DREPTUL MEDIULUI SUBIECTE FINALE

1.Conferintele mondiale privind protectia mediului si principalele documente adoptate

I. 1972 Stockholm – delegaţi din 114 state. Probleme:

planificarea şi gestionarea aşezărilor umane în vederea asigurării calităţii mediului

gestionarea resurselor naturale ale mediului

determinarea poluanţilor de importanţă internaţională

aspecte economice, sociale şi educative legate de mediul înconjurător.

- 2 documente importante adoptate:

Declaraţia de Principii asupra Mediului Înconjurător – ce conţine 26 pp privind drepturile şi obligaţiile statelor în acel domeniu şi Planul de Acţiune privin Mediul Înconjurător – ce cuprinde 109 recomandări adresate statelor în acest domeniu.

II. 1992 Rio de Janeiro – „Conferinţa secolului” – 189 state.

- Scop general: elaborarea de strategii şi măsuri care să contribuie la ameliorarea crezei economice mondiale în contextul dezvoltării durabile.

- Documente adoptate:

Declaraţia de Principii (Carta Pământului)

– în care sunt enumerate principiile după care omenirea tb să se conducă în relaţiile interumane şi om-natură

– sunt preluate cele din Declaratia de la Stockholm si adaugat un nou principiu;Agenda XXI

– analizează premisele şi posibilităţile de punere în aplicare a pp din Carta Pământului, cu 4 secţiuni ce privesc :

dimensiunile sociale şi economice,

conservarea şi gestionarea resurselor,

întărirea rolului organizaţiilor internaţionale şi

mijloacelor de execuţie;

Convenţia privind Schimbările Climatice

– repr un anagajament ferm al statelor semnatare de a-şi reduce emisiile de carbon până în anul 2000 la nivelul celor existente în 1990;

Convenţia privind Diversitatea Biologică (biodiversitatea)

1

– cuprinde obligaţiile asumate de state pt protejarea diferitelor ecosisteme şi a diverselor forme de viaţă;

- Conferinta de la Rio a adoptat si 3 rezoluţii ce se referă la schimbările climatice si la măsurile ce tb luate de state pt asigurarea unui mod de viaţă satisfăcător pt om.

III. 2002 Johannesburg

– Obiectiv: eradicarea sărăciei în ţările slab dezvoltate,asigurarea de măsuri pt stoparea încălzirii globale şimăsurile de protecţie a mediului înconjurător în aşezările umane.

- Din păcate, =» fiasco, întrucât documentele adoptate nu sunt de talia celor de la primele două conferinţe.

2.Particularitatile poluarii agricole;

Poluarea poate fi : Naturală (furtuni de nisip, praf) sau Antropică (chimică, termică, sonoră, fizică, magnetică, biologică).

Dintre activităţile umane, cele mai poluante sunt: agricultura, industria şi transporturile.

Exista cateva deosebiri esentiale intre poluarea agricolă şi poluarea industrială – poluarea agricolă fiind considerata mai severă pentru cel putin urmatoarele motive:

1) P.A. afectează solul, care este principalul mijloc de producţie în agriculură şi silvicultură, limitat ca întindere şi cu caracter de fixitate.

2) P.A. e mai întinsă decât P.I. – se referă la întreaga suprafaţă de teren pe care s-au practicat neraţional chimizarea, irigaţiile, mecanizarea

3) P.A. e mai periculoasă pt că duce la infestarea cu substanţe toxice a prodselor agro-alim

4) Dacă de regulă. P.I. se datorează eliminării fără voie în atmosferă, pe sol sau în ape a unor poluanţi, P.A. este urmarea introducerii intenţionate în sol a unor substanţe necesare producţiei agricole.

5) Dacă de regulă, P.I. vizează (măcar la început) un nr restrâns de pers (cei ocupaţi profesional), P.A. vizează de la început întreaga populaţie consumatoare a produselor agro-alimentare infestate.

3.Notiunea de mediu inconjurator si de resurse naturale;

Mediul Înconjurător stă la baza ecologiei ca ştiinţă biologică, susceptibilă în raport cu necesităţile punerii în valoare a ocrotirii sale de reglementare juridică.

ECO (oikos – casă, adăpost, mediu de viaţă; logos – ştiinţă) – a fost introdus pt prima dată în ştiinţă în 1886 de biologul Darwinist Hoeckel pt a indica studiul tuturor relaţiilor animale – mediul lor organic sau anorganic.

2

- Ecologia, ca ştiinţă biologică, foloseşte date şi metode din medicină, fizică, chimie, biologie, botanică, zoologie.

În 1937, doi savanţi englezi găsesc termenul de “bioecologie”.

- Cele mai recente lucrări propun definirea ecologiei ca o ştiinţă a ecosistemelor pt că ecosistemele însumează teoretic şi fenomenele ecologice.

Ecosistem = părţi mai mari sau mai mici din natura vie, numite şi biocenoze, formând un întreg unitar. La nivel planetar, ecosistemul este biosfera.

Biocenoza şi biotipul sunt componente structurale şi funcţionale ale ecosistemelor. Biotipul este mediul de viaţă al unei biocenoze si ac termen este folosit mai mult in Europa .

„Habitat” – anglo-saxona –inseamna atât mediul de viaţă al unei biocenoze, dar şi spaţiul ocupat pe glob de o specie sau de catre un individ.

Definiţia Mediului Înconjurător dată de Emil Racoviţă – Mediul reprezintă întregul înfăptuirilor, a fenomenelor şi energiilor lumeşti, ce vin în contact cu o fiinţă de care depinde soarta acesteia, şi care provoacă o reacţiune în acea fiinţă.

În literatura modernă, mediul înconjurător este definit ca întregul condiţiilor energetice, fizice, chimice şi biologice ce înconjoară o fiinţă sau grupurile de fiinţe cu care acestea se regăsesc în relaţii permanente de schimb.

Conform dicţionarului, mediul înconjurător are o dublă accepţiune:

cadru de viaţă al individului şi

ansamblul condiţiilor susceptibile să acţioneze asupra organismelor vii şi activităţilor umane.

Într-o reglementare comunitară, mediul înconjurător cuprinde apa, atmosfera, solul, biocenozele şi relaţiile dintre ceastea şi mediul exterior.

Mediul înconjurător ca obiect de protecţie juridică – Legea protecţiei mediului OUG 195/2005 defineşte mediul ca ansamblul de condiţii şi elemente ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspectele caracteristice peisajelor, toate materiile organice şi anorganice şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele menţionate anterior.

Mediul înconjurător are două componente majore:

naturală – atmosferă, apă, sol, subsol, peisaje, monumente naturale, floră, faună, fiinţa unamă; şi

artificială (antropică) al carei continut este dat de – aşezările umane, orice fel de activitate a omului care sub o forma sau alta produce sau poate produce un impact negativ asupra mediului.

Conform Legii Mediului, Resursele Naturale reprezintă toate elementele naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană:

3

resurse neregenerabile (minerale şi combustibili fosili), resurse regenerabile (apă, sol, subsol), resurse inepuizabile (energie solară, eoliană, geotermală, a valurilor).

4. Principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor + principiul poluatorul plateste;

Principiile interne de bază

1) Principiul acţiunii preventive (OUG 195/2005, art. 3, lit. c)) este fundamentat pe ideea că activităţile de prevenire a riscurilor ecologice sunt mai puţin costisitoare decât repararea daunelor ecologice care, de cele mai multe ori, au caracter ireversibil.Aplicarea acestui principiu este asigurată, pe de o parte,

prin reglementarea unor măsuri cu caracter preventiv, iar, pe de altă parte,

prin promovarea unor activităţi care să conducă la evitarea producerii unor consecinţe negative asupra calităţii mediului.

În cadrul acestei activităţi, un rol important revine impactului asupra mediului.

Principiul activităţii preventive se realizează şi prin aplicarea sectorială a altui principiu, cel al utilizării celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţi care produc poluări semnificative.

Cele mai bune tehnici disponibile se referă la stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi eficient înregistrat în evoluţia unei activităţi, care demonstrează posibilitatea practică a tehnicilor specifice de a constitui referinţă pentru stabilirea valorii-limită de emisie în vederea prevenirii poluării.

2) Principiul „poluatorul plăteşte” (art. 3, lit. e) din OUG 195/2005) în baza căruia, prin OUG 68/2007 a fost reglementată răspunderea de mediu în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului adus mediului (este vorba, de fapt, despre răspunderea materială pentru mediu).Acest princpiu are şi o justificare economică: neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru protecţia mediului atrage ulterior costuri mai ridicate care trebuie acoperite.

- Acest princpiu a fost dezvoltat ca o metodă de alocare a costurilor, de menţinere sub control a poluării.

- El se poate aplica direct ca o taxă de poluare sau ca o penalitate.

- Sub aspect general, acest principiu este reprezentat de suportarea cheltuielilor legate de poluare, de autorul acesteia, iar sub aspect particular, de executarea de către întreprinzătorul poluator a obligaţiilor ce converg spre evitarea şi limitarea poluării.- Principiul poate fi aplicat doar coroborat cu principiul acţiunii preventive, al reţinerii poluanţilor la sursă şi al precauţiilor în luarea deciziilor pentru a nu se ajunge la consecinţa inadmisibilă a considerării că dacă se efectuează o plată se permite poluarea.

4

- Declaraţia Consiliului Europei din 1968 privind lupta împotriva poluării aerului afirmă că toate cheltuielile privind prevenirea şi reducerea poluării cad în sarcina autorului.- Aceeaşi prevedere figurează şi în principiile directoare ale relaţiilor economice internaţionale care intră sub incidenţa politicilor de mediu adoptate de statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică la 26 mai 1972.

5. Principiul participarii publicului la elaborarera si aplicarea deciziilor de mediu+principiul interzicerii poluarii;

Principii decizionale

A) Principiul participării publicului la elaborarea şi aplicarea deciziei de mediu prevăzut în art. 3 lit. h) din OUG 195/2005 potrivit Declaraţiei de la Stockholm (1972), omul are dreptul la un mediu a cărui calitate să-i

permită să trăiască în demnitate şi bunăstare; acest drept include în conţinutul său şi:

dreptul de informare asupra politicilor şi proiectelor ce pot avea consecinţe negative asupra mediului dreptul de a participa la procesele prin care se adoptă decizii privitoare la mediu şi dreptul de a dispune de mijloacele juridice adecvate pentru repararea prejudiciilor suferite ca urmare a nerespectării garanţiilor legale

acest principiu este prevăzut în documentele Conferinţei ONU pentru mediu şi dezvoltare de la Rio (1992) şi Agenda XXI, precum şi în majoritatea tratatelor şi convenţiilor cu incidenţă în domeniul protecţiei mediului

în cadrul Conferinţei de la Aarhus – ”un mediu pentru Europa” (1998), a fost adoptată Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în problemele de mediu, ratificată de ROM prin Legea 86/2000; această Convenţie garantează dreptul oricărei persoane de a solicita o informaţie de mediu, fără să declare un anumit interes;

Convenţia prevede situaţiile în care poate fi refuzată solicitarea unei informaţii de mediu:o autoritatea publică nu deţine informaţia solicitatăo solicitarea este vădit nerezonabilă sau este formulată într-o manieră prea generalăo cererea privind documentele în curs de elaborare sau sistemul de comunicaţii interne

ale autorităţilor publice, atunci când o astfel de excepţie este prevăzută de legislaţia naţională sau de practica obiţnuită, luându-se în considerare interesul public în cazul unei asemenea dezvăluiri, dacă dezvăluirea ar afecta:

confidenţialitatea procedurilor autorităţilor publice relaţiile internaţionale siguranţa naţională securitatea publică cursul justiţiei confidenţialitatea informaţiilor comerciale şi industriale dreptul de proprietate intelectuală confidenţialitatea unor date cu caracter personal

5

refuzul trebuie să fie făcut în scris, dacă cererea de informaţii a fost formulată în scris, ori dacă solicitantul cere acest lucru

refuzul solicitării trebuie motivat şi să conţină informaţii cu privire la procedura de recurs; răspunsul cuprinzând refuzul solicitării trebuie dat cât mai curând posibil, fără a se depăşi 1

lună, cu excepţia situaţiei în care complexitatea informaţiei justifică prelungirea aceste perioade până la 2 luni de la data înaintării cererii

în cadrul legislaţiei naţionale, fiecare parte la Convenţie se obligă să asigure pentru orice persoană care consideră că solicitarea i-a fost ignorată, greşit refuzată, sau care consideră că a primit un răspuns neadecvat, dreptul de a avea acces la o procedură de recurs în faţa unei instanţe de judecată ori a unui alt organism independent şi imparţial, prevăzut de lege

statul va lua măsuri ca respectiva persoană să aibă acces şi la o procedură de fond, nefiind exclusă nici posibilitatea unei proceduri prealabile de recurs, în faţa unei autorităţi administrative

în ROM, cadrul legal pentru elaborarea şi aplicarea deciziei de mediu este dat, în afară de Convenţia de la Aarhus, şi deConstituţia ROMOUG 195/2005HG 878/2005 privind accesul publicului la informaţia de mediuLegea 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes publicLegea 554/2004 privind CA şamd

Constituţia ROM prevede dreptul la un mediu sănătos (art. 35), dreptul la ocrotirea sănătăţii (34), accesul la justiţie (21), dreptul la informaţie (31), dreptul de asociere (40) şi dreptul de petiţionare (51)

OUG 195/2005 prevede în art. 5 că statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop:accesul la informaţie cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legedreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediuluidreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelordreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi judecătoreşti, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu, precum şi dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit

dispoziţiile legale menţionate se completează cu numeroase alte prevederi privind elaborarea şi aplicarea deciziei de mediu

Principii specifice cu caracter restrâns

1. Principiul nediscriminării

2. Principiul interzicerii poluării

interzicerea poluării reprezintă o problemă de maximă importanţă, ce necesită o cooperare susţinută între toate statele, în vederea prevenirii şi limitării prejudiciilor aduse mediului

limitarea şi stoparea efectelor poluării mediului a făcut obiectul preocupărilor Conferinţei de la Stockholm (1972), care a elaborat şi a recomandat statelor o serie de instrumente în acest scop; astfel

6

pentru situaţiile în care substanţele periculoase nu pot fi asimilate de mediu s-a recomandat măsura interdicţiei activităţii generatoare de poluareiar pentru alte situaţii mai puţin grave, s-a recomandat instituirea anumitor restricţii care pot îmbrăca fie forma licenţelor sau a permiselor, fie pe cea a autorizaţiilor

tot în cadrul Conferinţei de la Stockholm, s-a propus şi un sistem de mijloace stimulative, constând în acordarea unor împrumuturi favorabile, a unor avantaje fiscale, iar în literatura de specialitate s-a vorbit despre eficacitatea sancţiunilor în domeniul atenuării sau împiedicării poluării

un rol însemnat în evitarea poluării revine sistemelor de supraveghere şi evidenţiere a schimbărilor intervenite în calitatea factorilor de mediu – în acest sens menţionăm Sistemul Global de Monitoring al MÎ (creat în 1972) în cadrul Conferinţei ONU de la Stockholm, ca parte integrantă a programului ”Observarea planetei”

în cadrul Consfătuirii interguvernamentale de la Nairobi (1974) convocată de Programul ONU pentru MÎ, au fost formulate principiile şi scopurile Sistemului Global de Monitoring al MÎ , propunându-se următoarele domenii de aplicare a monitorizării:

controlul continuu al poluării de fond a atmosferei, precum şi în zonele urbane şi centrele industriale; controlul continuu al poluării marilor şi oceanelor; controlul continuu al gradului de poluare a solurilor

se pune accentul pe obligaţia statelor de a lua măsuri adecvate pentru evitarea poluării

6. Particularitatile izvoarelor formale ale dreptului mediului;

1. Toate normele de dr mediului au caracter imperativ

2. Unele din normele de dr mediului sunt norme tehnice care, prin includere a lor în diferite acte normative, produc efecte juridice

3. Sunt izvoare speciale tratatele şi convenţiile internaţionale, sub două condiţii:

a)România să fie parte/să le fi ratificat

b)să fie în vigoare la data invocării lor

7. Cauzele si efectele principale ale poluarii atmosferei

Poluarea atmosferei

În 1979, la Geneva – prima Conferinţă Europeană privind protecţia mediului, la care s-au adoptat Convenţia şi Rezoluţia privind poluarea atmosferică şi transfrontieră pe distanţe lungi.

- Convenţia a definit poluarea atmosferei în general = introducerea de către om direct sau indirect de substante/energie cu efecte nocive: periclitarea sănătăţii omului, producerea de daune comorilor vii şi ecosistemelor, limitarea beneficiilor mediului şi a altro drepturi de folosire de drept a mediului;

7

poluarea atmosferică transfrontieră pe distanţe lungi = acea poluare a cărei sursă fizică se află cuprinsă total sau parţial în limitele de jurisdicţie ale unui stat, efectele producându-se într-o zonă supusă jurisdicţiei altui stat, la o distanţă la care nu e în general posibil să se stabilească contribuţia sursei generatoare de emisii.

Poluarea atmosferei tb tratată în fcţie de modul de folosire de către om al acestui component al mediului.

a. Privit în calitatea sa de cadru general al vieţii, aerul e considerat poluat atunci când concentraţiile substanţelor stăine introduce accidental sau intenţionat se situează la un nivel care poate dăuna vieţii omului, florei şi faunei.

b. Privit în calitatea de materie primă aerul e considerat poluat atunci când alterează produsele sau erodează construcţiile/instalaţiile. Ex. în tursim, poluarea aerului nu e privită neapărat dpdv al alterării sănătăţii omului, ci poluarea într-un mod în care îl face mai puţin agreabil.

Poluanţii atmosferei:

Primari - emişi direct din surse identificate sau identificabile

Secundari - rezultaţi din combinaţia dintre ei, sau dintre un poluant şi un factor de mediu.

Principalele efecte:

1. Încălzirea globală datorată cantităţii uriaşe de de CO2 provenit de la marile industrii – raport UNESCO:

accelerarea topirii calotei de gheaţă

creşterea nivelului mărilor şi oceanelor (cu 1-1,5 m)

2. Subţierea progresivă a stratului de ozon – permite pătrunderea pe Terra a unei cantităţi mai mari de raze ultraviolete care conduc la inmultirea cazurilor de cancer de piele şi cataracte oculare, in paralel cu scăderea productţiilor de cereale şi a planctonului oceanelor.

