dreptul uniunii europene

Academia Forţelor Terestre “Nicolae Balcescu”

Dreptul în Uniunea Europeană

Profesor coordonator: Student:

Lect. Univ. Dr. Draghici Aurelia Botezatu Razvan-Ioan

SIBIU

Februarie 2015

1


Principiile generale ale dreptului Uniunii Europene au fost recunoscute de mult timp ca

parte a dreptului nescris. Aceste principii au semnificație constituțională1. Totuși, dreptul U.E.

este caracterizat printr-o distincție între reguli și principii. Regulile sunt precise, creează

drepturi și impun obligații părților. Principiile nu au acest efect juridic specific, deoarece sunt

mult mai largi, mai flexibile, destul de imprecise și au nevoie de executare pe cale

judecătorească pentru a deveni parte a regimului juridic. Altfel spus, regulile au caracter

imperativ și sunt aplicabile în regim de “totul sau nimic”, pe când principiile sunt importante,

sunt în relație direct cu moralitatea, dreptatea sau echitatea, au funcție de interpretare și

control. Aceasta constituie, în fond, diferența dintre regulă și principiu.

Principiile generale de drept dezvăluie o varietate de structuri. Astfel, pe lângă regulile

generale care sunt considerate ca rezonabile și care derivă din chiar principiul dreptății, sunt

și norme generale care pot să fie aplicabile doar în anumite situații și în anumite circumstanțe

(alteori fiind chiar în conflict!). Aceste norme generale sunt făcute în particular pentru a

umple goluri ale legii și trebuie judecate în raport cu standardele stabilite de principiile

generale de drept.

În istoria gândirii juridice conceptul de principiu poate avea un sens ontologic,

accepțiune care privește latura universală a principiilor (deoarece se regăsesc în profunzimea

fiecărui sistem de drept pozitiv) și sunt analizate ca substrat universal al juridicului. Un alt

sens, epistemologic, kantian2, se referă la faptul că principiul este un enunț care, deși nu poate

fi dovedit prin experiență, nici nu poate fi contrazis de aceasta, astfel că se impune ca

adevărat. În sens metodologic, pentru practicianul în drept, principiile sunt idei de elaborare și

organizare a normelor în cadrul sistemului dreptului. Ele îndrumă legiuitorul, fundamentează

axiologic (valoric) dreptul, difuzându-se apoi la nivelul ramurilor dreptului.

1 Statut constituțional întemeiat pe jurisprudența (= totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal) Curții de Justiție a U.E.2 În concepția lui Knat, principiile sunt, fie ale intelectului pur – axiome, postulate, fie ale rațiunii pure – ideile.

2


Odată ce aceste principii generale au evoluat și au fost recunoscute (spre exemplu, prin

aplicare repetată), ele devin parte a dreptului, iar Curtea de Justiție a U.E. va aplica principii

(uneori chiar parțial contradictorii). De asemenea, se face distincția între principii de drept

constituțional, administrativ sau ale dreptului civil, întrucât curtea nu a definit conceptul de

principiu general de drept3. Diverși autori4 își pun întrebarea dacă se poate distinge în dreptul

U.E. între dreptul “civil” (privat) și dreptul “public” (administrativ) în analiza principiilor

generale. În acest context teoretic considerăm utilă analiza distinctivă deoarece “dreptul

privat conține totalitatea principiilor și regulilor juridice aplicabile raporturilor dintre indivizi,

indiferent dacă aceștia sunt din același stat sau din state diferite”, iar “dreptul public este cel

care conține totalitatea principiilor și regulilor juridice aplicabile raporturilor dintre stat și

individ, precum și în raporturile dintre state”5. Dreptul administrativ face parte din ramura

dreptului public, iar principii generale aplicabile în acest domeniu vor fi analizate în a doua

parte a prezentei lucrări.

1. Principii generale ale dreptului civil al U.E.

Dintre principiile fundamentale ale economiei de piață sunt menționate libertatea de a

decide, libertatea de a alege și libertatea de a contracta. Libertatea contractuală este un

principiu general în legislația statelor membre și se află la temelia dreptului primar al U.E.

