Ministerul Educatiei si Invatamintului dn Republica Moldova

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Drept

Catedra Dreptul Muncii

ReferatTema:Principiile Dreptului Muncii

A Elaborat:studenta gr.4,Capatina Mariana

A Verificat:prof.Midrigan Vitalie

Chisinau 2014

Cuprins

1.Introducere

2.Principiul legalitatii actului medical

3.Principiul garantarii dreptului la asistenta medicala

4.Principiul garantarii dreptului la a doua opinie

5.Principiul autodeterminarii

6.Principiul inviolabilitati si intangibilitatii corpului uman

7.Concluzie

8.Bibliografie

IntroducereDreptul medical reprezinta o totalitate de norme juridice omogene care reglementeaza relatiile sociale personale nepatrimoniale si patrimoniale dintre prestatarii de servicii medicale si pacienti aflati pe pozitii de egalitate juridical precum si raporturile sociale conexe acestora.Legislatia in materie medicala trebuie sa se impuna ca o concordant a faptelor stiintifice in accord cu normele si principiile dreptului.Dreptul la sanatate asa cum este el cunoscut in dreptul international este un drept fundamental al omului.Valorile umane trebuie protejate atit pin punct de vedere legal cit si din punct de vedere medical.Principiile dreptului medical sunt acele drepturi fundamentale care stau la baza intregii ramuri de drept medical.Dreptul medical se indreapta spre urmatoarele principii:Principiul Legalitatii Actului Medical,Principiul Garantarii Dreptului la Asistenta Medicala,Principiul Garantarii Dreptului la a Doua Opinie,Principiul Autodeterminarii si Principiul Inviolabilitatii si Intangibilitatii Corpului Uman.Aceste principii promoveaza demnitatea oricarei personae,respectarea dreturilor inalienabile si intangibile,asumarea binelui comun,protejarea si ocrotirea sanatatii.Dreptul la sanatate este un drept fundamental de care dispune orice persoana de la primele minute din viata pina la ultimele clipe a ei.Nimeni nu poate fi ingradit de acest drept-el este unul UNIVERSAL.

Principiul legalitatii actului medicalPrincipiul legalitatii actului medical deriva din principiul general care presupune ca actul medical urmeaza sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legale si cu standardele medicale in vigoare,precum si prevede interzicerea anumitor tipuri de acte medicale desfasurarea caroca este posibila din punct de vedere al stiintei medicale(euthanasia este interzisa ca act medical prin incriminarea ei art.148 din Codul Penal al RM,precum si incriminarea efectuarii avortului dupa 12 saptamini de sarcina in lipsa indicatiilor medicale).Actul medical trebuie sa se desfasoare in stricta conformitate cu legislatia nationala si normelor de bioetica.In zonele de risc ale practicii medicale,medical trebuie sa se conformeze anumitor norme edictate de catre legiuitor,prin care se urmareste evitarea vatamarii drepturilor omului si implicit a sanatatii si integritatii acestuia prin abuzuri privind diagnosticul,prin separarea sexualitatii de reproducere,prin prelungirea nejustificata a vietii.Deasemenea actul medical trebuie sa fie protejat impotriva oricaror abuzuri in ceea ce priveste libertatea omului,cu evitarea oricarui conflict de valori dintre stiinta si drepturile omului promovind slutii de constiinta etica din care trebuie sa decurga legitimitatea lui.In multe cazuri medical procedeaza licit,adica in limitele dispozitiilor legale,fara ca atunci sa fie respectate toate prescriptiile deontologice.Etica medicala ii pretinde pacientului nu numai sa nu incalge prevederile legilor,dar si sa faca totul,din propria initiative,motiv pentru care raspunde in primul rind fata de propria constiinta,pentru a ocroti,a salva si a consolida sanatatea si viata celor care-I solicita asistenta.Se deduce de aici ca profesiunea medicala se intemeiaza pe o morala pozitiva,a actiunii pusa neconditionat in serviciul indivizilor si al colectivitatii.Desi unele aspecte ale actului medical fac deja obiectul reglementarilor legale,altele,cum ar fi cercetarile pe embrioni,trebuie,la rindul lor,legiferate in conformitate cu legislatia adoptata de Parlamentul European.Consiliul Europei a reglementat reproducerea asistata medical,impunind conditii care se incadreaza in limite etice si juridice.O problema contraversata de-a lungul timpului din punct de vedere legal este cea a avortului,care adduce in actualitate problema imbatrinirii demografice.Astfel,o reglementare a avortului trebuie sa vizeze inserarea instinctului sexual intr-o finalitate biologica si culturala a specie.In ceea ce priveste procrearea exista si alte chestiuni care ridica problem privind liceitatea,cum ar fi sterilizarea fortata a persoanei intrucit aceasta lezeaza,fara vreo necessitate curative,integritatea persoanei fizice fiind astfel ingradita libertatea persoanei privind exercitarea unui drept fundamental si inalienabil,cel dea procrea in cadrul casatoriei.Cercetarile clinice pe om s-au bucurat,in numeroase state,de o atentie normativa speciala,in