3. Ploile acide - conţin sulf şi emanaţii ale gazelor de eşapament si duc la distrugerea recoltelor/pădurilor şi la încălzirea globală.

4. Smogul - este un amestec de vapori de apă şi poluanţi.

- este de două tipuri : smogul londonez (reducător) şi smogul californian (oxidant).

8.Protectia atmosferei in dreptul intern;

Potrivit OG 195/2005 şi OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei, se urmăreşte

prevenirea, eliminarea, limitarea deteriorării,ameliorare acalităţii atmosferice.

8

Pt prevenire, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile aprobă

Strategia Naţională şi Planul Naţional de Acţiune în domeniul protecţiei atmosferei;

mai multe programe naţionale de reducere a unor emisii (cum sunt acizii de azot; pulbere de la instalaţiile de ardere);

SN şi PNA privind schimbările climatice;

Sistemul Naţional de Estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră administreaza Registrul National al emisiilor de gaze cu efecte de sera şi altele.

Regimul juridic de protecţie al atmosferei are la bază respectarea principiilor de abordare integrată a protecţiei mediului, în care scop, legea stabileşte:

Strategia Nationala privind protecţia atmosferică

evaluarea şi gestionarea integrată a calităţii aerului

prevenirea şi combaterea poluaării atmosferei din surse fixe/mobile/difuze

participarea publicului la adoptarea si la aplicarea deciziilor

monitorizarea calităţii aerului

atrib. şi răspunderile autorităţilor, persoanelor fizice şi pers juridice în acest domeniu

Obiectivele SN în domeniul protecţiei atmosferei:

1.Menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele/aglomerările în care acesta se încadrează în limita prevăzută de normele în vigoare.

2.Îmbunătăţirea calităţii aerului în zonele/aglomerările în care acesta nu se încadrează în limita prevăzută de normele în vigoare.

3.Adotarea mpsurilor necesare în scopul limitării, până la eliminare a efectelor negative asupra mediului, inclusiv în context transfrontier.

4.Îndeplinirea obligaţiilor asumate de România pron acorduri/tratate internaţionale şi participarea la cooperarea internaţională în acest domeniu.

Liniile strategice pt 2007-2013:

Evaluarea şi gestionarea integrată a calităţii aerului

Respectarea prevederilor naţionale în domeniul schimbărilor climatice

Împlementarea cerinţelor privind:

a) limitarea emisiilor de poluanţi în aer provenind de la instalaţiile mari de ardere

b) limitarea emisiilor de compuşi organici volatili proveniţi de la anumite activităţi/instalaţii

9

c) eliminarea substanţelor care distrug stratul de ozon

Strategia Naţională se adoptă prin HG, se reactualizează periodic de către MMDD şi se raportează UE.

- ca parte integrantă a SN, Planul de Acţiune pt protecţia atmosferică cuprinde metodele prin care se îndeplinesc obiectivele strategice:

continuarea transpunerii complete a legislaţiei europene

asigurarea progresului în împlementarea reglementărilor europene transpuse, prin asigurarea resurselor financiare.

îmbunătăţirea activităţii structurilor administrative din acest domeniu.

Pe tritoriul României, evaluarea calităţii aerului se face pe baza valorilor-limită şi a valorilor de prag, în acord cu standardele UE.

Valoarea-limită este nivelul fixat pe baza cunoştinţelor ştiinţifice pt prevenirea şi reducerea efectelor dăunătoare asupra omului şi mediului, care se ating într-o perioadă dată, şi care nu tb depăşit.

Valoarea de prag este nivelul pragurilor de alertă care, o dată depăşite, solicită măsuri urgente din partea organelor competente.

La nivelul ţării a fost creat Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului, ce cuprinde:

1.SN de monitorizare a calităţii aerului

2.SN de inventarieire a emisiilor de poluanţi din atmosferă.

- Rezultatele evaluărilor se aduc la cunoştinţa publicului şi se raportează UE de către MMDD. Pe baza acestora, MMDD întocmeşte o listă care cuprinde zonele şi aglomerările în care nivelul poluanţilor:

sunt mai mari decît valoarea-limită plus o marjă de toleranţă – aici Autoritatea Teritorială pt Protrecţia Mediului iniţiază, împreună cu admin publ locale, elaborarea Planului Integrat de Gestionare a Calităţii Aerului

sunt între valorile-limită şi marja de toleranţă

sunt mai mici decât valorile-limită

Activităţile care constituie surse fixe de poluare se pot desfăşura numai pe baza acordului şi a autorizaţiei de mediu, eliberată în urma abordării integrate a impactului asupra mediului, conform reglementărilor legale.

- În acest scop, operatorii economici au obligaţia să solicite şi să efectueze

studiul de evaluare a impactului

bilanţul de mediu şi

10

auditul de mediu.

- Dacă la unele obiective se constată depăşiri ale valorilor.limită de emisii, la cererea Autorităţii teritoriale pt Prot Mediului, tb să se întocmească un program de conformare ce cuprinde măsuri imediate şi pe termen mijlociu de remediere a situaţiei constatate.

- pt reducerea poluarii aerului, legea prevede o serie de obligatii pt autorit publice, cat si pt toti operatorii economici

9.Protectia atmosferei pe plan international;

PROTECŢIA ATMOSFEREI PE PLAN INTERNAŢIONAL

a făcut iniţial obiectul jurisprudenţei: prima hotărâre dată de un tribunal internaţional în 1935, SUA – Canada

era vorba despre poluare atmosferică severă produsă pe teritoriul SUA de o topitorie a Canadei situată la graniţa cu SUA Canada a fost considerata vinovata pentru prejudiciul economic adus SUA.

- Codul aerian internaţional a fost primul document internaţional care a cuprins norme privitoare la poluarea atmosferei referitoare la:

1. poluarea fonică2. masuri de sanatate publica

in cazul Europei, unul dintre cele mai complexe texte referitoare la acest gen de poluare este Declaraţia de Principii asupra Luptei Impotriva Poluării Aerului adoptată de Consiliul de Miniştri a UE în 1968.Declaraţia are o viziune de ansamblu, ea recomandă statelor 3 metode care au fost deja implementate în legislaţiile naţionale (inclusiv în România):1) instalaţiile fixe susceptibile a cauza o creştere sensibilă a poluării să nu poată funcţiona fără o

autorizaţie individuală prealabilă emisă de o autoritate competentă;2) instalaţiile - care, luate in mod izolat, nu sunt susceptibile a cauza creşteri ale poluării aerului,

dar care, fie din cauza densităţii lor, fie din alte motive, pot cauza la un moment dat concentraţii mari de poluanţi - să fie obligate să instaleze filtre sau să aibă un orar de funcţionare redus;

3) vehiculele cu motor şi aparatele fabricate în serie care utilizează combustibil prin a căror ardere rezultă emisii poluante să fie supuse unor revizii tehnice

!!!Convenţia de la Geneva din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi

a stabilit următoarele principii*:

1) protejarea omului şi a mediului înconjurător contra poluării atmosferice în care scop părţile se obligă să limiteze şi în măsura posibilului să reducă treptat poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi;

2) combaterea introducerii substanţelor poluante pentru aer prin consultări, schimb de informaţii, politici, strategii şi activităţi de cercetare, ţinând seama de eforturile făcute si realizarile obtinute la nivel naţional,regional şi internaţional;

11

3) organizarea de către părţi a schimbului de informaţii şi verificarea reciproca a politicilor a măsurilor tehnice luate pentru combaterea poluării aerului;

4) acordarea la cerere, a unor informaţii de către partea în al cărei teritoriu se află sursa poluantă, a datelor părţi care suferă de pe urma acestei poluări.

Convenţia de la Geneva a fost ulterior completată de 5 protocoale ,fiecare dintre acestea referindu-se la un anumit gen de emisii de poluanti .

În cadrul UE a fost adoptat Planul Mondial de Acţiune pentru Stratul de Ozon, plan care nu a fost respectat intocmai.

De aceea, în 1985 la Viena, s-a adoptat o Convenţie privind protecţia stratului de ozon.

Ea este o convenţie cadru model care a pus bazele cooperării statelor, atât pentru protejarea stratului de ozon, cât şi a ozonului aflat la cea mai mare altitudine.

Principala obligatie a partilor care rezulta din acesta conventie este de a proteja sanatatea umana si mediul inconjurator impotriva efectelor adverse care rezulta sau pot rezulta din activitati umane prin care se modifica stratul de ozon.

În completarea acestei convenţii, s-a semnat la Montreal în 1987 Protocolul privind substanţele care epuizează stratul de ozon, căruia i s-a adus în 1990 un Amendament la Londra, apoi un Amendament la Copenhaga în 1997 şi în 1999 un alt Amendament tot la Montreal.

Statele parti se obliga sa protejeze stratul de ozon prin luarea unor masuri de precautie privind controlul echitabil al emisiilor pe globale care contribuie la diminuarea stratului de ozon si masuri de constrangere.

Pe diferite perioade,prevazute in protocol,partile se obliga sa reduca cu 50% nivelul calculat al consumului de substante,prevazut in anexa A, nivel calculat in anul 1987.

Pt tarile in curs de dezv se prevede un decalaj de 10 ani in eliminarea substantelor daunatoare fata de standardul prevazut pentru statele dezvoltate.

In 1992,la Rio,a fost adoptata Conv ONU,privind schimbarile climatice,care a avut ca obiectiv final stabilirea concentratiei gazelor cu efecte de sera la un nivel care sa previna imixtiunile periculoase ale omului in sistemul climatic.

Un asemena nivel tb atins intr-o perioada suficienta de timp pt a permite ecosist sa se adapteze in mod natural la schimbarile de clima si sa ofere garantia ca :

dezvoltarea eco se va face intr-o maniera sustinuta

productia de alimente nu o sa fie afectat

Pt realizarea obiectivelor,partile inteleg sa se conduca dupa urmatoarele principii:

1.Protejarea sist climatic

2.Acordarea uneia atentii deosebite nevoilor si conditiilor specifice tarilor in curs de dezvoltare

12

3.Adoptarea de masuri de precautie p a anticipa ,preveni si reduce cauzele schimbarilor climatice si a le diminua efectele

4.Promovarea unei dezvoltari sustinute si durabile

5.Cooperarea pentru dezv unui sist deschis de ajutoare care sa conduca la o dezv sustinuta a tuturor statelor

Conv cheama partile sa realizeze urm activitati:

A) Inventarierea susrselor lor de emisii de gaze cu efect de sera

B) Aplic de procese si tehnologii pt controlul emisiilor in toate sectoarele relevante

C) Cooperarea in adaptarea la schimbul de clima

La acesta conv a fost adus Protocolul de la Kyoto.

In prima parte intaraste oblig statelor de a-si reduce emisiile antropice cu cel putin 5% sub niv calculat de productie al anului 1990 , si aceasta pana in 2012

In a 2a parte se creeaza mecanisme flexibile de tranzactionare de drept a emisiilor de gaze intre statele membre.

Protocolul a stab 3 mecanisme flexibile pt trazactionarea internationala a emisiilor de gaze cu efect de sera:

1. Implementarea in comun

2. Mecansimul de dezv durabila

3. Comertul cu credite de emisie

Dc o tara emite mai mult decat cant ce i-a fost alocata prin protocol,ea poate folosi aceste mecanisme pt a achizitiona:

a) fie unitati de cantit alocata prin comercializarea acestora

b) fie unitati de reducere a emisiilor obtinute in urma proiectelor Implementarii in Comun sau reducerii certificate de emisii prin mecansimul Dezvoltarii Durabile.

10.Protectia spatiului extra atmosferic, a Lunii si a celorlalte corpuri ceresti

Face ob de studiul al dr spatialE reglem de multiple tratate si conv internatTratatul din 1967 de la Moscova

prevede princip care guverneaza activit statelor in spatiul extraatmosferic,pe Luna si pe corpurile ceresti

13

Tratatul prevede de la inceput ca explorarea si exploatarea spatiului extraatmosferic,a Lunii si a celorlalte corpuri ceresti se pot face de orice stat in cond de egalit cu toate celelalte state si numai in scopuri pasnice.Art 4: statele se obliga sa nu amplaseze pe orbita in jurul Pam niciun obiect purtator de arme nucleare sau alte arme de distrugere in masa,sa nu instaleze pe corpurile ceresti baze si fortificatii militare si sa nu faca manevre militare in spatiul extratm.Studierea spatiului extratm tb astfel facut incat sa se evite contaminarea daunatoare a pam prin aducerea de ob sau sub extrateresteRasp pt explorare o poarta statul care a lansat -sau a asig lansarea de pe terit sau a unui obiect in spatiul extratm sau pe corpuri cerestiDc lansarea a fost facuta de catre o org internat,ca entitate(?),rasp statului se dubleaza:

Rasp pt daunele cauzate de org internatRasp si fiec stat mebru care a votat in fav acestei lansari

Tratatul prevede ca statul ,care a lansat un obiect in spatiul extratm sau pe un corp ceresc ,ramane prop asupra acestuia nu numai pe per in care se afla in spatiu ci si at cand revine pe pam

Dc un asem obiect sau parti compo ale sale cad pe terit altui stat ,acest stat este oblig sa le returneze ,pe baza datelor de identificare trim de statul prop.Dc ob sau parti compo ale sale cad intr-o zona nesupusa jurisdictiei nationale,statele parti la tratat au oblig sa coopereze in recup si returnarea lui/lor catre statul prop.

11. Proprietatea asupra apelor in Romania;

- Apele fac parte din domeniul public al statului. - Potrivit art. 136, alin. 3 din Constituţie, apele cu potenţial energetic valorificabil de interes

naţional, plajele, marea teritorială şi resursele naturale ale zonei economice ale platoului continental fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

- Bunurile aparţinând proprietăţii publice sunt inalienabile, ceea ce nu exclude, ci presupune integrarea lor în circuitul economic şi juridic.

- Constituţia prevede ca modalităţi juridice de punere în valoare a bunurilor proprietate publică: administrarea, concesionarea, închirierea şi darea în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

- Subiectele cărora le pot fi date în administrare bunurile proprietate publică sunt regiile autonome şi instituţiile publice.

- În completarea Constituţiei, L 107 prevede că aparţin domeniului public al statuluiapele de suprafaţă împreună cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şibazine hidrografice ce depăşesc 10 km pătraţi, malurile şi cuvetele (fundurile) râurilor, precum şi apele de suprafaţă subterane, faleza şi plaja mării cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul energetic valorificabil, marea teritorială şifundul apelor maritime.

14

- Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi bazinele hidrografice mai mici de 10 km pătraţi aparţin deţinătorilor cu orice titlu ai terenurilor pe care se formează sau curg.

- Insulele care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei aparţin proprietarului albiei apei.

- În ceea ce priveşte apele de izvor, conform art. 579 C. civ. , cel ce este proprietarul terenului este şi proprietarul izvorului. De la această prevedere există 2 excepţii:

1) proprietarul fondului vecin a dobândit un drept propriu asupra izvorului;2) apa izvorului este necesară locuitorilor unei localităţi rurale – în acest caz suntem în

prezenţa unei restricţii aduse dreptului de proprietate.Proprietarul izvorului poate opri apa izvorului, îl poate desfiinţa sau îi poate schimba cursul. Din momentul în care apa curge pe terenul vecin apa devine prin accesiune proprietatea titularului acelui fond.

12. Administarea si folosinta apelor in Romania;

- Toate apele din domeniul public sunt în administrarea Administraţiei Naţionale Apele Române, administrare încredinţată, în condiţiile legii, de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile.- Administrarea bazinelor hidrografice naţionale se face la nivelul districtelor de bazin de către direcţiile de apă ale ANAR (Administraţiei Naţionale Apele Române). - Apele din teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt date în administrarea Administraţiei Rezervaţiei.

Folosinţa apelor poate fi*:

1) folosinţă liberă – pentru nevoi de băut, adăpat, scăldat şi nevoi gospodăreşti pentru care nu se utilizează instalaţii de capacitate mare;

2) folosinţă autorizată – pentru producerea energiei electrice, pescuit, navigaţie, irigaţie, alimentare cu apă potabilă şi industrială, etc.

Priorităţi în legătură cu folosinţa apei. Au prioritate:

1) asigurarea apei necesare populaţiei;2) alimentarea cu apă pentru animale;3) refacerea rezervei de apă după incendii;4) debitele necesare menţinerii echilibrului ecologic al habitatelor acvatice.

- Legea chiar interzice restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie în folosul altor activităţi.

- În folosirea apei se pot aplica şi unele restricţii temporare atunci când, din cauza secetei sau a altor calamităţi naturale nu pot fi asigurate debitele pentru toţi utilizatorii. Aceste restricţii se stabilesc prin planuri speciale elaborate de direcţiile de ape după consultarea utilizatorilor autorizaţi şi cu avizul Administraţiei Naţionale Apele Române.

- În legătură cu folosirea apei există şi o serie de servituţi. Astfel, în art. 26 din legea apelor este instituită o servitute naturală pentru deţinătorii terenurilor din aval care sunt obligaţi să primească apele ce se scurg în mod natural de pe terenurile situate în amonte.

15

- În art. 28 sunt reglementate servituţi legale, permanente, pe care sunt obligate să le acorde riveranilor, fără a percepe taxe, în zonele stabilite de comun acord cu Administraţia Naţională Apele Române, pentru:

1) trecerea sau circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor;2) amplasarea, în albie şi pe maluri, de borne, repere sau alte instalaţii necesare unor studii

privind regimul apelor.3) transportul şi depozitarea temporară a materialelor şi utilajelor pentru intervenţii

operative privind apărarea împotriva inundaţiilor;4) transportul şi depozitarea temporară de materiale, utilaje, precum şi circulaţia acestora şi a

personalului, în cazul executării de lucrări de întreţinere, reparaţii, precum şi pompări experimentale în cazul forajelor hidrogeologice.

- Sunt scutite de servituţi permanente clădirile, curţile, grădinile aferente locuinţelor, monumentele publice, cimitirele şi bisericile, precum şi parcurile declarate monumente ale naturii.

- În cazul lucrărilor menţionate, dacă aceste lucrări au fost abandonate cel puţin 3 ani servitutea se stinge. Pentru efectuarea unor lucrări în cursuri şi pe albii pot fi expropriate cu despăgubiri sau ocupate temporar terenuri şi clădiri în condiţiile legii.

- Pentru exploatarea apelor de suprafaţă şi subterane, a materialelor din albii, etc. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile poate concesiona sau închiria părţi din domeniul public al apelor.