Autonomia și corolarul său, libertatea contractuală se regăsesc în formulările de drept civil al

U.E. De asemenea, principiul piețelor deschise este interdependent de libera circulație a

mărfurilor (evident, cu diverse restricții impuse de vânzarea anumitor tipuri de mărfuri), de

libertatea de a presta servicii (singura cerință a dreptului U.E. fiind că serviciul va fi prestat în

schimbul unei remunerații), de libera circulație a capitalurilor (libertatea plăților), de libera

circulație a persoanelor (principalul domeniu al acestei libertăți privește contractele de muncă,

însă ea poate fi extinsă și la acorduri accesorii, precum acordurile în legătură cu locuința,

întreținerea, educația etc.). Principiul libertății contractuale este unul fundamental, dar, totuși,

limitat întrucât este supus unor restricții (exemplu - dreptul concurenței).

Un element important al politicii sociale a U.E. a fost protecția persoanelor aflate în

situații de dependență în muncă, prin garantarea unor condiții de muncă echitabile și juste6

context legislativ ce corespunde principiului protecției părții defavorizate. Un alt domeniu în

3 Ioan Alexandru, Drept administrativ european, Ed. a II-a, Editura Universul Juridic, București, 2010, p.2334 Norbert Reich, Principii generale ale dreptului civil al Uniunii Europene, Editura Universitară, București, 2014, p. 185 Ștefan Deaconu, Drept constituțional, Ed. A II-a, Editura C.H.Beck, București, 2013, p.46 Art. 31 din Carta drepturilor fundamentale proclamată de U.E. în 2000

3


care a fost activ dreptul U.E. este protecția consumatorilor, considerați, de regulă, ca părți

dezavantajate în contractele încheiate cu comercianții7. Reglementările legale garantează către

consumator un “drept la informare”. Derivat acestui principiu al protecției părții defavorizate

regăsim extinderi în protecția față de acordurile colective între angajat-angajator/ organizații

sau instituțiile lucrătorilor.

La o primă vedere, principiul libertății contractuale poate suferi “restrângeri” în raport/

în asociere cu principiul protecției părții defavorizate, penru că lucrătorul8 este considerat ca

partea defavorizată tipic în contractele de muncă, care trebuie protejat față de utilizarea

unilaterală a libertății contractuale a angajatorului, chiar dacă aceasta poate fi susținută chiar

de statele membre. Apare o situație de dependență care justifică intervenția dreptului,

incluzând contracte pe durată determinate. Lucrătorul individual poate, într-o măsură limitată,

să renunțe la protecția sa, însă această renunțare face obiectul unor condiții și limitari stricte9.

Reglementarea timpului de lucru în interesul angajatului poate fi înțeleasă ca un principiu

general care protejează partea defavorizată în dreptul civil (al muncii) al U.E. Tot în acest

context trebuie analizat și dreptul U.E. al consumatorilor: informare versus protecție10. Din

Directiva privind drepturile consumatorilor11 reiese prevalența informării consumatorilor,

desigur, fiind necesară o informare mai bună, nu neapărat mai multă.

Observăm că partea defavorizată este definită fie ca lucrător, fie drept consumator

(informat versus vulnerabil), iar principiul protejării părții defavorizate în raporturile de

dreptul muncii și de dreptul consumatorilor reglementează doar anumite tipuri de raporturi

între angajator și angajat ori între comerciant și consumator.

Un alt principiu specific dreptului civil este principiul nediscriminării. Noțiunea

nediscriminării, denumită și “egalitate de tratament” joacă un rol important în dreptul U.E., iar

în multe cauze soluționate de Curtea de Justiție a U.E. a fost înțeles ca principiu constitutional

general12. Dreptul U.E. al nediscriminării are nu doar conotația economică, cât, mai ales,

nediscriminarea pe motive de sex (gen), rasă, origine etnică, vârstă, handicap (dizabilitate) ori

7 Directiva 2011/83/U.E. din 25.oct.2011 privind drepturile consumatorilor8 Persoana care îndeplinește, într-o anumită perioadă, în favoarea unei alte persoane și sub îndrumarea acesteia, prestații în schimbul cărora primește o remunerație.9 Directiva privind timpul de lucru (art.153 din Tratatul privind funcționarea U.E.) impune statelor membre obligația de a prevedea un plafon de 48 de ore pentru timpul de lucru mediu săptămânal, limita maximă incluzând orele suplimentare.10 Consumatorul ca parte defavorizată!11 2011/83/ U.E. 12 Norbert Reich, op. cit., p. 98

4


orientare sexuală13. Cronologic, primul context în care principiul nediscriminării a fost

pronunțat în dreptul U.E. a fost cel al încadrării în muncă, respectiv, principiul egalității de

tratament între bărbați și femei în privința remunerației pentru o muncă de aceeași valoare.

