Bookmark not defined.

4.3.1.2. Caracterele juridice ale drepturilor de autorError! Bookmark not defined.

4.3.2. Clasificarea drepturilor de autor .....................Error! Bookmark not defined.

4.3.2.1.Conţinutul dreptului de exploatare al operei supuse autorizării autorului....................................................................................Error! Bookmark not defined.

4.3.2.1.1. Reproducerea..............................................Error! Bookmark not defined.

4.3.2.1.2. Reprezentarea .............................................Error! Bookmark not defined.

4.3.2.1.3. Difuzarea şi redifuzarea .............................Error! Bookmark not defined.

4.3.2.1.4. Alte mijloace de exploatare publică a operei. .......... Error! Bookmark not defined.

4.4.Dreptul de suită ........................................................Error! Bookmark not defined.

4.4.1. Noţiunea dreptului de suită şi raţionamentul acestui drept ..Error! Bookmark not defined.

4.4.2. Conţinutul şi caracterele dreptului de suită .....Error! Bookmark not defined.

4.4.2.1. Conţinutul dreptului de suită .........................Error! Bookmark not defined.

4.4.2.2. Caracterele juridice ale dreptului de suită....Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL V .................................................................Error! Bookmark not defined.

DURATA DREPTURILOR DE AUTOR ŞI LIMITELE VALORIFICĂRII DREPTULUI DE AUTOR ................................................Error! Bookmark not defined.

5.1. Durata drepturilor de autor......................................Error! Bookmark not defined.

5.1.1. Noţiuni generale ...............................................Error! Bookmark not defined.

5.1.2. Momentul naşterii dreptului de autor...............Error! Bookmark not defined.

5.1.3. Durata protecţiei drepturilor patrimoniale de autor ..... Error! Bookmark not defined.

5.1.4. Modul de calcul al termenelor de protecţie a drepturilor patrimoniale de autor şi efectul încetării acestui termen. ..............................Error! Bookmark not defined.

2

5.2. Limitele valorificării drepturilor patrimoniale de autor ........ Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL VI ................................................................Error! Bookmark not defined.

CESIUNEA DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR ..... Error! Bookmark not defined.

6.1. Noţiuni generale ......................................................Error! Bookmark not defined.

6.2. Terminologie ...........................................................Error! Bookmark not defined.

6.3. Principalele categorii de contracte cesionare a drepturilor patrimoniale de autor........................................................................................Error! Bookmark not defined.

6.3.1. Noţiuni generale ...............................................Error! Bookmark not defined.

6.3.2. Contractul de editare........................................Error! Bookmark not defined.

6.3.2.1. Noţiune şi trăsături caracteristice .................Error! Bookmark not defined.

6.3.2.2. Elementele şi conţinutul contractului de editare ......... Error! Bookmark not defined.

6.3.2.3.Obligaţiile părţilor în contractul de editare...Error! Bookmark not defined.

6.3.2.4. Cesiunea şi încetarea contractului de editare............. Error! Bookmark not defined.

6.3.3. Contractul reprezentare publică(reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală) ....................................................................Error! Bookmark not defined.

6.3.3.1.Noţiunea şi trăsăturile caracteristice contractului de reprezentare publică....................................................................................Error! Bookmark not defined.

6.3.3.2. Părţile, obiectul şi conţinutul contractului de reprezentare publică.....Error! Bookmark not defined.

6.3.3.3. Obligaţiile specifice părţilor în contractul de reprezentare publică.....Error! Bookmark not defined.

6.3.3.4. Cesiunea şi încetarea contractului de reprezentare.... Error! Bookmark not defined.

6.3.4. Contractul de închiriere ...................................Error! Bookmark not defined.

6.3.5. Contractul de comandă ....................................Error! Bookmark not defined.

6.3.6. Contractul de adaptare audiovizuală ...............Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL VII...............................................................Error! Bookmark not defined.

REGIMUL SPECIAL AL UNOR CATEGORII DE OPERE......... Error! Bookmark not defined.

7.1. Regimul operelor audiovizuale ...............................Error! Bookmark not defined.

3

7.1.1.Noţiuni generale ................................................Error! Bookmark not defined.

7.1.2 Autorii operelor audiovizuale şi conţinutul drepturilor de autor..............Error! Bookmark not defined.

7.2. Programele pentru calculator ..................................Error! Bookmark not defined.

7.2.1. Noţiunea şi reglementarea juridică a programelor pentru calculator.....Error! Bookmark not defined.

7.2.2.Conţinutul drepturilor de autor în cazul operelor - programe pentru calculator şi baze de date.............................................................Error! Bookmark not defined.

7.2.3. Limitările legale aduse drepturilor de autor în situaţia programelor pentru calculator....................................................................Error! Bookmark not defined.

7.2.4.Durata protecţie drepturilor de autor în cazul programelor pentru calculator şi modalităţile de valorificare ale acestor drepturi .......Error! Bookmark not defined.

7.3. Băncile de date şi sistemele expert..........................Error! Bookmark not defined.

7.4. Portretul, corespondenţa şi sursa de informaţie ......Error! Bookmark not defined.

7.5. Reguli speciale aplicabile operelor de artă plastică, de arhitectură şi fotografice.........................................................................................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL VIII .............................................................Error! Bookmark not defined.

DREPTURILE CONEXE DREPTURILOR DE AUTOR Error! Bookmark not defined.

8.1. Noţiuni introductive ................................................Error! Bookmark not defined.

8.2. Protecţia specială a drepturilor conexe de autor......Error! Bookmark not defined.

8.2.1. Protecţia drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi. .....Error! Bookmark not defined.

8.2.2. Protecţia drepturilor producătorilor de înregistrări sonore.Error! Bookmark not defined.

8.2.3. Protecţia drepturilor recunoscute organismelor de radiodifuziune şi de televiziune ...................................................................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL IX ................................................................Error! Bookmark not defined.

GESTIUNEA ŞI APĂRAREA DREPTURILOR DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR CONEXE ...........................................................................Error! Bookmark not defined.

9.1.Gestiunea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe........... Error! Bookmark not defined.

9.1.1.Noţiuni introductive ...........................................Error! Bookmark not defined.

9.1.2. Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. ........................................................................Error! Bookmark not defined.

4

9.1.3.Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă .......... Error! Bookmark not defined.

9.2.Apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe ............ Error! Bookmark not defined.

PARTEA II ........................................................................Error! Bookmark not defined.

BREVETE..........................................................................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL I ...................................................................Error! Bookmark not defined.

INTRODUCERE ...............................................................Error! Bookmark not defined.

1.1. Istoricul protecţiei invenţiilor în România ..............Error! Bookmark not defined.

1.2. Izvoarele dreptului brevetului .................................Error! Bookmark not defined.

1.2.1. Legea naţională ................................................Error! Bookmark not defined.

1.2.2. Reglementările internaţionale ..........................Error! Bookmark not defined.

1.2.3. Jurisprudenţa....................................................Error! Bookmark not defined.

1.3. Natura dreptului conferit de brevet .........................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL II..................................................................Error! Bookmark not defined.

REGLEMENTAREA LA NIVEL INTERNAŢIONAL A PROTECŢIEI INVENŢIILOR PRIN BREVET..................................................................Error! Bookmark not defined.

2.1. Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.....Error! Bookmark not defined.

2.1.1. Prevederi de fond generale care se aplică inclusiv brevetelor ................Error! Bookmark not defined.

2.1.1.1. Dreptul la tratamentul naţional.....................Error! Bookmark not defined.

2.1.1.2. Dreptul de prioritate......................................Error! Bookmark not defined.

2.1.1.2.1. Reglementarea dreptului de prioritate în legea naţională .................Error! Bookmark not defined.

2.1.1.3. Divizarea cererii............................................Error! Bookmark not defined.

2.1.1.4. Perioada de graţie în plata anuităţilor..........Error! Bookmark not defined.

2.1.2. Prevederi specifice brevetelor de invenţie........Error! Bookmark not defined.

2.2. Acordul TRIPS........................................................Error! Bookmark not defined.

2.2.2. Prevederi specifice brevetelor de invenţie........Error! Bookmark not defined.

2.2.2.1. Obiecte brevetabile........................................Error! Bookmark not defined.

2.2.2.2. Drepturi conferite de brevet ..........................Error! Bookmark not defined.

5

2.2.2.3. Condiţii privind depunerea cererii de protecţie prin brevet .................Error! Bookmark not defined.

2.2.2.4. Licenţe obligatorii .........................................Error! Bookmark not defined.

2.2.2.5. Revocare-decădere ........................................Error! Bookmark not defined.

2.2.2.6. Durata brevetului ..........................................Error! Bookmark not defined.

2.2.2.7. Inversarea sarcinii probei în cazul brevetelor de procedeu..................Error! Bookmark not defined.

2.3. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor-PCT.Error! Bookmark not defined.

2.4. Tratatul privind Dreptul Brevetului – PLT .............Error! Bookmark not defined.

2.5. Convenţia Brevetului European ..............................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL III ................................................................Error! Bookmark not defined.

BREVETABILITATEA INVENŢIILOR..........................Error! Bookmark not defined.

3.1. Categorii de invenţii ................................................Error! Bookmark not defined.

3.1.1. Invenţia – concept şi importanţă ......................Error! Bookmark not defined.

3.2. Invenţii pentru care nu se acordă brevet..................Error! Bookmark not defined.

3.3. Categorii de invenţii brevetabile .............................Error! Bookmark not defined.

3.3.1.Produsul-ca obiect al invenţiei brevetabile.......Error! Bookmark not defined.

3.3.1.1. Invenţii de dispozitiv sau de aparat ...............Error! Bookmark not defined.

3.3.1.2. Invenţii în legătură cu substanţe naturale .....Error! Bookmark not defined.

3.3.1.3. Invenţii de substanţe chimice.........................Error! Bookmark not defined.

3.3.1.4. Invenţii de aliaje ............................................Error! Bookmark not defined.

3.3.1.5. Invenţii de agregare.......................................Error! Bookmark not defined.

3.3.1.6. Invenţii de combinaţie ...................................Error! Bookmark not defined.

3.3.2. Procedeul – ca obiect al invenţiei brevetabile .Error! Bookmark not defined.

3.3.2.1. Invenţii de procedeu de fabricaţie .................Error! Bookmark not defined.

3.3.3. Alte tipuri specifice de invenţii .........................Error! Bookmark not defined.

3.3.4. Invenţii din domeniul biotehnologiei................Error! Bookmark not defined.

3.3.4.1. Materiale biologice preexistente; elemente ale corpului uman ............Error! Bookmark not defined.

3.3.4.2. Plante sau animale ........................................Error! Bookmark not defined.

3.3.4.3. Procedee microbiologice şi produsele obţinute cu ajutorul acestora ...Error! Bookmark not defined.

6

3.3.5. Invenţii în domeniul programelor de calculator ............ Error! Bookmark not defined.

3.3.6. Invenţii în domeniul metodelor de afaceri........Error! Bookmark not defined.

3.4. Condiţiile de brevetabilitate ale invenţiei ...............Error! Bookmark not defined.

3.4.1. Aspecte generale ...............................................Error! Bookmark not defined.

3.4.2. Noutatea invenţiei.............................................Error! Bookmark not defined.

3.4.3. Activitatea inventivă .........................................Error! Bookmark not defined.

3.4.4. Aplicabilitatea industrială; utilitate .................Error! Bookmark not defined.

3.4.4.1. Definiţie; elemente constitutive .....................Error! Bookmark not defined.

3.5.Procedura de obţinere a brevetului de invenţie .......Error! Bookmark not defined.

3.5.1.Înregistrarea cererii de brevet ..........................Error! Bookmark not defined.

3.5.1.1. Solicitantul brevetului de invenţie – subiectul dreptului la acordarea brevetului de invenţie..................................................Error! Bookmark not defined.

3.5.2. Depozitul cererii de brevet ...............................Error! Bookmark not defined.

3.5.2.1. Depunerea cererii de brevet ..........................Error! Bookmark not defined.

3.5.2.2. Elementele constitutive ale depozitului naţional reglementar ..............Error! Bookmark not defined.

3.5.2.2.1.Formularul cererii de brevet .......................Error! Bookmark not defined.

3.5.2.2.2.Descrierea invenţiei.....................................Error! Bookmark not defined.

3.5.2.2.3.Revendicările cererii de brevet....................Error! Bookmark not defined.

3.5.2.2.4.Desenele cererii de brevet ...........................Error! Bookmark not defined.

3.5.2.2.5.Rezumatul cererii de brevet .........................Error! Bookmark not defined.

3.5.3.Alte documente ale cererii de brevet .................Error! Bookmark not defined.

3.5.3.1. Actul de desemnare a inventatorilor .............Error! Bookmark not defined.

3.5.3.2. Actul de transmitere a dreptului la acordarea brevetului ..Error! Bookmark not defined.

3.5.3.3. Procura ..........................................................Error! Bookmark not defined.

3.5.3.3.1. Părţile contractului de mandat...................Error! Bookmark not defined.

3.5.3.3.2. Obiectul şi întinderea mandatului ..............Error! Bookmark not defined.

3.5.3.4. Actul de prioritate..........................................Error! Bookmark not defined.

3.5.3.5. Declaraţia privind divulgarea neopozabilă ..Error! Bookmark not defined.

3.5.4.Unitatea invenţiei ..............................................Error! Bookmark not defined.

7

3.5.4.1. Reglementarea şi noţiunea unităţii invenţiei .Error! Bookmark not defined.

3.5.4.2. Condiţiile unităţii invenţiei ............................Error! Bookmark not defined.

3.5.4.3. Particularităţi ale unităţii invenţiei ...............Error! Bookmark not defined.

3.5.4.4. Procedura în cazul lipsei de unitate a unei cereri de brevet.................Error! Bookmark not defined.

3.5.5. Dezvăluirea invenţiei în cererea de brevet. Dezvăluirea suficientă.........Error! Bookmark not defined.

3.5.5.1. Condiţiile dezvăluirii .....................................Error! Bookmark not defined.

3.5.5.2. Sarcina probei de realizabilitate a unei invenţii ......... Error! Bookmark not defined.

3.5.6. Modificarea cererii de brevet ...........................Error! Bookmark not defined.

3.5.6.1. Sediul materiei ...............................................Error! Bookmark not defined.

3.5.6.2. Modificarea admisibilă a cererii de brevet ...Error! Bookmark not defined.

3.5.6.3. Extinderea inadmisibilă a cererii de brevet ..Error! Bookmark not defined.

3.5.6.4. Efectele modificării cererii de brevet ............Error! Bookmark not defined.

3.5.7. Procedura Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci în acordarea brevetului de invenţie...................................................................Error! Bookmark not defined.

3.5.7.1. Sediul materiei ...............................................Error! Bookmark not defined.

3.5.7.2. Examinarea preliminară a cererilor de brevet de invenţie Error! Bookmark not defined.

3.5.7.2.1. Clasificarea cererii de brevet ....................Error! Bookmark not defined.

3.5.7.2.2. Publicarea cererii de brevet .......................Error! Bookmark not defined.

3.5.7.2.3. Raportul de documentare ...........................Error! Bookmark not defined.

3.5.7.3. Examinarea de fond a cererilor de brevet.....Error! Bookmark not defined.

3.5.7.4. Eliberarea brevetului de invenţie ..................Error! Bookmark not defined.

3.5.7.5. Menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie în perioada de protecţie...Error! Bookmark not defined.

3.5.7.6. Suspendarea procedurii de brevetare............Error! Bookmark not defined.

3.5.7.7. Intreruperea procedurii în faţa OSIM ...........Error! Bookmark not defined.

3.6.Durata brevetului.........................................................Error! Bookmark not defined.

3.6.1. Sediul materiei ..................................................Error! Bookmark not defined.

3.6.2. Durata brevetului şi domeniul de valabilitate..Error! Bookmark not defined.

8

3.6.3. Certificatul de protecţie tranzitorie ..................Error! Bookmark not defined.

3.6.3.1. Premisele acordării unei protecţii tranzitoriiError! Bookmark not defined.

3.6.3.2. Certificatul suplimentar de protecţie pentru medicamente şi produse de protecţie a plantelor ...................................................Error! Bookmark not defined.

3.7. Stingerea brevetului ....................................................Error! Bookmark not defined.

3.7.1. Motivele stingerii ..............................................Error! Bookmark not defined.

3.7.2. Renunţarea titularului la brevet .......................Error! Bookmark not defined.

3.7.3. Întârzierea în desemnarea inventatorului ........Error! Bookmark not defined.

3.7.4. Neplata taxei de menţinere în vigoare..............Error! Bookmark not defined.

3.7.5. Neplata taxei de eliberare a brevetului ............Error! Bookmark not defined.

3.7.6. Retragerea cererii de brevet.............................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL IV ................................................................Error! Bookmark not defined.

DREPTUL LA BREVETUL DE INVENŢIE ...................Error! Bookmark not defined.

4.1.Inventator şi solicitant ..............................................Error! Bookmark not defined.

4.1.1.Sediul materiei ...................................................Error! Bookmark not defined.

4.1.2. Noţiune..............................................................Error! Bookmark not defined.

4.1.3. Dreptul asupra invenţiei ...................................Error! Bookmark not defined.

4.1.4. Subiectele dreptului la brevet ...........................Error! Bookmark not defined.

4.1.5. Caracterele juridice ale dreptului la brevet .....Error! Bookmark not defined.

4.1.6. Natura juridică a dreptului la brevet ...............Error! Bookmark not defined.

4.1.7.Posesia asupra invenţiei ....................................Error! Bookmark not defined.

4.1.8. Stingerea dreptului la brevet ............................Error! Bookmark not defined.

4.1.9. Dreptul la brevetul european ...........................Error! Bookmark not defined.

4.2 Invenţiile de serviciu ................................................Error! Bookmark not defined.

4.2.1. Consideraţii generale .......................................Error! Bookmark not defined.

4.2.2. Inventatorul salariat .........................................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL V .................................................................Error! Bookmark not defined.

EFECTUL BREVETULUI................................................Error! Bookmark not defined.

5.1. Efectul (acţiunea) brevetului ...................................Error! Bookmark not defined.

5.1.1. Efectele brevetului limitate teritorial ...............Error! Bookmark not defined.

5.1.1.1. Efectele brevetului în dreptul intern ..............Error! Bookmark not defined.

9

5.1.1.2. Efectele în dreptul comunitar ........................Error! Bookmark not defined.

5.1.2. Efecte structurale..............................................Error! Bookmark not defined.

5.2. Excepţii de la efectele brevetului ............................Error! Bookmark not defined.

5.2.1. Situaţia brevetului decăzut sau la care s-a renunţat ...... Error! Bookmark not defined.

5.2.2. Epuizarea dreptului ..........................................Error! Bookmark not defined.

5.3. Întinderea protecţiei conferite de brevet..................Error! Bookmark not defined.

5.3.1.Sediul materiei ...................................................Error! Bookmark not defined.

5.3.2. Premisele interpretării întinderii protecţiei .....Error! Bookmark not defined.

5.3.3. Interpretarea revendicărilor în scopul determinării întinderii protecţiei Error! Bookmark not defined.

5.4. Întinderea protecţiei pentru diverse categorii de brevete ...... Error! Bookmark not defined.

5.4.1. Esenţa categoriilor, caracteristici ....................Error! Bookmark not defined.

5.4.2. Alegerea categoriei de brevet...........................Error! Bookmark not defined.

5.4.3. Brevete de produs .............................................Error! Bookmark not defined.

5.4.4. Brevete de procedeu .........................................Error! Bookmark not defined.

5.4.5. Brevete specifice domeniului medical ..............Error! Bookmark not defined.

5.4.6. Elemente specifice produsului şi procedeului în aceeaşi revendicare .....Error! Bookmark not defined.

5.4.7. Schimbarea categoriei de brevet ......................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL VI ................................................................Error! Bookmark not defined.

OPOZIŢIA LA ACORDAREA BREVETULUI; REVOCAREA BREVETULUI .. Error! Bookmark not defined.

6.1. Natura juridica a procedurii de opoziţie..................Error! Bookmark not defined.

6.1.1.Motivele revocării..............................................Error! Bookmark not defined.

6.1.2. Lipsa brevetabilităţii ........................................Error! Bookmark not defined.

6.1.3.Accesibilitatea cunoştinţelor din stadiul tehnicii ............ Error! Bookmark not defined.

6.1.4. Dezvăluire insuficientă .....................................Error! Bookmark not defined.

6.1.5. Extinderea nepermisă peste conţinutul cererii depusă iniţial ................Error! Bookmark not defined.

6.1.6. Preluarea nepermisă a brevetului ....................Error! Bookmark not defined.

10

6.1.7. Lipsa motivelor de revocare .............................Error! Bookmark not defined.

6.2. Procedură de revocare .............................................Error! Bookmark not defined.

6.2.1. Subiectul revocării sau opoziţiei ......................Error! Bookmark not defined.

6.2.2. Termenul de solicitare a revocării sau formulare a opoziţiei ..................Error! Bookmark not defined.

6.2.3. Părţile în procedură .........................................Error! Bookmark not defined.

6.2.4. Derularea procedurii........................................Error! Bookmark not defined.

6.3. Hotărârile Comisiei de Reexaminare/Opoziţie .......Error! Bookmark not defined.

6.4. Revocarea în parte...................................................Error! Bookmark not defined.

6.5. Efectele revocării brevetului ...................................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL VII...............................................................Error! Bookmark not defined.

ANULAREA BREVETULUI ..........................................Error! Bookmark not defined.

7.1. Natura juridică a procedurii de anulare ...................Error! Bookmark not defined.

7.2. Cauzele de nulitate ..................................................Error! Bookmark not defined.

7.2.1.Elemente de armonizare europeană şi internaţională .... Error! Bookmark not defined.

7.2.2. Extinderea nepermisă a protecţiei conferite de brevet... Error! Bookmark not defined.

7.2.3. Titular neindreptăţit la acordarea brevetului ..Error! Bookmark not defined.

7.3. Procedura de anulare ...............................................Error! Bookmark not defined.

7.3.1. Naşterea şi stingerea dreptului la acţiune........Error! Bookmark not defined.

7.3.2. Obiectul procedurii de anulare ........................Error! Bookmark not defined.

7.3.3. Procedura de anulare a brevetului european...Error! Bookmark not defined.

7.3.4. Părţile în procedura de anulare .......................Error! Bookmark not defined.

7.3.5. Probele..............................................................Error! Bookmark not defined.

7.3.6. Soluţiile pronunţate de instanţă........................Error! Bookmark not defined.

7.3.7. Publicitatea hotărârii de anulare .....................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL VIII .............................................................Error! Bookmark not defined.

APĂRAREA DREPTURILOR CONFERITE DE BREVET.......... Error! Bookmark not defined.

8.1.Jurisdicţia în materia brevetelor ...............................Error! Bookmark not defined.

8.1.1.Acţiunile în justiţie.............................................Error! Bookmark not defined.

11

8.1.2.Competenţa de jurisdicţie ..................................Error! Bookmark not defined.

8.1.3.Raporturi jurdice litigioase fără element de extraneitateError! Bookmark not defined.

8.1.4.Raporturi juridice litigioase cu element de extraneitate . Error! Bookmark not defined.

8.1.5.Competenţa internaţională a jurisdicţiei române ........... Error! Bookmark not defined.

8.1.6.Competenţa de jurisdicţie străină .....................Error! Bookmark not defined.

8.1.7.Competenţa de jurisdicţie stabilită prin Convenţia de la Bruxelles..........Error! Bookmark not defined.

8.1.8.Măsuri prevăzute în legea brevetelor de invenţie ........... Error! Bookmark not defined.

8.1.9.Măsuri prevăzute în OUG nr.100/2005.............Error! Bookmark not defined.

8.2.Contrafacerea ...........................................................Error! Bookmark not defined.

8.2.1.Actele de contrafacere .......................................Error! Bookmark not defined.

8.2.2.Acţiunea în contrafacere ...................................Error! Bookmark not defined.

8.2.3.Despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin contrafacereError! Bookmark not defined.

8.2.4.Determinarea daunelor pentru prejudiciul cauzat de exploatarea neautorizată....................................................................................Error! Bookmark not defined.

8.2.5.Acţiunea în non-contrafacere ............................Error! Bookmark not defined.

8.2.6.Acţiunea în concurenţă neloială........................Error! Bookmark not defined.

8.2.7.Acţiunea penală în contrafacere........................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL IX ................................................................Error! Bookmark not defined.

TRANSMITEREA DREPTULUI ASUPRA BREVETULUI......... Error! Bookmark not defined.

9.1.Aspecte generale ......................................................Error! Bookmark not defined.

9.2.Cesiunea ...................................................................Error! Bookmark not defined.

9.2.1.Definiţie, trăsături, clasificare ..........................Error! Bookmark not defined.

9.2.2.Condiţiile cesiunii..............................................Error! Bookmark not defined.

9.2.3.Efectele cesiunii .................................................Error! Bookmark not defined.

9.3.Contractul de licenţă.................................................Error! Bookmark not defined.

9.3.1.Definiţie, trăsături, clasificare ..........................Error! Bookmark not defined.

12

9.3.2.Condiţiile contractului.......................................Error! Bookmark not defined.

9.3.3.Efectele contractului de licenţă .........................Error! Bookmark not defined.

9.3.4.Durata şi încetarea contractului de licenţă.......Error! Bookmark not defined.

9.3.5.Categorii speciale de licenţe .............................Error! Bookmark not defined.

9.4.Concurenţa în contractele de transmitere a brevetelor de invenţieError! Bookmark not defined.

9.4.1.Aspecte introductive ..........................................Error! Bookmark not defined.

9.4.2.Licenţele de proprietate intelectuală şi politica de concurenţă ................Error! Bookmark not defined.

9.5.Incidenţa art. 81 din Tratatul CEE în materia contractelor de licenţă de proprietate intelectuală .....................................................................Error! Bookmark not defined.

9.6.Reglementarea din legea română privind transmiterea brevetelor de invenţie Error! Bookmark not defined.

9.6.1.Contractele de cercetare-dezvoltare .................Error! Bookmark not defined.

9.6.2.Contractele de transfer tehnologic ....................Error! Bookmark not defined.

9.7.Incidenţa art. 82 din Tratatul CEE în materia contractelor de licenţă de proprietate intelectuală .....................................................................Error! Bookmark not defined.

9.7.1.Noţiunea de piaţă relevantă ..............................Error! Bookmark not defined.

9.7.2.Poziţia dominantă..............................................Error! Bookmark not defined.

9.7.3.Abuzul de poziţie dominantă .............................Error! Bookmark not defined.

CAPITOLUL X .................................................................Error! Bookmark not defined.

DREPTURI CONEXE KNOW-HOW-ului.......................Error! Bookmark not defined.

10.1.Definire şi delimitare..............................................Error! Bookmark not defined.

10.1.1.Noţiunea de know-how ....................................Error! Bookmark not defined.

10.1.2.Delimitarea know-how-ulului de secretul de fabricaţie Error! Bookmark not defined.

10.1.3.Delimitarea între know-how şi brevet .............Error! Bookmark not defined.

10.1.4.Delimitarea de asistenţă tehnică .....................Error! Bookmark not defined.

10.2.Elementele constitutive ale know-how-ului...........Error! Bookmark not defined.

10.3.Caracteristicile şi natura know-how-ul ..................Error! Bookmark not defined.

10.4.Rezervarea know-how-ului ....................................Error! Bookmark not defined.

10.5.Actele relative la know-how ..................................Error! Bookmark not defined.

13

10.6.Obligaţiile părţilor contractante .............................Error! Bookmark not defined.

10.6.1.Obligaţiile furnizorului....................................Error! Bookmark not defined.

10.6.2.Obligaţiile beneficiarului ................................Error! Bookmark not defined. 

14

NOŢIUNI GENERALE

15

1.1. Introducere în studiul dreptului proprietăţii intelectuale

„Dreptul proprietăţii intelectuale”, ca ramură distinctă a sistemului de drept, se

ocupă de studierea procedeelor şi tehnicilor de protecţie a creaţiei intelectuale, a autorilor de opere, ale rezultatelor activităţilor creative, indiferent de forma în care se regăsesc, dar şi de protecţia semnelor distinctive din activităţile comerciale1.

Titulatura disciplinei este una unanim acceptată în marea majoritate a sistemelor de drept din statele contemporane, dar este criticabilă, ca fiind neexactă, deoarece obiectul său de cercetare este mult mai larg. În cuprinsul acestuia se regăsesc pe lângă creaţiile intelectuale şi mărcile şi indicaţiile geografice care, este drept că se bucură de o reglementare specială, ce este deosebită de regimul proprietăţii din dreptul comun.

Această denumire s-a consacrat peste toate criticile, deşi au fost propuse şi alte titulaturi încă din 1883, printre care aceea de „ drepturi intelectuale”2.

Se remarcă în acest sens că drepturilor de autor le sunt asimilate şi o serie de drepturi conexe acestora dar şi drepturile de proprietate industrială care la rândul său sunt susceptibile de a fi grupa în mai multe grupe. Din cadrul acestor grupe obiectul de studiu al dreptului proprietăţii intelectuale se rezumă la două grupe. O primă grupă este reprezentată de: drepturile realizatorilor desenelor şi modelelor industriale; drepturile conferite titularilor brevetelor de invenţii; protecţia noilor soiuri de plante şi animale;etc. Cea de a doua grupă este constituită din semnele distinctive reprezentate de indicaţiile geografice, mărcile industriale, numele comerciale şi semnele distinctive activităţilor de comerţ3.

În cadrul dreptului de proprietate îşi mai găsesc locul şi concurenţa neloială, dar datorită importanţei şi evoluţiei acestor norme, concurenţa neloială s-a individualizat ca ramură distinctă şi implicit face obiectul de studiu al acelei ramurii de drept.

Gruparea acestor instituţii juridice sub marea cupolă a „dreptului de proprietate intelectuală” respectă în mod tradiţional nu doar legăturile indisolubile dintre aceste instituţii ci şi originea lor comună ce se regăseşte în dreptul de proprietate.

Deşi natura juridică a „dreptului de proprietate” mai naşte încă şi astăzi controverse şi multiple discuţii în rândul specialiştilor, reglementarea comună dar şi gruparea acestor instituţii juridice a reprezentat o necesitate în elaborarea unei soluţii certe şi viabile pentru apărarea creaţiilor intelectule, lipsite până la acel moment de o reglementare proprie.

Într-o primă fază a reglementărilor juridice(sec. XV-XVIII), nu se face diferenţă juridică între proprietatea intelectuală în sens restrâns (creaţii literare, opere artistice, etc.) şi proprietatea industrială( dreptul brevetelor). Această delimitare între cele două mari componente ale proprietăţii şi creaţiei intelectuale, se va realiza treptat dar constant până în apropierea sec. XX, având la bază reglementări uneori chiar confuze, ale legislaţiei franceze sau americane.

În concluzie dincolo de generalitatea titulaturii acestei discipline, şi posibilitatea lăsată unor eventuale confuzii, trebuie să recunoaştem că această denumire a ramurii de drept abordate, prezintă avantajul de proteja prin norme speciale şi proprii, ce

1 Viorel Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale - Curs universitar, Editura Global Lex, Bucureşti, 2001, p.31. 2 A se vedea pentru mai multe detalii Alain Strowel, Droit d' autor et copyright, Bruilant, 1993, p.102. 3 Idem 1.

16

derogă de la dreptul comun, o categorie aparte de bunuri incorporabile: cele ce rezultă din creaţia intelectuală.

1.2. Evoluţia normelor juridice privind proprietatea intelectuală în ţara noastră.

Reglementările juridice în materia proprietăţii intelectuale apar pe teritoriul

Ţărilor Române după sec. XIX, pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin adoptarea Legii Presei în 13 aprilie 1862.

Prin acest act normativ, pentru întâia oară se recunoaşte dreptul autorilor de opere literare şi alte creaţii artistice, de se bucura ca unici proprietari, pe timpul vieţii lor, de dreptul de a dispune de creaţiile lor. Aceştia puteau să le înstrăineze, să le reproducă dar să le şi transmită moştenitorilor. Transmiterea drepturilor autorilor pentru moştenitori, după moartea lor, era însă limitată prin acest act normativ pe o perioadă de 10 ani. Potrivit acestor reglementări moştenitorii autorilor operelor beneficiau de aceleaşi drepturi ca şi defunctul.

Actul normativ sancţiona toate tiparele care reproduceau fără drept aceste opere, prin plata unei amenzi ce se ridica la contravaloarea a o mie de exemplare din ediţia originală şi confiscarea exemplarelor reproduse.

Caracterul modern, adus de valenţa internaţională a acestui act, prin subiectele asupra cărora se aplicau normele, este dat de faptul că aceste de aceste reglementări se puteau bucura şi cetăţenii străini dar doar pe bază de reciprocitate.

Dezvoltarea economică şi primii paşi în industrie au scos la iveală alte nevoi şi reguli sociale care au făcut posibilă apariţia şi în această materie, a proprietăţii intelectuale şi industriale a doua noi acte normative. În acest sens în 1879 la 15 aprilie este adoptată Legea asupra mărcilor de fabrici şi comerţ, completată ulterior la 30 mai 1879 prin Regulamentul asupra mărcilor de fabrici şi comerţ. Conţinutul celor două acte normative avea să se aplice şi cetăţenilor străini pe bază de reciprocitate, pentru a răspunde şi nevoilor românilor care desfăşurau activităţi de acest gen pe teritoriul altor state.

Este drept că în literatura de specialitate1, se susţine că aceste acte normative au fost elaborate pentru a proteja interesele industriaşilor şi comercianţilor austro-ungari, obligaţie ce a fost asumată de către reprezentanţii românilor prin încheierea Convenţiei comerciale cu Austro - Ungaria, în 1875.

Şirul actelor normative a fost continuat de adoptarea la 28 iulie 1923 a Legii proprietăţii literare şi artistice2, mai târziu a Legii nr. 28 din 1967 privind mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu3, ulterior de adoptarea Legii nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale4, iar şi mai târziu de către cele două legi care guvernează raporturile juridice în materia proprietăţii intelectuale şi industriale:Legea nr.

1 Viorel Roş, op.cit., p.39. 2 Publicată în Buletinul Oficial, nr. 68 din 28 iunie 1923. 3 Publicată în Buletinul Oficial nr. 114 din 29 decembrie 1967. 4 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 23 martie 2003.

17

8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe1 şi Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice2.

1.3. Evoluţia normelor juridice privind proprietatea intelectuală în reglementările internaţionale.

Dreptul proprietăţii intelectuale, ca şi celelalte ramuri de drept nu poate exista

izolată de alte ramuri de drept dar nici limitată la anumite regiuni geografice. Este drept că din punct de vedere geografic aceste norme respectând tradiţia au un anumit specific regional, însă dezvoltarea internă a oricărei ramuri de drept este direct influenţată de evoluţia normelor internaţionale în materie.

Aşadar şi dreptul proprietăţii intelectuale şi industriale are un istoric la nivel internaţional şi a urmat un parcurs care nu poate fi trecut cu vederea mai cu seamă, că aşa cum deja am afirmat, nu doar a influenţat această ramură de drept în unele state ci chiar a stat la baza normelor juridice în materie din multe state.

Obiectul de studiu al dreptului proprietăţii este reprezentat, în mare parte de creaţiile intelectuale şi artistice ale omului. Aceste invenţii vin să uşureze şi să înfrumuseţeze viaţa oamenilor, reprezentând o adevărată evoluţie socială, culturală, patrimonială, etc.

Accesul la nou şi la evoluţie trebuie garantat întregii societăţi, fără însă să nesocotim drepturile autorilor şi ale inventatorilor care au realizat operele respective. Drepturile creatorilor nu sunt apărate doar la nivelul limitelor lor naţionale ci pe întreg cuprinsul globului. Aceste preocupări îşi au originile încă de la jumătatea sec. XIX, când invenţiile şi operele diverşilor autori au început să fie din ce în ce mai uzitate în alte state decât cele de origine ale autorilor.

La nivel internaţional, în materia dreptului de proprietate intelectuală au fost elaborate o sere de acte normative cu vocaţie internaţională dintre care cele mai importante pe care le amintim sunt: Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii intelectuale; Convenţia de la Berna din 1886 pentru protecţia operelor literare şi artistice; Actul de la Stockholm din 1967 prin care s-a instituit Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale(OMPI); etc.

Având în vedere obiectul complex de studiu al acestei discipline credem că este utilă o prezentare pe domenii ale actelor internaţionale după cum urmează: în domeniul drepturilor de autor; în domeniul invenţiilor; în domeniul desenelor şi mărcilor industriale cât şi în domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice.

În domeniul drepturilor de autor amintim următoarele acte internaţionale: 1. Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau

executanţi, a producătorilor de fotograme şi a organismelor de radiodifuziune, încheiate la Roma, la 26 octombrie 19613;

1 Publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. 2 Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr . 161 din 23 aprilie 1998. 3 România a aderat la Convenţia de la Roma din 1961 prin Legea nr. 76/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 14 aprilie 1998.

18

2. Convenţia pentru protejarea producătorilor de fotograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor, adoptată la Geneva la 29 octombrie 19711.

3. Convenţia universală privind drepturile de autor de la Geneva din 1952 care a fost revizuită ulterior la Paris 1971.

4. Convenţia privind distribuţia de semne purtătoare de programe transmise prin sateliţi, încheiată la Bruxelles în 1974.

În ceea ce priveşte domeniul invenţiilor cele mai importante acte normative cu vocaţie internaţională sunt:

1. Convenţia de la Stockholm din 14 iulie 1967 prin care s-a înfiinţat Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale2.

2. Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, adoptate la Conferinţa diplomatică de la Washington la 19 iunie 19703.

3. Acordul dintre Guvernul României şi Organizaţia Europeană a Brevetelor privind cooperarea în domeniul brevetelor4.

În domeniul desenelor şi modelelor industriale: 1. Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional al desenelor şi

modelelor industriale din 1925 la care România a aderat prin Legea nr. 44/19925; 2. Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaţională a desenelor

şi modelelor industriale din 1968 utilizat în procedurile OSIM şi anterior anului 1998, la care România prin Legea nr. 3 din 8 ianuarie 19986.

În domeniul mărcilor şi indicaţiilor geografice: 1. Tratatul privind dreptul mărcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994,

la care România a aderat prin Legea nr. 4/19987; 2. Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi

serviciilor în vederea înregistrării mărcilor, din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977, modificat la 2 octombrie 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998;

3. Aranjamentul de la Viena care instituie clasificarea internaţională a elementelor figurative ale mărcilor, întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi modificat la 1 octombrie 1985, la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998;

4. Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Nisa în 1957 şi la Stockholm în 1967, ratificat de România prin Decretul nr. 1176 /19688;

1 România a aderat la această convenţie prin Legea nr. 78/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 156 din 17 aprilie 1998. 2 Aderarea României la această Convenţie s-a realizat prin Decretul nr.1175/1968, publicat în Buletinul Oficial, nr. 1 din 6 ianuarie 1969. 3 Ratificată de ţara noastră prin Decretul nr.81 din 2 martie 1979, publicat în Buletinul Oficial nr. 22 din 8 martie 1979. 4 Semnat la Bucureşti la 9 septembrie 1994, aprobat în ultima faza prin Legea nr. 32 din 12 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 martie 1997. 5 Publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 95 din 15 mai 1992. 6 Publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 10 din 14 ianuarie 1998. 7 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 14 ianuarie 1998. 8 Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 6 ianuarie 1969.

19

5. Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, ratificat de România prin Legea nr. 5/19981;

6. Acord dintre România şi Comunitatea Europeană privind protecţia reciprocă şi controlul denumirii vinurilor, semnat la Bruxelles la 26 noiembrie 1993, ratificat prin Ordonanţa nr. 16/19942, aprobata prin Legea nr. 120/ 19943.

PARTEA I

DREPTUL DE AUTOR

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA ŞI NATURA JURIDICĂ A DREPTULUI DE AUTOR

1.1. Noţiunea dreptului de autor

1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998. 2 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 26 ianuarie 1994. 3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 14 decembrie 1994.

20

Legea cadru în materie este Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe1 care transpune în legislaţia internă dispoziţiile comunitare regăsite într-o serie de Directive comunitare dintre care amintim:

1. Directiva 91/250/CEE privind protecţia juridică a programelor pe calculator2 ;

2. Directiva 92/100/CEE privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale3 .

3. Directiva 93/83/CEE privind armonizarea anumitor dispoziţii referitoare la dreptul de autor şi drepturi conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu4.

4. Directiva 93/98/CEE privind armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe5.

5. Directiva 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională6.

6. Directiva 96/9 CE privind protecţia juridică a bazelor de date7. 7. Directiva 2001784/CE privind dreptul de suită în beneficiul

autorului unei opere de artă originale8. 8. Directiva 2004/48/CE privind asigurarea respectării drepturilor

de proprietate intelectuale9. Actul normativ mai sus amintit, în conţinutul său face referire la subiectele,

obiectul şi conţinutul dreptului de autor; la durata protecţiei dreptului de autor şi limitele exercitării dreptului de autor; modalitatea de cesiune a acestor drepturi; la activităţi intelectuale speciale; la gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe dar şi la organismele interne cu atribuţii în acest domeniu( Oficiul Român pentru Drepturile de Autor).

Toate aceste instituţii juridice, reglementate prin lege, vor face obiectul capitolelor viitoare, şi ne vor ajuta în definirea noţiunii de „drept de autor” deşi legiuitor nu a propus o astfel de explicaţie în actul normativ.

În ceea ce priveşte definirea noţiunii de „drept de autor” doctrina10 şi-a făcut pe deplin datoria propunând mai multe soluţii explicative în acest sens. Ne vom opri şi noi asupra unei definiţii unanim acceptate de doctrinari prin care, „dreptul de autor”, reprezintă totalitatea normelor juridice ce reglementează relaţiile sociale născute în procesul de creaţie şi materializare (publicare şi valorificare) a operelor literare, artistice şi ştiinţifice11.

1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. 2 Publicată Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 122 din 17 mai 1991. 3 Publicată Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 346 din 24 noiembrie 1992. 4 Publicată Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 248 din 6 octombrie 1993. 5 Publicată Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 290 din 29 noiembrie 1993. 6 Publicată Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002. 7 Publicată Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 077 din 27 martie 1996. 8 Publicată Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 272 din 13 octombrie 2001. 9 Publicată Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr. L 157 din 30 aprilie 2004. 10 A se vedea pentru mai multe detalii Viorel Roş, op.cit., p.49. 11 Stanciu D. Cărpenaru, Drept civil. Drepturile de creaţie intelectuală, Universitatea Bucureşti, 1971, p.7.

21

Acest drept specific rezultat al de creaţie intelectuală, care este legat direct de persoana autorului, se bucură de recunoaştere şi garantare din partea legii cadru în materie. Tot în acest sens opera de creaţie intelectuală, este protejată chiar dacă a fost adusă sau nu la cunoştinţa publicului or aceasta a fost sau nu finalizată1.

1.2. Natura juridică a dreptului de autor În literatura de specialitate încă mai sunt dispute şi controverse cu privire la

natura juridică a dreptului de autor. Există numeroase opinii care promovează diferite puncte de vedere cu privire

la natura juridică a acestui drept cum ar fi: că acest drept este o aplicaţii a proprietăţii2; că dreptul de autor este un drept de clientelă3; dreptul de autor este un drept asupra bunurilor imateriale4 sau că dreptul de autor este un drept al personalităţii5.

Trebuie să amintim că la baza stabilirii naturii juridice a dreptului de autor stau două teorii şi anume: teoria monistă şi teoria dualistă.

Teoria monistă, suficient de criticabilă să fie împărtăşită de mult mai puţini specialişti, consacră conceptul că legătura dintre persoana autorului şi opera sa creativă este indisolubilă şi indestructibilă, ceea ce conferă drepturilor morale aceeaşi valoare şi aceeaşi durată ca li drepturilor patrimoniale. Deşi inseparabilă legătura dintre operă şi autor, totuşi această teorie admite transmiterea drepturilor autorului, în totalitatea lor către moştenitori acestuia6.

Teoria dualistă, acceptată de marea majoritate a specialiştilor, părere pe care şi noi o împărtăşim, consideră că drepturile morale au o strânsă legătură cu drepturile patrimoniale, dar fiecare dintre ele au o existenţă proprie fără să se identifice sau să se confunde, iar aspectul dominant în această legătură ce dă conţinutul dreptului de autor îl are dreptul moral.

Aşadar natura juridică a dreptului de autor este una complexă născută din legătura a două drepturi distincte: drepturile patrimoniale şi cele personale, în procesul creaţiei, şi unde primează latura morală a acestor drepturi.

Potrivit acestei concepţii, opera odată publicată, dă un aspect concret şi cert drepturilor patrimoniale, care devin actuale şi nu doar eventuale; în timp ce drepturile morale continuă să însoţească opera, ba mai mult se întăresc şi dăinuie şi după moartea autorului7.

1 Art. 1 din legea 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. 2 Claude Colombet, Propriete litteraire et artistique et droits voisins, Dalloz, 1997, Ed. 8, p.3. 3 A se vedea pentru mai multe detalii critica adusă acestei teorii de către Andre Bertrad, Marquest et brevets. Dessins et modeles, Delmas, 1995, p.3. 4 A se vedea Andre Fracon, Cours de propriete litteraire, artistique et industrielle, Litec, 1996, p.5, în antiteză cu opinia prezentată de Ioan Macovei, Protecţia creaţiei industriale, Editura Junimea, Iaşi, 1984, p.16. 5 Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat n Buletinul Oficial al României, nr. 8 din 30 ianuarie 1954 - include drepturile nepatrimoniale de autor, alături de dreptul la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputaţie, în rândul drepturilor morale, iar dreptul e autor îşi are sorgintea în activitatea creativă o adevărată prelungire a personalităţii. 6 A se vedea pentru mai multe detalii Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, editura Lumina LEX, 1997, p.142. 7 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.54.

22

Natura juridică a dreptului de autor ca fiind una complexă generată de legătura dintre cele două categorii de drepturi, analizată mai sus, ce are la bază teoria dualistă, este adoptată în marea majoritate a sistemelor moderne de drept, iar în Europa numai Germania nu împărtăşeşte această teorie, ci o preferă pe ce monistă.

CAPITOLUL II

SUBIECTELE ŞI OBIECTUL DREPTULUI DE AUTOR

2.1. Subiectele dreptului de autor

În marea majoritate a sistemelor de drept se recunoaşte calitatea de subiect de

drept persoanei care prin muncă a realizat o operă, indiferent de natura şi materializarea acesteia, adică autorului sau autorilor operei.

Această regulă suportă şi unele excepţii, prin care se recunoaşte calitatea de subiect al drepturilor de autor şi altor persoane decât celor care au făurit opera şi au făcut prin munca lor creativă ca această operă să iasă la iveală.

Legea cadru în materie, Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, la art. 3 alin.1 stabileşte regula în ceea ce priveşte subiectul drepturilor de autor, şi anume: „Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera”. Această dispoziţie legală, completează dispoziţia din primul articol, al aceluiaşi act normativ, prin care se stabileşte că opera este legată într-un mod direct de autorul sau autorii ei, iar acest drept „comportă atribute de ordin moral şi patrimonial”1.

Din analiza celor două texte de lege se desprinde concluzia că doar persoana fizică poate fi subiect al dreptului de autor, deoarece doar aceasta este capabilă, prin calităţile şi atuurile personale să creeze opere indiferent de forma în care acestea sunt materializate. Tot prin textul de lege amintit se recunoaşte că opera este nu doar recunoscută ci se bucură şi de protecţia legii doar prin simpla sa realizare. Aşadar nu trebuie ca opera să fie prezentată într-un mod sau altul şi nici să fie finalizată; realizarea ei putând fi chiar şi parţială.

Dispoziţiile legale amintite, nu fac altceva decât să apere şi să consacre principiul adevăratului autor.

Potrivit acestui principiu aşa cum am afirmat deja, calităţile specifice omului, deci doar ale persoanei fizice, au dus la acte conştiente de creaţie materializate în opere. Capacitatea de a concepe, puterea de exprimare şi materializare a trăirilor şi ideilor lăuntrice, gândurile şi simţirile fiecărui individ, analizarea conceptelor şi elaborarea de noi şi originale idei, sunt calităţi pe care doar persoana fizică le deţine.

Cel care a aduce la cunoştinţa publicului pentru prima oară o operă, ca fiind o creaţie proprie, se bucură de prezumţia bunei credinţe şi este considerat autorul acesteia. Dovada contrariului, prin care se contestă calitatea de autor, poate fi făcută de orice persoană interesată, iar legiuitorul îi lasă contestatorului la îndemână, orice mijloc legal

1 A se vedea art. 1 din Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.

23

de probă. Pe de altă parte şi cel care şi –a dobândit calitatea de autor, prin prezentarea operei pe al cărei conţinut şi –a pus numele, are la îndemână orice mijloc de probă pentru a întări nu doar prezumţia de care se bucură ci şi înlăturarea pretenţiilor altor persoane care ar pretinde că sunt adevăraţii autori.

Autorul operei poate să îşi folosească numele atunci când aduce la cunoştinţa publicului opera sau poate să apeleze din anumite considerente personale la un anumit pseudonim care nu permite identificare autorului. În acest caz drepturile de autor sunt exercitate de persoana fizică sau juridică care a adus la cunoştinţa publicului, cu încuviinţarea autorului însă, opera1.

Legat de principiul adevăratului autor, doctrina2 utilizează terminologia de „subiect primar”, prin care se înţelege adevăratul creator al operei şi autorul nemijlocit al acesteia.

Persoanele care îşi dispută calitatea de autor al unei opere pun în discuţie de fapt forma de manifestare a unei idei, deoarece doar aceasta se bucură de protecţie. Aşadar obiectul probei, în această dispută, este opera şi modalitatea sa de materializare, care va fi diferit în funcţie de genul acesteia.

Operele fiind în mod diferit prezentate publicului, pot fi apărate sau atacate prin mijloace specifice şi diferite de la operă la operă.

Legea română, recunoaşte calitatea de subiecte ale dreptului de autor şi altor persoane decât celor care au creat în mod implicit acea operă. Aceste cazuri reprezintă excepţiile de la principiul adevăratului autor.

Aceste excepţii sunt întâlnite atunci când discutăm despre următoarele categorii de subiecte derivate ale dreptului de autor:

- subiectul secundar al dreptului de autor; - autorii comuni de opere; - autorul salariat de opere;

a) Subiectul secundar al operei este persoana fizică sau juridică care în temeiul legii, sau a încheierii unor acte între vii sau pentru cauză de moarte dobândeşte o parte din atributele dreptului de autor.

Potrivit voinţei legiuitorului sau a persoanelor ce deţin aceste atribute ale dreptului de autor, întâlnim următoarele categorii de subiecţi secundari ai dreptului de autor:

1. Moştenitorii legali ai defunctului, autor al operei, în drepturile de autor. Această categorie de subiecţi secundari ai dreptului de autor, deţin atributele de natură patrimonială şi morală ale acestui drept.

Din categoria drepturilor morale de autor, moştenitorii legali beneficiază de următoarele drepturi: dreptul la divulgare, în baza căruia aceştia pot decide sau nu dacă se va publica opera dar şi modalitatea de prezentare a operei către public; dreptul la respectarea integrităţii şi inviolabilităţii potrivit căreia ei pot cere respectarea integrităţii operei şi interzicerea oricărei modificări sau completări aduse operei de natură să aducă atingeri autorului operei; sau dreptul de retractare, ce dă posibilitatea acestora să retragă opera de la multiplicare şi prezentare către public.

Moştenitorii legali ai autorului nu pot beneficia de drepturile morale de autor precum: dreptul la paternitate, deoarece nu au cum să pretindă că ei sunt autorii operei, şi

1 Art. 4 din Legea nr. 8/1996. 2 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p. 58.

24

nici de dreptul la nume pentru că odată ce autorul a hotărât titulatura pe care o poartă opera, aceasta reprezentând o notă de originalitate şi creativitate, acest nume nu mai poate fi hotărât de moştenitorii săi în drepturi.

Pentru această categorii trebuie să amintim că în ceea ce priveşte drepturile patrimoniale ce le sunt recunoscute, precum: dreptul de a folosi opera pentru reproducere, difuzare, reprezentare; dreptul de a trage foloase patrimoniale din reproduce şi difuzare, etc., aceste drepturi sunt limitate în timp de către legiuitorul român, tocmai pentru garantarea unei ordini juridice şi circuit civil adecvat nevoilor şi realităţilor unei societăţi moderne.

2. Cesionarii convenţionali ai drepturilor patrimoniale. Această categorie de subiecţi beneficiază de posibilitatea reală de a materializa doar acea parte a drepturilor reale la care convenţia legal încheiată între cedent şi cesionar, face referire, şi pentru perioada de timp la care părţile contractante s-au înţeles.

3. Cesionarii legali ai drepturilor de autor. Este întâlnită această categorie de subiecţi ai dreptului de autor atunci când opera ia naştere pe timpul desfăşurări raporturilor juridice de muncă, în baza unor sarcini şi obligaţii de serviciu. În această situaţie drepturile patrimoniale sunt exercitate de angajatori, iar în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor morale aici sunt mai multe discuţii în funcţie de cui îi este recunoscută calitatea de autor pentru opera ale cărei drepturi se discută.

4. Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor. Această categorie de subiecţi secundari exercită atât drepturile de natură patrimonială cât şi unele dintre cele morale ale dreptului de autor.

5. Persoana fizică sau juridică ce aduce la cunoştinţa publicului o operă în cazul în care această operă a fost publicată de către autorul său sub anonimat şi datorită anonimatului autorul adevărat nu poate fi identificat. Calitatea de subiect al dreptului de autor în această situaţiei este condiţionată de modul în care a fost publicată opera( anonimat sau pseudonim); imposibilitatea identificării autorului; acordul dintre autor şi persoana fizică/juridică ce aduce opera la cunoştinţa publicului şi dorinţa autorului de a nu –şi dezvălui identitatea.

Ca o concluzie generală putem afirma că subiecţii secundari se bucură de toate drepturile patrimoniale izvorâte din dreptul de autor, în limitele voinţei legiuitorului sau a voinţei parţilor contractante, dar niciodată nu se vor putea bucura de dreptul moral de paternitate şi foarte rar de dreptul la nume( când în baza unei convenţii autorul operei cesionează acest drept persoanei care se obligă să o publice având încuviinţarea să modifice opera –inclusiv denumirea acesteia sau în cazul invenţiilor salariaţilor când unitatea angajatoare poate să beneficieze de acest drept).

b) Autorii comuni de opere sunt două sau mai multe persoane fizice care depun o activitate creatoare comună, bazată pe schimbul de idei dintre autori şi adaptarea aportului individual a fiecăruia dintre ei la aportul celorlalţi, prin care se realizează o operă comună, divizibilă sau indivizibilă, în aceeaşi unitate de timp.

Într-o astfel de situaţie vorbim de pluralitate de autori şi implicit pluralitate de subiecţi ai dreptului de autor, iar dreptul de autor aparţine tuturor creatorilor, din rândul cărora unul dintre aceştia poate fi principal (în baza unei convenţii). Dacă există o persoană fizică sau chiar juridică care îşi manifestă voinţa în făurirea unei opere comune şi îşi asumă responsabilitatea spre a o aduce la cunoştinţă publicului sub numele său, atunci această persoană va fi titularul dreptului de proprietate.

25

c)Autorul salariat de opere este persoana fizică încadrată în mod legal într-un raport juridic de muncă, ce îşi desfăşoară activitatea în folosul şi sub autoritatea unităţii angajatoare şi care are ca principală obligaţie de muncă crearea de opere noi, indiferent de forma de prezentare şi natura operei, într-un anumit domeniu stabilit anterior de către salariat cu unitatea angajatoare.

Într-o astfel de situaţie se pune în discuţie calitatea reală a subiectului dreptului de autor şi implicit cine va beneficia de toate drepturile ce izvorăsc din dreptul de autor: unitatea angajatoare care pune la dispoziţie suportul logistic şi financiar salariatului calificat în astfel de operaţiuni lucrative cu un caracter novator într-un anumit domeniu şi cu care are un contract de muncă încheiat sau salariatul ca un adevărat creator al operei.

Legiuitorul român, ţinând cont de dispoziţiile internaţionale în materie1 a adoptat două soluţii. Ca regulă drepturile morale şi patrimoniale trebuie să aparţină autorului operei adică salariatul. Această regulă suportă şi o excepţie prin care se recunoaşte posibilitatea inserării unei clauze contractuale în contractul individual de muncă încheiat între cele două părţi contractante (salariat şi unitate angajatoare) cu privire la cesionarea doar a drepturilor patrimoniale de către salariat în favoarea unităţii angajatoare.

Cu privire la regulă în art. 44 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, se stabileşte că în totalitate şi tot timpul drepturile morale ce izvorăsc din dreptul de autor aparţin salariatului, autor al operei. În acest sens nicio clauză contractuală nu poate face ca aceste drepturi să fie cesionate către unitatea angajatoare. Din interpretarea per a contrario a alin. 1 din art. 44 reiese că numai drepturile patrimoniale pot forma obiectul unei cesiuni între salariat şi angajator pe baza unei clauze contractuale. Orice clauză care ar avea ca obiect cesionarea drepturilor morale ale autorului ar fi nulă de drept.

Cu privire la excepţie – existenţa unei clauze privind cesionarea drepturilor patrimoniale către unitatea angajatoare de către salariat - aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. Clauza să fie redactată în formă scrisă şi să fie introdusă în conţinutul contractului individual de muncă.

Dacă această clauză nu a fost inserată de la început în contractul de muncă, odată cu încheierea acestui contract, ea poate fi negociată de părţile contractante(salariat şi angajator) şi ataşată contractului sub formă de act adiţional. Sancţiunea aplicată pentru lipsa formei scrise este nulitatea absolută, iar toate drepturile revin salariatului;

2. Clauza trebuie să specifice care anume dintre drepturile patrimoniale sunt cedate.

Dacă această clauză nu specifică care dintre drepturile patrimoniale sunt cedate, atunci în tăcerea legii nici noi nu trebuie să distingem, şi vom admite că toate drepturile patrimoniale ale salariatului vor fi cedate. Criticabilă această lacună legislativă deoarece poziţiile celor două părţi, salariat şi angajator, în cadrul raporturilor juridice de muncă nu sunt de egalitate şi ar putea apărea abuzuri din partea angajatorului. Specific raportului de muncă este subordonarea salariatului faţă de angajator pe timpul desfăşurării raporturilor de muncă, chiar dacă potrivit unui principiu din dreptul muncii

1 Dispoziţiile tip, privind regimul operelor autorilor salariaţi, care a avut loc în 27-31 ianuarie 1986 la Geneva.

26

salariatul se bucură de protecţia multilaterala a legii în faţa angajatorului. Această poziţie dominantă a angajatorului îi permite acestuia de cele mai multe ori să poarte negocierile, în special cele de natură patrimonială, numai în favoarea sa ceea ce ar lipsi aceste prevederi de spiritul umanitar atât de prezent în ambele discipline: dreptul muncii şi dreptul proprietăţii intelectuale.

3. Efectele cesiunii drepturilor patrimoniale trebuie să fie limitate în timp. De această dată legiuitorul este mult mai atent cu interesele salariatului însă ne putem permite să spunem că şi de această dată legiuitorul este „zgârcit” în reglementarea şi nu creează un cadru juridic complet.

Prevede obligativitatea introducerii unui termen pentru producerea efectelor în cazul cesiunii şi prevede şi sancţiunea aplicabilă pentru lipsa inserării unui termen. Această sancţiune este limitarea efectelor cesiunii pe o perioadă de 3 ani. Însă nu ne spune care este durata maximă a acestui termen pentru a vorbi de o cesiune legală. Este greu de făcut o propune în acest sens, deoarece ar trebui să oscilăm între punctul de vedere al legiuitorului regăsit în sancţiunea aplicabilă pentru lipsa unui termen admiţând că termenul maxim pentru o cesiune este de 3 ani şi cel stabilit pentru protecţia drepturilor de patrimoniale de autor (pe toată durata vieţii autorului şi încă 70 de ani de la moartea sa)1. Cea de a doua perioadă prezentată iese din discuţie deoarece ar lipsi în mod nejustificat salariatul de orice beneficiu material mai avantajos, care ar apărea ulterior cesionării drepturilor sale patrimoniale. Nici termenul de 3 ani nu ar fi benefic pentru unitatea angajatoare care ar investi în activitatea creativă dusă la împlinire de către salariat. Admitem că legiuitorul nu a dorit acest termen decât sub formă de sancţiune şi din exprimarea folosită în cadrul art. 44 alin.3 „ după expirarea termenelor prevăzute la alin. 2” unde se vorbeşte de termenul convenit de părţi sau în lipsa acestuia de cel de trei ani.

Ca propunere de lege ferenda, avânda în vedere una din condiţiile legale cerute pentru pensionarea la limită de vârstă şi anume vechimea în cotizare (care înlocuieşte vechea terminologie mult mai răspândită şi împământenită, vechime în muncă) deşi este diferită în funcţie de sexul salariatului; am oferi spre analiza specialiştilor un termen egal cu jumătate din această perioadă stabilită pentru femei şi anume 15 ani2. Deoarece salariatul care şi –a cesionat drepturile patrimoniale să fie totuşi protejat sub aspect material pe o anumită perioadă cât ar mai putea să desfăşoare activităţi lucrative specifice, cu rezultat novator, şi ar mai avea calitatea de salariat. Este drept că salariatului îi trebuie ceva experienţă până să fie în măsură creeze opere în calitate de subiect al raportului juridic de muncă, însă suntem de părere că această limită maximă a termenului răspunde atât nevoilor angajatorului de aş recupera investiţia alocată şi destinată procesului creativ dar şi nevoilor salariatului care după acest termen ar putea să îşi valorifice drepturile patrimoniale într-un mod cât mai avantajos pentru el.

Legiuitorul garantează că în toate cazurile salariatul îşi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei ca parte din ansamblul creaţiei sale.

1 A se vedea pentru o altă opinie Viorel Roş, op. cit., p 62. 2 A se vedea legea nr. 19/ 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.

27

2.2.Obiectul dreptului de autor

În Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, la capitolul

III legiuitorul defineşte obiectul dreptului de autor dar în acelaşi timp realizează şi clasificarea operelor care stau la baza obiectului dreptului de autor.

În acest sens în art. 7 din lege se specifică faptul că: „Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor cum sunt: a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator; b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice; c) compoziţiile muzicale cu sau fără text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice şi pantomimele; e) operele cinematografice, precum şi orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură; i) lucrările plastice, hărţile si desenele din domeniul topografiei, geografiei şi ştiinţei în general.

În art. 7 din lege, nu se specifică în mod limitativ operele care reprezintă obiectul dreptului de autor, ci doar într-un mod exemplificativ.

În întărirea celor afirmate dispoziţiile legale mai sus redate, sunt completate cu alte norme care vin să contureze într-un mod şi mai aproape de adevăr, obiectul acestui drept.

Astfel, „constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, şi anume: a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie; b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale”1.

Nu sunt totuşi introduse în obiectul dreptului de autor, potrivit voinţei legiuitorului, şi nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă,

1 Art. 8 din Legea nr.8/1996.

28

oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora; c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia; d) mijloacele de plată; e) ştirile şi informaţiile de presă; f) simplele fapte şi date”1.

Şi această enumerare este una limitativă ca în cazul operelor care fac parte din conţinutul obiectului dreptului de autor, acestei liste putând accepta noi completări.

Aceste creaţii, chiar dacă prezintă caracteristicile unei adevărate opere, sunt originale şi au apărut ca urmare a muncii creative a uneia sau mai multor persoane, se dresează publicului larg, au o utilitate publică cu un amplu caracter general, trebuie cunoscute de către toţi cetăţenii tării noastre, iar necesitatea şi realitatea socială, implică difuzarea şi reproducerea lor în mod liber2.

Datorită destinaţiei lor şi apartenenţei la domeniul public din momentul apariţiei lor, aceste creaţii sunt excluse de la protecţia dreptului de autor şi utilizarea lor n este supusă vreunei autorizări. Această excludere priveşte însă numai textele oficiale3.

Potrivit Convenţiei de la Berna, nici discursurile politice, dezbaterile judiciare, conferinţele şi alocuţiunile publice nu fac obiectul dreptului de autor şi sun excluse de la o astfel de protecţie, ceea ce permite reproducere lor, fără încuviinţarea autorului, prin intermediul mijloacelor mass media.

Prin dispoziţiile prezentate mai sus, legiuitorul a conturat doar cadrul general al obiectului dreptului de autor, prin eliminarea în mod absolut din conţinutul acestui drept a unor creaţii, care nu se bucură de protecţia specială a acestor norme, şi print –o enumerare exemplificativă, care să ajute la înţelegerea mai bună a obiectului dreptului de autor.

Putem defini obiectul dreptului de autor ca fiind: totalitatea operele originale sau a celor derivate or compozite care îşi au origine într-o operă preexistentă, rezultatul creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, indiferent de modul de concepere sau forma de exprimare fără şi independent de valoarea şi destinaţia lor.

Astfel, pentru protecţia dreptului de autor, operele care formează obiectul acestui drept trebuie doar să fie realizate, nu sunt condiţionate nici de valoarea lor, nici de genul sau destinaţia acestor opere, nici de constituirea unui depozit legal de către autorul operei.

Din analiza atentă a conţinutului dreptului de autor, putem întâlni mai multe categorii de opere clasificate în funcţie de mai multe criterii.

Criteriile de clasificare a operelor asupra cărora ne oprim sunt: 1. În funcţie de raportul de dependenţă dintre opere (operă originală, operă

derivată, operă compozită); 2. În funcţie de numărul de autori (operă creată de un singur autor operă

comună, şi opera colectivă, create de mai mulţi autori);

1 Art. 9 din Legea nr. 8/1996. 2 A se vedea Andre Fracon, op.cit., p 162. 3 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.72.

29

3. În funcţie de protecţia conferită de lege specifică (opere ce constituie obiectul dreptului de autor şi opere care nu constituie obiectul dreptului de autor),

4. În funcţie de momentul la care operele sunt publicate (opere contemporane autorului şi opere postum)

În funcţie de raportul de dependenţă dintre opere întâlnim următoarele categorii de opere: opera originală; opera derivată şi opera compozită.

Opera originală este acea creaţie intelectuală din orice domeniu şi indiferent de modul de concepere, exprimare, valoare sau destinaţie care nu se află într-o stare de dependenţă cu o altă operă preexistentă, elaborată de acelaşi autor sau de autor diferit.

Când se vorbeşte de originalitate se are în vedere nu doar ideile şi conceptele regăsite în operă ci şi modalitatea de exprimare şi materializare a acestor ideii. Opera originală, reprezintă actul de creaţie protejat care emană din personalitatea fiecărui individ, din puterea acestuia de a da ideilor o formă concretă, din exteriorizarea personală a acestor idei.

Aşa cum s –a afirmat în literatura de specialitate1, „în raport cu opera, ideea este materia primă, este o sursă de inspiraţie”, aceste aparţin domeniului public, cunoaşterii logice şi sunt asimilate teoriilor şi descoperirilor care se situează pe un teren

al utilizării libere, aparținând tuturor şi nimănui în acelaşi timp.

Opera derivată este acea creaţie intelectuală din orice domeniu şi indiferent de modul de concepere, exprimare, valoare sau destinaţie, care se află într-o stare de dependenţă faţă de o altă operă preexistentă şi de la care s –a pornit în procesul creaţiei.

În funcţie de gradul de dependenţă dintre opera preexistentă care reprezintă suportul operei derivate şi această nouă creaţie, putem califica noua operă ca fiind derivată sau originală. Dacă opera nou creată este într-o legătură de dependenţă evidentă, atunci putem califica această creaţie ca pe o operă derivată (ex. traducerile, adaptările, adnotările al o anumită operă, lucrările documentare, aranjamentele muzicale, alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie, dar şi culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale).

În cazul în care noua creaţie nu este într-un grad evident de dependenţă cu alte opere preexistente şi această nou creaţie face doar referire la unele idei şi concepte folosite în operele preexistente, ceea ce face să –i crească doar valoare dar îşi păstrează autonomia, atunci suntem în prezenţa unei opere originale (ex. cursuri, manuale, etc.).

Opera compozită este o formă de operă derivată prin care autorul unei noi creaţii a încorporat în opera sa o operă preexistentă, fără ca autorul operei preexistente să colaboreze la noua creaţie, dar care şi –a dat acordul anterior pentru folosirea operei sale la noua realizare (ex. compilaţii, remix-uri muzicale şi alte aranjamente muzicale, transformări artistice,etc.).

1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.73.

30

Se întâlneşte această situaţie în cazul în care se realizează o melodie folosindu-se versurile unei poezii sau se concepe un fond sonor pentru a acompania o poezie.

În funcţie de numărul de autori întâlnim următoarele categorii de opere: 1. operă cu un singur autor; 2. operă comună; 3. operă colectivă;

Opera cu un singur autor reprezintă acea creaţie intelectuală cuprinsă în obiectul dreptului de autor care este rezultatul muncii de concepţie şi inovaţie, a unei singure persoane fizice, în domeniul artistic, literar sau ştiinţific, indiferent de forma de materializare.

Simplitatea trăsăturilor caracteristice ale acestui gen de operă şi tratarea în mare parte a acesteia în cadrul principiului adevăratului autor ne face să nu mai insistăm în analiza acestei categorii de operă.

Opera comună este rezultatul unei colaborări creatoare comune a două sau mai multe persoane, care dobândesc calitatea de autori; activitate ce se materializează prin schimbul de idei, adaptarea concepţiei individuale la cea colectivă, în scopul realizării unei opere unitare, în aceeaşi unitate de timp1.

Activitatea creatoare a mai multor persoane pentru aceeaşi operă, nu trebuie să confere acestei creaţii în mod implicit un caracter divizibil în funcţie de numărul autorilor.

Se poate întâlni în cadrul procesului de creaţie comună, ca rezultat opere divizibile şi opere indivizibile.

Operele divizibile sunt acele creaţii de natură intelectuală, născute din efortul mai multor persoane, care în mod independent îşi pot exercita drepturile proprii asupra contribuţiilor personale, cu obligaţia de a nu aduce atingere intereselor celorlalţi autori sau creaţiei comune.

Operele indivizibile sunt acele creaţii comune în care autorii comuni ai operei nu îşi pot individualiza partea de creaţie din această nouă lucrare.

Dreptul de autor asupra operelor comune aparţine tuturor persoanelor care au depus o activitate creativă finalizată cu opera despre ale căror drepturi se discută, după regula unanimităţii. Autorii operei comune pot însă încheia între ei convenţii care să permită exercitarea drepturilor de către o anumită persoană, denumită şi autor principal.

Când rezultatul muncii creative în comun, se materializează într-o operă şi aceasta este exploatată, atunci toate drepturile se împart între coautori direct proporţional cu aportul fiecăruia la crearea operei sau după prevederile convenţiei încheiate de coautori în acest sens, atunci când o astfel de convenţie exista.

Opera colectivă reprezintă acea creaţie ca un tot unitar, indivizibilă prin natura sa din domeniul literar artistic sau ştiinţific, indiferent de modul de exprimare şi valoarea sa, creaţie ce a luat naştere din activitate mai multor coautori , dar la iniţiativa unei persoane fizice sau juridice sub numele căruia apare, şi care îşi asumă responsabilitatea divulgării şi editării, pentru public (ex. dicţionare, culegeri, enciclopedii, etc.).

Operele colective se diferenţiază şi se disting de operele comune, deşi prezintă o serie de asemănări. 1 Viorel Roş, op.cit., p.62.

31

Pentru o conturare mai bună a imaginilor operelor colective ne v –om opri asupra trăsăturilor caracteristice ale acestora.

Operele colective prezintă următoarele trăsături specifice: 1. Aceste opere i –au naştere ca urmare a activităţii creative a mai

multor persoane; 2. Contribuţiile personale ale autorilor formează un tot unitar ceea

ce nu dă posibilitatea acordării unui drept distinct vreunuia dintre coautori; 3. Opera este creată din iniţiativa unei persoane fizice şi juridice

care îşi asumă o serie de obligaţii specifice; 4. Persoana care are iniţiativa creării operei se obligă să o aducă

la cunoştinţa publicului, sub numele său, prin editare, publicare li divulgare; 5. Operele colective au un obiect unitar şi complex, generat de

contribuţiile personale ale coautorilor; 6. Au un caracter indivizibil, ceea ce nu permite identificarea

părţilor de creaţie individuală; 7. Drepturile cuvenite coautorilor se vor împărţi între aceştia pe

baza de convenţie încheiată în mod legal între toţi coautorii şi persoana din iniţiativa căreia s –a realizat, divulgat şi exploatat opera.

În funcţie de protecţia conferită de lege specifică întâlnim opere ce se regăsesc în obiectul dreptului de autor şi opere care nu fac obiectul dreptului de autor.

Operele care fac obiectul dreptului de autor au fost prezentate în lucrarea de faţă odată cu analiza destinată obiectului dreptului de autor şi sunt reglementate prin art.7 – 8 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Operele care nu fac obiectul dreptului de autor sunt reglementate de acelaşi act normativ la art. 9 şi sunt următoarele:

a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de

funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invențiile, conţinute într-o operă,

oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi

traducerile oficiale ale acestora; c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor,

cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia; d) mijloacele de plată; e) ştirile şi informaţiile de presă; f) simplele fapte şi date. Deşi aceste opere au avut la bază o muncă de creaţie, totuşi legiuitorul nu

consideră oportun să le introducă în cadrul obiectului dreptului de proprietate şi nici să le protejeze prin norme juridice ale dreptului de autor, deoarece prin supunerea acestor norme unui regim aparte s –ar îngreuna circuitul civil şi ar apărea probleme cu privirea la exercitarea drepturilor de autor pentru aceste opere.

În funcţie de momentul la care operele sunt publicate vom întâlni opere contemporane autorului şi opere postum sau publicate după moartea autorului.

32

Operele contemporane autorului sunt acele creaţii care sunt aduse la cunoştinţa publicului pe timpul vieţii autorului. Deoarece aceste opere pot să se regăsească în orice categorie mai sus amintită, şi să suporte discuţiile specifice fiecărui gen de operă în parte nu vom insista foarte mult. Caracteristic acestei categorii de opere este faptul că drepturile de autor sunt exercitate de către autorul operei care este în viaţă şi dispune potrivit propriei voinţe de modul în care aceste drepturi sunt valorificate în condiţiile legii. Este singurul îndreptăţit să hotărască asupra drepturilor morale şi cele patrimoniale ce izvorăsc din realizarea unei opere.

Operele postum sunt operele nepublicate în timpul vieţii autorului şi pentru care autorul nici nu decisese aducerea lor la cunoştinţa publicului pe timpul vieţii sale prin încheiere unui contract în vederea editării, publicării, cesiunii, etc., care nu şi –a mai produs efectul în timpul vieţii autorului1.

Operele postum se clasifică în funcţie de voinţa autorului de a le aduce la cunoştinţa publicului exercitând în acest sens dreptul de a divulga opera.

Întâlnim astfel următoarele categorii de opere: 1. opere pe care autorul a ţinut să nu le divulge, cât timp acesta a

trăit şi în acest caz manifestarea de voinţă cu privire la divulgarea operei trebuie respectată şi după moartea autorului.

2. opere realizate în timpul vieţii autorului, nedivulgate de acesta cât timp a trăit, şi pentru care nu şi –a manifestat voinţa în nici un fel, cu privire la publicarea operei sau nu.

Nu se consideră a fi operă postum nici creaţiile salariatului inventator pe tot timpul desfăşurări raporturilor juridice de muncă de către acesta şi nici operele comandate care nu au fost predate din anumite motive de către autorul lor, pe tot timpul vieţii sale, beneficiarului ( nu acelaşi regim îl vor avea planurile, schiţele sau alte creaţii ajutătoare ale operelor comandate, dacă se înscriu în rândul operelor şi se bucură de o protecţie a legii speciale în materie).

În legislaţia actuală din ţara noastră2 dar nici în actul normativ precedent în materie3, nu se întâlnesc ca în vechea Lege asupra proprietăţii literare şi artistice din 1923, reglementări exprese cu privire la regimul juridic al operelor postum. Potrivit acestei reglementări, se recunoştea posibilitatea defunctului, autor de operă, de a interzice prin testament, pe o durată ce nu putea fi mai mare de 30 de ani publicarea operelor sale pe care nu a dorit să le divulge nici în timpul vieţii şi nici după moartea sa4. Tot prin testament, în baza aceluiaşi act normativ, autorul putea să stabilească persoanele sau instituţiile care să –i apere interesele potrivit manifestării sale de voinţă, probată prin testament.