13) Clasificarea apelor;

Sub aspectul administrarii lor Ape internationale = cele cu privire la care statul nostru este riveran cu ale state, cele care

intra sau trec prin granitele tarii sau cele cu privire la care interesele unor state straine au fost recunoscute prin tratate si conventii internationale

Ape maritime teritoriale = cele cuprinse in portiunea dintre tarmul t.n. spre larg, a caror intindere si delimitare sunt stabilite prin lege

- 12 mile marine Ape nationale = fluviile, raurile, canalurile, apele navigabile interioare, precum si apele

raurilor si fluviilor de frontiera de la malul roman pana la linia de frontiera stabilita prin tratate si conventii internationale

Dupa asezarea lor

Ape de suprafata (care pot fi de interes general sau de interes local) Ape subterane

Dupa destinatia economica concreta Ape de folosinta generala Ape destinate agriculturii (in special irigatii) Ape cu destinatie speciala (folosite pt navigatie, producerea energiei

electrice, pescuit)- raporturile juridice care se nasc, modifica sau se sting in legatura cu folosinta apei difera astfel:

16

Atunci cand apa este destinata nevoilor populatiei apa apare dupa criteriile economiei politice ca obiect de consumatie individual – raporturile juridice sunt asemanatoare celor din contr de vanzare-cumparare, fie celor din contractul de furnizare

Cand apa este folosita in agricultura, ea apare ca obiect al muncii – rap juridice sunt asemanatoare celor din contr de cesiune sau de vanzare-cumparare

Cand apa are o destinatie speciala, ea apare dupa criteriul economiei politice ca mijloc de productie – raporturile juridice sunt asemanatoare fie celor din contr de comodat (cand folos apei se face gratuit), fie din contr de vanzare-cumparare

Dpdv al pescuitului si al protectiei fondului piscicol- apele nationale si maritime interne sunt grupate pe bazine piscicole, care pot fi :

naturale artificiale (amenajate de om)

14) Gospodarirea durabila a apelor in Romania;

Scopul gospodaririi apelor:

protecţia cantitativă şi calitativă,

valorificarea potenţialului lor natural,

protecţia resurselor acvatice,

apărarea împotriva inundaţiilor şi a fenomenelor meteo periculoase.

- Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile:

elaborează strategii şi politici naţionale în acest scop,

stabileşte regimul de folosire a resurselor de apă indiferent de forma de proprietate şi

asigură aplicarea reglementărilor internaţionale şi naţionale în domeniu.

- Pentru realizarea obiectivului principal al Strategiei Naţionale legea defineşte 2 moduri de abordare:

1) folosirea raţională şi protecţia resurselor de apă prin obligaţia utilizatorului de a solicita şi de a obţine în faza de proiectare a lucrărilor care se construiesc pe ape sau sunt în legătură cu apele, precum şi pentru activităţile social-economice cu potenţial negativ asupra apelor, avizul de gospodărire a apelor, iar pentru punerea în funcţiune a acestor lucrări: autorizaţia de gospodărire a apelor;

2) desfăşurarea unor activităţi unitare echilibrate de gospodărire a resursei de apă, activitate fundamentată pe schema cadru de amenajare şi gospodărire a apelor realizată pe bazine hidrografice.- Gospodărirea apelor are la bază :

principiul solidarităţii umane şi a interesului comun prin colaborare şi cooperare la toate nivelele administraţiei publice a tuturor utilizatorilor de apă şi pe

principiul „poluatorul plăteşte”, în baza căruia cei ce poluează trebuie să suporte costul complet al activităţilor proprii şi al activităţilor publice pentru a reduce poluarea produsă asupra mediului.

17

- Activitatea de gospodărire se realizează pe bazine hidrografice ca entităţi geografice distincte, luând în considerare atât apele de suprafaţă cât şi apele subterane, urmarindu-se protectia calitatii si a cantitratii acestora

- pt evaluarea corecta a acestor parametri a fost infiintat Fondul National de Date de Gospodarire a Apelor care se tine si se administreaza de catre Administratia Nationala Apele Romane, fond care impreuna cu evidenta apelor din domeniul public alcatuiesc Cadastrul apelor din domeniul public

- acest fond este constituit din informaţiile hidrometeorologice, hidrografice şi de gospodărire a apelor

- Folosirea acestor informaţii de către persoanele fizice şi juridice în scopuri comerciale se face contra cost. - Administraţia naţională poate refuza furnizarea unor informaţii în mod motivat dacă afectează siguranţa naţională, desfăşurarea unor acţiuni în curs de urmărire penală sau de judecată, sau confidenţialitatea industrială sau comercială.

15) Protectia apelor;

Sediul materiei: L 107/1996, legea apelor. Conform acesteia, conservarea şi protecţia tuturor resurselor de apă are la bază:

1) principiul precauţiei;2) principiul prevenirii;3) principiul evitării daunelor la sursă;4) principiul „poluatorul plăteşte”.

Protecţia juridică a apelor se realizează sub aspect cantitativ şi calitativ.

Pentru protecţia cantitativă a resurselor de apă utilizatorii sunt obligaţi:

să economiseasca apa prin recirculare,

să asigure întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii,

să folosească cele mai bune tehnici disponibile care permit utilizarea unor cantitati mai mici de apa,

sa ia masuri de reducere a pierderile din retelele de distributie etc.

- În acelaşi scop Administraţia Naţională Apele Române poate limita sau suspenda provizoriu folosirea unor surse de apă prin folosirea judicioasă pentru a face faţă unui pericol, consecinţelor unor accidente, secetei sau inundaţiilor.

În scopul protecţiei calitative a resurselor de apă legea interzice poluarea în orice modalitate a acestora.

- Normele de calitate a apei sunt aprobate prin hotărâre de guvern la propunerea autorităţilor publice centrale din domeniu(MMDD).

- Pentru protecţia calitativă utilizatorii sunt obligaţi să adopte tehnologii de producţie cu consumuri mici, să asigure întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor proprii, etc. .

18

Limitele de descarcare a poluantilor in cursurile de apa sunt limite maxime fiind interzisa depasirea lor.

- Pt prevenirea poluărilor accidentale si diminuarea efectelor lor ,Administraţia Naţională Apele Române prin direcţiile de apă elaboreaza unor planuri adaptate condiţiilor specifice fiecărui bazin hidrografic si in functie de natura substantelor poluante.

- In baza acestor planuri, titularii de folosinta autorizata a apelor elaboreaza planul propriu.

- Persoanele fizice şi persoanele juridice care au suferit daune ca urmare a unei poluări accidentale au dreptul la despăgubiri de la persoana vinovată în condiţiile prevăzute de lege.

- Poluarea intenţionată se pedepseşte. Legea instituie o serie de interdicţii precum:

1) darea în funcţiune sau dezvoltarea ansamblurilor de locuit fără dotarea corespunzătoare pentru evacuarea apelor uzate şi punerea concomitentă în funcţiune a reţelelor şi staţiilor de epurare şi canalizare;

2) sunt interzise aruncarea sau introducerea în orice mod în albiile cursurilor de apă în cuvetele locuite şi în Marea Neagră, precum si depozitarea pe malurile acestora a substanţelor şi deşeurilor de orice fel;

3) se interzice spălarea autovehiculelor în cursurile de apă;4) se interzice evacuarea apelor uzate neepurate în apele de suprafaţă,lacuri naturale sau

de acumulare pentru protejarea surselor de apă potabilă

16) Poluarea cursurilor de apa si a lacurilor internationale;

I. Cel mai important document în acest domeniu îl constituie Regulile de la Helsinki, document adoptat în 1966 de către Asociaţia de Drept Internaţional.

- Conform art. 6 din acest document, fiecare stat din cadrul unui bazin de drenaj internaţional are dreptul la o cotă rezonabilă şi echitabilă de folosire a apelor bazinului, având în acelaşi timp obligaţia de a se abţine în a cauza o nouă formă de poluare a apelor sau o creştere a poluării existente.

Potrivit Regulilor de la Helsinki, poluarea = o schimbare dăunătoare în compoziţia naturală, în conţinutul ori în calitatea apelor, produsă prin intervenţia factorului uman.

- Unii specialişti în drept internaţional al mediului, pornind de la ideea că preferinţa pentru una sau alta din folosinţele apei trebuie hotărâtă, având în vedere consecinţele subtanţiale sau serioase pe care acestea le produc, socotesc poluarea ca unul din factorii relevanţi în definirea părţii echitabile pe care fiecare stat riveran o deţine asupra cursului de apă.

- Prin aplicarea conceptului de utilizare echitabilă şi raţională de drenaj internaţional, potrivit Regulilor de la Helsinki fiecare stat este obligat să nu producă prejudicii substanţiale prin poluarea pe teritoriul unui alt stat cobazinal.

II. În 1968 , Consiliul Europei a adoptat Carta Europeană a Apei. Ea anunţă principiile generale în materie şi prevede obilgaţii generale şi specifice care revin statelor.

19

- Ceea ce atunci apărea ca linii ce trebuiau avute în vedere azi sunt realităţi de necontestat:

apa este patrimoniu comun;apa nu este inepuizabilă;calitatea apei trebuie protejată în funcţie de utilizarea ei;apa nu are frontiere.

III. Tot în cadrul Consiliului Europei a fost semnat un Acord asupra limitării folosirii detergenţilor nebiodegradabili în procesele de spălare şi curăţare.

Deşi Conferinţa de la Stockholm din 1972 nu a prevăzut expres măsuri de protecţie a apelor, a stabilit totuşi principiul după care rezidurile de materii toxice sau de alte materii, precum şi degajările de căldură care prin cantitatea şi natura lor nu pot fi neutralizate de mediu să fie stopate.

Un pas înainte a fost reprezentat de Conferinţa Naţiunilor Unite asupra apei de la Mar del Plata (Argentina) din 1977 care, în ceea ce priveşte punerea în valoare a resurselor de apă secţionată de frontieră, cere statelor să coopereze pentru elaborarea în comun a programelor, precum şi pentru punerea în funcţiune a mecanismelor pentru amenajarea coordonată a resurselor de apă.

În 1989 la Viena a avut loc o Reuniune a reprezentanţilor statelor europene în scopul protecţiei cursurilor de apă şi a lacurilor internaţionale, reuniune care a adoptat un document prin care statele se obligă să se abţină de a polua din orice sursă aceste ape şi de a încheia acorduri şi tratate internaţionale pentru protecţia cursurilor de apă.

IV. Directiva-cadru a Uniunii Europene din 1995 cunoscută sub denumirea Directiva Apa stabileşte următoarele principii în domeniu:

1) nivel ridicat de protecţie pentru sănătatea umană şi ecosistemele naturale;2) principiul precauţiei;3) principiul acţiunii preventive;4) principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile;5) cooperarea internaţională.

17) Principalele documente internationale privind protectia cursurilor de apa si a lacurilor internationale;

Există peste 240 de acorduri şi tratate internaţionale privind protecţia apelor; dintre acestea vom studia doar cele mai importante pentru noi.

I. În 1971 a fost adoptat la Strasbourg Proiectul de Convenţie Europeană asupra protecţiei cursurilor de apă internaţionale împotriva poluării – a intrat în vigoare în 1973.

1) este un tratat-cadru care a stat şi stă la baza negocierii dintre state;2) reprezintă o abordare complexă a problemelor prevenirii poluării apei conţinând obligaţii

generale şi specifice şi propun norme de calitate a apei.- Obligaţie generală: fiecare stat parte se obligă să ia, în legătură cu apele de suprafaţă de pe teritoriul său, precum şi cu fluviile internaţionale măsuri pentru prevenirea noilor forme de poluare şi pentru reducerea graduală a poluării existente.

20

- Tot ca o obligaţie generală, părţile au convenit să coopereze şi să informeze reciproc despre măsurile luate pentru reducerea poluării, iar în cazul în care a avut loc o poluare neobişnuit de vătămătoare să încheie un acord separat pentru combaterea de urgenţă a acesteia.

- Ca o obligaţie specială, părţile se angajează să nu deverseze în cursurile de apă substanţele vătămătoare menţinute în lista A (sau lista neagă). Pentru cele din lista B (cenuşie, mai puţin dăunătoare), deversarea poate avea loc în condiţiile stipulate de reglementările naţionale.

- În privinţa normelor de calitate a apei documentele prevăd două categorii:

1) norme care trebuie respectate în fiecare punct unde cursul de apă traversează frontiera dintre două state părţi;

2) norme speciale concepute ca standarde de calitate a apelor.

II. Washington 1909 – SUA si Canada au semnat Tratatul asupra apelor de frontiera- tratatul nu defineste nici termenul de „poluare” si nici cel de „prejudiciu” desi prevede ca apele de frontiera sau cele care o traverseaza nu vor fi poluate de una din parti a.i. sa aduca prejudicii societatii, populatiei sau proprietatii celeilalte parti

III. Ottawa, 1972, Acord relativ la calitatea apelor din Marile Lacuri între SUA şi Canada. El introduce 3 noţiuni noi (pentru aceasta e important):

1) „cercuri concentrice” în care cercul mic sau maximul restrâns este destinat numai apelor de frontieră din reţeaua marilor lacuri, iar cercul mare sau minimul lărgit este rezervat întregii reţele din bazinul hidrografic al Marilor Lacuri;

2) „autorităţi de regiune” – deşi răspunderea principală revine statelor părţi, se recunosc anumite drepturi şi obligaţii şi pentru guvernele statelor şi provinciilor riverane ori de câte ori poluarea apelor dulci poate fi localizată;

3) „substanţe neobişnuit de poluante” = orice element sau compus identificat de părţi care, deversat în orice cantitate, produce un pericol iminent şi substanţial pentru sănătatea publică.

IV. În 1985 la Bucureşti a fost adoptată Declaraţia privind cooperarea statelor dunărene în domeniul gospodăririi şi îndeobşte al protejării apelor Dunării împotriva poluării.

Obiectivele acestor documente sunt:1) utilizarea raţională şi conservarea resurselor de apă ale Dunării;2) prevenirea poluării apelor Dunării;3) supravegherea calităţii apelor Dunării.

- Pentru atingerea acestor obiective statele părţi se obligă să adopte în conformitate cu legislaţia lor naţională şi în limitele mijloacelor tehnice şi economice de care dispun, măsuri de prevenire a poluării Dunării, îndeosebi cu substanţe nocive şi radioactive precum şi pentru reducerea progresivă a nivelului poluării existente.- Statele părţi se obligă să controleze sistematic calitatea apelor uzate deversate în segmentul de Dunăre care trece pe teritoriul lor şi să autorizeze, conform legislaţiei naţionale, deversările de substanţe uzate.- La fiecare 2 ani o comisie alcătuită din reprezentanţii statelor părţi se întrunesc într-una din capitale pentru a discuta situaţia calităţii apelor Dunării.

21

-Acest document se referă şi la combaterea inundaţiilor provocate de Dunăre, în special prin dezgheţuri, fiind prevăzute măsurile specifice.- Din perspectiva cursului de apă unic Dunăre-Main-Rin care va lega Marea Neagră de Marea Nordului, problema regimului de protecţie al celor două fluvii împotriva poluării este aceea că regimurile juridice se vor unifica. - Regimul de protecţie a Rinului a înregistrat deja unele elemente în acest sens. Acestea se regăsesc în Convenţia Relativă la Protocolul Rinului contra poluării chimice. Ea instituie:

obligaţia generală a statelor părţi de a elimina poluarea apelor de suprafaţă din bazinul Rinului prin substanţe periculoase prevăzute în lista neagră,

obligaţia ca fiecare stat să realizeze un inventar naţional al deşeurilor deversate în apele de suprafaţă ale bazinului, precum şi

obligaţia de cooperare în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea poluării acestor fluvii.În 1986 la Szeged (Ungaria) s-a încheiat Acordul relativ la calitatea apei râului Tisa şi a

afluenţilor săi şi a luptei împotriva poluării. - Potrivit acestui document se consideră ape poluate cele ale căror compoziţie sau proprietăţi le fac total sau parţial neutilizabile pentru orice fel de folosinţă. În acelaşi timp, prin ape poluate se înţeleg şi cele care conţin chiar şi 20% substanţe impure care impietează viaţa ecosistemului acvatic.- Datorită acestei prevederi s-a cerut statului român o sumă foarte mare de bani – tribunal internaţional, Ungariei România i-a plătit 83 de milioane euro.- Potrivit acestui document s-a constituit o comisie care verifică periodic calitatea apei din Tisa. Divergenţele care apar între părţi în cadrul comisiei sunt soluţionate definitiv de către o comisie guvernamentală formată din reprezentanţii statelor membre implicate.

18) Definitia apelor transfrontiere si a impactului transfrontier cf. Conventiei de la Helsinki, 1992;

- În 1992, la Helsinki a fost adoptată Convenţia privind protecţia cursurilor de apă şi a lacurilor internaţionale, care a întărit măsurile naţionale pentru protecţia cursurilor de apă de suprafaţă şi subterane şi a obligat părţile să ia măsuri pentru reducerea şi controlul poluării din surse fixe şi mobile.

- Convenţia defineşte ”apele transfrontiere” ca fiind orice ape de suprafaţă sau subterane care marchează frontierele dintre 2 sau mai multe state, le traversează sau sunt localizate pe acestea, oriunde apele transfrontiere se varsă în mare, fără a forma estuare. Limita acestor ape este o linie dreaptă trasă peste gurile lor de vărsare, între limitele lor interioare de reflux de pe malurile lor.

- ”Impactul transfrontier” este definit ca fiind orice efect negativ semnificativ asupra mediului, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor transfrontiere, cauzat de o activitate umană, a cărei origine fizică se află total sau parţial în limitele de jurisdicţie ale unui stat, efectele asupra M producând-se într-o zonă aflată sub jurisdicţia altui stat.

19.) Principiile dupa care se conduc partile conventiei de la Helsinki in aplicarea masurilor preconizate;

În luarea măsurilor preconizate de părţi, acestea se conduc după următoarele principii:

a) principiul precauţiunii – acţiunea de evitare a impactului transfrontier prin degajare de substanţe periculoase nu va fi amânată din cauza faptului că cercetarea ştiinţifică nu a reuşit

22

să demonstreze legătura de cauzalitate dintre aceste substanţe, pe de o parte, şi impactul transfrontier, pe de altă parte

b) principiul ”poluatorul plăteşte” – costurile măsurilor de prevenire, control şi reducere a poluării sunt suportate de cel ce poluează

c) principiul DD

20) Particularitatile poluarii marilor si oceanelor;

Particularităţile poluării privesc 2 coordonate :

a) natura şi modul de acţiune al poluanţilor

- Unii poluanţi îşi conservă compoziţia chimică timp de decenii, în timp ce alţii se transformă şi devin inofensivi în câteva zile sau ore.