limitele impus ede urmatoarele principii:protectia persoanei,consimtamintul acesteia,prezervarea integritatii persoanei,indemnizarea consecutiva in caz de prejudiciu.Pentru acoperirea nevoilor de tesuturi si organe in vederea transplanturilor se impune legiferarea recoltarilor de tesuturi de la donatori in viata,plecind de la drepturile asupra corpului uman,acestea neputind face obiectul tranzactiilor fiind impuse doar de scopuri terapeutice si umane,in conditiile unui consimtamint clar,expres si specific si in mod subsecvent cu respectarea conditiilor impuse donatorului,informarea despre riscuri,consimtamint dat in prezenta a doi martori,utilizarea de proceduri tehnice de natura de a nu pune in pericol viata donatorului,precum si interzicerea recoltarilor de la minori sau de la bolnavi fara discernamint.Ca si in dreptul civil,actul medical are doua acceptiuni,de instrumentum,adica inscrisul prin care se consemneaza nasterea,modificarea sau stingerea unor raporturi juridice,in speta, a unui raport de drept medical,respectiv de negotium,adica acordul de vointa dintre un medic si un pacient privind prestarea din partea primului a unui tratament sau a unei interventii in folosul celui de-al doilea.In acest sens conform principiului legalitatii actului medical este considerat illegal un act in sens de negotium dintre un medic si un bolnav in stare grava privind euthanasia acestuia.chiar in conditiile unui consimtamint neviciat al pacientului,tocmai pentru ca normele in vigoare in statul roman nu admit o asemenea conventie asupra vietii umane.