Mai târziu prin Decretul nr. 321/1956, se stabilea că doar asociaţiei de scriitori i se recunoaşte dreptul de a apăra paternitatea, inviolabilitatea şi justa folosire a operei , iar când o astfel de asociaţie nu exista , obligaţie trebuia îndeplinită de un organ al statului cu atribuţii în acest domeniu5. 1 A se vedea criticile aduse asupra acestei terminologii de către Andre Fracon, Cours de propriete litteraire, artistique et industrialle, Litec, 1996, p.249. 2 Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. 3 Decretul nr. 321/1956 privind dreptul de autor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 27 iunie 1956 – abrogate prin lege nr. 8/1996. 4 Art. 8 din Legea asupra proprietăţii literare şi artistice din 28 iunie 1923. 5 A se vedea pentru mai multe detalii Viorel Roş, op.cit., p.65

33

Pornind de la această reglementare, în doctrina românească1, care a menţinut aceeaşi linie ca cea occidentală2, spre deosebire de legiuitorul român, s –a exprimat punctul de vedere potrivit căruia uniunea creatorilor putea să autorizeze publicarea unei opere postum dacă se considera o „justă utilizare a operei” prin această publicare3.

Acest curent intern şi internaţional, pro publicarea operelor postum, la care am făcut referire, consolidează ideea că „ societăţile de autori sunt cele mai calificate, în condiţiile actuale, nu numai pentru a aprecia în ce măsură divulgarea unei opere postum este conformă respectului datorat personalităţii autorului şi intereselor culturii, dar şi pentru a lua măsurile necesare evitării atingerilor eventuale pe care publicarea operei postume le-ar putea aduce drepturilor personale ale unor terţi”4.

Dacă în legislaţia străină se recunoaşte posibilitatea publicării operelor postum cu o singură excepţie, atunci când autorul a interzis divulgarea operelor create de el prin testament, de către o persoană care dobândeşte un monopol asupra drepturilor de autor(în special cele patrimoniale), în legislaţia română actuală este o mare lacună în acest sens.

Legea cadru în materie, nu permite publicarea operelor postum, dacă autorul nu şi –a manifesta în acest sens voinţă pentru a divulga după moartea sa opera. Concepţia juridică română, contravine dispoziţiilor comunitare în materie, ceea ce conferă o imagine negativă legislaţiei interne în materia drepturilor de autor.

Interdicţia publicării operelor postum în ţara noastre reiese din coroborarea mai multor texte din Legea nr. 8/1996, legea cadru în materie după cum urmează:

1. conform art. 10 lit. a, autorul operei este singura persoană care decide dacă şi în ce mod va divulga opera publicului, exercitându-şi astfel dreptul moral de a divulga opera;

2. din art. 11 ali.2 reiese că din cadrul drepturilor morale de autor nu pot fi transmise decât dreptul de paternitate( de a se recunoaşte calitatea de autor) şi dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei;

3. potrivit art. 25 alin.2 , operele nepublicate de autor în timpul vieţii şi pentru care nu şi –a manifestat voinţa de a fi divulgate, nu pot fi publicate decât după încetarea drepturilor de autor.

În concluzie numai operele care aparţin domeniului public pot fi publicate după moartea autorului, având calitatea de opere postum5, căci cele pentru care autorul nu şi –a exprimat voinţa în mod expres pe timpul vieţii de a fi divulgate, nu pot fi aduse la cunoştinţa publicului nici de către moştenitori nici de către terţii deţinători ai operei respective6.

De asemenea, nu trebuie să introducem în rândul operelor postul acele creaţii ale autorului care, nu au fost publicate pe timpul vieţii lui, dar pentru care acesta şi –a dat acordul spre a fi divulgate publicului, prin încheierea de diferite contracte sau prin testament, de către terţe persoane şi care apar după moartea autorului.

1 Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, 1997, p.71. 2 A se vedea art. 121-2 din Codul proprietăţii intelectuale francez. 3 Idem 1. 4 Idem 2. 5 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.66. 6 A se vedea Andre Fracon, op. cit., p.254.

34

Textele de lege, amintite, care fac imposibilă publicarea operelor postum, sunt susceptibile de a fi criticate şi datorită lipsei eficiente de apărare a drepturilor morale de autor.

Potrivit legislaţiei actuale din ţara noastră, numai autorul operei poate să –şi apere dreptul moral de divulgare a operei prin acţiune în faţa instanţei1. Este adevărat că divulgarea operei fără acordul autorului, constituie infracţiune şi se pedepseşte de lege, însă începerea urmăririi penale ia naştere numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, adică a autorului operei2.

În aceste condiţii ale legii din ţara noastră, beneficiază de o protecţie juridică, identică cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului, orice persoană care divulgă publicului în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte, după încetarea dreptului de autor, şi care aparţinea domeniului public.

Această persoană care divulgă o astfel de operă, va dobândii dreptul exclusiv de a utiliza şi exploata această operă, dar va putea să cesioneze şi terţilor dreptul de a uzita opera, atât prin acte între vii cât şi prin testament.

Durata drepturilor recunoscute în favoarea persoanei ce a publicat o operă postum, este de 25 de ani, de la data la care opera a fost adusă pentru întâia oară la cunoştinţa publicului.

Din rândul drepturilor patrimoniale dobândite de persoana care a divulgat o operă postum, nu face parte dreptul la suită, specific doar operelor de artă plastică, ce aparţine numai autorului şi nu poate face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

CAPITOLUL III

CONDIŢIILE CERUTE PENTRU PROTECŢIA DREPTULUI DE AUTOR

Legislaţia română în materie, recunoaşte protecţia „operelor de creaţie

intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată”(art. 1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996).

Din interpretarea textului de lege, se observă că protecţia conferită de legiuitor operelor nu este condiţionată de îndeplinirea anumitor formalităţi; simpla realizare a operei este suficientă pentru protecţia juridică. Nu are importanţă nici dacă opera a fost finalizată sau nu pentru a se bucura de această protecţie.

În legislaţia statului român, conceptul de protecţie necondiţionată a operelor se înscrie în linia dispoziţiilor internaţionale în materie, potrivit căreia prin Convenţia de la Berna, se dă dreptul de a dispune prin legislaţiile naţionale condiţiile şi modalitatea de protejare a diferitelor categorii de opere. Această linie a protecţiei necondiţionate a fost

1 Art. 11 din Legea nr. 8/1996. 2 Art. 144 din Legea nr. 8/1996.

35

reglementată în legislaţia internă încă din 1923 când a apărut Legea proprietăţii literare şi artistice fiind menţinută şi în actuala reglementare.

Această necondiţionare a protecţiei juridice pentru opere, reprezintă una dintre mari diferenţe ale sistemului juridic continental de cel din S.U.A. unde se aplică sistemul de copyright, care condiţionează protecţia juridică a operelor.

Am afirmat că această protecţie este garantată în mod necondiţionat, şi nu prezintă pentru protecţia în sine nici genul, nici valoarea şi nici destinaţia operei.

Dreptul de autor este direct legat de operă şi persoana creatorului ei, iar legiuitorul român, conferă protecţie operei indiferent de genul sau. Indiferent că opera aparţine genului literar, artistic, muzical, audiovizual, fotografic, arhitectural, fără nicio diferenţă de tratament juridic sau discriminare se bucură de protecţia legii.

Cu privire la valoarea operei, actul normativ nu trebuie să fie influenţat de valoarea operei şi să îşi producă efecte diferite în funcţie de acest criteriu, ci trebuie să aplice un regim juridic egal pentru toate operele. Dreptul nu poate evalua o operă ca fiind valoroasă sau nu, ca fiind parte din galeria operelor de artă sau pseudo-artă, această evaluare revine specialiştilor în domeniu, care prin critici sau laude, premii sau sancţiuni morale evaluează opera.

În ceea ce priveşte destinaţia operei, protecţia juridică a acesteia nu ţine cont de destinaţia operei. Faptul că opera este destinată artei aplicate sau artei pure, or că are un scop estetic sau utilitar, nu atrage o protecţie juridică diferită.

Totuşi am observat că sunt creaţii intelectuale care îmbracă statutul de operă dar datorită destinaţie lor pot fi exploatate în mod liber şi nu se bucură de protecţia dreptului de autor. Acestea au o destinaţie publică şi trebuie reproduse şi folosite fără nici o autorizarea prealabilă deoarece este în folosul societăţii iar persoanele trebuie să ia la cunoştinţă despre ele fără vreo piedică1.

Protecţia juridică pentru operele de creaţie intelectuală nu este condiţionată nici de constituirea unui depozit legal.

Depozitul legal reprezintă acel fond de tipărituri, documente grafice şi audiovizuale ( cărţi, broşuri, ziare, calendare, teze de doctorat, cursuri universitare, publicaţii oficiale, partituri muzicale, înregistrări audio-vizuale, etc.), păstrate de instituţiile specializate ale statului, care au fost depuse în mod obligatoriu de persoanele fizice şi juridice care le –au reprodus, editat şi exploatat pe teritoriul ţârii noastre.

În legislaţia internă această instituţie a fost reglementată pentru întâia oară în 1924 prin Legea pentru obligaţiile atelierelor de arte grafice, iar acum se aplică dispoziţiile Legii nr. 111/1995 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Depozitului legal de tipărituri şi alte documente grafice şi audiovizuale2.

În legislaţia actuală această obligaţie nu condiţionează protecţia operelor. Însă obligaţia de a constitui depozit legal aparţine tuturor persoanelor fizice sau juridice care, editează, execută sau produc asemenea materiale pe teritoriul ţării noastre dar şi producătorilor sau beneficiarilor români pentru operele realizate în străinătate.

În prezent funcţia agenţiei naţionale pentru depozitul legal este exercitată de Biblioteca Naţională a României, care va primii cu titlul de depozit de la operatorii

1 A se vedea art. 9 din Legea nr. 8/1996. 2 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2005, modificată şi completată prin Legea nr. 594/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1225 din 20 decembrie 2004.

36

producători, un număr de 9 exemplare. Aceşti producători mai trimit câte un exemplar şi la Bibliotecile judeţene în raza cărora funcţionează. Pentru tezele de doctorat legea dispune , că acestea sunt trimise în număr de 1 exemplar la Biblioteca Naţională şi la Biblioteca Academiei.

În ceea ce priveşte constituirea depozitului legal, Biblioteca Naţională, are un rol esenţial, ceea ce se realizează prin îndeplinirea următoarelor atribuţii: asigură controlul bibliografic naţional, întocmeşte statistica oficială a editurilor naţionale, atribuie numărul de depozit legal, numerele internaţionale de standardizare(I.S.B.N.), a publicaţiilor de serie( I.S.S.N.) şi întocmeşte catalogarea la sursă.(C.I.P.).; urmăreşte modul în care persoanele desemnate efectuează trimiterile cu titlul de depozit; urmăreşte modul în care bibliotecile beneficiare prelucrează, depozitează şi conservă cărţile şi celelalte materiale cu titlu de depozit şi reţine, prelucrează, depozitează şi conservă cărţile şi celelalte materiale primite cu titlul de depozit legal.

Această obligaţie de realizare a depozitului legal, ori de câte ori este neîndeplinită atrage sancţionarea sa cu amendă, fiind considerată contravenţie.

Atribuţiile în constatarea şi aplicarea contravenţiilor aparţine personalului specializat desemnat din rândul Bibliotecii Naţionale,de către Ministerului Culturii şi Cultelor, şi din rândul personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În 30 de zile de la data aplicării sancţiunii, operatorii producători sunt obligaţi să realizeze şi să depună depozitul legal. Încălcarea în mod repetat de către aceste persoane a dispoziţiilor privind depozitul legal, atrage retragerea autorizaţiei pentru operatorul producător.

Aşa cum deja am afirmat nici în legislaţia internă dar nici în cea europeană nu se găsesc reglementare în mod concret condiţiile pe care ar trebui să le respecte operele încât acestea să se bucure de protecţia legiuitorului.

Doctrina însă a avut şi de această dată marele rol de a trasa liniile directoare cu privire la regulile pe care ar trebui să le respecte opera pentru a se bucura de protecţia legii. Opiniile însă au fost împărţite cu privire la aceste condiţii. Într-o primă opinie1 s –a afirmat că originalitatea este singura condiţie pe care trebuie să o respecte o operă în cadrul dreptului de autor încât aceasta să fie protejată. O altă opinie din literatura de specialitate2, se referă la trei condiţii după cum urmează: opera – rezultat al creaţiei intelectuale – să fie originală; opera să îmbrace o formă concretă de exprimare; opera să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publicului.

Din analiza unor texte din legea cadru în materie, reiese că o singură condiţie este evidenţiată în mod explicit: originalitatea (art. 7 din Legea nr. 8/1996). Această condiţie nu este suficientă potrivit unui alt text din acelaşi act normativ, pentru ca opera să se bucure de o protecţie juridică specifică drepturilor de autor. În acest sens, art. 9 admite că unele opere, rezultat al creaţiei intelectuale nu fa obiectul dreptului de autor tocmai datorită destinaţiei lor publice, care reiese din nevoia cunoaşterii şi exploatării fără restricţii de către toţi cetăţenii ţării.

În cazul acestor contradicţii legislative considerăm că punctele de vedere expuse din doctrină sunt extrem de utile şi valoroase şi ne raliem părerii potrivit căreia opera trebuie să fie nu doar originală pentru a fi protejată, ci trebuie să îmbrace şi o formă concretă de exprimare dar şi să fie susceptibilă de adus la cunoştinţă publicului.

1 Claude Columbet, Propriete litteraire et artistique et droits voisins, Dalloz, 1997, Ed. 8, p.27. 2 A se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p.78.

37

Problema originalităţii a fost amplu dezbătută în doctrină şi datorită diverselor categorii de opere.

Criteriul originalităţii prezintă importanţă din cel puţin două considerente, şi anume: numai operele originale se bucură de protecţia dreptului de autor ( art. 7 din Legea nr. 8/ 1996), şi nu toate operele lipsite de originalitate sunt rezultatul unui act ilicit din partea autorului.

Este lesne de înţeles că originalitatea trebuie analizată în mod diferit în funcţie de genului operei. V- om analiza în mod diferit originalitatea la operele literare, altfel în cazul operelor muzicale şi a celor de artă plastică sau artă aplicată. Originalitatea necesită o abordare diferită şi în cazul operelor fotografice, a caracterelor tipografice, a programelor de calculator, a bazelor de date şi a sistemelor expert şi altfel în cazul operelor audiovizuale şi a titlurilor de opere şi publicaţii.

Pentru o mai bună înţelegere a acestei condiţii ne v –om opri analiza asupra originalităţii pentru fiecare categorie de operă în parte.

În analiza originalităţii pentru operele literare, pornind de la definirea acestei categorii, o să ne oprim asupra condiţiilor de fond şi formă ale operei, asupra procedurii de elaborare a operelor dar şi asupra unor discuţii cu privire la diferitele categorii de opere.

Prin operă literară (din lat. Opera) se înţelege acea acţiune conştientă îndreptată spre un anumit scop, rezultat al unei activităţi creatoare, exprimată în formă scrisă, prin care autorul său îşi exteriorizează gândurile, concepţiile, trăirile sau convingerile proprii1.

Din analiza definiţiei, rezultă că pentru a se bucura de protecţie, opera trebuie să reprezinte o creaţie personală a autorului, însă modalitatea de realizare a operei este lipsită de importanţă; autorul poate redacta olograf sau prin alte mijloace tehnice în mod personal opera, o poate dicta sau fixa pe un alt suport prin înregistrări audio sau video2. Dacă persoana care redactează opera dictată de autor, îşi aduce o contribuţie proprie la această lucrare pe timpul redactării, ea se va bucura de drepturile de autor3.

Operele literare se adresează sentimentelor, ceea ce le diferenţiază de operele ştiinţifice care se adresează inteligenţei.

Ca regulă, operele literare se prezintă sub formă scrisă, indiferent de suportul pe care aceasta se fixează: piatră, lemn, pergament, hârtie, suport electronic, etc. În rândul operelor scrise îşi găsesc locul şi acele lucrări cu o valoare ştiinţifică mai redusă, cum ar fi: articole de presă, reviste, ziare, almanahuri, etc. care sunt legate în mod direct de persoana autorului şi îi reprezintă personalitatea şi concepţia.

Operele literare pot exista şi în formă orală, deoarece prin viu grai se pot exprima trăiri, gânduri sau sentimente, care să poarte amprenta personală a autorului ei ce le aduce la cunoştinţa publicului pentru întâia oară în mod oral, şi care datorită originalităţii beneficiază de o protecţie juridică specială ca şi operele scrise4. Sunt considerate opere orale, prelegerile, conferinţele, predicile, cursurile, etc.

Sunt însă anumite discursuri susţinute de diferite persoane, şi care le poartă personalitatea, putând în acest sens să fie considerate opere, şi care din anumite

1 A se vedea pentru mai multe detalii DEX -online. 2 Viorel Roş, op.cit., p.85. 3 A se vedea Claude Colombet, op.cit., p. 29. 4 A se vedea Andre Fracon, op. cit., p. 162.

38

considerente (interes de ordin public, ordin moral, transparenţă judiciară, etc.) nu se bucură totuşi de protecţia juridică a legii precum drepturile de autor.

În legislaţia internă, discursurile politice nu se bucură de o astfel de protecţie dacă sunt „ texte de natură oficial politică”1, şi pot fi reproduse chiar integral prin mijloacele mass media. Nu aceeaşi condiţie trebuie să o îndeplinească un discurs politic pentru a putea fi folosit în mod liber şi reprodus de mass media şi în alte legislaţii. În legislaţia franceză nici discursurile politice şi nici pledoariile avocaţilor2 nu se bucură de regimul juridic al drepturilor de autor, şi pot fi difuzare în mod liber de către presă3.

În ceea ce priveşte procedura de realizarea a unei opere literare, s –a constatat că aceasta implică trei etape: naşterea ideii; concretizarea ideii şi exteriorizarea ideii.

Naşterea ideii în mintea unei persoane nu se bucură de protecţie, deşi ea stă la baza creaţiei intelectuale ca o materie primă.

Concretizarea ideii şi mai târziu exteriorizarea ei pentru public, indiferent de modalitatea de divulgare, se bucură de protecţie în cazul originalităţii. Astfel originalitatea se analizează în funcţie de fondul unei lucrări coroborate cu forma acesteia. Originalitatea unei opere poate fi dată fie de modalitatea de concretizare a ideii, fie de forma în care această idee a fost concretizat fie în ultimul rând de ambele. Sunt protejate pentru fondul lor, a modului de concretizare a ideii operele de forma antologiilor, care se nasc prin preluarea unor pasaje dintr-o operă anterioară şi orânduirea lor într-o anumită formă. Sunt protejate însă datorită modalităţii de exteriorizare a ideii (forma operei) acele lucrări care îmbracă forma unor traduceri sau transcrieri dintr-o limbă în alta fără modificarea conţinutului.

Criteriul originalităţii în cazul operelor ştiinţifice, este analizat în raport cu scopul unei astfel de opere, care priveşte transmiterea de informaţii într-o formă cât mai limpede şi clară. Informaţii care pot fi cunoscute şi înţelese cu ajutorul gândirii logice.

Forma sub care se poate prezenta publicului o operă ştiinţifică, nu prezintă relevanţă pentru a beneficia de protecţie. Această operă poate fi divulgată atât în formă scrisă cât şi în formă orală.

Cu privire la originalitatea acestei categorii de opere, în literatura de specialitate există două mari opinii. Potrivit primei opinii obiectul protecţiei îl constituie originalitatea ştiinţifică (fondul operei) şi nu neapărat modalitatea de exteriorizare şi prezentare către public a ideii. Potrivit celei de a doua opinii se consideră că obiectul protecţiei, în cazul operelor ştiinţifice, îl constituie modalitatea de exteriorizare şi fixare a ideilor cu un caracter ştiinţific, de către autorul lor.

Legislaţia internă este supusă din nou criticilor în acest sens deoarece textele de lege sunt oarecum contradictorii. La articolul 7 din Legea nr. 8/1996 se stabileşte că „operele ştiinţifice” indiferent dacă sunt scrise sau orale fac parte din categoria operelor protejate; pentru ca la articolul 9 din acelaşi act normativ, legiuitorul român să scoată din domeniul protecţiei speciale, ideile, teoriile, conceptele şi descoperirile, care sunt de cele mai multe ori părţi din lucrări ştiinţifice.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege, reiese în mod nefericit şi incorect (după părerea specialiştilor4) că în ţara noastră se bucură de protecţie forma de

1 A se vedea art. 9 din Legea nr. 8/1996. 2 Ibidem 1, p. 47. 3 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.86. 4 Viorel Roş, op. cit., p.88.

39

exteriorizare, compoziţia, modalitatea concretă de divulgare a ideilor (operei) şi nu conţinutul său.

Originalitatea operei muzicale, ca specie a operelor artistice ce se adresează sensibilităţilor şi simţurilor umane, trebuie analizată în legătură cu elementele sale, şi anume: melodia, ritmul şi armonia.

Orice compoziţie muzicală, cu sau fără text cuprinde trei elemente în structura sa, pe care compozitorul le realizează în mod treptat şi într-o ordine bine definită. Acesta creează mai întâi linia melodică, ulterior caută să o armonizeze după propria pricepere şi dorinţă şi trăire iar în final, toate acestea sunt expuse într-un anumit ritm. Aceste trei elemente oferă atât fondul cât şi forma de exprimare a creaţiei autorului (compozitorului) în domeniul muzical, iar originalitatea operei muzicale este dată de oricare dintre aceste elemente. În mod firesc, fiecare dintre aceste elemente în parte fac obiectul protecţiei, şi nu doar în totalitate sun formă unei opere muzicale1.

Şi în cazul operelor muzicale, în funcţie de legătura de dependenţă dintre acestea se pot întâlni opere originale şi opere derivate2.

În cazul operelor derivate, compozitorul se bucură de toate drepturile de autor legale conferite pentru creaţia sa, care îi poartă amprenta, dar cu respectarea drepturilor operei preexistente.

Operele derivate pot îmbrăca forma unor variaţiuni (modificare tehnică a liniei melodice, ritmului sau armoniei întâlnită într-o operă anterioară dar pot îmbrăca şi forma aranjamentelor (când de pa o compoziţie deja realizată pentru un instrument se adaptează pentru un alt instrument).

O altă categorie de opere este reprezentată de operele de artă plastică prin care se are în vedere acele reproduceri ale formelor prin modelarea unor materiale sau cu ajutorul liniilor sau culorilor, care îmbracă forma unor sculpturi, picturi, desene sau gravuri.

Originalitatea acestor opere stă în individualitatea operei, în modul în care aceasta este reprodusă, în talentul manifestat de autor prin realizarea diferitelor forme, care îi poartă personalitatea. Dacă la foarte multe opere, esenţiale erau primele două elemente, ideea şi modul de concretizare a acesteia, în cazul operelor de artă plastică, execuţia personală, modul de concretizare a operei este definitoriu, ba mai mult reprezintă o condiţie suficientă pentru a se bucura de protecţie o astfel de operă.

Şi în cazul operelor de artă plastică se pot întâlni opere originale şi opere derivate, când acestea din urmă, prezintă elemente de originalitate faţă de cele din care au derivat.

Există discuţii în doctrină dacă reproducerile de operă plastică se bucură de protecţie fiind considerate adevărate opere originale3 sau din potrivă acestea nu prezintă elemente de originalitatea4 fiind supuse fără rezerve modelului original pe care l –a reprodus.

1 Andre Fracon, op.cit., p. 156. 2 A se vedea pentru mai multe detalii Yolanda Eminescu, op. cit., p 79. 3 A se vedea pentru mai multe detalii H. Desbois, Des conflits de lois en matiere de transfer de propriete, Clunet, 1931, p.18. 4 M. Plaisant, citat de Viorel Roş, op.cit., p.90.

40

Împărtăşim şi noi părerea unanim acceptată în literatura de specialitate ca operele derivată, poartă amprenta personală a autorului ei, care este suficientă pentru a-i oferi originalitate şi implicit protecţie ca unei opere de artă plastică.

O altă categorie de opere unde elementul de originalitate naşte dezbateri şi analize, este reprezentată de operele de arhitectură.

Operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură sunt protejate de legea cadru în materie şi introduse în conţinutul obiectului dreptului de autor.

Se observă însă că operele de arhitectură au un dublu obiect: opera edificată şi proiectele de arhitectură (machete, planuri, schiţe, şi alte lucrări de natură grafică), pe de altă parte. În acest sens criteriul originalităţii trebuie privit în mod diferit pentru fiecare dintre părţile componente ale acestui obiect.

În cazul operelor arhitecturale propriu –zise, se bucură de protecţia drepturilor de autor acele construcţii care poartă o notă de originalitate, desenul clădirii, dimensiunile ei, modalităţile de dispunere a pieselor componente şi ale materialelor folosite, ornamentaţie şi alte elemente decorative ce se identifică după aplicare cu fondul clădirii.

Astfel, arhitectul dobândeşte calitatea de autor al operei, construcţiei în sine, ceea ce face să se nască pentru sine drepturi patrimoniale şi morale. Acesta poate pretinde inscripţionarea numelui propriu pe clădire sau a altor date de identificare (pseudonim, poreclă sub care este cunoscut în societatea civilă) sau poate pretinde protejarea construcţiei în procesul de reproducere, pentru care îşi poate da sau nu acordul.

Pentru cel de al doilea element al obiectului dreptului de autor în cazul operelor de arhitectură, şi anume proiectele de arhitectură, se bucură de protecţia dreptului de autor doar dacă prezintă o sesizabilă notă de originalitate, deşi în legislaţia internă nu se regăseşte reglementată în mod expres o astfel de condiţie.

Operele fotografice şi cele realizate prin procedee analoge fotografiilor, se bucură de protecţia legii speciale, fiind considerate obiect al dreptului de autor; interesează într-un mod aparte din punct de vedere al originalităţii.

Fotografiile, potrivit legislaţiei actuale, se bucură de protecţie în măsura în care prezintă elemente de originalitate ce proiectează prin ele însele, personalitatea fotografului (autorului), apreciate însă, în mod nefericit doar de vechea reglementare1 nu şi de cea actuală, ca fiind „fotografii artistice”.

În literatura de specialitate au existat mai multe opinii care vizau originalitatea operelor fotografice.

Potrivit unor păreri, originalitatea acestor opere, evidenţiată de către personalitatea autorului, are loc la momentul încadrării şi surprinderii imaginii, ce formează clişeul fotografic şi ulterior în faza retuşurilor, ce finalizează activitatea creativă în acest caz. În această concepţie, fotografia este considerată rezultatul unor procedee fizice şi chimice, şi nu trebuie protejată2.

O altă părere, susţine că nu este relevant modul în care se obţine opera, ci fotografia în sine este protejată, constituind obiect al dreptului de autor prin voinţa legiuitorului care apără orice fel de desen fără nicio discriminare3.

1 Art. 9 din Decretul nr. 321/1956. 2 A se vedea pentru mai multe detalii Viorel Roş, op.cit., p. 92. 3 Claude Columbet, op.cit., p.66.

41

Într-o altă concepţie, trebui să se facă diferenţă între fotografiile artistice care vor fi protejate şi simplele cadre sau imagini care nu au un element artistic în fondul lor. Nu se poate merge pe o diferenţiere de valoare dintre fotografii deoarece în legea internă, operele, în rândul cărora intră şi cele fotografice, sunt apărate indiferent de valoarea lor1.

Cert este că protecţia operelor fotografice ridică mari probleme în practica judiciară, ceea ce ar trebui să –i convingă pe legiuitori că o reglementare individuală şi aparte ar fi cel mai potrivit comportament legislativ2.

Criteriul originalităţii în cadrul operelor de artă aplicată este influenţat de destinaţia practică pe acare o au aceste opere, cunoscute şi sub numele de ornamente (desene şi modele industriale).

Operele de artă aplicată au ca principal scop, să individualizeze prin elementele de formă produsele industriale, şi să le dea acestora un caracter personal ce le –ar deosebi de altele cu aceeaşi destinaţie dar cu calităţi diferite.

Pentru aceste opere autorul nostru prevede o dublă protecţie atât din partea legislaţiei aplicabile dreptului de autor, cât şi din partea legislaţiei aplicabile desenelor şi mărcilor industriale. Această dublă protecţie se datorează pe de o parte destinaţie şi reproduceri industriale a acestor opere, iar pe de altă parte, aceste opere sunt rezultatul activităţii creative a autorului lor şi asupra cărora acesta îşi pune amprenta personalităţii sale.

Dubla natură a acestor opere: obiect al dreptului de autor şi desen sau marcă industrială, permite acestor opere o triplă protecţie în funcţie de actul normativ la care ne raportăm.

Un prim regim juridic protecţionist, se bazează cumulul de protecţie, în baza căruia, pentru protecţie se poate invoca atât regimul aplicabil drepturilor de autor cât şi al celui specific desenelor şi modelelor industriale (art. 7 din Legea nr. 129/19923 prevede: „protecţia asigurată prin prezenta lege nu exclude beneficiul protecţiei conferite de autor”).

Sistemul cumulului parţial (întâlnit în Germania) se bazează pe o dublă protecţie numai dacă opera aplicată este caracterizată de un înalt conţinut artistic.

Sistemul protecţiei unice (întâlnit în Italia) se limitează la protecţia conferită operelor de artă aplicată de către legislaţia aplicabilă modelelor şi desenelor.

Potrivit legislaţiei române, autorul operei poate să –şi exercite dreptul de opţiune între regimul juridic ales în vederea protecţiei operei. Dacă sistemul ales este cel aplicabil dreptului de autor arunci opera trebuie să îndeplinească condiţiile legale pentru a fi inclusă în obiectul drepturilor de autor, fără însă a necesita îndeplinirea unor condiţii formale. Potrivit acestui regim juridic protecţia a acestor categorii de opere durează 25 de ani de la momentul creării lor. În cazul în care autorul ar opta pentru regimul juridic aplicabil modelelor şi desenelor industriale, atunci ornamentul trebuie să îndeplinească atât condiţiile de fond (noutate şi utilitatea) cât şi condiţiile de formă (constituirea depozitului, examinarea cererii, eliberarea certificatului, plata unor taxe), şi s –ar bucura de protecţie pe o durată de 5 ani cu posibilitatea prelungirii cu încă două perioade a câte 5 ani de la data când ornamentul a dobândit calitatea de desen sau model industrial potrivit legislaţiei aplicabile.

1 Andre Fracon, op.cit., p. 170. 2 H. Desbois, Le droit d’auteur en France, ed. 3, Dalloz, Paris, p. 85. 3 Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 20 decembrie 2007.

42

În ceea ce priveşte originalitatea caracterelor tipografice, trebuie avută în vedere dispoziţia legală prin care aceste opere nu sunt incluse în conţinutul dreptului de autor dar nici nu sunt parte din rândul celor care sunt excluse din categoria operelor.

Acest ansamblu de desene literare, semne de tipar, cifre sau alte simboluri, ce constituie caracterele tipografice, nu se bucură de o protecţie majoră din partea legii aplicabile drepturilor de autor. Deşi o operă a muncii creative şi intelectuale, cu caractere de originalitate, individualitate şi noutate, destinaţia lor, de fixa cuvintele pe un suport, au făcut ca în literatura de specialitate să se întâlnească rezerve în a recunoaşte acestora protecţia drepturilor de autor.

O altă categorie de opere ce a ridicat multe dispute doctrinare în privinţa originalităţii este constituită de programele pentru calculator.

Într-o opinie majoritară, s –a admis că aceste opere, rezultat al activităţii intelectuale de tip creativ, sunt protejate de drepturile de autor dacă prezintă originalitate, individualitate şi noutate în compoziţia şi forma lor de exprimare.

Legat de programele de calculator sunt şi bazele de date. Originalitatea bazelor de date, reprezintă singura condiţie impusă de Legea

nr. 8/1996, pentru ca acest rezultat al muncii creative şi intelectuale să devină operă şi implicit să se bucure de protecţia legislaţiei aplicabilă drepturilor de autor.

Operele cinematografice sau audiovizuale, au stârnit de asemene aprige discuţii cu privire la genul operelor în care se încadrează şi originalitatea lor.

În legislaţia noastră, s –a adoptat concepţia potrivit căreia operele audiovizuale aparţin ca specie operelor comune, ca rezultatul unei fuziuni1 creativ –intelectuale, dintre prestaţia regizorului/realizatorului, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii, sau autorul graficii.

În ceea ce priveşte originalitatea titlurilor de opere şi publicaţii s –au purtat aprige controverse, datorită aplicării unui regim protecţionist specific drepturilor de autor sau a regimului juridic specific concurenţei neloiale. Deşi titlul se poate identifica cu opera, în Legea nr. 8/1996, acestea nu sunt introduse în rândul operelor ce fac obiectul dreptului de autor deşi am afirmat deja că acele opere prezentate ca formând conţinutul acestui drept au caracter exemplificativ şi nu limitativ.

Se observă o opinie majoritară în doctrină potrivit căreia acestea sunt mai degrabă semne distinctive ale unor creaţii intelectuale2.

Dacă prima condiţie cu privire la originalitate este regăsită în legislaţia internă actuală şi am făcut deja referiri la ea, considerăm oportun să ne îndreptăm analiza şi asupra celorlalte două condiţii amintite: opera să îmbrace o formă concretă de exprimare şi opera să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publicului.

În privinţa formei operei şi a modului de exprimare aceasta nu este cerută în mod expres de lege. Actul normativ nu impune anumite forme pentru diferitele categorii de opere, care dacă nu sunt respectate atrag anumite sancţiuni de ordin juridic. Operele se bucură de protecţia dreptului de autor indiferent dacă îmbracă forma scrisă sau orală, dacă se păstrează pe un anumit suport material, dacă au forma diferitelor combinaţii (de linii, de culori, de sunete şi imagini etc.).

1 A se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p. 100. 2 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.102.

43

Am afirmat deja că ideea este materia esenţială a operei, însă pentru a căpăta valoare din punct de vedre juridică trebuie să îmbrace o anumită formă de exprimare, să se regăsească în rândul drepturilor de autor pentru a se bucura de protecţie.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, face referi la calitatea de operă atunci când vorbeşte de acele creaţii intelectuale, „ indiferent de modul sau forma de exprimare”.

În legislaţia franceză1, terminologia folosită este de „expresie” în loc de „exprimare”, care potrivit unor valoroşi specialişti în domeniu2, este mult mai potrivită pentru evidenţierea unei opere, diferenţa dintre „exprimare” şi „ expresie” este ca cea dintre banal şi artă.

Deşi legea noastră este exigentă şi explicită când vorbeşte despre modul sau forma operei, folosind termenul de „exprimare”, nu este consecventă pe parcursul întregului său conţinut. Atunci când este pusă în discuţie opera ce îmbracă forma programelor de calculator aceasta foloseşte termenul de „ expresie”3.

Pornind de la vechea reglementare în domeniu, art. 2 din Decretul 321/19564, specialiştii în domeniu5, au concluzionat având însă în vedere şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 8/1996 analizate şi de noi mai sus, că dreptul de autor se naşte din momentul în care a îmbrăcat o formă concretă de exprimare perceptibilă şi de înţeles de către o persoană, indiferent care ar fi această formă. Lista enumerativă a modalităţilor de exprimare a operelor redată de vechea reglementare( art. 2 din decretul 321/1956) este doar una exemplificativă, forma de exprimare poate să fie şi alta decât cea a unui manuscris, schiţă, temă, tablou, aspect ce reiese şi din partea finală a dispoziţiei amintite: „ori altă formă concretă de exprimare”(ex. înregistrări audio sau video ale unei viitoare melodii, dans sau opere teatrale).

Considerăm că legiuitorul român ar trebui să umble la supleţe normelor juridice în acest sens, şi să dea un caracter modern, nou şi conform realităţii aşa cum o fac legiuitorii germani, francezi, olandezi, care condiţionează naşterea dreptului de o formă cel puţin primară de exprimare pe un anumit suport material al operei.

Cea de a treia condiţie prin care opera să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publicului, este strâns legată de condiţia anterioară, pe care în mod fericit o completează căci suportul material pe care trebuie să fie fixată opera trebuie să aibă anumite calităţi, calităţi perceptibile de fiinţele umani şi de înţeles în acelaşi timp.

Opera este protejată independent de valoarea şi destinaţia ei6. Ceea ne permite să concluzionăm că dacă prin destinaţia ei nu se doreşte a fi adusă la cunoştinţa publicului tot se bucură de protecţie juridică.

În literatura de specialitate, s-a afirmat că publicul ia la cunoştinţă despre o operă ca urmare a reproducerii, executării or expunerii ei fiind recunoscută ca operă şi protejată ca atare, independent de divulgarea ei publicului7.

1 A se vedea art. 112 -1 Codul proprietăţii intelectuale francez. 2 A se vedea Viorel Roş, op. cit., p.80. 3 A se vedea art. 72 din Legea nr. 8/1996. 4 Art. 2 din Decretul nr. 321/1956: „ Este autor persoana care a creat opera. Dreptul de autor ia naştere din momentul când opera a luat forma de manuscris, schiţă, temă, tablou ori altă formă concretă.” 5 A se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p.80. 6 Art. 7 din Legea nr.8/1996. 7 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p. 81.

44

Concepţia, potrivit căreia dreptul de autor se naşte odată cu exprimarea operei prin fixare pe un anumit suport, este împărtăşită de foarte mulţi specialişti în domeniu. O idee, chiar dacă a mai fost exprimată de a lungul timpului de către alţi autori, poate fi reluată, tocmai datorită faptului că aceasta este materia creaţiei. Forma de exprimare a ideii este obiectul dreptului de autor, opera în sine, iar preluarea formei şi nu doar a ideii nu mai constituie un fapt licit. Aşa cum am mai afirmat ideile nu sunt protejate, însă forma în care sunt expuse constituie operă şi aceasta se bucură de protecţie. O idee expusă poartă personalitatea celui ce a prezentat –o dar nu se bucură de protecţie ceea ce face extrem de dificilă diferenţierea expresie(operei) de idee. Stabilirea limitei, în ceea ce priveşte folosirea ideilor, care odată depăşită transformă o acţiune creativă licită într-o acţiune ilicită sau de contrafacere, plagiere, falsificare revine instanţei sesizate de către autorul care se simte vătămat în drepturile sale însă sarcina instanţei este deosebit de dificilă.

CAPITOLUL IV

CONŢINUTUL DREPTULUI DE AUTOR

4.1. Consideraţii generale

Conţinutul dreptului de autor reprezintă, în mod logic, următoarea „verigă

juridică din lanţul cunoaşterii dreptului de autor”, după abordarea şi prezentarea subiectelor şi obiectului dreptului de autor.

De a lungul evoluţiei şi dezvoltării dreptului de autor, ca instituţie de sine stătătoare au existat multiple calificări atribuie dreptului de autor, care în mod esenţial influenţa conceptele privitoare la conţinutul dreptului de autor.

Aşa cum am analizat în lucrarea de faţă, la secţiunea destinată „naturii juridice a dreptului de autor”, reamintim că asupra complexităţii dreptului de autor s –au exprimat două teorii care au guvernat drepturile intelectuale: teoria monistă şi teoria dualistă.

Potrivit ambelor teorii, dreptul de autor are un caracter complex. Adepţii teoriei moniste (unitare) consacră ideea imposibilităţii disocierii dintre

drepturile patrimoniale şi cele morale, drepturi care formează conţinutul acestui dreptului de autor, iar adepţii teoriei dualiste, chiar dacă formează conţinutul aceluiaşi drept au o existenţă şi un regim juridic distinct, în care dreptul moral are un aspect dominat în acest conţinut1.

Legiuitorul român, din acest punct de vedere, a calificat încă de la început acest drept ca fiind unul complex, diferit de cel de proprietate, consacrând astfel teoria dualistă în legislaţia specifică din ţara noastră.

1 Teoria dualistă a fost împărtăşită în doctrina românească de autori de prestigiu în acest domeniu precum: A. Ionaşcu; C. Stătescu; Fr. Deack; St. Cărpenaru, Y. Eminescu; V. Roş;etc.

45

Individualitatea acestui drept este stabilită prin dispoziţiile Legii nr. 8/1996, care în chiar primul articol prevede: „ Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial”.

Aşadar, prin voinţa legiuitorului, aceste drept a fost calificat drept unul complex ce are în conţinutul său, drepturi morale şi drepturi patrimoniale.

Abordarea conţinutului dreptului de autor, impune o analiză defalcată a drepturilor morale şi ulterior a drepturilor patrimoniale ca părţi componente ale dreptului de autor.

4.2.Drepturile morale de autor

Drepturile morale de autor, se înscriu potrivit art. 54-56 din Decretul nr.

31/1954 dar şi în art. 4 din Decretul nr. 321/1956, în rândul „drepturilor personal nepatrimoniale”, şi reprezintă o proiecţie juridică a relaţiei născute între operă şi creatorul ei (autorul).

Drepturile morale ale autorului au fost potrivit specialiştilor în domeniu, în mare parte aceleaşi, însă cu mici nuanţări de formă iar uneori chiar de fond1.

Profesorul Ct.Statescu opina2 că drepturile personal nepatrimoniale ale autorului sunt următoarele:

- dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului (dreptul de a divulga opera);

- dreptul de a fi recunoscut ca autor sau dreptul la calitatea de autor( dreptul la paternitate);

- dreptul la inviolabilitate. Într-o altă opinie3 exprimată în doctrină, aceste drepturi sunt după cum

urmează: - dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului (dreptul la divulgare); - dreptul de a fi recunoscut ca autor (dreptul la paternitate); - dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea

actelor de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul său; - dreptul la inviolabilitatea operei şi la folosirea acesteia în condiţiile

privitoare cu natura ei. Un alt punct de vedere4 exprimat în literatura de specialitate vorbea despre

drepturile morale de autor ca fiind: - dreptul de a aduce opera la cunoştinţa publicului; - dreptul de a fi recunoscut ca autor;

1 Constantin Statescu, a introdus în categoria drepturilor patrimoniale dreptul de a folosi opera ( a se vedea pentru mai multe detalii Yolanda Eminescu, Dreptul de autor - Legea nr.8/1996 – Comentată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p.144) 2 A se vedea Constantin Stătescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală. Succesiunile, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967. 3 A se vedea A. Ionaşcu, N. Comşa, M. Mureşan, Dreptul de autor în Republica Socialistă România, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 55-56. 4 A se vedea Francis Deak şi Stanciu Cărpenaru, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moştenire, Universitatea din Bucureşti, 1983, p.339-343.

46

- dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor de folosire săvârşite de alţii fără consimţământul său;

- dreptul la inviolabilitatea operei. Se observă însă că niciunul dintre aceste puncte de vedre nu includea în rândul

drepturilor morale (personal nepatrimoniale) dreptul la retractare şi modificare1. Legiuitorul român, prin ultima sa reglementare, la art. 10 din Legea nr.

8/1996, prevede în mod expres drepturile morale de autor. Împărtăşi, şi totodată apreciem exactitatea reglementării interne în acest sens,

potrivit căreia drepturile personal nepatrimoniale sau morale de autor sunt: - dreptul de divulgare ( dreptul de a decide dacă, modalitatea şi momentul

aducerii la cunoştinţa publicului a operei); - dreptul la paternitatea operei (dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii

de autor al operei); - dreptul la nume (dreptul de a hotărî sub ce nume se va prezenta publicului

opera); - dreptul la respectul integrităţii operei sau la inviolabilitatea operei (

dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, atingeri aduse operei sau oricăror prejudicii onoarei şi reputaţiei);

- dreptul de retractare (dreptul de a retrage opera de la publicare şi divulgare cu plate unor despăgubiri dacă s –au adus atingeri titularilor drepturilor de exploatare);

4.2.1.Dreptul de divulgare

Primul, şi poate cel mai important dintre drepturile personal nepatrimoniale,

dreptul de divulgare2 reprezintă primul drept la publicare a operei, intransmisibil prin acte între vii dar şi pentru cauză de moarte ( cu excepţia operelor postul pentru care autorul şi –a exprimat voinţa, nerealizată pe timpul vieţii de a le publica) prin care se aduce la cunoştinţa publicului creaţia intelectuală a unui autor3.

Acest drept este strâns legat de persoana autorului, primul în ordinea cronologică naşterii prerogativelor autorului, prezintă trăsăturile unui drept discreţionar, indisolubil legat de persoana autorului şi absolut şi se manifestă ca un „atribut de ordin intelectual şi moral prin excelenţă, pentru că îi permite autorului – şi acesta este aspectul moral propriu –zis – să păstreze manuscrisul, pe care nu l –a redactat decât pentru el, sau – şi acesta este aspectul intelectual – să nu –l publice cât timp opera nu i se va părea corespunzătoare idealurilor şi aşteptărilor lui”4.

Caracterul discreţionar al acestui drept este generat de faptul că autorul este singurul în măsură de a decide limitele şi modalitatea în care opera urmează să fie publicată.

Prin exercitarea dreptului de divulgare, drepturile patrimoniale trec dintr-o stare virtuală, într-o stare concretă, iar caracterul eventual al acestora devine unul real şi

1 A se vedea Yolanda Eminescu, op. cit., p. 145. 2 A se vedea E. Ulmer, Urheber und Verlagsrecht, 3 Aufl., Heidelberg, New Zork, Springer verlag, 1980, p.20. 3 A se vedea art. 10 din Legea nr. 8/1996, dispoziţie care consacră acest drept moral de auor. 4 A se vedea pentru ai multe detalii H. Dbois, Droit d’autor en France, Dalloz, Ed.3, Paris, 1978, p.422.

47

efectiv. Astfel se observă că dreptul de divulgare are un caracter esenţial în naşterea drepturilor patrimoniale.

La o primă analiză a dispoziţiilor legale în materie (art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 8/1996) am putea fi tentaţi să afirmăm că opera este recunoscută şi protejată indiferent de modul de realizare, valoarea şi divulgarea sa. Simpla activitate intelectual –creativă ce are ca rezultat o operă este suficientă pentru protecţia acesteia. Această reglementează are în vedere protecţia operei nedivulgate încă, împotriva oricăror acte din partea terţilor care ar exploata –o sub orice formă, fără acordul autorului.

Însă pentru evitarea oricăror confuzii, legiuitorul român, în mod fericit completează dispoziţiile primelor două articole din lege, la care am făcut referire, cu dispoziţiile art. 140 din acelaşi act normativ. În baza acestui articol, divulgarea unei opere fără acordul autorului său este incriminată şi se pedepseşte.

Dreptul de divulgare al operei prezintă particularităţi în funcţie de natura acesteia.

Opera comună poate fi divulgată potrivit dispoziţiilor din convenţia încheiată între autori. Când o astfel de convenţie lipseşte, dreptul de divulgare se exercită în funcţie de divizibilitatea sau indivizibilitatea operei. Dacă opera comună este divizibilă, atunci dreptul de divulgare este recunoscut în mod individual fiecărui autor în funcţie de partea divizibilă din operă pe care a realizat –o, dar fără ca prin această conduită să aducă atingere drepturilor celorlalţi autori sau operei în sine. În cazul în care opera nu este divizibilă, dreptul de divulgare poate fi exercitat de către toţi autorii în comun. Aceleaşi reguli ca în acest ultim caz, se aplică şi atunci când opera formează un tot unitar prin natura sa şi nu ar permite divizarea fără alterarea sau modificarea fondului şi formei operei.

În concluzie, în cazul drepturilor comune, dreptul de divulgare se va exercita fie în funcţie de convenţia încheiată între autori, fie în lipsa convenţiei, de către persoana fizică sau juridică din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia opera este realizată.

Dreptul de divulgare a operelor realizate la comandă aparţine autorului operei dar şi de beneficiarul operei care potrivit contractului încheia cu autorul ar putea cere divulgarea operei în cazul în care autorul s –ar opune.

În ceea ce priveşte caracterul strict personal al dreptului de divulgare acesta este pus în discuţie şi în cazul operelor nepublicate în timpul vieţii autorului.

Pentru această categorie de creaţii intelectuale, legiuitorul nostru a consacrat în mod exclusiv acest drept în favoarea autorului operei.

Autorul îşi poate exprima voinţa cu privire la divulgare sau nu a unei opere prin intermediul unui testament. Exteriorizarea de voinţă a autorului cu privire la divulgarea unei opere după moartea sa, se poate realiza şi prin intermediul unei convenţii pe care acesta a încheiat –o cu un terţ ce a dobândit acest drept asupra operei. Această convenţie pentru a –şi produce efectele trebuie să aibă ca obiect drepturile asupra totalităţii operelor viitoare1.

În cazul operelor nepublicate pe timpul vieţii autorului, şi pentru care autorul nu şi –a exprimat în nici un mod voinţa cu privire la divulgarea sau nu a operei, legiuitorul român a consacrat regula potrivit căreia divulgarea operei în acest caz nu mai este posibilă. 1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.111.

48

4.2.2. Dreptul la calitatea de autor sau dreptul la paternitatea operei

Legiuitorul român, având în vedere legătură creată prin activitatea creativă între autor şi opera sa, a consacrat la art. 10 din Legea nr. 8/1996, dreptul la paternitate al autorului asupra operei.

Calitatea de autor este recunoscută numai persoanelor fizice care prin inteligenţă, spirit creativ, trăiri personale şi modalităţi proprii de exteriorizare, a realizat o operă.

Dreptul la paternitate a operei prezintă două laturi: una pozitivă prin care se stabileşte calitatea de autor al operei creatorului său, şi una negativă prin care autorul se poate apără de orice faptă ilicită din partea terţilor împotriva autorului sau operei sale.

Legiuitorul român interzice transmiterea acestui drept prin acte între vii1, iar însuşirea calităţii de autor fără drept este considerată infracţiune şi se pedepseşte2.

4.2.3.Dreptul la nume

Dreptul la nume reprezintă posibilitatea recunoscută de lege autorului unei

opere de a –şi asuma răspunderea prin divulgarea acesteia sub numele sau pseudonimul autorului sau dimpotrivă de a refuza divulgarea identităţii sale.

În legislaţia noastră dreptul la nume se bucură de o poziţie distinctă şi independentă în rândul drepturilor morale de autor ţi în special faţă de dreptul la calitatea de autor.

Prerogativa de a stabilii dacă opera este adusă la cunoştinţa publicului sub un nume/pseudonim sau fără forme de identificare aparţine numai autorului operei, şi nu se poate transmite succesorilor săi.

Autorul poate alege dacă în urma publicării unei opere divulgate sub un pseudonim, va comunica publicului adevărata sa identitate sau nu. Manifestarea de voinţă exprimată de autor în acest sens poate avea loc atât pe timpul vieţii, cât şi după moartea sa, prin testament.

Protejarea acestui drept se materializează atât prin respectarea numelui sub care urmează să apară opera cât şi a formei în care a cerut autorul să –i fie reprodus.

În cazul cesionării drepturilor de autor, cesionarii care exploatează aceste drepturi sunt obligaţi să respecte acest drept la nume, iar difuzarea şi publicarea operei nu poate aduce atingere acestui drept.

Publicarea operei sub alt nume decât cel stabilit de autor, reprezintă o fapta condamnată de lege şi este catalogată ca infracţiune3.

4.2.4.Dreptul la inviolabilitate

1 A se vedea Andre Fracon, op. cit., p.216. 2 Art. 141 din Legea nr.8/1996. 3 Ibidem 1.

49

Legea nr. 8/1996 consacră ca drept personal nepatrimonial, dreptul la inviolabilitatea operei care reprezintă posibilitatea recunoscută de lege autorului de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, atingeri, sau prejudiciu adus onoarei sau reputaţiei autorului de către orice terţ.

Conţinutul dreptului la inviolabilitatea operei, este reprezentat de dreptul autorului de a cere integritatea operei în procesul de aducere la cunoştinţa publicului opera aşa cum a conceput –o şi realizat –o autorul dar şi dreptul acestuia de a se opune oricărei imixtiuni din partea terţilor în rezultatul muncii intelectual –creative.

În concluzie se interzice orice intervenţie pe fondul sau forma operei unui autor fără acordul acestuia. Modalităţile de încălcare a dreptului la inviolabilitate sunt diverse însă pentru a fi incriminate de lege trebuie să aducă atingere onoarei, personalităţii autorului sau operei sale. În aprecierea efectelor negative, create de acest fapt ilicit, rolul revine instanţei sesizate de autor, însă calificare actelor este extrem de dificilă din lipsa unor precizări concrete ale legii în acest sens.

Integritatea conţinutului unei opere literare ce reiese din dreptul la inviolabilitate operei, obligă terţul autorizat pentru reproducerea sau reprezentarea operei la respectarea în tocmai a creaţiei sale intelectuale1. Într-o astfel de situaţie, cesionarului i se recunoaşte totuşi dreptul de a interveni pe formă asupra operei, dar doar pentru corectarea greşelilor de ortografie, punctuaţie, sintaxă dar nu şi asupra fondului, conceptelor sau stilului în care s a realizat expunerea.

Inviolabilitatea operei este pusă în discuţie atât de doctrină dar reglementată şi de legiuitor în cazul traducerilor, adaptărilor sau transformărilor autorizate de autori pentru operele proprii.

Indiferent de procedeul pus în discuţie, autorul îşi păstrează dreptul de a solicita persoanei autorizate pentru această activitate să respecte fondul operei, concepţia şi ideile fundamentale proprii asupra cărora autorul şi –a pus amprenta personalităţii sale.

În vederea autorizării de către autor, a unui terţ (denumit „adaptor”) pentru oricare din procedeele mai sus amintite se pot stabilii trei categorii de clauze, după cum urmează:

- clauze ce obligă adaptorul la respectarea în tocmai a spiritului legii; - clauze ce permite adaptorului realizarea de modificări ale operei dar asupra

cărora trebuie să –şi dea el acordul; - clauze care conferă o libertate totală de modificare a operei originale2; Operele pot fi traduse dintr-o limbă în alta iar în urma acestor opere apar

creaţii noi, protejate de lege. Originalitatea în cazul acestor opere este dată de munca intelectuală a traducătorului. Acesta va folosi expresiile, sintagmele şi cuvintele cele mai potrivite pentru păstrarea spiritului operei şi nu va traduce cuvânt cu cuvânt opera originală, riscând astfel să piardă esenţa ideilor.

Procedeul de transformare a unei opere, implică folosirea unei opere originale căreia i se schimbă genul, pentru crearea unei noi opere ( ex. folosirea unei poezii pentru crearea unui cântec; adaptarea unei opere literare pentru o piesă de teatru; etc.).

Legiuitorul român prevede în mod expres şi limitativ situaţiile în care o operă se poate transforma fără acordul prealabil al autorului sau plata vreunei remuneraţii. Aceste situaţii sunt următoarele:

1 Art. 60 din Legea nr.8/1996. 2 A se vedea pentru mai multe detalii Claude Colombet, op.cit., p.219.

50

- transformarea operei are un caracter privat şi este destinată propriei persoane, fără a avea destinaţie publică;

- transformarea operei să aibă ca scop crearea unei comedii sau parodii, fără să creeze confuzii între opera originală şi noua creaţie intelectuală;

- transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor; Dreptul la inviolabilitatea operei a generat multiple discuţii şi când s –au avut

în vedere diferenţierea dreptului de proprietate asupra suportului pe care este fixată opera de dreptul de autor asupra acesteia.

În legislaţia română s –a consacrat principiul1 potrivit căruia, un drept de proprietate existent asupra suportului material pe care este fixată o operă nu conferă şi posibilitatea (dreptul) acestui proprietar, de a exploata opera2.

Din analiza art. 22 din Legea nr. 8/1996, reiese că dreptul de proprietate asupra suportului operei şi drepturile autorului operei sunt conciliante. Proprietarul sau posesorul unei opere( a suportului) are obligaţia de a pune la dispoziţia autorului opera dacă acest lucru este necesar exercitării dreptului de autor, fără însă ca acesta să aducă atingere proprietarului sau posesorului. Acesta poate solicita autorului, pe timpul uzitării operei, al cărei proprietar este acum el, o garanţie egală cu o sumă echivalentă valorii pe piaţă a operei.

Proprietarul, are şi el la rândul său, în ceea ce priveşte păstrarea operei, obligaţia de a nu distruge opera înainte ca aceasta să –i fie oferită autorului la preţul materialului din care este realizat suportul operei.

În administrarea operelor, chiar în calitate de proprietar nu se admite distrugerea acestor creaţii intelectuale. Acest procedeu de distrugere este accepta, doar în mod excepţional, pentru securitatea publică, a unor opere care sunt deteriorate şi amplasate în zone publice.

În ceea ce priveşte restaurarea operelor, acest procedeu se poate pune în practică dar numai cu o încuviinţare prealabilă din partea autorului operei, sau a succesorilor autorului or a asociaţiei din domeniul din care fac parte operele, dacă nu mai există nici autorul nici moştenitorii acestuia.

4.2.5.Dreptul de retractare

Legiuitorul român recunoaşte dreptul la retractare, ca fiind posibilitatea

recunoscută autorului unei opere, ca în orice moment ulterior divulgării, să –şi retragă opera proprie.

Acest drept, personal şi nematerial al autorului, reprezintă o formă de manifestare a dreptului la divulgarea operei, consecinţă a caracterului absolut şi discreţionar al acestui drept de divulgare dar faţă de care prezintă un caracter individual şi distinct3.

1Proprietatea incorporală asupră spiritului legii, este diferenţiată în mod clar de proprietatea asupra suportului material în legislaţia franceză art. 111 Codul proprietăţii intelectuale francez). 2 A se vedea art. 47 din Legea nr.8/1996. 3 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.120.

51

Acest drept, poate fi exercitat de titularul său, fără îndeplinirea vreunei condiţii, însă se recunoaşte posibilitatea titularilor drepturilor de exploatare a operei de a solicita de la autor, despăgubiri pricinuite prin retractarea creaţiei intelectuale.

Dreptul la retractare a unui autor poate crea conflicte în cazul coautoratului, dacă ceilalţi coautori nu sunt de acord cu retractarea. Instanţa va admite exercitarea unui drept de retractare pentru un autor doar dacă există motive ce justifică o astfel de conduită.

În cadrul operelor de artă plastică, acest drept nu mai poate fi exercitat, deci opera nu mai poate fi retractată, dacă autorul ei considerând opera finalizată a predat –o beneficiarului ei1. Această soluţie vine să garanteze dreptul de proprietate, dobândit de beneficiar prin luarea în primire a operei comandate2.

4.2.6.Caracterele juridice ale drepturilor morale de autor

Legislaţia română nu conţine prevederi exprese, care să enumere şi să trateze

caracterele juridice ale drepturilor morale de autor3. Dreptul moral de autor este proiecţia pe tărâmul juridic al legăturii născute

între autor, şi opera sa ca rezultat al proprie munci şi creaţii intelectuale. Dacă avem în vedere că acest drept nu protejează doar persoana autorului, ci

şi opera putem să desprindem următoarele caractere juridice ale acestuia: - este legat de persoana autorului (art. 1 din Legea nr. 8/1996); - este alienabil (art. 11 din Legea nr. 8/1996); - este perpetuu (art. 11 alin.2 din Legea nr.8/1996); - este imprescriptibil ( deoarece face parte din rândul drepturilor personal

nepatrimoniale – Decretul nr.31/1954 şi Decretul nr. 321/1956-art-54 la 56). Dreptul moral de autor este legat de persoana creatorului operei, şi nu pot fi

detaşate de persoana acestuia precum cele de natură patrimonială4. Caracterul strict personal al acestor drepturi morale, face ca exerciţiul lor să

fie recunoscut doar autorului operei, care este singurul în măsură să aprecieze dacă va divulga opera, când, în ce mod şi sub ce nume, sau dacă este cazul să o retracteze.

Aceste componente ale drepturilor morale sunt inseparabile de persoana autorului. Totuşi există şi o categorie de prerogative ale acestor drepturi care suportă o anumită detaşare de persoana autorului şi pot fi valorificate de moştenitori sau Oficiul Român pentru Drepturile de Autor când nu există moştenitori. Acestea sunt reprezentate de dreptul autorului de a se opune oricărei atingeri aduse dreptului de autor şi integrităţii operei.

Dreptul moral de autor este inalienabil şi neurmăribil deoarece nu pot face obiectul niciunei renunţări sau înstrăinări.

1 A se vedea Doru Cosma, Dreptul autorilor de a –şi retrage opera, în Studii şi cercetări juridice nr.1/1972, p.113. 2 A se vedea Andre Francon, op.cit., p.222. 3 Nu acelaşi comportament juridic îl adoptă şi legiuitorul francez care la art.121 -1 Codul proprietăţii intelectuale francez, unde sunt enumerate caracterele juridice ale dreptului de autor: este ataşat persoanei autorului; este perpetuu, inalienabil, prescriptibil şi exerciţiul său poate fi transmis terţilor prin testament. 4 A se vedea Claude Columbet, op.cit., p.113.

52

Protecţia asigurată personalităţii autorului, nu poate face obiectul niciunei renunţări, ceea ce confirmă caracterul inalienabil al drepturilor morale; totuşi cu unele limitări şi derogări 1.

Limitările acestor drepturi au la bază fie voinţa autorului, fie natura operei sau convenţiile încheiate de autor cu terţe persoane.

Potrivit acestor limitări, autorul poate renunţa la dreptul la nume ce se, materializează prin publicarea operei sub un pseudonim.

De asemenea se mai admite transmiterea acestor drepturi prin intermediul testamentului a exerciţiului dreptului la calitatea de autor cât şi la respectul la integritatea operei.

Aceste drepturi nu doar că sunt inalienabile ci ele sunt şi insesizabile deoarece creditorii autorului nu le pot urmării. Aceştia se pot îndrepta doar împotriva drepturilor patrimoniale ce completează drepturile morale în conţinutul drepturilor de autor2.

Drepturile morale au un caracter perpetuu, care datorită scopului de protecţie a operei autorului, nu vor înceta după moartea acestuia, şi nu pot fi disociate de persoana sa nici chiar în acest moment.

Se recunoaşte astfel că personalitatea autorului impregnată operei prin forţa sa creativă dăinuie şi după ce autorul a încetat din viaţă.

Acest caracter mai reiese şi din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 8/1996 la art. 1 care prevede că opera „este legată de persoana autorului”. Mai mult drepturile morale nu pot face obiectul înstrăinării sau renunţării ceea ce întăreşte încă o dată, dacă mai era cazul caracterul perpetuu al acestor opere.

Drepturile morale de autor sunt imprescriptibile, şi pot fi exercitate atâta timp cât opera este exploatată şi adusă la cunoştinţa publicului. Încălcarea acestor drepturi poate fi urmărită, indiferent de perioada de timp care a trecut de la fapta terţului care a adus atingere acestor drepturi, fără ca efectele prescripţiei extinctive să le afecteze.

4.3.Drepturile patrimoniale de autor

4.3.1. Noţiunea şi caracterele drepturilor patrimoniale de autor

4.3.1.1. Noţiunea de drept patrimonial de autor

În conţinutul dreptului de autor, pe lângă drepturile morale se regăsesc şi drepturile de natură patrimonială.

Dacă în literatura de specialitate recunoaşterea drepturilor morale, a ridicat deseori probleme, fiind privite cu reticenţă, drepturile patrimoniale se bucură de o recunoaştere unanimă. Acest aspect juridic se datorează şi faptului că încă de la început dreptul de autor a fost considerat chiar o formă a dreptului de proprietate.

Drepturile patrimoniale de autor, sunt acele drepturi de sorginte subiectivă ce iau naştere ca urmare a manifestării de voinţă a autorului unei opere de a o aduce la

1 A se vedea pentru mai multe detalii Yolanda Eminescu, op.cit., p.162. 2 A se vedea pentru mai multe detalii Viorel Roş, op.cit., p. 124.

53

cunoştinţa publicului prin divulgare şi de a o exploata în folosul său sau al moştenitorilor1.

În concluzie naşterea drepturilor de autor este condiţionată de exercitarea dreptului moral de divulgare a operei de către autor.

4.3.1.2. Caracterele juridice ale drepturilor de autor

Drepturile patrimoniale prezintă următoarele trăsături din punct de vedere juridic:

- au caracter personal (sunt legate de persoana autorului); - au caracter exclusiv; - au un caracter temporar (sunt limitate în timp). Caracterul personal al drepturilor de autor reiese din chiar primul articol al

legii cadru în materie, prin care se stabileşte, fără deosebire că atât drepturile morale cât şi cele patrimoniale sunt legate de persoana autorului.

Tot prin voinţa legiuitorului român, autorului de opere i se recunoaşte un dreptul patrimonial exclusiv de a –şi utiliza şi exploata opera sau de a permite utilizarea şi exploatarea operei sale şi altor persoane2.

Deşi are un caracter personal dreptul patrimonial al autorului poate fi înstrăinat atât prin acte între vii (diferite convenţii) cât şi prin acte pentru cauză de moarte (testament).

Caracterul exclusiv al drepturilor patrimoniale suportă două discuţii. Într-un prim sens autorul este singurul care dispune în ce mod îşi va exploata opera după aducerea ei la cunoştinţa publicului. Iar în cel de al doilea sens acest caracter reiese din faptul că autorul este singura persoană care decide dacă opera va fi exploatată şi sub ce formă.

Acest caracter nu exclude posibilitatea autorului de a hotărî ca opera să fie exploatată nu doar de el singur ci şi împreună cu alţi terţi.

Caracterul temporar al drepturilor patrimoniale de autor s –a consacrat în literatura de specialitate dar şi în majoritatea sistemelor de drept, pentru evitarea monopolului exclusiv în exploatarea operei de către autor, şi asigurarea unui circuit civil al operei potrivit destinaţiei sale.

Pe de o parte monopolul exclusiv în favoarea autorului ar crea pentru persoana acestuia sau succesorii săi avantaje excesive, iar pe de altă parte opera ar ajunge într-un mod mai dificil la cunoştinţa publicului şi cu mai multe eforturi.

După expirarea perioadei în care autorul se bucură şi de o protecţie patrimonială nu doar morală, care continuă să subziste, opera se consideră ca parte componentă a domeniului public ceea ce permite o exploatare gratuită şi fără condiţii de către orice persoană interesată.

Perioada de protecţie a drepturilor patrimoniale de autor este stabilită în mod diferit de către legiuitorul român, în funcţie de opere de la care s –au născut aceste drepturi.

1 Ibidem 1, p.126. 2 Art. 12 din Legea nr. 8/1996.

54

4.3.2. Clasificarea drepturilor de autor

Prin Legea nr. 8/1996, legiuitorul român, a consacrat prerogativele ce

formează conţinutul drepturilor patrimoniale de autor. Din coroborarea mai multor texte din lege1, reiese că autorii beneficiază de următoarele drepturi patrimoniale de autor, după cum urmează:

- dreptul de a utiliza sau exploata personal opera; - dreptul de a consimţi la utilizarea operei de către alte persoane; - dreptul la suită. La rândul său aceste drepturi se pot realiza prin mai multe modalităţi, expres

prevăzute de legiuitorul român. Astfel, dreptul de a utiliza sau exploata opera în mod personal se poate realiza,

în baza art. 13, 16 şi 17 prin una sau mai mute din următoarele modalităţi: - reproducerea integrală a operei; - difuzarea opere; - importarea copiilor, realizate cu acordul autorului, de pe operă, în vederea

comercializării acestora în România; - reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie

sau de prezentare directă a operei; - expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi

de arhitectură; - proiecţie publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale; - emiterea operei prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a

semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; - transmiterea operei către public prin fir, cablu, prin fibră optică sau prin

orice alt procedeu; - comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore şi audiovizuale; - retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a operei prin mijloace de

propagare fără fir sau prin fir, cablu, fibră optică sau oricare alt procedeu de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;

- difuzarea secundară; - prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a operei

radiodifuzate sau televizate; - accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de

date conţin sau constituie opere protejate; - traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă

transformare a operei sale prin care se obţine o operă derivată; - închirierea originalului şi a copiilor operelor, inclusiv a operelor cuprinse

într-o înregistrare sonoră, a unui program pentru calculatoare.

1 A se vedea conţinutul art. 12 -17 şi 21 din Legea nr.8/1996.

55

4.3.2.1.Conţinutul dreptului de exploatare al operei supuse autorizării autorului

Conţinutul dreptului de exploatare este dat de modalităţile de exploatare şi valorificare patrimonială a operei, care garantează autorului sau succesorilor acestuia obţinerea de profituri materiale.

Modalităţile de utilizare a operei sunt susceptibile de clasificare în două mari categorii1: reproducere şi reprezentare, la care se adaugă orice mod de folosire şi exploatare licită a operei2.

4.3.2.1.1. Reproducerea

În încercarea de a cuprinde în definiţia propusă toate modalităţile şi tehnicile de fixarea a operelor în funcţie de natura creaţiilor intelectuale, legiuitorul român a consacrat la o reglementare specială în acest sens la art. 14 din Legea nr. 8/1996.

Astfel, prin reproducere se are în vedere fixarea materială a operei prin orice procedeu care permite comunicarea ei publicului în mod indirect3 cât şi realizarea de una sau mai multe copii ale operei, indiferent de forma materială de realizare, chiar şi înregistrări sonore, vizuale sau electronice4.

Odată ce autorul a realizat opera şi a decis divulgarea ei, a consimţit şi asupra formei de exteriorizare a concepţiei intelectuale, prin modul în care şi –a fixat ideile şi conceptele sub formă de operă, pe un suport indiferent care este acesta.

Rezultă că procedura reproducerii operei are ca obiect opera în sine, iar copile operei nu reprezintă decât rezultatul acestui procedeu.

Deşi, în literatura de specialitate, se face diferenţă între reproducere, reprezentare şi executare, vom vorbi tot de rezultatul procesului de reproducere când o operă reprezentată şi fixată pe un suport este copia şi multiplicată în vederea distribuirii către publicul larg. În acest caz avem un obiect dublu al reproducerii şi anume opera, pe de o parte şi interpretarea operei (ca act de creaţie) pe de altă parte.

Pentru valorificarea operei nu interesează nici modalitatea de reproducere (tipărire, fotocopiere, înregistrare audio,video sau electronică) şi nici dacă această reproducere poartă asupra întregii opere sau numai asupra unei părţi (volumul I, prima parte dintr-un film, primul act dintr-o piesă de teatru, etc.), ci interesează numai dacă această reproducere a fost precedată de acordul autorului în acest sens. Acest procedeu este supusă consimţământului autorului.

Autorizarea dată de autorul operei pentru reproducerea acesteia, nu îmbracă aceeaşi formă pentru toate genurile de operă. Aceasta este diferită de la un gen la altul de opere (realizarea unei copii de pe o operă arhitecturală; înregistrarea unei melodii; nu echivalează cu autorizarea reproducerii5).

Un rol esenţial în procesul reproducerii îl are destinaţia reproducerii: dacă reproducerea se adresează publicului larg sau se adresează mediului familial.

1 H. Desbois, op.cit., p. 262 şi 294. 2 Yolanda Eminescu, op.cit., p. 165. 3 Ibidem 2, p.165. 4 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p. 130. 5 A se vedea Claude Colombet, op.cit., p.147 şi Andre Fracon, op.cit., p.230.

56

Este drept ca reproducerea în folosul publicului are ca principal scop obţinerea de profit de către terţul reproducător, şi abia după aceea de a aduce la cunoştinţa persoanelor interesate, gândurile, trăirile şi sentimentele unui autor, indiferent de forma în care acestea au fost exprimate (opere literare, de artă plastică şi aplicată, etc.). Pentru acest motiv, reproducerea în folosul publicului trebuie supusă autorizării de către titularul dreptului patrimonial de autor care este îndreptăţit să primească o parte din profit.

Este nevoie de consimţământul autorului, şi în cazul în care opera sau fragmente din operă (indiferent dacă este originală sau o copie a acesteia) este folosită în scopul atragerii clientelei spre un anumit operator economic, şi nu neapărat supusă ea valorificării (ex. difuzarea unor melodii într-un local cu specific culinar pentru atragerea clienţilor; )1. Acelaşi regim juridic se aplică şi în cazul vânzărilor sau închirierilor de produse însoţite de opere sau fragmente de opere reproduse (ex. vânzarea de jucării care la anumiţi stimuli reproduc o anumită melodie;).

Această regulă suportă însă şi excepţii, când opera are o destinaţie publică dar reproducerea operei nu necesită autorizării autorului. Din considerente de logică juridică şi didactică aceste excepţii vor fi analizate în darul limitelor exercitării drepturilor de autor.

Dacă reproducerea are ca scop, o folosinţă extrem de limitată (la mediul familial), chiar privată atunci, se consideră că acest procedeu nu este generator de profit şi nu trebuie supus autorizării titularilor drepturilor patrimoniale de autor (fotocopierea unui roman rar; fotografierea unei opere arhitecturale; realizarea unei picturi după o fotografie sau alt tablou; etc.). Divulgarea operei de către autor către public, permite aşadar reproducerea acesteia pentru uzul personal.

Chiar dacă s –ar dori condiţionarea reproducerii operei pentru uz privat de autorizarea autorului operei reproduse ar fi imposibil de controlat şi norma juridică nu şi –ar găsi justificarea, deoarece se impune un control la domiciliu ce contravine cu libertatea individuală şi prezumţia bunei credinţe.

Reproducerea privată, se bucură totuşi de o reglementare diferită în funcţie de categoria operei şi suportul pe care aceasta s –a fixat.

În acest sens reproducerea operelor pentru uz propriu, nu necesită consimţământul prealabil al autorului ei sau al succesorilor în drepturi ai acestuia, atunci când se pune în discuţie reproducerea operei pe un suport clasic (hârtie, pânză, lemn, etc.)în următoarele situaţii:

- opera a fost deja divulgată; - reproducerea are un caracter limitat la cercul familial sau la propria

persoană; - reproducerea nu aduce sub nicio formă atingeri procedeului legal de

reproducere şi exploatare a operei; - prin această reproducere nu se aduce atingere intereselor autorului sau

celorlalţi titulari ai drepturilor patrimoniale de autor; Când reproducerea în scop privat, are ca obiect opere sonore sau audiovizuale,

ce se fixează pe diferiţi suporţi, aceasta este liberă dar nu gratuită. Legiuitorul român a stabilit un cuantum de 5% din preţul oricărui suport pe

care s –ar putea fixa o astfel de opera, sau din costul unui aparat care ar putea difuza o astfel de operă ce se distribuie autorilor unor astfel de opere. Sumele respective se virează 1 A se vedea în acest sens Decizia nr. 1726 din 1956 a Colegiului I civil al Tribunalului Capitalei.

57

de către fabricanţii şi importatorii de astfel de mijloace tehnice organismelor de gestiune colectivă1.

În cazul programelor de calculator, acestea pot fi folosite doar dacă s –a obţinut o licenţă legală. Însă de cele mai multe ori, utilizatorii, pentru protecţia acestora realizează o copie pe care o pot folosi în cazul în care programul s –a deteriorat sau s –a virusat. În acest caz copia privată nu necesită autorizare deoarece dreptul de exploatare al programului a fost obţinut la cumpărarea programului în sine. Când însă titularul acestui drept îl difuzează sub formă de copie unor terţe persoane, acesta depăşeşte cadrul privat şi se intră pe un tărâm ilicit.

4.3.2.1.2. Reprezentarea

Reprezentarea (executarea), este procesul de aducere la cunoştinţa publicului în mod direct sau indirect, a unei opere, indiferent de procedeul sau metoda la care s –ar apela (ex. recitare, interpretare scenică, transmitere prin intermediul înregistrărilor audio, video, etc.).

Reprezentarea directă a operelor este caracterizată de faptul că publicul spectator are posibilitatea să ia la cunoştinţă despre operă în mod nemijlocit, prin prestaţia autorului sau a terţelor persoane, care pun în valoare şi exploatează astfel o creaţie intelectuală ce a fost deja divulgată (ex, lectura liberă în cercurile literare ale autorilor; prestaţia scenică; prelegerile şi expunerile realizate de autorii operelor; etc.).

Reprezentarea indirectă a operelor, constă în expunerea unor opere, indiferent de natura sau genul lor, publicului larg cu ajutorul unor mijloace tehnice, care se interpun în procesul de percepţia a operei de către publicul larg (ex. fotografii cu anumite sculpturi; diapozitive cu anumite tablouri; etc.).