- Unii intoxică flora şi fauna prin simplul contact cu ele, alţii se aglomerează în corpul vieţii marine, rezultând specii noi, care le devorează pe altele.

b) locurile unde se produce

- Mările şi oceanele nu sunt un spaţiu omogen, masele de apă fiind deplasate de curenţi, iar flora şi fauna fiind concentrate în anumite spaţii.

- Cei mai nocivi poluanţi sunt substanţele radioactive, petrolul, hidrocarburile, pesticidele şi detergenţii.

21) Categoriile de norme juridice privind protectia marii teritoriale si a apelor maritime interne;

În acest domeniu, există două categorii de reglementări:

a) reglementări naţionale

b) reglementări internaţionale, care pot fi : cu caracter global sau universal, cele obligatorii pentru toate statele cu caracter regional, cele obligatorii doar pentru statele riverane

Din practică, mai ales din cea privind protecţia mării teritoriale, se desprind următorii numitori comuni privind categoriile de norme existente:

un grup de norme care reglementează operaţiunea de amestecare a petrolului cu apa, în situaţii de curăţire a navelor şi restricţiile în operaţiunile de descărcare şi transferare a hidrocarburile din navele petroliere norme care stabilesc zone prohibitive în operaţiunile de descărcare şi transferare de produse poluante de la navă la navă sau la uscatnorme care reglementează dreptul de inspectare a navelor bănuite a prejudicia mediul marin, acest drept fiind recunoscut organelor statului riveran în spaţiul marin supus jurisdicţiei sale şi este reglementat şi ca o obligaţie de a reclama nava tuturor celorlalte nave în marea liberănorme privind pescuitul şi protecţia resurselor vii ale mării

23

22) Reglementari nationale in legatura cu protectia mediului marin (L.17/90+Conventia de la Bucuresti, 1992);

Reglementarea-cadru în materie o reprezintă legea 17/1990, privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, zonei contigue şi zonei economice exclusive a României. Legea explică aceste noţiuni astfel:

„ape maritime interioare” sunt apele dintre ţărm şi liniile de bază, acestea din urma reprezentând liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau cele care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului spre larg, acolo unde nu există reflux„ marea teritoriala” reprezintă marea adiacentă apelor maritime interioare, până la 12 mile marine de la acestea„zona contiguă” este cea adiacentă mării teritoriale, întinzându-se spre larg 24 de mile marine de la marea teritorială„zona economică exclusivă” este cea situată dincolo de limitele apelor mărilor teritoriale, adiacent lor, unde România îşi exercită drepturile suverane şi jurisdicţia asupra resurselor naturale ale solului şi subsolului şi efectuează operaţiuni de prevenire şi control al traficului ilicit de frontieră, al combaterii introducerii drogurilor şi a încălcărilor legilor fiscale, vamale şi sanitare.

- Legea 17 împuterniceşte organele române competente:

să stabilească norme şi

să ia măsuri pentru protecţia şi conservarea mediului marin şi

să asigure respectarea aplicării lor în porturi, în apele maritime interioare, marea teritorială, zona contigua şi în zona economică exclusivă a României.

- Conform aceleiaşi legi, este interzisă orice fel de poluare a mării teritoriale, apelor maritime interioare şi a zonei economice exclusive, precum şi a atmosferei de deasupra acestora, prin orice mod sau mijloace.

- Când o navă comercială este bănuită că a făcut deversări de substanţe poluante în aceste zone, organele româneşti au dreptul să:

ceară navei explicaţii privind faptele ce i se imputăinspecteze nava când oferirea de explicaţii este refuzată sau acestea sunt vădit mincinoaseacţioneze în justiţie conform legii române, când elementele de probă o justificăordone, cu respectarea normelor internaţionale, reţinerea navei şi arestarea echipajului

- Dacă există dovezi evidente că nava a încălcat legea română sau convenţiile internaţionale în materie, organele române competente o pot urmări şi dincolo de marea teritorială şi pot lua aceleaşi măsuri.

- Dacă se produce o coliziune de nave, o eşuare sau orice altă avarie maritimă, iar acţiunile întreprinse pot avea consecinţe dăunătoare asupra mării, organele române au dreptul să ia orice măsuri considerate necesare pentru reducerea prejudiciului şi diminuarea poluării.

- Pentru imersarea deşeurilor în marea teritorială, este necesar acordul prealabil al organelor competente, care trebuie solicitat şi acordat cu minim 45 de zile înainte de imersare.

24

- Conform legii, este interzisă intrarea în marea teritorială a navelor care au la bord arme nucleare, chimice sau alte arme de distrugere în masă, sau care transportă mărfuri sau produse interzise de legea română.

Legea mai prevede şi alte interdicţii privind :

debarcarea sau îmbarcarea de tehnică militară, de submarine sau aparate de cercetare subacvatică fără aprobare

debarcarea sau îmbarcare de mărfuri stupefiante, de bani sau persoane contrar legii române orice activitate de pescuit fără aprobare navele străine care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe periculoase pot trece prin

marea teritorială doar cu aprobare, iar aceasta trebuie data cu 30 de zile înainte de intrare privind bogăţiile solului şi subsolului din zona economică, asupra acestora, statul are drepturi

suverane, în acord cu principiile internaţionaleO altă reglementare naţională în materie o reprezintă Convenţia de la Bucureşti din 1993 privind protejarea apelor Mării Negre împotriva poluării. (convenţia va fi predată ulterior, dar trebuie scris despre ea la acest subiect).

23) Reglementari internationale cu caracter global privind protectia marilor si oceanelor;

Prima reglementare după al doilea război mondial a fost adoptată la Geneva în 1959, unde s-au redactat 4 documente:

1. Convenţia asupra mării teritoriale şi zonei contigue

unde a fost dată pentru prima oară o definiţie a zonei contigue

care recunoaşte dreptul suveran al statului riveran în aplicare măsurilor de protecţie şi securitate, în conformitate cu normele naţionale şi internaţionale.

2. Convenţia asupra mării libere, care reglementează şi obligaţia statelor de a evita murdărirea mărilor cu hidrocarburi răspândite de nave sau conducte petroliere sau rezultate din explorarea şi exploatarea solului şi subsolului marin, sau prin aruncarea deşeurilor radioactive.

3. Convenţia asupra platoului continental. Aceasta recunoaşte dreptul statului riveran de a exploata în interes propriu resursele naturale ale platoului. Resursele naturale ale platoului continental sunt definite ca resursele minerale şi alte resurse fără viaţă din solul şi subsolul marin, precum şi organismele vii aparţinând speciilor sedentare (adică organisme care, în stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie imobile, fie incapabile de a se deplasa singure dacă nu rămân în contact cu solul şi subsolul).

4. Convenţia privind pescuitul şi prezervarea resurselor vii ale mării.

Pentru combaterea poluării cu hidrocarburi şi instituirea răspunderii juridice pentru prejudiciile cauzate, au fost adoptate următoarele documente:

1. În 1969, la Bruxelles – Convenţia Internaţională asupra intervenţiei în marea liberă în caz de accidente care antrenează sau pot antrena o poluare cu hidrocarburi. Aceasta prevede dreptul statului

25

riveran ameninţat cu o poluare cu hidrocarburi de a lua măsurile necesare pentru a preveni şi a reduce un pericol grav şi iminent ce-i ameninţă ţărmul sau interesele conexe.

- De la aplicare convenţiei au fost excluse :

navele de război

orice navă aparţinând unui stat sau folosită de el care deservesc serviciile guvernamentale necomerciale.

2. Tot la Bruxelles, şi în acelaşi an, a fost adoptată Convenţia privind răspunderea civilă pentru prejudiciile datorate poluării cu hidrocarburi, amendată de Protocolul de la Londra, din 1992.

- Obiectul convenţiei îl reprezintă garantarea unei indemnizaţii echitabile persoanelor prejudiciate prin poluarea cu hidrocarburi.

- Convenţia prevede reguli de procedură uniformă pe plan internaţional, şi reglementează dreptul victimei (care poate fi orice persoana fizică sau juridică, sau statul) de a fi despăgubită.

- Principiile prevăzute de convenţie privesc :

răspunderea navei din momentul producerii accidentului care a cauzat prejudiciul prin poluare,

cauzele exoneratoare de răspundere (act de război, fenomen natural catastrofal, acţiune criminală a unui terţ, neglijenţa gravă a unui guvern în menţinerea auxiliarelor navigaţiei şi culpa victimei), precum şi

acoperirea prejudiciului printr-o asigurare obligatorie a proprietarului navei.

- In cazul în care la producerea prejudiciului au contribuit mai mulţi proprietari de navă, aceştia vor răspunde solidar.

3. În 1971, la Bruxelles – Convenţia asupra creării unui fond internaţional de indemnizare pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi.

- Scopul convenţiei l-a reprezentat asigurarea despăgubirii victimei în cazurile în care convenţia din 1969(prima) nu se aplică sau se aplică, dar nu asigură o justă şi totală despăgubire. Fondul internaţional este alimentat de cei interesaţi în transportul de hidrocarburi.

4. 1990, la Londra – Convenţia privind pregătirea, răspunsul şi cooperarea în cazul poluării cu hidrocarburi.

- Prin aceasta, părţile se obligă să adopte măsuri pentru prevenirea şi combaterea poluării cu hidrocarburi.

- În acest scop, pentru prima dată, se prevede obligaţia de a avea la bordul navei un plan de urgenţă pentru poluarea cu hidrocarburi.

- În cazul producerii „mareei negre”, statele-părţi se obligă să raporteze imediat celorlalte state, pentru a se putea lua de urgenţă măsuri de limitare a efectelor. Convenţia nu se aplică navelor de război, precum şi navelor folosite de un stat în scopuri guvernamentale necomerciale.

26

Alături de acestea, au fost adoptate alte documente internaţionale, privind prevenirea poluării marilor prin imersarea de deşeuri şi substanţe nocive. Dintre acestea, cele mai importante sunt:

1. 1972, la Oslo – Convenţia privind prevenirea poluării mărilor cauzată de operaţiuni de imersare făcute de nave şi aeronave. Aceasta reprezintă primul document care priveşte nu numai hidrocarburile, şi toate substanţele nocive, clasificate în funcţie de gradul lor de pericol. Convenţia are următoarele caracteristici:

împarte substanţele nocive pe 3 liste : lista neagră (substanţe care nu pot fi imersate sub nicio formă), lista cenuşie (substanţele care pot fi imersate, dar pentru aceasta este nevoie de un permis special) şi lista albă (substanţele care pot fi imersate pe baza unui permis general)

instituie o comisie cu funcţii de control, care acţionează asupra unei arii geografice largi.

2. 1982, la Montego Bay – Convenţia asupra dreptului mării. Aceasta conţine un capitol privind protecţia şi conservarea mediului marin, stabileşte principalele resurse minerale ale adâncurilor mărilor şi le declară patrimoniu comun al umanităţii. De asemenea, prevede următoarele obligaţii pentru statele-părţi:

să conserve şi să protejeze mediul marin

să nu transfere pagubele dintr-o regiune în alta

să-şi întărească legislaţiile în domeniu şi să coopereze

Alte particularităţi ale convenţiei le reprezintă:

garanţiile şi procedurile legale în cazul în care se încalcă normele privind prevenirea şi combaterea poluării, şi

reglementările privind protecţia zonelor îngheţate ale mărilor şi oceanelor.

3. 1971, la Moscova – Tratatul privind interzicerea instalării unor arme nucleare şi alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor, precum şi în subsolul lor.

4. Adunarea Generală a ONU – Declaraţia asupra principiilor privind fundul mărilor şi oceanelor şi subsolul lor dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale. Acest document stabileşte principiul conform căruia solul şi subsolul, precum şi flora şi fauna lor situate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale sunt bunuri comune ale umanităţii.

5. 1993, de Organizaţia Maritimă Internaţională – Codul Internaţional de Management pentru exploatarea în siguranţă a navelor şi pentru prevenirea plouării.

- Acesta prevede următoarele obiective:

garantarea siguranţei pe nave

prevenirea vătămărilor corporale şi a deceselor

evitarea deteriorării mediului (în special cel marin), pentru asigurarea căruia fiecare companie de nave se obligă să elaboreze şi să aplice un sistem de management al siguranţei care să includă :

27

protecţia mediului marin,

proceduri de explorare în siguranţă,

proceduri de raportare a accidentelor şi

norme privind răspunderea juridică.

24) Reglementari international cu caracter regional privind protectia marilor si oceanelor;

Ca urmare a modificarii programului pentru ONU pentru mediu privind constituirea unui program al marilor si oceanelor, peste 120 de tari coopereaza in prezent in cele 11 regiuni din lume in vederea protectiei si conservarii oceanelor.

1. Bonn (Germania)-1969

-> prima conventie adoptata: Conventia privind protectia apelor Marii Nordului impotriva poluarii cu hidrocarburi”

-8 state europene au stabilit principiile de combatere a poluarii cu hidrocarburi si cu alte substante periculoase a apelor, substante ce reprezinta un pericol grav, evident.

-stabilirea unui sistem de zone in care statele individuale au responsabilitati comune, fara a aduce atingere reglementarilor nationale pe dreptul marii

2. Helsinki-1974

„Conventia privind prevenirea poluarii mediului marin in zona Marii Baltice”

-aceasta se refera la prevenirea poluarii de origine telurica, indiferent daca aceasta ajunge in mare prin intermediul: cursurilor de apa, asez. de litoral, ind. de litoral, nave, echipaje de agrement, poluare prin scufundare

-in afara unor situatii exceptionale-securitatea vietii pe mare, securitatea navigatiei-deversarea de substante periculoase in Marea Baltica a fost interzisa

-pentru substantele mai putin periculoase, este nevoie de o autorizatie speciala data de un organ national competent statului riveran

-conventia se aplica:

navelor si aeronavelor inmatriculate pe teritoriul statelor parti,

celor incarcate pe teritoriul lor cu substante destinate deversarii sau imersarii, precum si

navele banuite a fi facut deversari sau imersari in marea teritoriala a statelor parti

28

3. Barcelona-1976

„Conventia privind prevenirea poluarii marine de origine telurica” (conventie sub auspiciul programului ONU pentru mediu)

-au fost semnate si 2 protocoale ce privesc prevenirea poluarii Marii Mediterane provocate de operatiile de imersari, produse de nave si aeronave

Protocolul relativ la cooperarea in domeniul combaterii poluarii Marii Mediterane cu petrol si cu alte substante nocive in situatii critice

Protocolul privind poluarea marii impotriva poluarii de origine telurica

4. Paris-1974

„Conventia privin prevenirea poluarii marine de origine telurica”

-este un document regional, pentru ca se aplica intre anumite latitudini si longitudini oceanelor Antarctic si Arctic

-in caz de poluare de origine telurica cu o substanta expres prevazuta in Conventie, partile se obliga sa incheie separat Acordul de cooperare

5. Lima (Peru)-1981

„Conventia privind protectia mediului marin si a zonelor de coasta ale Pacificului de sud-est”

-aceasta se aplica intr-o zona de 200 de mile marine in care partile isi exercita drepturile suverane si jurisdictia, dar si dincolo de aceste zone atunci cand o poluare produsa in largul marii afecteaza zona de 200 de mile marine la care se refera Conventia

6. Bucuresti-1992

„Conventia privind protectia Marii Negre impotriva poluarii”

-parti: Bulgaria, Republica Georgia, Romania, Federatia Rusa, Turcia si ...

-Conventia face parte din categoria masurilor internationale, Marea Neagra avand legatura cu Marea Mediterana prin Stramtoarea Bosfor si cu Marea Marmara si Marea Egee prin Stramtoarea Dardanele

-partile au avut in vedere particularitatile Marii Negre:

este o mare aproape inchisa

este un bazin colector al unei vaste retele hidrologice(rauri si fluvii)

se caracterizeaza prin stratificarea apelor sale de adancime si prin sensibilitatea deosebita a florei si faunei la schimbarea de temperatura si de compozitie a apei

29

-Conventia se aplica la Marea Neagra propriu-zisa, avand ca limita, in sud, pentru scopurile care se urmaresc, linia care uneste Capul Kelaga si Capul Dalyan, referitor la Marea Neagra incluzand marea teritoriala si zona economica exclusiva a fiecarei parti din Marea Neagra.

! Elemente de superioritate al Conventiei de la Bucuresti

I)da cea mai ampla definitie a poluarii mediului marin al Marii Negre, si anume: introducerea de catre om, direct sau indirect, de substante sau energie in mediul marin, indus in estuare, care are sau poate avea asemenea consecinte daunatoare cum sunt:

-vatamarea resurselor vii si a vietii marine

-pericole pentru sanatatea omului

-obstacole pentru activitatile pe mare ( inclusiv pescuitul)

-alte folosinte legitime ale marii si deteriorarea conditiilor de agrement

-fiecare parte de la conventie se obliga sa tina seama de efectele negative ale poluarii dinauntrul apelor sale teritoriale asupra mediului marin al Marii Negre in care ea isi exercita suveranitatea si jurisdictia, fara insa a aduce atingere normelor de drept international.

II)conventia se refera la poluarea din orice surse, si nu numai cu substante expres prevazute, ci si cu materiale considerate periculoase

Pentru aplicarea prevederilor conventiei, au fost semnate 3 protocoale, care fac parte integranta din conventie

A. Primul protocol se refera la protejarea mediului marin al Marii Negre din surse de pe uscat (descarcarile de substante poluante din surse aflate in teritoriul statelor parti)

B. Al doilea protocol se refera la poluarea mediului marin al Marii Negre prin descarcare- Fara sa se foloseasca tehnica listelor, se prevede ca substantele deosebit de nocive nu pot fi descarcate in Marea Neagra decat de la caz la caz, si in baza unui permis special emis de o autoritate nationala competenta

-toate celelalte substante pot fi descarcate in Marea Neagra in baza unui permis general emis de aceeasi autoritate nationala competenta

- Protocolul nu se aplica atunci cand securitatea vietii pe mare, a navei sau aeronavei sunt amenintate de distrugerea completa, pierdere totala, sau exista pericol pentru viata umana si e singura modalitate de inlaturare a pericolului, existand toate posibilitatile ca daunele realizate prin descarcare sa fie mai mici decat daca s-ar fi procedat altfel

C. Al treilea protocol se refera la cooperarea privind combaterea poluarii cu petrol si cu alte substante nocive ptr mediul marin in situatii de urgenta. El cuprinde, in principal, obligatiile asumate de parti in cazul producerii mareei negre. Cooperarea partilor imbraca o paleta foarte larga: cercetarea stiintifica, elaborarea de programe comune, schimb de date, acordarea de asistenta tehnica.