Principiul nediscriminării bazate pe vârstă trebuie, de altfel, considerat un principiu general al

dreptului comunitar. Celebră rămâne în acest context luarea de poziție împotriva declarațiilor

homofobe ale patronului Clubului Steaua, Gigi Becali, Curtea Europeană de Justiție sesizând

faptul că Steaua nu se poate ascunde în spatele repartizării oficiale a competențelor și are o

obligație: de a se distanța de declarațiile făcute în numele său de patronul ce a refuzat

transferul unui jucător profesionist de fotbal cu pretinsă orientare sexuală.

Dreptul primar al U.E. a extins principiul nediscriminării la situațiile de drept civil, în

împrejurări particulare, dincolo de angajarea în muncă, de exemplu, la situația/ noțiunea de

cetățenie. Această perspectivă/ abordare constituțională în privința nediscriminării poate fi

analizată în contextual înțelegerii egalității drept atribut necesar al statutului indivizilor în

calitate de cetățeni U.E. Principiul general al U.E. legat de nediscriminare14 are un impact

asupra raporturilor de drept civil – domeniul muncii, jurisprudența distingând între

discriminarea direct și cea indirectă.

Principiul efectivității15se referă la dreptul oricărei persoane ale cărei libertăți sunt

încălcate “la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești”. Principalul domeniu

de aplicare a principiului efectivității a fost dreptul și procedura administrativă (exemplu,

controlarea termenelor pentru recuperarea contribuțiilor, tarifelor sau impozitelor, acordarea

despăgubirilor etc.). Acest principiu a avut o influență profundă asupra dreptului civil al

statelor membre, obținându-se, atunci când a fost invocat, ca instanțele statelor membre să fie

obligate să aplice remedii astfel formulate de către Curtea Europeană de Justiție, încât se

înlătură de la aplicare dreptul național contrar!

Dreptul constituțional al U.E. cuprinde și principiul concilierii care vizează necesitatea

concilierii unor poziții aparent contradictorii – în raport de anumite “drepturi” sau “principii”

ale cartei. Astfel, protecția libertății fundamentale de a primi informații, libertatea, precum și

pluralismul mass-media16 prevalează în raport de protecția libertății de a desfășura o activitate

comercială. Sensul acestui principiu este de echilibrare a intereselor a două părți (ex. vânzător

13 Art. 21 din Carta drepturilor fundamentale care, ulterior ratificării Tratatului de la Lisabona, a devenit parte în mod formal din dreptul U.E.14 Parte a cartei (art. 21 și 23)15 Art. 47 din cartă16 Garantate la art. 11 din cartă

5


– consumator) dar și de reguli aferente bunei-credințe, abuzului de drept ori evitării

îmbogățirii fără justă cauză17. Principiul concilierii poate, însă, să fie asociat cu noțiunea

confuză de “abuz de drept” (de ex. în domeniul protecției lucrătorilor unde dreptul U.E. a fost

foarte prietenos cu lucrătorii). În acest context, statele membre pot și sunt abilitate18 în a

adopta măsuri împotriva potențialului abuz, de pildă, prin invocarea regulilor care să permită

un control mai strict al activităților de pe teritoriul lor. O altă mențiune ce ar putea fi necesară

în acest context este cea privind rolul concilierii în conflicte sociale care poate să suscite

controverse între drepturile fundamentale versus libertățile fundamentale. De pildă, regulile

U.E. în materia liberei circulații împotriva schimbării pavilionului unei nave dintr-o țară cu

salarii mai mari (Finlanda) într-una cu salarii mai reduse (Estonia)19. Se observă că

legitimitatea politicii sociale (în acest caz, perspectiva sindicatelor care acționează din

solidaritate, justificată printr-o politică generală împotriva pavilioanelor de complezență, iar

nu împotriva lucrătorilor estonieni, în special), această legitimitate având un efect defavorabil

asupra liberei circulații. Curtea Europeană de Justiție pare a adopta o perspectivă critică

globală împotriva acțiunii sociale de apărare și susținere a politicii împotriva pavilioanelor de

complezență, de vreme ce nu există nicio dovadă că acea politică urmărește în mod automat

obiectivul protejării intereselor lucrătorilor20.