Clasificarea reprezentării sub cele două forme mai sus amintite, în funcţie de modalitatea de percepţie a operei de către public, prezintă importanţă juridică, din punctul de vedere al consimţământului autorului.

Autorul trebuie să –şi dea consimţământul numai în cazul reprezentării directe, nu şi în cazul celei indirecte.

4.3.2.1.3. Difuzarea şi redifuzarea

Termenul de „difuzare” este susceptibil de mai multe înţelesuri şi semnificaţii. Ne vom opri doar la două din aceste înţelesuri, care reflectă pe de o parte

procedeul de popularizare şi răspândire a informaţiilor indiferent de metoda folosită, iar pe de altă parte procesul de împărţire, repartizare şi comercializare a operelor indiferent de genul în care sunt acestea introduse2.

Legiuitorul român, însă defineşte în conţinutul art. 14 din Legea nr. 8/1996, difuzarea ca fiind procesul de distribuire către public a originalului sau copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau orice alt mod de transmitere cu titlul gratuit sau oneros.

1 A se vedea art. 34 coroborat cu art.107 din Legea nr.8/1996. 2 A se vedea pentru mai multe detalii, Viorel Roş, op.cit., p.134.

58

Se observă că difuzarea are ca obiect suportul pe care este fixată opera şi nu opera în sine. Acest procedeu nici nu ar putea fi realizat pentru opere care nu sunt fixate pe un suport material1.

În literatura străină de specialitate2, se face diferenţă între dreptul la difuzare şi punerea în circulaţie a operei. În mod fericit la fel procedează şi legiuitorul român care diferenţiind aceste drepturi, printr-un regim juridic separat, permite autorului operei de a da sau nu consimţământul pentru difuzarea operei sale.

Procesul de redifuzare nu mai este condiţionat de autorizarea autorului care şi –a exprimat consimţământul în cazul difuzării operei.

Este de asemenea lipsită de condiţia autorizării şi operaţiunea de împrumut public şi gratuit a operelor, ce se realizează prin intermediul bibliotecilor.

Redifuzarea nu trebuie însă confundată cu difuzarea secundară care necesită autorizarea autorului pentru a putea fi folosită ca modalitate de prezentare publică a operei.

Difuzarea secundară este procedeul de comunicare către public a unei opere ce a mai fost difuzată.

4.3.2.1.4. Alte mijloace de exploatare publică a operei.

Cum am amintit deja în lucrarea de faţă, genurile diferite de opere, atrag după sine şi alte metode de exploatare publică a acestora, pe care legiuitorul român a avut grijă să le reglementeze în legea cadru în materie.

Autorul unor opere, potrivit legislaţiei în vigoare, are un drept exclusiv de a autoriza comunicarea către public a creaţiilor sale intelectuale prin realizarea unor copii obţinute în baza unor procese tehnice de înregistrare sonoră sau audiovizuală cu mijloace specifice acestei activităţi3.

Condiţia autorizării, este cerută şi pentru îndeplinirea legalităţii, în cazul transmiterii operei către public prin orice mijloc sau procedeu de telecomunicaţie (radiodifuzare şi televizare).

Consimţământul autorului priveşte doar comunicarea operei sale prin diferite procedee tehnice, indiferent de procedeul folosit: unde, satelit, cablu, multimedia, bluetooth, etc. Pentru comunicarea, prezentarea în locurile publice prin mijloacele tehnice amintite mai sus, doar sub formă exemplificativă, este necesară autorizarea pentru fiecare comunicare în parte. Acest drept de autorizare aparţine artistului interpret sau executant4; producătorului înregistrării5 sau organismului de radiodifuziune/televiziune pentru programele proprii6.

Comunicarea operelor prin radio şi televiziune ridică probleme atunci când cel care obţine autorizarea recepţionării programelor (operelor) le pune la dispoziţie şi altor persoane7.

1 Yolanda Eminescu, op.cit., p.167. 2 Ibidem 2. 3 Art. 19 din Legea nr.8/1996. 4 Art. 98 din Legea nr. 8/1996. 5 Art. 105 din Legea nr. 8/1996. 6 Art. 113 din Legea nr. 8/1996. 7 Andre Fracon, op.cit., p. 240 -242.

59

Suntem de părere că atunci când aceste persoane, care recepţionează programele (operele) depăşesc sfera familială atunci se impune o autorizare specială ( ex. este cazul localurilor care pentru atragerea clientelei instalează aparate de difuzare a programelor către clienţii sau a hotelierilor care în camerele date spre închiriere instalează aparatură specifică de recepţionare şi difuzarea unor programe)1.

Bazele de date, considerate de legiuitorul român opere protejate, necesită o prealabilă autorizare din parte autorului pentru cei care doresc să le folosească (ex. normele juridice reunite într-o bază de date; bazele de date realizate din explicaţiile unor termeni, etc.).

Traducerile şi adaptările unor opere necesită autorizarea prealabilă a autorului în cazul în care se doreşte realizarea unor astfel de operaţiuni. Potrivit unei opinii2 din doctrină această autorizare constituie o garanţie a protecţiei dreptului la integritatea operei recunoscut autorului său.

Un alt procedeu de exploatare a unei opere este de a o da spre folosinţă pe o perioadă determinată de timp în schimbul obţinerii unui folos material. Acest procedeu de închiriere a operei, pentru a fi legal necesită consimţământul autorului operei respective sau a succesorilor săi în drepturi.

Atunci când utilizarea operei de către un terţ sau mai mulţi, pentru o perioadă determinată de timp, nu se realizează cu scopul obţinerii de foloase materiale (ci cu titlu gratuit), suntem în prezenţa împrumutului public. Împrumutul public nu este supus autorizării autorului operei.

Ca urmare a acestei operaţiuni de împrumut public, autorul poate beneficia de o remuneraţie din partea statului, în funcţiile de obiectivele culturale şi artistice propuse prin acest împrumut.

Acest beneficiu material nu se va acorda autorului în cazul în care împrumutul se realizează având ca obiect: operele scrise din biblioteci; proiecte de structuri arhitecturale; operele de artă aplicată destinate utilizării practice; operele destinate comunicărilor publice pentru a căror utilizare există un contract; lucrările de referinţă pentru utilizare imediată sau pentru împrumuturile dintre instituţii; operele create de autorul salariat, când acestea sunt folosite de angajatorul salariatului or împrumutul public are un scop educativ –cultural.

Împrumutul public pentru operele fixate prin înregistrare sonoră sau audiovizuală nu poate avea loc decât după trecerea unui termen de 6 luni de la data primei difuzări a operei.

4.4.Dreptul de suită

4.4.1. Noţiunea dreptului de suită şi raţionamentul acestui drept

Acest drept îşi găseşte raţionamentul logic, în necesitatea protecţiei intereselor

patrimoniale ale autorului. Acesta la începutul activităţii sale creative, nu se bucură de 1 A se vedea pentru mai multe detalii Viorel Roş, op.cit., p.137. 2 Ibidem 5.

60

faimă şi recunoaştere publică, iar operele sale nefiind cunoscute, de cele mai multe ori nu sunt evaluate şi exploatate într-atât cât să –i permită acoperirea nevoilor sale sociale.

Datorită acestei stări de fapt, de multe ori autori au recurs la înstrăinarea operelor originale (manuscris unor opere literare; partiturile originale; schiţele originale ale unor proiecte arhitecturale; diferite opere de artă plastică; etc.) până la momentul în care atât ei cât şi operele lor au căpătat notorietate, ceea ce a generat obţinerea de interese materiale sub adevărata lor valoare. În acest sens, s –a simţit nevoia realizării unei stări de echitate materială, pentru autorul care a dobândit ulterior recunoaşterea şi aprecierea publică iar operele sale originale au fost revândute pentru foloase materiale cu mult peste cele pentru care el le –a înstrăinat iniţial.

Această stare de echitate materială a fost realizată prin garantarea unui „drept pecuniar la un partaj echitabil”, denumit drept de suită, în baza căruia autorul unei opere proprii are dreptul să primească un anumit procent din preţul de revânzare al operei şi să cunoască locul de dispunere al operei sale.

Reglementările internaţionale, au recunoscut exercitarea acestor drepturi asupra oricăror opere originale ale autorilor susceptibile de a fi fixate pe un suport material1.

Legislaţia internă2 consacră acest drept pentru autorii din ţara noastră, însă doar cu privire la operele de artă plastică, pentru care drepturile patrimoniale din exploatare (ex. prezentarea lor în expoziţii publice; fotografiere în vederea realizării unor pliante diapozitive; crearea unor machete ale operei prin reproducere; etc.) sunt extrem de reduse. Argumentul logic al acestei reglementări îşi găseşte suportul în faptul că monopolul de reproduce şi reprezentare al operelor de artă publică nu poate concura cu valoarea suportului material pe care opera este fixată şi implicit face corp cu aceasta3.

În concluzie prin drept de suită, se înţelege posibilitatea legală recunoscută autorilor de opere de artă plastică sau succesorilor acestora, de a primi, pe o perioadă limitată de timp, un procent din preţul de revânzare al operelor proprii şi de a cunoaşte unde şi în mâna cui se găsesc aceste opere pentru a şi exercita la nevoie dreptul de autor.

Dreptul de suită este o altă formă de materializare a legăturii create odată cu realizarea unei creaţii intelectuale, dintre autor şi opera sa.

4.4.2. Conţinutul şi caracterele dreptului de suită

4.4.2.1. Conţinutul dreptului de suită

Potrivit art. 21 din Legea nr. 8/1996 dreptul de suită are un conţinut complex, format dintr-un drept patrimonial şi unul personal.

Latura patrimonială a conţinutului dreptului de suită este conferită, de suma echivalentă cu 5% preţul revânzării operelor de artă plastică prin licitaţie publică de către cei îndreptăţiţi în acest sens.

Conţinutul personal nepatrimonial al acestui drept este constituit de posibilitatea, garantată de lege autorului operei de artă plastică, de cunoaşte unde şi în

1 A se vedea Convenţia de la Berna din 1886 pentru protecţia operelor literare şi artistice. 2 Art. 21 din Legea nr. 8/1996. 3 A se vedea în acest sens opinia lui Andre Fracon, op.cit., p.244 detaliată de Viorel Roş, op.cit., p.144.

61

mâna cui se află opera sa. Acest drept la informare, ce se regăseşte în conţinutul dreptului la suită, îţi găseşte existenţa logico-juridică, în posibilitatea garantată de lege autorului de a –şi exercita, fără să aducă vreo atingere intereselor proprietarului suportului pe care opera a fost fixată şi cu care face corp comun (deci operei în sine) sau creaţiei intelectuale, drepturile de autor.

Mai mult prin exercitarea acestui drept la informaţie, se evită în mare parte, desfăşurarea unor licitaţii publice ilegale, ce ar lipsi pe autor de foloasele materiale cuvenite în urma revânzării operei.

Putem observa cu uşurinţă că acest caracter complex al conţinutului dreptului de suită, generează o dublă obligaţie pentru proprietarul operei; şi anume: obligaţia acestuia de a permite autorului operei să –şi exercite dreptul de autor fără ca prin aceasta să se aducă atingere operei în sine sau intereselor proprietarului/posesorului acesteia şi cea de a doua obligaţie se referă la imposibilitatea distrugerii operei de către autor înainte de a o pune la dispoziţia autorului său la valoarea materialelor suportului pe care aceasta este fixată.

4.4.2.2. Caracterele juridice ale dreptului de suită

Din definiţia propusă chiar de legiuitor la art. 21 din legea cadru, din analiza conţinutului dreptului de suită şi din scopul pentru care acesta şi –a regăsit locul în rândul reglementarilor juridice cu privire la drepturile pe care le recunoaştem autorilor de opere de artă aplicată, reies următoarele caractere juridice:

- dreptul de suită este proiecţia legăturii dintre autor şi opera sa; - are un caracter patrimonial, stabilit la 5% din preţul vânzărilor ulterioare ale

operei; - dreptul la suită este inalienabil; - este un drept de natură frugiferă; - este limitat în timp; - are o latură personală, garantată de posibilitatea de a fi informat cu privire la

locul unde se găseşte opera şi proprietarului acesteia. Dreptul la suită ca o formă de proiecţia legăturii dintre autor şi opera sa este

o realitate certă şi irefutabilă. Opera poartă amprenta personalităţii autorului, iar activitatea creativă se bazează pe gânduri, idei, concepte, trăiri şi îndeletniciri proprii, care nu mai pot fi întâlnite la o altă persoană în aceeaşi structură şi formă. Caracterul personal a activităţii creative şi intelectuale va da valoare operei şi o va diferenţia de alte de acelaşi gen sau chiar de formă asemănătoare. Toate aceste argumente ne permit să admitem că legătura dintre autor şi opera sa exista nu numai pe timpul vieţii ci şi după moartea acestuia, stare de fapt ce trebuie garantată şi asigurată şi prin intermediul recunoaşterii dreptului de suită.

Caracterul patrimonial reiese din folosul material pe care îl obţine autorul unei opere de artă plastică după ce aceasta este revândută la o dată ulterioară prime înstrăinări de către autorul său. Caracterul patrimonial îşi găseşte argumentaţia şi în conduita prescrisă pentru proprietarul unei opere care doreşte să o distrugă. Acesta trebuie să o pună la dispoziţia autorului ei la o sumă echivalentă costurilor materialelor din care este alcătuit suportul pe care se fixează opera, şi numai dacă autorul operei nu doreşte să şi –o însuşească la acest preţ, proprietarul este liber să distrugă opera.

62

Considerăm că într-o astfel de situaţie obligaţia proprietarului ce doreşte să distrugă opera ar trebui să subziste atât faţă de autorul operei cât şi faţă de societăţile de autori, când autorul nu doreşte sau nu îşi permite să achiziţioneze opera la preţul de cost al materialelor din care a fost realizat suportul pe care este fixată opera. Această conduită impusă proprietarului operei ar permite menţinerea unui fond cultural naţional, constituit din opere de artă plastică mult mai bogat, valoros şi mai greu de deteriorat decât până acum.

Dreptul la suită este un drept inalienabil. Legea interzice în acest sens înstrăinarea sau renunţarea la acest drept indiferent dacă se realizează cu titlul oneros sau cu titlul gratuit.

Această interdicţie are ca scop ocrotirea autorului de către orice speculaţii şi chiar de el însuşi. Inalienabilitatea dreptului de suită, reprezintă o excepţie de la regulă deoarece această trăsătură este specific numai drepturilor morale nu şi celor patrimoniale ca cel pe care îl analizăm1.

Dreptul de suită prezintă un caracter frugifer. Prin această trăsătură se are în vedere că autorul unei opere de artă plastică pe timpul cât este în viaţă şi după moartea sa titularii acestor drepturi pe o perioadă stabilită de lege, poate culege fructe (beneficii) fără să se influenţeze sau să se degradeze substanţa operei. Este cazul operelor de artă plastică care sunt expuse în diferite expoziţii cu vânzare, de unde se obţin foloase materiale atât din vizionarea operei cât şi la eventuala vânzarea a operei.

Caracterul temporar al dreptului de suită este garantat prin voinţa legiuitorului care la art. 25 din Legea nr. 8/1996 se stabileşte că acest drept poate fi exercitat de către autorul operei de artă plastică, pe tot timpul vieţii autorului dar şi pentru o perioadă ulterioară morţii autorului de 70 de ani, de către succesorii acestuia în drepturi.

Limitarea în timp a exercitării acestui drept se justifică prin asigurarea unui circuit civil optim a operelor de artă plastică şi necesitatea recunoaşterii dreptului de proprietate, sub toate prerogativele sale, celor care în mod legal achiziţionează astfel de opere de artă la o anumită perioadă de la prima înstrăinare a operei sau de la moartea autorului.

1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.145.

63

CAPITOLUL V

DURATA DREPTURILOR DE AUTOR ŞI LIMITELE VALORIFICĂRII DREPTULUI DE AUTOR

5.1. Durata drepturilor de autor

5.1.1. Noţiuni generale

Durata drepturilor de autor este stabilită de legiuitor potrivit considerentelor

morale dar şi a celor patrimoniale care dau conţinutul acestor drepturi. Legătura născută, prin procesul creativ, între autor şi opera sa, dar şi legăturile de familie dintre autori şi membrii familiei sale, care îl succed în anumite drepturi, cu precădere cele de natură patrimonială, au stat la baza concepţiei potrivit căreia aceste drepturi de autor durează pe tot timpul vieţii autorului dar şi după moartea sa pe o perioadă de 70 de ani1.

Dacă în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor pe toată durata vieţii autorului nu a ridicat probleme şi nu au fost opinii total diferite, în ceea ce priveşte prelungirea duratei de existenţă a acestui drept după moartea autorului a generat opinii dintre cele mai diversificate2.

Potrivit opiniilor din doctrina de specialitate3, această perioadă a fost într-o primă fază de 10 ani ca astăzi atât în reglementarea internă cât şi în cea internaţională4 sa ajungă la 70 de ani.

Garantarea existenţei drepturilor de autor pentru moştenitorii autorului operei a avut la bază considerentele de ordin moral şi familial care există între autor şi membrii săi, dar şi dorinţa acestuia de a –i sprijini material prin cedarea unor drepturi patrimoniale rezultate din activitatea sa creativă de opere. Stabilirea unor limite temporare pentru exercitarea, de către succesorii autorului, a drepturilor de autor a avut în consideraţie atât scopul operei(unul public) cât şi destinaţia acestei opere(acoperirea unor nevoi de cunoaştere şi dezvoltare socială pe plan cultural, educaţional şi ştiinţific).

5.1.2. Momentul naşterii dreptului de autor

Data de la care începe să curgă protecţia sub întregul său conţinut, atât cel

moral cât şi cel patrimonial, ia naştere odată cu dobândirea calităţii de operă a creaţiei intelectuale, indiferent de modul concret de exprimare. Dacă opera se întinde pe mai multe părţi, individuale dar care împreună formează un tot unitar, termenul de protecţie începe să curgă din momentul realizării fiecărei părţi de operă în parte.

1 Art. 25 din legea nr.8/1996. 2 A se vedea pentru detalii suplimentare Viorel Roş, op.cit., p.147. 3 A se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p.163. 4 A se vedea Convenţia de la Berna din 1886 pentru protecţia operelor literare şi artistice şi Directiva CEE nr. 93/98 din 1998.

64

Cum în conţinutul dreptului de autor intră atât drepturi morale cât şi patrimoniale, data de la care acestea încep să curgă necesită o abordare individuală.

Drepturile morale se nasc, iar termenul de protecţie începe să curgă, de la data creării operei indiferent de valoarea ei, scopul pentru care a fost creată, modalitatea de exprimare, dacă a fost sau nu terminată sau dacă se aduce la cunoştinţa publicului sau nu.

Drepturile patrimoniale, coexistă cu cele morale dar acestea prezintă o stare virtuală, eventuală până la momentul divulgării operei către public, moment ce coincide cu transformarea acestor drepturi patrimoniale din eventuale1 în autentice sau pur reale. Autorului i se recunoaşte conduita de a decide cum, când şi dacă îşi va exploata opera sau va dispune utilizarea ei. Potrivit art. 12 din Legea nr. 8/1996, această conduită este determinată de realizarea unui act de voinţă pur potestativ2.

Nu trebuie însă confundat momentul naşterii dreptului de autor cu data de la care începe să curgă termenul de protecţie3. Acestea sunt momente diferite, datorate conţinutului complex al dreptului de autor pe care l –am analizat mai sus(drepturile morale şi drepturile patrimoniale). Asta nu înseamnă că opera care nu a fost divulgată, dar căreia i s –a adus atingere în mod direct sau autorului ei nu pot solicita despăgubiri terţului cea săvârşit un act ilicit. Această despăgubire se solicită în baza răspunderii delictuale pentru fapta proprie terţului, provocatoare de prejudicii şi nu ca o prerogativă a drepturilor de autor pentru o opera nedivulgată4.

Dacă opera nu a fost divulgată de autorul său pe timpul vieţii acestuia, însă acest lucru s –a realizat în mod legal de către un terţ după expirarea protecţie dreptului de autor, atunci acesta din urmă se bucură de toate privilegiile patrimoniale acordate autorului.

5.1.3. Durata protecţiei drepturilor patrimoniale de autor

Protecţia drepturi patrimoniale de autor diferă în funcţie de modalitatea în care

a fost adusă la cunoştinţa publicului şi momentul la care a fost divulgată opera. Termenul de protecţie al drepturilor de autor, pentru operele divulgate de

acesta pe timpul vieţii şi sub numele său, durează pe tot timpul vieţii autorului şi după moartea sa se transmit succesorilor săi pe o perioadă de 70 de ani, fără să aibă importanţă data la care opera a fost divulgată5.

Drepturile echivalente drepturilor patrimoniale de autor, acordate unor terţi care în mod legal au divulgat opera publicului, după ce a încetat protecţia dreptului de autor, beneficiază de o protecţie pe o perioadă de 25 de ani. Acest termen începe să curgă de la data divulgării legale a operei6.

Pentru operele publicate sub pseudonim sau fără indicarea autorului durata termenului de protecţie este de 70 de ani de la data divulgării operei. Dacă identitatea autorului este adusă la cunoştinţa publicului pe timpul cât acesta se găseşte în viaţă,

1 A se vedea Gheorghe Beleiu, Drept civil roman. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil., Editura Şansa SRL,1995, p.79. 2 A se vedea Claude Columbet, op.cit., p.187. 3 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p. 149. 4 Yolanda Eminescu, op.cit., p. 165. 5 Yolanda Eminescu, op.cit., p.208. 6 Viorel Roş, op.cit., p.150 şi urm.

65

atunci termenul de protecţie se va întinde pe tot timpul vieţii autorului şi se va transmite succesorilor legali pe o perioadă de 70 de ani, potrivit regulii de drept în materie.

Pentru operele realizate în colaborare, protecţia drepturilor patrimoniale de autor se întinde pe durata întregii vieţi a autorilor şi pe o perioadă ulterioară de 70 de ani în favoarea moştenitorilor acestor drepturi. Termenul de 70 de ani ce curge în favoarea succesorilor legali ai autorilor, începe să curgă de la moartea ultimului dintre autori.

În cazul operelor colective durata drepturilor patrimoniale se întinde pe o perioadă de 70 de ani de la data divulgării ei, sau de la data creării ei când opera nu a fost divulgată publicului.

Operele de artă, sub aspectul drepturilor patrimoniale, se bucură de o protecţie pe un interval de 25 de ani de la data creării operei în sine.

Pentru programele de calculator, durata termenului de protecţie, cu privire la drepturile patrimoniale ce se nasc din realizarea unor astfel de opere, se întinde pe toată durata vieţii autorului şi se transmite prin moştenire succesorilor pe o perioadă de 50 de ani1.

5.1.4. Modul de calcul al termenelor de protecţie a drepturilor patrimoniale de autor şi efectul încetării acestui termen.

În modul de calcul al termenelor de protecţie a drepturilor patrimoniale de

autor, trebuie să se ţină cont de regula potrivit căreia acest termen începe să se calculeze de la 1 ianuarie a anului următor morţii autorului, divulgării operei sau creării operei în cazul în care aceasta nu a fost adusă la cunoştinţa publicului.

Efectul expirării termenului de protecţie a drepturilor de autor, este acela că opera cade în domeniul public, iar monopolul exploatării operei, recunoscut autorilor sau moştenitorilor legali ai acestora, încetează iar opera poate fi exploatată în viitor de oricine şi în mod liber.

5.2. Limitele valorificării drepturilor patrimoniale de autor

În identificarea limitelor impuse în valorificarea şi exercitarea drepturilor de

autor, legiuitorii au fost nevoiţi să ţină cont atât de nevoile autorilor de opere cât şi ale celor ce se bucură de opere, consumatorii.

Armonizarea intereselor celor două părţi, autorii şi publicul receptor al mesajelor creative sub formă de opere, trebuie să se fundamenteze pe trei mai deziderate2, după cum urmează:

- să garanteze protecţia dreptului de autor concomitent cu garantarea accesului public la opere;

1 Ibidem 1. 2 Viorel Roş, op.cit., p.155.

66

- să creeze condiţii optime pentru ca instituţiile cu profil cultural educativ să –şi poată îndeplini misiunea socială;

- să garanteze autorilor o remuneraţie echivalentă stadiului de utilizare a operei.

Potrivit acestor trasee directoare în fixarea limitelor valorificării drepturilor de autor, legiuitorul român1, a menţinut linia juridică a curentului normativ mondial, şi a încercat normarea corectă atât a drepturilor de autor cât şi a modului de utilizare a operelor de către public.

De altfel s –a recunoscut că folosirea operei este posibilă chiar fără consimţământul autorului şi implicit fără îndeplinirea unor obligaţii de ordin patrimonial când sunt respectate următoarele condiţii: opera a fost divulgată publicului; opera este utilizată potrivit bunelor uzanţe şi nici nu contravine exploatării normale a operei şi prin folosirea operei nu se aduce atingere în nici un fel operei sau intereselor autorului2.

Potrivit art. 33 din Legea nr. 8/1996 există cazuri în care este permisă utilizarea operelor, fără acceptul autorului sau plata vreunei remuneraţii, în condiţiile arătate mai sus.

Aceste reprezintă adevărate cazuri de limitare a valorificării dreptului de autor şi prin voinţa expresă legiuitorului îşi găsesc identitatea după cum urmează:

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranţă publică;

b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;

c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaţii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum şi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituţiilor de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;

d) reproducerea pentru informare şi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituţiilor publice culturale sau ştiinţifice, care funcţionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecţia permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective;

e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituţiile de învăţământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obţinerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;

f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări şi dacă este utilizată în scopuri comerciale;

1 A se vedea art.33-38 care constituie Capitolul IV din Legea nr. 8/1996. 2 Ibidem 1.

67

g) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia că atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată;

h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;

i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expoziţiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitaţiilor publice de opere de arta, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

De asemenea este permis în condiţiile legii, procedeul de reproducere, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:

a) de scurte extrase din articole de presă şi reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepţia celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;

b)de scurte fragmente ale conferinţelor, alocuţiunilor, pledoariilor şi ale altor opere de acelaşi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiţia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;

c)de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informaţiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;

d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învăţământ sau pentru cercetare ştiinţifică;

e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap şi în limita cerută de handicapul respectiv.

În acest caz va trebui să se menţioneze sursa şi numele autorului, iar în cazul operelor de artă plastică locul unde se găseşte opera originală.

De asemenea reproducerea este gratuită şi în cazul în care aceasta are caracter privat şi se limitează la mediul familial.

Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul operelor audio şi audiovizuale, unde chiar dacă reproducerea se limitează la cadrul privat (inclusiv mediul familial) prin achiziţionarea suportului pe care se fixează opera sau a tehnicii de difuzare şi reproducere se plăteşte o taxă inclusă în preţul acestor produse; taxă care prin intermediul fabricanţilor sau importatorilor ajunge la asociaţiile ce colectează şi distribuie drepturile patrimoniale autorilor.

Se mai permite reproducerea operelor în mod liber şi fără nicio obligaţie suplimentară în următoarele cazuri:

a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului;

b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia;

c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor ; d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop

didactic, cu menţionarea autorului. În cadrul manifestărilor culturale de prezentare şi expunere a unor opere se pot

realiza materiale publicitare acestui eveniment ce reproduc operele, fără să fie necesară îndeplinirea altei condiţii decât a indicării sursei şi paternităţii operei.

68

Se permite folosirea unor fragmente din operele audio sau audiovideo pentru probarea şi testarea tehnicii de reproducere şi comunicare a unor astfel de opere (tranzistoare, cd player, radiocasetofon, dvd, televizoare; etc.) în procesul de comercializare a unor astfel de opere.

În cazul cesionării unei opere spre comunicarea publică prin radio sau tv dă dreptul organismului emiţător să înregistreze opera pentru propriile emisiuni, unde o poate difuza o singură dată fără autorizarea autorului ei. O nouă difuzare implică obţinerea unui nou acord din partea autorului care dacă nu se va obţine în 6 luni de la prima difuzare va obliga organismul emiţător la distrugerea copiei realizate în urma primei difuzări.

Pentru protecţia drepturilor de autor, datorită genurilor diferite de opere, legiuitorul român a impus îndeplinirea unor condiţii speciale de utilizare a operelor fără consimţământul autorului.

Procesul de reproducere şi reprezentare a operelor se limitează la scurte pasaje sau fragmente din operele respective care au drept scop analiza comparată a stilurilor şi opiniilor regăsite în opere; informarea publicului larg despre anumite stări de fapt sau când scopul implică desfăşurarea şi dezvoltarea procesului educativ –didactic din instituţiile de învăţământ.

Un prim caz de exploatare a operei în care trebuie îndeplinite condiţii speciale pentru utilizarea operelor fără acordul autorului îl întâlnim în cadrul reproducerii în scop de citare.

Dreptul de citare reprezintă posibilitatea recunoscute de unui terţ de a reda, fără consimţământul autorului, anumite pasaje sau fragmente dintr-o operă deja divulgată, fără să –şi însuşească originalitatea ideilor sau conceptelor din porţiunile de operă folosite în scopul realizării unor noi opere sau informării publice despre anumite stări de fapt.

Într-o altă opinie1, s –a afirmat că prin dreptul de citare se are în vedere „dreptul de reproducere limitată a unei opere adusă la cunoştinţă publicului, fără consimţământul autorului citat”.

Citarea reprezintă o formă de reproducere a operei, indiferent de scopul pentru care au fost citate fragmentele de operă. Pentru a nu fi necesar acordul autorului, terţul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să indice sursa de inspiraţiei şi numele autorului, de unde a preluat citatul; - citatul trebuie să fie scurt şi să justifice întinderea folosirii lor în noua

creaţie. Dacă în cazul primei condiţii, modalitatea de indicare a sursei şi numelui

autorului nu ridică probleme, nu acelaşi lucru se poate afirma şi în cazul celei de a doua condiţii.

Cu privire la întinderea fragmentului citat, acesta trebuie „să fie scurt”. Prin această sintagmă „să fie scurt” trebuie să avem în vedere că acest citat trebuie să aibă un caracter accesoriu operei noi, astfel încât dacă din cadrul operei s –ar elimina acest citat, opera să îşi păstreze valoarea, să se identifice prin originalitate, cu alte cuvinte să subziste.

Întinderea citatului redat, trebuie să aibă drept scop întărirea conceptelor şi ideilor proprii exprimate în noua operă pentru a reprezenta un act licit. Dacă citarea are 1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.158.

69

drept scop concurarea operei de unde se reproduce citatul, sau uitarea acesteia, atunci ne găsim în prezenţa unui act ilicit ce aduce atingere drepturilor de autor şi care angajează răspunderea terţului care a reprodus părţi din operă fără acordul autorului.

În literatura de specialitate1, s –a afirmat că un alt criteriu de stabilire a legalităţii procedeului de reproduce a operei prin intermediul citării este comparaţia „cantitativ şi calitativă între textul citat şi contribuţia proprie a autorului care a folosit citatul în realizarea operei”.

Dacă reproducerea este majoră iar simpla trimitere către opera de unde se reproduce era suficientă pentru cunoaşterea unor concepte atunci acest procedeu este ilicit când s –a realizat fără acordul autorului.

În cazul unei analize critice, pe marginea unei opere, aceasta trebuie să fie scurtă, originală şi să nu reprezinte un act de concurenţă la adresa operei, pentru a nu se plasa pe terenul ilicităţii.

Un alt caz de exploatare a operei fără să fie necesar acordul autorului şi care este supus unor condiţii speciale este reprezentat de „revista presei”.

Prin revista presei se înţelege prezentarea concomitentă şi comparativă a unor concepte şi idei expuse de autorii lor în diferite publicaţii destinate publicului, cu privire la aceleaşi evenimente sau teme ori în cazul în care acestea au puncte comune ce permit o prezentare analitică şi combinată2.

Potrivit legislaţiei române în vigoare, este permisă realizarea revistei presei prin reproducerea comparată a diferitelor fragmente din articole, în cadrul unor emisiuni ce au ca scop informarea publicului asupra unor evenimente actuale.

La baza acestei concepţii juridice din dreptul intern au stat două argumente şi anume: revista presei se realizează după apariţia articolelor în presă deci nu le face concurenţă acestora, iar această analiză comparată a articolelor prin revista presei se poate realiza de către orice organ de presă deci dacă s –ar pune problema concurenţei aceasta ar fi reciprocă, deci legală.

Această formă de reproduce trebuie să fie însoţită întotdeauna de menţionarea sursei şi a numelui autorului, operei utilizate.

O problemă apare şi în cazul în care reproducerilor unor fragmente din opera care nu îmbracă forma scrisă ci este constituită din alocuţiuni, pledoarii, cuvântări şi alte forme de exprimare orala asimilate acestora.

Pentru reproducere în mod legal, a unor fragmente din astfel de opere fără acordul autorului operei, legiuitorul român a impus îndeplinirea unei condiţii speciale. Această condiţie specială cere folosirea reproducerilor numai în scop de informare publică.

Posibilitatea recunoscută celor interesaţi de a valorifica fragmente din operele orale, fără acordul autorului se bazează pe interesul general al societăţii faţă de informaţiile şi actualitatea acestora.

Reproducerea discursului pentru a fi legală trebuie să conţină şi indicaţii cu privire la numele autorului şi nu trebuie să aibă ca obiect întregul discurs.

Nevoia de informare, cercetare sau educaţie în procesul de învăţare şi însuşirea de noţiuni şi formule permite reproducerea de extrase din opere, fără să fie necesar acordul autorului operei. Posibilitatea reproduceri, recunoscută de către

1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.158. 2 A se vedea Claude Colombet, op.cit., p.175.

70

legiuitorul nostru, îşi găseşte şi de această dată justificarea în interesul general de informare şi instruire prin sistemul de învăţământ.

În cazul în care opera deţinută de o instituţie publică, suportă modificări de formă, ce o face imposibil de utilizat, legiuitorul, recunoaşte posibilitatea instituţiei de a reproduce opera pentru înlocuirea exemplarului distrus. Această operaţiune îi este permisă instituţiei şi în cazul procedurilor judiciare sau administrative.

În cazul operelor de artă plastică sau aplicată care este expusă în locurile publice, se permite fără încuviinţarea autorului, reproducerea difuzarea sau comunicarea fără încuviinţarea obţinută din partea autorului.

Justificarea exploatării operei fără acordul autorului se regăseşte în faptul că această operă fiind dispusă în public poate fi cunoscută de oricine este interesat, iar valorificarea ei are rol de decor (ex. fotografii realizate lângă coloana infinitului; etc.).

Nu în ultimul rând, valorificarea unei opere fără acordul autorului este posibilă, când rezultatul este o parodie sau caricatură.

Nu trebuie însă să avem în vedere doar aceste categorii de operă analizate de noi, atunci când cercetăm condiţii speciale ce se impun a fi respectate în valorificarea legală a operei dar fără acordul autorului. Aşa cum am mai amintit, analiza are un caracter exemplificativ, şi s –a oprit doar la cele mai importante şi întâlnite categorii de opere ce pot fi exploatate într-o formă sau alta, fără însă să fie necesar acordul autorului ei.

CAPITOLUL VI

CESIUNEA DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR

71

6.1. Noţiuni generale

Structura şi formatul socio-moral al autorului de opere, nu include, de cele

mai multe ori, o conduită sau activitate comercială, prin care acesta să –şi îndrepte atenţia spre valorificarea operei, din punct de vedere patrimonial. Fondul său intern, dominat de spiritul creativ, se îndreaptă cu precădere către partea spirituală a vieţii, meditaţie, filozofie, contemplaţie, specifică autorilor şi artiştilor, şi mai puţin către latura pragmatică materială a vieţii, dominantă la omul obişnuit, neînzestrat cu dorinţa şi spiritul creativ. Din aceste considerente, autorii de opere lasă această activitate de valorificare a drepturilor patrimoniale în grija altor persoane1.

Valorificarea drepturilor patrimoniale, se poate realiza de către autor şi prin cesionarea lor terţilor, în baza încheierii unor acte (contracte) între vii cu titlul oneros2.

Obiectul cesiunii, potrivit legislaţiei interne, nu îl poate constitui decât drepturile patrimoniale de autor, căci cele morale de autor nu vor putea fi cesionate prin acte între vii.

Având în vedere obiectul special al acestor convenţii de cesionarea a drepturilor patrimoniale de autor; legătura specială dintre autor şi opera sa precum şi nevoia de protecţie a operei dar şi a autorului ei, regulile de drept comun, au fost înlocuite de norme speciale care reglementează cesionarea drepturilor de autor. Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor se diferenţiază în mod cert de cesiunea drepturilor reale3. Astfel, Legea nr. 8/1996, lege cadru în materie alocă un întreg capitol, cesiunii drepturilor de autor.

Legiuitorul român structurează acest capitol pe mai multe secţiuni, acordând atenţie pe rând, terminologiei şi definiţiilor în prima parte, pentru ca ulterior să îşi îndrepte atenţia spre diferitele forme de convenţii pe care le are la îndemână autorul în valorificarea operei sale, după cum urmează: contractul de editare; contratul de editare sau reprezentare teatrală; contractul de închiriere şi contractul de comandă.

6.2. Terminologie

Pentru o abordare exactă a diferitelor contracte ce se pot încheia în vederea

valorificării operei, se impune definirea unor termeni cu care vom opera în procesul de analizare şi prezentare a acestor convenţii.

Cedentul este titularul dreptului de autor, persoana fizică care a creat opera (autorul) sau terţul dobânditor (persoană fizică sau persoană juridică), prin acte încheiate între vii sau pentru cauză de moarte, a drepturilor patrimoniale de autor.

Vom prezenta doar sub formă enumerativă, persoanele care pot avea calitatea de cedent, deoarece o analiză elaborată am realizat –o anterior la prezentarea subiectelor dreptului de autor.

În acest sens pot fi titulari ai drepturilor de autor şi implicit pot avea calitatea de cedent în condiţiile legii următorii4:

- autorii de opere;

1 Andre Fracon, op.cit. p.255. 2 Viorel Roş, op.cit., p.162. 3 Claude Colombet, op.cit., p.217. 4 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p. 163 şi urm.

72

- moştenitorii legali sau testamentari ai autorului; - cesionarii drepturilor patrimoniale de autor de reproducere şi difuzare; - unitatea angajatoare pentru operele realizate în cadrul unui contract

individual de muncă care include clauze cesionare de drepturi patrimoniale1; - unitatea angajatoare pentru programele de calculator realizate de angajaţii

săi2. Capacitatea juridică a părţilor reprezintă aptitudinea legală a titularilor

drepturilor de autor de a avea şi de a putea să –şi asuma obligaţii precum şi a avea sau dobândi drepturi de autor prin încheierea de acte juridice civile legale.

Şi aici, ca în dreptul comun, capacitatea juridică este susceptibilă de a fi împărţită în capacitate juridică de folosinţă şi capacitate juridică de exerciţiu.

Capacitatea juridică de folosinţă, reprezintă aptitudinea părţilor, recunoscută de lege de a avea drepturi de autor şi obligaţii.

Pentru a avea capacitate de folosinţă nu este necesar să ai o voinţă matură, acest lucru permite să recunoaştem calitatea de titular al dreptului de autor, creatorului operei, indiferent dacă este minor, interzis sau o persoană cu capacitate deplină.

Capacitatea juridică de exerciţiu, reprezintă aptitudinea titularilor drepturilor de autor de aşi asuma obligaţii şi de a obţine drepturi patrimoniale de autor prin încheierea de acte între vii.

Capacitatea juridică de exerciţiu se dobândeşte treptat, odată cu maturitatea psihică a individului, trece prin cele trei etape de dezvoltare:

- lipsa capacităţii juridice de exerciţiu; - capacitatea de exerciţiu restrânsă; - capacitatea de exerciţiu deplină. În cazul lipsei capacităţii de exerciţiu, transmiterea drepturilor de autor se

realizează de către reprezentantul legal în numele şi pentru autorul operei fără capacitate de exerciţiu (minorul cu vârsta cuprinsă sub 14 ani; interzisul; debilul; alienatul mintal;etc.).

Când titularul drepturilor de autor prezintă capacitate de exerciţiu restrânsă, încheierea actelor juridice având ca obiect drepturile de autor, se realizează de către titularul acestor drepturi cu asistarea sa de către reprezentantul său legal, ce va încuviinţa operaţiunea juridică.

Titularul drepturilor de autor cu capacitate juridică deplină poate încheia acte între vii având ca obiect drepturile patrimoniale de autor.

Potrivit legii, persoanelor juridice li se recunoaşte posibilitatea dea deveni titulari de drepturi de autor, fie pentru operele create de salariaţii săi, fie prin realizarea de acte cu titlul gratuit sau oneros, încheiate cu titularii drepturilor de autor.

Obiectul cesiunii este reprezentat de acţiunile sau inacţiunile la care părţile raportului juridic civil născut sunt îndreptăţite sau trebuie să le îndeplinească3.

Potrivit regulilor din dreptul comun obiectul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1 A se vedea art. 44 din Legea nr. 8/1996. 2 A se vedea art. 74 din Legea nr. 8/1996. 3 A se vedea Gheorghe Beleiu, op.cit., p.213.

73

- obiectul să existe (Condiţia vizează existenţa operei în materialitatea sa, însă poate constitui obiect al raportului juridic şi operele viitoare1. Nu sunt incluse însă în acest obiect, operele ce fac parte din succesiunile nedeschise);

- obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil (Obiectul este multiplu: opera şi contraprestaţia. Opera trebuie să fie individualizată nu doar prin apartenenţa sa la un gen, sau prin raportarea sa la anumite dimensiuni, ci şi prin originalitatea sa, dată de amprenta personalităţii autorului pe care o poartă şi în acelaşi timp care o individualizează şi o determină ca operă. Contraprestaţia cesionarului este diferită în funcţie de genul operei: difuzarea copiilor; remuneraţii; difuzarea şi redifuzarea operelor cinematografice; etc.). pentru operele viitoare obiectul trebuie să fie cel puţin determinabil, prin elemente contractuale stabilite de părţile contractante de comun acord.

- obiectul să fie posibil (Condiţia se referă la faptul că obiectul trebuie să fie posibil pentru autorul viitoarei opere. Capacitatea sa creativă trebuie să –i permită realizarea unei opere pentru care se angajează printr-un contract).

- obiectul trebuie să fie licit şi moral (opera nu trebuie să aducă atingere anumitor valori sociale apărate de lege pentru că altfel aceasta nu ar mai pute fi reprodusă, şi deci nu s –ar putea obţine foloase materiale nici de către cesionar şi nici de către autorul cedent).

- obiectul trebuie să fie în circuitul civil2( în materia drepturilor de autor nu pot fi în circuitul civil decât operele pentru care autorul şi –a dat acordul de divulgare)3.

Consimţământul părţilor reprezintă elementul fundamental ce stă la baza actului juridic prin care părţile îşi manifestă voinţa de a încheia acte juridice.

Potrivit dreptului comun, consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să provină de la o persoană cu discernământ; - să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; - să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ. Nu ne vom opri asupra acestor condiţii tratate deja de specialişti în domeniul

dreptului comun4, şi vom aborda doar problemele specifice drepturilor de autor. În materia dreptului de autor, problema consimţământului ridică probleme sub

două aspecte: dreptul de retractare asupra operei şi posibilitatea folosirii acţiunii în resciziune pentru leziune, fără deosebire de vârstă.

Dreptul de retractare, ca posibilitate recunoscută autorului de a –şi retrage opera pe care a divulgat –o anterior, ca parte componentă a drepturilor morale de autor, l –am analizat în amănunt la capitolul destinat conţinutului dreptului de autor, din lucrarea de faţă.

Acest drept de retractare al autorului, de a putea să fie exercitat în orice moment, ulterior divulgării operei, echivalează cu o adevărată denunţare a contractului de editare5. În această situaţie de fapt, cesionarul care ar putea suferi un prejudiciu, ca

1 A se vedea Doru Cosma, Teoria generală a actului juridic civil, Editura Ştiinţa, 1969, p.213. 2 Art. 963 din Codul civil. 3 Viorel Roş, op.cit., p.167. 4 A se vedea Gheorghe Beleiu, op.cit., p130. 5 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.168.

74

urmare a exercitării dreptului de retractare de către cedent, nu poate să solicite instanţei decât despăgubiri fără însă să invoce respectarea principiului relativităţii contractelor1.

Dreptul de retractare, ca act de retragere a voinţei autorului de a –şi publica opera, prin încheierea unui contract de editare, poate fi exercitat fără nicio limitare, indiferent ce alte contracte a încheiat cesionarul operei (acum titularul drepturilor patrimonial de autor) sau indiferent de mâna în care s –ar afla opera.

Problema leziunii, este analizată de adepţii teoriei dualiste împreună cu cauza contractului de cesiune, iar din motive logico –raţionale, o vom aborda şi noi la aceeaşi instituţie.

Cauza în contractele de valorificare a drepturilor de autor, reprezintă obiectivul urmărit de ambele părţi la încheierea actului juridic ce dă naştere drepturilor şi obligaţiilor reciproce.

Din caracterul sinalagmatic al acestui tip de contract, rezultă că autorul se obligă în schimbul obţinerii unei remuneraţii de la cesionar (dacă contractul a fost încheiat în scopuri oneroase) sau din consideraţii personale(ex. faimă, glorie, renume, în cazul în care contractul a fost încheiat cu titlu gratuit), să pună la dispoziţia cesionarului opera sa pentru exploatare.

Se poate observa cu uşurinţă, indiferent de scopul pentru care a fost încheiat un astfel de contract de către autor (scop materia sau personal), că scopul este imediat şi mediat. Primul este reprezentat de obţinerea unei remuneraţii iar cel de al doilea de dobândirea recunoaşterii valorii sale ca autor.

Cesionarul, obţine de la cedent, opera pe care o va exploata pentru obţinerea unor foloase materiale, ceea ce constituie scopul său mediat.

Este considerat ca scop imediat al cesionarului, contraprestaţia autorului, adică remiterea către primul a creaţiei intelectuale (opera).

Cauza poate lipsi din contractul de editare fie datorită lipsei contraprestaţiei (remuneraţie pentru contractele cu titlu oneros2 sau avantajele de ordin personal în cazul contractelor cu titlu gratuit), fie din datorită lipsei discernământului.

Clauza privind remuneraţia cuvenită pentru cesiunea drepturilor de exploatare a unei opere, este considerată o clauză esenţială, a contractelor ce se încheie între autori şi cesionari3.

Legiuitorul român, alocând o importanţă deosebită acestei remuneraţii (clauză esenţială) a reglementat –o cu atenţie încât pentru autor să nu reprezinte o simplă plată pentru creaţia sa intelectuală.

Astfel, contraprestaţia patrimonială cuvenită autorului, în baza încheierii unui contract de valorificare a operei sale cu un terţ (cesionar), se calculează fie proporţional cu beneficiile obţinute de cesionar în urma exploatării operei, fie sub forma unei remuneraţii forfetare, dintr-o sumă stabilită dinainte.

Articolul 43 din Legea nr. 8/1996, recunoaşte o libertate contractuală părţilor, în vederea exploatării operei, care pot optă pentru stabilirea remuneraţiei cuvenite autorului operei, între sistemul proporţional cu încasările provenite din exploatarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.

1 A se vedea art. 969 din Codul civil. 2 A se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p.237. 3 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.169.

75

Pentru înlăturarea oricăror inechităţi în operaţiunile de exploatare a operei, atât pentru autor cât şi pentru cesionar, s –a stabilit că lipsa clauzei contractuale permite părţii interesate să solicite anularea contractului1.

Autorul, nemulţumit de contraprestaţia cesionarului, ca urmare a valorificării din punct de vedere patrimonial de către acesta din urmă, poate cere fie anularea contractului, fie stabilirea remuneraţiei de către instanţă.

În cel de al doilea caz, când autorului, i se recunoaşte posibilitatea de a introduce în instanţă o acţiune prin să se revizuiască contractul sau prin care să se recalculeze remuneraţia la care este îndreptăţit, în urma încheierii unui contract de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, această acţiune are un caracter special şi se identifică în dreptul comun ca o acţiune în resciziune a contractelor pentru leziune2.

Această acţiune, îşi găseşte justificarea reglementării juridice, în apărarea şi protejarea, în special, a intereselor autorilor, care la început de carieră, când nu se bucură de notorietate şi apreciere publică la adevărata lor valoare sunt, de multe ori, tentaţi să –şi cedeze drepturile patrimoniale sub valoarea lor reală, unor terţi care în urma valorificării acestora ar obţine beneficii mult peste cele ale autorilor de la momentul înstrăinării drepturilor.

Ne punem întrebarea (în baza dispoziţiilor art. 41), dacă în cazul operelor comandate de către beneficiari, unor autori consacraţi, pentru care se plăteşte o sumă foarte mare, iar valorificarea drepturilor patrimoniale nu doar că nu produc câştiguri ci nu acoperă nici investiţiile, aceştia pot cere revizuirea contractelor ? (ex. un pictor consacrat, plătit în avans pe baza unui contract, a fost angajat să picteze pereţii interni ai unui edificiu memorial, cu diferite scene din viaţa personalităţii care a locuit, în scopul transformării edificiului în muzeu de interes public).

Potrivit principiului echităţii şi al egalităţii juridice de care trebuie să se bucure părţile la încheierea unui contract, de această acţiune ar trebui să uziteze şi cesionarul a cărei cauză a fost lezionată.

Legiuitorul român, impune condiţii cu privire la forma contractului de cesionare a drepturilor patrimoniale de autor. Acest contract trebuie să conţină clauze cu privire drepturile care fac obiectul cesiunii, la modalitatea de valorificare a acestor drepturi, la durata contractului de cesiune. Această cesiune suportă anumite limitări în ceea ce priveşte efectele sale. Astfel, cesiunea poate fi limitată la anumite drepturi, la o anumită perioadă de timp şi pentru un anumit teritoriu.

Cesiunea, în funcţie de modalitatea de exploatare a operei poate fi una de tip exclusiv sau neexclusivă3.

În situaţia în care cesiunea a fost una de tip exclusiv, autorul este ţinut să se abţină de la orice conduită care ar aduce atingere intereselor cesionarului drepturilor patrimoniale de autor, pe durata stabilită în contract, pe teritoriul prevăzut şi pentru drepturile care fac obiectul cesiunii. Autorului îi este interzis, de asemenea, transmiterea acestor drepturi unei alte persoane pe durata şi în condiţiile existenţei unui contract de

1 Art. 41 din Legea nr. 8/1996. 2 Ibidem 2. 3 Art. 39 (3) din Legea nr. 8/1996.

76

cesiune exclusivă. Nu aceeaşi interdicţie operează şi faţă de cesionar care poate ceda la rândul său exploatarea operei fără consimţământul autorului operei1.

Dacă cesiunea este una de tip neexclusiv, autorul are posibilitatea fie să –şi valorifice singur drepturile patrimoniale de autor, fie să le transmită unei alte persoane, dar numai cu consimţământul cesionarului2.

Se observă că cesiunea are un caracter intuitu persoanae3, prin care autorul nu încredinţează cesionarului opera sa atât pentru exploatare cât şi pentru a o proteja.

Când obiectul cesiunii este constituit doar din anumite drepturi patrimoniale, de valorificarea celorlalte drepturi se bucură autorul.

Tot în spiritul limitării de cesiune, se are în vedere şi modalitatea de interpretare a termenilor echivoci din conţinutul contractului. Această interpretare se va realiza în folosul autorului, însă admite două excepţii, după cum urmează: prima priveşte cesiunea dreptului de reproduce care implică şi difuzarea copiilor4 (chiar dacă acest aspect juridic nu a fost inserat în contract) iar cea de a doua, se referă la posibilitatea recunoscută proprietarului de operă plastică de a o expune publicului chiar dacă opera nu a fost divulgată încă de autorul său.

În cazul unui conflict apărut între cedent şi cesionar cu privire la întinderea obiectului cesiunii, sarcina probei revine cesionarului, pentru a dovedi cuantumul drepturilor patrimoniale dobândite de la cedent, cu excepţia cazului în care opera este constituită din programe de calculator (sarcina probei îi revine autorului).

Titularul dreptului de autor care a cedat drepturile de valorificare a unei opere literare unei publicaţii, va putea folosi opera în orice modalitate sub dubla condiţie de a nu aduce atingere publicaţiei şi de a nu exista alte clauze contrare în contract. Autorul poate să dispună fără nicio interdicţie de opera sa dacă publicarea nu s –a realizat într-un termen de o lună de la data încheierii contractului cu un cotidian, şi 6 luni pentru orice altă publicaţie sau tabloid.

Se recunoaşte autorului de opere, posibilitatea de a renunţa la contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale5, când interesele sale sunt în mod vădit nesocotite sau încălcate. Autorul poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune după expirarea unei perioade de 2 ani în care opera sa nu a fost exploatată potrivit contractului încheiat cu cesionarul sau a fost exploatată insuficient. Termenele sunt de 3 luni când cesiunea s –a realizat pentru un cotidian şi de 1 an când s –au cedat altor publicaţii periodice.

Forma contractului, impusă de legiuitor este una scrisă, iar nerespectarea ei atrage nulitatea contractului. În acest sens, la art. 42 din Legea nr. 8/1996, se revede că existenţa contractului şi conţinutul contractului se dovedesc prin forma scrisă a contractului.

Totuşi din analiza dispoziţiilor amintite mai sus, forma scrisă a contractului este una ad probationem şi nu ad validitatem6.

1 Rezultă din interpretarea per a contrario a art. 39 din legea nr. 8/1996 (pentru mai multe detalii a se vedea Viorel Roş, op.cit., p 171 şi urm.). 2 A se vedea art. 39 (6) şi (8) din Legea nr. 8/1996. 3 A se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p.237. 4 Art. 40 din Legea nr. 8/1996. 5 Art. 47 din Legea nr. 8/1996. 6 Într –o opinie din literartura de specialitate s –a afirmat că „ forma scrisă a contractelor de cesiune… este cerută nu ca o condiţie de valabilitate ci ca o condiţie de probă”, a se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p.237.

77

Această condiţie de formă, îşi găseşte raţiunea în protejarea intereselor autorului1.

6.3. Principalele categorii de contracte cesionare a drepturilor patrimoniale de autor

6.3.1. Noţiuni generale

Legea nr. 8/1996, legea cadru în materie, admite, după cum deja am afirmat,

posibilitatea autorului unei opere de a –şi valorifica drepturile sale patrimoniale de autor, prin încheierea de convenţii scrise.

Aceste contracte se diferă în mod substanţial, fie datorită genului de operă ale căror drepturi patrimoniale se valorifică, fie datorită obiectului contractului sau părţilor acestor contractante. Toate aceste diferenţe le vom prezenta în secţiunile viitoare destina fiecărui contract în parte.

Trebuie să admitem că aceste contracte au şi o serie de trăsături caracteristice comune. Aceste a sunt:

- au ca obiect transmisiunea temporară a drepturilor de a utiliza o operă determinată;

- iau naştere prin simpla manifestare de voinţă a părţilor (consensuale); - au un caracter sinalagmatic sau bilaterale, părţile înţelegând să se oblige şi să

dobândească în mod reciproc drepturi; - au un caracter oneros; - forma scrisă este cerută ad probationem şi nu ad validitatem. În legislaţia internă, principalele contracte prin care autorul îşi poate valorifica

drepturile patrimoniale sunt: contractul de editare; contractul de reprezentare publică; contractul de închiriere; contractul de comandă şi contractul de adaptare audiovizuală.

6.3.2. Contractul de editare

6.3.2.1. Noţiune şi trăsături caracteristice

Contractul de editare, a parcurs o lungă perioadă de timp şi a trecut prin multe etape, de la consacrarea drepturilor de autor, până să –şi găsească propria reglementare şi identitate în rândul convenţiilor.

Acest tip de contract este de dată recentă, fiind pentru întâia oară amintit în legislaţia internă, prin Legea din 1923, asupra proprietăţii literare şi artistice, fără însă să se bucure de o reglementare în adevăratul sens al cuvântului. Actul normativ intern care a

1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.172.

78

acordat o atenţie juridică cuvenită contractului de editare, este Legea nr. 596/1946 privind contractul de editare şi dreptul autorului asupra operelor artistice.

Completările şi modificările acestei dispoziţii de început în materia contractului de editare, au fost multiple până la consacrarea juridică a contractului de editare din Legea nr. 8/1996 (art.48).

Acest contract datorită importanţei sale se bucură de cea mai amplă reglementare din legislaţia noastră, ceea ce face ca deseori, dispoziţiile acestui contract să se aplice şi în cazul celorlalte contracte de valorifica a drepturilor patrimoniale de autor1.

Contractul de editare, reprezintă acea convenţie consensuală născută în consideraţia calităţilor personale ale autorului unei opere, între acesta sau moştenitorii săi şi un terţ (denumit editor), prin care primul consimte să cedeze valorificarea drepturilor patrimoniale de autor privind reproducere şi difuzarea operei, în scopul obţinerii unei remuneraţii, de la editor2.

Acest contract se deosebeşte atât de contractul de cesiune a drepturilor de reproducere cât şi faţă de contractul de societate în participaţie, prin care autorul împuterniceşte să reproducă şi să difuzeze opera pe cheltuiala sa.

Trăsăturile caracteristice ale contractului de editare reies din definiţia propusă acestui contract. Contractul de editare prezintă următoarele trăsături:

- este un contract sinalagmatic ce dă naştere la obligaţii şi drepturi pentru ambele părţi contractante. Autorul dobândeşte dreptul la o anumită remuneraţie din cedarea către editor a valorificării drepturilor patrimoniale de autor prin reproducere şi difuzarea operei, iar editorul dobândeşte posibilitatea uzitării operei în scopul obţinerii unui profit din această operaţiune juridică. Obligaţia corelativă dreptului obţinut ce se naşte în sarcina autorului este de a pune la dispoziţia editorului opera în vederea exploatării patrimoniale a acesteia. Editorul se obligă în schimbul dreptului obţinut de a atribui autorului operei o remuneraţie calculată din profitul obţinut.

- este un contract cu un caracter personal (intuitu personae). Caracterul personal este dat de faptul că numai autorul operei sau succesorii acestuia pot încredinţa valorificarea operei printr-un contract de editare. Şi în ceea ce priveşte calitatea editorului, se pune problema caracterului personal. Imaginea, prestigiul şi recunoştinţa de care se bucură o editură, îndreptăţeşte un autor renumit să încheie cu această editură un contract de editare.

- este un contract cu titlu oneros şi comutativ. Fiecare dintre părţi urmăreşte obţinerea unui profit care în principiu este cunoscut de la momentul încheierii contractului. Cu titlu de excepţie contractul poate fi încheiat şi cu titlu gratuit, fără ca valabilitatea acestui contract să fie contestată (atunci când autorul, fiind la începutul carierei, doreşte să obţină notorietate şi popularitate prin divulgarea unei opere de către o editură cu prestigiu).

- este un contract limitat în timp sub ceea ce priveşte producerea efectelor (temporar). Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor sunt cedate de autorul operei pentru o perioadă delimitată de timp. După această perioadă orice exploatare a drepturilor de autor trebuie încuviinţată de autor ceea ce reprezintă naşterea unui nou contract de editare.

1 A se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p.242. 2 A se vedea art. 132-1 din Codul de Proprietate Intelectuală Francez.

79

- este un contract consensual, deoarece simpla manifestare de voinţă a părţilor, este suficientă pentru naşterea unor raporturi juridice civile noi între autorul operei şi editor. Forma scrisă este cerută ad probationem şi nu ad validitatem, aşa cum reiese din interpretarea art. 42 din Legea nr.8/1996: existenţa şi conţinutul contractului de cesiune se pot demonstra numai prin forma scrisă a acestuia.

- este un contract translativ de drepturi. Autorul transmite, cel puţin temporar, dreptul de a exploata opera sa unui editor, care la rândul său va transmite autorului o remuneraţie, atâta timp cât va exploata latura patrimonială a drepturilor de autor.

6.3.2.2. Elementele şi conţinutul contractului de editare

Părţile(element subiectiv) în contractul de editare sunt reprezentate de titularul dreptului de autor, pe de o parte iar pe de altă parte, terţul care primeşte dreptul de a reproduce şi difuza opera către public – editorul.

Creaţia intelectuală este specifică persoanei fizice, ceea ce permite stabilirea regulii că numai autorul poate fi titularul drepturilor rezultate din cadrul aceste activităţi intelectual creative.

Acesta poate însă să transmită moştenitorilor săi aceste drepturi, operaţiune juridică în urma căreia şi moştenitorii devin titulari ai drepturilor sau le poate cesiona pe timpul vieţii unor terţi care de asemenea se bucură de acelaşi statut.

În anumite situaţii speciale, deşi se recunoaşte că activitatea creativă nu poate emana decât de la o persoană fizică, legea recunoaşte o protecţie juridică asemănătoare autorului şi unor persoane juridice ( ex. unitatea care a angajat un salariat pentru de realizarea de opere).

În concluzie calitatea de titular de drepturi o poate avea următoarele categorii de persoane:

- autorul operei; - moştenitorii legali ai operei; - cesionarii drepturilor de reproducere ai operei; - unitatea angajatoare pentru operele realizate în cadrul unui contract

individual de muncă şi pentru care există clauze de cesiune a drepturilor patrimoniale; - unitatea angajatoare pentru programele realizate de angajaţii unităţii, dacă nu

există o convenţie contrară. Editorul reprezintă persoana fizică sau juridică care se obligă să reproducă sau

să difuzeze opera de care a beneficiat din partea autorului spre a o valorifica, în baza unui contract de editare.

Editarea şi difuzarea creaţiilor intelectuale, în baza unui contract valabil încheiat între titularul dreptului de autor şi editor, reprezintă pentru autor un act civil iar pentru editor un fapt comercial1.

Pentru manifestarea legală a voinţei, părţile trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu.

Obiectul contractului de editare(element obiectiv)

1 A se vedea pentru mai multe detalii Stanciu Cărpenaru, Drept comercial român, Editura ALL, Bucureşti, p. 33- 58.

80

Obiectul contractului de editare nu trebuie limitat doar la operele literare. Acesta are un conţinut complex1 şi este constituit pe lângă operele literare, de opere ştiinţifice, lucrări muzicale (partituri, arii din diferite opere, etc.), opere cinematografice, discuri, etc. orice suport pe care este fixată o operă susceptibilă de reproducere şi difuzare2.

Pentru a fi legal încheiat şi valabil, obiectul contractului de cesiune trebuie să fie, la fel ca şi în dreptul comun, licit şi moral, să existe, să fie determinat sau determinabil şi să se găsească în circuitul civil.

Cauza contractului de cesiune (element obiectiv) Cauza sau scopul urmărit este diferită în funcţie de interesele părţilor

contractante. Scopul urmărit de autor diferă în funcţie de natura contractului de editare

încheiat: cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Când contractul este cu titlu oneros scopul autorului este obţinerea unui folos

material, în schimbul cedării drepturilor patrimoniale de autor. Remuneraţia se va stabili în mod liber de către părţile contractante, dar cu

respectarea dispoziţiilor legale în materie. Cuantumul remuneraţie poate fi stabilit în funcţie de două criterii. Primul criteriu de calcul al remuneraţiei cuvenite autorului se fixează

proporţional cu beneficiul obţinut de editor în urma valorificării drepturilor patrimoniale de autor.

Cel de al doilea criteriu este bazat pe stabilirea de comun acord a celor două părţi, a unei sume fixe.

Dacă, însă, contractul de editare este unul cu titlu gratuit atunci scopul urmărit de autor este unul de natură personală şi se regăseşte în consacrarea sau creşterea popularităţii autorului în urma divulgării şi difuzării operei de către un editor.

În ceea ce –l priveşte pe autor, scopul acestuia este acela de a obţine un folos material în urma valorificării unei opere care i –a fost încredinţată spre exploatare de autorul ei.

Conţinutul contractului de editare Legiuitorul român a stabilit prin intermediul art. 51 din Legea nr. 8/1996,

conţinutul contractului de editare. Acesta trebuie să conţină clauze ce privesc: - datele personale de identificare ale părţilor, obiectului contractului şi numele

sub care apare opera, titlul operei; - drepturile de exploatare care sunt cedate; - durata cesiunii drepturilor patrimoniale; - tipul contractului de cesiune(exclusiv sau neexclusiv); - aria geografică în interiorul căreia contractul îşi produce efectele; - numărul de exemplare ce trebuie reprodus( se poate indica limita minimă şi

cea maximă);

1 A se vedea pentru detalii suplimentare Yolanda Eminescu, op.cit., p.237 2 A se vedea Calude Colombet, op.cit., p. 240

81

- remuneraţia de care beneficiază autorul în urma cesionării drepturilor patrimoniale de autor;

- numărul de exemplare rezervat autorului cu titlu gratuit; - termenele de apariţie a exemplarelor; - termenul de predare a originalului operei de către autor; - procedura de control a numărului de exemplare realizate de autor; Regimul clauzelor mai sus amintite este diferit. Astfel, clauzele ce privesc

datele de identificare ale părţilor, cele cu privire la durata cesiunii, tipul cesiunii şi aria geografică unde îşi produce efectele contractul, remuneraţia de care beneficiază autorul, sunt clauze esenţiale, iar lipsa lor conferă posibilitatea părţii interesate să ceară în instanţă anularea contractului.

Libertatea contractuală se aplică şi în cadrul conţinutului contractului de editare, potrivit căreia, părţile pot interpreta şi completa în mod liber conţinutul contractului de editare. Regula suportă şi excepţii, prin care legiuitorul nu permite părţilor inserarea unei clauze care să aibă ca obiect cesiunea tuturor drepturilor viitoare patrimoniale şi nici a unei clauze care să permită editorului adaptarea sau transformarea operei. Aceasta din urmă va face obiectul unui contract separat1.

6.3.2.3.Obligaţiile părţilor în contractul de editare

Contractul de editare, dă naştere unor obligaţii corelative drepturilor obţinute, ambelor părţi. În sarcina autorului cad următoarele principalele obligaţii : predarea originalului operei către editor şi obligaţia de garanţie. În schimb editorul este ţinut să ducă la îndeplinire obligaţiile cu privire la: reproducerea operei; difuzarea operei; exploatarea operei şi plata remuneraţiei cuvenite titularului dreptului de autor; obligaţia de restituire a originalului operei.

Obligaţiile titularului dreptului de autor îşi găsesc justificarea în legătura care se naşte între autor şi opera creată de acesta care îi poartă amprenta personalităţii. Aşa cum am afirmat în sarcina titularilor drepturilor de autor subzistă două mari obligaţii: obligaţia de a preda editorului originalul operei, şi obligaţia de garanţie.

Obligaţia de a preda originalul operei către editor Această obligaţie rezultă din analiza dispoziţiile art. 51 lit. g din Legea nr.

8/1996, care face referire la termenul de predare a originalului operei către editor în vederea exploatării de către acesta a drepturilor patrimoniale.

Editorul pentru a putea exploata opera, în urma cesionării drepturilor de autor, trebuie să primească şi originalul operei, asta neînsemnând însă că se realizează şi transferul asupra suportului pe care este fixată opera în formă originală.

Obligaţia titularului de a preda originalul editorului este o obligaţie de a face, iar neîndeplinirea ei are caracterul retractării. Dreptul de retractare, este garantat de lege numai autorului, care dacă va crea prejudicii prin acest act de retractare va fi obligat la plata despăgubirilor.

În cazul în care actul de retractare a fost înfăptuit de succesorii autorului, atunci editorul are de ales între obligarea acestora la despăgubiri şi desfiinţarea

1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.179.

82

contractului sau executarea silită şi predarea operei în vederea exploatării deoarece aceştia nu sunt titularii dreptului de retractare.

Originalul operei va fi înapoiat titularului dreptului de autor care rămâne şi după încheierea unui contract de editare proprietarul operei, dacă prin contractul de editare nu s –a stabilit altfel.

Obligaţia de garanţie a titularului dreptului de autor împotriva oricăror evicţiuni din partea unor terţi sau chiar împotriva propriei fapte, îşi găseşte sorginte în dreptul comun.

Cedentul, în urma încheierii contractului de editare, are obligaţia de a garanta cesionarului, exploatarea drepturilor patrimoniale de autor, şi protecţia acestuia împotriva oricărei tulburări de fapt sau de drept, din partea sa sau a unui terţ, pe toată durata perioadei de exploatare legală a operei.

Cedentul trebuie să garanteze, că opera există, că nu a făcut obiectul altui contract de cesiune care încă îşi produce efectul în mod legal, că opera nu a căzut în domeniul public sau că opera nu este rezultatul contrafacerii autorului.

Acţiunea de contrafacere a autorului poate îmbrăca două forme: prima prin care autorul să modifice într-un mod insignifiant o operă a sa deja existentă şi care face obiectul unui alt contract de editare, ce se desfăşoară în mod valabil, sau prin cea de a doua formă în care autorul contraface (plagiază) o operă a altuia.

În cazul în care tulburarea unei exploatări a operei este generată de actul de contrafacere a unui terţ, atunci împotriva acestuia se poate îndrepta atât autorul ca titular al dreptului moral de garanţie al operei cât şi cesionarul în mod direct. Însă această obligaţie revine în principat titularului drepturilor de autor.

Obligaţiile editorului, sunt reglementate de legiuitor, pentru a garanta apărarea intereselor legitime ale autorului, şi a asigura în acelaşi timp o valorificare optimă şi benefică pentru ambele părţi a unei opere, în cazul încheierii unui contract de editare.

Principalele obligaţii ale editorului sunt: - obligaţia de reproducere a operei; - obligaţia de difuzare a operei; - obligaţiile de exploatare a operei şi de plată a remuneraţiei cuvenite; - obligaţiile de restituire a originalului operei. Obligaţia de reproducere a operei, este principala operaţiune, alături de

difuzarea copiilor operei, în cadrul activităţii de editare. Potrivit art. 14 din legea nr. 8/1996, prin reproducere se înţelege procesul de

realizare a copiilor unei opere, inclusiv de forma de materializare sau suportul pe care este fixată creaţia intelectuală reprodusă.

Procesul de reproducere trebuie să fie caracterizat de o înaltă calitate şi limitat la numărul de exemplare (limita minimă şi limita maximă) pe care părţile l –au convenit prin clauze contractuale.

La obiectul contractului de editare am amintit clauzele esenţiale ale acestui contract, din rândul cărora nu face parte şi clauza privind numărul exemplarelor, care pot atrage anularea contractului în caz de nerespectare.

83

Împărtăşim opinia exprimată în literatura de specialitate1, potrivit căreia, clauza numărului de exemplare nefiind de esenţa contractului, nu permite autorului să solicite anularea contractului pentru nerespectarea ei, este o mare lacună legislativă.

În cazul în care lipseşte această clauză privind numărul de exemplare, părţile pot conveni ulterior asupra numărului de reproduceri ale operei.

Dacă părţile nu se vor înţelege, atunci contractul va fi interpreta în funcţie de mai multe criterii cu privire la numărul de exemplare. Aceste criterii pot fi: clişeul de reproducere pentru alte opere; capacitatea de desfacere a librăriilor; categoria de public căruia i se adresează; uzul editorului; etc.

Procesul de reproducere trebuie să se realizeze în termenul stabilit de părţi; nerespectarea acestui termen permite autorului să solicite dane editorului.

Părţile sunt îndreptăţite să hotărască forma în care opera este reprodusă (mărimea, calitatea suportului, copertă, culoare, caractere, etc. În cazul lipsei unei astfel de clauze din contract editorul va fi cel care hotărăşte forma reproducerii. Aceasta nu permite însă autorului să intervină în fondul operei, el fiind ţinut să respecte integritatea operei, ca privilegiu recunoscut autorului.

I se recunoaşte posibilitatea să facă corectări de ordin gramatica, ortografic, punctuaţie sau sintaxă. Editorul mai poate semnala autorului, anumite aspecte legate de fond pe care acesta ar trebui să le modifice, completeze sau să le elimine, pentru a nu suporta anumite sancţiuni. În cazul în care autorul refuză acest lucru, editorul pentru evitarea sancţionării poate să refuze la rândul său reproducerea şi publicarea operei.

Difuzarea operei reprezintă procesul de distribui către public a copiilor realizate după opera originală, prin vânzare, închiriere sau împrumut.

Difuzarea alături de reproducerea operei sunt principalele operaţiuni de valorificare a unei opere în urma încheierii unui contract de editare.

Pentru optimizarea procesului de difuzare, nu de puţine ori se recurge la publicitate, proces prin care se promovează reproducerea operei astfel încât publicul să poată lua la cunoştinţă mult mai uşor e existenţa pe piaţă a unor astfel de reproduceri.

Distribuire copiilor, revine editorului, care va alege cel mai facil şi benefic mijloc de valorificare a operei: vânzare; închiriere sau împrumut.

Când modalitatea aleasă pentru valorificarea operei este cea a vânzării copiilor, atunci preţul de vânzare poate fi stabilit de părţi sau numai de editor dacă o astfel de clauză nu a fost prevăzută în contractul de editare. Preţul trebuie să ţină cont de valoarea operei reprodusă, de notorietatea autorului, de costul operaţiuni de reproducere şi difuzare, pentru asigurarea vânzării copiilor şi realizări de profit.

Opera se publică în maxim un an de la data încheierii contractului de editare. Dacă editorul nu respectă acest termen, autorul este îndreptăţit să solicite rezilierea contractului cu plata de daune interese.

Obligaţia de exploatare a operei şi de plată a remuneraţiei, reprezintă o obligaţie esenţială a contractului de editare ce revine editorului.

Dacă editorul nu ar urmări exploatarea operei, atunci contractul s –ar baza pe o cauză ilicită ce ar atrage nulitatea acestui contract.

Remuneraţia obţinută de cedent, reprezintă tocmai scopul urmărit de acesta la cesionarea drepturilor de autor. Dacă această remuneraţie ar lipsi atunci contractul ar fi lipsit de cauză şi din nou ar fi declarat nul. 1 A se Viorel Roş, op.cit., p. 182.

84

Remuneraţia se stabileşte după cum am mai amintit, în mod liber de către părţi, care pot opta între cele două sisteme. Fie remuneraţia să corespundă unui cuantum proporţional cu veniturile obţinute de cesionar în urma exploatării, fie prin stabilirea unei sume fixe de către cele două părţi contractante sau prin orice alt mod.

Dacă în urma exploatării, beneficiile cesionarului sunt în mod vădit mai mici decât cele ale cesionarului care a exploatat şi valorificat opera, cel dintâi poate solicita instanţei, revizuirea contractului sau mărirea remuneraţiei prin introducerea acţiunii în resciziune.

Interesele cedentului mai pot fi afectate şi print –o exploatare insuficientă a operei de către cesionar. În această situaţie cedentul poate solicita anularea contractului de editare.

Remuneraţia cuvenită autorului se va plăti în cuantumul stabilit de părţi prin contract şi la termenele convenite.

Atunci când opera dispare datorită forţei majore, autorul este îndreptăţit la obţinerea remuneraţie numai dacă opera a fost s –a publicat.

Obligaţia de restituire a originalului operei îşi găseşte justificarea în temeiul dreptului de proprietate pe care îl are autorul operei asupra originalului chiar şi după încheierea unui contract de editare.

Autorul care îşi îndeplineşte obligaţia sa de a preda originalul operei editorului în vederea reproducerii şi difuzării acesteia, nu înseamnă că îi transmite editorului şi dreptul de proprietate asupra suportului pe care este fixată opera originală.

Pentru acest motiv, editorul trebuie să transmită opera originală adevăratului proprietar, dacă prin contract nu s –a prevăzut altfel, adică titularul dreptului de autor.

Editorul mai are o obligaţie suplimentară, de a oferi toate reproducerile nevândute în termen de 2 ani de la publicare, autorului operei, la preţul pe care l –ar fi obţinut prin vânzare, înainte ca editorul să dispună distrugerea acestora.

Dreptul de preferinţă al editorului, reprezintă posibilitatea legală a unui editor care a publicat volumul dintr-o operă, de a avea prioritate în a publica celelalte volume ale operei, pe suport electronic la acelaşi preţ, faţă de alţi ofertanţi.

Dreptul se întinde pe o durată de 3 ani de la data publicării operei, iar editorul este obligat să răspundă ofertei autorului în vederea editării în 30 de zile de la primirea ofertei.