Pentru a stabili prioritatile care au decurs din aceasta conventie in 1993 au avut loc 2 reuniuni ale partilor (Odessa, 1993)

30

-aprilie - s-a adoptat Declaratia Ministeriala asupra Protejarii Mediului Marin al Marii Negre

-iunie - s-a adoptat un plan intitulat Programul pentru Mediu al Marii Negre sub auspiciul Bancii Mondiale

25) Elementele de superioritate ale Conventiei de la Bucuresti, 1992 privind protectia Marii Negre impotriva poluarii;

a)da cea mai ampla definitie a poluarii mediului marin al Marii Negre, si anume:

introducerea de catre om, direct sau indirect, de substante sau energie in mediul marin, indus in estuare, care are sau poate avea asemenea consecinte daunatoare cum sunt:

vatamarea resurselor vii si a vietii marine

pericole pentru sanatatea omului

obstacole pentru activitatile pe mare ( inclusiv pescuitul)

alte folosinte legitime ale marii si deteriorarea conditiilor de agrement

fiecare parte de la conventie se obliga sa tina seama de efectele negative ale poluarii dinauntrul apelor sale teritoriale asupra mediului marin al Marii Negre in care ea isi exercita suveranitatea si jurisdictia, fara insa a aduce atingere normelor de drept international.

b)conventia se refera la poluarea din orice surse, si nu numai cu substante expres prevazute, ci si cu materiale considerate periculoase

26) Notiunea de fond forestier si padure; clasificarea padurilor din fondul forestier;

Notiunea de „ fond forestier” si de „padure”

Cf actualului Cod silvic, aprobat prin L46/19 mai 2008:

totalitatea padurilor, a terenurilor destinate impaduririi, a celor care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, a iazurilor si a altor terenuri cu destinatie forestiera si neproductiva cuprinse in amenajamentele silvice la data de 1 ian 1990 sau incluse in acestea ulterior, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national.

Ca urmare, FFN include:

31

a) paduri

b) terenurile in curs de regenerare si plantatiile infiintate in scopuri forestiere

c) terenurile destinate reimpaduririi

d) terenurile care servesc nevoilor de cultura(pepinierele, solariile)

e) terenurile care servesc nevoilor de productie agricola

f) terenurile care servesc nevoilor de administratie silvica

g) terenurile ocupate de constructii si curtile aferente acestora

h) iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice

i) perdelele forestiere de protectie

j) jnepenisurile

k) pasunile impadurite, cu consistenta mai mare sau egala cu 0,4 cm calculata numai pentru suprafata ocupata efectiv de vegetatie forestiera

- sunt considerate paduri, cf actualului cod silvic,

terenurile cu o suprafata de cel putin 0, 25 ha acoperite cu arbori care in conditii normale de vegetatie ating o inaltime medie de 5 m.

Padurile includ:

A. paduri cuprinse in amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum si cele incluse ulterior in acestea in conditiile legii.

B. Perdelele forestiere de protectieC. JnepenisurileD. Padurile cuprinse in amenajamentele silvice si pasunile impadurite cu o consistenta mai

mare sau egala cu 0,4 calculata pentru suprafata ocupata efectiv cu vegetatie forestiera

Codul silvic a introdus in notiunea de padure-> perdelele forestiere de protectie care anterior nu intrau in FFN, avand un reg jur distinct, reglementat prin 2 legi speciale.

Perdelele forestiere de protectie pot fi:

ptr protectia terenurilor agricole impotriva factorilor climatici daunatori

ptr protejarea solului impotriva eroziunii

ptr protejarea cailor de comunicatie si transport, in special impotriva inzapezirilor

32

Ptr protejarea digurilor si a malurilor contra curentilor, viiturilor si a ghetii.

ptr protejarea localitatilor si a diverselor obiective economice si sociale

Clasificarea padurilor din FFN:

dupa functiile pe care le indeplinesc in fct de Codul Silvic:

padurile cu functie speciala de protectie a solului, apelor, faunei, obiectivelor de interes national, de recreere,de ocrotire a eco-fondului

padurile cu functie de productie si de protectie prin care se urmareste redezvoltarea masei lemnoase necesare diverselor ramuri ale econoimiei si nevoilor populatiei si alte alte prod. paduri.

-gestionarea padurilor din fiecare grupa se face in mod diferit, in raport cu intensitatea si natura fctiei atribuite

in raport cu folosinta lor

OUG 139/2005 privind administrarea padurilor din Romania

paduri de folosinta forestiera

paduri de folosinta silvico-pastorala

=> in raport cu data intrarii in vigoare a ordonantei

27) Proprietatea asupra fondului forestier national;

Conform art. 1 din Codul silvic, aprobat prin L 26/1996, constituie fond forestier naţional “pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în condiţiile legii, indiferent de natura dreptului de proprietate”.

Dacă în 1990 pădurile reprezentau 30% din suprafaţa ţării, azi ele reprezintă mai puţin de 22 %. P

pădurile îndeplinesc numeroase funcţii, fiind utilizate în industria lemnului, a celulozei şi hârtiei, în industria chimică, farmaceutică, îndeplinind funcţii de recreere şi de protecţie, funcţii climatice de stabilitate a solului, etc.

FFN este dupa caz proprietate publica sau privata si constituie bun de interes naţional;

ca urmare, dupa forma de proprietate, FFN este este alcatuit din:

33

1. FF – propr. publică a statului

2. FF – propr. publică a unit. admin. terit.

3. FF – propr. privată a pers. fizice si juridice

4. FF – propr. privată a unit. admin. terit.

Pt Fondul forestier-prop publica,nu se platesc taxe si impozite

FF-prop priv ata a UAT cuprinde cuprinde pasunile impadurite incluse potrivit actualului C silvic in dom privat al acestora.

Legea interzice trecerea terenurilor forestiere din dom public in dom privat al UAT prin hot Cons local,a Cons Judetean respectiv al Cons Gen al Municip Buc.de asemenea,este interzisa includ padurilor in intravilan.

Respectarea regimului silvic este oblig pt toti detinatorii de FF.

In aplicarea reg. silvic ,prop FF sunt oblig,intre altele:

1) Sa asig intocmirea si respectarea amenajamentelor silvice

2) Sa realiz lucrari de regenerare a padurii

3) Sa asig masuri de prevenire si stingere a incendiilor

4) Sa exploateze masa lemnoasa numai dupa ... autorizarea parchetelor si elib docum specifice

5) Sa notifice struct terit de specialit a Min Agric si Dezv Rurale in termen de 60 de zile cu priv la transm prop asupra terenurilor forestiere.

Indiferent de forma de proprietate, politica de punere în valoare economică, socială şi ecologică a pădurilor este un atribut exclusiv al statului care elaborează politici şi strategii de punere în valoare a întregului fond forestier şi exercită controlul asupra respectării acestora.

28) Gospodarirea si administrarea ffn;

Indiferent de forma de proprietate, administrarea şi asigurarea serviciilor silvice se fac prin ocoalele silvice autorizate, care sunt de 2 tipuri:

a. Ocoale silvice de stat din structura Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva

administrează păduri proprietate publică a statului

34

b. Ocoale silvice private, înfiinţate în condiţiile legii de unităţile administrativ teritoriale şi de persoane fizice şi juridice sau de asociaţii ale acestora care au în proprietate păduri

Atât ocoalele silvice de stat, cât şi cele private, sunt de interes public şi pot administra sau asigura servicii silvice şi pentru alte proprietăţi pe bază de contract.

Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de instituţiile publice de cercetare sau de instituţii de învăţământ de stat cu profil silvic.

Fondul forestier proprietate publică a UAT se adminstrează prin ocoale silvice private care funcţionează ca regimuri autonome de interes local sau pe bază de contract cu ocoale silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva.

Fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice

administrarea şi/sau servicii silvice se realizează prin ocoale silvice private care funcţionează similar asociaţiilor şi fundaţiilor sau pe bază de contracte cu alte ocoale silvice.

Ocoalele silvice private pot fi constituite:

a) atât de proprietari, cât şi

b) de asociaţii ale acestora

si pot funcţiona în subordonarea unor structuri silvice de rang superior.

La baza constituirii asociaţiilor stau:

1. principiul liberei asocieri2. principiul respectării regimului silvic3. principiul gospodăririi durabile a pădurilor

Pentru a beneficia de sprijin din partea statului, asociaţiile de proprietari de păduri trebuie să se înscrie în Registrul Naţional al Asociaţiilor de Proprietari de Păduri, care este ţinut de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

29) Circulatia terenurilor din ffn;

Potrivit art. 34 (1) din Codul silvic: terenurile forestiere proprietate publică a statului nu pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al unui dezmembrământ al acestuia.

Din economia textului rezultă că celelalte terenuri forestiere:

35

proprietate publică şi privată a unităţilor adminsitrativ teritoriale şi

proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice (indivduale sau asociate)

sunt în circuitul civil şi ca urmare pot fi dobâdite sau înstrăinate prin oricare din modalităţile prevăzute de Codul civil, cu respectarea Codului silvic şi a legislaţiei completatoare.

Codul silvic stabileşte 2 principii în legătură cu circulaţia terenurilor din fondul forestier:

I. proprietatea forestieră nu poate fi divizată sub limita de 1 haII. este interzisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional.

În cazul în care prin deschidere unei succesiuni, din cauza numărului de moştenitori se creează posibilitatea divizării proprietăţii forestiere sub limita de 1 ha,

se constituie moştenirea în favoarea unuia sau unor moştenitori la nivelul minim de 1 ha cu plate unei sulte de către cel/cei în favoarea cărora s-a constituit moşstenirea.

este permisă reducerea fondului forestier naţional prin scoatere definitivă a terenului forestier pentru realizarea obiectivelor de interes naţional declarate conform legii de utilitate publică.

Solicitantul terenului pentru amplasarea acestor obiective poate să opteze la cerere să compenseze suprafaţa de terenuri ocupată cu terenuri echivalente ca suprafaţă şi bonitate.

Compensarea se realizează în echivalenţă valorică în condiţiile în care suprafaţa terenului dat în compensare nu este mai mică decât suprafaţa terenului care este scoasă definitiv din fondul forestier.

Fără reducerea suprafeţei fondului forestier, cu condiţia compensării şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, pot fi scoase defitinitv din fondul forestier naţional terenurile necesare realizării sau extinderii obiectivelor expres prevăzute în art. 37 (1) din Codul silvic şi anume:

1) cele necesare exploatării resurselor minerale (cărbuni, agregate minerale)2) cele necesare unor structuri de primire turistică, unităţilor administrativ

teritoriale, unităţilor de cultură, obiectivelor sociale, sportive şi medicale, construcţiilor hidrotehnice de interes local şi surse de apă potabilă

36

ExceptieExceptie

3) cele necesare unor locuinţe sau case de vacantă, dar numai din fondul forestier proprietate privată

4) pentru obiectivele instalate în fondul forestier înainte de 1 ianuarie 1990 cuprinse în amenajamentele silvice în vigoare la acea perioadă în categoria „ocupaţii şi litigii”.

Amplasarea tuturor acestor obiective se poate face cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a. construcţia şi teritoriul pe care se amplasează sunt proprietatea aceleiasi persoane

b. suprafaţa maximă care face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier incluzând construcţia, accesul şi împrejmuirea este de max 5% din suprafaţa forestieră, dar nu mai mare de 200 m.p.

Compensarea se realizează fizic cu un teren care are de 5 ori valoarea terenului care se scoate definitiv din fondul forestier naţional

iar suprafaţa terenului dat în compensare nu poate fi mai mică decât de 3 ori suprafaţa terenului care face obiectul scoaterii definitive din fondul forestier.

Terenurile cu care se realizează compensarea trebuie să fie numai din afara fondului forestier naţional, dar limitrofe acestuia şi apte de a fi împădurite.

Compensarea nu se poate realiza cu terenuri situate în zona alpină şi sublpină şi nici cu terenuri limitrofe perdelelor forestiere de protecţie.

Terenurile primite în compensare ca efect al subrogaţiei reale cu titlu particular dobândeşte acelaşi regim juridic cu terenurile pe care le înlocuiesc.

Ocuparea temporară de terenuri din fondul forestier este permisă numai pe o perioadă determinată de timp pentru realizarea unor obiective de interes naţional declarate de utilitate publică şi a obiectivelor expres prevazute de Codul silvic cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti de către beneficiarul aprobării de scoatere temporară a terenului din fondul forestier naţional.

Scoaterea temporară se poate face pe o perioadă de maxim 10 ani.

Ocuparea temporară se aprobă de:

a) conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură (ministrul) pentru suprafeţele de până la 10 ha

b) Guvern pentru suprafeţele de peste 10 ha.

37

Fondul forestier proprietate publică a statului nu poate fi concesionat cu excepţia terenurilor aferente activelor vândute de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.

Legea prevede că pentru lichidarea enclavelor şi corectarea perimetrului pădurilor, administratorul pădurilor proprietate publică a statului (RNPR) poate face schimburi şi/sau cumpărări de terenuri în numele statului pe bază de acte autentice.

2 modalit de lichidare a enclavelor si corectarea perim padurilor:

1) Schimbul

2) Cumpararea de terenuri in numele statului pe baza de acte autentice

1)SCHIMBUL

În situaţia în care unul din terenuri este proprietate publică a statului, schimbul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

să conducă la eliminarea de enclave din fondul forestier naţional proprietate publicăsă determine comasarea terenurilor forestiere proprietate publică a statuluisă asigure majorarea suprafeţelor împădurite din zonele deficitare de păduri

Schimbul se iniţiază de administratorul pădurilor proprietate publică a statului, se poate realiza doar în cadrul aceluiaşi judeţ şi se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale.

2)CUMPARAREA

O altă modalitate este cea a vânzării de terenuri din forndul forestier.

În ceea ce priveşte proprietatea privată a personanelor fizice şi juridice, se menţine dreptul de preemţiune al statului la cumpărarea de păduri ce constuie enclave în fondul forestier proprietate publică a statului.

În acest scop, vânzătorul e obligat să înştiinţeze în scris adminstratorul pădurilor proprietate publică a statului, statul putând să-şi exercite dreptul de preemţiune în termen de 30 de zile.

Dacă în acest termen, administratorul pădurilor nu-şi exercită acest drept, vânzarea eeste liberă.

Dacă vânzătorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a anunţa administratorul de intenţia sa, atunci contractul de vânzare-compărare este lovit de nulitate absolută.

Dreptul de preemţiune este un drept patrimonial de natură legală, recunoscut statului în calitatea sa de personaă juridică titulară a fondului forestier proprietate publică..

38

MADR prin RNPR poate cumpăra terenuri degradate proprietate privată inapte pentru folosinţă agricolă în vederea ameliorării prin împădurire prin constituirea lor în perimetre de ameliorare.

Statul mai poate dobândi în proprietate terenuri cu destinaţie forestieră şi prin donaţii.

30) Aspecte privind protectia ffn;

Aceasta are ca scop :

- prevenirea pierderilor provocate de fenomenele meteorologice periculoase,

- a atacurilor provocate de boli şi dăunători,

- a practicării braconajului,

- a tăierilor ilegale şi altele.

Indiferent de forma de proprietate, protecţia pădurilor cuprinde cel puţin 6 aspecte esenţiale:

1. protecţia împotriva tăierilor ilegale

2. reconstrucţia ecologică, îngrijirea şi regenerarea pădurilor

3. protecţia împotriva poluării

4. protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor vegetaţiei forestiere

5. prevenirea şi stingerea incendiilor

6. protecţia fondului de vânătoare şi pescuit din apele de munte, inclusiv lacurile de acumulare

1. protecţia împotriva tăierilor ilegale

Exploatarea masei lemnoase trebuie făcută astfel încât indiferent de natura proprietăţii să se asigure menţinerea integrităţii fondului forestier în condiţiile gestionării durabile a pădurilor.

Pentru aceasta, masa lemnoasă recoltată anual pe ansamblu ţării şi pe fiecare unitate de exploatare silvică se corelează cu cota normală de tăiere prevăzută în amenajamentul silvic tinâandu-se seama de structura masei lemnoase, amelioararea factorilor de climă, necesitatea continuităţii producţiei masei lemnoase.

39

MADR prin RNPR exercită controlul respectării regimului silvic pentru tot fondul forestier.

După exploatarea unui parchet (a unei suprafeţe limitrofe de pădure), titularul proprietăţii este obligat să reîmpădurească suprafaţa respectivă plantând puieţi sau o altă suprafaţă stabilită de autorităţile publice locale.

2. reconstrucţia ecologică, îngrijirea şi regenerarea pădurilor

sunt activităţi care se realizează conform amenajamentului silvic RNPR din Forndul de ameliorare a fondului forestier.

Dacă proprietarul unui teren din fondul forestier nu realizează din culpa sa lucrările de regenerare

MADR, după somaţie, asigură prin ocoale silvice sau societăţi comerciale atestate executarea lucrărilor de împădurire şi întreţinere, costul lucrărilor fiind suportate de proprietar.

Potrivit art 33 din Codul silvic:

RNPR şi proprietarul de păduri sunt obligaţi să înfiinţeze şi să menţină fondul de conservare şi regenerare a pădurilor, purtător de dobândă, neimpozabil, deductibil fiscal şi având regimul rezervelor fiscale.

Acest fond se află la dispoziţie şi în contul adminstratorului sau al prestatorului de servicii silvice.

3. protecţia împotriva poluării

Efectele poluării asupra fondului forestier sunt extrem de rapide şi încep cu reducerea de creştere a vegetaţiei forestiere, terminând cu uscarea totală a arborilor.

Pentru a preveni acest lucru, Codul silvic interzice amplasarea în păduri şi în imediata apropiere a obiectivelor industriale care emană noxe ce pot prejudicia vegetaţia forestieră.

4. protecţia împotriva bolilor şi dăunătorilor vegetaţiei forestiere

Aceasta se realizează pe baza unui sistem integrat prin colaborare între autorităţile silvice, propietarii de păduri şi autorităţile adminstraţiei publice locale în cadrul sistemului naţional de monitorizare a vegetaţiei forestiere.