Un alt principiu pe care considerăm necesar a fi analizat în prezenta lucrare este cel al

proporționalității. În calitate de principiu constituțional al dreptului U.E. (inclusiv al dreptului

civil al U.E.) a fost elaborat inițial pentru justificarea restricțiilor impuse de statele membre

asupra liberei circulații în temeiul clauzei privind ordinea publică ori interesul general.

Ulterior, acest principiu a fost extins în abilitarea competențelor U.E. pentru domenii mai

generale ale dreptului civil, inclusiv, de pildă, la reguli privind contractarea, clauzele abuzive,

despăgubirea și restituirea.

Din analiza unor lucrări de drept european reținem unele concluzii, în particular pentru

conturarea unor principii generale ale dreptului civil al U.E. (precizate anterior în acest

referat), principii cu importanță constituțională și cu rol triplu: orientarea interpretării

dreptului pozitiv, completarea lacunelor din sistemul normativ și controlul legalității.

Cronologic privind problematica principiilor generale ale U.E., menționăm principiile

enumerate în ediția abreviată provizorie a proiectului Cadrului comun de referință (2008): 17 Norbert Reich, op. cit., p. 23118 Art. 59 din C.E.E. (în prezent art. 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene)19 Norbert Reich, op. cit., p. 23920 Norbert Reich, op. cit., p. 245

6


justiție, libertate, protecția drepturilor omului, bunăstare economică, solidaritate și

responsabilitate socială, instituirea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, promovarea

pieții interne, protecția consumatorilor și altor categorii vulnerabile, păstrarea pluralității

culturale și lingvistice, raționalitate, securitate juridică, previzibilitate, eficiență, alocarea

corespunzătoare a răspunderii pentru minimalizarea riscurilor.

Principiile din 2008 au fost criticate și pentru că se raportau doar la dreptul

contractual21. Astfel că, în ediția din 2009 a aceluiași document au fost formulate anumite

“principii prioritare”, precum: protecția drepturilor omului, promovarea solidarității și

responsabilității sociale, păstrarea diversității culturale și lingvistice, protecția și

promovarea bunăstării, promovarea pieții interne. Nu este clară importanța juridică a acestor

“principii prioritare”. Ea echivalează, în opinia unor autori22 cu o “declarație politică și

legislativă cu valoare limitată în litigiile juridice și cu forță interpretativă redusă în cazul unor

neînțelegeri între părți ”. În același document sunt menționate patru “principii subiacente23”:

libertate, securitate, justiție și eficiență. Alte principii sunt cuprinse în contextul acestor patru

principii, cum este cazul principiului libertății contractuale adăugat în cadrul principiului

libertății. Un alt principiu care se conturează este cel privind buna-credință și interzicerea

abuzului de drept (principiu aplicabil în dreptul contractelor – elemente ale unei obligații de

cooperare loială în raporturile contractuale, buna credință în contextul dreptului comercial

etc.).

Considerăm, în încheierea analizelor privind principiile aplicabile dreptului civil al

U.E., că toate aceste principii întemeiate pe Carta drepturilor fundamentale a U.E. îndrumă

interpretarea, completarea lacunelor și controlul legalității dreptului U.E. Desigur, ele nu

înlocuiesc dreptul civil al statelor membre, ci îl completează în anumite domenii.

2. Principiile generale ale dreptului administrativ european

Majoritatea principiilor generale ale dreptului administrativ au fost elaborate de Curtea

Europeană de Justiție. Principiile deduse de curte pot fi sistematizate în patru grupe:

Încredere și previzibilitate

Deschidere și transparență

Responsabilitate

Eficiență și eficacitate

21 Norbert Reich, op. cit., p. 27222 Norbert Reich, op. cit., p. 27323 Plasate dedesubt (conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române)

7


Din prima grupă, lucrările de specialitate24 identificăm principiul “administrației prin

lege” sau al legalității activității administrației. Autoritățile publice ajung la anumite decizii

respectând regulile și principiile generale, aplicate imparțial (principiul

nediscriminării)oricărei persoane care se adresează serviciilor administrative. În conformitate

cu acest principiu administrația publică trebuie să decidă în funcție de legile în vigoare,

întrucât litera legii se opune puterii arbitrare, relaționării sau oricărei alte devieri de la lege.