În concluzie1 editorul pentru a se bucura dreptul de preferinţă, trebuie să îndeplinească, următoarele condiţii:

- editorul să fi publicat anterior un volum din operă; - autorul să publice în formă electronică opera la acelaşi preţ cu alţi editori; - intenţia editorului a fost exprimată în 30 de zile de la data primirii ofertei din

partea autorului, într-un interval de 3 ani de la data publicării volumului din operă. Autorul este obligat să aducă la cunoştinţă în scris editorului despre dorinţa de

a publica volume din operă şi preţul celorlalţi editori. Editorul va răspunde în 30 de zile de la data primirii ofertei de la autor. Neacordarea unui răspuns autorului va echivala cu refuzul acestui editor de a mai publica opera.

1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.185.

85

6.3.2.4. Cesiunea şi încetarea contractului de editare

Cesiunea contractului de editare implică o serie de discuţii cu privire la modalitatea de protecţie a intereselor autorului operei sau a celorlalţi titulari de drepturi de autor.

Autorul fiind singurul titularul al drepturilor de autor(în principiu) ca şi creator al operei, de care este legat şi asupra căruia îşi pune amprenta personalităţii sale este singurul care poate să –şi cesioneze drepturile. În aceste condiţii nici contractul de editare, unde are calitatea de parte, nu poate fi cesionat de editor de cât cu acordul autorului1.

Forma de manifestare a acordului autorului în vederea cesionării nu este reglementată de

Lege nu reglementează o anumită formă pe care trebuie să o îmbrace acordul autorului pentru a –şi produce efecte, această manifestare de voinţă. Ne raliem opiniilor doctrinare2 că pentru protejarea intereselor părţilor contractante dar mai cu seamă a autorului, manifestarea de voinţă trebuie să îmbrace forma scrisă.

Încetarea contractului de editare are loc în următoarele situaţii: - acordul părţilor contractante; - împlinirea termenului pentru care s –a încheiat contractul; - epuizarea ultimei ediţii pentru care s –a stabilit publicarea(executarea în

totalitate a contractului)3; se consideră epuizată ediţia sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare, şi, în orice caz, dacă numărul exemplarelor vândute este mai mic de 100 de exemplare.

- nepublicarea operei în termenul cuvenit, urmată de manifestarea de voinţă a părţii interesate de încetarea contractului;

- pierderea operei originale4. Considerăm că niciuna dintre aceste situaţii în care contractul de editare

încetează, nu ridică probleme în ceea ce priveşte înţelegerea lor, mai cu seamă că acestea au făcut obiectul explicaţiilor noastre fie când am analizat consimţământul părţilor, fie la conţinutul contractului, fie la obligaţiile părţilor.

6.3.3. Contractul reprezentare publică(reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală)

6.3.3.1.Noţiunea şi trăsăturile caracteristice contractului de reprezentare publică

Contractul de reprezentare teatrală sau execuţie muzicală, se bucură de o reglementare proprie în legislaţia internă şi se individualizează faţă de celelalte contracte de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor.

1 Art. 54 din Legea nr. 8/1996. 2 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.186. 3 Art. 56 din Legea nr. 8/1996. 4 A se vedea art. 57 din Legea nr.8/1996.

86

Definiţia propusă de legiuitorul român pentru acest contract o regăsim în conţinutul art. 58 din Legea nr. 8/1996.

Prin contract de reprezentare teatrală sau execuţie muzicală, se înţelege posibilitatea recunoscută titularului dreptului de proprietate de a ceda unui terţ (persoană fizică sau juridică), dreptul la reprezentare sau executare publică a unei opere actuale sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, coregrafică sau pantomimă, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condiţiile convenite.

Definiţia propusă de legiuitorul român este susceptibilă de mai multe critici. În mod nefericit se foloseşte o exprimare tautologică, uzitându-se în conţinutul explicaţiilor termenii ce trebuie definiţi (ex. „contractul de reprezentare este dreptul la reprezentare”).

Apreciem dorinţa legiuitorului de a contura cât mai bine obiectul acestui contract, însă considerăm că definiţia ar fi putut să aibă în vedere acele caractere specifice acestui contract ce îl individualizează de restul contractelor de cesiunea drepturilor de autor, şi care de cele mai multe ori reies din definiţiile propuse fiecărei instituţii juridice în parte.

În acest sens propunem următoarea definiţie pentru acest gen de contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor:

Contractul de reprezentare teatrală sau execuţie muzicală, reprezintă convenţia bilaterală, încheiată în formă scrisă, pentru o perioadă limitată de timp, între titularul dreptului de autor şi un terţ (persoană fizică sau juridică) în vederea exploatării operei prin transpunerii scenice şi execuţii publice, de către cesionar care se obligă la rândul său să o exploateze şi/sau să o execute potrivit clauzelor contractuale, achitând totodată o remuneraţie cuvenită cedentului asupra căreia părţile au convenit.

Este drept că nu toate operele sunt pretabile unor transpuneri scenice în scopul divulgării lor către public, iar enumerarea exemplificativă realizată de legiuitor este bine venită, însă nu trebuie să complice o definiţie, care astfel ar deveni greoaie şi, şi –ar pierde din scopul pe care îl are.

Trăsăturile caracteristice ale contractului de reprezentare publică, reies din genul de contracte căruia îi aparţine această convenţie şi obiectul său specific.

Principalele caracteristici ale acestui tip de contract sunt: - este un contract încheiat în consideraţia calităţilor personale (caracterul

intuitu personae); Caracterul personal este dat de faptul că numai autorul operei sau succesorii

acestuia pot încredinţa valorificarea operei printr-un contract de reprezentare publică. Imaginea, prestigiul şi recunoştinţa de care se bucură cesionarul, îndreptăţeşte un autor renumit să încheie cu aceasta un astfel de contract.

- este un contract sinalagmatic şi bilateral; Acesta dă naştere la obligaţii şi drepturi pentru ambele părţi contractante.

Autorul dobândeşte dreptul la o anumită remuneraţie din cedarea către terţ a valorificării drepturilor patrimoniale de autor. Cesionarul dobândeşte posibilitatea uzitării operei în scopul obţinerii unui profit din operaţiunea de transpunerea scenică şi execuţia publică a acesteia. Obligaţia corelativă dreptului obţinut ce se naşte în sarcina cedentului este de a pune la dispoziţia editorului opera în vederea exploatării patrimoniale a acesteia. Terţul

87

dobânditor se obligă în schimbul dreptului obţinut de a atribui cedentului o remuneraţie calculată din profitul obţinut.

- forma scrisă este cerută ad validitatem; Forma scrisă a contractului ţine de esenţa contractului de reprezentare şi este

legat în mod direct de modul de valorificare a operei: reprezentările publice de natură teatrală sau muzicală. Potrivit primei teze din art. 59 din Legea nr. 8/1996, „contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală se încheie în scris…”.

- prezintă caracter oneros şi comutativ; Fiecare dintre părţi urmăreşte obţinerea unui profit care în principiu este

cunoscut de la momentul încheierii contractului. Remuneraţia pentru care cedentul cedează drepturile patrimoniale de autor este convenită încă de la încheierea contractului de reprezentare publică cu terţul dobânditor. Valorificarea drepturilor patrimoniale de către cesionar, de asemenea este cunoscută încă de la data semnării contractului, mai cu seamă când este stabilit cu exactitate numărul reprezentărilor publice.

- se încheie pe o perioadă determinată de timp sau pentru un număr determinat de reprezentări;

Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor sunt cedate de titularul dreptului de autor al operei pentru o perioadă delimitată de timp sau pentru un număr precis stabilit de reprezentări. După această perioadă orice exploatare a drepturilor de autor trebuie încuviinţată de autor ceea ce reprezintă naşterea unui nou contract. Legat de termen, în acest contract trebuie specificată data premierei sau sigurei comunicări a operei.

- este un contract translativ de drepturi; Titularul dreptului de autor transmite, cel puţin temporar, dreptul de a

exploata opera sa unui terţ, care la rândul său va transmite autorului o remuneraţie, atâta timp cât va exploata latura patrimonială a drepturilor de autor.

6.3.3.2. Părţile, obiectul şi conţinutul contractului de reprezentare publică

Părţile în contractul de reprezentare publică sunt titularii drepturilor de autor ai operei ce urmează a fi valorificată prin transpuneri scenice sau execuţii publice, pe de o parte şi terţul dobânditor al drepturilor de valorificare, prin procedeele amintite, pe de altă parte.

Cesionarul drepturilor patrimoniale este o persoană autorizată pentru efectuarea de transpuneri scenice, ceea ce înseamnă că acesta va exploata opera cu ajutorul unor artişti sau persoane ce asigură funcţionarea reproducerilor scenice ale operelor ce fac obiectul contractului.

Cesionarul, în speţă o întreprindere de spectacole, are calitatea de comerciant iar acţiunile de valorificare a operei sunt fapte de comerţ, pe când scopul urmărit de cedent prin cesionarea drepturilor patrimoniale de autor sunt de natură civilă şi reprezintă în esenţă acte civile.

Obiectul contractului de reproducere publică îl constituie, operele actuale sau viitoare, de natură literară, dramatică, muzicală, dramatico –muzicală, coregrafică, pantomimă, sau de altă natură susceptibilă de transpunere scenică. Obiectul contractului trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca în dreptul comun: să existe, să fie posibil, să fie licit şi moral, să fie determinat sau determinabil, să fie în circuitul civil.

88

Conţinutul contractului, datorită specificului, trebuie să conţină un minim de clauze, pentru a se asigura o optimă şi corectă valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, prin transpunerile scenice ale operelor.

Contractul trebuie să cuprindă prevederi cu privire la: - datele de identificare ale părţilor contractante; - date cu privire la identificarea operei ale cărei drepturi patrimoniale sunt

cesionate; - perioada de timp pentru care urmează să –şi producă efectele contractul de

reprezentare publică sau numărul de reprezentări publice ale operei; - perioadele de comunicare ale operei către public (programul transpunerilor

scenice); - data la care va avea loc premiera operei sau a singurei comunicări publice; - caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii; - aria geografică pentru care s –au cedat drepturile patrimoniale de autor; - remuneraţia cuvenită autorului; - termenele şi condiţiile speciale de desfiinţare a contractelor în cazul

întreruperii reprezentărilor publice; Cele mai multe dintre aceste clauze au fost analizate în cadrul prezentării

conţinutului contractului de editare, care suportă modificări de substanţă în cazul acestui tip de contract.

Se impune să face precizări cu privire la durata contractului şi numărul de comunicări.

Protecţia intereselor autorilor de opere, susceptibile de a fi transpuse scenic, au impus limitarea în timp a cesionării drepturilor patrimoniale ce le revin din activitatea creativ intelectuală de opere.

Legiuitorul român, a consacrata drept clauză esenţială a contractului de reprezentare publică, limitarea temporară sau la un anumit număr de reproduceri, a dreptului de exploatare a operelor. Nu se specifică însă în dispoziţia legală1 care este termenul maxim sau minim pentru care se poate încheia un contract de reprezentare publică şi nici care este numărul reprezentărilor admise. În doctrina s –a exprimat o opinie2 potrivit căreia termenul maxim de valorificare a operei prin reprezentare publică, este acela în care opera şi autorul sau se bucură de protecţie.

În ceea ce priveşte, numărul de reprezentări publice, nici de această dată legiuitorul nu s –a pronunţat cu exactitate, lăsând la latitudinea părţilor stabilirea acestora. În cazul în care acest detaliu nu se regăseşte în contract, trebuie să avem în vedere că numărul reproducerilor este dat de solicitările publicului de a lua la cunoştinţă de opera prezentată, adică atâta timp cât se obţin beneficii pentru părţi din exploatarea operei.

Legiuitorul nu prevede nicio sancţiune în cazul lipsei unei astfel de clauze. Legat de durata contractului, este necesar să se comunice şi perioada de

reprezentare publică a operei, a programului în care opera poate fi percepută de publicul larg.

1 A se vedea art. 59 din Legea nr. 8/1996. 2 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.190.

89

6.3.3.3. Obligaţiile specifice părţilor în contractul de reprezentare publică

Obligaţiile părţilor din contractul de reprezentare publică a operei, sunt reglementate de legiuitorul român1, în scopul garantării exploatării juste a operei din punct de vedere patrimonial dar şi a protejării juridice a părţilor contractante.

Obligaţiile titularului drepturilor de autor sunt acelaşi ca şi în cazul contractului de editare cea ce ne îndreptăţeşte să nu ne mai îndreptăm analiza asupra acestora.

Obligaţiile specifice cesionarului în contractul de reprezentare publică a operei, sunt atent reglementate de legiuitor, pentru garantarea unei ordini juridici pe tărâmul reprezentărilor publice ale drepturilor de autor.

Cesionarul are următoarele obligaţii: - să reprezinte sau să exploateze opera potrivi clauzelor contractuale; - să permită autorului să controleze reprezentarea sau executarea operei şi să

susţină în mod adecvat realizarea condiţiilor tehnice pentru interpretarea operei. - să transmită autorului programul, afişele, recenzii sau alte materiale tipărite

despre transpunerea scenică şi publică a operei; - să comunice periodic cedentului numărul de reprezentări ale operei şi

încasările din exploatarea operei; - să achite cedentului remuneraţia cuvenită, la termenele şi în cuantumul

stabilit prin contract de părţi; - să asigure valorificarea operei în condiţii în condiţii tehnice optime şi fără

încălcarea drepturilor de autor.

6.3.3.4. Cesiunea şi încetarea contractului de reprezentare

Cesiunea contractului de reproducere publică, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al cedentului2.

Se recunoaşte însă posibilitatea cedentului de a cesiona aceste drepturi mai multor terţi în mod legal în acelaşi timp.

Manifestarea de voinţă a cedentului, cu privire la retransmiterea drepturilor patrimoniale dobândite de cesionar, se inserează sub formă de clauză specială în contractul încheiat de cedent cu cesionar sau la o dată ulterioară printr-un act adiţional.

Considerăm că forma scrisă a manifestării de voinţă a cedentului în privinţa retransmiterii drepturilor de către cesionar unui alt terţ, este de esenţa contractului de reprezentare publică, a cărei formă cerută pentru a fi valabil este scrisă.

Încetarea contractului de reprezentare publică a operelor, intervine în următoarele situaţii:

- neprezentarea sau neexecutarea operei î termenul stabilit; - întreruperea reprezentărilor pe o perioadă de 2 ani dacă nu s –a prevăzut

altfel prin contract; Ca urmare a încetării contractului, partea interesată şi lezată în interesul său

poate solicita prin intermediul instanţei daune interese.

1 A se vedea Art.59 -61 din Legea nr. 8/1996. 2 Art. 59 (4) din Legea nr. 8/1996.

90

6.3.4. Contractul de închiriere1

Reprezintă acel contract încheiat între autor şi un terţ, prin care cel dintâi

permite folosinţa în scop propriu pentru cel de al doilea, pe timp determinat, a cel puţin unui exemplar din opera sa, în original sau copie.

Acest contract este supus dispoziţiilor de drept comun aplicabile contractului de locaţiune.

Astfel cesionarul în schimbul folosului obţinut prin utilizarea operei se angajează să plătească autorului o sumă de bani. Acesta din urmă îşi va păstra drepturile de autor pe tot timpul închirierii operei.

6.3.5. Contractul de comandă

Acest contract nu se bucură de o reglementare specială amplă din parte a

legiuitorului nostru, ceea ce face ca multe dintre regulile de drept comun aplicabile contractului de locaţiunea serviciilor să i se aplice.

Obiectul contractului este reprezentat de valorificarea laturii patrimoniale a drepturilor de autor a unei opere viitoare.

Specificul acestui contract este dat de faptul că autorul se obligă nu doar să creeze o operă cerută de terţul beneficiar ci şi să o predea acestuia, care va deveni titularul dreptului de proprietate asupra acesteia.

Acordul părţilor priveşte atât opera viitoare cât şi activitatea creatoare. Realizarea operei de către autor, trebuie să se încadreze într-un anumit termen.

Contractul trebuie să aibă în conţinutul său şi clauze cu privire la termenul de predare şi de acceptare a operei către utilizatorul ei.

Dacă la final opera comandată nu corespunde cerinţelor beneficiarului acesta poate denunţa contractul, fără însă să i se mai înapoieze de către autor plăţile făcute până la acel moment.

Autorului operei i se recunoaşte dreptul la achitarea costurilor angajate cu elaborarea lucrărilor pregătitoare pentru făurirea operei refuzate ulterior de beneficiar.

În contractul de comandă, obiectul trebuie să fie determinat, pentru ca acest contract să fie considerat valabil încheiat.

Clauza contractuală prin care s –ar ceda drepturile patrimoniale ale tuturor operelor viitoare, este considerată nulă de drept.

6.3.6. Contractul de adaptare audiovizuală

Este acel contract de folosire în cadrul unei pelicule cinematografice. Sediul materie este reprezentat de Capitolul VIII din Legea nr. 8/1996.

1 A se vedea art. 63 din Legea nr. 8/1996.

91

Dreptul de adaptare audiovizuală, este o prerogativă exclusivă a titularului dreptului de autor, asupra unei opere existente de a o transmite în vederea prelucrării şi adaptării în procesul creativ intelectual al unei noi opere de alt gen (audiovizuală)1.

Cauza acestui contract este reprezentată de transformarea unei opere existente şi includerea sa într-o nou operă audiovizuală, pe de o parte, iar pe de altă parte, de obţinerea unor beneficii de către titularul dreptului care a cedat această prerogativă cesionarului.

Contractul trebuie să îmbrace formă scrisă pentru a –şi produce efectele, iar în conţinutul său trebuie să se regăsească clauze exprese ce vor guverna condiţiile de producţie, difuzarea sau proiecţia operei audiovizuale.

Drepturile de autor pot fi valorificate şi prin alte contracte decât cele prezentate de noi în această lucrare.

Aceste contracte fie se bucură de o reglementare specială ca în cazul contractului de franciză, şi atunci fac obiectul de studiu dreptului comercial, fie sunt reglementate prin norme de drept comun care fac obiectul dreptului civil (ex. contractul de locaţiunea serviciilor; donaţie; vânzare –cumpărare, etc.).

CAPITOLUL VII

REGIMUL SPECIAL AL UNOR CATEGORII DE OPERE

Specificul şi genul diferit al operelor, realizarea sau modul de exploatare al

acestora, a impus reglementarea diferită, în privinţa protejării creaţiei intelectuale şi a autorului sau titularilor drepturilor de autor.

Principalele categorii de opere care se bucură de o reglementare proprie în sistemul nostru legislativ sunt: operele audiovizuale; operele de artă plastică; operele arhitecturale; fotografiile şi portretele; programele de calculator şi bazele de date; etc.

7.1. Regimul operelor audiovizuale

7.1.1.Noţiuni generale

Pentru exprimarea gândurilor, sentimentelor sau trăirilor interne se poate

folosi diferite suporturi pentru fixarea acestora şi divulgarea operelor.

1 Art. 68 din Legea nr. 8/1996.

92

Atunci când forma de exprimare a operei se foloseşte de imagini sau combinaţii de imagini şi sunete suntem în prezenţa unei opere audiovizuale (cinematografice)1.

Pentru realizarea operei audiovizuale este nevoie nu doar de spiritul creativ intelectual al mai multor persoane ci şi de angajarea unor cheltuieli majore, prestarea de activităţi de altă natură, etc.

Nici activitatea creativă care izvorăşte din spiritul creativ al mai multor persoane nu este de aceeaşi intensitate şi pot privi aspecte diferite (imagini; conduită scenică; decoruri; costume; fond sonor; succesiunea imaginilor; etc.).

În concluzie opera audiovizuală (cinematografică) şi –a câştigat statutul special şi complex, iar potrivit unei opinii din literatura de specialitate2, această operă este „rezultatul unei fuziuni”, în urma căruia dispare, „autonomia contribuţiei individuale”, ceea ce face imposibilă exploatarea operei în mod separat de cei care au participat la crearea ei.

Deşi opera audiovizuală este rezultatul muncii creative a mai multor persoane fizice (autori), nu poate fi încadrată nici genul operelor comune(unde tuturor persoanelor care au participat la realizarea ei li se recunoaşte calitatea de coautor), şi nici a celor colective( dreptul de autor aparţine persoanei din iniţiativa căreia, şi sub numele cui a apărut opera).

7.1.2 Autorii operelor audiovizuale şi conţinutul drepturilor de autor

Petru realizarea operelor audiovizuale depun activităţi creative mai multe

persoane fizice, însă nu toate dobândesc calitatea de autori ai operei create. Principalele persoane care participă la realizarea şi divulgarea unei opere

audiovizuale sunt producătorii şi regizorii sau realizatorii. Regizorul sau realizatorul3 operei audiovizuale este persoana care îşi asumă

conducerea creării şi realizării operei, în calitate de autor principal, alături de ceilalţi autori care creează scenariu, decorul, fondul muzical sau alte segmente indispensabile operei.

În cazul operelor audiovizuale, calitatea de autor este determinată de contribuţia proprie şi creativă a fiecărui participant la realizarea operei4.

Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îşi asumă responsabilitatea realizării operei, prin organizarea activităţilor artistice şi tehnice, pe cheltuiala sa şi cu propriile mijloace tehnice.

Producătorul operei audiovizuale va hotărî alături de regizor care va fi forma de divulgare a operei, având calitatea de adevărat cesionar al drepturilor de exploatare a drepturilor de autor.

Obligaţie de organizare şi finanţare a procesului de realizare tehnico –creativ al operei trebuie îndeplinită în termen de 5 ani de la data semnării contractului de cesiune

1 Art. 64 din Legea nr. 8/1996. 2 A se vedea Yolanda Eminescu, op.cit., p.100. 3 Art. 65 (1) din Legea nr.8/1996. 4 Art.66 din Legea nr. 8/1996.

93

a drepturilor de autor1. În acelaşi sens, s –a statuat obligaţia cesionarului de divulga opere într-un termen de 1 an de la data finalizării operei audiovizuale.

Dacă obligaţiile nu sunt îndeplinite în termenele stabilite de lege, coautorii pot cere rezilierea contractului de cesionare, dacă nu există alte clauze.

În concluzie producătorul nu are calitatea de autor al operei, el este doar cesionarul dreptului de exploatare a drepturilor patrimoniale de autor.

Având în vedere că pot avea calitatea de autor mai multe persoane, însă nu pot să –şi exploateze individual partea de creaţie din conţinutul operei, legiuitorul român, a statuat imposibilitatea unui autor de a se opune la folosirea creaţiei sale pentru definitivarea operei. I se recunoaşte însă, acestui autor, dreptul la o remuneraţie proporţională cu contribuţia sa la operă.

Opera nu poate fi reţinută de la divulgare decât prin manifestarea expresă de voinţă a realizatorului ca autor principal deşi după cum am mai arătat calitatea de titulari ai drepturilor morale de autor mai sunt recunoscute şi altora.

Conţinutul final al operei poate fi stabilit numai de către realizator împreună cu producătorul operei. Forma finală şi originală trebuie păstrată, iar distrugerea ei este interzisă.

Valorificarea drepturilor patrimoniale de autor rezultate în urma unei astfel de creaţii, se stabileşte pe cale convenţională între autorii operei şi producător. Când o astfel de convenţie lipseşte, indiferent care ar fi modalitatea de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, se prezumă că acestea au fost cesionate în mod exclusiv producătorului. De la această regulă sunt exceptate drepturile patrimoniale de autor asupra muzicii create special pentru această operă.

Remuneraţia cuvenită fiecărui autor este proporţională cu activitatea sa creativă şi se distribuie în funcţie încasările realizate în urma exploatării operei.

Producătorul are obligaţia specială de a înştiinţa autorii de opere, despre situaţia încasărilor.

Drepturile materiale cuvenite de autori în urma cesionării drepturilor de exploatare a operei, sunt primite de aceştia, de la producători, sau de la utilizatori or de la organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor.

7.2. Programele pentru calculator

7.2.1. Noţiunea şi reglementarea juridică a programelor pentru calculator

Activităţile creativ intelectuale ale omului pot fi exteriorizate sub diferite

forme, inclusiv sub formă de programe de calculator sau bază de date, ceea ce face ca şi acestea să se bucure de protecţia juridică a normelor aplicabile drepturilor de autor.

Aceste opere nu se bucură de o definiţie, în legislaţia internă, însă legiuitorul nostru se apleacă în actul legislativ, asupra obiectului de protecţie în cazul operelor pentru calculator.

1 Art. 70 din Legea nr. 8/1996.

94

Vom apela la definiţia propusă de legiuitorul comunitar care în conţinutul Directivei nr. 91/250/CEE, stabileşte că prin programul pentru calculator se înţelege, „un ansamblu de instrucţiuni având ca scop de a permite executarea unor funcţii de către un sistem de tratare a informaţiilor numit calculator”.

În concepţia legiuitorului român, componentele programelor de calculator, care atrag protecţia juridică a drepturilor de autor, se bazează pe materialul de concepţie pregătitor; codul sursă sau programul editat în cod sursă; codul obiect reprezentând traducerea programului sursă într-un program inteligibil pentru maşină şi manualul de utilizare (documentaţia conexă şi auxiliară).

Legea nr. 8/1996 a introdus în rândul operelor, programele de calculator, şi le –a alocat un întreg capitol(Capitolul 9) o adevărată reproducere a directivei cadru în materie.

Din analiza dispoziţiilor legale, s –a ajuns la mai multe definiţii date programelor pe calculator.

Ne raliem opiniei, potrivit căreia programele pentru calculator sunt acele opere constituite dintr-un ansamblu de informaţii şi instrucţiuni codificate şi fixate pe un suport specific, descifrate de anumite instrumente tehnice care urmează aceste instrucţiuni, pentru obţinerea unor rezultate1.

Legiuitorul român, acordă protecţie acestor opere, indiferent de modalitatea de exprimare, codificare, limbaj, valoare sau scopul pentru care au fost create.

Astfel, la art. 72 din lege, se prevede: „protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programe de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod – sursă sau cod –obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele”.

Însă nu se bucură de protecţie, potrivit legii, ideile, procedeele, metodele de funcţionare,conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui program de calculator2.

În cazul acestei categorii de opere, se recunoaşte calitatea de subiect al dreptului de autor, persoanei fizice sau persoanelor fizice care au prestat o activitate creativ intelectuală ce s –a finalizat într-un program pentru calculator. Aşadar, numai persoana fizică şu şi cea juridică poate avea calitatea de autor al programelor de calculator.

Această operă este susceptibilă de realizare, fie de către o singură persoană, fie prin colaborarea creativă a mai multor persoane. Deşi tuturor persoanelor care au participat la actul creativ li se recunoaşte calitatea de coautor, ba mai mult se poate individualiza chiar şi contribuţia proprie a acestora, opera nu se poate diviza.

Potrivit art. 74 din legea cadru în materie, dacă programul de calculator a fost creat în baza atribuţiilor de serviciu pe care le are un salariat, ca urmare a încheierii unui contract individual de muncă legal, acesta nu îşi va păstra calitatea de autor, dacă prin contractul de muncă sau actul adiţional anexat acestuia nu s –a stabilit altfel. Unitatea angajatoare se prezumă a fi cesionarul drepturilor de autor3, pentru care, trebuie să achite

1 A se vedea Viorel Roş, op. cit., p.209. 2 Art. 72 (2) din Legea nr. 8/1996. 3 A se vedea în acest sens art.2 alin.3 din Directiva nr. 91/250/CEE; art. 113-9 Codul Proprietăţii Intelectuale Francez;

95

o remuneraţie angajatului(în baza unei convenţii încheiate între ei) chiar dacă legiuitorul nu prevede în mod expres aceasta.

7.2.2.Conţinutul drepturilor de autor în cazul operelor - programe pentru calculator şi baze de date

Conţinutul drepturilor de autor recunoscute, creatorilor de programe sau

succesorilor acestora, este constituit din drepturile morale şi cele patrimoniale de autor. Datorită specificului acestui gen de operă, drepturile de autor sunt adaptate

atât în ceea ce priveşte latura morală cât şi în ce priveşte cea patrimonială. Autorii de programe pentru calculator se bucură, potrivit legii, de următoarele

drepturi morale de autor: - dreptul la divulgarea programului pentru calculator creat de el, sau împreună

cu alte persoane; - dreptul de a decide sub ce nume va fi divulgat programul pentru calculator

(când opera a fost realizat potrivit sarcinilor de serviciu, dreptul îi aparţine autorului doar dacă contractul de muncă trebuie să conţină o clauză prin care acest drept să fie rezervat în mod exclusiv creatorului ei);

- dreptul la integritatea operei (prin care autorul programului pentru calculator se poate opune oricărei modificări aduse creaţiei sale);

Legiuitorul nu recunoaşte pentru autorul de programe pentru calculator, dreptul la retractare operei ca drept moral, recunoscut în cazul altor categorii de opere. Eliminarea îşi găseşte justificarea logică în garantarea uzitării unui program achiziţionat legal faţă de schimbările de comportament ale autorului programului.

Drepturile patrimoniale1 ale autorilor de programe pentru calculator, recunoscute de lege noastră, sunt următoarele:

- dreptul de a realiza şi autoriza reproducerea unui program pentru calculator (reproducerea poate avea efecte limitate în timp sau nu şi poate viza întregul program sau doar o parte din el). În exercitarea acestui drept nu există limitări legate de modalităţile de reproducere şi realizare a programului.

- dreptul la realizarea şi autorizarea traducerilor, a diferitelor adaptări sau orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, fără încălcarea intereselor legitime ale autorului;

- dreptul de a realiza sau autoriza difuzarea originalului sau a unor reproduceri ale programului, indiferent de forma uzitată.

7.2.3. Limitările legale aduse drepturilor de autor în situaţia programelor pentru calculator

Legiuitorul a stabilit o serie de limitări în cazul drepturilor de autor pentru

astfel de opere având în consideraţie destinaţia pe care o au aceste creaţii: programele pentru calculator.

1 Art. 73 din legea nr. 8/1996.

96

Aceste limite se diferenţiază de cele aplicabile celorlalte categorii de opere, fiind dispuse doar în cazul valorificării drepturilor de autor ca urmare a realizării unui program pentru calculator.

În cazul drepturilor morale de autor, singura limită impusă în valorificarea acestor drepturi se referă la eliminarea dreptului de retractare a operei din conţinutul acestor drepturi de autor.

Legat de valorificarea drepturilor patrimoniale de autor, legiuitorul a stabilit limite, atunci când a avut în vedere: utilizarea programului potrivit destinaţiei pentru care a fost creat; realizarea unor copii pentru arhivă sau de siguranţă; observarea/studierea/testarea programului de către utilizatorul autorizat şi descompunerea programelor pentru calculator.

Utilizarea operei potrivit destinaţie create, nu necesită acordul titularul drepturilor patrimoniale în următoarele situaţii:

- reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, programelor pentru calculator;

- traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni.

- corectarea erorilor cuprinse în program. Copia pentru arhivă sau siguranţă realizată după un program pentru

calculator, de către utilizatorul legal, nu necesită acordul titularului dreptului de autor, dacă aceasta este necesară bunei funcţionări şi utilizări a programului.

Observarea, studierea sau testarea unui program de către utilizator legal al unei astfel de opere, nu necesită acordul titularul dreptului, dacă procedeele au drept scop determinarea ideilor şi principiilor ce stau la baza oricărui element al programului. Această activitate este permisă utilizatorului legal pe timpul efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie, transmitere sau stocare a programului.

Argumentul logic ce stă la baza acestei reglementări este dat de posibilitatea dezvoltării acestor opere, prin studiere, testare sau observare legală a programului pentru calculator.

Descompunerea programelor pentru calculator, de către utilizatorul legal nu este condiţionată de către titularul drepturilor de autor.

Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii1:

- actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană abilitată care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celei dintâi;

- informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile pentru utilizatorul legal de programe;

- actele de reproducere şi traducere sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.

Informaţiile obţinute prin traducere şi reproducere nu pot fi utilizate2:

1 Art. 78 din Legea nr.8/1996. 2 Art. 79 din Legea nr.8/1996.

97

- în alte scopuri decât la realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent;

- pentru comunicarea altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent;

- pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor.

7.2.4.Durata protecţie drepturilor de autor în cazul programelor pentru calculator şi modalităţile de valorificare ale acestor drepturi

Durata protecţiei drepturilor de autor, în cazul operelor sub forma unor

programe pentru calculator, nu se bucură de o reglementare specială, incluzându-se în dispoziţiile comune în materie.

Potrivit art. 30 din lege „ drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani”.

Această durata a protecţiei drepturilor de autor, în cazul operelor sub forma unor programe pentru calculator, se aplică autorilor liberi de programe.

În cazul în care titularul dreptului de autor este unitatea angajatoare, dreptul de protecţie se întinde pe aceeaşi perioadă, însă din motive raţionale şi de ordin juridic aceasta ar trebui să plătească salariatului un anumit procent din beneficiul obţinut din exploatarea drepturilor patrimoniale de autor.

Considerăm că aceasta ar fi soluţia justă, datorită dependenţei, salariatului faţă de angajatorul său pe timpul raportului juridic de muncă, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită cheltuielilor şi riscurile pe care şi le asumă angajatorul, pe de altă parte, în atingerea unui scop economic propus care include de această dată crearea de programe pentru calculator de către angajaţii săi.

Nu împărtăşim soluţia potrivit căreia, s –ar putea aplica dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 8/1996, prin care s –ar garanta o protecţie juridică a drepturilor patrimoniale de autor în favoarea unităţii angajatoare pe o durată de 3 ani1.

Modalităţile de valorificare a laturii patrimoniale a drepturilor de autor sunt asemănătoare modalităţilor de valorificare a drepturilor patrimoniale a operelor de alt gen.

Programele pentru calculator pot fi valorificate prin cesionarea unor drepturi asupra acestora, prin închirierea acestora sau prin încheierea unor contracte de utilizare a acestor opere.

Legea recunoaşte posibilitatea autorului liber, de a –şi valorifica personal drepturile patrimoniale prin încheierea de contracte de cesiune. Această posibilitate o are şi salariatul când potrivit unor clauze contractuale el este titularul drepturilor patrimoniale de autor şi nu unitatea angajatoare.

Calitatea de cedent o are titularul dreptului de autor asupra programului, iar cea de cesionar o are terţul în favoarea căruia s –a transmis unul sau mai multe atribute, ale drepturilor patrimoniale de autor, cu scopul obţinerii unei remuneraţii. 1 A se vedea pentru mai multe detalii Viorel Roş, op.cit., p.220.

98

Contractul de cesiune are ca obiect acele drepturi patrimoniale asupra programului pentru calculator, la care părţile în mod liber au convenit. Obiectul acestui contract îl pot forma şi operele viitoare, însă capătă o notă aparte acest contract fiind unul de comandă. Cesionarea tuturor drepturilor patrimoniale, pentru o operă viitoare, este considerată o clauză ilicită şi este lovită de nulitatea absolută.

Cesiunea în funcţie de modalitatea de exploatare a operei, poate fi de natură exclusivă sau de natură neexclusivă.

Cesiunea exclusivă trebuie să cuprindă în conţinutul contractului precizări exacte cu privire la perioada de exploatare a operei, aria geografică unde îşi produce efectele o astfel de cesiune, şi terţul în favoarea căruia operează cesiunea.

Cesiunea neexclusivă permite cedentului să utilizeze în interes propriu opera sau să dispună de exploatarea sa în orice modalitate dar să nu aducă atingere intereselor cesionarului.

Remuneraţia se stabileşte de către părţi, care pot apela fie la sistemul proporţionalităţii remuneraţiei cu beneficiile obţinute din exploatarea operei, fie la o sumă fixă, fie la o orice altă modalitate legală.

În cazul în care remuneraţia nu a fost convenită prin contract, partea interesată (autorul), poate să se adreseze instanţei care este în măsură să se pronunţe asupra cuantumului unei remuneraţii.

Dacă beneficiile cesionarului sunt în mod vădit mai mari decât cele ale cedentului, acesta din urmă poate cere revizuirea contractului prin acţiunea în resciziune.

Când din conţinutul acestui contract, lipsesc clauzele esenţiale precum: obiectul contractului, modalităţile de exploatare a operei, durata şi întinderea cesiunii, remuneraţia; etc. se recunoaşte posibilitatea părţii interesate să ceara anularea contractului, şi dă dreptul la retractarea operei de către autorul ei sau succesorilor lui în drepturi.

Contractul de închiriere a programelor pentru calculator, reprezintă o altă modalitate de valorificare a drepturilor patrimoniale ale unei astfel de opere.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 8/1996, prin „contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită folosinţa, pe timp determinat, cel puţin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special pentru programe pentru calculator…”.

Acest contract se supune regulilor de drept comun, însă trebuie să se ţină cont şi de specificul acestui obiect: programul pentru calculator.

Contractul de închiriere a operei, este un contract sinalagmatic, oneros, comutativ şi consensual.

Calitatea de locator o are autorul1 de astfel de opere care nu se identifică întotdeauna şi cu cea a titularul drepturilor patrimoniale de autor. Or contractul de autor, implică cedarea folosinţei pe o perioadă determinată, în schimbul obţinerii unui beneficiu de către locator, a drepturilor patrimoniale.

Considerăm că dispoziţiile legale în materie trebuie interpretate în sensul recunoaşterii calităţii de locator a titularului drepturilor patrimoniale de autor în cazul programelor pentru calculator, şi nu doar a autorului operei.

1 Art. 63 din Legea nr. 8/1996.

99

Pe timpul contractului de închiriere, drepturile de autor asupra operei ce face obiectul închirierii se păstrează de către autorul operei, dacă nu s –a prevăzut altfel prin convenţia încheiată de părţi.

Cuantumul chiriei este stabilit de către părţi la încheierea contractului de închiriere şi trebuie să fie proporţională cu durata închirierii operei.

Lipsa unei chirii, sau prezenţa unei chirii fictive transformă contractul de închiriere a operei în contract de comodat.

Obligaţiile locatorului potrivit acestui contract privesc remiterea programului pentru calculator locatarului, şi garantarea folosirii operei împotriva actelor de tulburare din partea terţilor.

Contractul de închiriere a programului pentru calculator, încetează prin: denunţarea unilaterală a contractului; la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat contractul de împrumut; când lucru piere; sau când locatorul îşi pierde drepturile închiriate.

Contractul de utilizare a programelor pentru calculator, este o altă convenţie prin intermediul căreia se pot valorifica drepturile patrimoniale de autor în cazul operelor de acest gen.

În baza unei astfel de convenţii, titularul drepturilor patrimoniale, încuviinţează folosirea programului pentru calculator de către o altă persoană, în schimbul obţinerii unei remuneraţii.

Obiectul contractului este reprezentat pe de o parte de remuneraţia obţinută de către titularul dreptului de autor iar pe de altă parte de folosinţa personală a programului pentru calculator a terţului contractant.

Dacă părţile contractante nu au convenit altfel, atunci printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că: utilizatorului de programe pentru calculator, transmite un drept neexclusiv de utilizare a acestei opere iar la rândul său utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator. Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra acestuia.

Cedentului îi revine obligaţia de a preda programul pentru calculator utilizatorului şi de a garanta pe utilizator împotriva oricăror acte de evicţiune.

Dincolo de modalităţile convenţionale de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, în cazul programelor pentru calculator, prin acte între vii se recunoaşte posibilitatea titularilor acestor drepturi să le transmită şi prin realizarea de acte pentru cauză de moarte(testament).

Transmiterea pe cale succesorală a drepturilor de autor în cazul programelor pentru calculator, se supune regulilor comune în materia succesiunii, reguli completate de cele speciale în materia drepturilor de autor(durata acestor drepturi se întinde pe tot timpul vieţii autorului şi ulterior pe o perioadă de 50 de ani de la moartea acestuia).

7.3. Băncile de date şi sistemele expert

100

Activitatea creativă şi intelectuală de centralizare a informaţiilor de orice natură şi organizarea acestora în scopul utilizării lor de către diferiţi beneficiari în obţinerea unor rezultate, se bucură de protecţie dacă îmbracă forma creaţiilor protejabile de bănci de date .

Bazele de date ca rezultate ale unei munci de creaţie, se încadrează în categoria operelor derivate, deoarece acestea, i –au naştere în urma prelucrării şi transformării unor opere preexistente, fără însă să se aducă atingere operelor originale sau intereselor autorilor lor.

Baza de date trebuie să fie caracterizată de originalitate atât în ceea ce priveşte forma (dispunerea informaţiilor; succesiunea datelor; conexiunea datelor; etc.), cât şi pe fond (modul de căutare a informaţiilor; complexitatea informaţiilor; detalierea informaţiilor; explicaţiile suplimentare sau completarea informaţiilor prelucrate; etc.).

De cele mai multe ori informaţiile stocate sub forma bazelor de date sunt conectate la un program pentru calculator care să uşureze exploatarea acestor date în obţinerea rezultatelor propuse.

Sistemele de expert reprezintă o formă superioară de baze de date, constituită din diferite programe pentru calculator, asociate cu un complex informaţional dintr-un anumit domeniu în scopul şi pentru realizarea modului de gândire a unei persoane inteligente care în temeiul calităţilor personale (psihice, intelectuale şi fizice), în urma analizei unor informaţii, poate găsi soluţii la probleme nerezolvate.

Aceste opere se bucură de protecţia specială a dispoziţiilor aplicabile drepturilor de autor în condiţiile în care sunt caracterizate de originalitate şi nu aduc atingere autorilor sau operelor originale de la care a derivat.

7.4. Portretul, corespondenţa şi sursa de informaţie

Portretul se încadrează în categoria operelor protejate iar exploatarea lor

implică acordul persoanei reprezentate, pe tot timpul vieții acesteia sau de către

moştenitorii săi, după moartea sa pentru o perioadă de 20 de ani.

Consimțământul persoanei reprezentate nu este necesar în următoarele situaţii:

- este model de profesie; - a primit o remuneraţie pentru a poza; - portretul reprezintă o persoană publică sau general cunoscută, când portretul

a fost realizat cu ocazia activităţilor lui publice;

101

- persoana reprezintă un detaliu al unei opere ce reprezintă o mulţime, adunare, etc.;

Corespondenţa personală se bucure de o protecţie specială, nefiind posibilă divulgarea ei fără acordul destinatarului. Această protecţie durează pe tot timpul vieţii autorului dar şi după moartea acestuia pe o perioadă de 20 de ani.

Sursa de informaţie folosită într-o operă de către producător sau realizator, nu poate fi divulgată fără acordul autorului. Interdicţia priveşte şi publicarea de documente din care ar putea să reiasă sursa de informaţii

7.5. Reguli speciale aplicabile operelor de artă plastică, de arhitectură şi fotografice.

Aceste categorii de opere, datorită specificului lor, necesită reglementări

suplimentare şi speciale faţă de regulile comune aplicabile tuturor categoriilor de opere. În cazul operelor de artă plastică, artă aplicată, fotografică şi de arhitectură,

expunerea în locurile publice reprezintă o formă de valorificare a acestor opere şi impune obţinerea acordului autorului operei în prealabil.

Uzitarea operelor mai sus amintite sub această formă, fără acordul autorului constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit legii1.

Nu este necesar însă acordul autorului unei opere, în cazul în care se împrumută în mod public, proiectele structurilor arhitecturale realizate cu sprijinul unei instituţii care permite accesul în acest scop.

În ceea ce priveşte operele de artă plastică, ori de câte ori, vor fi expuse publicului prin intermediul unor terţi expozanţi, aceştia din urmă vor răspunde pentru integritatea operelor.

În cazul reproducerilor operelor de artă plastică trebuie respectate următoarele reguli:

- opera originală reprodusă, va fi înapoiată titularului dreptului de proprietate dacă nu s –a convenit altfel între cel ce a folosit opere pentru reproducere şi proprietarul acesteia;

- reproducerea operei în baza unei convenții legal încheiate între părţi trebuie

să conţină indicaţii privind semnele de identificare ale operei şi autorului acesteia (semnătura autorului; iniţialele acestuia; pseudonimul autorului; ale simboluri convenite; etc.).

- consimţământul autorului este necesar pentru valorificarea copiilor prin vânzarea lor;

- instrumentele folosite în procesul reproducerii trebuie distruse dacă autorul operei nu consimte să le achiziţioneze sau nu s –a convenit altfel. 1 Art. 142 din Legea nr. 8/1996.

102

Pentru operele de arhitectură, legiuitorul nostru1 prevede două reguli speciale: - edificiile caracterizate de originalitate calificate drept opere, vor purta la loc

vizibil, atât pe perioada executării lucrărilor dar şi ulterior, pe tot timpul existenţei edificiului, numele sau alte date de identificare ale autorului arhitect;

- interdicţia unei construcţii parţiale sau totale a unei opere de arhitectură, după un alt proiect fără acordul autorului arhitect.

În cazul operelor fotografice, legiuitorul român, a simţit din nou nevoia completării dispoziţiilor comune, prin norme speciale2, aplicabile unor astfel de opere. Aceste reguli sunt următoarele:

- dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza propria operă nu trebuie sa prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică;

- drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparţin, pentru o perioada de 3 ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

- înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel;

- fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel;

- dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri.

Regulile care au fost adoptate în considerentele acestor opere, vin nu doar să completeze regulile comune ci să asigure un cadru special de protecţie atât operei cât şi autorului.

CAPITOLUL VIII

DREPTURILE CONEXE DREPTURILOR DE AUTOR

8.1. Noţiuni introductive

În procesul de realizare, divulgare şi exploatare a operelor, sunt implicate, de

cele mai multe ori şi alte persoane decât autorii acestora sau titularii drepturilor de autor. Ori de câte ori, activitatea desfăşurată de terţi, în vederea valorificării unei opere preexistente, reprezintă o operă proprie, aceştia împreună cu activitatea lor creativă se

1 Art. 84 din Legea nr. 8/1996. 2 Art. 86 şi 87 din Legea nr. 8/1996.

103

bucură de o protecţie specială asemănătoare celei de care beneficiază autorul operei exploatate.

Această protecţie se justifică prin apărarea unor drepturi speciale recunoscute terţilor creatori, care derivă sau sunt conexe drepturilor de autor.

Expresia folosită pentru a desemna aceste drepturi este dată de asemănările şi legăturile acestor cu drepturile recunoscute autorilor de opere dar şi de individualitatea şi diferenţele lor faţă de drepturile de autor.

Această terminologie de „drepturi conexe de autor” recunoscute, artiştilor interpreţi şi executanţi, producători de fonograme şi organisme de radiodifuziune, denotă

„preeminența drepturilor de autor asupra celor conexe”1.

Terminologia de „drepturi conexe drepturilor de autor”, îşi găseşte locul în dispoziţiile legale interne, ca instituţie distinct reglementată, relativ recent. Legea nr.8/1996 constituie primul act normativ prin intermediul căruia se consacră această terminologie.

Dispoziţiile interne, în materia drepturilor conexe, îşi găsesc sursa de inspiraţie în două acte normative cu vocaţie internaţională: Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fotograme şi a organismelor de radiodifuziune, de la Roma din 19612 şi Convenţia pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor, de la Geneva din 19713.

Drepturile acestor categorii de persoane, mai sus amintite, au făcut obiectul cercetărilor doctrinare şi soluţiilor jurisprudenţiale chiar înaintea legiferării acestora prin Legea nr. 8/1996.

Legiuitorul român a consacrat un titlu special din lege „drepturilor conexe drepturilor de autor”, prin care sunt recunoscuşi şi protejaţi ca titulari ai unor astfel de drepturi, artiştii interpreţi sau executanţii, producătorii de înregistrări sonore (pentru propriile înregistrări şi organisme de radiodifuziune şi televiziune (pentru propriile emisiuni)4.

În conţinutul obiectului drepturilor conexe de autor, intră următoarele opere: interpretările/execuţiile artiştilor interpreţi sau executanţi; înregistrările audio sau audiovizuale ale producătorilor de astfel de opere şi emisiunile radio sau de televiziune.

Drepturi conexe de autor se găsesc într-o legătură indisolubilă cu drepturile de autor, însă îşi păstrează propria identitate, şi coexistă cu acestea fără să aducă în nici un fel atingere protecţiei acestora din urmă.

Titularii drepturilor conexe de autor, pot dispune de aceste drepturi, transmiţându-le, total sau parţial prin intermediul diferitelor convenţii care permit o exploatare exclusivă sau neexclusivă a acestora. 1 A se vedea pentru detalii suplimentare Viorel Roş, op.cit., p.238. 2 La Convenţia de la Roma din 26 octombrie 1961, ţara noastră a aderat prin Legea nr. 76/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 14 aprilie 1998. 3 La Convenţia de la Geneva din 29 octombrie 1971, ţara noastră a aderat prin Legea nr. 78/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 17 aprilie 1998. 4 Art. 94 din Legea nr. 8/1996.

104

8.2. Protecţia specială a drepturilor conexe de autor

Drepturile conexe de autor fac obiectul reglementărilor speciale, în cadrul

Legii nr. 8/1996, fără însă să fie enumerate în categoria operelor protejate de legea internă. Reglementările speciale ale acestor drepturi îşi găsesc justificarea în specificul activităţii creative ce emană de la autorii unor astfel de opere, ca de exemplu: execuţii artistice ale actorilor sau altor categorii de persoane asimilaţi acestora; realizarea de emisiuni de către anumiţi producători autorizaţi în acest sens; realizatorii de înregistrări audio sau video; etc.

La rândul lor, şi aceste drepturi conexe se individualizează unele faţă de celelalte datorită genului operei realizate în urma unei activităţi creative şi intelectuale ale persoanelor fizice ( autorilor), care necesită o abordare şi analiză separată.

8.2.1. Protecţia drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi.

Opera poate fi adusă la cunoştinţa publicului prin mai multe mijloace, în

funcţie de genul în acre este încadrată opera. Modalitatea în care opera este adusă la cunoştinţa publicului, este o activitate

ce poartă personalitatea terţului ce interpretează sau prestează o activitate în urma căreia opera este cunoscută de publicul larg. Această activitate nu îi conferă însă acestuia calitatea de coautor al operei interpretate, dar această activitate nici nu poate fi calificată ca o operă derivată în adevăratul sens al cuvântului1.

Modalitatea în care interpretul aduce la cunoştinţa publicului opera, poate să pună în evidenţă valoarea acestei creaţii intelectuale sau dimpotrivă să o lipsească de strălucirea dată de calităţile creatorului său. Aşadar, calitatea actului de interpretare, este precum originalitatea în cazul operei, singura condiţie care poate impune sau nu protecţia juridică specială acordată operelor. Cu privire însă la calitatea interpretării sau execuţiei scenice se va pronunţa însă numai instanţa.

Potrivit art. 95 din Legea nr. 8/1996, se încadrează în categoriile artiştilor, următoarele categorii de executanţi sau interpreţi de opere: actorii; cântăreţii; muzicienii; dansatorii; persoane care cântă, dansează, joacă; interpretează; regizează; dirijează sau execută prin orice modalitate susceptibilă de a aduce la cunoştinţa publicului opera respectivă2.

Textul de lege intern, urmează traiectoria impusă de art.3 din Convenţia de Roma, prezentând un pronunţat caracter restrictiv, recunoscându-se astfel doar acestor categorii calitatea de titulari de drepturi conexe de autor.

1 A se vedea pentru mai multe detalii Yolanda Eminescu, op.cit., p.91, care a redat, opiniile contradictorii expuse de Andre Fracon, care consideră interpretările artiştilor drept opere derivate, în comparaţie cu punctul de vedere al lui H. Desbois, care s –a exprimat în sens contrar. 2 A se vedea pentru mai multe detalii Viorel Roş, op.cit., p.241.

105

Când datorită naturii operei, interpretarea sau execuţia sa publică, necesită participarea mai multor persoane deopotrivă (ex. corul; orchestra; trupă de balet; trupă de dans modern şi cabaret; etc.), aceştia trebuie să –şi desemneze un reprezentant pentru exercitarea drepturilor patrimoniale. Din rândul acestora sunt exceptaţi regizorul, dirijorul sau soliştii care îşi pot valorifica singuri drepturile patrimoniale datorită activităţilor pe care le prestează singuri în procesul de interpretare sau execuţie a operei.

Când interpretul sau terţul executant desfăşoară această activitate în baza unui contract individual de muncă, acesta poate ceda valorificarea drepturilor patrimoniale angajatorului prin inserarea în contractul de muncă a unei clauze specifice care să facă referire la această cesiune.

Potrivit calităţii de titulari de drepturi conexe celor de autor, acestora li se recunosc atât drepturi morale cât şi drepturi patrimoniale.

Executanţilor sau interpreţilor cărora li s –a recunoscut calitatea de artişti, legiuitorul român le –a recunoscut următoarele categorii de drepturi morale:

- Dreptul la paternitatea operei proprii(interpretarea sau execuţia artistică prin care s –a adus la cunoştinţa publicului opera originală);

- Dreptul la identitatea operei(dreptul de a stabili numele/pseudonimul sub care apare opera, sau dacă acest detaliu va fi adus la cunoştinţa publicului la fiecare reprezentare sau execuţie scenică);

- Dreptul la integritatea actului de execuţie sau de interpretare scenică (interdicţia modificării sau transformării actului artistic de interpretare a operei în procesul aducerii la cunoştinţa publicului a operei originale, dacă modificarea sau transformarea operei i –ar aduce atingere reputaţiei sale sau operei lui);

- Dreptul de a se opune oricărei utilizări operei sale; Dacă ne raportăm la conţinutul drepturilor de autor, observăm că în ceea ce

priveşte conţinutul drepturilor conexe de autor, este mai „sărac”, acesta din urmă fiind lipsit de dreptul moral de divulgare a operei, şi de dreptul de retractare.

Dreptul de divulgare nu poate fi recunosc titularilor de drepturi conexe deoarece, natura operei (execuţia sau interpretarea scenică) reprezintă prin ea însăşi o acţiune de încunoştinţare publică( de divulgare a unei opere).

Tot legat de natura acestei opere (interpretarea sau execuţia scenică) este şi excluderea dreptului la retractare din gama drepturilor morale recunoscute autorilor de opere, nu însă şi titularilor de drepturi conexe de autor. O execuţie publică de natură artistică sau teatrală, odată adusă la cunoştinţa publicului nu mai poate fi retrasă.

Când interpretarea sau execuţia scenică, este susceptibilă de reproduce şi utilizare ulterioară, titularul drepturilor conexe de autor, poate să –şi valorifice un drept special recunoscut şi anume: dreptul de a se opune utilizării prestaţiei sale. Valorificarea acestui drept, menit să înlocuiască dreptul de retractare, recunoscut titularilor drepturilor de autor, este condiţionat de efectul pe care ar putea să –l producă utilizarea execuţiei scenice sau interpretării, asupra artistului sau asupra operei sale.

Latura morală, drepturilor conexe de autor, nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări. Însă pot fi transmise prin acte mortis cauza, pe o perioadă nedeterminată moştenitorilor legali ai interpretului sau executantului.

Latura morală a drepturilor conexe de autor, este completată cu cea patrimonială, prin intermediul căreia, titularilor de drepturi conexe de autor li se recunoaşte următoarele categorii de drepturi patrimoniale:

106

- Stabilirea cuantumului remuneraţiei pentru prestaţia proprie; - Valorificarea prestaţiei prin intermediul reproducerii sau copierii

acesteia; - Valorificarea prestaţiei fixate pe un suport prin vânzarea,

închirierea, împrumutul, sau orice alt mod a suportului pe care este reprodusă opera; - Prezentarea publică a unei prestaţii artistice, indiferent dacă este

fixată sau nu pe un suport; - Exploatarea prestaţiei prin modificarea sau adaptarea ei în vederea

realizării unei noi opere; - Difuzarea şi/sau redifuzarea execuţiei scenice prin intermediul

radioului, televiziunii, indiferent dacă este fixată sau nu pe un suport. Valorificarea laturii patrimoniale drepturilor conexe de autor, se va face

printr-un reprezentant atunci când interpretarea sau execuţia scenică este rodul unei activităţi artistice comune mai multor persoane. Reprezentantul este desemnat prin exprimarea voinţei majorităţii de către toţi artiştii, care au participat la interpretarea scenică.

În cazul realizării unui act de interpretarea sau execuţie scenică, potrivit sarcinilor de serviciu ale unui salariat, valorificarea laturii patrimoniale poate fi cedată angajatorului prin inserarea unei clauze speciale în contractul de muncă dintre cele două părţi. Cesiunea trebuie limitată în timp prin intermediul clauzei speciale din cadrul contractului individual de muncă, iar când aceasta nu face referiri la durată, cesiunea îşi va produce efectele pentru 3 ani.

Valorificarea drepturilor patrimoniale conexe drepturilor de autor, prin contract de cesiune trebuie să respecte condiţiile legale impuse cesiunii drepturilor de autor, cu privire la formă, conţinut, obiect şi cauză.

Durata drepturilor patrimoniale conexe drepturilor de autor este de 50 de ani, iar calculul acestei perioade începe cu data de 1 ianuarie a anului următor realizării operei(fixarea pe un suport sau întâia interpretare sau execuţie scenică publică).

8.2.2. Protecţia drepturilor producătorilor de înregistrări sonore

Înregistrările sonore, au ridicat multiple dispute cu privire la stabilirea naturii

juridice1, dacă acestea se încadrează în categoria operelor care se bucură de protecţie sau dimpotrivă sunt acte tehnice, fără caracter de originalitate, pentru reproducerea unor opere2.

Problema a fost tranşată prin intermediul Convenţiei de la Geneva3, pentru protejarea producătorilor de fotograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor, care a recunoscut natura juridică a acestora ca fiind specifică dreptului de autor. Actul internaţional recunoştea posibilitatea statelor semnatare convenţiei, de a stabili prin intermediul normelor interne, o protecţie specială, autorilor de fonograme şi fonogramelor, potrivit normelor aplicabile drepturilor de autor.

1 A se vedea Viorel Roş, op.cit. p.113. 2 A se vedea H. Desbois, op.cit., p.113. 3 Art. 3 din Convenţiei de la Geneva, pentru protejarea producătorilor de fotograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor.

107

Legiuitorul român, se încadrează în dispoziţiile internaţionale în materie, şi acordă o protecţie specială fonogramelor, în cadrul dispoziţiilor legale destinate drepturilor conexe de autor.

Potrivit legii cadru în materie, Legea nr. 8/1996, prin înregistrare sonoră sau fonogramă, se înţelege, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuţie sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări încorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală1.

Legiuitorul român, prin această definiţie, leagă fondul de formă, în cazul acestei categorii de opere. Astfel, specific operelor ce îmbracă forma unei fonograme, este faptul că ele trebuie să fie fixate pe un anumit suport în urma unui procedeu tehnic de înregistrare.

Calitatea de titular al acestor drepturi este recunoscută, producătorilor de fonograme, adică acea persoana fizică sau juridică ce are iniţiativa şi îşi asumă responsabilitatea organizării şi finanţării realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o opera.

Producătorilor de fonograme, potrivit legii cadru în materie, li se recunoaşte următoarele drepturi conexe de autor:

- Dreptul de a înscrie pe suporturile fonogramelor, inclusiv pe coperte, cutii şi alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă menţiunile privind autorul şi artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerţ, precum şi numele ori denumirea producătorului (art. 104);

- dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele activităţi:

a) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor înregistrări sonore;

b) distribuirea propriilor înregistrări sonore şi închirierea acestora ; d) împrumutul propriilor înregistrări sonore; e) importul, în vederea comercializării pe piaţă internă, a copiilor legal

realizate ale propriilor înregistrări sonore; f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu

excepţia celor publicate în scop comercial, caz în care are dreptul doar la o remuneraţie echitabilă;

g) punerea la dispoziţia publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;

h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore. Titularului acestor drepturi îi este recunoscută posibilitatea de a –şi cesiona

drepturile patrimoniale prin încheierea de convenţii legale ce se vor supune regulilor comune aplicabile cesionării drepturilor de autor.

Perioada de protecţie pentru drepturile de autor este de 50 de ani, începând cu 1 ianuarie a următorului an în care a avut loc prima fixare a fonogramei.

Pentru titularii drepturilor patrimoniale conexe drepturilor de autor, se recunoaşte aptitudinea legală, de a primi o anumită remuneraţie compensatorie pentru copia privată2.

1 Art. 103 din Legea nr. 8/1996. 2 A se vedea pentru mai multe detalii Viorel Roş, op.cit., p. 247.

108

De regulă, realizarea acestei copii, impune consimţământul prealabil al autorului operei. Pentru realizarea unei copii private nu se impune acordul autorului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- opera a fost divulgată deja publicului; - reproducerea se adresează uzului propriu sau cercului său familial; - reproducerea nu contravine exploatării normale a operei; - reproducerea nu aduce atingere intereselor autorului sau operei; Îndeplinirea acestor condiţii nu înseamnă că reproducerea se realizează în

mod gratuit. Costul acestei reproduceri se regăseşte în costul aparatului de înregistrat sau reprodus dar şi a suporturilor pe care se fixează reproducerea.

Remuneraţia care se plăteşte în cazul copiilor private este echivalentul a 5% din costul aparatului de înregistrare sau a suportului pe care se fixează opera.

Colectarea sumelor datorate se realizează de către organismul desemnat de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Drepturile patrimoniale se împart diferit între titularii drepturilor conexe de autor, în funcţie de natura şi specificul operei: înregistrare sonoră şi/sau înregistrare audiovizuală.

În cazul înregistrărilor sonore, 40% din sumele colectate de către organul îndreptăţit de la fabricanţi sau importatori, revine autorilor şi editorilor de opere înregistrate, iar diferenţa se împarte artiştilor, executanţilor sau interpreţilor.

În cazul înregistrărilor audiovizuale, sumele colectate se împart în mod egal între toţi titularii drepturilor de autor.

Dreptul la remuneraţie nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor, artiştilor sau interpreţilor.

Remuneraţia compensatorie nu se va plăti în cazul în care, vânzarea suporturilor se realizează vrac (en gros) de către fabricanţi sau importatori direct producătorilor sau realizatorilor de înregistrări sonore sau organismelor de radiodifuziune şi televiziune.

Nu se va achita nicio remuneraţie şi nici nu este nevoie de acordul titularilor drepturilor pentru reproducerile care sunt făcute:

- în cadrul procedurilor judiciare sau administrative; - în scurte citate; - în procesul didactic educativ din instituţiile de învăţământ; - în procesul cercetării ştiinţifice desfăşurat prin intermediul bibliotecilor,

foneticilor, muzeelor, etc. - în procesul de mediatizare şi informare publică cu privire la problemele şi

evenimentele de notorietate şi actualitate.

8.2.3. Protecţia drepturilor recunoscute organismelor de radiodifuziune şi de televiziune

Organismele de radio şi de televiziune au ca obiect de activitate, transmiterea

de mesaje şi informaţii către un număr mare de ascultători sau telespectatori. Mesajele şi informaţiile transmise îmbracă forma unor programe de radio sau

televiziune, care la rândul lor pot constitui opere originale, opere derivate sau lucrări neprotejate.

109

Legiuitorul român, acordă o importanţă deosebită organismelor de radiodifuziune şi televiziune precum şi producţiilor acestora, şi alocă un întreg capitol din legea cadru în materie (Capitolul V „Organismele de radiodifuziune şi de televiziune” art.113 -122).

Potrivit dispoziţiilor legale în materie1, organismelor de radiodifuziune şi de televiziune li s –au recunoscut dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, următoarele:

a) fixarea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune;

b) reproducerea prin orice mijloc şi sub orice formă a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;

c) distribuirea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

d) importul, în vederea comercializării pe piaţa internă, a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe Internet;

f) comunicarea publică a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;

g) închirierea propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport;

h) împrumutul propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;

i) punerea la dispoziţia publicului a propriilor emisiuni şi servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public.

Organismelor de radiodifuziune şi de televiziune li s –au recunoscut dreptul exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor programe de radiodifuziune sau de televiziune, realizate fără autorizarea lor şi fixate pe orice tip de suport. Nu se aplică această regulă atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.

Regulile comune aplicabile în cazul cesiunii drepturilor de autor, se vor aplica şi pentru cesionarea acestor drepturi, indiferent dacă cesiunea este una exclusivă sau neexclusivă.

Protecţia programelor de radio sau televiziune se întinde pe o perioadă de 50 de ani, şi începe de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima emisie sau transmisie a programului ce are calitatea de operă.

Dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori de televiziune, fixat pe orice fel de suport, se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer

1 Art. 113 din Legea nr. 8/1996.

110

de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor acestuia, pe piaţa internă, de către titularul de drepturi sau cu consimţământul acestuia.

Valorificarea drepturilor organismelor de radio şi televiziune asupra programelor proprii, se realizează în cadrul aceloraşi limite impuse de legiuitor şi valorificării drepturilor de autor, prevăzute la art. 33, 34, şi 38, din Legea nr.8/1996.

Potrivit legii, comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să se realizeze cu respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe protejate. Termenul de „comunicare publică prin satelit” este definit de legiuitorul intern, şi prin acesta se înţelege introducerea, sub controlul şi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într-un lanţ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit şi revine la pământ.

Satelitul este orice dispozitiv care operează pe benzi de frecvenţă rezervate, conform legislaţiei privind telecomunicaţiile, pentru radiodifuzarea semnalelor în scopul recepţionării de către public sau pentru comunicarea individuală privată. În acest din urma caz este necesar ca recepţia individuală să se poată face în condiţii comparabile celor din primul caz.

Dacă operatorii radio sau de televiziune difuzează semnalele purtătoare de emisiuni sau de servicii de programe sub o forma codificată, introducerea lor în lanţul de comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziţia publicului de către organismul respectiv sau cu consimţământul lor.

Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de un organism situat în afara teritoriului ţării noastre sau într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene şi care nu asigură nivelul de protecţie prevăzut de prezenta lege, este asigurată astfel:

- daca semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staţii de legătură ascensională, responsabilitatea revine persoanei care, situate pe teritoriul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene, utilizează staţia;

- dacă nu se apelează la o staţie de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost autorizata de un organism cu sediul principal în Romania sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.

Titularii dreptului de autor li se recunoaşte posibilitatea de a cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin satelit unui organism de radiodifuziune sau de televiziune, numai printr-un contract încheiat fie prin intermediul unui organism de gestiune colectiva, fie individual.

Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă şi un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru comunicarea publică prin satelit a unei categorii de opere aparţinând unui anumit domeniu, îşi poate produce efectele extinse şi faţă de titularii de drepturi care nu sunt reprezentaţi de organismele de gestiune colectivă, dacă această comunicare către public prin satelit are loc simultan cu radiodifuzarea terestră efectuată de către acelaşi organism emiţător. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice moment să înlăture producerea efectelor extinse ale contractului-cadru, printr-un contract individual sau colectiv. Aceste prevederile nu se aplică operelor audio-vizuale.

111

Titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmisiei prin cablu numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.

Cuantumul remuneraţiei privind drepturile de autor şi drepturile conexe se stabileşte prin negociere directă între organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe şi structurile asociative ale distribuitorilor prin cablu. Se exclud de la calculul remuneraţiei acele programe a căror retransmitere prin cablu este obligatorie conform legii.

Atunci când părţile nu pot stabili metodologii prin negociere, pot conveni să parcurgă procedura de mediere facultativă şi ulterior pe cea a arbitrajului.

Medierea este efectuată de unul sau mai mulţi mediatori aleşi de părţi în aşa fel încât independenţa şi imparţialitatea lor să nu poată fi puse la îndoială. Principala sarcină a mediatorii este să ajute negocierile şi să notifice propunerile făcute de părţi.

În termen de 3 luni de la prezentarea propunerii de către mediatori, părţile vor notifica mediatorilor şi la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor respingerea propunerii sau acceptarea acesteia prin semnarea protocolului privind metodologiile.

Notificarea propunerii, precum şi a acceptării sau respingerii acesteia se face în conformitate cu regulile aplicabile notificării actelor juridice. Acceptarea de către toate părţile este prezumată în cazul în care nici una dintre ele nu a notificat respingerea propunerii în acest termen.

Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinţat gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaşi categorie este considerat de drept a fi şi gestionarul drepturilor lor. Dacă există în acelaşi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către aceşti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data notificării.

Dispoziţiile amintite nu se vor aplica drepturilor exercitate de organismele de radiodifuziune sau de televiziune cu privire la propriile emisiuni şi servicii de programe, indiferent dacă drepturile în cauză le aparţin ori le-au fost cesionate de alţi titulari de drepturi de autor sau de drepturi conexe. În acest caz, exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu, cu excepţia cazurilor în care retransmiterea prin cablu este obligatorie prin lege.

CAPITOLUL IX

GESTIUNEA ŞI APĂRAREA DREPTURILOR DE AUTOR ŞI A DREPTURILOR CONEXE

112

9.1.Gestiunea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe

9.1.1.Noţiuni introductive

Legislaţia internă recunoaşte posibilitatea titularilor drepturilor de autor şi a

drepturilor conexe de a le valorifica şi exploata în mod personal sau dimpotrivă prin organismele colective.

Gestiunea drepturilor de autor şi celor conexe acestor drepturi, prin intermediul unor organisme de gestiune colectivă, îşi găseşte reglementarea pentru întâia oară în cadrul normativ intern prin intermediul Legii nr. 8/1996.

Natura drepturilor de autor, face uneori, imposibilă autorizarea individuală în procesul exploatării acestor drepturi, ceea ce justifică apariţia şi dezvoltarea unor organisme de gestiune colectivă a drepturilor de autor.

Totodată imposibilitatea titularilor unor astfel de drepturi de a controla în mod individual, procesul de exploatare a operei, justifică reglementarea prin lege a gestiunii colective a drepturilor de autor.

9.1.2. Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe.

Legiuitorul român, în conţinutul art. 124 din Legea nr. 8/1996, defineşte

organismele de gestiune a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, ca fiind acele persoane juridice constituite prin libera asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea şi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinţată de către titulari.

Din economie de text, în legislaţia internă, se foloseşte termenul general de organisme de gestiune. Acestea, se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociaţiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor prezentei legi.

Organismele de gestiune sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, şi acţionează în limitele mandatului încredinţat şi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.

Ele pot fi create şi în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creaţie, sau pentru gestionarea de drepturi aparţinând unor categorii distincte de titulari.

Pentru îndeplinirea şi atingerea scopului propus, organismelor de gestiune colectivă li s –a impus obligaţia să comunice publicului, prin mijloace de informare în masă, următoarele date:

- categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă; - drepturile patrimoniale pe care le gestionează; - categoriile de utilizatori şi categoriile de persoane fizice şi juridice

care au obligaţii de plată a remuneraţiilor compensatorii pentru copia privată către titularii de drepturi;

113

- actele normative în temeiul cărora funcţionează şi colectează remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi;

- modalităţile de colectare şi persoanele responsabile de această activitate, pe plan local şi central;

- programul de lucru. Organismelor de gestiune colectiva cu sediul România, li se acordă avizul de

funcţionare doar dacă: - urmează să se constituie sau funcţionează potrivit reglementărilor

legale la data intrării în vigoare a prezentei legi; - depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de

opere, interpretări şi execuţii artistice, fonograme şi videograme, aparţinând propriilor membri şi pe care îl gestionează, precum şi contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine;

- au adoptat un statut care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege;

- au capacitate economică de gestionare colectivă şi dispun de mijloacele umane şi materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al ţării;

- permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinţează şi care doresc să le încredinţeze un mandat.

Avizul de constituire şi funcţionare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectiva.

Statutul organismului de gestiune colectiva trebuie să cuprindă informaţii cu privire la:

- denumirea, domeniul şi obiectul de activitate, drepturile pe care le gestionează;

- condiţiile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii acestora;

- drepturile şi obligaţiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă;

- modalitatea de desemnare şi atribuţiile administratorului general responsabil de funcţionarea organismului de gestiune colectivă, precum şi ale organelor de administrare şi de reprezentare;

- patrimoniul iniţial şi resursele economice prevăzute; - regulile aplicabile repartizării drepturilor colectate, proporţional cu

utilizarea reală a repertoriului titularilor de drepturi, privind repartizarea drepturilor colectate pentru care nu se poate stabili repartizarea reală, precum şi regulile privind regimul sumelor nerepartizate sau nerevendicate;

- reguli privind modalitatea de stabilire a metodologiilor ce urmează a fi negociate cu utilizatorii şi reguli privind reprezentarea în cadrul negocierilor;

- modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri; de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivă pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcţionării;

114

- alte dispoziţii obligatorii potrivit legislaţiei în vigoare. Funcţia de administratorul general sau calitatea de angajat retribuit al

organismului, sunt incompatibile cu cea membru în consiliul director al organismului de gestiune colectivă. Nu au calitatea de angajaţi retribuiţi membrii organismului de gestiune colectivă care primesc indemnizaţie de participare la activităţile din cadrul organelor de conducere alese.

Modificarea statutului se realizează doar cu avizul, dat de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu cel puţin două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie aprobată. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor eliberează acest aviz în termen de 10 zile de la solicitare, iar avizul se depune la instanţa judecătorească în vederea înregistrării modificării.

Avizul negativ trebuie întotdeauna motivat. Orice modificare a statutului efectuată şi înregistrată la instanţa judecătorească

fără avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este sancţionată cu nulitatea absolută a modificării.

Gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, se realizează în baza unui mandat acordat direct, prin încheierea unui contract scris de către titularii de drepturi, cu organismul de gestiune colectivă a acestor drepturi.

Titularului de drepturi care a acordat un mandat organismului de gestiune colectivă i se recunoaşte aptitudinea de a –şi exprima votul în cadrul adunării generale.

Artiştii interpreţi sau executanţi care au participat la o execuţie sau o interpretare colectivă a unei opere li se recunoaşte dreptul la un singur vot în cadrul adunării generale, prin reprezentantul desemnat.

Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor sau conexe, poate fi acordat şi indirect de către titulari, prin contracte scrise, încheiate între organisme de gestiune colectivă din România şi organisme străine care gestionează drepturi similare, pe baza repertoriilor membrilor acestora. Titularilor de drepturi, nu li se va recunoaşte dreptul la vot în baza unui astfel de mandat.

Drepturile de autor sau de drepturile conexe pot fi încredinţate prin mandat unui organism de gestiune colectivă care este obligat să accepte administrarea acestor drepturi pe baza gestiunii colective în limita obiectului său de activitate. Acestor organismele de gestiune colectiva nu li se recunoaşte dreptul de a avea ca obiect de activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune colectiva.

Când titularul unui drept de autor sau conex acestuia, nu este asociat la niciun organism, competenţa revine organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri. Revendicarea de către titularii de drepturi nereprezentaţi a sumelor cuvenite se poate face în termen de 3 ani de la data notificării. După acest termen, sumele nerepartizate sau nerevendicate sunt utilizate potrivit hotărârii adunării generale, cu excepţia cheltuielilor de administrare.

9.1.3.Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă

115

Pentru atingerea scopului propus prin reglementarea organismelor de gestiune comună (protecţia autorilor de opere şi legala exploatare a drepturilor de autor şi a celor conexe), legiuitorul român a impus o serie de obligaţii în sarcina acestor organisme. Nerespectarea obligaţiilor de către aceste organisme atrage sancţiuni aplicate de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care poate cere instanţelor competente desfiinţarea acestora prin hotărâre judecătorească.

Potrivit art. 130 din Legea nr. 8/1996, organismelor de gestiune li se impun următoarele obligaţii:

- să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite titularilor de drepturi, pentru operele a căror exploatare face imposibilă autorizarea individuală, şi care trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi;

- să-i autorizeze pe utilizatori, la cererea acestora, înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remuneraţii, prin licenţă neexclusivă, care îmbracă forma scrisa;

- să încheie, în numele titularilor de drepturi care le-au acordat mandat sau pe baza convenţiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, cu utilizatorii care desfăşoară activităţi de comunicare publică, cu organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat;

- să protejeze interesele membrilor lor, în ceea ce priveşte gestionarea drepturilor cuvenite, ca urmare a utilizării repertoriului propriu, în afara teritoriului României, prin încheierea de contracte de reprezentare cu organismele similare din străinătate;

- să colecteze sumele datorate de utilizatori şi să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut;

- să asigure accesul propriilor membri la informaţiile privind orice aspect al activităţii de colectare a sumelor datorate de utilizatori şi de repartizare a acestora;

- să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi şi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului lor de activitate;

- să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informaţii şi transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe care le colectează, precum şi informaţii privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării acestora (utilizatorii sau intermediarii acestora au obligaţia să furnizeze, în format scris şi electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informaţiile şi documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal şi stampilate);

- să asigure transparenţă activităţii de gestiune colectivă în raporturile cu autorităţile publice care au drept de control;

- să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate.