Principiul garantarii dreptului la asistenta medicala

Dreptul fundamental si primordial la viata,care se concretizeaza ca drept la ocrotirea sanatatii,subordoneaza drepturile medicilor,fapt care face ca orice revendicare justa din partea acestora sa respecte dreptul bolnavului la ingrijirile care ii sunt datorate,avind in vedere caracterul lor indispensabil.Astfel,oricare ar fi circumstantele,trebuie asigurate serviciile medico-spitalicesti impuse de ocrotirea sanatatii.Deasemenea acest principiu presupune ca fiecare persoana are dreptul sa atinga un nivel cit mai inalt al sanatatii sale fizice,mentale,sociale.Fiecarei personae trebuie sa i se asigure accesul echitabil la ingrijirea sanatatii,in conformitate cu obligatiile personale si standardele profesionale relevante.Organizatia Mondiala a Sanatatii a statuat ca ,,dreptul la sanatate este un drept fundamental al finite umane’’,iar pe aceasta tema a elaborat un raport pe care l-a prezentat Consiliului executive al OMS in ianuarie 1975.Din acest raport reese ca anumite activitati specific stiintei medicale afecteaza demnitatea si drepturile persoanei.Principiul dat presupune si obligativitatea statului de a actiona in sensul organizarii unui sistem adecvat de ocrotire a sanatatii prin dezvoltarea infrastructurii institutiilor medicale,pregatirea lucratorilor medicali,sporirea accesului la sistemul farmaceutic.Astfel statul creeaza conditii pentru cresterea calitatii vietii prin promovarea sanatatii in mediul social.Totodata nu trebuie sa se inteleaga ca statul este responsabil de asigurarea totala nelimitata a serviciilor medicale si farmaceutice gratuite pentru intreaga sa populatie.Dreptul omului la un mediu sanatos este enuntat si in Declaratia Conferintei Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator,omul are dreptul fundamental la libertate,egalitate si conditii de viata satisfacatoare intr-un mediu a carui calitate ii permite sa traiasca in mod demn si in prosperitate.Prioritatea finite umane prevaleaza asupra intereselor singulare ale societatii sau ale stiintei.Fiecare pacient trebuie sa fie tratat cu aceeasi probitate,tehnicitate profesionala si efectivitate,presupunind obiectivitatea medicului,astfel incit persoana in cauza sa nu se simta neindreptatita.Medicul trebuie mereu sa aiba in fata deviza morala a faptului ca toti oamenii au dreptul-prin statutul lor de fiinite sociale-la aceeasi asistenta medicala,universalitatea actului medical,acesta importanta cerinta morala,impune medicului ca acesta sa indeplineasca actul medical pentru fiecare bolnav cu aceeasi tehnicitate,efectivitate si responsabilitate profesionala,aici isi gaseste loc<<neutralitatea>>afectiva.Conform art1 aln 1 a

Legii cu privire la drepturile si responsabilitatii pacientului,prin pacient se intelege persoana care necesita,utilizeaza sau solicita servicii de sanatate indifferent de starea de sanatate.Conform recomandarilor internationale sistemul de sanatate trebuie organizat in as afel incit si medical si pacientul sa se poata allege reciproc fara discriminare.Art 18 aln 2 din Legea privind exercitarea profesiunii de medic din 2005,implimenteaza recomandarile internationale,astfel medical poate sa refuse acordarea asistentei medicale unui pacient cu exceptia cazurilor de urgent cu conditia trimiterii acestui pacient la un alt medic in urmatoarele cazuri:

Lipsa unei competente profesionale sau a posibilitatii tehnico-materiale necesare efectuarii interventiei medicale;

In cazul unor contradictiei intre efectuarea interventiei medicale si principiile medico-morale ale medicului;

In cazul imposibilitatii crearii unui contact therapeutic cu pacientul.Prin principiile de baza ale ocrotirii sanatatii putem enumera:prevenirea si combaterea cauzei imbolnavirilor,prelungirea duratei vietii,cresterea unei generatii sanatoase pin punct de vedere bio-psiho-social,respectarea organizarii asistentei sanitare prin principiul conducerii colective,indrumarea si coordonarea activitatii sanitare de catre colegiul medicilor.