Acest principiu jurisprudențial25 este preluat de Codul European al bunei conduit

administrative din 2001 (art. 4 – “Legitimitatea”).

Principiul legalității este corelat cu principiul conform căruia o autoritate publică nu

este învestită în mod normal cu o putere de decizie exclusivă, acesta fiind în contradicție cu

legile în vigoare.

Un alt concept corelat legalității este cel al competenței legale. Astfel, autoritățile

publice pot decide numai asupra unor probleme aflate în jurisdicția lor legală. Noțiunea de

competență este strict definită, astfel încât decizia unei persoane neautorizate, necompetente,

este nulă și va fi declarată ca atare de Curtea Europeană de Justiție. Controlul de legalitate al

actelor emise de instituțiile comunitare se realizează printr-o procedură administrativă de către

Mediatorul european26, printr-o procedură politică de Comisia de petiții a Parlamentului

European și printr-o procedură jurisdicțională de Curtea Europeană de Justiție.

Un alt principiu care pledează în favoarea încrederii și previzibilității este principiul

proporționalității. Pe lângă analiza întreprinsă în secțiunea anterioară (principiul

proporționalității în contextul dreptului civil) este evident faptul că, și acțiunea administrativă

trebuie să decurgă în mod proporțional cu obiectivul urmărit, dar și cu finalizarea pe cale

legală, neprivând cetățenii de nici un aspect care să faciliteze atingerea scopului propus și

corect din punct de vedere legal27. Proporționalitatea este corelată cu rezonabilul; ăn caz

contrar se invocă abuzul de putere administrativă (adică este ilegal să aplici legea numai când

prin aceasta apare un avantaj, neintenționat omis de lege).

24 Ioan Alexandru, op.cit., p. 24225 Jurisprudența este constituită prin hotărârile pe care instanțele judecătorești de toate gradele (Judecătorii, Tribunale, Curți de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție...) le dau în spețele ce au de judecat, spre a rezolva conflictele ce le sunt supuse. Principalul rol al jurisprundenței, ca și acela al doctrinei, este de a interpreta legea, judecătorul avand rolul de a aplica legea. (http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic)26 Art. 195 din Tratatul instituind Comunitatea europeană (http://publications.europa.eu)27 Ioan Alexandru, op.cit., p. 245

8


La nivelul Comunității Europene noțiunea de proporționalitate a fost cu precădere

dezvoltată de Curtea Europeană de Justiție. Codul bunei conduite administrative28 stipulează

că, în momentul luării deciziilor, funcționarul veghează ca măsurile luate să fie proporționale

cu obiectivul urmărit, evitând impunerea de constrângeri când acestea sunt disproporționale în

raport cu obiectivul acțiunii angajate. În momentul luării deciziilor, funcționarul public

trebuie să respecte justul echilibru între interesele persoanelor private și interesul public

general.

Un alt principiu care pledează în favoarea “administrației prin lege” este cel al

corectitudinii procedurale (prin existența unor proceduri care să aplice legea în mod clar și

impartial, fără a priva persoana de drepturile sale fundamentale). În același context poate fi

analizat și principiul termenului rezonabil29. Când nu este respectat acest principiu se invocă

ineficiența sau incompetența funcționarilor publici. De asemenea, încrederea și

previzibilitatea sunt susținute și de profesionalismul și integritatea profesională în serviciul

public. Codul bunei conduite administrative30 precizează că funcționarul este imparțial și

independent, prin urmare, el trebuie să se abțină de la orice acțiune arbitrară, tratament

preferențial, interese personale etc.