6. protecţia fondului de vânătoare şi pescuit din apele de munte, inclusiv lacurile de acumulare

40

Pentru protecţia fondului cinegetic şi de pescuit, MADR elaborează norme tehnice obligatorii privind gospodărirea fondului de vânătoare şi pescuit în apele de munte care sunt obligatorii pentru toţi proprietarii, indiferent de forma de proprietate.

31) Produsele padurii si folosinta lor;

Condul silvic clasifică produsele pădurii în 2 categorii:

1. produse lemnoase, care includ:

produse principale (toate materialele lemnoase ale pădurilor reprezentate din tăieri de regenerare)

produse secundare (rezultate din activitatea de ingrijire a arborilor a căror exploatare se face în aceste condiţii)

produse accidentale (rezultate în urma acţiunilor factorilor biotici şi abiotici destabilizatori)

produse de igienă (rezultate din procesul de eliminare naturală)

alte produse ale pădurii: - arborii şi arbuştii ornamentali

- pomii de Craciun

- răchită

- puieţii

- diferite produse din lemn

2. produse nelemnoase

fauna de interes cinegetic

peştele din apele de munte, crescătorii, bălţi situate în afara fondului forestier

fructele de pădure

seminţele forestiere

ciupercile comestibile din flora spontană

plantele medicinale şi aromatice

răşine

41

alte produce (iarba de pe terenurile fondului forestier care se exploatează prin păşunat direct ale animalelor admise la păşunat în pădure şi prin cosire şi valorificare ulterioară)

Exploatarea produselor lemnoase se face pe bază de autorizare emisă în condiţiile prevăzute de lege.

Valorificările au loc prin licitaţie cu excepţia produselor lemnoase care au fost exploatate de proprietar.

Dacă masa lemnoasă nu s-a putut vinde toată prin licitaţie, ce rămâne se poate vinde liber.

Produsele nelemnoase se recoltează porivit normelor tehnice care prevăd că:

a. plantele aromaticeb. fructele de pădure c. ciupercile comestibile

pot fi culese de orice persoană în cantităţi mici, pentru nevoi personale.

Dacă culgerea se face în cantităţi mai mari, atunci este necesară o autorizare specială dată de RNPR dacă este vorba de păduri aparţinând domeniului public al statului sau de către adminstraţiile publice locale dacă pădurile aparţin domeniului public/privat al unităţilor adminstrativ teritoriale.

Dacă pădurile sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice atunci este nevoie de încheierea unui contract cu proprietarul pădurilor pentru culegerea acestor produse.

Nerespectarea prevederilor Codului silvic determină atragerea răspunderii civile, contravenţionale sau penale după caz.

32) Dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos;

Consacrarea jur a dr fund. al omului la un mediu sanatos a fost facuta pt prima data pe plan international in Declaratia de la Stockholm in 1972 care a prevazut dreptul omului la un mediu a carui calitate sa-i permita sa traiasca in demnitate si in bunastare.

Declaratia a prevazut in acelasi timp obligatia cu caracter universal a statelor ca prin activitatile desfasurate in limitele jurisdictiilor nat. sa nu cauzeze daune mediului in alte state sau in regiuni statale dincolo de limitele jurisdictionale nat.

Cu un continut asemanator acest dr. a fost prevazut ulterior in Carta Africana a dr omului si al popoarelor din 1981 , in Protocolul aditional la Conventia Americana privind dr omului din ’88 si in Proiectul de Declaratie inter. a dr omului si mediului din ’94 si altele.

42

o Pe plan national dr omului la un mediu sanatos apare consacrat fie in Constitutie ca dr fundamental ,fie in legi organice.

In continutul dr fundamental al omului la un mediu sanatos surprindem 2 dimensiuni :

1.una individuala care implica dr fiecarui individ

la prevenirea poluarii,

dr de a cere incetarea activitatii generatoare de poluare,

dr de a fi despagubit pt daunele suferite in urma poluarii;

2.alta colectiva care se refera la obligatia generala a statelor de a coopera in vederea prevenirii si combaterii poluarii, a protejarii mediului la nivel, nat si internat.

In lit jur straina si in practica instantelor internat. discutiile s-au purtat nu cu privire la existenta sau inexistenta acestui dr pt ca este recunoscut de toate statele ,ci cu privire la posibilitatea intentarii unei actiuni individuale de aparare izvorata dintr-un dr colectiv .Mai multe rezolutii ale organismele internat. si hot ale C.I. de justirie au prevazut posibilitea intentarii unei actiuni individuale pt apararea acestui dr.

In Romania Const din ’91 nu a prevazut initial ca tare acest drept ci el a fost introdus expres dupa revizuirea din 2003 art 35:

”Statul recunoste persoanei dr la un mediu sanatos si echilibrat ecologic. Statul asigura cadrul legislativ pt exercitarea acestui dr ;pers fizice si jur au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator”.

OUG195/2005 privind protectia mediului cu modif.ulterioare pornind de la recunosterea principiului cf. caruia statul recunoaste pers. Dr la un mediu sanatos si echilibrat ecologic in art 5 consacra garantiile acestui dr:

accesul la informare privind mediul , cu respectarea cond. de confidentialitate prevazute de legislatia in vigoare;

dr de a se asocia in organizatii pt protectia mediului’

dr de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezbaterile politice si legislatia de mediu, emitera actelor de reglem. in domeniu, elaborarea planurilor si programelor;

43

dr de a se adresa direct sau prin intermediul Org.pt protectia mediului autoritate adm si/sau jud, dupa caz, in problemele de mediu indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu;

dr la despagubire pt prejudiciul suferit.

In raport cu celelalte dr fundamentale acest dr este in acelasi timp fundamental dez celorlalte dr si totodata o premisa pt aparitia de noi dr fundamentale.

Se constata in prezent in practica inst internat. si nat. din statele dez. o orientare cu privire la acest dr in sensul considerarii ca dr individual si nu colectiv.

33) Studiul de impact;

- procedura-cadru de evaluare a impactului asupra mediului inclusiv pentru proiecte cu impact transfrontier şi lista activităţilor supuse procedurii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului la propunerea autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului.

- studiul de impact este concretizarea unei obligaţii de procedură preliminară emiterii acordului şi autorizaţiei de mediu, find un act specific dreptului mediului.

- prin evaluarea impactului asupra mediului se identifică, se descriu şi se stabilesc în funcţie de fiecare caz în parte efectele directe şi indirecte, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.

- evaluarea impactului asupra mediului se efectuează în faza de elaborare a documentaţiei care fundamentează fezabilitatea proiectului cuprinzând 3 etape:

o Etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului

o Etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind studiul de evaluare a impactului asupra mediului

o Etapa de analiză a calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului

- autoritatea competentă pentru protecţia mediului(ACPM), după examinarea fiecărui proiect, decide asupra necesităţii evaluării impactului asupra mediului şi aduce la cunoştinţa publicului decizia luată. - dacă se stabileşte obligativitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului pregăteşte şi transmite titularului de proiect un îndrumar referitor la problemele de mediu care trebuie tratate în evaluarea de impact.- pe baza îndrumarului referitor la problemele de mediu care au fost tratate în evaluarea de impact de către titularul proiectului se efectuează studiul de evaluare a impactului, rezultatele acestuia fiind consemnate într-un raport care se înaintează ACPM.

44

- în cadrul unui comitet de analiză tehnică, autoritatea competentă pentru protecţia mediului, împreună cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, după caz, :

analizează calitatea raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului şi ia decizia de acceptare sau de refacere a raportului, respectiv de emitere sau de respingere motivată a acordului de mediu.

- orice solicitare de acord de mediu pentru proiecte supuse evaluării impactului asupra mediului se aduce la cunoştinţa publicului de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.- prin L 22/2001, România a ratificat Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier adoptată la Espoo, Finlanda – 25 februarie 1991.

34) Avizul, acordul si autorizatia de mediu;

-autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu excepţia Gărzii Naţionale de mediu şi a unităţilor subordonate acesteia conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, acte de reglementare în condiţiile legii.- ACPM emite următoarele categorii de avize:

1) Avizul (avize) de mediu pentru planuri şi programe;2) Avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu;3) Avizul de mediu pentru produse de protecţia plantelor, respectiv pentru autorizarea

îngrăşămintelor chimice;solicitarea şi obţinerea avizului pentru stabilirea obligaţiilor de mediu sunt obligatorii în situaţia în care titularii de activităţi cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmează să deruleze sau să fie supuşi unei proceduri de : vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, vânzare de active, fuziune, concesionare, divizare sau în alte situaţii care implică schimbarea titularului activităţii, precum şi în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activităţii in condiţiile legii.

în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia din procedurile menţionate părţile implicate transmit în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului obligaţiile asumate privind protecţia mediului printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul.

avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu este valabil până la îndeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu excepţia cazului când intervin modificări ale condiţiilor în care a fost emis.

Acordul de mediu = actul tehnico-juridic emis de ACPM prin care se stabilesc condiţiile de realizare a unui proiect d.p.d.v. al impactului asupra mediului.

- solicitarea şi obţinerea acordului de mediu sunt obligatorii pentru proiecte publice sau private ori pentru modificarea sau extinderea activităţilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare care pot avea efect semnificativ asupra mediului.

45

- acordul de mediu se emite în paralel cu celelalte acte de reglementare şi este valabil pe toată perioada punerii în aplicare asupra proiectului.

- acordul de mediu îşi pierde valabilitatea dacă lucrările de investiţii pentru care a fost emis nu încep în termen de 2 ani de la data emiterii, cu excepţia proiectelor cu finanţare externă pentru care acordul de mediu îşi păstrează valabilitatea până la finalizarea investiţiilor

- desfăşurarea activităţilor existente, precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului poate avea loc numai în baza autorizaţiei de mediu sau a autorizaţiei integrate de mediu, după caz.

Autorizaţia de mediu = actul tehnico-juridic emis de ACPM prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesare pentru punerea acesteia in funcţiune.

Autorizaţia integrată de mediu = actul tehnico-juridic emis de ACPM in condiţiile legislaţiei specifice privind prevenirea si controlul integrat al poluării.

- procedura de emitere a autorizaţiei de mediu şi lista activităţilor supuse acestei proceduri, precum şi procedura de emitere a autorizaţiei integrate de mediu şi normele metodologice de aplicare a acestei proceduri sunt stabilite prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

- autorizaţia de mediu, respectiv autorizaţia integrată de mediu se emit după obţinerea celorlalte avize, acorduri şi autorizaţii ale autorităţilor competente, potrivit legii.- autorizaţia de mediu este valabilă 5 ani, iar autorizaţia integrată de mediu este valabilă 10 ani- prin excepţie, cele două emise cu program pentru conformare, respectiv cu plan de acţiuni sunt valabile pe toata durata derulării programului sau planului.

- perioada de valabilitate a autorizaţiei de mediu, respectiv a autorizaţiei integrate de mediu nu poate depăşi ultimul termen scadent al programului pentru conformare, respectiv al planului de acţiune.

- avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu, acordul de mediu şi autorizaţia de mediu se revizuiesc dacă apar elemente noi cu impact asupra mediului necunoscute la data emiterii.- în acest caz se poate cere şi refacerea evaluării impactului asupra mediului şi/sau a bilanţului de mediu- autorizaţia integrată de mediu se revizuieşte în condiţiile legislatiei specifice privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, OUG 152/2005 aprobată prin L 84/2006, fiind obligatorie în urmatoarele situaţii:

o poluarea produsă de instalaţie este semnificativă astfel încât necesită revizuirea valorilor-limită de emisie existente sau includerea de noi valori limită de emisie în autorizaţia integrată de mediu;

46

o schimbările substanţiale ale celor mai bune tehnici disponibile fac posibilă reducerea semnificativă a emisiilor fără a impune costuri excesive;

o siguranţa în exploatare a proceselor sau a activităţilor impune utilizarea altor tehnici;o prevederile unor noi reglementări legale o impun.

Acordul de mediu, autorizaţia de mediu şi autorizaţia integrată de mediu se suspendă de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului care a emis actele de reglementare pentru nerespectarea prevederilor acestora, ori ale programului pentru conformare , respectiv ale planului de actiuni dupa o notificare prealabila prin care se poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru indeplinirea obligatiilor.

- suspendarea dureaza până la eliminarea cauzelor care au determinat-o, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfăşurarea proiectului sau desfasurarea activităţii sunt intezise.

- ACPM după expirarea termenului de suspendare, dacă nu s-au îndeplinit condiţiile prevăzute în actul de suspendare dispune anularea acordului de mediu, a autorizaţiei de mediu, a autorizaţiei integrate de mediu, după caz.

- dispoziţiile de suspendare şi încetare a actelor de reglementare sunt executorii de drept.

- litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare se soluţionează de către instanţele de contencios administrativ competente, potrivit legii.

- ACPM, împreună cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale, după caz, asigură informarea, participarea publicului la luarea deciziilor privind activităţile specifice şi accesul la justiţie în conformitate cu Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu semnată la Aarhus 1998, ratificată de România prin L 86/2000.

36) Managementul ecologic al deseurilor

Consta in totalitatea lucrarilor, masurilor si activitatilor de gospodarire a deseurilor destinate sa asigure protectia mediului si a sanatatii umane.

OUG 195/2005 cuprinde norme cu caracter general cu privire la subst chimice periculoase, la deseurile si subst periculoase care se refera la obligatia in domeniu ce revine autoritatii pt protectia mediului si a altor autoritati cu atributii specifice precum si pers fizice si jur si norme specifice cu privire la calitatea apelor , solului si aerului, protectia ecosistemelor terestre si acvatice , protectia asezarilor umane.

Autoritatea competenta stabileste norme, reguli, standarde si adopta masuri stimulative economice si financiare pt realizarea obiectivelor prioritare ale gestionarii prevazute de OUG 78/2000 privind reg deseurilor, respectiv:

47

1.prevenirea sau reducerea generarii deseurilor si a gradului de periculozitate a acestora prin :

dez. de tehnologii curate cu consum redus de resurse naturale;

dezv. de tehnologii in vederea obtinerii de produse astfel proiectate incat prin caracteristicile de fabricatie, prin comercializarea in vederea utilizarii si prin eliminarea lor dupa utilizare sa nu contribuie sau sa contribuie cu masura cat mai mica la cresterea riscului de poluare si a gradului de nocivitate a deseurilor;

dezv de tehnici adecvate pt neutralizarea/anihilarea subst periculoase continute in deseurile destinate valorificarii;

2.reutilizarea, valorificarea deseurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt process care vizeaza obtinerea de materii prime secundare sau utilizarea unor deseuri ca surse de energie.

In scopul asigurarii unui nivel satisfacator de protectie a mediului si sanatatii populatiei privind activitatea cu deseuri ;

autoritatea publica centrala coordoneaza elaborarea, promovarea , implementarea si monitorizarea implementarii Strategiei Nat de Gestionare a Deseurilor si a Planului Nat de Gestiune a deseurilor.

Obiectivele SNGD se impart in urmatoarele categ.:

-obligatii strategice generale pt gestionarea deseurilor

-obligatii strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri nepericuloase

-obligatii strategice generale pt gestionarea deseurilor periculoase

-obligatii strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase

In baza SNGD si pt realizarea obiectivelor prevazute de acesta se elaboreaza Planul de gestionare a deseurilor la nivel nat. , regional, judetean inclusiv al Mun. Buc.

Aceste planuri trebuie sa contina informatii privind tipurile, cantitatile si originea deseurilor care urmeaza sa fie valorificate , eliminare, tehnici nat, prevederi speciale pt anumite tipuri de deseuri, amplasamente si instalatii implementate pt valorificarea , eliminarea , depozitarea sau eliminarea finala a deseurilor.

PNGD se elaboreaza de Autoritatea publica centrala pt protectia mediului care colaboreaza in acest scop cu autoritatea competenta din statele membre ale UE si cu Comisia Europeana si se aproba prin OG dupa care se notifica Comisiei Europeana (1470/2004).

48

Planurile Regionale de Gestionare se elaboreaza in comun de Consiliului judetean din raza de competenta a fiecarei agentii regionale pt protectia mediului in colaborare cu acestea sub coordonarea Agentiei Nat pt protectia mediului si se aproba prin ordin comun al conducatorului Aut.publice centrale pt protectia mediului si Aut de gestionare pt dez regionala.

Planurile jud de gestionare a deseurilor se elaboreaza de Consiliului jud in colaborare cu Agentiii jud. Pt protectia mediului sub coordonarea Agentiii Regionale pt protectia mediului si respectiv pt mun.Buc. de Consiliul General al Mun .Buc. in colaborare cu Agentia pt ptotectia mediului Buc. sub coord. Agentiei regionale si se adopta prin hot a Consiliului jud. ,respectiv hot a Consiliului general al mun BUC.In cadrul Planurilor de gestionare a deseusilor aut.competenta stabileste sectiuni speciale pt gestionarea deseurilor periculoase.

37) Regimul juridic al deseurilor reciclabile;

Deşeuri industriale reciclabile

Conform legii, acestea sunt deşeuri metalice feroase şi neferoase de hârtie, cartoane, sticlă, cauciuc, mase plastice şi textile.

De asemenea, valorificarea este definită ca operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie a deşeurilor industriale pentru a fi reutilizate în scopul iniţial sau în alte scopuri.

Reciclarea deşeurilor industriale are următoarele principii:

- principiul utilizării doar a acelor procedee de gestionare a deşeurilor industriale reciclabile, care nu prezintă risc pentru mediu şi pentru sănătatea populaţia

- principiul poluatorul plăteşte- principiul responsabilităţii producătorului- principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri

excesive Deţinătorii de deşeuri reciclabile sunt obligaţi să asigure strângerea, sortarea şi depozitarea acestora, cu respectarea normelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, precum şi reintroducerea lor în circuitul producţiei prin:

a) reutilizarea în propriile procese de producţie

b) valorificarea pe bază de autorizaţie emisă de Comitetul Naţional pentru Reciclarea Materială

c) predarea către agenţii economici specializaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienţă

Destinatarii de deşeuri industriale reciclabile au următoarele obligaţii:

49

- să nu depoziteze şi să nu abandoneze deşeuri industriale reciclabile sau în incinte special destinate acestui scop

- agenţii economici care realizează operaţii de colectare a deşeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice îşi pot desfăşura activitatea doar în baza autorizaţiei de colectare emisă de prefectură, cu avizul primăriei în care funcţionează agenţii economici respectivi, pe baza dovezii că deţine spaţiul şi dotările corespunzătoare pentru depozitarea deşeurilor colectate, precum şi pe baza autorizaţiei de mediu emisă de Autoritatea Teritorială pentru Protecţia Mediului

Agenţii economici care colectează deşeuri industriale de la persoanele fizice sunt obligaţi să le elibereze acestora adeverinţe de primire şi plată, care trebuie să conţină anumite elemente prevăzute de lege. Autorizaţia de colectare e valabilă 1 an, cu posibilitatea prelungii pentru încă 1 an.