Principiul garantarii dreptului la a doua opinie

Avind in vedere caracterul de profesiune liberal a profesiunii de medic precum si dreptul fundamental a omului de a avea acces la informatia cu privire la starea sanatatii sale.Principiul garantarii dreptului la a doua opinie prezinta doua componente:libera alegere a medicului si dreptul la informare.Dreptul la a doua opinie este un principiul al dreptului medical ce are incidenta in situatiile in care pacientul este o persoana fata de care sau luat masura de siguranta a obligarii la tratament medical sau internare medicala.Aceste masuri se iau,in pricncipiu in urma unui consult medical.Intrucit ele ingradesc unele drepturi fundamentale ale pacientului,se impune ca acesta sa poata beneficia si de opinia altor medici cu privire la starea lui de sanatate,pentru ca acetse masuri sa fie aplicate numai cind se dovedeste in mod clar motivele care le impugn sunt reale.O situatie care trebuie supusa atentiei este acea a persoanelor aflate in detentie si care au limitat accesul la un medic,si cu atit mai mult la unul specialist.In ceea ce priveste libera alegere a medicului de catre pacient acesta este un principiu necontestat al dreptului pacientului.Medicul trebuie sa respecte dreptul persoanei in privinta libertatii alegerii medicului sau currant mai mult este obligat sa nu ingreuneze o atre initiative.In acest sens Casa Nationala de Asigurari de Sanatate are ca atributii in vederea garantarii acestui principiu reprezentarea,informarea si sustinerea intereselor asiguratilor prin publicare materialelor de informare a acestora.Orice persoana are dreptul la respectful vietii sale private din punct de vedere al informatiilor referitoare la starea sa de sanatate avind dreptul sa cunoasca oric einformati pertinent legata de starea sa de sanatate.Medicul are obligatia de-a informa bolnavii asupra starii lor de sanatate,tratamentul necesar si a sanselor de insanatosire.Medicul va evita sa trezeasca prin comportamentul sau,imaginea unei boli mai grave decit este ea in realitate.Obligatia de a informa nu se limiteaza numai la a adduce la cunostinta bolnavului diagnosticul si tratamentul propus,dar include si datoria ca prescriptiile sa fie formulate cit mai clar,medical asigurindu-se ca a fost inteles complet de bolnav si familia acestuia.La rindul sau pacientul este obligat sa conlucreze cu doctoral sau si sa-i furnizeze acestuia informatiile privind simptomele bolii,in caz contrar medical poate denunta contractul de tratament.De la obligatia medicului de a informa pacientul cu privire la starea lui de sanatate

exista si unele exceptii.In primul rind dorinta unei personae de a nu fi informata trebuie respectata.In situatia in care pacientul dispune de capacitate de exercitiu si discernamint isi exprima clar dorinta de a nu fi informat cu privire la starea lui de sanatate.O situatie in care obligatia de a informa pacientul exista,insa nu produce efecte depline este aceea in care bolnavul este lasat sa ignore diagnosticul datorita gravitatii acestuia.Prognosticul grav va fi impartasit familiei cu prudent si tact.Avind in vedere scopul unitatilor sanitare si capacitatea acestora,cei care le conduc sunt obligati sa furnizeze informatii celor ingrijiti cu privire la drepturile pe care le au inclusive dreptul de a cerceta istoricul bolii.

Principiul autodeterminariiDreptul la autodeterminare a fost consacrat in Carta ONU si alte documente juridico-diplomatice ca principiu fundamental al dreptului international.In virtutea cestui principiu,popoarele au dreptul de a se constitui intr-un stat national,de a-si alege singuri sistemul politic,economic social fara nici o interventie din afara.Totodata dreptul la autodeterminare a fost recunoscut la nivel individual ca unul din drepturile fundamentale ale omului.O interventie in domeniul sanatatii nu se poate efectua decit dup ace persoana vizata si-a dat consimtamintul liber si in cunostinta de cauza.Autodeterminarea presupune ca pacientul este singurul subiect in drept sa decida asura starii lui de sanatate.Persoana vizata poate in orice moment sa-si retraga consimtamintul.Vointa bolnavului trebuie intotdeauna respectata,indiferent ce ar fi sensul acesteai,inclusive indepartarea medicului de linga pacient fara a se ignora limitele posibilului omenesc,tehnic si moral.Consimtamintul este o parte component a acestui principiu.Pentru orice activitate medicala(tratament,examinare,diagnosticare,alegerea medicului curan)se va cera consimtamintul bolnavului,iar pentru unele se va cere chiar si consimtamintul in scris.Atunci icnd intr-o situatie de urgent nu se va putea cere consimtamintul pacientului,se va purcede la interventia medicala pentru salvarea vietii pacientului iar consimtamintul se va da ulterior interventiei.Relatiile medic-pacient se stabilesc in momentul in care medical este obligat sa-I asigure serviciile necesare ingrijirii medicale.Deasemea orice interventie medicala asupra corpului omului va avea loc numai cu acordul pacientului,el deasemenea are dreptul sa refuse interventia sau sa o intrerupa oricind vrea el.Acest principiu inca odata ne confirma ca viata omului este in primul rind in miinele sale,si dupa dorinta lui depinde si starea sa de sanatate si modul de combaterea bolii si altor daunatori.