Principiile deschiderii și ale apropierii de cetățeni reflectă faptul că administrația

poate și trebuie să accepte puncte de vedere venite din afara ei, prin urmare, păstrează

transparența față de cetățenii implicați în proceduri administrative (care să poată urmări

derularea acestora). Transparența trebuie să reflecte posibilitatea ca instituții autorizate sau

societatea civilă să acorde evaluări administrației. În acord cu principiul democrației

participative, instituțiile Uniunii trebuie să întrețină un dialog deschis și permanent cu

asociațiile reprezentative și societatea civilă. Transparența procesului decizional din

instituțiile europene este garantată de documentele Parlamentului european, Consiliului și

Comisiei, iar beneficiarii acestor drepturi sunt toți cetățenii Uniunii și toate persoanele fizice

sau juridice rezidente sau având sediul într-un stat membru. Toate aceste categorii de cetățeni

dispun de dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor și agențiilor U.E., acest

acces fiind derivat din principiile deschiderii și ale apropierii de cetățeni. În principiu, toate

documentele instituțiilor europene trebuie să fie accesibile publicului. Numai cazurile de

natură excepțională, referitoare la securitatea europeană și națională ar trebui să fie ținute 28 Luxembourg-Biroul pentru Publicaţii oficiale ale Comunităţilor Europene, 2005, ISBN 92-95022-42-4 Printat în Belgia (varianta pdf)29 Art.17 din Codul bunei conduite administrative30 Art. 8

9


secrete și confidențiale. De asemenea, datele personale trebuie să fie protejate de terțele

persoane.31

Principiul responsabilității se reflectă în răspunderea delictuală a administrației

comunitare. În general, răspunderea presupune că o persoană sau o autoritate trebuie să

explice și să justifice propriile sale acțiuni și, în particular, în dreptul administrativ, aceasta

înseamnă că orice organism administrativ trebuie să răspundă de actele sale în fața unei alte

autorități administrative, legislative sau judiciare. Răspunderea este un instrument/ mecanism

care arată dacă anumite principii, precum respectarea legii, deschiderea, transparența,

imparțialitatea și egalitatea în fața legii sunt respectate. Totodată, răspunderea este esențială

pentru consolidarea unor valori ca eficiența, încrederea sau previzibilitatea în administrația

publică.

Principiile încadrate în grupa/ domeniul eficiență și eficacitate vizează mai ales

managementul serviciului public32. Legislația și jurisprudența instituțiilor și structurilor

Uniunii Europene prevăd necesitatea unei administrații eficiente, având în vedere în special

directivele și regulamentele U.E. Eficacitatea constă în siguranța faptului că performanțele

administrației publice se îndreaptă către scopurile propuse, soluționând problemele pe cale

legală. În constituții precum cea a Spaniei (1978) eficiența și eficacitatea sunt ridicate la

rangul de principii constituționale, împreună cu alte principii clasice ca respectarea legii,

transparența și imparțialitatea.

3. Concluzii

Pentru a realiza analiza principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene am

procedat de o manieră inductivă, urmând ca, după evidențierea principiile generale ale

dreptului civil, dar și a principiilor generale ale dreptului administrativ european, să

identificăm notele constante, universale, care transcend particularul. Dintre argumentele pe

care considerăm necesar să le menționăm în a argumenta acest demers inductiv este important

faptul că toate principiile dreptului interacționează permanent cu celelalte componente ale

sistemului social – morala, politicul, economicul – ele constituind “spiritul legii”, iar întreaga

legislație oficială trebuie să fie străbătută de spiritul lor. Principiile asigură unitatea sistemului

normativ, depășind normele juridice, întrucât clădesc și orientează întreg sistemul dreptului.

Principiile dreptului sunt expresia valorilor promovate și apărate prin drept.

31 Dispozițiile din Regulamentul C.E. nr. 45/ 2001 al Parlamentului european32 Ioan Alexandru, op.cit., p. 260

10


Sintetizând principii generale ale dreptului Uniunii Europene, identificăm în primul

rând, principiul asigurării bazelor legale de funcționare a statului. Acest principiu constituie

temelia statului de drept și călăuzește orice societate democratică caracterizată prin separația

și autolimitarea puterilor în stat. Desigur, poate fi o utopie reprezentarea unei societăți în

întregime guvernată de drept.

Un alt principiu general, la fel de important, este principiul libertății. Dreptul poate și

trebuie definit prin coexistența libertăților fiecărui individ. Această accepțiune poate crea

contradicții de tipul libertate – autonomie, iar necesitatea limitării libertății individuale poate

însemna doar aparent o restrângere a libertății. În esență, este un subtil mecanism la care

dreptul recurge astfel încât, prin disciplinarea libertăților individuale, se asigură libertatea

tuturor membrilor societății.