Autorizaţia de colectare poate fi retrasă, suspendată sau anulată doar în condiţiile prevăzute de lege.

Activitatea de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile se poate desfăşura doar în baza autorizaţiei de valorificare, pentru fiecare grup de deşeuri industriale reciclabile.

Autorizaţia de valorificare este valabilă 3 ani, cu posibilitatea prelungirii.

Autorizarea din punctul de vedere al protecţiei mediului a activităţii prin care se realizează operaţiunea de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile se face de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Nerespectarea prevederilor privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz.Deşeurile industriale reciclabile a căror provenienţă nu poate fi dovedită sau care fac obiectul valorificării sau a unor acte de comerţ neconforme cu legea se confiscă şi se valorifică, iar contravaloarea lor se face venit la bugetul local unde s-a făcut constatarea, dacă n-au fost returnate celor în drept

38) Transportul peste frontiera al deseurilor si substantelor periculoare;

Prin legea 6/1991, România a ratificat Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiera al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, din 1989.

Conform acesteia, statele părţi sunt obligate să adopte măsurile necesare pentru ca gospodărirea deşeurilor periculoase şi a reziduurilor să fie în concordanţă cu normele de protecţie a mediului şi sănătăţii umane.

Statele nu pot autoriza transportul de deşeuri periculoase către un stat care nu e parte (sau importul de la el)

50

Fiecare state parte se obligă să interzică tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia sa naţională să transporte sau să elimine deşeuri periculoase fără autorizaţie sau fără să fie abilitate.

Transportul peste frontiere poate fi autorizat doar dacă:

- statul exportator dovedeşte că nu are capacitatea tehnică pentru eliminarea acestor deşeuri într-un mod eficient şi raţional

- deşeurile sunt solicitate ca materii prime pentru reciclare de statul importator- industria se conformează şi altor criterii convenite de părţi (cu condiţia ca actul normativ

să nu contravină obiectului convenţiei)Pentru ca un transport peste frontiere între părţi să aibă loc, statul exportator trebuie să informeze sau să ceară ca exportatorul să informeze în scris autorităţile competente ale statului prin care deşeurile periculoase urmează să treacă.

Fiecare stat implicat trebuie să răspundă în scris, acceptând transportul cu sau fără condiţii, putând cere şi informaţii suplimentare, sau pot refuza permisiunea pentru transport.

Statul exportator nu va autoriza începutul transportului până nu primeşte înştiinţarea în scris de la statul importator, plus dovedirea existenţei unui contract între exportator şi eliminator, din care să rezulte că deşeurile vor fi eliminate în mod ecologic şi raţional.

De asemenea, statul exportator trebuie să primească înştiinţarea scrisă a statelor de tranzit.

Este considerat trafic ilicit orice deplasare transfrontieră a unor deşeuri periculoase sau a altor reziduuri, dacă aceasta s-a efectuat:

- fără notificarea expresă a tuturor statelor interesate- fără înştiinţarea unui anume stat interesat sau cu înştiinţarea obţinută prin declaraţie

falsă sau fraudă- prin eliminarea deliberată a deşeurilor periculoase cu încălcarea prevederilor convenţiei

şi a principiilor generale

De traficul ilicit se face răspunzător exportatorul sau producătorul.

Statul exportator va trebui să asigure reimportarea deşeurilor periculoase, dacă nu e posibil să le elimine în 30 de zile de când a fost informat privind existenţa traficului ilicit.

39) Principiile si conditile activitatilor nucleare in Romania;

Autorizarea activitatilor nucleare

Desfasurarea pe teritoriul Romaniei a unei activitati permise de lege se face pe baza autorizatiei emise de Comisia Nationala pt controlul activitatilor nucleare .

Autorizatia se elibereaza pesoanelor juridice la cererea acestora daca fac dovada indeplinirii cond legale.

51

Autorizatia se poate elibera si unitatilor fara personalitate juridica constituite cf legii nominalizate in Anexa 4 din legea 111/96 cu modif. si completarile ulterioare daca fac dovada ca respecta cond legale.

? In cadrul activ. autorizate pers. care isi desfasoara activ. trebuie sa fie posesorul unui permis de executare eliberat de aceeasi autoritate.

Atat autorizatiile cat si permisele se acorda pe o perioada determinata, dreptul dobandit in baza acestor documente neputand fi transmis fara acordul emitentului.

Autorizatia se poate elibera de la inceput pt intreaga activitate nucleara sau pt diferite faze de realizare sau functionare a unor instalatii cu cond. ca fazele anterioare sa fi fost autorizate.

Autorizatia se suspenda sau se emite din proprie initiativa sau la sesizarea pers fizice sau jur in toate situatiile in care CNCAN( Comisia Nationala pt controlul activitatilor nucleare) constata ca:

1. titularul autorizatiei nu a respectat prevederile legii 111/96 sau cond. prevazute in autorizatie;

2. nu sunt indeplinite integral si la termenul stabilit masurile desprinse de organele de control;

3. apar situatii noi dpdv tehnic sau de alta natura necunoscute la data autorizatiei care pot afecta desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare;

4. titularul autorizatiei nu isi indeplineste obligatiile cu privire la constituirea surselor financiare proprii pt constiuirea si finalizarea definitive a deseurilor radioactive si a combustibililor uzuali si dezafectarea instalatiilor nucleare sau cu privire la asigurarea de rasp civila pt daune catre terti in caz de accidente nucleare.

5. titularul de autorizatie inceteaza sa fie legal constituit

6. titularul autoritaziei isi pierde capacitatea juridica.

La randul sau permisul de exercitare poate fi suspendat sau se poate retrage de catre emitent in urmatoarele situatii:

1. titularul autorizatiei nu a respectat reglem. emise de CNCAN

2. titularul permisului inceteaza din viata sau isi pierde cap jur

Daca din interes de stat autorizatia se retrage titularul ei are dreptul la compensatie din partea autoritatii care a dispus masura cuantumului acestora urmand sa fie stabilit cu

52

luarea in considerare a interesului public si al titularului autorizatiei fiiind stabilit prin intelegerea partilor sau in caz de neintelgere de inst de judecata.

Fara compensatie autorizatia se retrage in urmatoarele situatii:

1) cand titularul a incalcat prevederile legale , dispozitiile organelor de autorizare si control sau in limitele si cond prevazute in autorizatie;

2) cand titularul a obtinut autorizatia facand uz de declaratii false;

3) cand retragerea autorizatiei s-a desprins datorita faptului ca personalul titularului , tertele persoane, populatia sau mediul au fost supuse la riscuri peste limitele legale generate de Autoritatea competenta;

Ministerul Sanatatii Publice autorizeaza introducerea in circuitul eco si soc in vederea utilizarii sau a consumului de catre populatie produsele care au fost supuse iradierii sau care contin materiale radioactive ,autorizeaza introducerea in dom.medical pt diagnosticarea si tratament a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante si a produselor farmaceutice care contin materiale radioactive;

Ministerul Sigurantei Nat autorizeaza realizarea ,utilizarea, detinerea , proiectarea si verificarea mijl de masurare in dom, radiatiilor pt necesitatile armatei.

Pt desfasurarea activitatilor nucleare in afara autorizatiei de functionare si a permisului de exercitare mai sunt necesare solicitarea si obtinerea acordurilor si autorizatiilor de mediu pe baza elaborarii studiilor de impact.

Acordul si autorizatia de mediu prevazute de lege se emit de Autoritatea Publica Centrala pt protectia mediului pe baza criteriilor de autoritate si control prevazute de lege completate cu criteriile de autoritate si control specifice , cuprinse in reglem. emise de aceasta autoritate cu consultarea CNCAN si a M.Sanatatii Publice referitor la supravegherea si raporturile evaluarilor de elementi radioactivi in mediu precum si a contaminarii radioactive a factorilor de mediu.

41) Particularitatile elementelor constitutive ale raspunderii delictuale in dreptul mediului;

I. sub aspectul subiectilor raspunderii

a) persoana indreptatita la repararea daunelor- med inconjurator nu este si nu poate fi sub victima care sa reclame o reparatiune- el este o valoare fundamentala aparata prin norme de drept atat pe plan intern cat si pe plan

international- ca urmare, in dreptul intern , un sub victima care poate reclama reparatiunea poate fi :

53

statulUATe persoana fizica sau juridica careia i se cauzeaza un prejudiciu

- pe plan international, poate fi:statul atunci cand mediul lezat se afla in limitele teritoriului si ale jurisdictiei nationale sau comunitatea internationala in ansamblul ei atunci cand mediul lezat .... acelei comunitati

b) persoana responsabila- avand in vedere ca legatura de cauzalitate intre fapta prejudiciabila si prejudiciu este greu de

stabilit datorita caraterului difuz al daunelor in gereneral, legislatiile nationale au mers pe un responsabil determinabil in mod prealabil producerii pagubei

- dintre sistemele mai des folosite, mentionam: determinarea inainte de producerea prejudiciului a persoanei

responsabile care e obligata sa constituie o garantie si din care victima este despagubita

constituirea unui fond de indemnizare a victimelor din contributiile depuse de poluator

desemnarea in prealabil a victimei (?)

II. sub aspectul elem constitutive ale raspunderii - in dreptul civil pt nasterea raspunderii delictuale sunt necesare a fi indeplinite cumulativ

urmatoarele elemente:

savarsirea unei fapte iliciteproducerea unui prejudiciu prin fapta ilicitaexistenta unui raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciuculpa autorului faptei ilicitedaca autorul este pers fizica nu se mai cere si capacitatea de exercitiu a autorului in ... faptei

- si in dreptul mediului pt nasterea raspunderii delictuale se cer a fi intrunite cumulativ aceleasi elemente, elementele comportand inca o serie de particularitati

- in dreptul mediului, de cele mai multe ori, prejud se produc prin fapte licite permise de lege- de aceea regula este a rasp obiective intemeiata pe ideea de risc si de garantie- daca spre deosebire de dr civil in dreptul mediului raspunderea e obiectiva, aceasta nu inseamna

ca unele prejudicii aduse mediului pot fi cauzate si prin fapte ilicite- aceasta raspundere, avand caracter de exceptie, este expres prevazuta atat in L protectiei

mediului (OUG 195/2005), cat si in legile speciale- in mod exceptional raspunderea poate fi si ilicita- in dreptul civil exista o serie de situatii care inlatura caracterul ilicit al faptei si ca urmare

raspunderea delictuala:starea de legitima apararestarea de necesitateindeplinirea unei indatoriri de serviciuconsimtamantul dat in mod valabil de victimaforta majora si cazul fortuituneori si exercitarea unui drept

54

- dintre aceste situatii in dreptul mediului au fost considerate drept cauze care inlatura raspunderea delictuala;

forta majora cu caracter exceptional in anumite circumstante de necesitate siin domeniul daunelor nucleare starea de conflict armat, razboi civil sau insurectie armata ori culpa grava a victimei care a omis sa actioneze

- starea de necesitate este diferita de cea prevazuta in Codul Penal= acea situatie in care se gaseste o persoana care nu avea la indemana o alta posibilitate de a salva de la un pericol grav si iminent un bun al sau sau al altuia, persoana sa sau a altuia ori un interes public- in art 45 alin (2) C.pen. se prevede ca nu se considera in stare de necesitate persoana care in

momentul in care a actionat putea sau trebuia sa isi dea seama ca procedand in acest mod va cauza o paguba mult mai mare decat cea care s-ar fi produs initial

- in ceea ce priveste exercitarea unui drept, in dreptul mediului se considera ca niciun drept subiectiv al niciunei persoane nu poate fi considerat a fi exercitat potrivit scopului si finalitatii sale de vreme ce mediul inconjurator a fost prejudiciat

Prejudiciul (dauna ecologica)- in dreptul mediului pt prejudiciu se foloseste termenul de „dauna ecologica” prin care se

intelege atat:prejudiciul suferit de om si de bunurile sale, cat si prejudiciul adus mediului sau diferitelor componente ale acestuia

- si in dr mediului prejudiciul trebuie sa fie considerat cert si actual- spre deosebire insa de dreptul civil se considera actual si prejudiciul viitor :

daca este sigur ca se va produce si sunt suficiente elemente pt a-i determina intinderea

- daca in dreptul civil exista principiul reparatiunii in natura si numai in sbsidiar prin echivalent banesc, in dr mediului principiul reparatiunii in natura nu poate fi aplicat pt ca daunele aduse mediului sau componentelor de mediu au caracter ireversibil, fapt pt care se recurge la stabilirea unei sume de bani care rareori acopera integralitatea prejudiciului adus mediului

Raportul de cauzalitate- in dr mediului este si mai greu de stabilit deoarece de cele mai multe ori cauzele interfereaza cu

o multitudine de conditii care pot accelera sau intarzia producerea efectelorCulpa- si in dr mediului exista raspunderea subiectiva bazata pe culpa, doar ca proba culpei este foarte

greu de realizat- trebuie si in dr mediului ca autorul sa aiba capacitate civila delictuala

42) Raspunderea civila (OUG 195/2005);

Răspunderea civilă:

Conform OUG 195/2005- noţiunea de răspundere civilă sugerează ideea de sancţiune/reparaţie.

55

= raportul social sancţionat juridic pe baza căruia o persoană se află în relaţie de obligaţie faţă de altă persoană căreia îi datorează satisfacerea/repararea prejudiciului ce l-a cauzat.

- în Dr.Mediului, temeiul juridic al răspunderii pentru prejudiciul cauzat mediului se află în primul rând in legea. prot. med. şi în OUG 68/2007- răspunderea de mediu,

OUG 195/2005 reglementează:

principiile acţiunii preventive,al utilizării durabile a resurselor naturale;

principiul poluatorul plăteşte, precum şi

obligaţiile juridice privind protecţia resurselor naturale, a atmosferei, apei, solului, aşezărilor umane, etc.

Incalcarea oricărei obligaţii poate cauza prejudicii insemnate, atrăgând răsp. jurid. a celor vinovaţi.

OUG 195 stabileşte principiile caracteristice obligaţiei răspunderii pentru prejudiciul adus mediului şi prevede răspunderea solidară în cazul pluralităţii de autori

Conform Legii., art 95(2), în mod excepţional răspunderea poate fi şi subiectivă., cu precizări pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naţionale, conform reglementărilor specifice.

OUG defineşte PREJUDICIUL = efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunatoare ori dezastre;

43) Raspunderea civila subiectiva si obiectiva in dreptul mediului;

- Pana la aparitia vechii legi a mediului,137/2005, dat fiind faptul ca proba culpei e greu de facut,mai ales in cazul prejudiciului produs prin poluare ,in lit juridica s-a mers pe ideea ca un prej adus mediului se poate datora si viciului ascuns al lucrului,de care cel ce foloseste nu avea cunostinta.

s-au interpretat dispozitiile art 1000 alin(1)C Civ ca fiind o raspundere obiectiva si aplicabila domeniului.

Aceasta solutie garanteaza intr-o masura mai mare ,in conditii de proba mai putin mai putin dificile ,dreptul la despagubire al persoanei prejudiciate.

Dovada tb facuta in sensul ca activitatea celui chemat sa raspunda i-a creat reclam un prejudiciu.

Paratul se poate exonera de rasp facand dovada fortei majore,faptei tertului sau culpei reclam.

56

- L 137/1995 a consacrat expres principiul raspunderii obiective pt prej aduse ,principiu pastrat si in reglem actuala: OUG 195/2005.

- Rasp subiectiva se aplica rar,cu caracter de exceptie,victima trebuind sa dovedeasca pe langa fapta ilicita,prej si raportul de cauzalitate si culpa celui care e chemat sa raspunda.

44. Raspunderea delictuala rezultata din tulburarile aduse starii de vecinatate si raspunderea delictuala reglementata de art.1000 alin.(3), C.civ.pentru prejudiciile aduse mediului;

- Plecand de la adevarul ca viata si societatea impun si suportarea unor inconveniente asa-zise normale ,care decurg din starea de vecinatate,ca exista o serie de poluari si daune admisibile pana la o anumita limita,doctrina si practica au considerat ca atunci cand aceste limite sunt depasite se naste dreptul la reparatie ,prin institutia raspunderii civile delictuale.

- Dreptul la despagubire se fundam dpdv juridic pe dreptul fiecaruia de a nu fi privat in tot sau in parte ,de valoarea unui bun sau a unei situatii si de avantajele pe care le poate avea aici si deci NU pe conduita autorului daunei.- Obligatiile speciale de vecinatate au ca scop:

mai intai,de a evita consecintele daunatoare ale vecinatatii ,iar apoi,in caz ca ele s-au produs ,de a repara daunele respective.

- Natura jur a rel de vecinatate este cea a servitutilor naturale si legale.- In lit jur s-a sustinut ,in leg cu servitutile,ca acestea nu sunt in fond servituti propriu-

zise,ci un nr de obligatii juste impuse prop pe cale naturala sau legala,ca reguli de buna vecinatate.

- Ele sunt limitari ale dr de prop care deriva din raporturile firesti de buna vecinatate si se aplica oricarui fel de drept de prop.

Raspunderea reglementata de art 1000 alin (3) C Civ pt prejudiciile aduse mediului- in literatura juridica exista o opinie potrivit careia raspunderea comitentului pt faptele

prepusului prin care le aduc prejudicii tertilor trebuie sa fie o raspundere subiectiva pt ca in caz contrar, comitentul ar suferi daune multi mai mari, neputandu-se intoarce cu o actiune in regres in toate situatiile impotriva prepusului sau pentru a recupera depagubirile platite tertului

- aceasta deoarece potrivit art 102 C muncii, angajatii nu raspund pt daunele produse tertilor din vina si in legatura cu munca lor si nici pt cele care depasesc limitele legale

- contrar acestei opinii, majoritatea autorilor si practica juridice au considerat ca prin art 1000 alin (3) Cciv s-a creat o prezumtie de raspundere a comitentului in solidar cu prepusul sau pt paguba cauzata tertului

- aceasta cu atat mai mult cu cat comitentul isi asuma de la inceput riscul .... ales si in cele mai multe situatii are obligatia sa incheie un contract de asigurare sau sa instituie o alta garantie prin care victima sa poata fi despagubita

57

45. Raspunderea de mediu reglementata de L 68/2007 sub aspectul elementelor constitutive;

- Legea 68/2007 transpune şi reglementează integral directiva Comunităţii Europene CE 2004/35.