Organismele de gestiune colectivă trebuie să depună la Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor o cerere, însoţită de metodologiile propuse a fi negociate. Negocierea

116

are loc în cadrul unei comisii constituite prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisa în termen de maximum 5 zile de la primirea cererii de iniţiere a procedurilor de negociere.

Comisia de negociere este constituită din: - câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune

colectivă; - câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate

de utilizatori, numit dintre acestea, şi câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliţi pe baza cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă a acestora în domeniu, precum şi al societăţilor publice de radiodifuziune şi de televiziune, după caz, pe de alta parte;

Toţi reprezentanţii părţilor implicate în comisie se desemnează de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcţionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţă prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.

Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se face integral şi distinct de la bugetul de stat.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este condus de un director general, ajutat de un director general adjunct, numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului coordonator.

Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor are următoarele atribuţii: - reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului

general; - elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de

activitate; - ţine evidenţa repertoriilor transmise de organismele de gestiune

colectivă; - organizează şi administrează contra cost înregistrarea în registrele

naţionale şi în alte evidenţe naţionale specifice, prevăzute de lege; - eliberează contra cost marcaje holografice utilizabile în condiţiile

legii în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, la valoarea preţului de achiziţie la care se adaugă un comision de administrare de 30%;

- avizează constituirea şi supraveghează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă;

- avizează, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, potrivit legii, înscrierea în registrul aflat la grefa judecătoriei a asociaţiilor şi fundaţiilor constituite în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, inclusiv în ceea ce priveşte asociaţiile pentru combaterea pirateriei;

- controlează funcţionarea organismelor de gestiune colectivă şi stabileşte măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancţiuni, după caz;

- asigură secretariatul procedurilor de arbitraj desfăşurate potrivit legii;

- efectuează contra cost, pe cheltuiala inculpaţilor, în cazul în care s-a dovedit vinovăţia, constatări tehnico-ştiinţifice cu privire la caracterul original al

117

produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea organelor de cercetare penală;

- efectuează la cerere expertize contra cost, pe cheltuiala părţilor interesate;

- desfăşoară activităţi de informare privind legislaţia din domeniu, pe cheltuiala proprie, precum şi activităţi de instruire, pe cheltuiala celor interesaţi;

- desfăşoară activităţi de reprezentare în relaţiile cu organizaţiile de specialitate similare şi cu organizaţiile internaţionale din domeniu, la care statul român este parte;

- îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pentru asigurarea protecţiei

drepturilor de autor şi intereselor titularilor acestor drepturi, a avizat înfiinţarea a peste 10 organisme de gestiune colectivă şi alte 10 organisme de colectare a sumelor datorate de utilizatori.

9.2.Apărarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe

Drepturile de autor şi drepturile conexe acestora, ori de câte ori sunt

nesocotite sau încălcate, aducându-se astfel atingere intereselor titularilor lor, atrage răspunderea celor, care prin fapta ilicită le au nesocotit sau încălcat.

Răspunderea celor care încalcă astfel de drepturi poate fi de natură civilă, administrativă sau penală, în funcţie de rezultatul pe care l –au produs actele ilicite dar şi de pericolul social pe care în prezintă acţiunea de nesocotire sau încălcare a acestor drepturi.

Drepturile de autor şi cele conexe lor, se bucură de o protecţie atât din partea legii speciale în materie Legea nr. 8/1996 cât şi de dispoziţiile comune în materie.

Faptele prin care se aduce atingere drepturilor de autor şi drepturilor conexe acestora sunt acelea care încalcă prevederile art. 10 respectiv art. 96 din Legea nr. 8/1996.

Astfel sunt de natură să lezeze interesele titularilor drepturilor de autor următoarele fapte ilicite:

- Divulgarea operei unui autor fără acordul titularului dreptului de autor;

- Însuşirea fără drept a calităţii de autor a unei opere ce nu îi aparţine;

- Nesocotirea deciziei titularului dreptului de autor de a aduce la cunoştinţa publicului opera sub un anumit nume;

- Modificarea, transformarea sau adaptarea unei opere fără acordul titularului dreptului, care a adus atingere operei originale sau reputaţiei autorului;

- Exercitarea abuzivă a dreptului la retractarea operei; - Însuşirea fără drept a paternităţii interpretări sau execuţiei artistice

a unei alte persoane; - Nerespectarea deciziei artistului interpret sau executant de a indica

ori comunica la fiecare spectacol si la fiecare utilizare a înregistrării acestuia a numelui sau pseudonimului său;

118

- Nerespectarea calităţii prestaţiei artistice şi deformarea, falsificarea sau altei modificări substanţiale a interpretării ori execuţiei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaţia sa.

Titularul dreptului încălcat sau nesocotit, poate solicita instanţei să îl oblige pe autorul faptelor ilicite la abţinerea de la orice fapte provocatoare de prejudicii cât şi la repararea prejudiciilor create prin săvârşirea de fapte ilicite.

La art. 139 din Legea 8/1996 sunt prevăzute chiar sancţiuni speciale aplicabile persoanelor care au încălcat sau nesocotit drepturi de autor sau cele conexe. Aceste sancţiuni sunt următoarele:

- beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor; - acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi

fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite; - să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru a preveni

producerea iminenta a unei pagube prin încălcarea unui drept, prin interzicerea, cu titlu provizoriu, ca încălcările prezumate aduse acestui drept să continue sau pentru a condiţiona continuarea lor de constituirea unor garanţii destinate să asigure despăgubirea solicitantului; masurile provizorii de interzicere vor fi impuse, dacă este cazul, prin obligarea la plata de amenzi civile potrivit dreptului comun;

- să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru a asigura repararea pagubei (luarea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile de autor, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor bunuri);

- să dispună ridicarea sau predarea către autorităţile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege pentru a împiedica introducerea acestora în circuitul comercial.

Acţiunea introdusă de titularii drepturilor în instanţă, pentru recuperarea prejudiciului suferit ca urmare a comiterii unor acte ilicite de către terţi, poate fi continuată şi de moştenitorii acestora.

Însă specificul drepturilor de autor limitează sfera acţiunilor moştenitorilor autorului care nu a introdus o astfel de acţiune pe timpul vieţii sale. Aceşti moştenitori pot introduce acţiuni în faţa instanţei având ca obiect:

- recunoaşterea calităţii de autor; - respectarea integrităţii operei; - răspunderea civilă delictuală; - răspunderea civilă contractuală; - îmbogăţirea fără just temei; Titularii drepturilor de autor pot recurge şi la mijloacele penale de protecţie

dacă sunt întrunite condiţiile legale pentru o astfel acţiune în faţa instanţei. Legiuitorul român acordă o importanţă deosebită drepturilor de autor, iar

încălcarea acestor valori prezintă un pericol pentru societate ceea ce justifică angajarea răspunderii penale pentru cei care nesocotesc sau încalcă aceste drepturi.

Sunt apărate de legea penală atât drepturile morale de autor cât şi cele patrimoniale.

Drepturile morale de autor apărate de legea penală sunt următoarele: dreptul la divulgarea operei; dreptul la paternitate şi dreptul la nume.

119

De protecţia legii penale se bucură şi latura patrimonială a drepturilor de autor.

Legea nr.8/1996, incriminează o serie de fapte şi le consideră infracţiuni atunci când sunt nesocotite drepturile de autor, şi se pedepseşte, potrivit art. 140, cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege: a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; b) distribuirea, închirierea sau importul pe piaţa internă a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat; c) comunicarea publică a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; d) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; e) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; f) realizarea de opere derivate; g) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuţiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune.

Dispoziţiile amintite sunt completate cu prevederile art. 141 din lege care incriminează de asemenea faptele prin care se aduce atingere drepturilor de autor şi le pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor. Aceeaşi sancţiune se aplică şi pentru comiterea următoarelor fapte:

- Producerea, importul, distribuirea, deţinerea, instalarea, întreţinerea sau înlocuirea, în mod ilicit, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă;

- Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiţionat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă;

- Utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces condiţionat, precum şi expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informaţiilor necesare confecţionării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiţionat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel de servicii, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani;

- Vânzarea sau închirierea dispozitivelor pirat de control al accesului se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani;

- Cu pedeapsa prevăzută la alin. (4) se sancţionează şi săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în scop comercial.

De asemenea, potrivit art. 143, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deţine, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care prestează servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecţie sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de protecţie, inclusiv în mediul digital.

120

Este considerată de asemenea infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularilor de drepturi şi ştiind sau trebuind să ştie că astfel permite, facilitează, provoacă sau ascunde o încălcare a unui drept prevăzut în prezenta lege: a) înlătură în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate, ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil; b) distribuie, importă în scopul distribuirii, radiodifuzează ori comunică public sau pune la dispoziţie publicului, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment, alese în mod individual, fără drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate, pentru care informaţiile existente sub formă electronică, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost înlăturate ori modificate fără autorizaţie.

Legiuitorul nostru a decis că nu se pedepseşte persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute de legea cadru, permiţând astfel identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.

Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de lege şi care, în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de mărfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Aceste dispoziţii se aplică şi persoanelor care au comis infracţiunile prevăzute de lege, condiţiile în care se recuperează prejudiciul constatat.

Constatarea infracţiunilor prevăzute în prezenta lege se face de către structurile specializate ale Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi de către Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiilor. Constatarea unora dintre infracţiuni se poate face şi de către Jandarmeria Română, în condiţiile prevăzute de 214 din Codul de procedură penală.

Competenţa de judecată pentru infracţiunile prevăzute în Legea nr.8/1996 revine tribunalului.

Faptele de încălcare a drepturilor de autor sancţionate în baza art. 141-143 din Legea nr.8/1996, sunt susceptibile de o calificare ca infracţiuni mai grave precum: abuz de încredere; înşelăciune; fals material; furt; distrugere, etc. se observă astfel, o dublă incriminare în care sancţiunea specială este mult mai blândă1.

Alături de răspunderea civilă şi cea penală, Legea nr.8/1996 recunoaşte şi posibilitatea angajării răspunderii contravenţionale.

Astfel, amintim cele mai importante fapte ce constituie contravenţii, dacă prin săvârşirea lor nu angajează răspunderea penală. Acestea sunt:

- neîntocmirea şi/sau necompletarea la timp a catalogului pentru propriile fotograme de către producător;

- introducerea fonogramelor în circuitul comercial fără marcaje privind numele şi marca producătorului, titlul fonogramei, numărul de catalog, numărul

1 A se vedea Viorel Roş, op.cit., p.266.

121

autorizaţiei eliberate de organismul de gestiune colectivă, titlul piesei, durata, compozitorul, textierul, editorul şi artistul interpret;

- emiterea facturilor fără specificaţiile privind numărul de exemplare pentru fiecare poziţie din catalog şi a preţului de livrare;

- introducerea fonogramelor în circuitul comercial înainte de înscrierea în registrul de evidenţă a fonogramelor;

- refuzul nejustificat al utilizatorului de opere muzicale de a pune la dispoziţia organismului de gestiune colectivă, a informaţiilor şi documentelor privind lista cu operele transmise în diverse emisiuni;

- refuzul nejustificat al utilizatorului de opere muzicale de a permite accesul organelor de control în discoteci, baruri, spectacole în scopul monitorizării utilizării operelor muzicale.

Constatarea şi sancţionarea acestor contravenţii se fac de către împuterniciţi ai Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, organele specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, Oficiul Concurenţei, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor, şi a altor organisme de gestiune colectivă.

Proba drepturilor de autor se poate realiza prin orice modalitate legală. Titularii drepturilor de autor au posibilitatea legală să marcheze operele originale sau copiile autorizate, în cazul în care îşi rezervă exploatarea acestor drepturi cu litera C înconjurată de un cerc.

Menţiunea de protecţie a drepturilor producătorilor de înregistrări sonore, artişti interpreţi sau executanţi şi alţi deţinători de drepturi exclusive, întâlnită pe operele originale sau copiile autorizate ale înregistrărilor sonore, este reprezentată de simbolul constituit din litera P înconjurat de un cerc, însoţit de numele lor, locul şi anul primei publicări.

Titularii de drepturi sau autorii de opere au posibilitatea legală de a –şi înregistra numele artistic sau literar o dată cu includerea operei lor în repertoriul organismelor de gestiune colectivă.

Sumele datorate autorilor în urma exploatării operelor lor, beneficiază de acelaşi regim juridic ca şi veniturile de tip salarial, şi nu pot fi urmărite decât în anumite condiţii stabilite de lege.

La art. 150 din Legea nr. 8/1996, legiuitorul dispune că Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.

122

PARTEA a II-a

BREVETELE DE INVENTIE

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1.Istoricul protecţiei invenţiilor

Desi in antichitate s-a vorbit de progres si secrete ale meseriei, totusi abia in Evul Mediu, odata cu organizarea breslelor, le sunt acordate privilegii pentru expoatarea de solutii noi; totodata se instituie obligatii ale membrilor breslelor in pastrarea secretelor de fabricatie. In 1474, la Venetia s-a adoptat o reglementare asupra brevetelor de inventie, insa abia in 1642 parlamentul englez a votat statutul monopolurilor, apoi in 1790 in SUA, 1791 in Franta1.

În ţările române, termenul de „invenţie” sau „invenţiune” a fost precedat până în a doua parte a sec. XIX-lea de cel de „noua aflare”, „noua născocire”, „noua închipuire” ori „nou meşteşug”. Evoluţia noţiunii de invenţie este, de fapt, paralelă cu traseul lung şi sinuos de la formele incipiente de protecţie acordate în evul mediu, de către domnitorii Ţărilor române, exploatării obiectelor create de meşteşugari sau breslaşi, la legislaţia modernă de brevete, de astăzi2.

Primul drept exclusiv a fost acordat în 1291 de regele Andrei în Transilvania, meşteşugarilor din Rimetea pentru folosirea meşteşugului de extragere şi prelucrare a minereului de fier, ca şi pentru turnarea şi prelucrarea fierului. În Ţara Românească, Mircea cel Bătrân a acordat în anul 1391 mănăstirii Tismana dreptul exclusiv de a exploata o moară, iar in Moldova, primul privilegiu a fost acordat în 1402 de către domnitorul Alexandru Voievod mănăstirii Moldoviţa pentru exploatarea unei instalaţii de produs bere (sladniţa).

La 28 mai 1800 domnitorul Alexandru Moruzi acorda un privilegiu lui Hagi Stănuţă pentru a construi şi exploata „o fabrica de testemeluri” (ţesătorie) la mănăstirea Mărcuţa din Bucureşti pe o durată de 15 ani şi ca nimeni altcineva „de aici sau care vor veni din alte părţi” să nu poată exploata o asemenea fabrică.

Petrache Poenaru este primul roman care a obtinut in Franta brevetul nr.3208 din 25 mai 1827 pentru invenţia „Creion portăreţ fără sfârşit”, dupa care alti romani au obtint brevete în Austria, Germania, Elveţia s.a.

Prin Decretul regal nr.102 din 13 ianuarie 1906 s-a promulgat „Legea privind brevetele de invenţiune” care prevedea acordarea brevetelor de invenţie „fără examinare prealabilă şi fără nici o garanţie de orice natură din partea statului” pe o durata de 15 ani de la data depunerii cererii, iar pentru brevetul de perfecţionare 10 ani.

1 A se vedea pe larg A.C.Strenc, B.Ionescu, Gh.Gheorghiu “Dreptul brevetului”-Tratat, vol.I, p.18-29 2 OSIM, p.29

123

In 1967 a fost emis Decretul nr. 884 privind invenţiile, inovaţiile şi raţionalizările1, iar în 1974 s-a adoptat Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile2 ce a instituit o examinare de fond a condiţiilor de brevetabilitate.

Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenţie3, cu modificarile ulterioare aduse prin Legea nr. 203/20024 este o lege moderna continand principiile de fond actuale ale dreptului brevetului: dreptul la brevet al inventatorului sau succesorului sau în drepturi; drepturile exclusive de exploatare conferite titularului; acordarea brevetului de invenţie în urma examinării condiţiilor de fond privind brevetabilitatea;durata de 20 de ani a brevetului, iar pentru invenţiile de perfecţionare de 10 ani; protecţia provizorie asigurată de publicarea cererii la 18 luni.

1.2. Izvoarele dreptului brevetului

Sunt legea naţională, acte internaţionale la care Romania este parte.

1.2.1. Legea naţională

În România se reglementează materia brevetelor de invenţie prin urmatoarele acte normative:

– Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie republicată în temeiul Legii nr. 203/2002;

-Legea nr. 20/19935 pentru ratificarea Acordului european instituind o asociere între România, pe de-o parte, Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, încheiată la Bruxelles la 1 februarie 1993, cuprinzând art. 67 şi Anexa XIX, dedicate proprietăţii intelectuale

– Hotărârea Guvernului României nr. 499/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie;

– Legea nr. 383/1999 pentru aprobarea O.G. nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora;

– Legea nr. 611/2002 privind aderarea României la Convenţia Brevetului European adoptată la München la 5 octombrie 1973 şi la Actul de revizuire a acesteia adoptat la München la 29 octombrie 2000;

– Legea nr. 581/2004 privind certificatul suplimentar de protecţie pentru medicamente şi produse de uz fitosanitar;

– Legea nr. 255/1998 privind noile soiuri de plante;

– Legea nr. 93/1998 privind protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie.

– Legea nr. 75/1999 privind aderarea României la Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare, semnat la 28 aprilie 1977 şi modificat la 26 septembrie 1980;

– Decretul nr. 81/1979 de ratificare a Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor, adoptat la Washington la 19 iunie 1970; 1 Publicat în Buletinul Oficial al României, nr. 85 din 30 septembrie 1967. 2 Publicat în Buletinul Oficial al României, nr. 137 din 2 noiembrie 1974. 3 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 21 octombrie 1991. 4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.340 din 22 mai 2002. 5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 12 aprilie.

124

1.2.2. Reglementări internaţionale

-Convenţia de la Paris, din 1883,privind proprietatea intelectuala, modificata succesiv, ultima fiind cea de la Stockholm din 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968.

– Convenţia semnată la Stockholm la 14 iulie 1976, ratificată de România prin Decretul nr. 1175/1968 pentru infiintarea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI)

– Acordul de la Marrakech la 15 aprilie 1995, ratificat de România prin Legea nr. 133/1994 privind Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC);

–Directiva 98/94/EC privind protecţia juridică a invenţiilor biotehnologice),

1.2.3. Jurisprudenţa Rolul jurisprudenţei în conturarea dreptului brevetului devine din ce în ce mai

important, având în vedere creşterea permanentă a numărului litigiilor. Doctrina română nu admite includerea jurisprudenţei între izvoarele dreptului, cu toate că este acceptat, în general, faptul că jurisprudenţa constituie o sursă a regulilor de drept1.

Regula jurisprudenţială este o creaţie imperfectă (prin modul de elaborare şi prin vocaţia de aplicare individuală), fiind dependentă de norma pe care se sprijină, şi subordonată legii, legiuitorul având posibilitatea de a o consacra sau de a o modifica.

Cu toate acestea, regulile menţionate există şi se bucură de o largă aplicabilitate în practică. În materia dreptului de proprietate industrială au apărut noi jurisdicţii, cum ar fi: Curtea de Justiţie din Luxemburg, Comisia de la Bruxelles, Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Organismul OMC de reglementare a diferendelor, precum şi jurisdicţia sistemului brevetului european (OEB). Soluţiile jurisprudenţei internaţionale necesită o atentă analiză pentru a stabili valoarea lor de izvor de drept.

1.3. Natura dreptului conferit de brevet

Brevetul de invenţie acordat de către organele abilitate, conferă drepturi autorului – creator al unei invenţii şi/sau titularului, în condiţiile prevăzute de lege ori convenţiile internaţionale.

Pornind de la definiţia dreptului subiectiv de proprietate industrială asupra invenţiei, ca „posibilitate juridică recunoscută titularului de brevet de a exploata, în mod exclusiv, invenţia brevetată”, pot fi identificate caracterele juridice ale acestuia, respectiv: drept absolut, opozabil erga omnes, drept patrimonial, drept alienabil şi drept temporar.

Există importante elemente de diferenţiere care împiedică încadrarea dreptului asupra invenţiei în categoria dreptului de proprietate. Diferenţele vizează imprescriptibilitatea achizitivă a drepturilor intelectuale, faptul că mijlocul specific de apărare nu este reprezentat de acţiunea în revendicare şi că nu sunt supuse aceleaşi reglementări ca dreptul de proprietate.

In doctrina s-au formulat mai multe teorii privind drepturile drepturile intelectuale: 1 În acest sens, Ion Deleanu, Construcţia juridică a normei de drept, revista Dreptul, nr. 8/2004, p. 13

125

O teorie1 a fost enunţată în secolul al XIX-lea, prin care s –a adăugat, alături de drepturile personale, drepturile de creanţă şi drepturile reale, o a patra categorie de drepturi patrimoniale, aceea a drepturilor intelectuale.

O alta teorie încadrează drepturile autorilor şi inventatorilor într-o categorie distinctă, denumită “drepturi de monopol”, pentru a sublinia caracterul lor structural şi funcţia de concurenţă pe care o exercită. Se apreciază că este de esenţa acestor drepturi de monopol prerogativa de a realiza şi exploata economic obiectul invenţiei sau operei, precum şi dreptul de a-i împiedica pe terţii care au cumpărat obiectul de a-l reproduce, multiplica şi vinde. Şi aceasta teorie a fost criticată, în principal pentru că nu ţine seama de aspectul moral al dreptului subiectiv analizat.

În ceea ce priveşte dreptul românesc, s-au conturat trei mari concepţii privind natura juridică a dreptului subiectiv al inventatorului, analizat ca un complex de drepturi patrimoniale şi personal-nepatrimoniale, ca drept personal nepatrimonial, precum şi ca drept real purtând asupra unui bun incorporal.

Teoria caracterului complex al dreptului asupra invenţiei arata că “dreptul de autor, ca şi dreptul de inventator, este un drept subiectiv complex în al cărui conţinut intră deopotrivă drepturi personale nepatrimoniale şi drepturi patrimoniale, fără ca unele dintre ele să aibă primatul asupra celorlalte”.2

Concepţia potrivit căreia dreptul subiectiv al inventatorului este un drept personal-nepatrimonial se întemeiază pe ideea că natura juridică a unui drept trebuie stabilită pornind de la esenţa acelui drept. Întrucât conţinutul personal-nepatrimonial este de esenţa dreptului de autor şi de inventator, iar dreptul de inventator nu poate exista în afara prerogativelor sale nepatrimoniale, atunci dreptul de inventator (ca şi cel de autor) este “un drept personal nepatrimonial, ce dă naştere, pe cale de consecinţă, şi la drepturi de ordin patrimonial care, fiind împletite organic cu cele de ordin personal-nepatrimonial, formează un tot unitar”3.

În sfârşit, concepţia conform căreia dreptul subiectiv al inventatorului este un drept real purtând asupra unui bun incorporal destinat utilizării în industrie, împărtăşită de majoritatea doctrinei actuale, a fost elaborată şi susţinută pentru prima dată de A. Petrescu, arătând că problema naturii juridice a dreptului subiectiv de proprietate industrială stricto sensu se soluţionează prin stabilirea naturii juridice a dreptului exclusiv de exploatare4.

Legislaţia română de brevete (Legea 64/1991 republicată) consacră de altfel aceste trei categorii de drepturi din care derivă însă numeroase alte drepturi. Exemplificăm ca drepturi de natură nepatrimonială: dreptul la calitatea de autor al invenţiei, dreptul de prioritate al inventatorului, dreptul de a da publicităţii invenţia, dreptul la nume, la eliberarea unui titlu de protecţie juridică etc. Drepturile de natură

1 E. Picard, op.cit., p.86. 2 C. Stătescu, Drept civil. Contractul de transport. Drepturile de creaţie intelectuală. Succesiunile, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967, p. 46-51, citat de Lucian Mihai, op.cit., p. 92; 3 A. Ionaşcu, Dreptul de autor în legislaţie, revista “Justiţia nouă”, nr. 6/1961, p. 35, citat de Lucian Mihai,

op.cit., p. 95; 4 A se vedea pe larg Razvan Dinca ”Protectia secretului comercial in dreptul privat” Ed. Universul Juridic, 2009, p.168-228

126

patrimonială sunt drepturile băneşti rezultate din exploatarea invenţiei, în mod direct sau indirect, prin cesiune sau licenţă, sau despăgubiri cauzate de folosirea fără drept a invenţiei de către terţi.

Indubitabil, în legătură cu creaţiile intelectuale se nasc atât drepturi personal-nepatrimoniale, cât şi drepturi patrimoniale, însă de aici nu se poate trage concluzia că ne aflăm în prezenţa unui drept complex, fiind vorba, şi în concepţia noastră, despre o sumă de drepturi distincte. Caracterul distinct al acestor drepturi subiective rezultă, printre altele, din faptul că ele nu se nasc în acelaşi moment; spre exemplu, dreptul la calitatea de autor a invenţiei se naşte în chiar momentul creării acesteia, pe când dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei se naşte din momentul depozitului reglementar, sub condiţia eliberării brevetului.

De asemenea, se observă că drepturile născute în legătură cu o creaţie industrială nu au întotdeauna ca obiect respectiva creaţie: astfel, obiectul direct al dreptului de exploatare a invenţiei este invenţia însăşi, în timp ce drepturile personal-nepatrimoniale ale inventatorului au ca obiect respectul personalităţii autorului.

În considerarea argumentelor prezentate de aceasta ultimă concepţie, dar şi a concepţiei potrivit căreia dreptul inventatorului este un drept de proprietate, se poate concluziona că dreptul subiectiv de proprietate asupra invenţiei este un drept real ce poartă asupra unui bun incorporal, destinat utilizării în industrie.

CCAAPPIITTOOLLUULL IIII

BBRREEVVEETTAABBIILLIITTAATTEEAA IINNVVEENNŢŢIIIILLOORR

2.1. Invenţia – concept şi importanţă1 Legea română privind brevetele de invenţie prevede la art.7 că ”un brevet de

invenţie poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială”.

Caracteristicile invenţiei sunt:

-invatatura invenţiei, constituie în doctrina juridică europeană o noţiune de bază în înţelegerea esenţei unei invenţii brevetabile, evitată adesea prin folosirea noţiunii de „soluţie tehnică”, noţiuni ce nu trebuie să fie confundate: prima constă în scopul său practic, cu caracter tehnic, cea de-a doua se refera la o solutie. Caracterul tehnic al invenţiei brevetabile reprezintă o caracteristică inerentă a conceptului de invenţie brevetabilă, alături de noutate, activitate inventivă şi aplicabilitate industrială.

-realizabilitatea invenţiei (capacitatea invenţiei de a fi realizată) -utilizabilitatea tehnică a invenţiei.

Spre deosebire de realizabilitate la care trebuie demonstrat că prin mijloacele indicate se realizează scopul indicat de inventator, la utilizabilitatea tehnică trebuie demonstrat că prin utilizarea mijloacelor indicate se obţine un succes tehnic.

-repetabilitatea, in sensul ca soluţia trebuie să fie repetabilă cu acelaşi succes ori de câte ori este necesar

1 A se vedea pe larg A.C.Strenc, B.Ionescu, Gh.Gheorghiu, po.cit, p.121-323

127

-invenţia este o soluţie tehnică la o problema tehnice

2.2. Invenţii pentru care nu se acordă brevet

Art.12 si 13 din lege prevad două categorii de obiecte şi activități pentru care acordarea brevetului de invenție este exclusă: 

-conform art. 13 alin. 1 „nu sunt considerate invenţii în sensul art.7 (n.n. în sensul brevetabilităţii) în special:

a) descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice; b) creaţiile estetice; c) planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în

materie de jocuri sau în domeniul activităţii economice, precum şi programele de calculator;

d) prezentările de informaţii.” Lista prezentată nu este exhaustivă şi folosirea sintagmei în special arată clar

că acestea sunt principalele obiecte şi activităţi vizate, dar nu singurele şi deci lista având un caracter exemplificativ.

-conform art. 12 din lege “nu se acordă brevet de invenţie, potrivit prezentei legi pentru:

a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia ca aceasta excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie legală;

b) soiurile de plante şi rasele de animale; c) procedeele esenţial biologice pentru obţinerea plantelor şi animalelor; d) invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi

dezvoltării sale, precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene”.

Descoperirea presupune găsirea sau relevarea unui fenomen preexistent în natură şi care nu a putut fi pus în evidenţă sau cunoscut până la un anumit moment, în timp ce invenţia conţine o învăţătură tehnică utilă pentru lumea tehnică şi ştiinţifică care implică utilizarea legilor naturii care guvernează ceea ce s-a descoperit.

Teoriile ştiinţifice sunt activităţi intelectuale, ca forme mai evoluate ale descoperirilor şi lipseşte caracterul tehnic.

Metodele matematice sunt formulări abstracte ale intelectului uman, insa regulatoarele automate proiectate după aceste metode pot fi brevetabile ca structura şi funcţionalitate, dacă îndeplinesc condiţiile legale.

Creaţia estetică se referă la o operă legată de aspectul decorativ, ornamental al unui obiect (pictură, sculptură, muzică, creaţie vestimentară etc.), iar protecţia lor se face fie prin dreptul de autor1, fie prin desene si modele industriale2.

1 Legea nr. 8/1996 republicată 2 Legea nr. 129/92 republicată

128

Planuri, principii şi metode în exercitarea de activităţi mentale, în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice; programe de calculator - cuprind planurile de construcţie, tiparele pentru confecţionarea articolelor de îmbrăcăminte, metodele de instruire pentru oameni sau animale, partiturile muzicale, sistemele de stenodactilografie, sistemele de contabilitate sau de finanţare, de reclamă, simpla posologie a medicamentelor. Exemple de activităţi mentale sunt: instrucţiunile de utilizare a unui aparat, îmbunătăţirea unei metode de predare, portativul muzical, indicaţii de dispunere (decoruri, mobilier etc.), dispunerea informaţiei pe diferite tipuri de scale, metode de rezolvare a careurilor de cuvinte încrucişate etc.

Un program de calculator în sine, de exemplu un listing de program, este o expresie abstractă a unui algoritm de lucru al calculatorului în care simplul fapt că este executat pe un calculator nu presupune existenţa unui caracter tehnic. Programul de calculator în sine este asimilabil unei opere literale şi deci protejabil prin legea dreptului de autor1.

Sunt invenţii contrare ordinei publice şi bunelor moravuri cele care încalcă demnitatea umană, nu respectă tratate sau convenţii internaţionale în domeniul protecţiei omului, cum ar fi tratatele de neproliferare a armelor atomice şi chimice, sau invenţii prin a căror exploatare umanitatea ar fi suspusă unor riscuri nepermise, cum ar fi apariţia şi răspândirea unor plante sau animale modificate genetic.

Soiul de plante reprezintă2 orice grup de plante aparţinând unui taxon botanic având cel mai scăzut rang cunoscut care, independent de acordarea unui brevet de invenţie, poate fi:

– definit prin expresia caracterelor rezultând dintr-un anumit genotip sau dintr-o anumită combinare de genotipuri;

– distinct faţă de orice alt grup de plante, prin expresia a cel puţin unuia dintre caracterele menţionate anterior;

– considerat ca o entitate, cu privire la capacitatea sa de a fi reprodus ca atare; hibridul cu formele parentale este, de asemenea, considerat soi de plantă.

Un procedeu esenţial biologic este potrivit definiţiei legale3, un procedeu de obţinere a plantelor sau animalelor, bazat în întregime pe fenomene naturale, cum sunt încrucişarea, selecţia şi propagarea.

Procedeul microbiologic este definit4 ca orice procedeu ce utilizează un material microbiologic ce implică o intervenţie asupra materialului microbiologic, ori prin care se produce un material microbiologic.

Corpul uman, inclusiv embrionul, nu poate face obiectul unui drept de proprietate sau al unui drept exclusiv si nu este brevetabil. Conformă art. 4 al Declaraţiei UNESCO asupra genomului uman, se exclude obţinerea de beneficii financiare legate de genomul uman, aflat în forma sa naturală. Totuşi, invenţiile care se referă la un element izolat al corpului uman sau produs în alt mod printr-un procedeu tehnic, inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene, chiar dacă structura acelui element este identică cu

1 Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe; TRIPS art. 10 (1) 2 HG 499/2003, R 56 (6) 3 HG 499/2003, R 56 (9) 4 CBE-R 23b (6); HG 499/2003 – R 56 (4)

129

structura unui element natural, sunt brevetabile potrivit art. 7 alin 2 lit. d din legea română.

Metoda medicala se defineste ca acea metoda de tratament a corpului uman sau animal, prin chirurgie sau terapie, precum şi metode de diagnosticare practicate pe corpul uman sau animal. Totuşi, poate fi acordat brevet pentru o invenţie care revendică utilizarea neterapeutică a unei substanţe a cărei acţiune nu este exclusiv terapeutică, în condiţiile în care se poate face o strictă delimitare între indicaţia terapeutică şi cea neterapeutică.

2.3. Categorii de invenţii brevetabile

In functie de obiectul invenţiei brevetabile exista inventii de produs şi de procedeu.

2.3.1.Invenţia de produs Se afla in aceasta categorie entităţile fizice definibile prin proprietăţi corporale

sau/şi spaţiale: compoziţie, structură, formă sau funcţie şi care realizează o unitate funcţională

Principalele tipuri de produse potrivit R11 din HG nr.499/2003 sunt:

a) obiecte materiale, cu proprietăţi determinate, definite tehnic prin părţile lor constructive, cum ar fi: subansambluri, organe sau elemente de legătură între acestea, prin forma constructivă a lor sau a părţilor lor constitutive, de poziţie şi funcţionale, dintre părţile constitutive sau prin rolul funcţional al acestora;

b) dispozitive, aparate, instalaţii, echipamente, maşini unelte care se referă la mijloace de lucru pentru realizarea unui procedeu de fabricaţie sau de lucru;

c) circuite electrice, electronice, pneumatice, hidraulice sau fluidice;

d) substanţe chimice, inclusiv produse intermediare definite prin elementele componente şi legăturile dintre ele, simbolizate prin formule chimice, semnificaţia radicalilor constituenţi, structura moleculară, izomerie sterică, greutate moleculară sau prin alte caracteristici care le individualizează sau le identifică;

e) mijloace sau agenţi, aşa cum sunt amestecurile fizice sau fizico-chimice definite prin elemente componente, raportul cantitativ dintre acestea, structura, proprietăţi fizico-chimice sau alte proprietăţi care le individualizează şi le fac aplicabile pentru rezolvarea unei probleme tehnice;

f) produse ca obiecte ale unor invenţii din domeniul biotehnologiei.

In aceeasi categorie se afla şi invenţiile în domeniul programelor de calculator, revendicate ca produs program1. Produsul poate fi un calculator programat, o reţea de calculatoare programate sau de alte aparate.

Pentru unele produse sunt necesare explicatii:

Dispozitivul si aparatul reprezintă acel produs – văzut ca o entitate funcţională – destinat unui scop bine determinat, dispozitivul pentru derularea unui procedeu,

1 HG. 499/2003; R 32(19)

130

aparatul pentru un sistem, instalaţie, echipament, utilizabile în scopul derulării unui procedeu mai complex.

Substanţele naturale ca atare nu sunt brevetabile intrucat trebuie să rămână larg accesibile, insa dacă inventatorul care a reuşit să pună la dispoziţia lumii tehnice o substanţă valoroasă existentă în natură, dar necunoscută ori având proprietăţi necunoscute până atunci, are dreptul la o recunoaştere prin brevet. Spre exemplu: vitaminele naturale, cauciuc natural, pietre preţioase, substanţe produse de microorganisme etc

In cazul inventiilor de substanţe chimice, acestea ua ca obiect produse chimice noi, a caror compozitii sa fie dezvaluite pentru a fi realizabile, sens in care trebuie indicat formula structurala ori parametri sau procedeul de fabricaţie.

2.3.2.Inventia de procedeu

onform regulii 11 HG nr.499/2003 procedeele constau din activităţi tehnice sau tehnologice definibile printr-o derulare logică de etape, faze sau paşi, caracterizată prin ordinea lor de desfăşurare, prin condiţii iniţiale, cum ar fi materia primă sau produse ori parametrii iniţiali, prin condiţiile tehnice de desfăşurare şi/sau mijloacele tehnice utilizate, cum ar fi: utilaje, instalaţii, dispozitive, aparatură ori catalizatori şi respectiv, prin produsele sau rezultatele finale.

În situaţia în care procedeele au rezultate de natura cantitativă, care constau în obţinerea, fabricaţia ori modificarea unui produs, ele sunt numite generic procedee de fabricaţie.

În situaţia în care rezultatele sunt de natură calitativă şi provin de la procedee de lucru – măsurare, analiză, uscare etc. – ori de la procedee de utilizare, care au în vedere aplicarea sau utilizarea unor produse noi sau cunoscute, într-un nou scop, atunci procedeele în cauza sunt adesea numite generic “metode”.

Un procedeu de fabricaţie este considerat a fi dezvăluit dacă este caracterizat corespunzător prin indicarea a trei componente esenţiale şi anume: materia primă sau produsul/substanţa iniţiale, modul de lucru sau calea de fabricaţie precizabilă prin etapele, paşii sau fazele de procedeu si produsul final.

2.4. Condiţiile de brevetabilitate ale invenţiei

Potrivit art.7 alin.1 din legea roman, in acord cu Convenţia Brevetului European, art. 52 (1) “un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială”.

Rezultă că o invenţie trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii de fond: noutatea, activitatea inventivă si aplicabilitatea industrială.

2.4.1. Noutatea invenţiei

Potrivit art.8 alin.1 din lege o „invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii”.

Este necesar a defini si analiza stadiul tehnicii şi dacă invenţia revendicată este cuprinsă sau nu în stadiul tehnicii.

131

Potrivit art.8 alin. 2 din lege „stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire sau prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute”.

Rezulata ca stadiul tehnicii se bazează pe trei elemente:

a) cunoştinţe accesibile publicului; b) modalităţile de comunicare a cunoştinţelor: descriere scrisă sau orală,

folosire sau orice alt mijloc; c) data pertinentă în raport cu care se consideră a fi avut loc divulgarea

cunoştinţelor. Componentele stadiului tehnicii se numesc „anteriorităţi”, functie de care se

analizeaza noutatea unei invenţii. Noutatea este distrusă de orice anterioritate, fără nici o restricţie cu privire la momentul, locul şi modalitatea de dezvăluire a acesteia.

Prin public se intelege atât experţii în domeniu, cât şi in neexperţii, însă daca informaţia este făcută publică prin mijloace orale, exclusiv numai unui auditoriu format din neexperţi s-a considerat că acele cunoştinţe nu au fost accesibile publicului.

Cunoştinţe accesibile publicului sunt informaţiile la care publicul are acces, oriunde în lume, prin prezentarea pe diferite suporturi sau pe diferite canale informaţionale a unor documente de brevet sau a altor informaţii, ori descrierea orala de informaţii care nu au fost supuse nici unei restricţii de confidenţialitate privind utilizarea sau diseminarea acestor informaţii sau orice alt mijloc.

Accesibilitatea pentru public la stadiul tehnicii se analizează în două etape: accesibilitatea surselor sau mijloacelor de divulgare si accesibilitatea informaţiilor care se obţin sau care se deduc prin utilizarea respectivelor mijloace.

Data pertinentă a stadiului tehnicii reiese din interpretarea art.8 alin2 din lege, fiind „...până la data depozitului cererii de brevet sau a priorităţii recunoscute”.

Dacă două cereri de brevet invocă o prioritate din aceeaşi zi, nici una din aceste cereri nu poate fi opusă celeilalte ca anterioritate.

Informaţiile care provin de la inventator, făcute publice într-o perioadă de timp limitată, înainte de data de depozit a cererii de brevet de invenţie nu ar trebui să conducă la respingerea cererii, pe motiv de lipsa de noutate. Se are în vedere faptul că este incorect în raport de inventator, să-i fie distrusă noutatea invenţiei chiar pe baza dezvăluirilor făcute de el sau provenind de la el, dacă acestea se încadrează într-o limită de timp.

Conform art. 9 din lege „divulgarea invenţiei nu este luată în considerare dacă a intervenit cu 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca urmare a: a) unui abuz evident în privinţa solicitantului; sau b) faptului ca solicitantul a expus invenţia într-o expoziţie internaţională oficială sau oficial recunoscută, organizată în statele părţi la tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte”.

Pentru ca invenţia să fie cuprinsă în stadiul tehnicii, invenţia trebuie să se regăsească ca atare şi în întregime într-o singură anterioritate.

132

Anterioritatea trebuie să fie “veritabilă” adică trebuie să fie:

- sigură, atât ca existenţă propriu-zisă, cât şi ca dată; aceasta înseamnă că ceea ce se consideră a fi anterioritate trebuie să existe cu siguranţă, înaintea datei relevante;

- suficientă în sine, adică relevantă; per à contrario, simple anunţuri în comunicări ştiinţifice sau prospecte nu pot fi considerate suficiente.

-omogenă, completă şi totală. Condiţia noutăţii nu este indeplinita daca nu exista o corespondenţă 1:1 între

caracteristicile esenţiale ale invenţiei revendicate şi cele ale anteriorităţii considerată a fi cea mai apropiată de invenţie. Anterioritatea estedistructivă de noutate dacă contine o descriere nemijlocită şi neechivocă a obiectului, adică o dezvăluire explicită care trebuie să fie suficient de clară pentru ca o persoană de specialitate să o poată executa.

Elemente generale de apreciere a noutăţii privesc structura, funcţiile, parametrii sau procedeul de fabricaţie.

2.4.2. Activitatea inventivă

Potrivit regulii 37B din HG nr.499/2003 “o invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă având în vedere deosebirile şi asemănările între invenţia revendicată luată ca un tot şi stadiul tehnicii..., ea nu ar fi fost evidentă unei persoane de specialitate la data depozitului sau a priorităţii revendicate”. Se prevede în continuare că “invenţia revendicată luată ca un tot este considerată ca fiind evidentă... dacă una sau mai multe caracteristici ale stadiului tehnicii sau cunoştinţele generale ale persoanei de specialitate ar fi permis acesteia, la data de depozit sau a priorităţii revendicate, să ajungă la invenţia revendicată prin înlocuire, combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului tehnicii”.

In intelegerea noţiunii de activitate inventivă se analizeaza stadiul tehnicii, persoana de specialitate, non (evidenţa) si problema tehnică.

Privitor la stadiul tehnicii, analizata la conditia noutăţii, aprecierea acestuia pentru activitatea inventiva se face diferit, anteriorităţile sau celelalte cunoştinţe făcute accesibile publicului putând fi considerate în sistem mozaic şi comparându-se astfel ca un tot, cu invenţia revendicată. Potrivit practicii juridice europene1, stadiul tehnicii cel mai apropiat este în mod esenţial constituit de o singură anterioritate în care soluţia tehnică se încadrează în condiţiile indicate.

De aceea, în legislaţia română de brevete a fost prevăzută posibilitatea utilizării ca instrument pragmatic şi alternativ de lucru, a noţiunii de „stadiu al tehnicii cel mai apropiat”, prin includerea definirii sale şi a menţionării explicite a posibilităţii utilizării alternative a abordării problemă-soluţie în examinarea activităţii inventive.

Conform regulii 37 alin 5 din HG nr499/2003 „stadiul tehnicii cel mai apropiat este acea combinaţie de caracteristici care rezultă dintr-o singură referinţă a stadiului tehnicii şi care constituie cea mai bună bază pentru aprecierea evidenţei şi care poate fi, spre exemplu:

a) o combinaţie cunoscută în domeniul tehnic relevant care dezvăluie efecte tehnice, utilizări sau rezultate, cele mai apropiate de invenţia revendicată;

1 T 176/89

133

b) acea combinaţie care are cele mai multe caracteristici tehnice comune cu invenţia revendicată şi care este aptă să rezolve problema tehnică”.

Noţiunea de persoană de specialitate este o ficţiune juridică, definita de regula 2 alin.1 lit h din HG nr.499/2003 ca fiind „persoana de specialitate în domeniu...considerată a avea acces la întregul stadiu al tehnicii, având aptitudini obişnuite şi cunoştinţe generale în domeniul tehnicii în care se pune problema tehnică rezolvată de invenţie”. În practica juridică s-a decis că persoana de specialitate poate fi chiar un colectiv de cercetători.

Non-evidenţa unei invenţii inseamna ca nu ar fi posibil, la data relevantă, pentru o persoană de specialitate să deducă invenţia din stadiul tehnicii, pe baza cunoştinţelor sale de specialitate şi prin executarea de încercări de rutină.

2.4.3. Aplicabilitatea industrială

Potrivit art. 11 din lege ”o invenţie este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi realizat sau utilizat în cel puţin unul din domeniile industriale, inclusiv agricultură”.

Notiunea de industrie are un sens larg, semnificand orice activitate aparţinand domeniului util şi practic.

In definirea legala a aplicabilităţii industriale s-a folosit si conceptul de realizabilitate, cu semnificatia posibilitatii invenţiei de a fi utilizată. Nu are importanta valoarea comerciala a inventiei.

2.5.Procedura de obţinere a brevetului de invenţie Pentru obţinerea unui brevet de invenţie se parcurg mai multe etape:

înregistrarea cererii de brevet şi constituirea depozitului naţional reglementar; examinarea preliminară a cererii şi publicarea acesteia; examinarea de fond a cererii; acordarea urmată de eliberarea brevetului de invenţie.

2.5.1.Înregistrarea cererii de brevet Cererea de brevet este documentul prin care o persoană, numită solicitant,

direct sau prin intermediul unui reprezentant, revendică acordarea unui brevet de invenţie, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii legale. De regulă, ea conţine o descriere detaliată a invenţiei, revendicările şi desenele, dacă

Actul unitar de apropriere publică are o dublă natură juridică – procedural civilă şi civilă – deoarece pe de o parte, trebuie îndeplinite toate condiţiile legale ale oricărei acţiuni procedurale, iar pe de altă parte, semnificaţia material-civilă rezidă din dezvăluirea invenţiei care permite naşterea drepturilor în legătură cu brevetul.

Potrivit art.14 alin.4 din lege, solicitantul cererii de brevet este persoana fizică sau juridică care cere, direct sau prin mandatar, acordarea unui brevet de invenţie şi care este prezumat, în toate procedurile în faţa OSIM, a fi persoana îndreptăţită la acordarea brevetului.

În situaţia în care inventatorul a cedat dreptul său la brevet înainte de depunerea cererii, solicitantul, persoană fizică sau juridică, are obligaţia de a depune la

134

OSIM actul din care să rezulte această transmitere a dreptului, pentru a face dovada că este persoana îndreptăţită la acordarea brevetului.

Conform art.14 lin.2 din lege, solicitantul trebuie să declare inventatorul sau inventatorii, dacă aceştia nu sunt aceiaşi cu persoana solicitantului.

În cazul decesului solicitantului, procedura în faţa OSIM se întrerupe. Efectul juridic principal al întreruperii constă în ştergerea oricărui termen început înainte de întrerupere şi începerea unui nou termen după încetarea întreruperii.1 Legislaţia română prevede şi situaţia co-solicitanţilor2, prin referire la coproprietatea asupra cererii de brevet, caz in care solicitanţii depun o singură cerere de brevet.

Cererea de brevet, însoţită de descrierea invenţiei, una sau mai multe revendicări şi dacă este cazul, de desenele anexate, se depune la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, fie direct la Registratura generală a oficiului, fie prin poştă sau pe cale electronică.

Limba în care se depune cererea de brevet este limba română.3 Pentru documente înregistrate în altă limbă decât cea oficială, OSIM cere depunerea traducerii acestora în limba română, într-un termen prestabilit.

Potrivit art. 15 şi al Regulii 8, data de depozit a unei cereri de brevet de invenţie este data la care sunt înregistrate următoarele:

– o indicaţie, în limba română, explicită sau implicită, care lasă să se înţeleagă faptul că ceea ce se înregistrează ar putea fi o cerere de brevet de invenţie;

– indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului sau care să permită contactarea lui de către OSIM;

– o parte care la prima vedere ar putea constitui descrierea invenţiei pentru care se solicită în cerere acordarea brevetului de invenţie.

În cazul în care din descriere lipseşte o parte care urmează a fi inclusă în cerere, în scopul atribuirii datei de depozit, aceasta poate fi depusă ulterior, într-un termen de 4 luni de la data la care cel puţin un document din cele menţionate a fost depus la OSIM, data de depozit fiind data la care această parte a fost depusă şi la care s-a achitat taxa pentru înregistrarea acestei părţi.

Dacă cererea îndeplineşte condiţiile privitoare la data de depozit, cererii i se alocă un număr la care se asociază data de depozit, iar numărul respectiv şi data sunt înscrise în Registrul naţional al cererilor de brevet depuse şi totodată pe formularul cererii de brevet.

2.5.2. Depozitul naţional reglementar Potrivit art. 14. alin.1 din lege, cererea de brevet, însoţită de descrierea

invenţiei, de revendicări şi dacă este cazul de desene, constituie depozitul naţional reglementar.

1 Legea 64/1991 republicată art. 28 alin. 9; HG 499/2003 R 41 2 HG 499/2003 R 72 (9) 3 HG 499/2003 R 6

135

Prin cerere se poate invoca un drept de prioritate născut din depozitul unei prime cereri de protecţie de brevet de invenţie sau de model de utilitate, precum şi revendicarea priorităţii unei prime cereri sunt ( art. 17, 20, 21 şi 22, precum şi în Regula 10).

Astfel, se poate revendica prioritatea uneia sau mai multor cereri anterioare naţionale, regionale sau internaţionale, înregistrate în sau pentru orice ţară parte a Convenţiei de la Paris, ori pentru orice membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi care nu este parte a Convenţiei in care se indica: data la care a fost înregistrată cererea anterioară, numărul acesteia, ţara în care s-a depus cererea sau denumirea autorităţii care acordă brevetul, în cazul unui brevet regional, sau denumirea oficiului receptor la care a fost înregistrată cererea anterioară, dacă aceasta este o cerere internaţională.

Legislaţia română prevede două situaţii de excepţie privind depăşirea termenului de 12 luni pentru recunoaşterea priorităţii: la art. 22 alin. 2 din lege s-a instituit un termen de graţie de 2 luni, de la expirarea termenului de 12 luni care se calculează de la data de depozit a cererii celei mai vechi a cărei prioritate a fost revendicată si la art. 20 alin. 4 din se recunoaşte prioritatea şi pentru o cerere ulterioară, cu dată de depozit cuprinsă în termenul de 2 luni de la data expirării termenului de prioritate (adică având o dată de depozit ce a depăşit termenul de 12 luni, dar numai cu maximum 2 luni) şi care revendică, sau ar fi putut revendica prioritatea unei cereri anterioare.

Solicitantul are obligatia sa faca o descriere invenţiei care, potrivit art. 18 alin. 1 din lege, trebuie sa fie suficient de clara, completa şi corecta, astfel încât o persoană de specialitate să o poată înţelege şi realiza. Conform art. 33 alin.3 descrierea invenţiei serveşte la interpretarea acestora.

Descrierea conţine conform regulii 14 din HG nr.499/2003 urmatoarele date:

-titlul invenţiei aşa cum este el menţionat în formularul de cerere; -precizarea domeniului tehnic în care poate fi aplicată invenţia şi eventual, aplicabilitatea industrială a acesteia; -prezentarea stadiului tehnicii cunoscut solicitantului; -prezentarea problemei tehnice pe care trebuie să o rezolve invenţia; -expunerea invenţiei, aşa cum este ea revendicată în prima revendicare independentă şi după caz în celelalte revendicări independente; -prezentarea avantajelor invenţiei în raport cu stadiul relevant al tehnicii; -prezentarea pe scurt a fiecărei figuri din desenele care însoţesc descrierea, dacă acestea există; - prezentarea detaliată a cel puţin unui mod de realizare a invenţiei, de dorit pe baza unor exemple concrete de realizare, prin menţionarea caracteristicilor esenţiale, pentru ca o persoană de specialitate să le înţeleagă; -indicarea modului în care invenţia este susceptibilă de aplicare industrială, dacă acesta nu rezultă în mod evident din expunerea invenţiei, sau din natura sa. Revendicările cererii de brevet, conform regulii 16 din Regulamentul de

aplicare a Legii 64/1991 trebuie să fie clare şi concise şi redactate în termenii “caracteristicilor tehnice ale invenţiei”.

136

În funcţie de criteriul dependenţei, revendicările sunt independente şi dependente1

Revendicarea independentă este revendicarea în care se definesc acele caracteristici esenţiale ale invenţiei, pentru care se solicită protecţie prin brevet, iar revendicarea dependenta cuprinde caracteristici suplimentare pentru care se solicită protecţie în conexiune cu revendicarea independentă.

Solicitantul poate modifica revendicările din proprie iniţiativă, sau după notificarea efectuării de către oficiu a raportului de cercetare documentară.

Exista mai multe categorii speciale de revendicări, in functie de obiect: revendicări de utilizare, revendicări tip disclaimeri (precizarea unei excepţii), revendicări de tipul „produs-prin-procedeu” , revendicările funcţionale

Desenele cererii de breve redau în mod abstract, exclusiv prin imagini şi fără ajutorul cuvintelor, elemente tehnice ale acesteia, cum ar fi: figuri separate, secţiuni prin diverse figuri, detalii, imagini din perspectivă, diagrame, reprezentări schematice, diagrame de flux, fotografii, nu insa si formule matematice sau chimice, liste de nucleotide, ori tabele. Ele contribuie la înţelegerea invenţiei şi a elementelor ei de noutate, servind la interpretarea revendicărilor.

In fine se poate face si un rezumat al inventiei atasat la cerere2 care sa indice titlul invenţiei şi o prezentare pe scurt a descrierii, revendicărilor şi desenelor.

Alte documente anexate la cererea de brevet pot fi: -actul de desemnare a inventatorilor

-actul de transmitere a dreptului la acordarea brevetului -procura sau împuternicirea mandatarului şi care enumeră actele juridice ce

urmează să fie îndeplinite în numele mandantului.3

-actul de prioritate

-declaraţia privind divulgarea neopozabilă

2.5.3.Etapele de examinare a brevetului de invenţie Examinarea cererii de brevet intră în competenţa serviciilor de examinare de

fond, structurate pe domenii tehnice de specialitate.

Potrivit regulamentului de aplicare a Legii nr.64/1991 se parcurg urmatoarele etape:

a) examinarea cererii  de  brevet  din  punct  de  vedere  al  îndeplinirii condițiilor de formă, conform regulii 25 se verifica: 

-dacă solicitantul are dreptul la brevetul de invenţie, în cazul în care acesta este o altă persoană decât inventatorul.

- dreptul mandatarului autorizat de a reprezenta solicitantul în faţa OSIM.

1 HG 499/2003, R 16 (11) 2 HG 499/2003, R 18 (1), (2), (3) 3 Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2001, p. 313

137

-dacă sunt declaraţi inventatorii. -dacă prioritatea convenţională este corect revendicată şi susţinută prin acte de

prioritate depuse la OSIM. -dacă taxele au fost plătite în cuantumul şi termenele corespunzătoare

procedurilor solicitate în cererea de brevet. -îndeplinirea condiţiilor materiale privind cererea de brevet: depunerea cererii pe

suport de hârtie, în trei exemplare, cu numerotarea paginilor în ordine crescătoare, semnarea de către solicitant a fiecărei pagini a descrierii, revendicărilor şi desenelor, utilizarea sistemelor de măsură, de preferinţă din Sistemul internaţional etc.

-dacă invenţia se încadrează în prevederile art. 12 lit.b)-d) sau art. 13 alin.1. -dacă sunt respectate prevederile art. 12 lit.a) referitoare la invenţiile a căror

exploatare comercială este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri, inclusiv cele dăunătoare vieţii şi sănătăţii persoanelor, animalelor şi plantelor, şi care sunt de natură să aducă atingeri grave ale mediului.

-dacă cererea rezultă din divizarea unei cereri anterioare, în cazul în care este menţionat acest lucru.

-îndeplinirea condiţiilor privind redactarea descrierii, revendicărilor şi desenelor; -îndeplinirea condiţiilor privind actul de certificare a depunerii materialului

biologic la o autoritate de depozit internaţională. -dacă cererea de brevet care cuprinde un grup de invenţii, respectă, la prima

vedere, unitatea invenţiei. Dacă în urma examinării depozitului cererii de brevet şi a documentelor

anexate acestuia, se constată neregularităţi privind îndeplinirea condiţiilor legale, ele se notifică solicitantului.

În cadrul Serviciului de examinare preliminară se analizează şi se pot lua hotărâri de respingere a cererilor de brevet, potrivit art. 28 alin. 2, pentru următoarele situaţii:

– cererea de brevet nu îndeplineşte condiţiile referitoare la constituirea depozitului naţional reglementar, la acordarea datei de depozit, la depunerea traducerii descrierii şi revendicărilor în limba română, la reprezentarea prin mandatar;

– depăşirea termenului de deschidere a fazei naţionale pentru cererile înregis-trate internaţional;

– neplata taxelor de înregistrare, de depunere a revendicărilor sau a desenelor ori a părţii lipsă din descriere, de deschidere a fazei naţionale, de publicare, de examinare, ori, după caz, a taxei de desemnare, în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege;

– s-a solicitat respingerea cererii de brevet, conform art. 65 alin.2 lit.c. Este situaţia în care, înainte de acordarea brevetului de invenţie, printr-o hotărâre judecătorească se constată că dreptul la brevet aparţine unei alte persoane decât solicitantul şi persoana căreia i-a fost recunoscut acest drept poate să solicite respingerea cererii, după ce hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă.

– solicitantul, altul decât inventatorul, nu a făcut dovada, în termenul legal, că este îndreptăţit la acordarea brevetului;

– nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet, în vederea acordării brevetului, în termenele legale prevăzute.

De asemenea, se pot declara ca fiind considerate retrase, cererile de brevet aflate în următoarele situaţii, prevăzute de art. 28 alin. 7:

– inventatorii nu sunt declaraţi în termenul legal;

138

–cererea a constituit baza invocării priorităţii într-o cerere ulterioară depusă pe cale naţională sau pentru care s-a deschis fază naţională în România;

– cererea se află în situaţia prevăzută de art. 65 alin. 2 lit.b); – cererile de brevet internaţionale pentru care OSIM are calitatea de oficiu

receptor şi care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor;

– solicitantul nu a depus revendicările şi desenele în termenul de două luni de la data de depozit.

După un termen de 12 luni de la data la care cererile au fost declarate ca fiind considerate retrase, în cazul în care solicitantul nu remediază situaţia pentru care s-a aplicat sancţiunea, cererile de brevet sunt respinse.

Potrivit regulii 26, după constituirea depozitului naţional reglementar, cererea de brevet este clasificată prin atribuirea indicilor de clasificare internaţională, conform Aranjamentului de la Strassbourg.

b)publicarea cererii de brevet Potrivit art. 23 din lege, cererile de brevet de invenţie depuse pe cale

naţională, pentru care a fost constituit depozitul naţional reglementar, sunt publicate imediat după expirarea unui termen de 18 luni de la data de depozit sau, dacă a fost recunoscută o prioritate, de la data acestei priorităţi.

Excepţie de la această regulă fac cererile cărora li s-a atribuit regimul de secret de stat, de către instituţiile în drept şi care sunt reglementate de art. 42 alin. 2 din lege. După scoaterea acestor cereri din regimul de secret de stat, conform art. 23 alin. 5, ele vor fi publicate, în termen de 3 luni.

Cererile de brevet, depuse conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor, se publică după expirarea unui termen de 6 luni de la deschiderea fazei naţionale.

La cererea persoanei îndreptăţite, publicarea se poate face într-un termen mai scurt, iar dacă hotărârea de acordare a brevetului s-a luat înainte de publicarea cererii, aceasta va fi publicată odată cu publicarea menţiunii hotărârii de acordare.

Potrivit regulii 27 alim.13 şi 14, publicarea cererii de brevet se face prin punerea la dispoziţia publicului, la sediul OSIM, a fasciculului format din descriere, revendicări şi desene, dacă acestea există, iar data publicării cererii este data apariţiei BOPI în care a fost menţionată publicarea cererii.

Fasciculul poate fi prelucrat şi difuzat şi în formă electronică. Se publica de asemenea, retragerea cererii, modificarile aduse cererii de brevet Cererea de brevet nu trebuie să conţină elemente sau desene contrare ordinii

publice sau bunelor moravuri, declaraţii denigratoare cu privire la produse, procedee sau valoarea cererilor de brevet sau brevetele terţilor, elemente vădit fără nici o legătură cu obiectul invenţiei sau inutile, insa daca apar asemenea elemente, oficiul îşi rezervă dreptul de a nu le publica.

Potrivit art. 34 din lege se consacră protecţia conferită de cererea de brevet după publicarea acesteia, exceptie facand cazurile în care cererea de brevet a fost respinsă, retrasă sau declarată ca fiind considerată retrasă.

139

c)raportul de documentare Potrivit art.24 din lege se intocmeste un raport de cercetare documentara al;

carui scop este de a stabili stadiul tehnicii. În procedurile în faţa oficiului, raportul constituie baza care serveşte procedurii de examinare de fond a cererii, în vederea analizei dintre condiţiile de brevetabilitate ale acesteia, a noutăţii şi activităţii inventive.

Pentru determinarea stadiului tehnicii relevant pentru o cerere de brevet, raportul de cercetare documentară trebuie să aibă la bază revendicările cererii, luate în considerare împreună cu descrierea şi desenele acesteia, iar conţinutul său îl constituie documentele relevante pentru cererea respectivă.

Cercetarea documentară se efectuează, în primul rând în colecţiile de brevete ale diferitelor ţări şi apoi în articole din literatură non-brevet, cum ar fi diverse reviste specializate.

Cunoştinţele care au devenit accesibile publicului pe cale orală, aşa numitele “dezvăluiri orale” vor fi menţionate în raport, numai dacă sunt confirmate printr-un document care să le conţină şi care să demonstreze că au devenit, şi când au devenit accesibile publicului1.

În raport se face distincţie între documentele citate, publicate înainte de data priorităţii, între data de prioritate şi la sau după data de depozit a cererii, indicându-se pentru fiecare citare, revendicarea din cererea de brevet la care se referă si gradul de relevanţă al acestora, fara a se face aprecieri la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor de brevetabilitate.

d)examinarea de fond a cererilor de brevet Se analizează dacă invenţia din cererea de brevet este sau nu exclusă de la

brevetare, adică dacă se încadrează în prevederile art. 13, conform căruia nu sunt considerate invenţii brevetabile descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice, creaţiile estetice, planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, prezentările de informaţii, precum şi programele de calculator.

Hotărârile în examinarea de fond se iau de o comisie de examinare de specialitate, pe baza raportului de examinare întocmit de examinator, dispunandu-se acordarea brevetului de invenţie sau respingerea cererii.

Hotararea va cuprinde: – indicarea Comisiei de examinare care a luat respectiva hotărâre, – numele, domiciliul sau sediul solicitantului cererii de brevet, precum şi a

mandatarului autorizat al acestuia, dacă este cazul; – titlul cererii de brevet, aşa cum a fost ea depusă la OSIM la data de depozit,

data de depozit şi data priorităţilor cererii; – dispozitivul hotărârii, cuprinzand soluţia dată de comisie asupra cererii de

brevet şi împotriva căreia se îndreaptă căile de atac – calea de atac, respectiv, contestarea hotărârii potrivit art. 53 şi termenul în

care acesta se poate exercita, termenul fiind de 3 luni de la comunicare; – motivarea de facto şi de iure ale hotărârii comisiei

1 HG 499/2003; R 34 (11)

140

Hotărârile se înscriu în Registrul comisiilor de examinare din serviciul de specialitate. Menţiunile privind hotărârile OSIM, precum şi rezumatele brevetelor de invenţie acordate, se publică în primul număr al Buletinului Oficial de Proprietate Industrială (BOPI), după expirarea unui termen de 60 de zile de la data luării hotărârii.

Potrivit art. 28 alin. 4din lege, efectele hotărârilor de acordare a brevetelor, sau de respingere a cererilor, se produc faţă de terţi, de la data publicării. După publicare, hotărârile luate de comisiile de examinare, precum şi menţiunile privind cererile de brevet retrase sau declarate ca fiind considerate retrase, se comunică persoanei îndreptăţite la acordarea brevetului, respectiv solicitantului sau succesorului său în drepturi. Totodată acestea se înscriu în Registrul naţional al cererilor de brevet.

d) suspendarea si intreruperea procedurii de brevetare

Conform art. 28 alin. 10 din lege, in situaţia în care, în privinţa dreptului la brevet sau a dreptului la acordarea brevetului se instituie proceduri judiciare, procedura de brevetare se suspendă până când hotărârea judecătorească rămâne definitivă. Este cazul unui terţ ce contesta titularitatea solicitantului din cererea de brevet: daca se admite contestatia, tertul, potrivit art.65, are posibilitatea să continue procedura de brevetare în locul solicitantului, să depună o nouă cerere de brevet pentru aceeaşi invenţie ori să solicite respingerea cererii.

Suspendarea procedurii are ca efect necurgerea termenelor în vigoare, începând cu data acesteia. Totuşi, această prevedere nu se referă la termenele de achitare a taxelor anuale de menţinere în vigoare, deoarece durata maximă de valabilitate a brevetului este de 20 de ani şi ea nu poate fi prelungită prin suspendarea procedurii. Ulterior cauzei de suspendare, începând cu data la care procedura se reia, efectul constă în reluarea termenelor, de la momentul la care s-a produs suspendarea. Între momentul încetării cauzei de suspendare şi momentul împlinirii termenului de prescripţie trebuie să se asigure însă o perioadă de timp, potrivit dispoziţiei legale de drept comun.

Conform art. 28 alin. 9 din lege, în cazul decesului părții interesate, sau în cazul dizolvării  persoanei  juridice,  procedura  se  întrerupe până  la  comunicarea  la OSIM a succesorului în drepturi. Efectul întreruperii este acela că şterge prescripția începută  înainte  de  a  se  fi  ivit  împrejurarea  care  a  întrerupt‐o.  După  întrerupere începe să curgă un nou termen. Astfel, termenele care curgeau pentru solicitant, sau titular,  la data întreruperii,  încep să curgă din nou, de la început, de la data la care procedura este reluată.  

Excepţie o fac termenele de solicitare a examinării cererii de brevet, precum şi cele de achitare a taxelor anuale, pe aceleaşi considerente ca la procedura de suspendare, şi anume, durata limitată în timp a protecţiei prin brevet.

e)eliberarea brevetului de invenţie

Brevetul de invenţie este eliberat de directorul general al OSIM, în temeiul hotărârii de acordare a acestuia.

Condiţiile pentru eliberarea brevetului le constituie publicarea menţiunii hotărârii de acordare în BOPI şi achitarea taxei legale pentru tipărirea descrierii, revendicărilor şi desenelor şi cea a eliberării brevetului.

141

În cazul în care este în regim de coproprietate, brevetul de invenţie se eliberează cotitularului desemnat sau, în lipsa acestuia, primului cotitular menţionat. Celorlalţi cotitulari li se eliberează duplicate, cu menţiunea “cotitular al brevetului de invenţie nr. ….”. Procedura nu este supusă achitării vreunei taxe.

Dacă un brevet de invenţie a fost anulat în parte, după ce hotărârea de anulare a rămas definitivă şi irevocabilă, OSIM eliberează titularului, la cerere şi după achitarea unei taxe, un nou brevet de invenţie.

Ulterior acordarii brevetului, pentru mentinerea in vigoare este necesar a se achitataxele anuale, neplata atragand decăderea titularului din drepturile conferite de brevet.

22..66..DDuurraattaa bbrreevveettuulluuii Potrivit art.31 alin.1 din lege durata brevetului de invenţie este de 20 de ani,

cu începere de la data de depozit.

Durata brevetului, de 20 de ani reprezintă o durată legală considerată maximă, timp in care trebuie îndeplinite mai multe condiţii: să fie plătite taxele anuale de menţinere în vigoare, titularul nu a renunţat la dreptul conferit de brevet, brevetul nu a fost anulat în tot, în interiorul perioadei de valabilitate, brevetul nu a fost revocat, în perioada legală de 6 luni de revocare de la data publicării menţiunii hotărârii de acordare.

Protecţia conferită de brevet încetează cu efect ex nunc, în situaţia epuizării duratei de 20 de ani a brevetulu şi a neplăţii taxei anuale ori a renunţării titularului la dreptul conferit, iar in caz de revocare ori anulare în tot a brevetului încetarea are efecte ex tunc.

22..77.. SSttiinnggeerreeaa bbrreevveettuulluuii Protecţia acordată de stat prin brevet se stinge la terminarea perioadei legale

de protectei, insa poate surveni pentru anumite incidente enumerate de lege: renunţarea titularului la brevet, întârzierea desemnării inventatorului si neplata taxelor de menţinere în vigoare

Conform art.38 din lege “titularul poate renunţa, în tot sau în parte, la brevet pe baza unei declaraţii scrise şi înregistrate la OSIM.

În cazul invenţiilor prevăzute la art.5 alin.1 lit.a) şi alin.2, precum şi al invenţiilor care au făcut obiectul unei cesiuni potrivit art.5 alin.1 lit.b), titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului intenţia sa de renunţare; la cererea inventatorului, titularul este obligat să-i transmită acestuia dreptul asupra brevetului.

Dacă brevetul a facut obiectul unui contract de licenţă, renunţarea este posibilă numai cu acordul beneficiarului licenţei.Invenţia, sau partea din aceasta, la a cărei protecţie s-a renunţat, poate fi liber exploatată de către terţi. La un brevet acordat pentru invenţiile care conţin informaţii clasificate potrivit prevederilor art 40 alin.2, titularul poate renunţa numai după declasificarea informaţiilor şi publicarea menţiunii hotărârii de acordare a brevetului de invenţie şi a descrierii, revendicărilor şi desenelor invenţiei brevetate, potrivit prevederilor art. 28 alin.6.

Renunţarea se înregistrează la OSIM în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi produce efecte începân

142

Potrivit art.28 alin.7 lit.a din lege, inventatorii trebuie declaraţi într-un termen maxim de 18 luni de la data solicitării examinării în fond, iar pentru cererile care se încadrează în art.42 alin.2, până la declasificarea informaţiilor în vederea publicării, în caz contrar, cererea de brevet de invenţie fiind considerată ca retrasă. Stingerea brevetului pentru acest motiv are efect ex nunc începând cu scurgerea termenului prevăzut de lege pentru desemnare.

In fine, conform in art.43 alin.2 din lege, neplata taxei de menţinere în vigoare este sanctionata cu decaderea titularului din drepturile decurgând din brevet.

CCAAPPIITTOOLLUULL IIIIII

TTIITTUULLAARRIITTAATTEEAA SSII EEFFEECCTTEELLEE BBRREEVVEETTUULLUUII

3.1.Titularitataea brevetului

Asa cum am aratat anterior, potrivit art.3 din lege dreptul la brevet aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.

Dacă invenţia a fost creată în mod independent de mai multe persoane, dreptul la brevet aparţine aceleia care a înregistrat cererea a cărei dată de depozit este cea mai veche.

In situaţia inventatorului salariat, brevet poate aparţine angajatorului sau salariatului.

3.1.1. Autorul titular

Potrivit procedurii examinate in capitolul anterior, acordarea brevetului este o prerogativă a solicitantului, prezumându-se că este inventatorul sau succesorul acestuia în drept. Daca un solicitant nu este îndreptăţit la solicitarea acordării brevetului, adevaratul inventator are are o actiune în justiţie prin care sa obtina recunoasterea calitatii sale de inventator.

Persoană juridică nu poate fi inventator, neavand capacitatea de a crea, atribut specific omului, insa poate dobândi în mod derivativ dreptul la brevet ca succesoare a inventatorului.

3.1.2. Coautoratul Daca invenţia a fost creată în comun de mai mulţi inventatori, fiecare are

calitatea de coautor al invenţiei, iar dreptul la brevet le aparţine în comun. Literatura juridică română14 stipulează condiţiile existenţei coautoratului: - o activitate comună care are drept rezultat invenţia; - caracterul creator al contribuţiei fiecărui coautor, cei care au dat doar

ajutor tehnic nefiind consideraţi coautori.

14 L. Mihai, op.cit., p.53

143

Exista un coautorat voluntar, pe baza înţelegerii între autori, survenita la depunerea cererii de brevet sau ulterior si un coautorat fortat, prin hotărâre judecătorească, la cererea părţii interesate.

3.1.3. Invențiile de serviciu 

Potrivit art. 5 alin. 1 şi 2 din lege, "Dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenţie aparţine:

- unităţii, pentru invenţiile realizate de salariat în exercitarea unui contract de muncă ce priveşte o misiune inventivă încredinţată în mod explicit, care corespunde cu funcţiile sale; inventatorul beneficiază de o remuneraţie suplimenară stabilită prin contract;

- salariatului, pentru invenţiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcţiei sale, fie în domeniul activităţii unităţii, prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau a datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare.

Dacă invenţia rezultă dintr-un contract de cercetare, în lipsa unor clauze contrare, dreptul la brevet de invenţie aparţine unităţii care a comandat cercetarea, inventatorul având dreptul la o remuneraţie suplimentară stabilită prin act adiţional la contract”.

Invenţia de serviciu poate fi definită drept aceea creaţie tehnică nouă, realizată de salariat în exercitarea unui contract de muncă, în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu, precum şi creaţia realizată în exercitarea funcţiei sale ori în domeniul de activitate al unităţii angajatoare, prin utilizarea informaţiilor sau mijloacelor materiale ale unităţii.

Dispozitiile art.5 nu se aplică pentru administratorii, directorii, preşedintele consiliului de admistraţie, lichidatorii, cenzorii unei societati comerciale deoarece activitatea lor se desfasoara pe baza contractului de mandat, precum si celor alesi sau numiti in functii publice.

Art. 5 din lege realizează o clasificare a invenţiilor de serviciu: respectiv: -invenţii de serviciu stricto-sensu sau invenţii de misiune (art. 5 alin. 1 lit. a), a

căror titularitate revine, în temeiul legii, angajatorului, în lipsa unei prevederi contrare care să dea inventatorului dreptul la brevetul de invenţie ;

-invenţii de serviciu lato-sensu sau în afara misiunii (art. 5 alin. 1 lit. b), care aparţin în mod originar inventatorului, dar care pot fi atribuite angajatorului la cerere, în schimbul unui preţ;

-invenţii de comandă (art. 5 alin. 2), care revin unităţii beneficiare a contractului. 3.2. Efectele brevetului Brevetul asigura exclusivitatea realizării şi comercializarii obiectului

invenţiei, conferând drepturi, dar şi obligaţii care constituie efectul juridic al brevetului. 3.2.1.Drepturi Potrivit Legii nr.64/1991, titularului de brevet, autor al invenţiei sau

unitatea,are următoarele drepturi: - dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei1 ;

1 art.3, art.33 şi 34

144

- dreptul de prioritate al titularului de brevet1 ; - dreptul de a da publicităţii invenţia2, în sensul cǎ "invenţia care face

obiectul cererii de brevet depusǎ la OSIM nu poate fi divulgatǎ fără acordul solicitantului, pânǎ la publicarea acesteia şi are caracterul stabilit de legea specialǎ pânǎ la publicare"; acest drept poate fi afectat3 atunci când conţinutul cererii invenţiei create pe teritoriul Romaniei este secret de stat, atribuit de instituţiile în drept pentru apǎrarea naţionalǎ şi pentru pǎstrarea siguranţei naţionale, cu înştiinţarea solicitantului şi acordarea unei compensaţii materiale.

cesiune ; -dreptul de a fi remunerat pentru asistenţa tehnicǎ acordatǎ titularului de

brevet; -drepturi recunoscute pentru situaţii tranzitorii13.

-dreptul la despǎgubiri materiale în situaţia încălcării dreptului asupra invenţiei4;

-dreptul de a fi scutit temporar de impozitul pe profit5 în sensul cǎ "profitul sau venitul obţinut prin aplicarea efectivă în ţarǎ, de către titular sau, după caz, de către licenţiaţii acestuia, a unei invenţii brevetate în România, incluzând fabricarea produsului sau după caz, aplicarea procedeului, este scutit de impozit pe primii 5 ani de la aplicare, calculaţi de la data începerii aplicǎrii şi cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului".