Principiul egalității, garantat juridic și în dreptul european, este un principiu general

pentru întreaga materie a drepturilor fundamentale, deoarece egalitatea însoțește și garantează

exercițiul celorlalte drepturi, constituind și un corolar menit să garanteze justiția socială,

dreptatea, libertatea ori demnitatea umană. Interpretarea dispozițiilor constituționale care

consacră egalitatea impune distincția între egalitatea formală și egalitatea materială. Dacă

egalitatea formală, de șanse, pornește de la premisa că oamenii se nasc egali în drept,

ignorând inegalitățile inerente vieții sociale, egalitatea materială ia în considerare

diferențierile firești între oameni și libertățile lor individuale. În urma analizelor particulare

am identificat principiul nediscriminării și principiul proporționalității, concluzionând în

acest context că egalitatea juridică nu este un principiu absolut (limitele ei constituind tocmai

aceste două principii menționate anterior).

Libertatea și egalitatea constituie pilonii unui principiu formulat sintetic în dreptul

U.E. drept principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

Principiul responsabilității are nu doar o dimensiune universală, generală, cât și una

morală. La nivelul responsabilității, dreptul întâlnește morala, deoarece dreptul trebuie să

imprime în conștiința cetățenilor europeni nu doar teama de constrângere și de sancțiune, cât,

mai ales, trebuie să acționeze și în direcția perfecționării cetățenilor prin educație. Astfel,

responsabilitatea juridică are un conținut valoric – pentru că individul se raportează

permanent la valorile exprimate și conținute de sistemul normativ-juridic al societății.

Responsabilitatea poate fi analizată ca o obligaţie interioară atât a statului şi instituţiilor sale, a

persoanelor juridice de ordin privat, dar şi a individului.

11


Un alt principiu general este și principiul justiției. Justiția alcătuiește natura

permanentă a societății (axiologic/ valoric, moral, organizatoric, politic). Principiul justiției

poate fi descris sintetic ca fiind temeiul oricărui drept, un principiu fundamental, înnăscut,

atașat spiritualității umane. Justiția constituie reperul care orientează dreptul pe calea

armonizării intereselor individuale cu cele ale societății, condiție a echilibrului social. Așezată

ca fundament al dreptului, justiția are rolul de liant al tuturor celorlalte principii.

Dintre principiile generale ale dreptului european face parte și principiul echității.

Dacă principiul justiției impune o perspectivă generală asupra relațiilor sociale, echitatea ia în

considerare cazurile concrete, stabilind echilibrul necesar coexistenței cetățenilor europeni

(deoarece se raportează la ideea de echivalență, de proporționalitate).

Dreptul Uniunii Europene se fundamentează pe anumite principii general-universale,

prezente în orice societate democratică: legalitate, egalitate în faţa legii, libertate şi echitate,

recunoaştere şi garantare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În concluzie, considerăm că,

numai în măsura în care Uniunea Europeană se fundamentează pe aceste principii și valori care se

situează în zona eternului juridic, este posibilă “unitatea în diversitate”, tradusă prin armonizare și

nu prin uniformizare. Întrucât principiile generale ale dreptului Uniunii Europene sunt cele care

clădesc și orientează întreg sistemul dreptului European, se conferă astfel ordinii de drept

europene o necesară stabilitate.

BIBLIOGRAFIE:

Ioan Alexandru, Drept administrativ european, Ed. a II-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic,

București, 2010

Ștefan Deaconu, Drept constituțional, Ed. A II-a, Editura C.H.Beck, București, 2013

Norbert Reich, Principii generale ale dreptului civil al Uniunii Europene, Editura Universitară,

București, 2014

Codul bunei conduite administrative - Luxembourg-Biroul pentru Publicaţii oficiale ale Comunităţilor

Europene, 2005, ISBN 92-95022-42-4 Printat în Belgia (varianta pdf)

http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic/ institutii

http://publications.europa.eu/

http://eur-lex.europa.eu/

http://www.euroavocatura.ro/

Dicționarului Explicativ al Limbii Române

12

dreptul uniunii europene

Documents

Transcript of dreptul uniunii europene