- Natura juridică complexă a dreptului mediului şi caracterul său interdisciplinar se regăsesc şi în principiile răspundeii juridice referitoare la pevenţia şi repararea prejudiciului asupra mediului.

- Răspunderea specifică acestei ramuri de drept care, având la bază principiile sale specifice, îmbină elementele de dreptul mediului cu elementele de drept administrativ şi drept civil.

Elementele de drept administrativ decurg din :

consacrarea expresă a legii protecţiei mediuluieste un obiectiv de interes public major, de unde rezultă că măsurile reparatorii şi evaluarea caracterelor semnificative ale prejudiciului trebuie să se facă în mod unilateral de către autorităţile administraşiei publice pentru protecţia mediului; deciziiile acestor autorităţi în domeniul prevenţiei şi a reparării prejudiciului pot fi atacate conform procedurii specifice contenciosuluinerespectarea obligaţiilor de către operatorii economici în legătură cu prevenirea/limitarea prejudiciului asupra mediului, precum şi nerespectarea de către autorităţile competente pentru protecţia mediului a obligaţiilor privind furnizarea de informaţii operatorului despre orice ameninţare iminentă cu un prejudiciu asupra mediului şi a altor obligaţii legate de aceasta se sancţionează cu amenda contravenţională

Elementele de drept civil :

– răspunderea operatorilor economici pentru prejudiciile de mediu poate fi fie o:

răspundere obiectivă, fie

una subiectivă în condiţiile legii.

- E important că la baza instituirii şi funcţionării acestei răspunderi stau:

principiile dreptului mediului,

principiile dezvoltării durabile,

principiile acţiunii preventive,

principiile conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural şi

principiul poluatorul plăteşte.

58

Condiţii necesare pentru existenţa răspunderii

1. Desfăşurarea unei activităţi permise de lege care implică riscul cauzării de prejudicii mediului

OUG 68/2007 se aplică:

a) prejudiciilor asupra mediului cauzat oricărui tip de activitate profesională expres menţionată în anexa 3 şi oricăror ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu determinat de oricare dinaceste activităţi.

b) prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate şi oricărei ameninţări iminente cu un astfel de prejudiciu, cauzat de orice activitate profesională, alta decât cele prevăzute în anexa nr.3, ori de câte ori operatorul acţionează cu intenţie sau din culpă

=> prejudiciul adus mediului echivalent cu orice tip activitate profesională publică sau privată, profit/nonprofit, desfăşurată în cadrul unei activităţi economice, afaceri/intreprinderi, care conform anexei 3, face obiectul procedurii de autorizare integrată de mediu, conform OUG 152/2005 priv prevenirea şi controlul integr al poluarii:

activităţile de gestionare a deşeurilor toate activităţile referitoare la evacuările în apele interioare de suprafaţă şi în apele subterane

a poluanţilor producerea, depizitarea, eliberarea în mediu şi transportul pe amplasament a:

substanţelor şi preparatelor periculoaseproduselor de protecţie a plantelor şi produselor biocide

În toate aceste situaţii, răspunderea este obiectivă!

OUG 68/2007 are în vedere şi prejudiciile aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate şi ameninţărilor iminente cu astfel de prejudicii cauzate de orice activitate umană, alta decât cele prevăzute în anexa 3, dacă operatorul acţionează cu intenţie/din culpă . Aceasta este o răspundere subiectivă.

OUG 68/2007 se aplică nu numai pentru prejudiciile actuale, ci şi în cazurile ameninţării iminente cu producerea unor astfel de prejudicii.

OUG nu dă personelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la compensaţie pentru prejudiciile asupra mediului/a ameninţării cu un astfel de prejudiciu, urmând să se aplice acestor situaţii dreptul comun.

59

OUG se aplică fără să aducă atingere legislaţiei comunitare şi naţionale care reglementează mai sever desfăşurarea oricăror activităţi care intră sub incidenţa reglementărilor care prevăd reguli în cazul conflictelor de jurisdicţie.

OUG 68/2007 nu are o aplicabilitate generală (unele activtăţi sunt excluse din domeniul acesteia). Astfel, art. 4 – nu se aplică prejudiciul asupra mediului/ameninţarea cu un astfel de prejudiciu produs de:

a) acţiuni cu caracter de conflict armat, ostilităţi, război civil, insurecţieb) un fenomen natural catastrofal inevitabil şi insuportabilc) un incident pentru care răspunderea/compensarea e reglementată de una din convenţiile

internaţionale prevăzute în anexa 4d) riscurile nucleare/ameninţarea cu riscuri nucleare, activităţi ce intră sub incidenţa tratatului

CEEAe) activităţi al căror scop principal îl reprezintă apărarea naţională/securitatea internaţională ori

al căror scop e apărarea împotriva dezastrelor naturalef) utilizarea în scopuri agricole a nămolului provenit din staţiile de epurare a apelor uzate urbaneg) o emisie/eveniment/incident care a avut loc înainte de 30 aprilie 2007, pe 30 aprilie 2007 sau

după 30 aprilie 2007, produs în urma unei emisii/eveniment/incident care a avut loc cu cel mult 30 de ani în urmă.

2. Producerea unui prejudiciu

OUG 68/2007 – „prejudiciu general” – o schimbare negativă măsurabilă a unei resurse naturale/o deteriorare măsurabilă a unui serviciu legat de resursele naturale ce poate surveni direct sau indirect.

Definiţia prejudiciului include:

schimbarea negativă măsurabilă a uneiresurse naturale şi

deteriorarea măsurabilă a unui serviciu al resurselor naturale.

„prejudiciu asupra mediului”:

a) prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate – oricare prejudiciu care are efecte semnificative negative asupra atingerii/menţinerii unei stări favorabile de conservare a unor astfel de specii şi habitate;

Caracterul seminificativ al acestor efecte se evaluează în raport cu stadiul conservării la momentul producerii prejudiciilor cu serviciile furnizate de activ pe care ele ooferă speciilor şi habitatelor.

b) prejudiciul asupra apelor – orice prejudiciu care are efecte adverse semnificative asupra stării ecologice, chimice şi/sau cantităţii sau al potenţialului ecologic al apelor;

c) prejudiciul asupra solului – orice contaminare a solului care prezintă risc semnificativ pentru sănătatea umană afectată negativ ca rezultat al introducerii directe/indirecte a unor substanţe/preparate/microroganisme în sol şi subsol;

60

Repararea prejudiciului adus speciilor şi apelor se face prin readucerea lor la starea iniţială printr-o reparare:

primară

complementară

compensatorie.

Scopul reparării primare: readucerea la o stare iniţială sau o stare apropiată de aceasta. Când nu mai e posibil acest lucru, se recurge la reparaţia complementară, al cărei scop e de a furniza un nivel al resurselor naturale/serviciilor într-un sistem similar cu cel ce ar fi fost furnizat dacă situl prejudiciat ar fi revenit la starea lui iniţială. Repararea compensatorie are ca scop a compensa pierderile interimare ale resurselor până la refacerea acestora.

3. Raportul de cauzalitate între activitate şi prejudiciu

Acesta este menţionat în preambulul directivei – „nu toate felurile de daune de mediu pot fi reparate prin mijloacele mecanismului răspunderii”.

- E necesar sa se stabilească o legătură de cauzalitate între daună şi poluatorul/poluatorii identificaţi.

- Din acest motiv, răspunderea de mediu nu e un instrument juridic corespunzător în cazul poluării extinse, cu caracter difuz, unde nu e posibil să se stabilească legătura de cauzalitate dintre efectele negative asupra mediului şi acţiunile/inacţiunile unor actori individuali

46. Raspunderea civila in materie de daune nucleare;

-in cf cu prevederile Conventiei de la Paris asupra raspunderii in domeniul energeiei nucleare din 1960,ale Conventiei de la Viena privind rasp civila pentru daune nucleare din 1963 si a Amendamentului ... adus la Paris in 1988 ,document ratificat de Rom prin L 106/1992, a fost adoptata L 703/2001 ,privind rasp civila pt daune nucleare.-Potrivit art 3 din L 703/2001:prin dauna nucleara se intelege:

1. Orice deces sau orice ranire2. Orice pierdere sau orice deteriorare a unui bun3. Orice pierdere economica care rezulta dintr-o dauna la care s-a facut referire la

la pct 1 si 2 neinclusa in aceste prevederi ,daca e suferita de o persoana indreptatita sa ceara despagubiri in ceea ce priv o astfel de pierdere.

4. Costul masurilor de refacere a mediului inconjurator deteriorat in urma producerii unui accident nuclear

5. Orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un deces economic fata de orice utilizare a mediului inconjurator,datorita deteriorarii semnificative a mediului si dc nu e inclusa la pct 2 .

61

6. Costul masurilor preventive si orice pierderi sau daune cauzate de astfel de masuri.

7. Orice alta dauna economica,alta decat cea cauzata de degradarea mediului ,daca este admisa si de legislatia privind raspunderea civila a instantei competente.

accident nuclear: orice fapt sau succesiune de fapte care,avand acceasi origine,cauzeaza o dauna nucleara sau o amenintare iminenta cu producerea unui astfel de daune.

Potrivit art 3 lit d) din 703/2001,privind raspunderea civila pentru daune nucleare

- In cazul in care daunele nucleare antreneaza rasp mai multor operatori si nu se poate det cu certit partea de dauna imputabila fiecaruia dintre acestia:

- Raspund toti solidar si integral pentru dauna nucleara.

- Daca mai multe instalatii nucleare ,apartinand aceluiasi operator sunt implicate intr-un accident nuclear,operat raspund pt fiecare instalatie implicata pana la concurenta cunatumului care ii este aplicabil in cond prev de lege.(?)

- Daca dauna nucleara este rezultatul direc si nemijlocit al unui act de terorism din domeniul nuclear ,raspunde statul,despag urmand a fi suportata de catre acesta din fondurile publice.

- Operatorul este exonerat de raspundere in temeiul legii,dc dauna nucleara este rezultatul unor acte de conflict armat ,razboi civil,insurectie, a unui fenomen catastrofal natural sau se datoreaza total sau partial neglijentei victimei care a omis sa actioneze sau a actionat gresit.

- Raspunderea civila a operatorului este acoperita printr-un cont de asigurare sau o garantie financiara,incheiata in cong legii 703 si a legislatiei ce o completeaza.

- Valoarea contr de asigurare sau a garantiei financiare este stab pana la concurenta sunmei de 300 mil $ ,echivalenta in lei,pt fiec instalatie nucleara care apartine aceluiasi operator.

- In limita sumei platite victimelor cu titlu de despagubire,operatorul are ac in regres in urm situatii:

1) At cand existenta dr de regres a fost expres prev intr-un contract scris.2) At cand accidentul nuclear este rezultatul unei actiuni sau omisiuni sav cu

intentia de a cauza o dauna nuclearade asem se prevede dr la actiunea in regres si pt stat in vederea recuperarii sumei platite ca despag din fondurile publice.act in despagubire se prescrie in termen de 10 ani de la data prod accidentului nuclear si a cun persoanei responsabilePt ca efectele accidentului nuclear sunt nelimitae in timp si practic inca necun, legiuit a creat o exceptie de la aplicarea acestui term,prevazand ca o astfel de actiune poate fi introd si dupa expirarea termenului de 10 ani dc:

Victima dovedeste ca prejudiciul initial s-a marit sau au aparut prejudicii noi,datorate aceluiasi accident nuclear produs inauntrul ter de 10 ani si pt care a fost deja depasgubita.

47. Raspunderea delictuala a producatorilor pentru produsele defectuoase calitativ;

62

Reglem de L240/2004 priv rasp producatorilor pt produsele defectuoase calitativCf acestei legi prin producator se intelege:

1) Fabricantul unui produs finit ,al unei materii prime sau a unei parti componente a produsului

2) Orice pers care se prezinta ca producator pt faptul ca isi inscrie pe produs numele ,marca sau un alt semn distinctiv

3) Orice persoana care importa un produs din comunit europeana in ved vanzarii,inchirierii sau alte forme de comercializare.Paguba: prejudiciu cauzat prin moartea sau vatamarea integrit corporale sau a integritatii unei persoane.Produs: orice bun mobil chiar daca e incorporat intr-un alt bun mobil sau imobil,inclusiv energia electricaProdusul este cu defecte daca nu ofera siguranta la care pers este indreptatita sa se astepte tinand seama de toate circumstantele.Potrivit L240, rasp producatorilor este obiectiva,dar ea se deosebeste de rasp obiectiva din dr comun printr-o serie de particularitati:

1) Producator rasp atat pt prej actual cat si pt prej viitor,cauzat de defectul produsului sau.

2) Producatorul este tinut sa rasp si in sit in care paguba este rezultatul cumulat al defectului produsului cu actiunea/omisiunea unei terte persoane.

3) Raspunderea e solidaraFundamentul raspunderii producatorului este prezumtia de rapsundere.Cauzele exoneratoare de raspundere sunt specifice acestui domeniu:

I. Producatorul dovedeste ca nu este el cel care a pus produsul in circulatieII. In fct de imprejurari,defectul care a generat paguba nu a existat la data punerii

produsului in circulatie sau a aparut ulterior acestei date dintr-o cauza care nu ii este imputabila

III. Produsul nu a fost fabricat pt a fi comercializat.IV. Defectul se datoreaza respectarii de catre producator a unor cond obligatorii impuse

prin reglem emise de autorit competentaV. Nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice existente la data punerii produsului in

circulatie nu i-au permis producatorului depistarea defectului.VI. Defectul se datoreaza nerespectarii de catre consumator a instructiunilor de utlizare

care insotesc produsul

- Raspunderea producatorului poate fi inlaturata sau limitata de instanta competenta in sit in care paguba se datoreaza atat defectului produsului cat si culpa persoanei vatamate sau altei pers pt care producatorul nu e tinut a raspunde.

48. Raspunderea pentru daunele aduse de animalele salbatice special protejate;

- L407/2006-legea vanatorii si a fondului cinegetic

63

- Pt daunele produse de vanatul din speciile special protejat rasp autorit publica centrala care rasp de sivlicultura ,in masura in care persoana prejudiciata dovedeste ca:

ea a luat toate masurile pentru pt evitarea producerii unei astfel de fapte autorit publica centrala care raps de silvicultura nu si-a indepl oblig ce ii reveneau in

ac domeniu culpa MMDD

49. Particularitatile raspunderii contraventionale in dreptul mediului;

- In cf cu legea, sanct contrav pot fi:I. Principale:

1.) Avertismentul2.) Amenda contrav3.) Obligarea contravenientului la prestarea unei activ in folosul comunit

II . Complementare 1.) confiscarea bunurilor rezultate sau folosite in savarsirea acelei contraventii 2.) anularea avizului/acordului de exercitare a activit 3.)inchiderea unitatii.

4) Blocarea contului bancar5) Suspendarea activitatii agentului economic6) Retragerea avizulu sau a licentei pt desfasurarea unei anumite activit

- In dr mediului,avand in vedere importanta ob protejat ,consideram aceste incalcari ca fiind incalcari ecologice

- Sanctiunile aplicate sunt sanct specifice de dr al mediului care atrag atat rasp persoanelor fizice cat si jur(care isi au sediul in Rom)

Sanctiunile contraventionale

Sunt prev in OUG 195/2005 Contine contraventii de la regimul actelor de reglem, ale subst periculoase ,al deseurilor de

orice fel ,de la regimul desfasurarii activ nucleare,de la regulile privind protectia atmosferei ,a apei si a ecosist acvatice , a solului si a ecosist terestre si pana la protectia asezarilor umane si a sanat oamenilor.

Ac sunt completate de reglem specifice cuprinse in fiecare act normativ care se refera la protectia diferitilor factori de mediu.

Probl: Prescriptia ca o cauza ce inlatura rasp contrav cu cele 2 efecte ale sale:

1) Prescriptia aplicarii sanct contraventionale2) Prescriptia aplicabila executarii sanct contrav

OUG 2/2001 prevede ca aplicarea sanct contrav se prescrie in termen de 6 luni de la data sav faptei

64

In cazul contraventiilor continue se va prescrie in in termen de 6 luni de la data constatarii faptei.

In dr mediului,prescriptia termenului de aplicare a sanct este de 30 de zile de la data la care agentul constatator a constatat abaterea contraventionala si pers vinovata.

Dc exista un termen de prescriptie in ceea ce priveste aplicarea sactiunii contrav ,cu priv la executarea ei nici legea nu prevede prot mediuliului si nici legile speciale care o completeaza nu prevad vreun termen de PE.

S-ar putea crede ca s-a creat o exceptie de la prevederile legii contraventionale,dar in realitate neprevederea unui astfel de termen in legisl de mediu face posibila aplicarea termenului prev in OUG 2/2001.

50. Raspunderea penala in dr.med

Se inscrie in ...... rasp infractionale ,specificul angajarii ei in ac domeniu fiind dat de natura obiectului ocrotit de lege ,a carui atingere a fost adusa printr-o fapta cu un pericol social ridicat ,prevazuta si pedepsita penal.

Clasificare:

Dpdv al subiectului:

1) Infract cu subiect simplu

2) Infract cu sub calificatat cand agentul infractor a avut o anum calit in dom protectiei mediului sau anum oblig specifice de indeplin pe care le-a incalcat printr-o fapta infractionala

Sub aspectul laturii subiective

1) Sav cu intentie

2) Sav din culpa

Dpdv al laturii obiective

Marea majoritate sunt:

1) Actiuni poluante

2) Act nepoluante de natura fizica care distrug ecosist natural

Dpdv al obiectului

1) Infract ecologice la adresa factorilor biotici ai mediului

65

2) Infract ecologice la adresa factorilor abiotici ai mediului

- C Pen incrimineaza un art 3022 efectuarea operat de import de deseuri sau de reziduuri de de orice natura,periculoase pt sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator,precum si introducerea sau tranzitarea pe terit tarii noastre fara.....

- Art 311: infectarea prin orice mijloace a surselor sau retelelor de apa ,daca este daunatoare sanatatii umane sau animalelor.

- Art 312: Producerea,detinerea sau orice alte operatiuni privind produsele si substantele stupefiante ,cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin stupefiante,fara drept

- Prevederile C Pen in materie infract sunt completate de cele cuprinse in L prot mediului si in reglem speciale care o completeaza.

66