Dacǎ o unitate este titulara brevetului, legea îi conferǎ douǎ drepturi specifice:

-dreptul la asistenţǎ tehnicǎ din partea inventatorului6, prin instituirea în sarcina inventatorului a obligaţiei de a acorda, " la cererea titularului de brevet, asistenţǎ tehnicǎ pe bazǎ de contract, pentru punerea în aplicare a invenţiei";

-dreptul de a fi informatǎ asupra creǎrii şi a stadiului realizării invenţiei şi de a se abţine de la orice divulgare7.

Dacǎ inventatorul nu este titularul brevetului, acestuia îi sunt recunoscute următoarele drepturi:

-dreptul la calitatea de autor al invenţiei8, în sensul cǎ "are dreptul sǎ i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncǎ, precum şi în orice acte sau publicaţii privind invenţia sa";

-dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetul de invenţie9 ; -dreptul la o remuneraţie suplimentarǎ pentru invenţia de serviciu10; -dreptul de a fi informat de solictant asupra stadiului examinǎrii cererii de

brevet şi a stadiului aplicǎrii invenţiei11 -dreptul la o remuneraţie stabilitǎ pe bazǎ de contract, în situaţia cesiunii sau

licenţierii brevetului de invenţie şi de a fi scutit de ipozit pe venitul obţinut prin 12

1 art.17 2 art.42 3 art.42 alin.2 4 art.59 al.2 5 art.74 6 art.42 alin2 7 art.5 alin.3,4 şi art.36 8 art.35 9 art.35 alin.2 10 art.art.5 alin.1 lit.a, alin.2 şi ultim 11 art. 5 alin.3 12 art.74 13 art.71

145

Dacǎ unitatea nu este titulara brevetului de serviciu, acesteia îi este recunoscut un drept de preferinţǎ1 la încheierea unui contract privind invenţia salariatului sǎu, drept ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la data ofertei salariatului.

Dreptul de exploatare a invenţiei este  considerat  cel mai  important  drept recunoscut  inventatorului, constituindu‐se  în  favoarea sa un adevărat monopol pentru a‐şi  fi dezvǎluit  invenția  şi asigurarea progresul  tehnic. Acest drept  implicǎ  interdicția terților de a exploata invenția fără acordul titularului. 

Potrivit art.32 alin.1 si 2 din lege "Brevetul de invenţie conferǎ titularului sǎu un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa viaţǎ.

Este interzisǎ efectuarea fără consimţǎmântul titularului a următoarelor acte: a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în

vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs;

b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu."

Titularul brevetului are posibilitatea de a exploata obiectul invenţiei în orice modalitate, nefiind restricţionat decât de limitele generale de recunoaştere legalǎ a unui drept, respectiv cu respectarea scopului pentru care a fost constituit, precum şi a ordinii publice şi bunelor moravuri.

În cazul în care terţii nu se conformează interdicţiei prevăzute de lege, sunt sancţionati pentru contrafacere, civil şi/sau penal.

Contrafacerea poate fi definită ca o încălcare a drepturilor exclusive ale titularului unui brevet, aşa cum sunt definite în cererea de brevet.2

Se considerǎ cǎ dreptul de exploatare a inventiei este un drept real purtând asupra unui bun incorporal utilizat în industrie3, conţinând prerogativele jus possidendi, jus utendi, jus fruendi şi jus abutendi, cu nuanţele impuse de specificul materiei.

Astfel, jus possidendi semnifică prerogativa posesiei invenţiei ce permite titularului brevetului "a cunoaşte acea creaţie intelectuală şi a decide dacă şi în ce modalitate sǎ o utilizeze", jus utendi îi permite sǎ fabrice produsele ori sǎ foloseascǎ procedeele brevetate, jus fruendi, sǎ culeagǎ foloasele invenţiei, direct -prin comercializarea, oferirea spre vânzare, importul sau exportul, stocarea în vederea comercializarii, oferiii spre vânzare sau folosirii produselor brevetate - ori indirect -prin acordarea de licenţe. Cât priveşte jus abutendi, aceastǎ prerogativǎ este inaplicabilǎ, din punct de vedere material, la bunurile incorporale, printre care se aflǎ şi invenţiile, iar din punct de vedere juridic, înseamnǎ posibilitatea de a cesiona dreptul de exploatare asupra invenţiei.

Modalitǎţile de exercitate a dreptului de exploatare a invenţiei de către titular, corelativ cu interdicţia terţilor de a exercita aceste acte, sunt :

1 art.5 alin. ultim 2 D.S.Chisum şi M.A.Jacobs, Understanding intellectual property law, Matthew Bender, 1992, p.2-233; 3 idem, p.100

146

-fabricarea produselor - semnifică activitatea de realizare a obiectului invenţiei, activitate ce trebuie sǎ fi fost finalizată, însă ca excepţie, se admite existenţa unei contrafaceri parţiale dacă fabricarea a fost întreruptă prin acţiunea titularului brevetului de invenţie. Nu intereseazǎ numărul produselor realizate şi nici dacă obiectul a fost folosit ori vândut, însă acesta trebuie sǎ fie apt a fi comercializat.

-folosirea produselor - semnifică acţiunea de întrebuinţare a obiectului invenţiei brevetate de către un terţ neautorizat de titular, în scop comercial, iar nu privat, fiind distinctǎ de fabricarea produsului. Nu intereseazǎ dacă terţul are sau nu are calitatea de comerciant, însă este important a se stabili dacă a acţionat cu bunǎ credinţǎ, respectv, dacă a dobandit produsul în condiţii licite, sau este de rea credinţǎ, fiind sancţionat numai în aceastǎ situaţie.

-oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea oferii spre vânzare ori vânzării produsului unei invenţii brevetate - constituie acte de comerţ obiective, potrivit codului comercial român1 şi constau în manifestǎri de voinţǎ ale unei persoane în scopul de a valorifica produsul unei invenţii.

-utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

Actele savârşite de terţi prin care se încalcǎ prerogativele conferite de lege titularului de brevet, nu sunt sancţionate în orice situaţie, ci numai dacă sunt comise în limitele în care brevetul işi produce efectele, adica, în funcţie de întinderea sa.

3.2.2.Obligaţiile rezultate din brevet Brevetul constituie o derogare de la regula libertăţii economice, motiv pentru

care drepturile conferite titularului implicǎ respectarea a douǎ categorii de obligaţii: a)plata anuitaţilor pentru menţinerea în vigoare a brevetului, taxe ce curg de

la data efectuǎrii depozitului reglementar la OSIM. In cazul neplǎţii taxelor anuale se aplicǎ sanţiunea decǎderii din drepturi a titularului şi intrarea brevetului în domeniul public, cu posibilitatea însă de revalidare.

Exigenţa anuităţilor urmǎreşte a nu permite sǎ subziste titluri de care cei interesaţi sǎ se dezintereseze, iar neplata lor semnifică renunţarea din partea titularului brevetului de invenţie la expoatarea acestuia. În practicǎ s-a constatat cǎ puţine brevete de invenţie sunt menţinute în vigoare şi sunt achitate taxele pe timp de 20 de ani, majoritatea fiind menţinute în vigoare circa 5 ani.

b) obligaţia de expoatare a invenţiei Aceastǎ obligaţie este corelativǎ dreptului de exploatare acordat titularului

brevetului de invenţie, ca excepţie de la principiul libertăţii economice. În cazul în care titularul nu realizeazǎ o exploatare eficientǎ, menitǎ a asigura aprovizionarea pieţii într-o cantitate suficientǎ, este sancţionat prin acordarea de licenţe obligatorii.

În afară de efectul teritorial al brevetului, cu limitǎrile impuse de lege, existǎ şi efecte de naturǎ structuralǎ, urmare dezvoltării tehnologice.În mod special, acestǎ problemǎ priveşte invenţiile din domeniul biotehnologiei.

3.2.3.Exceptii

În legislaţie existǎ şi cazuri în care atentatul asupra drepturilor conferite de brevet este unul legitim. Actele care sunt situate în afara sferei contrafacerii sunt

1 art.3

147

autorizate, fie în considerarea finalităţii lor, fie în considerarea persoanei autorului lor. Lista acestor excepţii este limitativă, iar terţii nu se vor putea prevala de alte circumstanţe pentru a fi exoneraţi de rǎspundere. Astfel, nu pot fi incluse printre aceste excepţii toleranţa pentru exploatare pe care o manifestǎ titularul brevetului, calitatea scăzutǎ a obiectelor contrafăcute, un refuz de vânzare, instrucţiunile date de un terţ.

Prevederile TRIPS stipuleazǎ imperativ cǎ "membrii vor putea sǎ prevadǎ excepţii limitate la drepturile exclusive conferite printr-un brevet, cu condiţia ca acestea sǎ nu aducǎ atingere în mod nejustificat expoatǎrii normale a brevetului şi nici sǎ cauzeze un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale titularului brevetului, cu luarea în considerare a intereselor legitime ale terţilor"1, observând şi criteriile stabilite de acord2.

"În cazurile în care legislaţia unui membru permite alte utilizǎri ale obiectului unui brevet fără autorizarea deţinǎtorului dreptului, inclusiv utilizarea de către puterile publice sau de către terţi autorizaţi de către acestea, vor fi respectate următoarele prevederi:

a) autorizarea acestei utilizǎri va fi examinatǎ pe baza circumstanţelor proprii acesteia:

b) astfel de utilizare va putea sǎ nu fie permisǎ decât dacǎ, înaintea acestei utilizǎri, candidatul utilizator s-a străduit sǎ obţinǎ autorizarea de la deţinǎtorul dreptului, în condiţii şi modalitǎţi comerciale rezonabile sau dacă, cu toate eforturile sale nu a reuşit aceasta într-un termen rezonabil. Un Membru va putea deroga de la aceastǎ prevedere în situaţii de urgenţǎ naţionalǎ sau în alte circumstanţe de extremǎ urgentǎ sau în caz de utilitate publicǎ în scopuri necomerciale. În situaţii de urgenţǎ naţionalǎ sau de alte circumstanţe de extremǎ urgenţǎ, deţinǎtorul dreptului va fi totuşi avizat imediat ce va fi rezonabil posibil. În caz de utilizare publicǎ în scopuri necomerciale, atunci când puterile publice sau întreprinderea contractantǎ, fără sǎ facă cercetare de brevet, cunosc sau au motive demonstrabile de a cunoaşte cǎ un brevet valabil este sau va fi utilizat de către puterile publice sau în contul acestora, deţinǎtorul dreptului va fi avizat despre aceasta în cel mai scurt timp;

c) întinderea şi durata unei astfel de utilizari vor fi limitate la scopurile pentru care aceasta a fost autorizatǎ, iar în cazul tehnologiei de simi-conductori, respectiva utilizare va fi destinatǎ numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practicǎ ce a fost stabilitǎ, în baza unor proceduri judiciare sau administrative, ca fiind anticoncurenţialǎ;

d) astfel de utilizare va fi neexclusivǎ;

e) astfel de utilizare va fi netransmisibilǎ, cu excepţia pǎrţii din întreprindere sau a fondului de comerţ care beneficiazǎ de aceasta;

f) orice utilizare de acest gen va fi autorizatǎ în principal pentru aprovizionarea Pieţei interne a membrului care a autorizat aceastǎ utilizare;

g) autorizarea unei astfel de utilizǎri va fi susceptibilǎ de a înceta, sub rezerva cǎ interesele legitime ale persoanelor astfel autorizate sǎ fie protejate de o manierǎ adecvatǎ, dacă şi atunci când circumstanţele care au condus la aceasta înceteazǎ sǎ existe

1 art.30 2 art.31

148

şi este de crezut cǎ nu se vor mai reproduce. Autoritatea competentǎ va fi abilitatǎ sǎ reexamineze, pe bazǎ de cerere motivatǎ, dacă circumstanţele continuǎ sǎ existe;

h) deţinǎtorul dreptului va primi o remunerare adecvatǎ corespunzatoare fie-cărui caz în parte, cu luarea în considerare a valorii economice a autorizǎrii;

i) valabilitatea juridicǎ a oricarei decizii privind autorizarea unei astfel de utilizǎri va putea face obiectul unei revizuiri judiciare sau a altei revizuiri independente de către o autoritate superioarǎ distinctǎ a acestui Membru;

j) orice decizie referitoare la remunerarea prevǎzutǎ în raport cu o astfel de utilizare va putea face obiectul unei revizuiri judiciare sau a unei alte revizuiri independente de către o autoritate superioarǎ distictǎ a acestui Membru;

k) Membrii nu sunt ţinuţi sǎ aplice condiţiile enunţate la alineatele b) şi f) în cazurile în care o astfel de utilizare este permisǎ pentru a remedia o practicǎ considerată ca anticoncurenţialǎ ca urmare a unei proceduri judiciare sau administrative. Necesitatea de a corecta practicile anticoncurenţiale poate fi luatǎ în considerare în stabilirea remunerǎrii în astfel de cazuri. Autoritǎţile competente vor fi abilitate sǎ refuze încetarea autorizǎrii dacă şi atunci când circumstanţele care au codus la aceastǎ autorizare riscǎ sǎ se producǎ din nou;

l) în cazurile în care o astfel de utilizare este autorizatǎ pentru a permite exploatarea unui brevet ("al doilea brevet") care nu poate fi exploatat fără sǎ aducǎ atingere unui alt brevet ("primul brevet"), următoarele condiţii suplimentare vor fi aplicabile:

- invenţia revendicatǎ în cel de-al doilea brevet presupune un progres tehnologic important, de un interes economic substanţial, în raport de invenţia revendicatǎ în primul brevet;

- titularul unui brevet va avea dreptul la o licenţǎ reciprocǎ în condiţii rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în cel de-al doilea brevet; şi

- utilizarea autorizatǎ în raport cu primul brevet va fi netransmisibilǎ cu excepţia cazului în care cel de-al doilea brevet este de asemenea transmis"

Se cunosc următoarele excepţii în legea românǎ:

-acţiuni în scop privat Potrivit art.34 lit. c din legea românǎ de brevete, efectuarea oricǎruia dintre

actele prevăzute la art. 32 alin.21 exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial, producerea, sau după caz, folosirea invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial, nu constituie încǎlcarea dreptului de brevet.

Actele savârşite în scopuri personale, domestice, nu pot fi considerate acte de contrafacere deoarece nu urmăresc scopuri comerciale.

Fiind o excepţie, aceasta este de strictǎ interpretare şi ar putea cuprinde numai experimentǎrile realizate în cadrul privat, personal, cu excluderea celor neprivate.

-posesia anterioară

1 art.32 ali.2: lit.a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii,

oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs lit.b)utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste

scopuri a produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu

149

Posesia personalǎ anterioarǎ se referă la efectuarea oricaruia dintre actele prevăzute la art. 32 alin.2 din lege de către o persoanǎ care a aplicat obiectul brevetului de invenţie sau cel al cererii de brevet, aşa cum a fost publicatǎ, ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bunǎ-credinţǎ pe teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât şi înainte de constituirea unui depozit naţional reglementar privind invenţia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscutǎ.

În acest caz, invenţia poate fi folositǎ în continuare de acea persoanǎ, în volumul existent la data de depozit sau a prioritǎţii recunoscute, iar dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatarii invenţiei (art.35 lit.b);

Orice persoanǎ care, cu bunǎ-credinţǎ, foloseşte invenţia sau a făcut pregǎtiri efective şi serioase de folosire a invenţiei, fără ca aceastǎ folosire sǎ constituie o încălcare a cererii de brevet sau a brevetului european în traducerea iniţialǎ, poate, după ce traducerea corectatǎ are efect, sǎ continue folosirea invenţiei în întreprinderea sa ori pentru necesitǎţile acesteia, fără platǎ şi fără sǎ depǎşeascǎ volumul existent la data la care traducerea initialǎ a avut efect1.

Posesia anterioarǎ este considerată de doctrinǎ drept un mijloc de apǎrare împotriva unei acţiuni în contrafacere. În aceastǎ situaţie, legiuitorul înţelege sǎ protejeze interesele unei persoane care având posesia unei invenţii, preferă sǎ o ţinǎ secretǎ şi nu sǎ o breveteze. Dacǎ, într-un moment ulterior, aceeaşi invenţie este realizatǎ de un terţ care depune o cerere de brevet, posesorul anterior nu va putea cere anularea brevetului pentru lipsa noutǎţii, dar nici lui nu i se poate interzice exploatarea invenţiei. Pentru o asemenea exploatare nu va putea fi urmǎrit pentru contrafacere.

Pentru a nu fi considerată contrafacere, posesia anterioarǎ trebuie sǎ îndeplineascǎ anumite condiţii:

- în primul rând, posesorul trebuie sǎ fie de bunǎ-credinţǎ, adicǎ sǎ nu fi intrat în posesia cunoştinţelor în mod fraudulos;

- posesia trebuie sǎ aibǎ acelaşi obiect ca şi invenţia şi invenţia sǎ fie cunoscutǎ în mod complet;

- posesia trebuie să fi fost secretǎ, adicǎ sǎ nu fi fost publicǎ, caz în care ar constitui o anterioritate distructivǎ de noutate pentru cererea de brevet depusǎ;

- posesia să fie anterioară zilei depunerii cererii de brevet; - posesia trebuie să se fi exercitat pe teritoriul ţării unde se eliberează

brevetul;

Dreptul de posesiune anterioară şi personală în străinătate nu este opozabil unui brevet naţional.

Posesia anterioară nu poate fi probată cu ajutorul unor documente imprecise sau care emană de la angajaţii persoanei care invocă un drept de posesiune anterioară, însă un dosar care conţine invenţia, emis de un consiliu de brevet, este o probă suficientă.

Ca urmare a recunoaşterii acestui drept, posesorul poate să exploateze în continuare invenţia, chiar dacă unui terţ i s-a eliberat un brevet, fiind la adăpost de orice acţiune în contrafacere pe care acesta din urmă ar porni-o împotriva sa.

1 Art.34 alin. ultim

150

Acest drept de exploatare este un drept personal, care nu poate fi transmis decât o data cu întreprinderea de care este ataşat sau parte din ea, ori cu fondul de comerţ.

-epuizarea dreptului Teoria epuizării dreptului, de origine germană, sustine că odată ce produsul a

fost comercializat, titularul brevetului nu mai poate controla circulaţia ulterioară a acestui produs, proprietatea intelectuală asupra invenţiei şi proprietatea corporală a produsului sunt disociate si deci nu exista contrafacere.

Ca urmare a aplicării acestei teorii, cocontractantul titularului de brevet va fi la adăpost de acţiunea în contrafacere pentru nerespectarea limitărilor impuse prin contract, fiind răspunzator numai contractual.

Această teorie îşi găseşte aplicare şi în ce priveşte brevetul european. Convenţia de la Luxemburg, prevede la art.32 că “dacă produsul a fost comercializat pe Piaţa unuia dintre statele contractante de către titularul brevetului sau cu consimţământul lui, acesta nu se poate opune liberei circulaţii pe Piaţa comună”.

Dreptul de brevet nu se epuizează dacă produsul a fost comercializat fără consimţământul titularului, de către un contrafăcător sau de către un deţinator al unei licenţe obligatorii ce poartă asupra unui brevet paralel, eliberat într-un stat membru.

În situaţia în care comercializarea a fost efectuată în străinătate, de către o întreprindere juridic independentă, dar economic legată de titularul brevetului din ţara importatoare, acesta din urmă se presupune că şi-a dat consimţământul la comercializare şi nu se poate opune importului.

Problema unor titulari independenţi se pune în cazul unor brevete independente sau în cazul moştenirii unor drepturi având o origine comună, situatie foarte rara.

-vase şi avioane

Art.34 lit. A din lege, în acord cu convenţiile internaţionale, permite folosirea invenţiilor în construcţia şi funcţionarea vehiculelor terestre, aeriene, precum şi la bordul navelor său la dispozitivele pentru funcţionarea acestora, aparţinând statelor membre ale tratatelor şi convenţiilor la care România este parte, când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul României, temporar sau accidental, cu condiţia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor.

3.2.4. Întinderea protecţiei conferite de brevet Potrivit art. 32 alin. 3 al Legii nr. 64/1991 republicată, “întinderea protecţiei

conferite de brevet este determinată de conţinutul revendicărilor. Totodată, descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea revendicărilor”, iar art. 32 alin.4 stabileste că “pentru determinarea întinderii protecţiei conferite prin brevet se va ţine seama de orice element echivalent unui element specificat în revendicări”. In fine, alin. 5 al aceluiaşi articol arata că ”întinderea protecţiei conferite de cererea de brevet de invenţie va fi determinată de revendicările publicate potrivit art. 23”pentru ca la alin. 6 al art. 32 să precizeze ca ”brevetul aşa cum a fost acordat ori modificat în procedura de revocare sau

151

de anulare în parte, va determina retroactiv protecţia conferită de cererea de brevet, în măsura în care aceasta nu a fost extinsă”.

De regulă, protecţia conferită de brevet nu poate fi extinsă peste conţinutul a ceea ce solicitantul a revendicat în cererea sa şi în orice caz, eventuala modificare a formei revendicărilor trebuie sa fie admisibilă.

Pentru a determina corect întinderea protecţiei conferită de brevet trebuie a se avea in vedere două aspecte: interesul titularului brevetului în obţinerea unei protecţii cât mai extinse si interesul general al societăţii, în principiu orientat către “demonopolizarea” soluţiilor tehnice şi realizarea unei producţii şi unui comerţ, libere de cât mai multe constrângeri.

Persoana de specialitate este cea care trebuie sa aprecieze asupra celor doua interese, pentru determinarea întinderii protecţiei şi implicit a posibilei echivalenţe, sens in care studiază descrierea de brevete, o analizează cu ajutorul cunoştinţelor sale de specialiate şi al literaturii de specialiate aflate la îndemână şi efectuează încercările ce se impun.

Evaluarea făcută de persoana de specialitate este esenţială pentru : a) determinarea riguroasă a obiectului brevetului atât prin cunoştinţele sale de

specialitate, cât şi prin stadiul tehnicii prezentat în descrierea brevetului, ceea ce presupune:

- stabilirea înţelesului şi conţinutului noţiunilor utilizate în revendicări; - stabilirea sensului general care depaşeşte înţelesul revendicării; - evaluarea problemei (tehnice) indicate sau care rezultă din descriererea de

brevet; b)- determinarea întinderii protecţiei, prin utilizarea de către persoana de

specialitate a cunoştinţelor de specialitate şi prin luarea în considerare a întregului stadiu al tehnicii, ceea ce presupune:

- clarificarea semnificaţiei şi profunzimii invenţiei descrise; - includerea în întinderea protecţiei a mijloacelor de rezolvare, pe care

persoana de specialitate le-ar aprecia ca echivalente; - considerarea unei forme concrete de realizare ca reprezentare a unei

expresii generale; - eliminarea unor posibile erori ori contradicţii întâmplătoare existente în

brevet. Noua legislaţie de brevete a adus elemente semnificative în definirea şi

interpretarea revendicărilor, în scopul determinării întinderii protecţiei conferite de brevet, care va constitui pentru instanţele din România un eşafodaj european al abordării problematicii încălcării brevetului.

Porivit noii abordări, în aplicarea Protocolului de Interpretare a art.69 CBE, determinarea întinderii protecţiei prin conţinutul revendicărilor nu trebuie considerată ca semnificând faptul că:

a) dintr-un punct de vedere, întinderea protecţiei conferite de brevetul de invenţie este determinată în sens restrâns şi literal de textul revendicărilor, iar descrierea şi desenele servesc numai în scopul eliminǎrii ambiguitǎţilor asupra revendicărilor;

b) din punctul de vedere opus, revendicările servesc nu numai ca linii directoare, ci semnifică faptul că:

c) protecţia se extinde şi la ceea ce după opinia unei persoane de specialitate care a analizat descrierea şi desenele, titularul a dorit să protejeze.

152

Doctrina echivalentelor 1are ca scop extinderea protecţiei dincolo de aceastǎ interpretare, prin posibilitatea luarii în considerare a caracteristicilor sau elementelor echivalente din revendicări. Potrivit acestei teorii un element sau o caracteristică sunt considerate a fi echivalente celor în raport cu care se judecă încălcarea prezumată a brevetului, dacă în cadrul invenţiei revendicate îndeplineşte în mod substanţial aceeaşi funcţie, îndeplinită substanţial în acelaşi mod, pentru a obţine în mod substanţial acelaşi rezultat.

Pentru a se putea vorbi de o încălcare a brevetului prin mijloace echivalente, toate caracteristicile trebuie în principiu realizate cel puţin într-o formă diferită, de exemplu, în situaţia în care o realizare concretă a unei caracteristici este o formă particulară a unei definiţii generale, dar al cărui efect similar este recognoscibil de către o persoană de specialitate.

Dacă în principiu, pentru a nu fi vorba de încălcarea dreptului brevetului, caracteristicile esenţiale ale soluţiei brevetate şi ale celei în discuţie trebuie să fie diferite, în particular chiar şi dacă numai una din caracteristicile esenţiale este realizată diferit, condiţia de echivalenţă nu este îndeplinită.

În cazul în care aceeaşi problemă este rezolvată în mod esenţial sau în proporţie considerabilă de cele două soluţii tehnice între care se judecă echivalenţa, chiar prin utilizarea de caracteristici diferite, atunci echivalenţa se confirmă.

Pentru deducerea echivalenţei nu este suficient ca mijlocul de rezolvare a soluţiei în discuţie să corespundă cu cel din punerea problemei din soluţia brevetată, ci este necesară o echivalenţă între funcţia mijlocului de rezolvare cu caracteristicile revendicate şi cea a mijlocului de rezolvare conform soluţiei prezumate a încălca brevetul.

Dacă o caracteristică serveşte la rezolvarea unei probleme numai pe un domeniu parţial, nu se consideră a exista un efect echivalent, deoarece soluţia brevetată şi soluţia pusă în discuţie în care are loc rezolvarea problemei din soluţia brevetată, dar numai pe un domeniu parţial, nu sunt în principiu echivalente.

De regulă, nu se confirmă o echivalenţă nici atunci când un mijloc pentru care se judecă o eventuală contrafacere, este utilizat în alte scopuri şi este destinat obţinerii altor avantaje decât cele obţinute prin utilizarea sa în invenţia brevetată.

CAPITOLUL IV

REVOCAREA SI ANULAREA BREVETULUI

4.1. Procedura revocării Potrivit art.52 alin.1 din lege “orice persoană are dreptul să formuleze în scris

şi motivat, la OSIM, o cerere de revocare a brevetului de invenţie, în termen de 6 luni de la publicarea menţiunii acordării acestuia, dacă:

a)obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7-10,12 şi 13 (n.n- este exceptat de la brevetabilitate, este exclus de la brevetabilitate, nu are noutate, activitate inventivă şi aplicabilitate industrială);

b)obiectul brevetului nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;

c)obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii, aşa cum a fost depusă. 1 a se vedea pe larg A.C.Strenc, B.Ionescu, Gh.Gheorghiu, op.cit., p.

153

Dacă motivele de revocare se referă numai la o parte a brevetului, acesta va fi revocat în parte”.

Potrivit art.56 alin.1 “neindeplinirea uneia sau mai multor condiţii de formă privind cererea de brevet de invenţie, nu poate constitui motiv de revocare… decât în cazul în care aceasta este rezultatul unei intenţii frauduloase”.

Cazurile de revocare prevazute la lit.a au fost analizate anterior. Cat priveste extinderea nepermisă peste conţinutul cererii, aşa cum a fost

depusă iniţial, este un motiv de revocare prevăzut la lit.b, aceasta se poate referi la o cerere anterioară căreia solicitantul i-a adăugat caracteristici ce depăşesc depozitul iniţial şi care eventual au fost în mod greşit acceptate pe parcursul examinării de către Oficiu, ori brevetul a fost acordat pe baza unei cereri divizionare sau pentru o cerere nouă depusă în baza faptului că o cerere anterioară fusese depusă de către o persoană neîndreptăţită la acordarea brevetului şi obiectul brevetului astfel acordat se extinde peste conţinutul cererii depusă iniţial.

Cererea de revocare se soluţionează în termen de trei luni de la înregistrarea acesteia la Oficiu, de către o comisie de reexaminare din Departamentul de Apeluri din cadrul OSIM. Se va tine seama de dispozitiile art. 56 alin.2 din  lege potrivit cǎrora “un brevet  nu  poate  fi  revocat sau anulat, în tot sau în parte, fără ca titularul sǎ  aibă posibilitatea  sǎ  prezinte  observații  asupra  revocării  sau  anulării  şi  sǎ  aducǎ  într‐un termen  rezonabil modificǎrile  sau  rectificǎrile  admise  de  lege  şi  de  regulamentul  de aplicare a prezentei legi”.

Comisia de reexaminare poate hotǎrî: -admiterea în tot a cererii de revocare şi revocarea brevetului de invenţie; -admiterea în parte a cererii de revocare, revocarea în parte a brevetului de

invenţie prin luarea unei hotărâri de menţinere a brevetului într-o formǎ amendată în mod corespunzator;

-respingerea cererii de revocare şi menţinerea hotărârii de acordare a brevetului de invenţie.

În ceea ce priveşte admiterea în parte a cererii de revocare, potrivit art.52 alin.2 “dacǎ motivele de revocare se referǎ numai la o parte a brevetului, acesta va fi revocat în parte”. Brevetul este menţinut în baza unei hotărâri de menţinere a brevetului într-o formǎ limitatǎ în mod corespunzator, printr-o amendare a revendicǎrilor, deci o limitare a întinderii protecţiei.

4.2. Procedura de anulare

Potrivit art.54 alin. 1 din lege, “un brevet de invenţie acordat de OSIM, precum şi un brevet european cu efecte în România pot fi anulate la cerere, dacă se constatǎ cǎ:

a)-obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 7-10,12 şi 13; b)-obiectul brevetului nu dezvǎluie invenţia suficient de clar şi complet, astfel

încât o persoanǎ de specialitate în domeniu sǎ o poatǎ realiza; c)-obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii aşa cum a fost depusǎ; d)-protecţia conferitǎ de brevet a fost extinsǎ; e)-titularul de brevet nu era îndreptǎţit la acordarea brevetului. Dacǎ motivele de anulare se referǎ numai la o parte a brevetului, acesta va fi

anulat în parte”.

154

Conform alin.2 ”cererea de anulare se poate face după împlinirea termenului prevăzut la art 52, în care poate fi formulatǎ o cerere în revocare, cu excepţia situaţiilor înscrise în art 54 alin.1 lit. d) şi e), pe toată durata de valabilitate a brevetului şi se judecǎ de catre Tribunalul Bucureşti”.

In fine, la art.56 alin.1 din lege s-a prevazu că  “ neîndeplinirea uneia  sau mai  multor  condiții  de  formǎ  privind  cererea  de  brevet  de  invenție  nu  poate constitui  motiv  de…anulare,  în  tot  sau  în  parte  a  brevetului  de  invenție,  decât  în cazul în car ii e aceasta este rezultatul unei intenț frauduloase”.  

Din  interpretarea  literala  si  logica  a  textelor  rezulata  cǎ  orice  altǎ  mai ales de motive de formǎ cu privire la cerere, nu vor fi considerate admisibile.

Se constata ca trei din cauzele de nulitate prevazute de art.54 din lege -lipsa brevetabilitǎţii obiectului brevetului, insufiecienta dezvǎluire si extinderea nepermisă a obiectului brevetului, peste conţinutul cererii aşa cum a fost depusǎ, se regasesc şi la revocare, iar alte douǎ cauze de nulitate -extinderea nepermisă a protecţiei conferite de brevet si titular de brevet neîndreptǎţit la acordarea brevetului- sunt cauze de anulare specifice.

Extinderea nepermisă a protecţiei conferite de1 brevet ca motiv de anulare urmareste protejarea terţilor împotriva situaţiei în care după acordare, ca urmare a unei acţiuni în revocare, brevetul este modificat, prin lărgirea protecţiei conferite peste cea acordată iniţial, situatie de neadmis avand in vedere ca potrivit art.32 alin.5 din lege “brevetul, aşa cum a fost acordat sau modificat în procedura de revocare sau de anulare în parte va determina retroactiv protecţia conferită prin cererea de brevet, în măsura în care aceasta nu a fost extinsă”.

Protecţia acordată prin brevet a fost extinsă atunci când efectuarea unui act de exploatare a brevetului având revendicarea amendată, ar constitui o încălcare în raport cu brevetul acordat iniţial (testul de încălcare).

Se considera cazuri de extindere a protecţiei: - preluarea unei caracteristici suplimentare, dezvăluită iniţial, dar la care nu

s-a făcut referire în revendicările acordate şi urmare căreia obiectul brevetului amendat a fost extins faţă de brevetul acordat;

- generalizarea unei noţiuni speciale, când în acest mod intră sub protecţie mai multe obiecte decât obiectul particular revendicat iniţial;

- transformarea unei caracteristici obligatorii în facultativă; - preluarea ulterioară în revendicarea amendată a unor caracteristici

echivalente care ar putea conduce la o extindere a protecţiei peste cea solicitată iniţial; - eliminarea unei caracteristici introduse ulterior, dar cunoscute pentru o

combinaţie generală, când, în lipsa acestei caracteristici, brevetul ar fi avut ca obiect o subcombinaţie;

- adăugarea de revendicări admisibile; - introducerea unei alte posibilităţi de realizare, când revendicarea acordată

conţinea o singură posibilitate de realizare; Extinderea protecţiei nu a fost confirmată în următoarele cazuri:

1 A se vedea A.C.Strenc, B.Ionescu, Gh.Gheorghiu, op.cit., p

155

- preluarea în revendicări a unei caracteristici din descriere, când persoana de specialitate ar putea recunoaşte faptul ca această caracteristică aparţie învăţăturii invenţiei protejate prin brevet;

- modificarea admisibilă a categoriei de brevet; - eliminarea unei alternative dintre mai multe, independente; - eliminarea unei caracteristici neesenţiale, care nu influenţează întinderea

protecţiei; - chiar dacă din formularea revendicării ar rezulta că are loc o extindere a

protecţiei, totuşi persoana de specialitate înţelege revendicarea acordată în sensul revendicării amendate;

- transformarea unor caracteristici facultative în obligatorii; - eliminarea unei erori în revendicarea acordată, dacă persoana de

specialitate ar fi corectat eroarea chiar şi fără să se refere la descrierea din brevet; - preluarea unui disclaimer; - eliminarea unui parametru neadecvat, când obiectul revendicării acordate

ar fi putut fi definit şi fără el şi fără modificarea obiectului invenţiei; - înlocuirea unei noţiuni restrictive cu una mai putin restrictivă, când

exemplele de realizare permit interpretarea revendicării acordate; - înlocuirea unei formulări tehnice incorecte cu una corectă, care decurge în

mod evident din dezvăluirea generală; - mutarea unor caracteristici din preambul în partea caracteristică a unei

revendicări.

Pentru cel de-al doilea caz specific -titular neindreptăţit la acordarea brevetului- potrivit art.66 alin.1 din lege  “în  cazul  în  care  printr‐o  hotărâre judecătorească  se  constată  că  o  altă  persoană  decât  cea  care  figurează  în brevetul de  invenție este  îndreptățită  la acordarea brevetului, OSIM eliberează brevetul  persoanei  îndreptățite  şi  publică  schimbarea  titularului.”,  ceea  ce conduce la încetarea, cu efect  ex nunc, a acțiunii  primului brevet prin anularea sa.   

Procedura anulării este o procedură de natură judiciară, supusă prevederilor Codului de procedură civilă, competenta de judecata, conform art.55 alin. 1 din lege, revenind Tribunalului Bucureşti.

Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac, potrivit normelor generale, insa prin derogare de la dreptul comun, termenul pentru exercitarea căilor de atac este de 30 de zile (art.55).

Nulitatea brevetului poate fi invocată nu numai pe cale principală, ci şi pe calea cererii reconvenţionale, făcută de pârât în cadrul unei acţiuni în contrafacere, în condiţiile art.119 C.pr.civ.

Promovarea unei acţiuni în anulare poate duce la suspendarea unei actiuni in contrafacere pana la pronuntarea unei hotarari definitive intr-o alta cerere, avand ca obiect anularea unui brevet.

În procedura de anulare instanta are obligatia sa respecte dipoziitiile art. 56 alin.2 din lege potrivit cǎreia “ un brevet nu poate fi revocat sau anulat, în tot sau în parte, fǎrǎ ca titularul sǎ aibǎ posibilitatea sǎ prezinte observaţii asupra revocării sau

156

anulării şi să aducă într-un termen rezonabil modificările sau rectificările admise de lege şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi”.

De altfel, se constata ca intr‐o cerere de anulare a brevetului, inferent dacă a fost introdusă pe cale princială sau reconvențională, calitate procesuală pasivă nu poate  avea  decât  titularul  de  brevet  care  poate  fi  autorul  sau  succesorul  sau  in drepturi.  Titularul  nu  poate  să  intenteze  acțiune  în  anulare  împotriva  propriului brevet. 

Acțiunea în anulare poate fi introdusă de orice persoană care justifica un interes legitim, cum ar fi cesionarul ori beneficiarul unei licențe, dacă prin contract nu s‐a prevăzut o clauza de necontestare a brevetului.  

În cazul admiterii cererii, efectul principal este desfiinţarea cu titlu retroactiv a brevetului de invenţie. Anularea produce efecte de la data priorităţii, adică de la data depozitului (ex nunc), în temeiul principiului retroactivitătţi efectelor nulităţii, brevetul fiind considerat că nu a existat niciodată, iar toate actele care au legătură cu brevetul sunt nule pentru lipsă de obiect (rezoluto iure dantis, resolvitur ius accipiens).

Cand anularea este numai parţială, efectul retroactiv se produce numai cu privire la revendicările cenzurate de instanţa judecătorească.

Pronunţarea nulităţii produce efecte erga omnes, de la data îndeplinirii formelor de publicitate prevăzute de lege.

Potrivit art. 55 alin. 3 şi 4 din lege, hotărârea definitivă şi irevocabilă de anulare se înregistrează la OSIM de către persoana interesată, fiind publicată în BOPI în termen de 60 de zile de la data înregistrării hotărârii la OSIM.

Publicarea are ca efect opozabilitatea faţă de terţi a hotărârii.

CCAAPPIITTOOLLUULL VV

AAPPĂĂRRAARREEAA DDRREEPPTTUURRIILLOORR CCOONNFFEERRIITTEE DDEE BBRREEVVEETT

Acordul TRIPS a instituit o procedura de apărarea împotriva încălcărilor drepturilor conferite de brevet. Partea a III-a a acordului, intitulata «Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală» introduce obligaţia generală de a asigura protecţia acestora, conţinând reguli de procedură civilă şi administrativă, precum şi mijloace de reparaţie şi măsuri provizorii, fără a exclude apărarea prin mijloace penale.

Acordul impune respectarea prevederilor Convenţiei de la Paris şi a Convenţiei de la Berna, principalele acte internaţionale care stau la baza OMPI, cu excepţia celor privitoare la dreptul moral (art. 2.1 şi 9.1), la care adaugă obligaţii cu privire la apărarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Directiva 2004/48/EC a Parlamentului European şi a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală a fost transpusa prin Ordonanţei Guvernului 100/2005. In fine, Regulamentul Consiliului (EC) No. 1383/2003 priveste cţiunile in vamă împotriva bunurilor suspectate de a încalcă drepturi de proprietate intelectuală.

157

5.1.Acţiunile în justiţie Reglementarile in materie urmăresc salvgardarea drepturilor recunoscute de

lege inventatorilor şi celorlalte persoane implicate prin intermediul următoarelor acţiuniin justitie:

- acţiunea în stabilirea calităţii de creator al invenţiei şi a dreptul de proprietate industrială asupra invenţiei;

- acţiunea în stabilirea dreptului de prioritate al titularului de breve; - acţiunea în divulgarea invenţiei, întemeiată pe dispozitia legală potrivit

căreia "invenţia care face obiectul cererii de brevet nu poate fi divulgată fără acordul solicitantului, până la publicarea acesteia şi are caracterul stabilit de legea specială, până la publicare";

- acţiunea privind despăgubiri materiale, în situaţia încălcării dreptului asupra invenţiei;

- acţiunea având ca obiect scutirea de impozitul pe profi; - acţiunea conferită unităţii titulare a brevetului privind realizarea dreptului

la asistenţă tehnică din partea inventatorului, având în vedere obligaţia instituită în sarcina inventatorului de a acorda, "la cererea titularului de brevet, asistenţă tehnică pe baza de contract, pentru punerea în aplicare a invenţiei";

- acţiunea conferită unităţii pentru apărarea dreptului de a fi informată asupra creării şi a stadiului realizării invenţiei şi de a se abţine de la orice divulgare.

Dacă inventatorul nu este titularul brevetului, el poate formula următoarele acţiuni în justiţie, corespunzatoare drepturilor recunoscute:

- acţiunea în realizarea dreptului la calitatea de autor al invenţiei, în sensul că "are dreptul să i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă, precum şi în orice acte sau publicaţii privind invenţia sa";

- acţiunea pentru eliberarea unui duplicat al brevetul de inveţie; - acţiunea pentru obţinerea unei remuneratii suplimentare pentru invenţia de

serviciu; - acţiunea pentru realizarea dreptului de a fi informat de solictant asupra

stadiului examinării cererii de brevet şi a stadiului aplicării invenţiei; - acţiunea de stabilire a remuneraţiei pe baza de contract, în situaţia cesiunii

sau licenţierii brevetului de inventie; - acţiunea în realizarea dreptului de a fi remunerat pentru asistenţa tehnică

acordată titularului de brevet; - acţiunea în realizarea drepturilor recunoscute pentru situaţii tranzitorii. Dacă unitatea nu este titulara brevetului de serviciu, acesteia ii este

recunoscută o acţiune privind realizarea dreptului de preferinţă la încheierea unui contract privind inventia salariatului său, drept ce trebuie exercitat în termen de 3 luni de la data ofertei salariatului.

Acţiunile enumerate sunt de natură civilă şi pot fi introduse la instanţa competentă, fie separat, fie reunite.

Pe lângă acţiunile civile, există şi acţiuni penale, atunci când au fost săvârşite fapte considerate de legea română ca infracţiuni.

158

5.2.Competenţa de jurisdicţie

Încălcarea unui drept recunoscut de lege permite titulatului să actioneze in judecată persoana sau persoanele culpabile de acea încălcare, pentru a li se interzice săvârşirea de asemenea fapte sau acte, înlăturarea efectelor negative, precum şi acoperirea prejudiciilor provocate.

Competenţa de jurisdicţie este stabilită de Codul român de procedură civilă, legea brevetelor de invenţie, legea română de drept internaţional privat şi convenţiile internaţionale.

În cazul ivirii de litigii privind invenţiile, acestea sunt soluţionate de instanţele de judecată competente. Dacă dreptul litigios nu are elemente de extraneitate, competenţa revine instanţelor judiciare române, în caz contrar fiind competente instanţele stabilite după regulile de drept internaţional privat.

În astfel de raporturi competenţa materială, potrivit Codului român de procedură civilă, revine tribunalelor care judecă procesele şi cererile în materie de proprietate industrială.

Legea ro mână a brevetelor de invenţii, ca lege speciala si deci avand prioritate, a stabilit competenta de soluţionare a contestatiilor împotiva hotărârilor OSIM, inclusiv a cererilor de revocare împotriva hotărârii de acordare a brevetului de invenţie, de catre Comisia de reexaminare din Departamntul de apeluri din cadrul OSIM, în primă instanţă, iar Tribunalul Bucureşti este competent să judece apelurile împotriva hotărârilor date de Comisia de reexaminare.

În ce priveşte competenţa teritorială, legea brevetelor de invenţie a stabilit:

a) anularea brevetului de inveţie, acordarea şi retragerea de licenţe obligatorii, revine Tribunalului Bucureşti;

b) pentru litigiile privind calitatea de inventator, de titular de brevet şi cele privind alte drepturi născute din brevetul de invenţie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului din contractele de licenţa şi cesiune, competenţa se stabileste de normele codului de procedură civilă, fiind competent tribunalul aflat în raza de domiciliu a pârâtului, iar dacă are domiciliu în străinatate sau nu are domiciliul cunoscut, tribunalul din raza de ultimei reşedinţe a pârâtului; dacă nu are nici reşedinţa cunoscută, tribunalul domiciliului sau reşedintei reclamantului; în cazul cererii împotriva unei persoane juridice de drept privat, competenţa revine tribunalului de la sediul ei principal sau unde îşi are reprezentanta dacă priveşte obligaţii executate în acel loc sau izvorăsc din acte încheiate de reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.

În situaţia unui drept litigios cu element de extraneitate problema competenţei de soluţionare poate conduce la un conflict de jurisdicţii si este real pericolul de a se pronunţa mai multe decizii asupra aceluiaşi litigiu, încredinţat spre soluţionare la mai multe instanţe naţionale, motiv pentru care s-au încheiat tratate internaţionale pentru a facilita activităţile private, îndeosebi prin stabilirea competenţelor instanţelor şi executarea hotărârilor pronuţate în alt stat contractant.

De principiu, competenţa de soluţionare a acestor litigii se determină în considerarea instanţei statului în care urmează să se soluţioneze litigiul; fiecare sistem de drept conţine norme cu caracter imperativ care determină competenţa în dreptul internaţional privat a instanţelor naţionale.

159

Instanţele române, potrivit art 158 din LLegea nr.105/1992 privind raporturile de drept international privat, sunt competente să judece un litigiu cu element de extraneitate dacă-pârâtul sau unul dintre pârâţi îşi are domiciliul, reşedinţa sau fondul de comerţ în România ori locul unde a luat naştere sau trebuia excutată, fie chiar în parte, o obligaţie izvorâtă dintr-un contract, se află în România, ori locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligaţiile extracontractuale sau efectele sale se află în ţară, precum si procese referitoare la ocrotirea în străinătate a proprietăţii intelectuale a unei persoane domiciliate în România, cetăţean român sau străin fără cetăţenie, dacă prin convenţia părţilor nu s-a stabilit o altă competenţă;

Legea română permite prorogarea de competenţă dacă părţile au supus, prin convenţie, litigiul dintre ele sau litigiile ce se vor naşte din actul pe care l-au încheiat, competenţei unei anumite instanţe.

În situaţia în care sunt competente instanţele române, fără a se putea stabili care dintre acestea, legea dă litigiul, potrivit regulilor de competenţă materială, în competenţa Judecătoriei sectorului 1 din Bucureşti sau Tribunalului Bucureşti.

5.3.Măsuri provizorii

Legea nr.64/1991 dă dreptul titularului de brevet, precum şi licenţiatului, daca exista riscul savarsirii de contrafaceri, de a solicita instanţei de judecată luarea următoarelor masuri:

-ordonarea unor măsuri asiguratorii, atunci când există un risc de încălcare a drepturilor decurgând din brevet şi dacă această încălcare riscă să creeze un prejudiciu ireparabil, ori dacă există riscul distrugerii elementelor de probă;

-ordonarea după acordarea liberului de vamă a unor măsuri privind încetarea faptelor de încălcare a drepturilor decurgand din brevet, săvârşite de o terţă persoană cu ocazia introducerii în circuitul comercial a unor mărfuri importate, care implică o atingere a acestor drepturi.

Măsurile asiguratorii pot fi ordonate numai cu plata unei cauţiuni în cuantumul stabilit de instanţă, în condiţiile dreptului comun.

Instanţa poate solicita reclamantului să-i pună la dispoziţie toate mijloacele de probă de care dispune, pentru a-şi dovedi calitatea de titular de brevet încălcat ori a unui brevet a cărui încălcare este inevitabilă.

De asemenea, instanţa va putea hotărî ca pârâtul - autor al încălcării drepturilor decurgând din brevet- să informeze pe titularul de brevet asupra identităţii terţilor care au participat la producerea şi distribuirea mărfurilor în cauză, precum şi asupra circuitelor de producţie. O asemenea măsură îi va permite titularului stabilirea întinderii contrafacerii, cât şi acţionarea în justiţie a vinovaţilor pentru a înceta actele de contrafacere şi a fi obligaţi la dezdăunări.

Măsurile auxiliare pot fi dispuse şi pe cale de ordonanţă preşedinţială. Condiţiile de exercitare a cererii privind măsurile provizorii sunt următoarele: -acţiunea în contrafacere trebuie pornită de cel care are calitatea şi interesul

de a acţiona; -acţiunea trebuie să se fundamenteze pe un brevet eliberat şi nu pe o cerere de

brevet; -exploatarea industrială a brevetului;

160

-caracterul aparent serios al acţiunii, care se apreciază ţinând cont de caracterul verosimil al validităţii brevetului;

-titularul brevetului să fi acţionat într-un timp scurt, începând de la data când a luat la cunoştinţă de actele de contrafacere. Acest termen trebuie să permită tit

cularului

de brevet să verifice cara teristicile produselor pe care le pretinde contrafăcute. Urmare Directivei nr. 2004/48/CE, s-a adoptat OUG nr.100/2000 privind 

asigurarea  respectării  drepturilor  de  proprietate  industrială,  obiectul  sau  fiind, potrivit art.1, respectarea drepturilor de proprietate industrială. In baza ordonantei, instantele pot sa dispuna:

- măsuri provizorii împotriva presupusei încălcări, respectiv, atât împotriva autorului unei contrafaceri sau a unui intermediar al acestuia, cât şi a unei persoane care se presupune că a încălcat un drept de proprietate industrială (art.9 alin 1);

- furnizarea de către persoana care a încălcat un drept protejat, a unor informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor şi serviciilor care aduc atingere unui drept de proprietate industrială (art. 8);

- dispunerea măsurilor provizorii înainte de judecarea fondului cauzei, pentru a împiedica presupuşii autori ai actului de contrafacere de a obţine avantaje de pe urma încălcării (art. 10 alin.1);

- sechestrul bunurilor mobiliare şi imobiliare, cât şi blocarea conturilor bancare şi a altor bunuri (art.9 alin.4);

- retragerea din circuitul comercial a mărfurilor care se constată că aduc atingere dreptului de proprietate industrială, pe cheltuiala persoanei care încălcat dreptul (art. 11 alin.1 şi 2);

- măsuri de publicitate a hotărârilor judecătoreşti (art. 16); - interzicerea de către o persoană a continuării faptelor de încălcare a unui

drept de proprietate industrială protejat (art. 12). De asemenea, Capitolul III al Ordonanţei are ca obiect probele şi măsurile de

conservare a acestora. In situaţia în care una din părţi prezintă elemente de probă, în mod rezonabil accesibile şi suficiente în susţinerea afirmaţiilor sale, că i s-ar fi încălcat un drept de proprietate industrială, instanţa poate ordona ca aceste elemente de probă să fie produse de partea adversă, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale. În aceleaşi condiţii instanţa poate ordona ca în cazul încălcărilor săvârşite la scară comercială, partea adversă să comunice documente bancare, financiare sau comerciale care se găsesc sub controlul său.

Pentru conservarea acestor probe pertinente cauzei, art. 6 al Ordonaţei prevede că instanţa poate ordona măsuri provizorii rapide şi eficiente. Aceste măsuri pot fi ordonate înainte de judecarea fondului cauzei, la cererea părţii care a prezentat în susţinerea afirmaţiilor sale elementele de probă în mod rezonabil accesibile şi din care rezultă fie că a avut loc încălcarea unui drept de proprietate industrială, fie că această încălcare este iminentă. Măsurile de conservare pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, sechestrul mărfurilor litigioase şi, după caz, al materialelor şi instrumentelor utilizate pentru producerea şi/sau distribuirea acestor mărfuri, precum şi documentele în legătură cu acestea. Luarea acestor masuri se face prin ordonanţa preşedinţială, dispusă de instanţă, chiar şi fără ca cealaltă parte să fie citată, insa sub condiţia constituirii de către reclamant a unei garanţii adecvate.

Conform art.9 măsurile provizorii împotriva presupusei încălcări pot fi ordonate de instanţă constau în:

a) interzicerea cu titlu provizoriu a continuării încălcării;

161

b) constituirea unei garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului protejat;.

c)sechestrul mărfurilor bănuite că ar aduce atingere unui drept de proprietate industrială, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia lor în circuite comerciale.

Măsurile privind eventuala recuperare a daunelor-interese, potrivit art. 9 alin 4, sunt luate dacă partea vătămată dovedeşte că există circumstanţe care ar face imposibilă recuperarea acestora. Ele constau în sechestrarea bunurilor mobiliare şi imobiliare ale presupusului autor al contrafacerii, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor bunuri, precum şi comunicarea documentelor financiare, bancare, comerciale ori accesul la informaţii pertinente cauzei.

Potrivit art. 7 alin.(2) şi art. 10 alin (2) din Ordonanţă, pârâtul poate cere anularea măsurilor de conservare a probelor, respectiv a măsurilor provizorii, inclusiv a daunelor-interese suferite de pârât cu ocazia măsurilor ordonate, dacă reclamantul nu a formulat o acţiune în justiţie, pentru a obţine o decizie pe fondul cauzei intrun termen care să nu depăşească 20 de zile lucrătoare sau 31 de zile calendaristice, care dintre acestea este mai lung.

Privitor la stabilirea despăgubirilor, conform art. 14, s-au prevazut două modalitati, la cererea partii vatamate, pentru acoperirea prejudiciului real suferit prin încălcarea dreptului de proprietate industrială: fie in functie de consecinţele economice negative, respectiv prejudiciul patrimonial, precum şi cel nepatrimonial, moral, rezultat din atingerea drepturilor personale ale titularului, fie prin fixarea unei sume forfetare pentru daunele-interese, care se calculează pe baza redevenţelor care ar fi fost datorate, dacă persoana care a încălcat dreptul de proprietate industrială protejat ar fi avut de la titular autorizaţia de utilizare a dreptului în cauză.

5.4. Acţiunea în contrafacere Prin contrafacere se intelege orice încălcare a unui drept asupra unui gen de

creaţii intelectuale. Conform art.83 din Legea brevetelor de invenţie nr. 64/1991 republicată,

constituie infractiunea de contrafacere "faptele săvârşite cu încălcarea dispozitiilor art.32 alin.2" respectiv:

-fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferiii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs;

-utilizarea unui procedeu, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

In practică au fost constatate următoarele acte de contrafacere:

a) fabricarea unui produs sau utilizarea unui procedeu acoperit prin brevet; b) utilizarea obiectului contrafăcut; c) comercializarea, oferirea spre vânzare, expunerea unui produs contrafăcut; d) deţinerea de obiecte contrafăcute; e) livrarea de mijloace în vederea utilizării invenţiei brevetate; f) importul de obiecte contrafăcute. Acţiunea în contrafacere se exercită pe cale penală, din oficiu. Considerarea

ca infracţiune nu împiedică pe titularul de brevet să urmeze calea unei acţiuni civile în contrafacere în temeiul art. 998- 999 Cod civil; în subsidiar, există posibilitatea de a se

162

formula şi o acţiune în concurenţă neloială în baza dipoziţiilor Legii nr.11/1991 privind concurenţa neloială.

Actiunea in contrafacere apartine titularului brevetului, iar daca brevetul aparţine mai multor titulari, fiecare poate acţiona în contrafacere, în folosul său, cu condiţia de a-i încunoştiinţa pe ceilalţi, precum si beneficiarului unei cesiuni ori licenţe exclusive daca contractul de licenta nu cuprinde clauze prin care titularul brevetului îşi rezervă dreptul de a acţiona. Aceste persoane trebuie să justifice un interes legitim, conditie îndeplinită în momentul în care se naşte dreptul asupra brevetului de invenţie si actual, adica o altă persoană săvârşeşte acte de contrafacere.

În ceea ce priveşte argumentele pentru admiterea acţiunii, titularul trebuie să dovedească existenţa asemănărilor dintre obiectul brevetat şi cel exploatat de terţ. Obiectul brevetului este determinat în funcţie de întinderea revendicărilor. Cu privire la determinarea obiectului presupus contrafăcut, regula este că aprecierea contrafacerii se face în funcţie de asemănările cu invenţia protejată, dovedite prin orice mijloc de probă.

Există contrafacere atunci când asemănările poartă asupra elementelor esenţiale.

Presupusul uzurpator poate utiliza, pentru respingerea pretenţiilor legate de existenţa contrafacerii, apărări de fond, contestând existenţa contrafacerii sau excepţii, contestând eficacitatea brevetului invocat.

Contrafacerea nu poate exista dacă la data săvârşirii faptelor nu exista un brevet valabil, presupusul uzurpator putând invoca fie inexistenţa brevetului la acel moment, fie nulitatea acestuia. Cererea reconvenţională de constatare a nulităţii brevetului este admisibilă atunci când instanţa civilă a fost învestită cu soluţionarea litigiului.

În judecarea faptului dacă un produs sau procedeu încalcă toate sau o anumită revendicare a brevetului de invenţie, revendicarea trebuie divizată în elementele sau caracteristicile sale individuale, iar acestea, comparate cu elementele sau caracteristicile produsului sau procedeului prezumat a încălca dreptul exclusiv.

În realizarea acestei comparaţii, trebuie luat în considerare dacă: -în produsul sau procedeul în speţă, sunt prezente toate elementele sau

caracteristicile revendicării; -elementele sau caracteristicile au aceeaşi formă; -elementele sau caracteristicile îndeplinesc aceeaşi funcţie; -elementele sau caracteristicile au aceeaşi relaţie cu alte elemente sau

caracteristici; -efectele combinaţiei acestora în produsul sau procedeul prezumat a încălca

brevetul, conduc la obţinerea aceluiaşi rezultat. Principala regulă în judecarea încălcării brevetului este aceea că “un produs

sau un procedeu contrafăcut include toate şi fiecare element sau caracteristică esenţială a revendicării”. Pe cale de consecinţă, atât inexistenţa unui element sau caracteristică neesenţială într-un produs sau procedeu existente pe piaţă, faţă de cele brevetate, cât şi reciproc, introducerea suplimentară a unui element sau caracteristică într-un produs sau procedeu, faţă de cele brevetate, nu pot în mod normal conduce la evitarea încălcării dreptului excusiv dat de brevet.

În situaţia în care acţiunea în contrafacere este întemeiată, prin hotărâre definitivă, instanţa poate dispune următoarele măsuri:

-interzicerea continuării actelor de contrafacere; -confiscarea obiectelor contrafăcute; -despăgubirea reclamantului;

163

-publicarea deciziei.

5.5.Acţiunea în concurenţă neloială Acţiunea în concurenţă neloială este complementară acţiunii în contrafacere,

admiţându-se cumulul celor două acţiuni ori de câte ori există fapte de concurenţă neloială, distincte de faptele de contrafacere.

În temeiul existenţei unei confuzii în rândul consumatorilor sau al practicilor parazitare, prin care se urmăreşte obţinerea de beneficii profitând de notorietatea unui terţ, acţiunea în concurenţă neloială poate fi admisă chiar în lipsa unui drept exclusiv.

Prejudiciu poate consta fie în pierderea clientelei, determinată de produsele care au generat confuzia, fie în pierderea investiţiilor, fie în atingerea adusă notorietăţii sau imaginii terţului, fie în diminuarea a posibilităţii de dezvoltare comercială, determinată de practicile parazitare.

Acţiunea în concurenţă neloială poate avea succes chiar dacă acţiunea în contrafacere este respinsă. Prejudiciul se poate concretiza în pierderea clientelei, atentat la notorietatea sau imaginea intreprinderii, pierderea şansei de dezvoltare comercială.

Succesul acţiunii în contrafacere nu presupune si existenţa unui risc de confuzie între produsul brevetat şi cel contrafăcut.

5.6.Acţiunea penală în contrafacere Infracţiunea de contrafacere contituie o măsură severă aplicată celor ce

încalcă brevetul de invenţie. Faptele trebuie săvârşite după data publicării cererii de brevet de invenţie în

Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secţiunea invenţii. Vinovaţia trebuie să fie sub forma intenţiei directe sau indirecte. Legiuitorul

nu a prevăzut vreo cerinţă privitoare la mobil sau scop, însă acestea vor fi avute în vedere la individualizarea faptei.

Făptuitorul nu răspunde penal în cazurile speciale reglementate de lege când fapta sa nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în art.32 alin.2.

Urmarea imediată faptei comisive constă în crearea unei stări de pericol pentru titularul brevetului de invenţie prin atingerea adusă drepturilor sale patrimoniale şi nepatrimoniale.

Între acţiunile făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate care rezultă, de regulă, din materialitatea faptei.

Consumarea infracţiunii are loc la momentul când faptele încriminate au fost duse până la capăt, respectiv când a fost realizat obiectul contrafăcut al unei invenţii, când se foloseşte fără drept obiectul unei invenţii sau când s-a realizat un act de punere în circulaţie etc.

Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, însă cel mai adesea persoana vatamată face plângere la organele de cercetare penală.

164

CCAAPPIITTOOLLUULL VVII

TTRRAANNSSMMIITTEERREEAA BBRREEVVEETTUULLUUII1 1

6.1.Introducere Potrivit art.45 din Legea nr.64/1991 republicătă, “Dreptul la brevet, dreptul la

acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte.Transmiterea se poate face prin cesiune sau pe bază de licenţă, exclusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune legală sau testamentară.Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM.”

Autorizarea exploatării este, în principiu, voluntară, existând însă şi cazuri în care aceasta se realizează în lipsa voinţei titularului de brevet.

Modurile de exploatare sunt clasificate astfel: a) după natura autorizaţiei de exploatare: - acte voluntare: cesiunea brevetului, aportul în societate, contractul de licenţă

şi gajul; - acte impuse: exproprierea, licenţa obligatorie, licenţa de dependenţă, licenţa

din oficiu. b) după cum se produce sau nu transferul dreptului de brevet: - acte care implică transferul dreptului: cesiunea, aportul în societate,

exproprierea; - acte care nu implică transferul dreptului: contractul de licenţă, gajul, licenţa

obligatorie, în care includem ca forme particulare, licenţa de dependenţă şi licenţa din oficiu.

Sunt transmisibile: -dreptul la brevetul de invenţie, în care caz actul de transmitere se încheie

înaintea depunerii cererii de brevet; -dreptul la acordarea brevetului, caz în care actul de transmitere se încheie în

timpul procedurii de eliberare a acestuia, dar înainte de pronunţarea deciziei. În aceste două ipoteze, actul de transmisiune se anexează la cererea de

înregistrare, în primul caz, sau se depune ulterior, dacă transmisiunea a avut loc în cursul formalităţilor de brevetare. Ca efect, se vor transmite toate drepturile asupra invenţiei, cu excepţia celor personal-nepatrimoniale, indisolubil legate de persoana inventatorului.

-drepturile ce decurg din brevet, obiectul transmisiunii fiind brevetul, ceea ce înseamnă că actul de transmisiune se încheie după eliberarea brevetului si în cursul duratei sale de valabilitate; în acest caz, momentul transmisiunii este posterior eliberării brevetului; transmisia se referă la drepturile patrimoniale ce decurg din brevetul de invenţie sau, mai exact, din dreptul exclusiv de exploatare.

Asupra celor trei drepturi şi în baza principiului libertăţii contractuale, pot fi încheiate contracte asupra invenţiei, fără a se lua în considerare dacă a dat naştere unui drept de protecţie, a fost depusă o cerere pentru acordarea unui brevet, s-a intenţionat

1 A se vedea A.C.Strennc, B.Ionescu, Gh.Gheorghiu, op.cit., p

165

depunerea unei cereri de brevet ori chiar dacă nu a fost luată in considerare o asemenea situaţie.

Contractele sunt valabile atât timp cât nu a fost admisă o acţiune în anularea acestora.

Drepturile la invenţiile viitoare sunt transmisibile dacă sunt suficient determinabile. Transmiterea poate consta într-un angajament de obligaţie sau o punere dinainte la dispoziţie reală. După finalizarea invenţiei, moştenitorul beneficiază în primul caz de o revendicare la transmitere, iar în al doilea caz, în mod nemijlocit de actul de transmitere, fără alte obligaţii.

Cele mai importante modalităţi de transmisiune sunt contractele de cesiune şi licenţă.Transmisiunea este posibilă şi prin folosirea altor instrumente juridice, precum gajul sau exproprierea, ori aportul brevetului la fondul de comerţ, instrumente pe care le vom evoca succint în continuare.

6.2.Contractul de cesiune Brevetul este un titlu care conferă titularului său un drept asupra unei invenţii.

Acest drept se analizează ca un drept de proprietate, iar brevetul, ca titlul care o atestă, astfel ca transmiterea brevetului echivalează cu transmiterea proprietăţii asupra invenţiei.

Contractul de cesiune este definit ca fiind contractul prin care titularul brevetului, denumit cedent, transferă dreptul său către o altă persoană, denumită cesionar, în schimbul unei sume de bani. Acest contract este asimilat ca natura juridica, contractului de vanzare si i se aplica regulile corespunzătoare din această materie.

Dacă cedentul şi cesionarul au calitatea de comercianţi, atunci contractul va fi comercial. În schimb, dacă cedentul este o persoană fizică, actul este civil în ceea ce il priveşte şi comercial în privinţa cesionarului comerciant.

Brevetul poate fi cesionat în mod independent sau împreună cu fondul de comerţ, situaţie în care regulile de publicitate proprii cesiunii trebuie respectate în mod cumulativ cu cele ale transmiterii fondului de comerţ.

Din punct de vedere al întinderii, cesiunea poate fi: - totală, când poartă asupra întregului brevet şi întregului teritoriu pe care este

protejată; - parţială, când transmisiunea invenţiei are loc doar pentru unele aplicaţii,

dacă invenţia este susceptibilă de mai multe aplicaţii, sau din punct de vedere al conţinutului dreptului transmis, când poartă doar asupra dreptului exclusiv de a fabrica produsul brevetat, titularul păstrând dreptul de a comercializa aceste produse. Un contract de cesiune poate avea ca obiect şi invenţiile viitoare.

Din punct de vedere al duratei, cesiunea poate fi: - temporară, încheiată pe o perioadă determinată; - definitivă, încheiată pe toată durata de valabilitate a brevetului. Cesiunea, ca orice contract, trebuie să întrunească condiţiile generale de

validitate a contractelor, prevăzute de art. 948 C.civ.: capacitatea părţilor, consimţământul dat în mod valabil, un obiect determinat sau determinabil şi licit si o cauză licită şi morală, aspecte cunoscute de la dreptul civil. Prezinta specificitate titularitatea asupra brevetului şi obiectul contractului.

Cedentul trebuie să fie proprietarul brevetului şi să aibă capacitatea de a face acte de dispoziţie deoarece prin cesiune se transmite proprietatea asupra brevetului ; dacă proprietarul brevetului este comerciant, trebuie să aibă capacitatea de a încheia acte de comerţ.

166

Pentru situaţia brevetului deţinut în coproprietate de mai multe persoane, fiecare dintre ele este liberă să cedeze cota sa parte din drept, cu condiţia de a respecta dreptul de preemţiune al celorlalţi.

Cesiunea poate avea ca obiect un brevet sau o cerere de brevet; pentru cesiunea privind o invenţie nebrevetată, contractul încheiat nu va fi un contract de cesiune propriu-zis, ci un contract de antrepriză avand ca obiect transmiterea know-how-ului.

Dacă în momentul cedării invenţiei, cu titlu oneros sau gratuit, inventatorul nu înregistrase nici o cerere de brevet, atunci dobânditorii sau avânzii lor vor putea depune o cerere de brevet în numele lor, având astfel posibilitatea de a deveni proprietari în urma eliberării brevetului.

Atunci când cesiunea poartă asupra unei cereri de brevet, dacă cererea este respinsă, contractul va fi desfiinţat.

Obiectul trebuie să fie valabil, un brevet nul, decăzut, sau expirat atrâgand nulitatea contractului de cesiune pentru lipsă de obiect. Cesiunea unui brevet nul produce aceleaşi efecte ca şi în dreptul comun, părţile fiind repuse în situaţia anterioară, ceea ce implică restituirea prestaţiilor efectuate.

În cazul în care cesiunea are ca obiect mai multe brevete şi unul dintre ele este anulat, contractul nu va fi în întregime anulat, decât dacă brevetele valabile sunt accesorii ale celui anulat.

Contractul de cesiune trebuie constatat în scris, sub sancţiunea nulităţii. Această nulitate nu este decât relativă, deci ea nu poate fi pronunţată din oficiu de către instanţă.

Pentru a fi opozabil terţilor, contractul de cesiune trebuie să fie înscris în Registrul Naţional de Brevete, această formalitate fiind realizată fie de catre cedent, fie de cesionar şi nu afectază valabilitatea contractului.

Nerespectarea condiţiei de formă este sancţionată. Astfel, înainte de înregistrare, cesionarul nu va fi considerat proprietarul brevetului şi nu va putea acţiona în contrafacere în cazul în care terţii exploatează brevetul; totuşi, în mod excepţional, un act nepublicat poate fi opozabil terţilor dacă aceştia au avut cunoştinţă de act.

In cazul în care titularul brevetului încheie mai multe contracte de cesiune, primul cesionar care îşi înscrie titlul va fi considerat proprietarul brevetului, chiar dacă actul său are o dată posterioară celorlalte.

Contractul de cesiune produce transferul drepturilor decurgând din brevet: dreptul de proprietate asupra brevetului, precum si a dreptului de a acţiona în contrafacere pentru actele posterioare acestui contract.

Contractul de cesiune nu transferă asupra cesionarului: dreptul moral asupra invenţiei, cedentul păstrând dreptul asupra numelui şi asupra recompenselor industriale si dreptul de prioritate unionistă, cu excepţia cazului în care un asemenea transfer este stipulat în contract.

Obligaţiile părţilor contractante:

Cedentul este debitorul unei obligaţii de predare, de remitere a obiectului contractului, asemenea vânzătorului. Deoarece contractul de cesiune nu este un contract real, această obligaţie se materializează într-o atitudine pasivă prin care îi permite cesionarului să exploateze brevetul, însoţită de remiterea titlului de brevet. El este

167

răspunzător de starea brevetului la încheierea contractului, precum şi de independenţa brevetului faţă de un brevet anterior. Obligaţia de predare cuprinde şi obligaţia de a pune la dispoziţia cesionarului a know-how-ul legat de exploatarea invenţiei, precum si a asistentei tehnice. In fine, cedentul are obligatia de a garanta pe cesionar împotriva viciilor ascunse ale invenţiei şi a evicţiunii.

În materia brevetelor, garanţia impotriva viciilor ascunse se întinde atât asupra viciilor juridice ale obiectului cedat, cât şi asupra viciilor materiale ale invenţiei ( imposibilitatea de exploatare industrială). Pot fi considerate vicii materiale: pericolul de incendiu sau de explozie, imposibilitatea obţinerii performanţelor anunţate. Daca exista vici ascunse, cesionarul poate să ceară rezoluţiunea contractului, cu restituirea corespunzatoare a prestaţiilor; ori să ceară o reducere de preţ, păstrând în continuare brevetul. Cand cedentul a fost de rea-credinţă, datorează şi daune-interese. În situaţia în care cesionarul a utilizat invenţia şi prin aceasta a cauzat prejudicii unui terţ, acesta din urmă poate cere despăgubiri cesionarului, care, l-a rândul său, se poate întoarce împotriva cedentului.

Evicţiunea constă într-o tulburare a exploatării brevetului care poate proveni din partea unui terţ sau chiar din partea cedentului. Garanţia împotriva faptului personal interzice cedentului să cauzeze cesionarului o tulburare de fapt sau de drept. Astfel, el nu poate îndeplini nici un act, chiar licit, care poate aduce atingere proprietăţii cesionarului. În cazul în care cedentul exploatează invenţia fără consimţământul cesionarului, acesta are la dispoziţie două mijloace pentru a-i interzice aceste acte: poate face apel la obligaţia sa de evicţiune pentru fapte personale, sau poate porni împotriva lui o acţiune în contrafacere.

Garanţia pentru evicţiune provenită din fapta unui terţ este limitată numai la tulburările de drept care au o cauză anterioară cesiunii; împotriva celor de fapt, cesionarul se poate apăra singur, în calitatea sa de proprietar.

In privinta obligaţiei de garanţie, părţile pot stipula în contract clauze de atenuare sau de înlăturare a acesteia. O astfel de clauză nu-l exonerează pe cedent de a restitui preţul cesiunii, ci doar de plata daunelor-interese. Cedentul nu va restitui preţul în cazul în care cesionarul a cumpărat pe riscul şi pericolul său.

Obligaţia cesionarului este de plată a preţului cesiunii. Devenind proprietar, cesionarul are libertatea de a exploata sau nu obiectul contractului. Această prerogativă a sa este limitată atunci când preţul cesiunii este fixat sub forma unor redevenţe proporţionale cu volumul producţiei. Dacă cesionarul nu exploatează invenţia, contractul trebuie rezolvit pe seama lui. Însă, în absenţa unei clauze care să prevadă o minimă exploatare, această obligaţie este numai de diligenţă. În asemenea cazuri, cesionarul are şi obligaţia de a evita decăderea sa din drepturi, decadere care ar conduce la stingerea creanţei cedentului.

6.3.Contractul de licenţă Contractul de licenta este definit ca acordul prin care titularul unui drept de

proprietate industrială concede unei alte persoane, în tot sau în parte, folosinţa dreptului său exclusiv de exploatare, în schimbul plăţii unei redevenţe.

Caracteristic acestui tip de contract este asumarea unui anumit risc de către ambele părţi contractante deoarece pe de o parte, nu este previzibilă integral posibilitatea

168

de valorificare economică, iar pe de altă parte, dreptul de proprietate poate fi invalidat cu efect retroactiv.

Contractul de licenţă este un contract numit a carui natura juridica se apropie de contractul de locatiune ale cărui reguli se aplică numai în parte. O serie de aspecte esenţiale trebuie reglementate însă prin clauze contractuale exprese, respectiv: transmiterea accesorie a know-how-ului, apărarea drepturilor contra terţilor uzurpatori.

Contractul de licenta este un contract intuitu personae, calitatea partilor licenţă fiind foarte importantă.

Întrucât licenţierea nu reprezintă un act de dispoziţie asupra dreptului exclusiv de exploatare al titularului, este admisibilă concedarea unui număr nelimitat de licenţe asupra aceluiaşi brevet.

Licenţa poate fi consimţită pentru întreg teritoriul de protecţie legală a brevetului, însă poate fi limitată în ce priveşte teritoriul pe care îşi produce efectele sau a naturii activităţii pentru care este concedată.

Licenţa poate fi simplă, atunci când titularul are posibilitatea acordării şi a altor licenţe, sau exclusivă, atunci când titularul nu mai poate încheia contracte de licenţă având acelaşi obiect. Pentru calificarea unei licenţe ca fiind exclusivă sau simplă se impune interpretarea sistematică a contractului, indiferent de calificarea făcută de părţi.

Licenţiatului exclusiv i se recunoaşte dreptul de a introduce o acţiune în reziliere pentru neexecutarea contractului, sau în despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de către concedent prin acte care aduc atingere dreptului său de folosire. Concedentul nu poate renunţa la brevet, aceasta echivalând cu evicţiunea printr-un fapt personal. Cesiunea brevetului nu influenţează licenţa exclusivă anterioară.

Sub aspect teritorial, în principiu, în lipsă de stipulaţie contrară, licenţa este acordată pentru întreg teritoriul de protecţie legală, dar este posibilă restrângerea acestuia la un spaţiu determinat în cadrul acestuia.

Este posibilă coexistenţa unor licenţe exclusive şi a unor licenţe neexclusive cu privire la acelaşi brevet.

Contractul de licenţă trebuie sa intrunesca conditiile de validitate ale conventiilor, cu urmatooarele specificatii.

Concedentul trebuie să fie titularul unui drept asupra brevetului, fie de proprietate, fie de uzufruct, pentru a încheia un contract valabil. Părţile trebuie să aibă capacitatea cerută de lege pentru acte de administrare.

Atunci când brevetul este deţinut în coproprietate şi unul dintre proprietari doreşte să încheie un contract de licenţă exclusivă, trebuie să aibă acordul celorlalţi proprietari, iar în lipsa acestuia, o autorizaţie din partea justiţiei. Fiecare dintre coproprietari poate însă încheia un contract de licenţă neexclusivă, cu condiţia de a indemniza în mod echitabil pe celilalţi care nu exploatează personal invenţia şi nici nu încheie asemenea contracte.