Principiul inviolabiliatii si intangibilitatii corpului uman

Acest principiu este strins legat de principiul autodeterminarii.presupune ca orice interventie medicala poate avea loc doar cu acordul pacientului si numai daca legea o permite.Prin urmare chiar daca pacientul isi da acordul la o inteventia medicala uneori legea interzice asupra actionarii corpului uman.La fel prevede ca nici o interventie asupra organismului unam nu poate avea loc fara motive relevante si temeinic justificate.Astfel nici o mutilare nu poate fi practicata fara motic medical serios si evident,in afara unei urgent.Principiul inviolabilitatii are ca obiect ocrotirea persoanei si a vietii ei private,iar in domeniul medicat vizeza inviolabilitatea corpului uman.Acest principiu reprezinta o doctrina consacrata Bisericii dar si a filosofiei sanatoase.Inviolabilitatea omului in universal creationist trebuie protejata prin interzicerea metodelor genetice de tipul clonarii.Fiecare individ are dreptul la propria identitate.In vederea ocrotirii acestui drept au fost impuse sanctiuni penale.In sfera acestui principiu se incadreaza si principiul indisponibilitatii corpului uman,conform caruia pacientul este in afara oricarei tranzactii,neputind fi atins fara a-si da consimtamintul.Baza acestui principiu al non disponibilitatii corpului uman,consta in faptul ca omul este creatura lui Dumnezeu,si deci intreaga sa realitate personala este darul lui Dumnezeu.Omul are fata de sine o responsabilitate si nu posesia sau autoposesia arbitrara.Respectul finite umane si materializeaza in respectful vietii omului,indifferent de consecintele naturale asura vietii si sanatatii sale.Acest principiu plaseaza corpul uman inafara comertului.In concluzie putem afirma ca in ultimii 20 de ani aceasta ramura de drept a capatat si capata o importanta tot mai mare in pregatirea studentilor din facultatile de drept si medicina si ca societatea se implica tot mai mult in adoptarea si elaborarea normelor care sa tina pasul cu cercetarea stiintifica medicala.

ConcluzieSanatatea este cea mai importanta valoare sa societatii.Ea este cartea ei de vizita dupa primele aparente ale modului de viata nivelul de trai iti poti da seama desre caracterul societatii.Sanatatea este o stare de buna dispozitie fizica,mental si sociala.Este starea buna a unui organism care lucreaza in conformitate cu cerintele zilnice ele omului.Dreptul la sanatate este unul general,fundamental si absolute.Starea de sanatate perfecta este o conditie importanta,fundamental in mentinerea pacii si securitatii in lume.Dreptul la sanatate se afla intr-o strinsa legatura cu alte sisteme de drept din lume ele nu pot fi inseparabile competinduse reciproc.Principiile dreptului medical sunt indei de baza care ajuta la mentinerea unei societati de drept sanatoase si rospera.Aceste principia sunt fundamentale in Comportamnetul fiecarui individ,ajutind sasi determine modul sau de viata.Intr-un stat de drept aceste principii sunt respectate si puse in aplicare pentru o dezvoltare mai eficienta a societatii.Aceste principia in ansamblu reflecta drepturile fundamentale ale omului:la viata,la ocrotirea sanatatii,Dreptul la asistenta medicala,dreptul la autodeterminare,etc.