Deoarece contractul de licenţă este încheiat intuitu-personae, sublicenţierea este permisă numai dacă există acordul expres al titularului de brevet.

Un contract de licenţă care priveşte o invenţie pentru care încă nu a fost solicitată protecţia nu este lovit automat de nulitate, dacă există posibilitatea reală a obţinerii protecţiei la data încheierii lui, iar ulterior aceasta este obţinută. Obiectul contractului trebuie să fie valabil, sub sancţiunea nulităţii. Dacă brevetul ce face obiectul licenţei este nul, contractul este nul pentru lipsă de obiect, situaţie în care părţile trebuie să-şi restituie prestaţiile. O asemenea obligaţie nu există atunci când părţile au conferit contractului caracter aleatoriu. Fiind vorba despre o nulitate absolută, ea poate fi invocată de orice persoană interesată şi în special de către licenţiat.

169

Dacă părţile au prevăzut o licenţă parţială ce conferă licenţaitului doar anumite prerogative, orice depăşire a acestora constituie o contrafacere.

Preţul licenţei poate fi stabilit în formă forfetară, într-un singur vărsământ, sau în rate eşalonate ori sub forma redevenţelor proporţionale cu cifra de afaceri. În mod excepţional, licenţa poate fi gratuită.

Durata contractului poate fi determinată sau nedeterminată, în ultima ipoteză părţile având libertatea de a denunţa contractul, cu respectarea unui termen de preaviz. Se poate prevede ca durata licenţei să fie condiţionată de durata de valabilitate a brevetului. Dacă licenţa este concedată pe termen mai scurt decât durata de protecţie, orice exploatare după exirarea termenului contractual din partea licenţiatului constituie contrafacere.

Contractul de licenţă este supus principiului autonomiei de voinţă a părţilor, deci simplul acord al parţilor este suficient pentru existenţa valabilă a contractului, însă forma sa trebuie să fie în scris, pentru a putea fi probat, sub sancţiunea nulităţii relative.

Pentru opozabilitate faţă de terţi, contractul este supus publicităţii prin înscrierea în Registrul Naţional de Brevete. Neefectuarea acestei formalităţi atrage imposibiltiatea licenţiatului exclusiv de a acţiona în contrafacere pe terţii care exploatează invenţia, iar dacă licenţa nu este exclusivă, imposibilitatea beneficiarului de a interveni într-o acţiune în contrafacere iniţiată de titularul de brevet, cu excepţia cazului în care dovedeşte cunoaşterea contractului de către terţi.

În cazul în care titularul de brevet a acordat mai multe licenţe exclusive, licenţiatul care şi-a înscris primul contractul este considerat beneficiarul acestuia, chiar dacă ar avea dată ulterioară.

Forma scrisă a contractului reprezintă o garanţie pentru securitatea circuitului civil, permiţând părţilor să reglementeze în detaliu modul de desfăşurare a relaţiilor contractuale, în sensul determinării precise a întinderii drepturilor şi obligaţiilor contractuale, precum şi a prevenirii eventualelor neclarităţi legate de interpretarea contractului.

Ca regulă generală, este utilă includerea în cotnract a unui preambul, care cuprinde dispoziţii generale, respectiv:

- individualizarea părţilor şi a obiectului contractului, - prezentarea brevetului (data emiterii, data publicării, seria şi numărul,

stadiul unei proceduri de opoziţie, invenţii anterioare şi derivate, orice alte informaţii similare);

- stadiul de dezvoltare a obiectului licenţei şi al brevetului (de exemplu, dacă există un prototip al obiectului licenţei sau dacă acesta a fost fabricat anterior);

- informaţii privind caracteristicile tehnice, - eventualele drepturi anterioare ale terţilor asupra brevetului; - existenţa unei invenţii principale, în cazul în care obiectul licenţei îl

reprezintă o invenţie de perfecţionare, etc. În unele ramuri industriale se obişnuieşte acordarea unei licenţe globale,

pentru toate obiectele protejate care se pot dovedi necesare în procesul de producţie, fără a fi individualizate toate aceste brevete. În altele, dacă sunt vizate mai multe brevete, de regulă se face referire la acestea într-o anexă conţinând brevetele licenţiate.

Efectele contractului de licenţă Concedentul are obligaţie de a pune la dispoziţia licenţiatului folosinţa

dreptului de a exploata brevetul la data convenită în contract. Obligaţia de remitere se întinde şi asupra accesoriilor necesare folosinţei permise prin contract. Concedentul trebuie să remită licenţiatului brevetul sau cererea de brevet pentru a-i permite să ia cunoştinţă de informaţiile tehnice necesare exploatării invenţiei. În privinţa

170

perfecţionărilor anterioare licenţei, transmiterea lor se justifică prin obligaţia de predare ce poartă şi asupra accesoriilor lucrului închiriat.

Părţile pot prevedea în contract obligaţia concedentului de a furniza know-how-ul, cu aplicarea tuturor regulilor legate de comunicarea acestuia, inclusiv clauza de confidenţialitate şi neexploatare după încetarea contractului. Transferul know-how-ului poate fi calificat şi ca o obligaţie accesorie în acele cazuri în care acesta permite exploatarea optimă a invenţiei. Dacă valoarea know-how-ului este similară valorii invenţiei, licenţierea know-how-ului poate deveni obiectul principal al contractului, fiind necesară o stipulaţie expresă privind transmiterea acestuia.

Concedentului îi revine şi obligaţia de asistenţă tehnică ce se realizeaă in două forme: furnizarea de documentaţie şi instruirea personalului beneficiarului.

Concedentului îi revine şi obligaţia de garanţie, sub cele două aspecte: pentru vicii şi pentru evicţiune.

Garanţia pentru vicii se analizează diferit, după cum este vorba despre garanţia existenţei dreptului sau garanţia purtând asupra exercitării acestuia. Viciile materiale rezidă în imposibilitatea exploatării invenţiei protejate şi pot consta în: riscuri de explozie, imposibilitatea obţinerii rezultatelor preconizate, etc.

Concedentul este ţinut să-l indemnizeze pe concesionar pentru toate daunele pe care le-a suferit. Acesta din urmă poate cere fie rezilierea contractului, fie o reducere a redevenţelor, proporţională cu prejudiciile suferite. Nu sunt acoperite de garanţie viciile de fabricaţie care sunt în responsabilitatea licenţiatului. În schimb, titularul brevetului datorează garanţie pentru viciile de concepţie şi pentru cele care împiedică realizarea tehnică a invenţiei.

În ipoteza nulităţii brevetului care formează obiectul contractului de licenţă, beneficiarul are dreptul de a cere rezilierea contractului, fără a putea pretinde restituirea redevenţelor plătite pentru perioada în care a exploatat invenţia în temeiul contractului de licenţă.

Părţile sunt libere să prevadă în contract clauze de atenuare a acestei garanţii, însă ele nu-l pot exonera pe concedent în totalitate. Aceste clauze sunt nule dacă titularul a fost de rea-credinţă, cunoscând existenţa viciilor la încheierea contractului. Clauzele de non-garanţie nu sunt valabile atunci când titularul brevetului este un profesionist, însă ele pot fi acceptate dacă atât concedentul, cât şi licenţiatul, sunt profesionişti în acelaşi domeniu.

Garanţia pentru evicţiune priveşte atât faptele personale, cât şi faptele terţilor. Concedentul nu poate tulbura liniştita folosinţă a brevetului. Această obligaţie poate presupune şi abţinerea de la a face concurenţă licenţiatului, de la a ceda brevetul, cesiune care ar implica şi cesiunea contractului de licenţă. Concedentul nu este ţinut să nu exploateze invenţia, chiar dacă s-a încheiat un contract de licenţă exlcusivă, singura lui obligaţie în acest caz fiind de a nu acorda alte licenţe.

Titularul brevetului datorează garanţie şi pentru faptele terţilor care îl pot evinge pe licenţiat atunci când săvârşesc acte de contrafacere a brevetului. Acţiunea în contrafacere este în principiu rezervată titularului de brevet, iar licenţiatul poate interveni în proces sub condiţia de a-şi fi înscris dreptul în Registrul Naţional de Brevete. Dacă nu a intervenit, titularul de brevet nu poate cere despăgubiri în numele licenţiatului.

171

Licenţiatul poate acţiona în contrafacere în locul titularului dacă a primit acest drept prin contract. În acest caz, terţii urmăriţi pentru contrafacere nu pot invoca nulitatea brevetului pe cale de cerere reconvenţională, titularul nefiind în cauză, dar o pot invoca pe cale de excepţie, ca mijloc de apărare.

Licenţiatul poate fi evins de terţi atunci când aceştia îl acţionează în contrafacere. O asemenea situaţie există când brevetul concedat este nul. Licenţiatul poate obţine, în acest caz, rezilierea contractului, invocând două obligaţii: de garanţie pentru viciile juridice şi de garanţie pentru faptele terţilor.

În cazul în care un terţ are câştig de cauză într-o acţiune în revendicare a brevetului licenţiat, contractul se desfiinţează, pseudo-titularul datorând licenţiatului daune-interese pentru prejudiciul pe care acesta l-a suferit.

Licenţiatul are obligaţia de plată a preţului, numit redevenţă, în schimbul autorizaţiei de exploatare a brevetului. Redevenţele pot fi stabilite sub forma unui preţ forfetar, achitat într-una sau mai multe rate detarminate. Preţul poate fi stabilit şi sub formă de rate proporţionale cu cifra de afaceri realizată sau sub forma unui număr de produse fabricate sub licenţă.

Cât priveşte cuantumul redeventelor, nu există criterii generale de determinare, întrucât valoarea unei invenţii depinde de mulţi factori, precum: caracterul de pionierat al invenţiei, reducerea semnificativă a costurilor, finalitatea dreptului licenţiat, numărul competitorilor şi al potenţialilor licenţiaţi, profitul obişnuit în domeniul de activitate respectiv şi costurile de publicităte necesare, venitul total anual estimat de inventator, posibilitatea de comercializare imediată a invenţiei sau existenţa unor costuri de implementare, poziţiile contractuale ale părţilor în cadrul negocierilor, etc. Reducerile pentru plata anticipată a redeventelor (discount) trebuie stabilite expres în contract, acestea favorizându-l pe licenţiat. Concedentul nu trebuie să fie în nici un caz prejudiciat prin neplata redevenţelor, întrucât el nu are nici o influenţă asupra alegerii clientelei licenţiatului, pe de o parte, iar pe de altă parte, brevetul a fost deja folosit în producţie.

În cazul determinării redevenţelor în funcţie de cifra de afaceri sau de numărul produselor fabricate, există posbilitatea stabilirii unui cuantum minim al acestora. Se poate acorda concedentului dreptul de a cere rezilierea contractului dacă nivelul minim stabilit al redevenţelor nu a fost plătit într-o anumită perioadă de timp; există şi posibilitatea transformării unei licenţe exclusive într-o licenţă neexclusivă. Ambele părţi sunt avantajate prin inserarea unei clauze prin care să se convină asupra renegocierii redevenţelor în cazul în care pe piaţă apare un nou concurent care nu încalcă drepturile conferite de brevet, sarcina probei că nu poate realiza numărul de vânzări necesare pentru plata redevenţelor minimale revenind licenţiatului.

În cazul contractelor încheiate pe termen lung, se poate stabili şi rata de conversie în moneda de plată, întrucât schimbările de curs pot defavoriza una dintre părţi; licenţiatul beneficiază de rata de conversie stabilită câtă vreme plăteşte la scadenţă redevenţele datorate.

În licenţele neexclusive se include, de regulă, “clauza licenţei celei mai favorizate”, întrucât licenţiatul neexclusiv se confruntă cu riscul ca un concurent să dobândească o licenţă în condiţii mai avantajoase în ceea ce priveşte cuantumul redevenţelor.

172

Contractul de licenţă se deosebeşte de contractul de închiriere de drept comun prin faptul că licenţiatului îi revine obligaţia de a exploata brevetul, chiar şi în lipsa unei clauze în acest sens. Obligaţia de exploatare este instituită în scopul de a împiedica achiziţionarea brevetelor numai în scopul prevenirii concurenţei. Exploatarea trebuie să fie, cantitativ şi calitiativ, sinceră şi loială. Obligaţia de exploatare trebuie limitată la conţinutul brevetului, sarcina de a dovedi caracterul inechitabil şi nerezonabil al acestei obligaţii revenind licenţiatului. Posibilitatea de exploatare trebuie înţeleasă din punct de vedere tehnic şi comercial; este inexploatabilă invenţia care nu este realizabilă decât în laborator sau la un preţ care nu permite intrarea pe piaţă. Contractul de licenţă poate stabili şi condiţiile exploatării, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Atunci când se stipulează în contract că neplata acestor redevenţe minimale atrage rezilierea contractului, concedentul nu este îndreptăţit decât la daune-interese, neputând cere executarea contractului.

Licenţiatul trebuie să exploateze brevetul personal, iar în considerarea caracterului intuitu-personae al licenţei, nu poate acorda sublicenţe fără permisiunea titularului dreptului. Dreptul de sublicenţiere este recunoscut licenţiatului exlcusiv, clauza contrară trebuind stipulată expres. Licenţiatul neexclusiv nu are în general dreptul de a acorda sublicenţe, întrucât licenţa neexclusivă reprezintă numai o permisiune contractuală de a folosi invenţia. În cazul decesului sau dizolvării licenţiatului, succesorii săi au, în lipsă de clauză contrară, dreptul de a folosi invenţia.

În contractele care implică o strânsă colaborare între părţi, există în sarcina licenţiatului şi obligaţia de neconcurenţă, potrivit căreia el nu poate fabrica obiecte menite să le concureze direct pe cele ale titularului, precum şi obligaţia de a comunica toate perfecţionările aduse invenţiei.

Licenţiatul este obligat şi la păstrarea secretului pe durata executării contractului, cât şi după exiprarea acestuia, dacă obiectul contractului este încă protejat. Dacă know-how-ul devine public după încheierea contractului sau se dovedeşte că nu mai avea caracter secret la data încheierii contractului, orice restricţie în acest sens încetează.

După încetarea contractului, licenţiatul este obligat să restituie documentele, modelele şi utilajele folosite, în scopul păstrării secretului. Pentru a asigura îndeplinirea obligaţiei se obişnuieşte calificarea expresă a unor asemenea documente drept “strict confidenţiale” şi se interzice folosirea neautorizată a oricărei informaţii.

Licenţiatului i se impune şi obligaţia de a menţiona existenţa licenţei pe etichetele aplicate produselor fabricate sub licenţă, având, în acelaşi timp, dreptul de a se identifica pe sine drept producător. Licenţiatul poate fi obligat la folosirea mărcii şi/sau a numelui comercial al concedentului. Această obligaţie există în special în contractele de licenţă neexclusivă, concedentul având interesul menţinerii calităţii produselor fabricate la un standard uniform. O asemenea clauză facilitează comercializarea produselor, indiferent de numărul licenţiaţilor sau de schimbarea beneficiarului licenţei.

În cazul în care licenţiatul aduce modificări sau îmbunătăţiri obiectului invenţiei, acesta poate fi autorizat să le folosească gratuit, dacă îşi dovedeşte calitatea de autor. Invenţiile de perfecţionare realizate de licenţiat vor genera de regulă un drept de coproprietate între acesta şi concedent, întrucât la baza invenţiei de perfecţionare stau licenţa acordată şi transferul know-how-ului. Este admisă obligaţia de a acorda concedentului licenţe exclusive în cazul invenţiilor de perfecţionare realizate de licenţiat.

173

Obligaţiile de aprovizionare exclusivă (“tying”), interzicerea concurenţei şi obligaţia de a nu vinde anumitor persoane, impuse licenţiatului exlcusiv pot avea efect restrictiv de concurenţă.

Titularul unei licenţe exclusive are obligaţia de a apăra drepturile concedentului şi de a-l informa despre violarea acestor drepturi. Asemenea clauze se justifică prin faptul că licenţiatul află cel dintâi despre încălcările drepturilor asupra brevetului, în special în contractele cu element de extraneitate. Dacă potrivit legislaţiei naţionale a licenţiatului, acesta nu are dreptul de a acţiona în contrafacere, concedentul are obligaţia de a îi asigura sprijinul necesar. Obligaţia licenţiatului exclusiv de a apăra drepturile concedentului este interpretată în Germania şi în sensul că acesta nu are dreptul de a contesta validitatea brevetului, chiar în lipsa unei clauze exprese în acest sens. Dreptul licenţiatului exclusiv de a acţiona în contrafacere este recunoscut de legislaţia comunitară; în aceste ipoteze, este echitabil ca cheltuielilor generate să fie suportate atât de concedent, cât şi de licenţiat.

În cazul unei acţiuni în anulare sau revocare a brevetului, îndreptată împotriva titularului, licenţiatul are posibilitatea de a interveni în proces. Este în interesul ambelor părţi contractante ca acestea să-şi concerteze apărările, întrucât o limitare a protecţiei are incidenţă şi asupra obiectului licenţei, şi asupra redevenţelor.

Titularul licenţei neexclusive nu are dreptul de a acţiona în contrafacere în lipsa unui mandat expres din partea concedentului, dar are obligaţia de a-l informa şi de a-l sprijini.

Licenţiatului neexclusiv i se poate impune şi obligaţia de a respecta preţul fixat de concedent. Această oblgiaţie nu se extinde asupra distribuitorilor subsecvenţi ai licenţiatului. Clauzele de fixare a preţului sunt în principiu anticoncurenţiale şi trebuie să se obţină o exceptare expresă de la aplicarea legislaţiei în materie.

Contractul de licenţă are durata stabilită de părţi şi incetează la data stipulată.Contractul de licenţă încetează cel mai târziu la data împlinirii protecţiei conferite de brevet. Depăşirea acestui termen poate fi admisă numai dacă au fost licenţiate şi invenţii auxiliare sau a fost transmis know-how-ul, dar numai cu condiţia ca acesta să îşi păstreze caracterul secret chiar şi după ce brevetul a căzut în domeniul public.

Încetarea contractului poate interveni pentru motive justificate şi înainte de împlinirea termenului stipulat, atunci când una dintre părţi, cu bună-credinţă, nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile asumate.

Când una dintre părţi nu îşi execută obligaţiile, contractul este reziliat deoarece este vorba despre un contract sinalagmatic cu executare succesivă, ceea ce înseamnă că nimic din ceea ce s-a executat nu este restituit.

Licenţa neexclusivă încetează în caz de vânzare a fondului de comerţ al licenţiatului ori anularea titlului. Anularea unei revendicări din brevet atrage nulitatea contractului de licenţă pentru lipsa obiectului brevetului la care se referă această revendicare.

Licenţe obligatorii

Potrivit art.46 din Legea nr.64/1991, “la cerea oricarei persoane interesate, Tribunalul municipiului Bucureşti poate acorda o licenţă obligatorie la expirarea unui termen de 4

174

ani de la înregistrarea cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la eliberarea brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu.

Prevederile alin.1 se aplică numai dacă invenţia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul României, iar titularul brevetului nu poate să-şi justifice inacţiunea şi dacă nu s-a ajuns la o înţelegere cu acesta privind condiţiile şi modalităţile comerciale de utilizare a invenţiei.

Tribunalul Bucureşti va autoriza licenţa obligatorie dacă va aprecia, pe baza circumstanţelor date că, deşi persoana interesată a depus toate eforturile, nu s-a ajuns la o înţelegere într-un termen rezonabil.”

Solicitantului licenţei îi incumbă sarcina probei, astfel încât cererea de licenţă trebuie să fie însoţită de dovada că solicităntul nu a putut obţine o licenţă de exploatare de la titularul brevetului şi că este în măsură să exploateze invenţia într-o manieră serioasă şi efectivă.

Licenţa obligatorie este neexclusivă şi este acordată de Tribunalul Bucureşti în condiţii determinate în ceea ce priveşte durata, nivelul redevenţelor şi drepturile băneşti cuvenite inventatorului.

Drepturile decurgând din aceste licenţe nu pot fi transmise decât odată cu fondul de comerţ, întreprinderea sau parte din ea.

În cazul constatării neîndeplinirii de către licenţiat a obligaţiei de exploatare a invenţiei în condiţile stabilite, licenţa obligatorie poate fi retrasă de tribunal la cererea titularului de brevet.

Licenţele obligatorii sunt licenţe cu caracter judiciar şi vin să sancţioneze un comportament abuziv din partea titularului brevetului care nu exploatează invenţia, dar refuză să acorde licenţe, în considerarea necesităţii de promovare a progresului tehnic, dar şi a menţinerii concurenţei efective. După cum am arătat anterior, dreptul de proprietate industrială nu poate fi folosit pentru a împiedica accesul pe piaţă al terţilor concurenţi.

Orice persoană de drept public sau privat, inclusiv Guvernul României sau terţi autorizaţi de acesta, poate cere acordarea unei licenţe obligatorii, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- titularul brevetului nu a exploatat titlul său şi nici nu a făcut pregătiri serioase în acest scop într-un termen de 4 ani de la înregistrarea cererii de brevet sau 3 ani de la eliberarea lui;

- produsul brevetat nu a fost comercializat în cantităţi suficiente pentru a satisface nevoile pieţei;

- solicităntul nu a putut obţine o licenţă contractuală; - solicitantul este pregatit a exploata invenţia în mod efectiv şi serios. Pentru ca brevetul să facă obiectul unei licenţe obligatorii este necesar ca

titularul său să nu invoce o scuză legitimă care l-a împiedicat să-şi exploateze invenţia. O licenţă obligatorie poate fi autorizată de Tribunalul Bucureşti şi în

următoarele cazuri: -situaţii de urgenţă naţională şi, în principal, în interesul apărării naţionale sau

al siguranţei naţionale ori când interesele publice o cer; -alte situaţii de extremă urgenţă; -situaţii de utilizare publică în scopuri necomerciale.

175

6.4.Concurenţa în contractele de transmitere a brevetelor de invenţie Contractele de cesiune şi licenţă privind transmiterea drepturilor generate de

brevet sunt guvernate de principiul libertăţii contractuale potrivit căruia părţile contractante au posibilitatea să stabilească conţinutul contractelor încheiate. Părţile contractante trebuie să respecte condiţiile de validitate prevazute de art. 948 C.civ., dar şi normele de ordine publică, printre care se află şi regulile privind concurenţa.

Majoritatea sistemelor de drept abordează exercitarea drepturilor de proprietate intelectuală prin prisma politicii de concurenţă, reglementării prin dreptul de proprietate intelectuală adăugându-i-se un set suplimentar de norme de dreptul concurenţei. Se urmăreşte astfel ca exclusivitatea acordată de dreptul proprietăţii intelectuale să nu fie utilizată în scopul realizării de antante sau acorduri de împărţire a pieţelor ori practici monopolistice, prin care se limitează accesul pe piaţă.

Dispoziţiile dreptului concurenţei în materia înţelegerilor monopoliste şi abuzului de poziţie dominantă sunt aplicabile şi contractelor de proprietate industrială.

Dreptul concurenţei poate cenzura acele clauze prin care concedentul de brevet tinde să îşi lărgească artificial monopolul de exploatare, dincolo de limitele stabilite de dreptul brevetelor.

Contractele de licenţă de brevet pot deveni instrumente pentru consolidarea

comportamentului monopolist, manifestat prin impunerea preţurilor, limitarea importurilor şi împărţirea pieţelor, practici care afectează consumatorul şi pot fi utilizate pentru eliminarea concurenţei de pe piaţă, fie pentru produsele obţinute prin tehnologia licenţiată, fie pentru această tehnologie.

Este insa necesară realizarea unei distincţii între contractele de licenţă de proprietate intelectuală propriu-zise şi cele încheiate în scopuri anticoncurenţiale. În majoritatea sistemelor de drept, un punctul de pornire al reglementării este reprezentat de tipul de relaţii stabilite între concedent şi licenţiat. Dacă aceste raporturi sunt verticale, spre exemplu, părţile operează pe pieţe diferite şi la nivele diferite ale activitătii economice, cum sunt contractele dintre investitori şi fabricanţi sau cele dintre fabricanţii de componente specializate şi fabricanţii produselor finite, riscul de limitare al concurenţei este considerat mai redus decât în cazul licenţelor orizontale, când atât concedentul, cât şi licenţiatul operează pe aceeaşi piaţă, fiind potenţiali concurenţi.

În România, potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sunt interzise, fiind nule de drept, înţelegerile exprese sau tacite, dintre agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici, precum şi deciziile luate de asociaţiile de agenţi economici şi practicile concertate care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, iar pentru detalierea în domeniul contractelor de licenţă de brevete, s-au adoptat regulamente speciale.

La nivel european, intră în sfera de aplicare a art. 81 alin. 1 din Tratatul CEE şi contractele de licenţă de proprietate intelectuală, practicile concertate privind contractele de licenţă, atribuirea drepturilor de proprietate intelectuală terţilor, în măsura în care sunt întrunite cerinţele prevăzute de această normă, respectiv:

- să fie vorba despre un acord între întreprinderi independente; - acordul să aibă un impact semnificativ asupra comerţului între statele

membre;

176

- acordul să aibă ca efectul potenţial sau actual de a împiedica, restrânge sau falsifica libera concurenţă,

- acordul nu se încadrează în categoriile de exceptări prevăzute de art. 81 alin. 3.

Asemenea excepţii sunt în principiu aplicabile contractelor de licenţă de proprietate intelectuală, întrucât ele contribuie la promovarea progresului tehnic.

Potrivit Regulamentului privind transferul de tehnologie, constituie exceptări de grup:

- contractele de licenţă de brevet; - contractele de licenţă de know-how; - contractele mixte de licenţă de brevet şi know-how. Comisia a acordat exceptări în grup pentru: - contracte specializate; - contracte de cercetare-dezvoltare; - contracte de distribuţie şi aprovizionare exclusivă. Problema încadrării contractelor de licenţă în categoria exceptărilor de grup a

fost soluţionată prin reglementarea procedurii non-opoziţiei, care presupune, potrivit Regulamentului privind transferul de tehnologie, notificarea Comisiei, care se poate opune în termen de 4 luni. În caz contrar, clauza se prezumă a fi validă, contractul fiind exceptat de la aplicarea art. 81 alin. 1 în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii cerute de alin. 3 al reglementării comunitare.

În cazul în care nu există o exceptare de grup, este dificilă obţinerea unei exceptări individuale pentru contractele de proprietate intelectuală, din cauza naturii procedurilor.Părţile pot dovedi, pentru obţinerea exceptării, şi faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele comunitare pentru aplicarea art. 81 alin.1.

Problema cu care s-au confruntat Comisia şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene era de a permite transferul de tehnologie, dar nu şi ca asemenea contracte să fie utilizate ca un instrument pentru împărţirea pieţei comune. Pentru a o soluţiona, CJCE a pornit de la clasificarea licenţelor în trei categorii, din perspectiva art. 85 alin.1 din tratat:

- licenţe exclusive nerestrictive, respectiv licenţe exclusive din punct de vedere teritorial care nu conţin restricţii pentru concurenţă şi nu contravin art. 85 alin.1, întrucât efectele lor nu sunt apreciabile din punct de vedere cantitativ;

- licenţe exclusive nesusceptbile de exceptare, respectiv licenţe exclusive teritorial, însoţite de interdicţii care generează o protecţie absolută şi contravin art. 85 alin.1;

-licenţe exclusive exceptabile, o categorie intermediară între primele două, care intră sub incidenţa art. 85 alin. 1, dar pot fi exceptate în condiţiile art. 85 alin.3 din Tratat.

În ceea ce priveşte licenţele exclusive nerestrictive, practica CJCE reflectă trei categorii de asemenea contracte, care nu contravin art. 81 alin.1 din tratat. Este vorba despre:

- excepţiile privind noile tehnologii sau noile pieţe de desfacere pentru obiectul drepturilor de proprietate intelectuală, fiind necesar să se demonstreze că produsele sunt noi, iar penetrarea pieţei nu este posibilă în lipsa exclusivităţii;

- cazurile în care natura produsului protejat prin proprietatea intelectuală poate fi exploatat numai prin intermediul exclusivităţii teritoriale de fabricare şi comercializare, când poate fi admisă protecţia teritorială absolută;

177

- cazurile în care combinaţia caracteristicilor specifice ale produsului şi necesitatea pătrunderii pe piaţă impun interdicţia exporturilor

În ceea ce priveşte licenţele exclusive exceptabile, în cadrul comunitar au fost reglementate exceptările de grup, aplicabile, potrivit Regulamentului privind transferul de tehnologie, contractelor de licenţă de brevet, know-how şi contractelor mixte de licenţă de brevet şi know-how, în considerarea importanţei pe care licenţele având ca obiect noi tehnologii o au pentru investiţiile în cercetare, creşterea concurenţei intramarcă şi a competitivităţii tehnologice.

Potrivit Regulamentului, în contractele de licenţă de proprietate intelectuală sunt permise următoarele categorii de clauze:

-obligaţia concedentului de a nu acorda terţilor licenţe pentru a exploata tehnologia în teritoriul conferit;

-obligaţia concedentului de a nu exploata el însuşi tehnologia în teritoriul conferit;

-obligaţia licenţiatului de a nu exploata tehnologia în teritoriul pieţei comune rezervat concedentului;

-obligaţia licenţiatului de a nu fabrica sau folosi produsele licenţiate în teritorii ale pieţei comune conferite altor licenţiaţi;

-obligaţia licenţiatului de a nu desfăşura o politică activă de introducere a produselor licenţiate în teritorii ale pieţei comune conferite altor licenţiaţi şi, în special, de a nu iniţia activităţi de promovare pentru respectivele teritorii sau să-şi stabilească filiale sau depozite acolo;

-obligaţia licenţiatului de a nu introduce produsele pe piaţă în teritoriile conferite altor licenţiaţi în cadrul pieţei comune, ca răpsuns la comenzi nesolicitate;

-obligaţia licenţiatului de a folosi exclusiv marca sau alte semne distinctive ale concedentului, cu condiţia ca acestuia să nu i se interzică să se identifice în calitate de producător al produselor licenţiate;

-obligaţia licenţiatului de a-şi limita producţia la cantitatea necesară şi de a comercializa produsele numai ca ansamblu sau ca părţi componente pentru propriile produse licenţiate sau în orice alt mod conex comercializării produselor proprii, cu condiţia ca aceste cantităţi să fie determinate liber de către licenţiat.

Durata maximă a exclusivităţii teritoriale admise diferă în funcţie de natura dreptului de proprietate intelectuală, fiind stabilită la 10 ani de la data introducerii pe piaţă a produselor de către licenţiat, oriunde în comunitate, în cazul licenţelor de know-how, la perioada de protecţie a invenţiei, în cazul licenţelor de brevet, şi la cea mai îndelungată dintre aceste două perioade în cazul licenţelor mixte de brevet şi know-how (art. 3 din Regulament).

Licenţele exclusive nesusceptibile de exceptare sunt considerate contrare art. 81 alin.1 din Tratatul CEE deoarece permit interdicţia contractuală a exporturilor si permit utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a exploatării exclusivităţii contractuale pentru a preveni importurile în teritoriul conferit sau exporturile în alte state membre.

Conform Regulamentului privind transferul de tehnologie, clauzele nerestrictive şi neteritoriale din contractele de licenţă nu sunt în general restrictive de concurenţă, exceptarea de grup fiind acordată chiar şi atunci când acestea intră sub incidenţa art. 81 alin.1 (art. 2 alin.2).

Clauzele de aprovizonare exclusivă sunt admisibile numai în ipoteza în care sunt impuse de necesitatea de a asigura standardul de calitate impus de concedent, cu

178

privire la bunurile sau serviciile furnizate de acesta şi care sunt în mod obiectiv necesare atingerii acestui scop.

Clauzele privind domeniile de utilizare contin riscul de împărţire a clientelei între concurenţi, ca formă de antantă anticoncurenţială. În reglementarea unor asemenea prevederi contractuale, Regulamentul distinge în mod clar între înţelegerile verticale şi cele orizontale. Se permite licenţiatului de a-şi restrânge exploatarea la unul sau mai multe domenii, dar nu se include în categoria exceptărilor de bloc, contractul conţinând clauze de alocare a clientelei între părţi care activează în acelaşi domeniu de activitate sau pe aceeaşi piaţă, iar dacă părţile nu îşi desăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă, este posibil să se recurgă la procedura opoziţiei.

Clauzele privind modalitatea de stabilire a redevenţei nu intră în principiu în sfera de aplicare a art. 81 alin.1 din Tratatul CEE. După cum se arată în considerentul 21 al Regulamentului, părţile nu trebuie, de regulă, protejate împotriva consecintelor evidente ale unui contract liber încheiat, în care ele pot alege modalitatea cea mai adecvată de a finanţa transferul de tehnologie şi de a împărţi riscurile utilizării acesteia. Cu toate aceastea, dreptul concurenţei intervine în ceea ce priveşte două aspecte legate de stabilirea revedenţelor: durata plăţilor şi baza de calcul a redevenţelor.

Clauzele de neconcurenţă sunt în principiu interzise, dar pot fi exceptate în funcţie de natura contractului. În Regulament se interzice restrângerea concurenţei de către licenţiat în domeniul cercetării şi dezvoltării, al producţiei, utilizării sau distribuţiei produselor (art. 3 alin.2). Sunt permise însă clauzele prin care licenţiatul se obligă să ia cele mai bune măsuri pentru producerea şi comercializarea produselor licenţiate şi permit concedentului să îşi rezerve dreptul de a înceta exclusivitatea acordată sau de a înceta acordarea de licenţe de perfecţionare atunci când licenţiatul intră în concurenţă cu acesta în domeniile cercetării-dezvoltării, utilizării sau distribuţiei altor produse ori servicii decât cele licenţiate.

In Romania, aspectele reglementate de dreptul comunitar au fost transpuse in Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 şi 6 din Legea nr.21/1996, iar pentru transferurile tehnologice s-a emis Regulamentul privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea art. 5 alin. 1 din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Art. 82 din Tratatul CEE (fostul art. 86 din Tratatul de la Roma)

reglementează întreprinderile care ocupă o poziţie dominantă pe o piaţă specifică, interzicând utilizarea acestei poziţii de putere pentru a afecta concurenţa efectivă. Este sancţionat abuzul de poziţie dominantă, dispunându-se ca “orice abuz din partea uneia sau a mai multor întreprinderi aflate în poziţie dominantă pe piaţa comună sau pe o parte substanţială a acesteia se interzice, fiind incompatibil cu piaţa comună ”.

Textul comunitar menţionează forme de concretizare a unui asemenea abuz, respectiv: impunerea directă sau indirectă a preţurilor de cumpărare sau vânzare sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile, limitarea producţiei, a pieţelor de desfacere sau a dezvoltării tehnice în prejudiciul consumatorilor, aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale pentru prestaţii echivalente, cauzându-le o situaţie defavorabilă faţă de concurenţi, subordonarea încheierii unor contracte de acceptarea, de către partenerii comerciali, de prestaţii suplimentare, care prin natura lor sau potrivit uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Alte comportamente abuzive, în afara celor enumerate expres de tratat: refuzul de a contracta, refuzul de a licenţia, practicarea unor preţuri nejustificate, achiziţionarea incorectă a concurenţilor

179

Aplicarea art. 82 pentru drepturile de proprietate intelectuală presupune întrunirea mai multor condiţii cumulative: abuzul să afecteze piaţa comună, în ansamblul său ori o parte semnificativă a acesteia, iar titularul dreptului să ocupe o poziţie dominantă pe piaţa relevanta.

Piaţă relevantă implică existenţa concurenţei între produsele care fac parte din aceasta, ceea ce presupune că există un grad suficient de substituire între toate produsele care fac parte dintr-o piaţă în ceea ce priveşte utilitatea lor specifică. Pentru a determina gradul de substituire pot fi avute în vedere criterii precum: opinia consumatorilor şi a concurenţilor; preferinţele consumatorilor; scopul final al folosirii produselor; obstacolele pentru modificarea cererii.

O întreprindere se află într-o poziţie dominantă în situaţia în care are un comportament independent ce îi permite să impună preţul sau să controleze producţia ori distribuţia unei părţi semnificative a produselor în cauză, exercitând, prin aceasta, o influenţă deosebită asupra pieţei respective.

Potrivit Curţii Europene de Justiţie, reprezintă poziţie dominantă “o poziţie deosebită de putere economică deţinută de o întreprindere, care îi permite să obstaculeze concurenţa efectivă pe piaţa în cauză, oferindu-i posibilitatea de a se comporta într-o măsură apreciabilă în mod independent faţă de concurenţii, clienţii şi în cele din urmă, consumatorii săi”.

Drepturile de proprietate intelectuală asigură titularului, prin specificul lor, un monopol de exploatare, dar acesta nu conferă, în mod automat, o poziţie dominantă. Pentru a stabili existenţa unei poziţii dominante, punctul de pornire îl reprezintă cota de piaţă deţinută de întreprinderea vizată, dar aceasta să fi existat la momentul comiterii abuzului.

Simpla existenţă a drepturilor de proprietate intelectuală şi monopolul pe care îl crează nu atrag aplicarea automată a prevederilor art. 82 din Tratatul CEE; se admite că existenţa dreptului de proprietate industrială în sine nu constituie abuz de poziţie dominantă, câtă vreme dreptul a fost obţinut în condiţiile legii. Ceea ce poate genera abuzul este exercitarea dreptului, dar acest abuz nu rezultă din simplul fapt al deţinerii unei poziţii dominante pe piaţă, ci este necesar ca titularul să exercite prerogativele conferite de brevet, cu depăşirea limitelor impuse de obiectul specific al dreptului de proprietate industrială protejat.

Astfel, constituie un asemenea abuz folosirea dreptului de proprietate intelectuală pentru a împedica intrarea pe piaţă a concurenţilor noi sau a exclude concurenţii existenţi, prin restricţii precum: interdicţia de a achiziţiona alte firme titulare ale unei tehnologii concurente, obligaţia de licenţă sau de a distribui produsele protejate pe pieţe secundare, cenzurarea politicii de preţuri sau de conexare a produselor.

Impunerea unor obligaţii excesive partenerilor contractuali constituie o altă practică restrictivă de concurenţă. În materia brevetelor, Comisia Europeană şi Tribunalul de primă instanţă al CEE au decis că este abuzivă practica titularului de brevet de a subordona vânzarea produselor brevetate de achiziţionarea unor alte produse, folositoare, dar nu şi necesare pentru utilizarea acestora.

Se interzic practicile discriminatorii în tranzacţii echivalente, înţelegându-se prin acest concept orice raporturi stabilite între întreprinderi (inclusiv condiţii de vânzare, termeni de plată sau de livrare) privind produse ori servicii identice sau substituibile.

Reprezintă abuz de rezultat reducerile de preţ oferite în cazul vânzării produselor brevetate împreună cu produse nebrevetate.

180

Când întreprinderea dominantă este titulara unor drepturi de proprietate intelectuală, ea poate crea pieţe separate pentru produsul protejat, prin definirea sferei de aplicare tehnică a acestuia, astfel încât produsul poate fi oferit în condiţii diferite.

CCAAPPIITTOOLLUULL VVIIII

DDRREEPPTTUURRII CCOONNEEXXEE KKNNOOWW--HHOOWW--uulluuii

7.1.Noţiunea de know-how

Etimologic, noţiunea de know-how semnifica o dexteritate, abilitate exclusiv practică ( din limba engleza).

In Regulamentul nr.772/2004 al Comunităţii Europene, de aplicare a art. 85(3) din Tratatul de la Roma, anumitor categorii de acorduri de transfer de tehnologie, know-how-ul este definit ca reprezentând "un pachet de informaţii tehnice, care sunt secrete, substanţiale şi identificate”.

In Romania, Ordonanţa Guvernului nr.52/1997 privind regimul juridic al francizei, defineşte know-how-ul ca „ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţetelor, procedeelor şi a altor documente analoage care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs, iar in Regulamentul privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie de la aplicarea prevederilor art. 5 alin.1 din Legea concurenţei nr.21/1996, know-how-ul reprezintă "un pachet de informaţii practice nebrevetate, rezultând din experienţă şi testare, care sunt secrete, substanţiale şi identificate: secret înseamnă că nu este general cunoscut sau uşor accesibil; substanţial înseamnă că este important şi util pentru fabricarea produselor contractuale; identificat înseamnă că este descris într-o manieră suficient de cuprinzatoare pentru a face posibilă verificarea îndeplinirii criteriilor de secret şi substanţiale"- aceasta fiind si cea mai completa dintre definitii.

Know-how-ul se deosebeste de secretele de fabricatie. Secretele de fabrică sunt mijloace de fabricaţie având un caracter industrial şi

secret, neprotejate de lege. Ele nu sunt, în mod necesar noi, însă trebuie să fie exploatate industrial: simplele experienţe de laborator sunt insuficiente. Pot fi cunoscute de mai multe întreprinderi, dacă fiecare dintre ele păstrează secretul faţă de alţii. Aspectul esenţial, constă în a fi “necunoscute sau puţin cunoscute de concurenţi”.

Know-how-ul poate fi regăsit în planul dinamic al procesului industrial, de la selecţionarea materiilor prime şi a materialelor până la distribuţia produselor finite, fiind în continuă evoluţie în funcţie de asimilarea de noi tehnici, experimentate şi aplicate treptat, în timp ce secretul de fabrică este plasat în faza statică a procesului de fabricaţie, reprezentând în fapt o tehnică sau o formulă de fabricaţie, privită izolat. De aceea, secretul de fabrică este de folosinţa exclusivă a unei întreprinderi, în timp ce know-how-ului este transmisibil, cu consecinţa economisirii de resurse financiare, de timp şi muncă de cercetare.

181

Know-how-ul se afla intro relatie directa cu brevet, delimitare ce trebuie privită în  funcție  de  cum  este  apreciat  know‐how‐ul  ca  antiteză  a  brevetului  sau complement al acestuia. Dacă know‐how‐ul este considerat o tehnică de aplicare a procedeelor  brevetate,  adică  cunoştințe  tehnice  ce  se  referă  la  o  metodă  deja brevetată care prin complexitatea sa sau  intenției autorului de a nu detalia soluția tehnică,  crează  aşa‐numitul  fenomen  de  "opacitate  a  brevetului”,  caz  în  care beneficiarul  brevetului  ‐cesionar  sau  licențiat‐  va  trebui  să  încheie  un  contract  cu titularul  având  ca  obiect  know‐how‐ul.  Dacă  know‐how‐ul  se  referă  la  procedeele nebrevetabile  potrivit  reglementărilor  naționale  şi  internaționale  sau  voinței titularului care îşi asumă riscul de a nu‐şi proteja soluția inventivă, beneficiarul nu are  acces  la  acesta  decât  pe  baze  contractuale,  însă  nici  titularul  nu  are  vreo protecție juridică. 

Know-how-ul se delimiteaza de asistenţă tehnică, aceasta din urma fiind o iniţiere asupra cunoştinţelor tehnice sau o instruire generală şi iniţială a personalului unei întreprinderi. Asistenţa tehnică poate fi furnizată izolat sau împreună cu transferul altor tehnici, în: contractul de comunicare a know-how-ului, contractul de cesiune a brevetului, contractul de licenţa a brevetului, etc.

7.2.Elementele constitutive ale know-how-ului

In alcătuirea know-how-ul se află elemente abstracte cum ar fi: abilitate tehnică, experienţă tehnică, cunoştinţe tehnice şi procedee, concretizabile în planuri, desene, schiţe, constituind „documentaţia suport a know-how-ului”.

Abilitatea tehnică constă în grija şi precizia puse în executare, în general, şi mai ales în dexteritatea tehnică a executanţilor dintr-un proces industrial. Abilitatea tehnică are un caracter personal, ceea ce implică calităţile tehnicianului şi în consecinţă, nu poate fi transmisă decât prin transferul tehnicianului la beneficiar.

Experienţa tehnică constă în experienţă tehnică dobandită şi care poate fi transmisă independent de tehnician, pe calea asistenţei tehnice

Cunoştinţele tehnice constau, în funcţie de sursă, în cele provenite din informaţiile aflate în stadiul tehnicii, precum şi experienţa curentă a omului de meserie.

7.3.Caracteristicile şi natura know-how-ul

Trăsăturile fundamentare ale know-how-lui sunt: -tehnicitatea -este trăsătura esenţială a know-how-ului, noţiunea de „tehnic”

având un sens foarte larg, cuprinzând toate cunoştinţele utile, virtual, în toate domeniile de activitate. Caracterul tehnic implică practic industria. Atunci cand el reprezintă un ansamblu de cunoştinţe nontehnice, este comercial, fiind esenţial în materie de franciză;

-aplicabilitatea industrială a know-how-ului -transmisibilitatea este de esenţa know-how-ului deoarece cunoştinţele sunt

susceptibile de a fi transmise către o altă persoană. -noutatea know-how-ului - are un caracter relativ şi subiectiv, în funcţie de

beneficiar. Rezultă că aprecierea noutăţii nu se face precum la brevetarea invenţiilor. -caracterul secret al know-how-ului, in sensul ca know-how-ul nu trebuie să

fie cunoscut de toată lumea

182

-caracterul substanţial, in sensul ca este util beneficiarului, fiind apt să-i amelioreze poziţia concurenţială şi rezultatele şi să-i asigure eventual pătrunderea pe alte pieţe.

7.4.Actele relative la know-how

Contractele care poartă asupra know-how-ului au ca principal obiect, de a da naştere unei obligaţii de comunicare ale cărei modalităţi sunt fixate în contract, fiind privite ca si contracte de antrepriza sau de licenta.

Contractul de know-how nu este supus nici unei formalităţi de publicitate pentru a fi opozabil terţilor.

Încheierea contractului este precedată de o fază de negociere în care părţile se pun de acord asupra conţinutului acestuia. Pentru a nu se ajunge la prejudicierea deţinătorului de know-how, prin refuzul pe care l-ar putea manifesta cealaltă parte de a mai încheia contractul, considerând că-i sunt suficiente informaţiile primite în acestă fază, el poate fi obligat să platească o sumă de bani şi să subscrie un angajament că nu va dezvălui şi nu va utiliza acele informaţii

Contractul de comunicare a know-how-ului naşte în sarcină părţilor contractante o serie de obligaţii. Deoarece nu face obiectul nici unei reglementări, acest tip de contract este dominat în întregime de principiul libertăţii contractuale, singura limită a acestui principiu reprezentând-o dreptul concurenţei.

Furnizoul de know-how are urmatoarele obligatii :

-obligaţia de comunicare a know-how-ului- este o obligaţie de "a face" ce se execută prin comunicarea know-how-ului către beneficiar, fie într-o formă tangibilă, fie într-o formă intangibilă. Comunicarea know-how-ului într-o formă materială, tangibilă, se face prin intermediul documentelor, fotografiilor, schiţelor, diagramelor pe calculator, microfilmelor etc. Comunicarea know-how-ului se poate face şi într-o formă nematerializată pe un suport, prin trimiterea unor specialişti ai furnizorului în intreprinderea beneficiarului pentru a asista la punerea în practică a cunoştinţelor transmise precum şi prin trimiterea unor tehnicieni, specialişti, de către beneficiar în întreprinderea furnizorului, pentru formarea lor în domeniul la care se referă know-how-ul ori prin pregătirea personalului beneficiarului, fie în întreprinderea furnizorului, fie în întreprinderea beneficiarului, cu ajutorul unor tehnicieni, sau specialişti ai furnizorului.

Obligaţia de comunicare a know-how-ului implică asigurarea pentru beneficiar a unor servicii tehnice, a asistenţei tehnice, a unor servicii de management, insa nu se execută dintr-o dată, prin simpla transmitere a unor informaţii, ci presupune o activitate continuă, de instruire a personalului beneficiarului, de supraveghere a modului în care sunt aplicate cunoştinţele transmise.

-obligaţia de comunicare a perfecţionărilor- daca a fost stipulată expres ; -obligaţia de garanţie pentru viciilor ascunse, pentru tehnica transferată, mai

ales un viciu de concepţie. -obligaţia de exclusivitate, de a nu mai comunica şi altor persoane know-

how-ul ce constituie obiectul contractului

183

Obligaţiile beneficiarului : -obligaţia de plată a preţului ce poate fi stabilit fie într-o sumă fixă, plătită

integral în momentul încheierii contractului sau ulterior, în rate, fie sub forma unor redevenţe, adică a unor sume de bani proporţionale cu beneficiile realizate din exploatarea know-how-ului, sume care urmează să fie plătite periodic, fie o sumă fixă, urmată de plata periodică a unor redevenţe.

-obligaţia de păstrare a secretului, realizabila prin introducerea în contractul de know-how a unor clauze prohibitive specifice (confidenţialitate, limitare a exploatării în timp şi spaţiu). Furnizorul poate obtine astfel anumite măsuri de siguranţă ce trebuie luate de către beneficiar, în timpul execuţiei contractului, astfel încât cunoştinţele transmise să nu ajungă publice şi orice terţ să le poată folosi.

-obligaţia de neconcurenţa asigura limitarea exploatarii know-how-ului la un anumit teritoriu, în care beneficiarul are exclusivitate şi poate să realizeze şi să distribuie produse sau să distribuie produse ori să presteze servicii folosind cunoştinţele care alcătuiesc conţinutul know-how-ului.

Beneficiarul se mai poate angaja să nu utilizeze alte cunoştinţe decât cele primite de la comunicant, acordându-i acestuia exclusivitate; să nu-l concureze pe comunicant interesându-se de produse concurente ; să pastreze secretul know-how-ului (această obligaţie poate fi limitată în timp şi spaţiu).

O obligaţie de comunicare a perfecţionărilor şi ameliorărilor se poate întâlni şi în sarcina beneficiarului.

Atunci cand comunicantul pune know-how-ul la dispoziţia beneficiarului, pe o perioada nedeterminată, operaţia este denumită “cesiune”. Dacă, însă, beneficiarul dispune de aceste cunoştinţe pe o durată determinată, înseamnă ca s-a realizat o operaţie de “licenţă”, iar beneficiarul se angajează să nu mai xploateze know-how-ul peste termenul fixat în contract.

SECŢIUNEA A V-A

PROTECŢIA DESENELOR ŞI MODELELOR INDUSTRIALE

CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE DESPRE DESENE ŞI

MODELE INDUSTRIALE

Noţiunile de desen şi model industrial

La originea dreptului desenelor şi modelelor se află privilegiile acordate unor

meşteşugari, dar şi reglementările unor corporaţii ale meşteşugarilor.

Primele acte adoptate în acest domeniu sunt: Ordonanţa Consulatului din Lyon

din 1711 care conferă negustorilor, fabricanţilor şi salariaţilor lor dreptul de a se folosi de

desenele încredinţate, Regulamentul sculptorilor în bronz din Paris, din 21 aprilie 1766 şi

o hotărâre a Consiliului regal din 14 iulie 1787 care extindea la toate fabricile de mătăsuri

măsurile de protecţie a desenelor de fabrică, recunoscute prin hotărâri din 1737 şi 1741,

în favoarea mătăsarilor din Lyon.

184

Un alt moment de referinţă este adoptarea de către Napoleon Bonaparte, a unei

legi la 18 martie 18061, care cuprindea o secţiune întitulată „Conservarea proprietăţii

desenelor".

Desenele şi modelele industriale sunt combinaţii de linii sau culori prezentând un

caracter original, ori de forme în volum2 ce conferă produsului o fizionomie proprie şi

nouă, care îl individualizează în raport cu alte produse.

Acestea au menirea de a individualiza prin elemente estetice produsele

industriale, fiind considerate opere de artă aplicată.

Deoarece sunt rezultatul unei activităţi creatoare, desenele şi modelele sunt

apropiate dreptului de autor. Prin destinaţie şi modul de reproducere ele aparţin dreptului

de proprietate industrială. Avand in vedere caracterul lor complex, o protecţie specială

este necesară pentru desene şi modele.

Dacă desenele reprezintă ansamblu de linii şi culori cu efect decorativ nou,

modelul industrial este o formă plastică prin care se conferă unui produs industrial o

fizionomie distinctă.

În funcţie de importanţa recunoscută componentei artistice ori celei industriale, în

plan legislativ soluţiile de protecţie au oscilat între protecţia ca opere de artă şi protecţia

ca proprietate industrială, sfârşind, în majoritatea legislaţiilor, prin adoptarea unui sistem

de protecţie specific. Prin modul de reglementare protecţia desenelelor şi modelelor

industriale se apropie, în mare măsură, de protecţia invenţiilor, deci a proprietăţii

industriale, dar ambiguitatea s-a păstrat totuşi în plan legislativ.

Importanţa economică a desenelor şi modelelor industriale

Desenul sau modelul este o creaţie cu caracter ornamental spre deosebire de

invenţia care este o creaţie cu caracter tehnic. Forma, aspectul decorativ dat unui obiect

utilitar urmăreşte să-l facă atrăgător prin el însuşi, diferenţiindu-l de obiectele similare,

din punct de vedere tehnic, în scopul de a-l distinge de obiectele concurente. Prima

1 Yolanda Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale, p.12. 2 În secolul XIX modelele erau definite ca fiind “desene în relief”.

185

funcţie a desenelor şi modelelor este de ordin estetic, a doua funcţie, comparabilă cu cea

a mărcii, este aceea de a distinge un produs de produsele concurente1.

Deci desenele şi modelele, privite din punct de vedere al scopului lor, servesc la

înfrumuseţarea produselor cărora le sunt asociate şi la favorizarea alegerii acestora de

către consumatori; ele sunt un accesoriu, dar şi acte de creaţie, o creaţie a spiritului,

uneori chiar de geniu. Totuşi, rolul desenului sau modelului nu este acela de a releva

personalitatea autorului său, ci acela de a „ambala" un obiect, un produs utilitar, în scopul

promovării vânzării sale; esenţial este obiectul sau produsul, iar nu desenul sau modelul.

Dacă un desen reuşit facilitează vânzarea unui produs de calitate, acest desen (sau model)

nu poate influenţa vânzarea unui produs de proastă calitate, în măsura în care consu-

matorul cumpără un produs pentru calităţile sale, iar nu pentru desenul (sau modelul) său.

Din capacitatea desenelor şi modelelor de a face să se distingă produsele având calităţi

tehnice asemănătoare, rezultă şi funcţia distinctivă a acestora. Aceasta trasatura permite

desenelor şi modelelor industriale asemănarea cu mărcile, dacă îndeplinesc şi celelalte

condiţii cerute de Legea nr. 84/1998.

Desenele şi modele industriale au o importanţă crescândă în diferite ramuri ale

industriei, cum sunt cea a automobilelor, a aparatelor electronice, a bijuteriilor, etc.

Protecţia juridică a desenelor şi modelelor industriale

Datorită importanţei economice, desenele şi modelele industriale sunt apărate de o

varietate de sisteme de protecţie.

Există trei sisteme de protecţie a desenelor şi modelelor industriale: sistemul

cumulului de protecţie, sistemul cumulului parţial şi sistemul protecţiei specifice.

În sistemul cumulului de protecţie, autorul desenului sau modelului industrial

poate invoca simultan atât regimul specific de protecţie pentru desenele şi modelele

industriale, cât şi cel pentru drepturile de autor.

Alegerea sistemului de protecţie ori opţiunea pentru cumulul de protecţie, în

dreptul nostru, aparţine autorului operei de artă aplicată. Optând pentru protecţia în cadrul

dreptului de autor, opera de artă aplicată trebuie să îndeplinească condiţia originalităţii, a

formei concrete de exprimare şi pe aceea de a fi susceptibilă de aducere la cunoştinţă

publică, dar şi condiţia specială privitoare la destinaţie, fără a fi necesară îndeplinirea

1 Albert Chavanne, Jean-Jacques Burst, op.cit., p. 380.

186

vreunei formalităţi. Durata protecţiei operelor de artă plastică în cadrul dreptului de autor

este de 25 de ani de la data creării acestora. Dacă autorului operei de artă plastică va opta

pentru protecţia ca desen sau model industrial în cadrul legii speciale, desenul sau

modelul creat trebuie să îndeplinească condiţiile aceste legi, respectiv să fie nou şi să aibă

o funcţie utilitară. În acest caz, durata protecţiei este limitată la 5 ani, cu posibilitatea

prelungirii pentru încă două perioade a câte 5 ani.

Sistemul de protecţie cumulat a fost adoptat de legiuitorul român, urmând

modelul francez, prin art. 7 din Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi

modelelor industriale, care prevede că „protecţia asigurată prin prezenta lege nu exclude

beneficiul protecţiei conferite prin dreptul de autor”. De asemenea, art. 7 lit. g) include

operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice în rândul operelor

protejate în cadrul dreptului de autor.

În cazul desenele şi modelele industriale care îndeplineau condiţiile prevăzute

pentru legea dreptului de autor (Decretul 321/1956) acestea erau protejate pe temeiul

acestei legi, iar aderarea la Convenţia de la Haga privind depozitul internaţional al

desenelor şi modelelor industriale din 1925 s-a făcut (prin Legea nr. 44/14 mai 1992)

înainte de adoptarea legii speciale.

Opţiunea pentru unul sau altul dintre sistemele de protecţie, acolo unde este

permisă, poate fi determinată şi de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei originalităţii,

respectiv a noutăţii. Noutatea este îndeplinită atunci când anterior datei de constituire a

depozitului reglementar al desenului sau modelului la OSIM sau a priorităţii recunoscute,

desenul sau modelul nu a fost făcut public, în ţară şi în străinătate, pentru aceeaşi

categorie de produse.

Legătura desenelor şi modelelor cu alte instituţii juridice din dreptul

proprietăţii intelectuale

Legătura desenelor şi modelelor cu drepturile de sutor

Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe (nr. 8/1996) enumera între

operele protejate şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice, iar

Legea nr. 129/1992, privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, stabileste că

187

protecţia specială asigurată acestei categorii de opere, prin această lege, nu exclude

beneficiul protecţiei conferite prin dreptul de autor.

Alegerea sistemului de protecţie ori opţiunea pentru cumulul de protecţie, în

dreptul nostru, aparţine autorului operei de artă aplicată.

Optând pentru protecţia în cadrul dreptului de autor, opera de artă aplicată trebuie

să îndeplinească condiţia originalităţii, a formei concrete de exprimare şi pe aceea de a fi

susceptibilă de aducere la cunoştinţă publică, dar şi condiţia specială privitoare la

destinaţie, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi. Durata protecţiei operelor de

artă plastică în cadrul dreptului de autor este de 25 de ani de la data creării acestora.

Dacă autorul operei de artă plastică va opta pentru protecţia ca desen sau model

industrial în cadrul legii speciale, desenul sau modelul creat trebuie să îndeplinească

condiţiile acestei legi, respectiv să fie nou şi să aibă o funcţie utilitară. Insa pentru

obţinerea protecţiei ca desen sau model este necesară îndeplinirea unor formalităţi, iar

durata protecţiei este limitată la 5 ani, cu posibilitatea prelungirii pentru încă două

perioade a câte 5 ani.

Opţiunea pentru unul sau altul dintre sistemele de protecţie poate fi determinată şi

de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei originalităţii, respectiv a noutăţii.

Legătura desenelor şi modelelor industriale cu brevetele de invenţie

Legiuitorul nostru nu prevede dispoziţii care să permită un cumul de protecţii ca

desen sau model şi invenţie în Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie ori în

Legea nr. 129/1991 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale.

Art. 10 din Legea nr. 129/1992 prevede într-o manieră echivocă faptul că

„desenul sau modelul industrial al cărui aspect este determinat de o funcţie tehnică nu

poate fi înregistrat chiar dacă are noutate", ceea ce implică recunoaşterea, în acest caz, a

unei protecţii exclusiv pe temeiul brevetului de invenţie, desigur dacă sunt îndeplinite şi

celelalte condiţii de brevetabilitate. Per a contrario, dacă disocierea este posibilă,

obiectul este protejabil prin brevet, iar forma estetică este protejabilă ca desen sau model

industrial.

188

A separa elementele estetice de cele funcţionale poate fi un lucru anevoios, dar

inseparabilitatea este dovedită dacă forma obiectului nu poate fi modificată fără a-i

modifica funcţiunea sau structura1.

Legătura desenelor şi modelelor industriale cu mărcile

Legea noastră nu consacră cumulul de protecţie pentru desene şi modele cu

mărcile.

Desenele sau modelele pot constitui adesea semne distinctive pentru identificarea

produselor2. Este însă firesc ca autorul să aibă dreptul de a alege sistemul de protecţie, iar

atunci când este posibil, şi cumulul, opţiunea acestuia nefiind limitată decât de

dispoziţiile imperative ale legii. În pofida legaturii evidente a desenelor şi modelelor

industriale cu alte instituţii ale proprietăţii intelectuale, există un curent în favoarea

considerării dreptului desenelor şi modelelor ca instituţie autonomă.

Se apreciază că este necesară o disociere între regimul desenelor şi modelelor

industriale şi creaţiile de formă, pentru că în cazul dreptului de autor forma produsului nu

este decât un accident, o consecinţă care nu este necesară, a actului de creaţie. Funcţia

tipică a formei în cadrul desenelor şi modelelor industriale este aceea de a permite

reproducerea în serie a unor obiecte cu aceleaşi caracteristici estetice, ceea ce include

aceste obiecte într-o categorie specială, finalitatea urmărită fiind asigurarea succesului

material.

În cazul desenelor şi modelelor industriale, forma este adăugată produsului,

reprezentând un decor exterior. Desenul sau modelul original nu constituie decât un

prototip pentru fabricarea în serie a unui produs cu caracteristici similare. Forma finală a

fiecărui obiect în parte reprezintă însă o combinaţie de factori estetici şi neestetici.

Natura juridică a dreptului asupra desenelor şi modelelor industriale

Legislaţia în vigoare nu defineşte desenele şi modelele industriale, adoptând

soluţia stabilirii condiţiilor de fond pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a fi

1 Y.Eminescu, op.cit., p. 52. 2 Ibidem.

189

protejate1. Doctrina şi jurisprudenţa au oferit mai multe teorii pentru a delimita domeniul

desenelor şi modelelor industriale, printre acestea se numără:

- teoria destinaţiei: dacă o operă are o „destinaţie", are ca finalitate utilizarea în

industrie, atunci regimul ei este acela al desenelor şi modelelor;

- teoria accesoriului desenului: dacă desenul este un accesoriu al produsului

comercializat (dacă joacă un rol minor), în acest caz regimul său este cel al desenelor;

- teoria calităţii persoanelor: statutul creaţiei se determină în funcţie de autor, în

special a calităţii sale de comerciant sau de producător;

- teoria unităţii artei: potrivit careia arta este unitară oricare ar fi formele ei de

manifestare.2

Cumulul de protecţie însuşi se explică prin faptul că teoria unităţii artei pune pe

acelaşi plan arta pentru artă cu arta aplicată în industrie.

Dacă asupra obiectului şi necesităţii protecţiei nu mai există astăzi controverse,

asupra naturii juridice a dreptului desenelor şi modelelor, opiniile sunt încă împărţite.

Oscilând între a-l considera rezultat al unui pact social ca în cazul brevetelor, sau

aparţinând dreptului personalităţii, asemenea dreptului de autor, dreptul recunoscut de

lege este un monopol economic destinat a permite creatorului care a investit efort şi bani

în realizarea de noi desene şi modele să-şi recupereze (în mod profitabil) investiţiile.

Dreptul asupra desenelor şi modelelor are o natură ambiguă, opinie care este

astăzi majoritară, întemeiată pe legătura acestui drept cu dreptul de autor şi cu dreptul

brevetelor.

CAPITOLUL II

TITULARUL DREPTULUI

Subiectul protecţiei

1 Refuzul legiuitorului de a defini instituţii, noţiuni şi concepte juridice poate fi rezultatul preocupării de a nu rigidiza prin definiţii aceste instituţii, concepte, etc, ori a considerării instituţiei ca fiind bine cunoscută şi, în consecinţă, că nu există nevoia definirii ei. 2 E.Pouillet, citat de Andre Bertrand, op.cit., p. 23.

190

Legea nr. 129/1992 (art. 3) stipulează faptul că dreptul la eliberarea certificatului

de înregistrare aparţine autorului desenului sau modelului industrial ori succesorului său

în drepturi, distingând, astfel între autorul desenului şi titularul certificatului de

înregistrare a desenului sau modelului industrial.

Autorul independent

Legea consacră principiul adevăratului autor, având această calitate persoana

fizică (sau persoanele fizice) care a desfăşurat activitatea creatoare şi a realizat opera de

artă aplicată. Se bucură de protecţia legii autorii de desene sau modele: cetăţeni români

indiferent de domiciliu, cetăţeni străini sau apatrizi cu domiciliul în România în temeiul

art. 18 din Constituţia României şi cetăţenii străini sau apatrizii cu domiciliul în

străinătate în condiţiile convenţiilor internaţionale la care România este parte sau pe bază

de reciprocitate de protecţie cu ţările ai căror resortisanţi sunt.

Calitatea de autor o poate avea doar persoana fizică, iar nu şi persoana juridică,

deoarece aceasta din urmă nu are capacitatea de a crea.

Deşi legea nu reglementeaza, desenul sau modelul poate fi şi o realizare colectivă,

caz în care drepturile recunoscute aparţin în comun tuturor autorilor. Atunci când mai

multe persoane au creat acelaşi desen sau model industrial, independent una de alta şi

urmăresc obţinerea protecţiei specifice, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare

aparţine aceleia care a depus cea dintâi cerere de înregistrare la Oficiul de Stat pentru

Invenţii şi Mărci sau, dacă o prioritate a fost recunoscută, aceleia a cărei cerere are cea

mai veche dată de prioritate.

Constituirea depozitului creează o prezumţie relativă de autor al desenului sau

modelului în favoarea celui care a realizat acest depozit. Autorul aceluiaşi desen sau

model care a înţeles să-şi protejeze opera în cadrul dreptului de autor va putea, totuşi, să

dovedească anterioritatea creaţiei sale prin orice mijloc de probă, pentru realizarea

dreptului său.

Autorul poate recurge la uzitarea atât a acţiunii penale în contra celui care şi-a

însuşit pe nedrept calitatea de autor al desenului sau modelului industrial, cât şi a acţiunii

civile în anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial,

191

precum si formularea de obiecţiuni privind înregistrarea desenului sau modelului in

cadrul procedurilor la OSIM.

Autorul salariat

Realizarea de desene şi modele industriale se desfăşoară într-un cadru organizat,

de întreprinderi interesate, situaţia autorului de desene şi modele industriale fiind

soluţionată asemănător cu cea a inventatorilor salariaţi. Creatorul desenului sau

modelului îşi păstrează calitatea de autor, dar dreptul la eliberarea titlului de protecţie

aparţine, după caz, unităţii sau autorului acestuia. Ţelul realizării de desene sau modele

industriale poate fi încredinţat, potrivit art. 5 din Legea nr. 129/1992 unei persoane

încadrate cu misiune de cercetare, această soluţie sugerând apropierea pe care legiuitorul

o face între desene şi modele industriale şi invenţii, domeniu în care găsim o soluţie

asemănătoare.

Titularul certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial

Autorul desenului sau modelului industrial sau succesorul său în drepturi este

îndreptăţit la eliberarea certificatului de înregistrare. Au calitatea de succesori în drepturi

ai autorului desenului sau modelului succesorii legali sau testamentari, precum şi

cesionarii legali sau convenţionali ai acestuia. Rezultă că titlul de protecţie se va elibera:

autorului desenului sau modelului, unităţii al cărei salariat este autorul, altei persoane

fizice sau juridice căreia autorul i-a transmis dreptul la eliberarea certificatului de

înregistrare sau drepturile care decurg din cererea de înregistrare a desenului sau

modelului.

a) Autorul desenului sau modelului, titular al certificatului de înregistrare

Certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial se eliberează

autorului când acesta nu şi-a cedat drepturile născute din calitatea de autor ori o astfel de

cesiune nu a intervenit în temeiul legii.

În cazul autorilor salariaţi care realizează la locul de muncă desene sau modele

industriale, fără a avea însă sarcini creatoare sau de cercetare încredinţate în mod expres,

dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparţine autorului creaţiei.

192

Unitatea are un drept de preferinţă la încheierea unui contract de cesiune sau

licenţă neexclusivă care trebuie exercitat în termen de 3 luni de la data ofertei salariatului.

În lipsa unui acord al părţilor asupra preţului contractului acesta urmează să fie stabilit de

instanţele judecătoreşti. Formularea legii este lipsită de echivoc: asigurarea condiţiilor de

realizare a desenului sau modelului de către şi în cadrul unităţii este considerată „o

contribuţie iniţială" la realizarea desenului sau modelului, o investiţie care trebuie recom-

pensată. „Recompensa" cuvenită unităţii are două componente: prima priveşte dreptul de

preferinţă la încheierea unui contract de cesiune sau de licenţă, a doua priveşte stabilirea

preţului cesiunii sau licenţei şi în considerarea acestei „contribuţii iniţiale" a unităţii la

realizarea desenului sau modelului.

Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului

aparţine salariatului şi pentru desenele sau modelele de serviciu propriu-zise dacă există o

prevedere contractuală în acest sens, precum şi atunci când desenul sau modelul a fost

realizat de salariat în afara funcţiilor sale ori a domeniului activităţii unităţii, fără

folosirea tehnicilor sau mijloacelor specifice unităţii ori a datelor existente în unitate. Tot

autorul salariat este îndreptăţit la obţinerea certificatului de înregistrare a desenului sau

modelului industrial şi în cazul creaţiilor de serviciu propriu-zise, atunci când unitatea,

informată despre realizare, nu a depus cererea la OSIM în termen de 60 de zile şi nu

există altă convenţie între autor şi unitate.

b) Unitatea angajatoare, titulară a certificatului de înregistrare

Dacă autorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase

acestuia, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului

industrial aparţine unităţii dacă salariatul a realizat desenul sau modelul în executarea

unui contract cu misiune creativă care corespunde cu funcţiile sale efective, ori a unei

misiuni de cercetare încredinţate expres. În acest caz, pentru ca unitatea angajatoare să

devină titulara certificatului de înregistrare trebuie ca în contractul de muncă al

salariatului să nu existe o prevedere contractuală mai avantajoasă acestuia şi ca acesta să

prevadă o misiune creativă care să corespundă cu funcţiile efective ale salariatului, ori

acestuia să i se fi încredinţat în mod expres o misiune de cercetare.

193

O altă condiţie ce trebuie îndeplinită este aceea ca unitatea să formuleze cererea

de înregistrare a desenului sau modelului realizat de salariatul ei în termen de 60 de zile

de la data la care a fost informată despre realizarea acestuia.

Unitatea poate deveni titulara certificatului de înregistrare a desenului sau

modelului şi în cazul exercitării dreptului de preferinţă pentru creaţiile realizate de

salariaţii care nu sunt încadraţi cu misiune creativă.

Salariatul autor şi unitatea în care se realizează desenul sau modelul au obligaţia

de a se informa reciproc, în scris, asupra stadiului realizării desenului sau modelului

industrial şi să se abţină de la orice divulgare de natură a prejudicia exercitarea

drepturilor conferite de lege. Incălcarea obligaţiei de informare atrage răspunderea

persoanei vinovate în condiţiile dreptului comun.

Cu referire la desenele sau modelele realizate de cercetători, legea noastră este

deficitară sub două aspecte. Primul, este acela că legea reglementează numai ipoteza în

care cercetarea este comandată de o unitate, nu şi de o persoană fizică şi al doilea, este

acela că legea se referă la cercetarea comandată sau încredinţată salariatului, deşi

activitatea de cercetare se realizează, de regulă, în cadrul unor institute de cercetare, iar

contractele se încheie cu institutul de cercetare, iar nu cu cercetătorul.

c) Alte persoane (fizice sau juridice), titulare a certificatului de înregistrare

Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare este prevăzut în art. 3 din Legea

nr. 129/1992 şi aparţine autorului desenului sau modelului industrial ori succesorilor săi

în drepturi. Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului

industrial, drepturile care decurg din cererea de înregistrare a desenului sau modelului

industrial, precum şi drepturile născute din certificatul de înregistrare eliberat sunt

transmisibile, în tot sau în parte, în conformitate cu art. 33 din aceeaşi lege.

Transmisiunea se poate face prin cesiune sau pe bază de licenţă exclusivă sau

neexclusivă, precum şi prin succesiune legală sau testamentară.

În cazul persoanele juridice, acestea pot însă dobândi drepturi şi obligaţii şi ca

efect al reorganizării, dizolvării, lichidării, asocierii, fuziunii, absorbţiei, ipoteze care nu

au fost avute în vedere de legiuitor în cadrul acestei legi speciale. În toate cazurile în care

certificatul de înregistrare se eliberează pe numele altei persoane decât autorul, acesta din

urmă are dreptul la eliberarea unui duplicat al certificatului.

194

CAPITOLUL III

OBIECTUL PROTECŢIEI

Definiţia desenului şi modelului industrial

Legea cadru în materie nu propune o definiţie a acestei institutii juridice, indicand

in art. 8 condiţiile ce trebuie să le îndeplinească obiectul desenelor şi modelelor

industriale pentru a se bucura de protecţia juridică specială. Conform textului „poate fi

înregistrat ca desen sau model industrial - aspectul nou al unui produs având o funcţie

utilitară".

Doctrina a definit desenele şi modelele industriale, dar definiţiile date sunt departe

de a fi unitare.

Într-o accepţiune agreată, desenele şi modelele industriale sunt definite ca fiind

combinaţii de linii sau culori prezentând un caracter original ori de forme în volum

aplicate unor produse susceptibile de reproducere industrială şi având o funcţie utilitară

ce ii conferă produsului o fizionomie proprie şi nouă de natura a-l individualiza în raport

cu alte produse.

Modelul este o creaţie tridimensională, iar desenul este văzut ca o creaţie în două

dimensiuni. Distincţia este importantă deoarece ţinând seama de natura tridimensională a

modelului industrial, ne vom afla în prezenţa unei reproduceri ilicite doar în cazul în care

acesta este fabricat în mod identic fără autorizaţia titularului dreptului. Pe de altă parte,

ţinând seama de funcţia sa utilitară, este normal ca modelul să fie folosit conform

destinaţiei, fără ca aceasta să însemne că este reprezentat ilicit.

Legiuitorul nostru, adoptând regula specialităţii în materia desenelor şi modelelor

industriale, a delimitat obiectul protecţiei, acesta fiind reprezentat nu de creaţia estetică în

sine, ci de aplicarea ei la un produs industrial determinat, expres menţionat în cererea de

înregistrare1.

Distincţia între desene industriale şi design-ul industrial

Noţiunile de desen industrial şi design industrial exprimă concepte diferite.

1 Y.Eminescu, Protecţia desenelor …, p. 95.

195

Design-ul este definit ca fiind „estetica industrială aplicată căutării de forme noi şi

care sunt adaptate funcţiei lor. Este o combinaţie de inutil, ornamentaţie şi util"1.

Design-ului industrial reprezintă o depăşire a funcţiei specifice desenelor şi

modelelor, de a personaliza produsele prin forme ornamentale noi, distincte şi în care

forma nu are o funcţie utilitară2, ajungandu-se la crearea de noi forme pentru obiecte, în

care forma însăşi are o funcţie utilitară.

Distincţia între desene sau modele şi design este importantă pentru că atunci când

forma este inseparabilă de funcţie, desenul sau modelul nu poate fi protejat în cadrul legii

speciale şi nici în cadrul dreptului de autor. Design-ul nu poate fi protejat ca desen sau

model din cauză că nu conferă obiectului o formă ornamentală cu funcţie exclusiv

estetică.

Condiţiile de fond ale protecţiei desenelor şi modelelor industriale

Legiuitorul nostru a stabilit condiţiile de fond ale protecţiei desenelor şi modelelor

industriale în art. 8-11 din Legea nr. 129/1992.

Pentru a fi protejate desenele şi modelele industriale trebuie să îndeplinească

condiţia noutăţii şi a inexistenţei unei legături între forma nouă a produsului şi a funcţiei

acestuia.

Condiţia noutăţii

Legiuitorul asigură protecţie aspectului nou al unui produs având o funcţie

utilitară, noutatea fiind apreciată pe temeiul unui criteriu în aparenţă obiectiv, desenul sau

modelul fiind considerat nou „dacă, anterior datei de constituire a depozitului reglementar

al cererii sau a priorităţii recunoscute, nu a mai fost făcut public în ţară şi3 în străinătate

pentru aceeaşi categorie de produse".

1 M. F. Greffe, La protection du design en France et dans le pays de la CEE, citat de Albert Chavanne, Jean-Jacques Burst, op. cit. p. 439. 2 Albert Chavanne, Jean-Jacques Burst, op. cit. p. 384. Nu trebuie să se confunde însă funcţia utilitară a desenului sau modelului cu funcţia utilitară a obiectului la care desenul sau modelul se aplică. 3 Folosirea de către legiuitor a conjuncţiei „şi" este considerată greşită de Yolanda Eminescu, cu motivarea că „într-o interpretare literară ar duce la concluzia că noutatea este viciată numai dacă divulgarea s-a produs cumulativ, în ţară şi în străinătate" (Y.

196

Numai un expert în domeniu poate aprecia existenţa noutăţii, în cazul inexistenţei

cunoştinţelor necesare, noutatea nu poate fi sesizată.

Când forma este împrumutată din natură sau domeniul public, diferenţa care

conferă caracter de noutate formei, poate consta în originalitatea interpretării sau a sursei

de inspiraţie. Atunci când desenul sau modelul constă dintr-un ansamblu de elemente,

noutatea se apreciază fie la nivelul elementelor luate separat, cand este necesar să existe

cel puţin un element diferit în raport cu elementele compunând ansamblul cunoscut, fie la

nivelul ansamblului ca atare, când acesta este înregistrabil ca nou dacă prezintă o

originalitate proprie ce îi conferă noutate, chiar dacă toate elementele sunt cunoscute1.

Potrivit art. 9 din lege un desen sau model este nou dacă anterior datei de

constituire a depozitului reglementar al cererii sau priorităţii recunoscute nu a mai fost

făcut public, în ţară ori în străinătate, pentru aceeaşi categorie de produse.

Condiţia noutăţii pentru desene şi modele le deosebeşte pe acestea de creaţiile

intelectuale care formează obiectul dreptului de autor. Dar, spre deosebire de invenţii şi

mărci unde noutatea poate fi obiectiv determinată prin raportare la stadiul tehnicii sau

cercetarea anteriorităţilor, în cazul desenelor şi modelelor industriale noutatea absolută

este teoretic exclusă, pentru că nici o formă nouă nu poate fi creată fără legătură cu

formele existente. Ideea că noutatea este relativă în cazul desenelor şi modelelor este

împărtăşită de majoritatea autorilor2. În acest caz, noutatea nici nu mai rezultă din

absenţa unor anteriorităţi, ci din existenţa unor particularităţi care fac să se distingă o

anumită formă de formele anterior cunoscute.

Forma este însă nouă atunci când ea se diferenţiază suficient de clar de alte desene

sau modele anterioare. Noutatea are totuşi un caracter obiectiv pentru că ea diferenţiază

creaţiile noi de creaţiile existente, în vreme ce originalitatea are un caracter subiectiv

pentru că ea rezultă numai din expresia personalităţii autorului în creaţie.

Totuşi, doar noutatea nu pare a fi suficientă pentru protecţia desenelor şi

modelelor, fiind necesar şi un minim de creaţie. Este concluzia care rezultă din art. 4.1. a

Eminescu, Protecţia desenelor..., p. 96) Noi considerăm că, astfel cum este formulată, condiţia este draconică dar şi greşit formulată. 1 Joanna Schmidt-Szalewski, Droit de la propriete industrielle, Dalloz, 1997, p.87. 2 A se vedea Andre Bertrand, op. cit. p. 41, Joanna Schmidt-Szalewski, op. cit., p. 86, Y. Eminescu, Protecţia desenelor......p: 98.

197

propunerii de directivă a Consiliului Comunităţilor Europene unde se prevede că nu

constituie o creaţie desenul sau modelul ale cărui „caractere specifice nu diferă de

desenele sau modelele anterioare decât prin detalii nesemnificative"1.

Legea nr. 129/1992 prevede în art. 22 că cererea de înregistrare se examinează de

către sectorul de specialitate al OSIM şi fără a se determina concret obiectul examenului,

acordă comisiei competenta de a pronunţa o hotărâre de admitere sau de respingere a

cererii.

Instrucţiunile OSIM, în art. 16 (1), prevăd că „înregistrarea desenelor sau

modelelor se face în Registrul naţional al desenelor şi modelelor industriale, fără a se

examina noutatea". Şi mai surprinzător este însă faptul că în art. 16 (5) din aceleaşi

Instrucţiuni se prevede că „OSIM notifică solicitantului sau succesorului său in drepturi

observaţiile comisiei de examinare cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege

(art. 8,9,10,11) pentru înregistrarea desenului sau modelului industrial.... Dacă

solicitantul nu răspunde în termenul acordat, cererea se consideră abandonată şi se

respinge".

Condiţia disocierii formei de funcţia utilitară a obiectului

Legea prevede în art. 8 că poate fi înregistrat ca desen sau model industrial

aspectul nou al unui produs având o funcţie utilitară. Noutatea este definită în art. 9 alin 1

din lege, iar în aliniatul 2 al art. 9 legea nu defineşte, aşa cum ar fi fost logic, funcţia

utilitară, ci caracterul industrial al desenului sau modelului, statuand ca „un desen sau

model este considerat industrial dacă obiectul la care se aplică desenul sau modelul poate

fi reprodus ori de câte ori este necesar".

Conform art. 10 din lege „desenul sau modelul industrial al cărui aspect este

determinat de o funcţie tehnică, nu poate fi înregistrat chiar dacă are noutate".

Diferenţa între obiectul sau produsul având o funcţie utilitară şi caracterul

industrial al desenului sau modelului relevă cel mai bine obiectul protecţiei în cazul

desenelor şi modelelor industriale. Potrivit legii desenul sau modelul se aplică pe (la) un

obiect sau produs care trebuie să aibă o funcţie utilitară, iar nu desenul sau modelul,

respectiv forma pe care o îmbracă obiectul. Această formă nouă, acest aspect exterior nou

1 Andre Bertrand, op.cit., p.40.

198

al produsului, pentru a fi protejabil în cadrul legii speciale sau a legii dreptului de autor,

trebuie să fie inutil.1

Ceea ce se înregistrează ca desen sau model industrial este obiectul sau produsul

căruia i s-a aplicat desenul sau modelul, iar caracterul industrial, adică aptitudinea de a fi

reprodus ori de câte ori este necesar, priveşte obiectul sau produsul în configuraţia nouă,

în configuraţia dobândită prin aplicarea formei noi, a desenului sau modelului care ii

conferă o formă nouă, un aspect nou. Pentru ca protecţia specifică să se aplice este

necesar ca noua configuraţie a obiectului, cea dobândită prin aplicarea desenului sau

modelului nou, să fie adoptată în scop exclusiv ornamental, estetic, fără a afecta funcţia

acestuia. În cazul în care noua formă are ca efect un rezultat funcţional nou, conferind

obiectului o altă funcţie, noul aspect fiind determinat de o funcţie tehnică, acesta nu poate

fi înregistrat ca desen sau model industrial, chiar dacă are noutate. Exemplu: forma nouă

a paletelor unui ventilator, adoptată în scopul creşterii randamentului, având un aspect

determinat de o funcţie tehnică, nu poate fi înregistrată ca model industrial, având vocaţie

la protecţie doar prin brevet de invenţie.

Raţiunea acestei soluţii constă în necesitatea de a se preveni recurgerea la

protecţia prin desen sau model în cazul unor invenţii, in scopul prelungirii duratei

protecţiei, ori obţinerea unei protecţii pentru invenţii lipsite de noutate sau a unui cumul

de protecţii, sau pentru că formalităţile de protecţie ca desen sau model industrial sunt

mai simple decât în cazul invenţiilor.

Legiuitorul nu prevede criterii de operare la disocierea formei de funcţie. Doctrina

şi jurisprudenţa au adoptat două teorii.

Prima dintre acestea este cunoscută sub numele „teoria multiplicităţii formelor".

Potrivit acestei teorii, dacă funcţiunea nu impune o formă determinată, dacă autorul are

posibilitatea alegerii între mai multe forme, alegerea făcută de autor poartă atunci

amprenta personalităţii sale, iar creaţia sa este protejabilă ca desen sau model industrial2 .

Dimpotrivă, dacă rezultatul nu poate fi obţinut decât printr-o singură formă, aceasta

nefiind disociabila de efectul tehnic, nu va putea fi protejată ca desen sau model

industrial. Cu alte cuvinte forma este inseparabilă de funcţie atunci când nu poate fi

1 Albert Chavanne, Jean-Jacques Burst, op. cit. p. 440. 2 Andre Bertrand, op.cit., p.44.

199

obţinută una fără cealaltă.1 Exemplul perfect în domeniu este considerat a fi cel al roţii. O

roată este rotundă prin funcţia sa. Creatorul roţii cu jantă metalică nu va putea pretinde un

drept privativ asupra principiului însuşi al roţii (cunoscut din antichitate şi al cărei desen

este inseparabil de funcţia aşteptată). Acesta va putea însă să ceară protecţia prin brevet

de invenţie a fabricării jenţii sau pneului şi va putea obţine protecţia desenului jenţilor şi

a pneurilor cu titlu de desen sau model ori în cadrul dreptului de autor, dacă desenul are o

funcţie exclusiv estetică.2

Alţi autori3 consideră, aşa cum am arătat mai sus, că desenele şi modelele

industriale sunt protejabile dacă sunt: ornamentale, noi, aplicabile şi aparente.

Prin caracterul ornamental se înţelege că forma în care este îmbrăcat obiectul

trebuie să aibă scop ornamental, nu utilitar. Dacă acelaşi obiect se constituie dintr-o

invenţie utilitară şi o formă estetică, iar acestea sunt disociabile, prima este protejabilă

sub brevet, a doua ca desen sau model. Acest regim distributiv, arată autoarea citată, a

fost admis pentru o centură al cărei sistem de închidere a fost brevetat ca invenţie, iar

ornamentaţia protejată ca desen.

Când forma este inseparabilă de rezultatul utilitar, protecţia ca desen sau model

este exclusă, protecţia fiind posibilă numai sub brevet. Prin caracterul concret se înţelege

configuraţia distinctă sau efectul exterior. Sunt excluse de la protecţie ideile abstracte,

care nu comportă aplicaţii materiale, concrete. Caracterul de noutate nu este nici el

definit, dar ca şi în legea noastră, divulgarea provenind de la autor nu este distructivă de

anterioritate.

Jurisprudenţa a adoptat pentru aprecierea noutăţii caracterul obiectiv, protecţia

fiind recunoscută formelor noi, diferite de cele cunoscute la data publicării desenului sau

modelului. Cât priveşte caracterul aparent, în lipsa căruia nici în dreptul nostru protecţia

nu poate fi acordată, deşi nu este prevăzut în lege, acesta este impus de funcţia

ornamentală.

1 Albert Chavanne, Jean-Jacques Burst, op. cit. p. 382. S-a remarcat însă că o creaţie poate comporta multiple variante ale căror forme corespund, toate, unor imperative de ordin tehnic. 2 Andre Bertrand, op.cit., p.44. 3 Joanna Schjnidt-Szalewski, Droit de la propriete industrielle, Dalloz, 1997, p. 85.

200

Desene şi modele excluse de la protecţie

Sunt excluse de la protecţie, potrivit art. 11 din lege, desenele şi modelele a căror

destinaţie şi aspect contravin ordinii publice sau bunelor moravuri1.

Instrucţiunile OSIM, prin art. 5, exclud, de asemenea, de la protecţie: desenul sau

modelul industrial al cărui aspect este determinat de o funcţie tehnică2, desenele sau

modelele industriale care cuprind denumirea unui stat, steme şi drapele oficiale sau

istorice ale unui stat, comunitati sau asociaţii de state, fără autorizaţii din partea

autorităţilor legale şi desenele sau modelele care cuprind, fără autorizaţie, portrete ale

personalităţilor.

Prevederile amintite au în vedere şi excluderea desenelor şi modelelor industriale

care cuprind, fără acordul titularului, mărci înregistrate şi protejate în România.

În legătură cu aceste excluderi este de semnalat faptul că limitările nu pot fi

stabilite decât prin lege şi că nu se poate adăuga la lege prin instrucţiuni, chiar dacă legea

este deficitară.

CAPITOLUL IV

ÎNREGISTRAREA DESENELOR ŞI MODELELOR INDUSTRIALE

Procedura de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale

Protecţia specifică pentru desene şi modele industriale este supusă îndeplinirii

unor formalităţi de înregistrare. Astfel, potrivit legii noastre, drepturile asupra desenelor

şi modelelor industriale sunt protejate prin eliberarea unui titlu de protecţie de către

OSIM. Titlul de protecţie este certificatul de înregistrare a desenului sau modelului

industrial ce conferă titularului sau dreptul exclusiv de exploatare pe teritoriul României.

1 În cadrul dreptului de autor operele contrare ordinii publice şi bunelor moravuri nu sunt excluse de la protecţie, iar excluderea desenelor şi modelelor, deşi o considerăm justă ca măsură, ignoră principiul unităţii artei. 2 Desenele şi modelele a căror funcţie este determinată de funcţia tehnică sunt însă excluse de la protecţie şi în temeiul art. 10 din Legea nr. 129/1992.

201

Persoanele care pot solicita certificatul de înregistrare

Sunt îndreptăţiti să solicite eliberarea certificatului de înregistrare a desenelor şi

modelelor industriale autorul desenului sau modelului industrial ori succesorul său în

drepturi.

Prin autor se înţelege persoana care a creat desenul sau modelul. Prin succesor în

drepturi se înţelege persoana fizică sau juridică căreia i s-a transmis fie dreptul la

eliberare a unui certificat de înregistrare a desenului sau modelului industrial, fie

drepturile privind un desen sau model industrial înregistrat.

Solicitantul este persoana fizică sau juridică care cere la OSIM înregistrarea unui

desen sau model industrial.

În cazul în care solicitantul certificatului de înregistrare nu este autorul desenului

sau modelului, autorul are dreptul să i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în

certificatul de înregistrare eliberat, precum şi în orice acte sau publicaţii privind desenul

sau modelul industrial. Solicitantul certificatului de înregistrare sau succesorul său în

drepturi poate beneficia de asistenţa unui consilier în proprietate industrială autorizat sau

poate fi reprezentat de acesta. Instrucţiunile OSIM prevăd că solicitantul străin trebuie să

fie reprezentat prin mandatar autorizat1.

Cuprinsul cererii de înregistrare

Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial, redactată în limba

română, se depune la OSIM şi trebuie să cuprindă: solicitarea expresă de înregistrare a

desenului sau modelului, datele de identificare ale solicitantului şi ale autorului, indicarea

produsului sau produselor în care desenul sau modelul este destinat a fi încorporat şi o

descriere sumară a elementelor caracteristice ale desenului sau modelului (descrierea se

face direct pe cerere şi trebuie să conţină elementele caracteristice ale aspectului exterior

estetic care apar în reproducerile anexate cererii în maximum 100 de cuvinte). Sunt

necesare şi 10 reproduceri grafice ale desenului sau modelului.

Cererea va mai cuprinde, atunci când este cazul: prioritatea sau priorităţile

invocate, solicitarea de amânare a publicării şi temeiul transmiterii dreptului la eliberarea

certificatului de înregistrare.

1 Soluţia reprezentării străinilor de către mandatari autorizaţie este întâlnită şi în alte sisteme de drept.

202

Cererea pentru înregistrarea desenului sau modelului se întocmeşte în 3

exemplare, pe un formular al cărui conţinut este stabilit de OSIM.

Obiectul cererii de înregistrarea poate fi şi un depozit multiplu ce poate cuprinde

mai multe desene sau modele industriale, destinate a fi încorporate în aceeaşi categorie de

produse, în conformitate cu clasificarea internaţională a desenelor şi modelelor

industriale1. Datele conţinute în cererea de înregistrare a desenului sau modelului sunt

confidenţiale până la publicarea acesteia de către OSIM. Oficiul asigură şi răspunde de

confidenţialitatea cererilor în perioada cuprinsă între data depunerii cererii la registratura

generală a OSIM şi până la publicarea acesteia.

Priorităţile recunoscute

Potrivit art. 16 din Legea nr. 129/1992, depozitul naţional reglementar asigură

solicitantului un drept de prioritate, cu începere de la data constituirii acestuia, faţă de

orice alt depozit ulterior privind acelaşi desen sau model. Cererea de înregistrare are, prin

urmare, un efect distinct, conferind deponentului care a constituit primul un depozit,

dreptul de a fi recunoscut primul şi singurul titular asupra desenului sau modelului care

face obiectul depozitului.

Prioritatea convenţională2

Potrivit Aranjamentului de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi

modele industriale din 6 noiembrie 1925, cu modificările şi completările ulterioare, la

care România a aderat prin Legea nr. 44/1992, statele contractante sunt constituite în

Uniunea Specială pentru Depozitul Internaţional al Desenelor şi Modelelor Industriale3.

Acest Aranjament permite efectuarea unui depozit internaţional unic la Biroul

1 Este vorba despre Aranjamentul de la Locarno privind clasificarea internaţională a desenelor şi modelelor industriale, semnat la 8 octombrie 1968 şi revizuit la 28 septembrie 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 3/1998, lege publicată în M. Of. Nr.1O din 14 ianuarie 1998. 2 Cu referire la alte drepturi de proprietate industrială acesta este examinat sub denumirea de „drept de prioritate unionistă". 3 Aranjamentul de la Haga cuprinde un număr de 21 de state printre care şi România.

203

internaţional OMPI, cu o durată de valabilitate de maximum 15 ani, ale cărui efecte sunt

cele prevăzute în legislaţiile naţionale.

Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale

reglementează dreptul de prioritate născut dintr-un depozit naţional în celelalte ţări

membre ale Uniunii de la Paris şi include desenele şi modelele industriale în categoria

obiectelor dreptului proprietăţii industriale.

Potrivit Legii nr. 129/1992 (art. 17), dacă o cerere de înregistrare a unui desen sau

model a fost reglementar depusă anterior într-o ţară de care România este legată printr-o

convenţie internaţională, solicitantul poate revendica data acestui depozit într-o cerere de

înregistrare în România, a aceluiaşi desen sau model. Această prioritate trebuie

revendicată într-un termen de cel mult 6 luni de la data primului depozit.

Prioritatea de expoziţie

Pentru desenele sau modelele expuse într-o expoziţie internaţională, solicitantul

cererii de înregistrare a acestor desene sau modele beneficiază de recunoaşterea priorităţii

dacă cererea de înregistrare este formulată în termen de 6 luni de la data prezentarii

produsului în expoziţie.

Condiţiile de recunoaştere a priorităţilor

Recunoaşterea priorităţii convenţionale sau de expoziţie există dacă prioritatea

este invocată în termen de 6 luni de la data primului depozit reglementar, constituit într-o

ţară membră a Uniunii Speciale sau în termen de 6 luni de la data prezentarii produsului

în expoziţia internaţională.

Invocarea priorităţii se face odată cu depunerea în România a cererii de

înregistrare a desenului sau modelului care a făcut obiectul unui depozit anterior într-o

ţară membră a Uniunii Speciale sau a expunerii într-o expoziţie internaţională şi

confirmarea acesteia prin acte de prioritate în termen de 3 luni de la data depunerii cererii

de înregistrare.

Pentru ca recunoaşterea priorităţii să aibă efect trebuie plătite taxele legale.

Prioritatea de expoziţie se justifică, potrivit Instrucţiunilor OSIM, cu certificatul

de garanţie care trebuie să cuprindă: denumirea şi adresa administraţiei care a organizat

204

expoziţia în care a fost expus desenul sau modelul industrial, denumirea expoziţiei,

adresa şi data deschiderii acesteia; datele de identificare a persoanei (fizice sau juridice)

care a depus desenul sau modelul în expoziţie, numărul şi data certificatului de garanţie şi

o reprezentare grafică a desenului sau modelului expus.

În cazul în care solicitantul cererii de înregistrare a desenului sau modelului

invocă un drept de prioritate care aparţine altei persoane, pentru recunoaşterea priorităţii

este necesară depunerea la OSIM a unei autorizaţii din care să rezulte că solicitantul are

dreptul să invoce prioritatea primului depozit.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile enunţate OSIM nu recunoaşte prioritatea

invocată.

Depozitul naţional reglementar şi data constituirii depozitului

Depozitul naţional reglementar este constituit din cererea de înregistrare a

desenului sau modelului industrial, descrierea sumară şi cele 10 exemplare de reproduceri

grafice (art. 12 din Legea nr. 129/1992).

Data depozitului naţional reglementar este data primirii la Oficiul de Stat pentru

Invenţii şi Mărci a tuturor acestor documente şi se înscrie în Registrul Naţional al

cererilor depuse.

Efectele constituirii depozitului desenului sau modelului industrial

Depozitul naţional reglementar are efect declarativ şi artibutiv, asigurandu-i

solicitantului un drept de prioritate, cu începere de la data constituirii acestuia, faţă de

orice alt depozit ulterior privind acelaşi desen sau model industrial.

Legea nu a statuat clar cu privire la efectul depozitului, iar OSIM a creat chiar o

stare de confuzie în privinţa sistemului de protecţie adoptat atunci când, în Instrucţiunile

privind condiţiile pentru depunerea şi eliberarea certificatelor de desene şi modele

industriale pe care le-a adoptat, a prevăzut, în art. 16 (1) că „înregistrarea desenelor sau

modelelor industriale se face în Registrul naţional al desenelor şi modelelor fără a se

examina noutatea”.

Din analiza făcută reiese că examenul condiţiilor de fond este specific depozitului

atributiv, în timp ce, în cazul depozitului declarativ nu sunt examinate condiţiile de fond

205

ale obiectului protecţiei. Pe de altă parte, în cazul depozitului declarativ autorul desenului

sau modelului nu este cunoscut, în vreme ce legiuitorul nostru impune condiţia arătării

autorului şi atunci când titularul certificatului este succesorul în drepturi al autorului. Şi

totuşi, legiuitorul nostru permite a se face dovada că o altă persoană decât deponentul

este adevăratul autor al desenului sau modelului înregistrat, procedura existenta în cazul

depozitului declarativ, iar nu şi în cazul depozitului atributiv. În sfârşit, acţiunea în

contrafacere apartine titularului dreptului atât în cazul depozitului declarativ, cât şi în

cazul depozitului atributiv.

Asemănările şi deosebirile între cele două sisteme de depozit relevă, mai degrabă,

faptul că depozitul desenului sau modelului industrial produce efecte specifice, care nu

pot fi calificate ca aparţinând, categoric, unuia sau altuia dintre cele două forme de

depozit cunoscute.

Publicarea cererii de înregistrare

Cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial, precum şi

reproducerea, fotografia sau orice reprezentare grafică a acestuia se publică în Buletinul

Oficial de Proprietate Industrială - Secţiunea Desene şi Modele Industriale, în termen de

6 luni de la data constituirii depozitului naţional reglementar.

La cererea solicitantului, publicarea poate fi amânată, pe o perioadă care nu poate

depăşi 12 luni, calculată de la data depunerii cererii sau de la data priorităţii, când aceasta

a fost invocată.1

Instrucţiunile OSIM prevăd că publicarea cererii este precedată de o analiză

preliminară a depozitului naţional reglementar din care să rezulte: îndeplinirea condiţiilor

de formă a cererii, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 10, 11 şi 12 din lege

(disocierea aspectului de funcţie, respectarea ordinii publice şi bunelor moravuri,

existenţa datelor de identificare ale solicitantului şi ale autorului, indicarea produselor la

care desenul sau modelul urmează a fi încorporat şi descrierea sumară a elementelor

caracteristice ale desenului sau modelului).

1 În alte ţări publicarea cererii poate fi amânată pe o perioadă mai mare (ex: în Franţa depozitul poate rămâne secret pentru o perioadă care nu poate depăşi 25 de ani) Conf. Albert Chavanne, Jean-Jacques Burst, op. cit. p. 397 şi Y. Eminescu, Protecţia desenelor.....p. 108.

206

Analiza preliminară trebuie să stabilească dacă mandatarul este îndreptăţit să

reprezinte solicitantul în faţa OSIM, dacă prioritatea convenţională este corect invocată şi

susţinută de acte de prioritate depuse la OSIM, dacă sunt declaraţi autorii desenelor sau

modelelor.

De asemenea, din analiză trebuie să mai reiasă îndeplinirea condiţiilor prescrise

pentru reprezentările grafice1, îndeplinirea celorlalte condiţii prescrise pentru celelalte

documente sau acte care sunt anexate la cerere.

Publicarea cererii nu se poate realiza dacă plata taxelor legale nu este efectuată.

OSIM clasifică cererea de înregistrare a desenului sau modelului, în conformitate

cu clasificarea internaţională de desene şi modele industriale şi înscrie pe fiecare cerere

indicii de clasificare.

Dacă în urma analizei preliminare se constată că sunt îndeplinite condiţiile

enunţate şi s-a achitat taxa de publicare, OSIM publică cererea de înregistrare în

Buletinul oficial de proprietate industrială. Cererea de înregistrare a desenului sau

modelului industrial publicată conţine o parte stabilită de OSIM, cuprinzând datele

bibliografice ale cererii şi o parte care conţine reprezentările grafice anexate cererii.

Obiecţiile terţilor la publicarea cererii de înregistrare a desenului sau modelului

industrial

Legea statuează că persoanele interesate pot face obiecţii in scris la Oficiul de Stat

pentru Invenţii şi Mărci privind înregistrarea desenului sau modelului industrial, în

termen de 3 luni de la data publicării acestuia, acestea reprezentând o posibilitate de

intervenţie a terţilor în procedura care se desfăşoară în faţa OSIM, pentru a-şi conserva

drepturile asupra desenelor sau modelelor ale căror autori sunt sau pentru care au obţinut

certificate de înregistrare sau drepturi de prioritate, într-o fază în care OSIM nu a admis

încă înregistrarea desenului sau modelului, ci numai publicarea cererii de înregistrare.

1 Condiţiile reprezentării grafice sunt formulate în art. 8 (4) din Instrucţiunile OSIM, acestea putând fi fotografii sau alte reproduceri executate cu instrumente de desen pe calc sau hârtie albă de calitate superioară, cu dimensiuni de 60x60 mm sau un multiplu al acestuia de maximum 180x300 mm.

207

Orice persoană interesată poate să formuleze obiecţiuni la publicarea cererii de

înregistrare a desenului sau modelului în termen de 3 luni de la data publicării acesteia.

Acestea vor fi comunicate în scris către solicitant pentru a i se da acestuia posibilitatea să

răspundă şi vor fi analizate de către comisia de examinare care se pronunţă asupra

fondului cererii.

Examinarea cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial

În termen de cel mult 6 luni de la data publicării cererii, aceasta se examinează de

către sectorul de specialitate al OSIM. Îndeplinirea condiţiilor de formă face obiectul

analizei preliminare, analiză care precede publicarea cererii de înregistrare, dar legea nu

determină şi nu limitează examenul pe care-l face comisia doar la verificarea condiţiilor

de fond ale protecţiei. Instrucţiunile OSIM prevăd întocmirea unui raport de examinare

care trebuie să cuprindă şi un raport de documentare, exclusiv pentru România, privind

desenele şi modelele industriale identice al căror depozite reglementare la OSIM au o

dată de publicare anterioară (sau o prioritate anterioară) datei depozitului reglementar al

desenului sau modelului examinat. OSIM are obligaţia de a notifica solicitantului sau

succesorului său în drepturi, observaţiile comisiei de examinare cu privire la îndeplinirea

condiţiilor prevăzute de lege.

Verificarea condiţiei noutăţii de către comisia de examinare este considerată

obligatorie, deşi instrucţiunile sunt contradictorii deoarece prevăd faptul că înregistrarea

desenelor şi modelelor se face fără a se examina noutatea, pentru că neîndeplinirea aceste

condiţii constituie motiv de revocare din oficiu a hotărârii de înregistrare a desenului sau

modelului (art. 23) şi de anulare a certificatului (art. 37). Urmare a examenului făcut,

comisia de examinare pronunţă o hotărâre de admitere sau de respingere a cererii de

înregistrare a desenului sau modelului industrial.

Înregistrarea desenelor şi modelelor şi eliberarea certificatului de înregistrare

Dacă au fost achitate taxele legale, certificatul de înregistrare a desenului sau

modelului industrial se eliberează în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a

hotărârii de admitere a cererii. Hotărârea în baza căreia se eliberează certificatul de înre-

gistrare a desenului sau modelului poate fi: hotărârea de admitere a cererii de înregistrare

208

pronunţată de comisia de examinare rămasă definitivă prin neexercitarea vreunei căi de

atac împotriva ei, hotărârea comisiei de reexaminare pronunţată cu ocazia soluţionării

contestaţiei administrative formulate împotriva hotărârii comisiei de examinare, dar şi

hotărârea pronunţată de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării căii de atac prevăzută

de art. 25 din Legea nr. 129/1992, exercitată împotriva hotărârii comisiei de reexaminare.

Înregistrarea desenului sau modelului industrial se face în Registrul naţional al

desenelor şi modelelor industriale şi se publică în Buletinul oficial de proprietate

industrială al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Căile administrative de atac împotriva hotărârilor OSIM

Părţile şi terţii interesaţi au posibilitatea de a se opune înregistrării unui desen sau

model industrial şi de a contesta înregistrarea unui astfel de desen sau model ori

respingerea unei cereri de înregistrare, în conformitate cu Legea nr. 129/1992. De

asemenea, legea reglementează posibilitatea retractării de către OSIM a propriilor

hotărâri.

Mijloacele la dispoziţia părţilor, a terţilor şi a OSIM sunt obiecţiunile, revocarea

din oficiu a hotărârilor, contestaţia administrativă şi o cale de atac neprecizată la

Tribunalul Bucureşti, precum şi acţiunea în anulare împotriva certificatului de

înregistrare a desenului sau modelului.

Obiecţiunile

Terţii interesaţi au dreptul să se opună înregistrării desenelor şi modelelor

industriale prin obiecţii scrise privind înregistrarea desenului sau modelului la Oficiul de

Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Aceştia sunt persoanele care pot invoca o anterioritate cu privire la desenul sau

modelul a cărui înregistrare este cerută de solicitant, persoane care au dobândit un titlu de

protecţie asupra aceluiaşi desen sau model ca marcă, dar şi autorul desenului sau

modelului pentru cazul în care înregistrarea este cerută de o altă persoană decât autorul,

iar acesta pretinde că nu a avut loc o cesiune valabilă a dreptului la eliberarea

certificatului de înregistrare.

209

Obiecţiunile nu constituie o veritabilă cale de atac, dar dacă sunt întemeiate,

rezultatul obţinut este asemănător celui obţinut prin exercitarea unei căi de atac.

În fapt, obiecţiunile nu privesc înregistrarea desenului sau modelului, ci

publicarea cererii de înregistrare.

Cererea de înregistrare reprezintă actul de voinţă al autorului sau succesorului său

în drepturi, făcut în scopul recunoaşterii şi afirmării publice a unui drept privativ asupra

desenului sau modelului care face obiectul cererii, iar publicarea acestei cereri este actul

prin care autoritatea competentă (OSIM) face publică manifestarea acestui act de voinţă.

Publicarea cererii constituie momentul de la care încep să curgă două termene:

primul este un termen de 3 luni înlăuntrul căruia terţii interesaţi pot formula obiecţiunile,

al doilea este un termen de 6 luni înlăuntrul căruia cererea de înregistrare trebuie

examinată pe fond. Termenul de 3 luni este imperativ pentru terţii interesaţi în a face

obiecţiuni şi prohibitiv pentru OSIM care în acest interval de timp nu poate proceda la

examinarea cererii, pe când termenul de 6 luni este de recomandare pentru că nu este

prevăzut sub sancţiune. În cazul termenului de 3 luni sancţiunea care ar trebui să

intervină pentru nerespectarea lui de către terţii interesaţi este aceea a decăderii. Totuşi,

faptul că terţii nu au formulat obiecţiuni nu îi împiedică pe aceştia să introducă o acţiune

în anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului, aşa încât decăderea

pentru nerespectarea termenului de 3 luni are un efect limitat.

Analiza obiecţiilor formulate potrivit legii se face de către comisia de examinare a

cererii de înregistrare a desenului sau modelului.

Revocarea din oficiu a hotărârii de înregistrare a desenului sau modelului

Potrivit Legii nr. 129/1992 (art. 23), până la comunicarea hotărârilor comisiei de

examinare către solicitanţi, OSIM poate proceda la revocarea hotărârilor sale. Revocarea

din oficiu se poate dispune numai pentru neîndeplinirea condiţiilor de fond, respectiv

lipsa noutăţii şi a posibilităţii de disociere a formei obiectului (dată de desenul sau

modelul aplicat) de funcţia sa.

Legea, la fel ca în cazul invenţiilor, a prevăzut generic că OSIM poate proceda la

revocarea din oficiu a hotărârilor sale, fără a desemna şi compunerea comisiei.

210

Considerăm că, echivalând cu o retractare a propriei hotărâri, revocarea din oficiu nu se

poate dispune decât de comisia de examinare a cererii de înregistrare.

Contestaţia administrativă

Persoanele interesate pot contesta pe cale administrativă hotărârile privind cererile

de înregistrare a desenului sau modelului.

Contestaţia trebuie formulată în scris şi motivat şi se soluţionează de o comisie de

reexaminare a cărei componenţă este alta decât cea a comisiei de examinare, hotărârea

comisiei de reexaminare comunicăndu-se părţilor1 în termen de 15 zile de la pronunţare.

Instrucţiunile OSIM, în art. 19, adaugă în mod nepermis la lege, aratand că în

contestaţia administrativă nu se poate invoca nerespectarea condiţiilor de formă sau

procedură.

Hotărârea revocată din oficiu poate fi şi ea atacată cu contestaţie administrativă.

Calea de atac împotriva hotărârilor OSIM la Tribunalul Bucureşti

Hotărârea pronunţată de comisia de reexaminare se comunică părţilor în 15 zile de

la pronunţare, putând fi atacată la Tribunalul Municipiului Bucureşti în termen de 3 luni

de la comunicare.

Legiuitorul nu a indicat calea de atac posibilă dar se consideră că s-a avut în

vedere calea recursului deoarece la data adoptării Legii nr. 129/1992 recursul era singura

cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de către organele cu activitate administrativ

jurisdicţională2.

Un alt considerent este acela că o acţiune principală având ca obiect anularea

certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial este reglementată spe-

cial de legiuitor în art. 37 din lege. De asemenea, în domenii vecine, respectiv al

protecţiei invenţiilor, art. 57 din Legea nr. 64/1991, legiuitorul a prevăzut că hotărârile

1 Faptul că art. 25 din Legea nr. 129/1992 dispune că „hotărârea Comisiei de reexaminare se comunică părţilor" reprezintă un argument în favoarea tezei că hotărârea trebuie să fie comunicată şi terţului care a formulat obiecţiuni. 2 A se vedea pentru concursul între legi speciale şi legi generale şi căile de atac V. M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Ed. Naţional, 1997, vol. II, p. 331.

211

comisiilor de reexaminare ale OSIM sunt supuse recursului în termen de 3 luni de la

comunicare.

Instrucţiunile OSIM exclud, pentru contestaţia administrativă, dintre motivele

care pot fi invocate în această cale de atac, nerespectarea condiţiilor de formă sau

procedură, dar această reprezintă o limitare lipsită de eficienţă chiar şi în cazul

contestaţiei, cu atât mai mult efectele nu s-ar putea extinde în privinţa recursului.

Anularea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial

Certificatul de înregistrare al desenului sau modelului industrial eliberat de

Oficiul de, Stat pentru Invenţii şi Mărci, poate fi anulat, în tot sau în parte, la cererea

oricărei persoane interesate, în cazul când se constată că la data înregistrării cererii, nu

erau îndeplinite condiţiile pentru acordarea protecţiei, respectiv pentru lipsa noutăţii, a

posibilităţii de disociere a formei de funcţie şi pentru că desenul sau modelul are o

destinaţie sau un aspect care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.

Condiţiile în care poate fi promovată acţiunea în anulare, reglementată de art. 37

din Legea nr. 129/1992 sunt: persoana care introduce acţiunea să justifice un interes, să se

invoce inexistenţa condiţiilor pentru acordarea protecţiei, motivul invocat să fi existat la

data înregistrării cererii pentru acordarea protecţiei şi, nu în ultimul rând, acţiunea în

anulare să fie introdusă în cursul duratei de valabilitate a certificatului.

Anularea poate fi cerută pe toată durata de valabilitate a certificatului la

Tribunalul Municipiului Bucureşti, dar se consideră că termenul de prescripţie de 3 ani

curge împotriva terţului interesat de la data când acesta a cunoscut sau trebuia să

cunoască existenţa cauzei de nulitate.

Hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac de drept comun. Hotărârea de

anulare se înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi se publică în termen

de două luni de la data înregistrării acestei (art. 38).

CAPITOLUL V

CONŢINUTUL DREPTURILOR

212

Autorul şi succesorii săi în drepturi dobândesc o serie de drepturi în momentul

creării unui desen sau model. Pentru menţinerea acestor drepturi autorul este îndreptăţit la

obţinerea unui titlului de protecţie. Obţinerea titlului de protecţie specific -certificatul de

înregistrare a desenului sau modelului industrial- presupune îndeplinirea formalităţilor

prescrise de legea specială.

Drepturile autorilor de desene şi modele industriale

Desenele şi modelele beneficiază de protecţie în cadrul dreptului de autor, prin

drepturile morale şi patrimoniale conferite de lege.

Drepturile morale sunt recunoscute exclusiv autorului desenului sau modelului

industrial, dar conţinutul lor diferă de cel al drepturilor morale din cadrul dreptului de

autor. Astfel, autorul unui desen sau model industrial se bucură, în principiu, de unele

drepturi morale, printre acestea se numără: dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va

fi adusă opera la cunoştinţă publică (dreptul de divulgare), dreptul de a pretinde

recunoaşterea calităţii de autor al operei (dreptul la paternitatea operei) şi dreptul de a

decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică (dreptul la nume).

Autorul, de asemenea, beneficiază de dreptul de a pretinde respectarea integrităţii

operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă

prejudiciază onoarea sau reputaţia sa (dreptul la inviolabilitatea operei) şi dreptul de a

retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare,

prejudiciaţi prin exercitarea retractării (dreptul de retractare).

Din protecţia specifică izvorăsc şi drepturile la: eliberarea titlului de protecţie,

eliberarea unui duplicat al certificatului de înregistrare, în cazul în care titlul de protecţie

este eliberat altei persoane decât realizatorului desenului sau modelului, menţionarea

numelui şi a calităţii de autor în certificatul de înregistrare eliberat.

Autorii de desene şi modele beneficiază şi de dreptul de a-şi transmite dreptul la

eliberarea certificatului de înregistrare, dreptul de prioritate, dar şi dreptul exclusiv de

exploatare a desenului sau modelului înregistrat.

213

Dreptul la calitatea de autor nu este transmisibil fiind recunoscut exclusiv

creatorului desenului sau modelului. În cazul unei realizări colective, desenul sau

modelul este opera comună, realizatorilor recunoscându-li-se calitatea de coautori.

Drepturile patrimoniale ale autorilor de desene şi modele industriale

Se disting două situaţii în funcţie de identitatea dintre calitatea autorului cu cea a

titularului certificatului de înregistrare.

Dacă autorul desenului sau modelului este şi titularul certificatului de înregistrare,

acesta va fi şi titularul exclusiv al drepturilor patrimoniale. Astfel, autorul, titular al

certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial, beneficiază de drepturi

patrimoniale stabilite prin contractul incheiat cu persoanele care exploatează desenul sau

modelul industrial.

Dacă autorul desenului sau modelului nu este titularul certificatului de

înregistrare, drepturile sale patrimoniale sunt limitate. El are acele drepturi patrimoniale

care au fost stabilite pe baza a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale asupra

desenului sau modelului creat sau a contractului de muncă. În lipsa unui acord al părţilor

în privinţa preţului cesiunii, acesta urmează să fie stabilit de instanţele judecătoreşti.

Drepturile patrimoniale ale titularului certificatului de înregistrare a desenului

sau modelului industrial

Dreptul exclusiv de exploatare

Legea nu dezvoltă, aşa cum a făcut-o în cazul dreptului de autor, conţinutul

dreptului exclusiv de exploatare, dar prevede că certificatul de înregistrare a desenului

sau modelului industrial este un titlu de protecţie specific care conferă titularului un drept

exclusiv de exploatare. Nu este instituită obligaţia de exploatare a desenului sau

modelului înregistrat şi nu cunoaşte sancţiunea decăderii pentru neexploatare.

Utilizarea desenului sau modelului înregistrat poate fi făcută personal de către

titularul dreptului, prin reproducere, difuzare, import în vederea comercializării, expunere

publică, ori indirect, prin cesionarea dreptului de exploatare a desenului sau modelului

sau orice altă modalitate compatibilă cu natura dreptului şi destinaţia acestei categorii de

creaţii industriale. Titularii certificatelor de înregistrare a desenelor sau modelelor

214

industriale pot menţiona pe produse semnul D, respectiv litera „D" majusculă, înscrisă

într-un cerc, însoţită de numele titularului sau numărul certificatului, în conformitate cu

art. 32 din lege.

Legiuitorul nostru şi-a însuşit proiectul de directivă asupra desenelor şi modelelor

industriale, prevăzând în art. 29 din Legea nr. 129/1992 că „certificatul de înregistrare a

desenului sau modelului industrial conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să

efectueze fără autorizarea sa următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea

sau oferirea spre vânzare, folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării,

oferirii spre vânzare sau folosirii desenului sau modelului industrial al produsului în care

acesta este încorporat”.

Dreptul la despăgubiri

Sunt calificate încălcări ale dreptului exclusiv de exploatare a desenului sau

modelului industrial: reproducerea fără drept a desenului sau modelului industrial în

scopul fabricării de produse cu aspect identic, fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea,

importul, folosirea sau stocarea unor astfel de produse în vederea punerii în circulaţie ori

folosirii, fără acordul titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului

industrial, în perioada de valabilitate a acestuia.

Solicitantul certificatului de înregistrarea este îndreptăţit să se opună la săvârşirea

acestor acte de către terţi şi în perioada cuprinsă între data constituirii depozitului

naţional reglementar al desenului sau modelului şi data eliberării certificatului de

înregistrare, dar titlul pentru plata despăgubirilor se poate executa numai după eliberarea

certificatului de înregistrare a desenului sau modelului.

Legea nr. 129/1992 prevede la art. 5 alin. 2 şi 3 posibilitatea de despăgubiri în

cazul neîndeplinirii obligaţiei de informare reciprocă, în scris, între salariatul-autor şi

unitatea asupra stadiului realizării desenului sau modelului industrial, dar şi a obligaţiei

de abţinere de la orice divulgare de natură a prejudicia, în tot sau în parte, exercitarea

drepturilor conferite. Dreptul penal comun sancţionează şi divulgarea secretului

profesional (art. 196 Cod pen.) şi a secretului economic (art. 298 Cod pen.) aşa încât,

dacă activitatea de realizare de noi desene şi modele industriale constituie un astfel de

secret, persoana vinovată poate fi urmărită şi sancţionată penal.

215

Dreptul de prioritate ordinară

Yolanda Eminescu a calificat depozitul reglementat de legea română ca fiind

atributiv de drepturi1 în considerarea efectului enunţat în art. 16, astfel: „depozitul

naţional reglementar asigură solicitantului un drept de prioritate, cu începere de la data

constituirii acestuia, faţă de orice alt depozit ulterior privind acelaşi desen sau model

industrial".

Legea se referă la dreptul de prioritate sub 3 aspecte: ca efect al realizării

desenului sau modelului şi a depunerii cererii de înregistrare a acestuia (prioritatea

ordinară), ca efect al depozitului constituit într-o altă ţară de care România este legată

printr-o convenţie internaţională (prioritatea convenţională) şi ca efect al expunerii

desenului sau modelului într-o expoziţie internaţională urmată de depunerea unei cereri

de înregistrare a acestuia (prioritatea de expoziţie). Prioritatea ordinară este reglementată

Legea nr. 129/1992 (art. 4) şi priveşte dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a

desenului sau modelului. Acest drept este recunoscut în ipoteza în care mai multe

persoane au creat acelaşi desen sau model industrial independent una de alta, în favoarea

acelei persoane care a depus cea dintâi cererea de înregistrare. Această prioritate cedează

în faţa unei priorităţi convenţionale sau de expoziţie recunoscută. Atributivă de prioritate

pentru obţinerea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial este,

prin urmare, depunerea cererii de înregistrare a desenului sau modelului de către autor

sau succesorul său în drepturi, constituirea depozitului având rolul de a asigura, de a

garanta solicitantului acest drept.

Legea noastră nu rezolvă problema priorităţii în cazul în care certificatul de

înregistrare este anulat pentru lipsa noutăţii desenului sau modelului şi un nou certificat

se eliberează pe numele adevăratului autor sau a succesorului în drepturi a acestuia.

Drepturile şi obligaţiile unităţii netitulară a certificatului de înregistrare cu

privire la desenele şi modelele realizate de salariaţii săi

Dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparţine unităţii angajatoare, în

temeiul legii, atunci când în contractul de muncă nu există o clauză mai avantajoasă

1 Y.Eminescu, Protecţia desenelor ..., p. 105.

216

pentru salariat, pentru desenele şi modelele realizate de salariatul - autor încadrat cu o

misiune creativă care corespunde cu funcţiile sale efective sau cu o misiune de cercetare

încredinţată în mod expres. În toate celelalte cazuri pentru desenele şi modelele realizate

de salariaţi, dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparţine salariatului.

Unitatea angajatoare are însă unele drepturi speciale şi cu privire la desenele şi

modelele realizate de salariaţii ei, salariaţi care sunt îndreptăţiţi să solicite, în nume

propriu, eliberarea titlului de protecţie. Corelativ, acestea se constituie în obligaţii pentru

autorii salariaţi. Astfel, autorul salariat al unui desen sau model industrial ori cercetătorul

căruia i s-a încredinţat misiunea creativă în mod expres este obligat să informeze unitatea,

în scris, asupra stadiului realizării desenului sau modelului industrial şi să se abţină de la

orice divulgare de natură a prejudicia, în tot sau în parte, exercitarea drepturilor conferite

de lege.

Unitatea îndreptăţită la obţinerea titlului de protecţie în nume propriu este, la

rândul sau, obligată, în lipsa unei convenţii cu autorul, să depună cererea de înregistrare a

desenului sau modelului, în termen de 60 de zile de la data când a fost informată despre

realizarea acestuia, sub sancţiunea redobândirii de către autorul-salariat a dreptului la

depunerea cererii şi la eliberarea certificatului de înregistrare.

Dacă desenul sau modelul a fost realizat de un salariat care nu este încadrat cu o

misiune creativă, dar acesta a beneficiat de sprijinul unităţii în realizarea desenului sau

modelului, dreptul la eliberarea certificatului aparţine salariatului. Unitatea, în acest caz,

are un drept de preferinţă la încheierea unui contract de cesiune sau licenţă neexclusivă ce

trebuie exercitat în termen de 3 luni de la data ofertei salariatului, în lipsa unui acord al

părţilor asupra preţului contractului, acesta urmează să fie stabilit de instanţele

judecătoreşti.

Momentul naşterii dreptului exclusiv de exploatare

Legea defineşte titlul de protecţie ca fiind certificatul de înregistrare a desenului

sau modelului industrial, care conferă titularului său dreptul exclusiv de exploatare pe

teritoriul României. Persoana fizică sau persoana juridică îndreptăţită la eliberarea

certificatului beneficiază provizoriu de aceleaşi drepturi conferite titularului începând cu

data constituirii depozitului reglementar al cererii până la eliberarea certificatului de

217

înregistrare. Constituirea depozitului coincide cu data la care s-a depus la OSIM cererea

de înregistrare a desenului sau modelului, conţinând datele de identificare ale

solicitantului şi ale autorului, precum şi indicarea produsului ori produselor cărora

modelul industrial le este destinat a fi încorporat, însoţită de o descriere sumară a

elementelor caracteristice ale desenului sau modelului industrial, precum şi de cele 10

reproduceri grafice. Cererea de înregistrare se publică în termen de 6 luni de la data

constituirii depozitului şi poate fi amânată pe o perioadă care nu poate depăşi 12 luni,

calculată de la data depunerii cererii sau de la data priorităţii când aceasta a fost invocată.

Din analiza textelor rezultă că protecţia provizorie este condiţionată de publicarea

cererii care poate avea loc într-un interval cuprins între 6 şi 12 luni de la data constituirii

depozitului, dar este recunoscută cu efect retroactiv, începând cu data constituirii

depozitului.

Durata de valabilitate a certificatului de înregistrare a desenului sau modelului

industrial

Durata de valabilitate a unui certificat de înregistrare a desenului sau modelului

industrial este de 5 ani, cu începere de la data constituirii depozitului reglementar.

Această durată poate fi prelungită pe două perioade succesive de câte 5 ani, durata

maximă de protecţie a unui desen sau model fiind de 15 ani (art. 31 din Legea nr.

129/1992). În cadrul dreptului de autor, durata protecţiei operelor de artă aplicata, potrivit

art. 29 din Legea nr. 8/1996, de 25 de ani începând cu data creării acestora.

Valabilitatea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului încetează

prin: decădere, în cazul neplăţii taxelor anuale de menţinere în vigoare, anularea

certificatului în conformitate cu art. 37 din lege, de către tribunal şi renunţarea titularului

la beneficiul protecţiei, renunţare care se poate manifesta expres sau tacit1.

Alte cauze de încetare sunt revocarea prealabilă comunicării hotărârii şi prin

revocarea ulterioară, în procedura contestaţiei administrative şi expirarea termenului

pentru care s-a acordat protecţia.

1 Această modalitate de încetare a valabilităţii certificatului de înregistrare nu este prevăzută expres în Legea nr. 129/1992, astfel cum s-a procedat în cazul invenţiilor (art. 41 din Legea nr. 64/1991).

218

Limite în exercitarea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale

Titularului certificatului de înregistrare are un drept exclusiv de exploatare pe

teritoriul României. În materia desenelor şi modelelor industriale legiuitorul nu a mai

prevăzut limitări cu caracter special în exercitarea drepturilor, iar cele cu caracter general

se deduc din interpretarea unor texte de lege. Constituie limitări ale dreptului exclusiv de

exploatare a desenului sau modelului înregistrat: limitările de ordin general (de spaţiu şi

timp), regula specialităţii şi epuizarea dreptului.

Limitele teritoriale

Înregistrarea desenului sau modelului conferă un drept exclusiv de exploatare pe

teritoriul României, regulă înscrisă în art. 2 din Legea nr. 129/1992 şi care constituie o

aplicare a principiului teritorialităţii legii.

Constituie însă o anterioritate distructivă de noutate, potrivit art. 9 din Legea nr.

129/1992, publicarea desenului sau modelului în străinătate, pentru aceeaşi categorie de

produse pentru care se cere înregistrarea în România, ceea ce este de natură a conferi

desenelor sau modelelor înregistrate în străinătate protecţie în România, independent de

constituirea unui depozit în ţara noastră sau a unui depozit internaţional, potrivit

Aranjamentului de la Haga.

Principiul specialităţii

Se consideră nou desenul sau modelul industrial care nu a mai fost făcut public, în

ţară şi în străinătate pentru aceeaşi categorie de produse, art. 12 din Legea nr. 129/ 1992

obligându-l pe solicitant să indice în cererea de înregistrare, produsul sau produsele

cărora desenul sau modelul industrial le este destinat a fi încorporat. Principiul este

întâlnit în materia mărcilor, unde decurge în mod direct şi necesar din natura şi funcţiile

acestora, dar aplicarea lui în cazul desenelor şi modelelor este criticată1.

Principiul specialităţii presupune că, în cazul desenelor şi modelelor, ceea ce

formează obiectul protecţiei nu este creaţia estetică în sine, ci aplicarea ei la un produs

1 Y. Eminescu, Protecţia desenelor.....p. 95-96.

219

industrial determinat, expres menţionat în cererea de înregistrare şi permite folosirea

aceluiaşi desen sau model pentru produse diferite.

Limitarea în timp a dreptului

Certificatul de înregistrare a desenului sau modelului conferă protecţie pe o durată

de 5 ani cu posibilitatea prelungirii pe două perioade de câte 5 ani, iar menţinerea în

vigoare a certificatului de protecţie este condiţionată de plata unor taxe anuale. La

expirarea duratei de protecţie, desenul sau modelul protejat cade în domeniul public şi

poate fi exploatat liber. Fiind posibil cumulul de protecţii, autorul unui desen sau model

pentru care a expirat perioada de protecţie prin certificat poate invoca, în favoarea sa,

protecţia în cadrul dreptului de autor, unde durata protecţiei este mai mare.

Epuizarea dreptului

Teoria epuizării dreptului presupune că titularul dreptului asupra unui desen sau

model industrial nu poate interzice celor care au dobândit produse la care desenul sau

modelul este aplicat să le înstrăineze.

În art. 13 al proiectului de directivă comunitară sunt prevăzute şi alte limitări, cu

caracter special. Astfel, proiectul prevede că drepturile conferite de înregistrare nu se

întind asupra: actelor săvârşite în scopuri private, necomerciale, actelor săvârşite în

scopuri experimentale şi actelor săvârşite în scopuri didactice, cu condiţia ca aceste acte

să fie compatibile cu practicile comerciale loiale, să nu prejudicieze exploatarea normală

a desenului sau modelului şi să fie indicată sursa.

De asemenea, drepturile nu se întind în privinţa echipamentelor de bord a navelor

şi aeronavelor înmatriculate într-o altă ţară, atunci când ele pătrund temporar pe teritoriul

statului în care desenul sau modelul este protejat, dar şi la importul în Statele membre de

piese detaşate şi de accesorii separate de vehicule şi la repararea acestor vehicule.

Dreptul de suită şi de retractare în cazul desenelor şi modelelor

Desenele şi modelele industriale aparţin categoriei operelor de artă plastică, iar

dacă autorul optează pentru protecţie în cadrul dreptului de autor, beneficiul dreptului de

suită nu ar putea fi teoretic exclus. Aceeaşi este situaţia şi în cazul dreptului de retractare.

220

Este însă evident că exerciţiul efectiv al acestor drepturi în cazul desenelor şi modelelor

creează dificultăţi care pun în discuţie posibilitatea realizării practice.

Dacă protecţia desenelor şi modelelor este asigurată în cadrul legii speciale,

autorul desenului sau modelului nu i se recunoaşte nici dreptul de suită şi nici dreptul de

retractare, raţiunea excluderii trebuind să fie căutată în dificultăţile de aplicare pe care le

prezintă.

CAPITOLUL VI

TRANSMISIUNEA DREPTURILOR ASUPRA DESENELOR ŞI

MODELELOR INDUSTRIALE

Transmisiunea drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale este

reglementată de Legea 129/1992.

Aceasta poate fi totală sau parţială şi se poate face prin cesiune (în cazul

transmiterii tuturor drepturilor) sau pe baza de licenţă exclusivă sau neexclusivă (în cazul

transmisiunii folosinţei), precum şi prin succesiune legala sau testamentară.

Efectele faţă de terţi se produc începând cu dată înregistrării transmiterii la OSIM

în Registrul naţional al cererilor depuse sau, după caz, în Registrul naţional al desenelor

şi modelelor industriale înregistrate.

Sunt transmisibile, potrivit art. 33 din lege: dreptul la eliberarea certificatului de

înregistrare a desenului sau modelului industrial, drepturile care decurg din cererea de

înregistrare a desenului sau modelului industrial şi drepturile născute din certificatul de

înregistrare eliberat.

Nu pot face obiectul transmisiunii drepturile personal nepatrimoniale, acestea

fiind indisolubil legate de persoana autorului şi inalienabile.

Contractul de cesiune

Cesiunea este definită de dreptul civil ca fiind transmiterea unei creanţe cu titlu

oneros în baza unui contract.

221

Legea nu reglementează cesiunea desenelor şi modelelor înregistrate, conţinând o

simplă referire la aceasta, dar pe temeiul principiului unităţii artei considerăm că

dispoziţiile Legii nr. 8/1996 (art. 39-47) privind cesiunea drepturilor privind desenele şi

modelele industriale se aplică în mod corespunzător.

Cesiunea poate fi exclusivă, caz în care titularul drepturilor nu mai poate utiliza

desenul sau modelul în modalităţile, pe termenul şi pentru teritoriul convenit cu

cesionarul şi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv altei persoane. În cazul cesiunii

neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi desenul sau modelul

industrial şi poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane.

Cesiunea poate fi totală sau parţială. Cesiunea este parţială dacă este limitată la o

parte a teritoriului pentru care este asigurată protecţia, la o parte a aplicaţiilor posibile sau

la conţinutul drepturilor transmise. De asemenea, cesiunea poate fi temporară (limitată în

timp) sau definitivă.

Cedent poate fi: autorul desenului sau modelului ori succesorul în drepturi a

acestuia, solicitantul unei înregistrări a desenului sau modelului industrial sau titularul

certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial.

Cedentul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de dispoziţie asupra desenului

sau modelului înregistrat obiect al cesiunii şi să aibă capacitate deplină. Dacă cesiunea

priveşte un desen sau model realizat în colaborare este necesar acordul tuturor autorilor.

Cesionarul trebuie să aibă capacitatea de a deveni titularul dreptului cedat.

Obiectul contractului de cesiune trebuie să îndeplinească condiţiile generale de

existenţă având un conţinut specific, dar presupune, în toate cele trei variante, ca desenul

sau modelul industrial, ca act de creaţie, să fi fost realizat. În caz contrar, nu se poate

vorbi de naşterea dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare şi cu atât mai puţin

de drepturi născute din cererea de înregistrare ori de drepturi născute din certificatul de

înregistrare.

Pot fi cesionate în tot sau în parte şi constituie obiect al contractului de cesiune

dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial,

drepturile care decurg din cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial,

precum şi drepturile născute din certificatul de înregistrare eliberat.

222

Dacă cesionarului i se transmite dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare

sau drepturi rezultate din depunerea cererii de înregistrare, apreciem că el nu poate

renunţa, afară de clauză contrară, la eliberarea certificatului de înregistrare decât cu

acordul cedentului şi este dator să ceară eliberarea certificatului în termenul convenit, ori

în lipsă de clauză în acest sens, într-un termen rezonabil, iar în cazul în care renunţă la

eliberarea certificatului cedentul redobândeşte el dreptul la eliberarea certificatului.

În ce priveşte forma contractului, legea nu prevede vreo condiţie. De altfel, şi

atunci când în alte legi a fost prevăzută condiţia formei scrise, condiţia este cerută ad

probationem, nu ad validitatem.

Efectele contractului de cesiune

Efectele contractului de cesiune sunt: transmiterea drepturilor cedate, obligatia de

garanţie, obligatia de plată a preţului si obligatia de plată a taxelor de menţinere în

vigoare a certificatului de înregistrare.

Principala obligaţie a cedentului este de a preda sau de a remite cesionarului

obiectul contractului. Aceasta presupune, în toate cazurile, predarea desenului sau

modelului industrial realizat, şi, după caz, a cererii de înregistrare a desenului sau

modelului industrial ori a certificatului de înregistrare a acestuia ori autorizarea

exploatării totale sau parţiale a desenului sau modelului ce face obiectul cesiunii.

Cesiunea are de obiect un bun mobil incorporal, astfel încât predarea se face,

potrivit art. 1318 Cod civil, sau prin remiterea titlurilor, sau prin folosinţa ce face

cumpărătorul de acest bun, cu consimţământul vânzătorului, care are obligaţia de a tolera

actele de exploatare săvârşite de cesionar. Obligaţia de a preda lucrul cuprinde, potrivit

art. 1325 Cod civil, şi accesoriile sale şi tot ce a fost destinat uzului său perpetuu.

Aplicată cesiunii drepturilor asupra desenelor şi modelelor, această regulă din materia

vânzării presupune furnizarea de către cedent a planurilor, schiţelor, programelor pentru

calculatoare fără de care nu s-ar putea realiza o normală folosire a obiectului cesiunii.

O altă obligaţie a cedentului este aceea de garanţie pentru vicii ascunse şi pentru

evicţiune. în dreptul comun clauza de negaranţie sau de limitare a răspunderii este

223

considerată valabilă1 şi nu există nici un argument pentru care o astfel de clauză să nu

poată fi considerată valabilă în contractele de cesiune, chiar şi atunci când cedentul este

un profesionist sau când contractul se încheie între profesionişti. Este considerată valabilă

şi clauza de cesiune pe riscul şi pericolul cesionarului2.

Cedentul trebuie să garanteze pe cesionar pentru evicţiune când aceasta provine

din fapta unui terţ, dar şi pentru evicţiunea personală.

Pentru cesionar, contractul dă naştere obligaţiei de plată a preţului cesiunii, de

exploatare a obiectului cesiunii dacă preţul a fost stabilit sub formă de redevenţă

proporţională cu profitul obţinut din exploatare şi de a evita decăderea sa din drepturi prin

neplata anuităţilor.

Durata contractului de cesiune

Când obiectul contractului este transmiterea drepturilor născute din certificatul de

înregistrare, durata este în mod necesar limitată la durata de valabilitate a certificatului de

înregistrare sau la o durată mai mică. O clauză cu o durată mai mare de 15 ani este nulă

de drept pentru că este ilicită, în vreme ce o clauză cu o durată mai mare de 5 ani creează

obligaţia implicită de a cere reînnoirea înregistrării, după caz, în sarcina cedentului sau a

cesionarului.

Contractul de licenţă

Contractul de licenţă este definit ca fiind acordul în virtutea căruia titularul unui

drept exclusiv autoriză o altă persoană să săvârşească unele acte acoperite de acest drept

sau ca acordul prin care titularul unui drept de proprietate industrială concede unei alte

persoane, în tot sau în parte, folosinţa dreptului său exclusiv de exploatare, în schimbul

plăţii unei redevenţe3.

Legea română admite în mod expres (art. 33) posibilitatea transmisiunii dreptului

de exploatare a desenelor şi modelelor industriale prin contracte de licenţă.

1 Potrivit art. 1354 Cod civil vânzătorul este răspunzător de viciile ascunse, chiar şi când nu le-a cunoscut, afara numai dacă, nu se va fi învoit cu cumpărătorul ca să nu răspundă de vicii. 2 Y.Eminescu, Protecţia desenelor …, p.124. 3 Y.Eminescu, Protecţia desenelor…, p.126.

224

În dreptul nostru1 licenţa drepturilor de proprietate industrială nu este

reglementată de lege, iar în lipsa unor reguli speciale contractul de licenţă trebuie privit

ca un contract de locaţiune, ale cărui principii se aplică în mod corespunzător.

După întinderea drepturilor la care dau naştere, licenţele sunt exclusive şi

neexclusive, limitate sau parţiale şi nelimitate sau totale. În cazul licenţei neexclusive,

titularul certificatului de înregistrare păstrează atât dreptul de a folosi el însuşi desenul

sau modelul industrial, cât şi dreptul de a concede şi altor persoane dreptul de a folosi

desenul sau modelul respectiv. În cazul licenţei exclusive, aceasta este şi absolută când

titularul certificatului nu mai poate folosi desenul sau modelul şi nici nu mai poate

concede dreptul de folosinţă şi altor persoane. În cazul licenţei exclusive simple de regulă

se includ clauze care asigură beneficiarului extinderea în favoarea sa a oricăror condiţii

de folosire favorabilă consimţite ulterior de titularul certificatului de înregistrare în

favoarea unui beneficiar ulterior. Licenţele sunt limitate sau parţiale şi nelimitate sau

totale funcţie de întinderea teritoriului pe care se acordă dreptul de folosinţă, a duratei

exploatării sau a naturii activităţii pentru care licenţa este acordată (fabricare, vânzare,

export).

Prin contractul de licenţă, ca şi în cazul invenţiilor, se transmite nu un drept de

exploatare exclusivă, ci doar dreptul de folosinţă a desenului sau modelului. Obiect al

contractului de licenţă îl constituie, spre deosebire de contractul de cesiune, numai

drepturi rezultând din certificatul de înregistrare.

Licenţiatorul are două obligaţii principale: de remitere şi de garanţie. Obligaţia de

remitere presupune autorizarea şi acceptarea actelor de folosinţă a desenului sau

modelului de către licenţiat, dar această obligaţie poate avea un caracter complex şi poate

conferi contractului o fizionomie specială, eventual a unui contract de colaborare.

Obligaţia de garanţie a licenţiatorului presupune că acesta trebuie să garanteze de

evicţiune pentru fapta terţilor, acţionând în contrafacere pe terţii care tulbură folosinţa

beneficiarului licenţei. Garanţia de evicţiune pentru fapta proprie implică abţinerea

1 Situaţia este aceeaşi şi în alte sisteme de drept, cum este, de exemplu dreptul francez. A se vedea în acest sens Albert Chavanne, Jean-Jacques Burst, op. cit. p. 413.

225

titularului certificatului de înregistrare de la orice act de natură a tulbura folosirea

desenului sau modelului de către beneficiar.

Cel care beneficiază de licenţa are ca principală obligaţie plata preţului, în mod

obişnuit sub formă de redevenţă.

Contractul de licenţă are caracter intuitu personae si este încheiat pe o durata

determinată.

Transmisiunea pe cale succesorală a drepturilor

Drepturile patrimoniale născute în legătură cu desenele şi modelele industriale pot

face obiectul transmisiunii succesorale.

Transmisiunii prin succesiune pentru aceste categorii de drepturi i se vor aplica

regulile dreptului comun pentru stabilirea masei şi cotelor cuvenite succesorilor şi cele

ale legii speciale cu privire la durata lor. Deşi legea nu o reglementeaza este evident că

transmisiunea drepturilor patrimoniale, în cazul persoanelor juridice, poate avea loc şi

prin divizare, fuziune, lichidare, absorbţie.

CAPITOLUL VII

APĂRAREA DREPTURILOR ASUPRA DESENELOR ŞI MODELELOR

INDUSTRIALE

Mijloacele de apărare a drepturilor asupra desenelor şi modelelor industriale

Drepturile asupra desenelor şi modelelor industriale sunt apărate prin mijloace de

drept civil şi penal, precum şi prin mijloace de drept administrativ.

226

Mijloacele de drept administrativ asigură recunoaşterea dreptului în procedura

eliberării certificatului de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale. Aceste

categorii îi aparţin şi obiecţiile, revocarea şi contestaţia care pot fi formulate în faţa

autorităţii administrative ce asigură protecţia desenelor şi modelelor industriale.

Mijloace de drept civil

Potrivit art. 38 din Legea nr. 129/1992, litigiile cu privire la calitatea de autor al

desenului sau modelului industrial, calitatea de titular al certificatului de înregistrare,

încălcarea dreptului exclusiv de exploatare, cele cu privire la drepturile patrimoniale

născute din contractele de cesiune sau licenţă, precum şi cele referitoare la încălcarea

obligaţiei de informare sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Tot de competenţa

instanţelor judecătoreşti sunt şi acţiunea în contrafacere şi acţiunea în concurenţă

neloială, ale cărei condiţii de exercitare sunt reglementate prin Legea nr. 11/1991.

Competenţa de soluţionare a acestor acţiuni aparţine tribunalelor pe temeiul art. 2

Cod Procedură Civilă.

Acţiuni derivând din calitatea de autor

Prin aceste acţiuni se pot sancţiona încălcările aduse dreptului la calitatea de

autor, dreptului la nume, încălcarea obligaţiei de informare. Ele pot avea, de asemenea, ca

obiect transmisiunea succesorală a drepturilor la eliberarea certificatului de înregistrare şi

a drepturilor rezultând din depunerea cererii de înregistrare ori din certificatul de

înregistrate atunci când titularul cererii sau a certificatului este autorul desenului sau

modelului, determinarea preţului contractului de cesiune sau de licenţă în cazul exercitării

dreptului de preferinţă la încheierea unui contract de cesiune sau de licenţă pentru

desenele sau modelele realizate de salariaţi, redobândirea de către salariatul care şi-a

îndeplinit obligaţia de informare a dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare

atunci când unitatea angajatoare nu a depus ea cererea de eliberare a certificatului în

termen de 60 de zile de la data când a fost informată de realizarea acestuia.

Acţiunea în concurenţă neloială

227

Concurenţă există ori de câte ori mai multe persoane urmăresc, în activitatea lor

economică, acelaşi scop sau un scop asemănător, iar libertatea de concurenţă constituie o

garanţie a progresului. Exercitarea abuzivă a libertăţii de concurenţă are efecte contrare

celor urmărite prin consacrarea principiului, impunând adoptarea unor măsuri restrictive.

Dreptul exclusiv de exploatare a unor creaţii intelectuale recunoscute titularilor acestor

drepturi este acela care permite a se interzice altor comercianţi sau industriaşi să vândă

produse similare sau identice.

Acţiunea în concurenţă neloială este o formă a răspunderii delictuale care

sancţionează actele sau faptele contrare uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau

industrială şi nu este întâmplător faptul că, într-o primă etapă, temeiul răspunderii pentru

concurenţă neloială l-au constituit dispoziţiile Codului civil privitoare la răspundere,

dispoziţii care se aplică pentru completarea normelor speciale adoptate şi în prezent.

Legea nr. 129/1992 nu conţine dispoziţii relative la concurenţa neloială prin

desene sau modele industriale, dar aceasta nu înseamnă că astfel de acte nu se pot şi nu se

produc prin mijlocirea acestui gen de creaţii intelectuale. Sancţionarea acestor acte este

posibilă în temeiul dispoziţiilor de drept comun, respectiv a dispoziţiilor cuprinse în

Legea nr. 11/1991 care reglementează atât acţiunea civilă cât şi acţiunea penală în

contrafacere.

Legea nr. 11/1991 prevede că acţiunea penală împotriva persoanei vinovate de

săvârşirea infracţiunii de concurenţă neloială se pune în mişcare la plângerea părţii

vătămate ori la sesizarea camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a altei organizaţii

profesionale, insa acţiunea civilă pentru repararea prejudiciilor aparţine persoanei (fizice

sau juridice) prejudiciate. Subiectul activ al actului sau faptului de concurenţă neloială se

caracterizează prin calitatea lui de comerciant (industriaş) în acelaşi domeniu cu victima.

Comerciantul sau industriaşul care săvârşeşte un act sau fapt de concurenţă

neloială va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi, după caz, să plătească

despăgubiri pentru daunele pricinuite. Persoanele care au creat împreună prejudiciul

răspund solidar pentru actele sau faptele de concurenţă neloială săvârşite (ex. angajatul

comerciantului care în cursul exercitării atribuţiilor de serviciu săvârşeşte un act de

concurenţă neloială).

228

Prin hotărârea dată asupra fondului instanţa poate dispune ca mărfurile sechestrate

să fie vândute, după distrugerea falselor menţiuni.

Dreptul la acţiunea civilă în contrafacere se prescrie în termen de un an de la data

la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o,

dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

Tribunalului locului săvârşirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găseşte

domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului judecă acţiunile ce izvorăsc dintr-un act de

concurenţă neloială.

Acţiunea civilă în concurenţă neloială presupune un act de concurenţă între

persoane care exercită activităţi de comerţ, industrie sau profesionale de aceeaşi natură şi

caracterul incorect, neloial al actului de concurenţă constând în crearea unei confuzii cu

privire la provenienţa unor produse, denigrarea concurentului, uzurparea calităţii de autor

al desenului sau modelului, încălcarea oricărei alte obligaţii de comportare onestă, de

bună credinţă în raport cu persoanele care desfăşoară o activitate de acelaşi fel.

De asemenea, pentru existenţa acesteia mai sunt necesare: producerea unui

prejudiciu, legătură de cauzalitate între fapta săvârşită de autorul actului de concurenţă

neloială şi prejudiciu, vinovăţia autorului actului de concurenţă şi existenţa capacităţii

delictuale din partea autorului.

Mijloace de drept penal

Legea specială incriminează ca infracţiuni încălcări ale drepturilor asupra

desenelor şi modelelor industriale înregistrate, cum sunt: însuşirea fără drept, în orice

mod, a calităţii de autor al desenului sau modelului industrial; divulgarea de către

personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu

desenele şi modelele industriale, a datelor cuprinse în cererile de înregistrare până la

publicarea lor, dar şi contrafacerea. Acţiunea penală pentru infracţiunea de contrafacere

se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

Acţiunea în contrafacere

Noţiunea de contrafacere defineşte reproducerea unui document, obiect, produs,

etc. original, în mod fraudulos, fără acordul titularului dreptului asupra acestuia şi

229

prezentarea lui ca autentic. În cazul desenelor şi modelelor reproducerea fără drept a

acestora trebuie făcută în scopul fabricării de produse cu aspect identic. Simpla

reproducere în scopul arătat constituie contrafacere şi antrenează răspunderea

făptuitorului. Sunt însă asimilate contrafacerii şi fabricarea, oferirea spre vânzare,

vânzarea, importul, folosirea sau stocarea unor astfel de produse în vederea punerii în

circulaţie ori folosirii, fără acordul titularului certificatului de înregistrare a desenului sau

modelului industrial, ceea ce face posibilă sancţionarea şi a comercianţilor care oferă spre

vânzare produse contrafăcute, a importatorilor şi distribuitorilor de astfel de produse.

Legea nr. 129/1992 reglementează acţiunea în contrafacere ca o acţiune penală şi

sunt autori care consideră că deosebirea esenţială între acţiunea în contrafacere şi

acţiunea în concurenţă neloială este aceea că în primul caz ne aflăm în prezenţa unei

acţiuni penale, iar în cel de al doilea caz în prezenţa unei acţiuni în răspundere civilă

delictuală1. Credem însă că titularul dreptului încălcat are posibilitatea de a opta şi pentru

o acţiune civilă separată, neputând fi constrâns să-şi valorifice dreptul încălcat şi să

obţină repararea prejudiciului în faţa instanţei penale2.

Pentru a fi considerate infracţiune, actele de contrafacere trebuie să fie săvârşite în

cursul perioadei de valabilitate a certificatului de înregistrare.

Protecţia prin certificatul de înregistrare fiind limitată teritorial şi în timp,

contrafacerea nu poate exista în afara acestor limite.

Identificarea contrafacerii se face după asemănări şi nu după deosebiri, dar pentru

a o constata trebuie să fie, mai întâi, delimitată întinderea protecţiei, iar aceasta este dată

de noutate şi de principiul specialităţii. Împrumutul de elemente dintr-un desen sau model

protejat constituie contrafacere, în vreme ce împrumutul din creaţii aparţinând

domeniului public nu constituie un act de contrafacere. Existenţa unei contrafaceri

presupune unele similitudini între obiectele comparate, pentru că noutatea modelului

poate consta şi în combinarea de elemente. Reproducerea unui desen pe un alt suport şi

cu alte mijloace este ilicită.

Reproducerea servilă este rară, dar constituie contrafacere şi numai reproducerea

unor elemente esenţiale, reproducerea parţială. Pentru aprecierea contrafacerii trebuie să 1 Y.Eminescu, Protecţia desenelor ..., p.135. 2 A se vedea pentru dezvoltări Ion Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro, 1997, p. 199 şi urm.

230

231

se ţină seama de asemănările de ansamblu, de similitudinile de formă, de aspectul de

ansamblu. Riscul de confuzie nu constituie nici o condiţie suficientă, nici necesară pentru

contrafacere.

Există contrafacere în lipsa oricărui prejudiciu, pentru eventualele prejudicii

suferite titularul acţiunii are dreptul la despăgubiri. Incorect, exist oricand un prejudiciu!

Competenţa

Încălcările cu caracter penal ale drepturilor asupra desenelor şi modelelor

înregistrate sunt de competenţa judecătoriilor, potrivit cu dispoziţiile art. 25 Cod

procedura penală.

Dacă acţiunea civilă, în despăgubiri, este alăturată acţiunii penale, instanţa penală

se va pronunţa şi asupra acesteia, dar introdusă separat, acţiunea civilă este de

competenţa tribunalului.

Când partea vătămată, urmare săvârşirii faptei ilicite, a ales una din modalităţile

de apărare a dreptului său ea nu mai poate recurge la cealaltă cale (electa una via, non

datur recursus ad alteram).

E bine, la nivel de curs didactic! Vom complica analiza la urmatoarea carte!

Atentie la preluarile de fraze!